Sunteți pe pagina 1din 66

Sfânta Teodora împărăteasa, apărătoarea Ortodoxiei,

Constantinopol
(11 februarie)

La Sinodul din Constantinopol din anul 842 după Hristos, Sfânta împărăteasă
Teodora a restabilit cultul cinstirii sfintelor icoane. Cu această ocazie s-a instituit
Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei, care este prima Duminică din sfântul şi marele
Post.
Index
Sinaxar - Pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei ....................... 3
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfintei Teodora
............................................................................................................................... 4
Cântare de laudă la cinstirea sfintelor icoane ...................................................... 5
Sfânta împărăteasă Teodora - Sfintele moaşte ....................................................... 7
Sfânta Teodora, împărăteasa ............................................................................... 11
Sfânta împărăteasă Teodora, mama cea iubitoare de Hristos................................ 14
Alexandru Chituţă - Împărăteasa Teodora, darul lui Dumnezeu pentru apărarea
icoanelor şi a Ortodoxiei ....................................................................................... 17
Radu Alexandru - Codexul împărătesei Teodora................................................... 22
Sfânta Teodora, împărăteasa din Armenia ........................................................... 25
Sfântul ierarh Spiridon şi Sfânta împărăteasă Teodora - protectorii Kerkyrei ...... 31
Sfânta împărăteasă Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei ........................................ 39
Semnificaţie nume ................................................................................................ 42
Pr. Silviu Cluci - Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu ................................. 43
Pr. Silviu Cluci - Moaştele Sfintei Teodora, împărăteasa ..................................... 45
Icoane .................................................................................................................. 47
Sinaxar - Pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei

Tot în această zi (11 februarie), pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea


Ortodoxiei.

Teodora a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de icoane, dar ea nu a fost ca


bărbatul ei eretică, ci ortodoxă.

Teofil izgonise pe Sfântul Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui


pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu
toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în
cămara aşternutului ei şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă
milă şi să se îndure de ortodocşi.

Ea a născut un fiu Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă.

După moartea bărbatului ei, a chemat din exil pe Sfântul Metodiu şi a adunat
sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din
scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane.

După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei Mihail.


Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfintei
Teodora

Teodora a fost împărăteasă, soţia răului împărat Teofil, luptătorul împotriva icoa-
nelor.

După moartea lui Teofil, Teodora a luat comanda Imperiului, domnind împreună
cu fiul ei, Mihail III.

La Sinodul din Constantinopol din anul 842 după Hristos, ea a restabilit cultul
cinstirii sfintelor icoane. Cu această ocazie s-a instituit Sărbătoarea Duminicii
Ortodoxiei, care este prima Duminică din sfântul şi marele Post.

Această sfântă şi merituoasă femeie creştină, cinstitoare a Sfintei Biserici ortodoxe,


şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu în ziua de 11 februarie a anului 867 după
Hristos.

Acele zile de izbândă a ortodoxiei asupra tuturor ereziilor au fost timpul când prin
minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu, Sfinţii Chiril şi Metodie au fost trimişi
ca misionari creştini la popoarele slave.
Cântare de laudă la cinstirea sfintelor icoane

Cui te închini tu creştine,


Când înaintea icoanelor te pleci
Şi cu evlavie le săruţi?

Înaintea Unului Domn Dumnezeu


Făcătorul a toate Mă închin,
Cu tot sufletul, cu toată inima şi cu tot cugetul meu.

Căci muritor sunt şi pe El în această viaţă


Nu sunt vrednic să-L văd,
De aceea sfintei icoane care pe El îl închipuie
Mă închin.

Pe cine cinsteşti tu cu atâta evlavie, creştine,


Când icoana o săruţi?

Pe însuşi Dumnul şi Mântuitorul meu,


Căruia cu evlavie picioarele şi mâinile I le sărut.

Cum şi pe ale sfinţilor îngeri şi ale Maicii lui Dumnezeu,


Şi ale tuturor sfinţilor.
Căci muritor sunt şi cu neputinţă îmi este
în această viaţă eu aievea să-i văd,
De aceea sfintele lor icoane
Eu cu dragoste le cinstesc,
Spre mântuirea sufletului meu.
Sfânta împărăteasă Teodora - Sfintele moaşte

Sfânta împărăteasă Teodora a trecut la cele veşnice în jurul anului 867. În 1460,
sfintele sale moaşte, făcătoare de minuni, au fost date de către turci credincioşilor
din insula Corfu. Acestea se păstrează până astăzi în Biserica Maicii Domnului
"din Peşteră”, capitala acestei insule.
Icoană din Catedrala din Corfu
Sfânta Teodora, împărăteasa

11 februarie
Constantinopol, sec. IX

Sfânta Teodora s-a născut din părinţi străluciţi şi evlavioşi, care au crescut-o la
Constantinopol, cetatea de scaun a împărăţiei. Era foarte isteaţă şi frumoasă. La 4
iunie 830, ea s-a măritat cu Teofil, la un an după ce el ajunsese împăratul
Bizanţului.

Împăratul Teofil, cerând-o în căsătorie pe Sfânta Teodora


Au avut şapte copii împreună: cinci fete şi doi băieţi.

Dar căsnicia lor a fost umbrită de ura lui Teofil faţă de sfintele icoane ale Bisericii
şi de silnica lui prigoană asupra celor ce nu încetau a le duce închinare. Teodora şi-
a sfidat soţul în această privinţă, continuând să cinstească sfintele chipuri. Ea a
izbutit să-l scape din închisoare pe cel mai strălucit zugrav de icoane din acea
vreme, Sfântul Lazăr (17 noiembrie).

Când împăratul Teofil a murit, în 842, Sfânta Teodora a luat în stăpânire tronul pe
seama fiului ei Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea a folosit prilejul
spre a face să fie ales ca patriarh al Constantinopolului un iconodul, Metodie şi
spre a convoca un sinod al Bisericii în luna martie a anului 843, care a reaşezat în
chip solemn închinarea sfintelor icoane. Totuşi, ea a stăruit ca sinodul să nu
osândească pe soţul ei abia răposat, mărturisind că acesta se căise de iconoclasmul
său pe patul de moarte.

Spre a prăznui reaşezarea icoanelor, Sfânta Teodora a condus un uriaş alai cu


icoane pe străzile Constantinopolului, în duminica de 11 martie 843. Era prima
duminică din Postul mare din acel an. De atunci, Biserica prăznuieşte reaşezarea
sfintelor icoane in prima Duminică din Postul mare, printr-o slujbă cunoscută ca
biruinţa Ortodoxiei.

Cincisprezece ani mai târziu, după ce fiul ei Mihail a luat tronul de unul singur, a
surghiunit-o pe ea şi pe cele patru surori ale sale la Mânăstirea Gastrion. Sfânta
Teodora a primit cu bunăvoinţă aceasta, lucrând cu şi mai multă râvnă pentru
mântuirea sa.

A murit cu pace la 11 februarie 867. Mai târziu, moaştele ei au fost aflate nepu-
trezite.
Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001
Sfânta împărăteasă Teodora, mama cea iubitoare de Hristos

Sfânta Teodora, împărăteasa Bizanţului, s-a născut din părinţi înstăriţi şi evlavioşi
în cetatea Constantinopolului unde a şi crescut. Din fragedă vârstă i s-a dus
renumele pentru înţelepciunea şi frumuseţea cu care era împodobită. Drept aceea,
la 4 iunie anul 830 s-a căsătorit cu Teofil, împăratul Bizanţului cu care a avut 7
copii, 5 fete şi 2 băieţi. Această căsnicie însă a fost umbrită de ura lui Teofil faţă de
sfintele icoane şi de prigoana pe care a pornit-o el asupra celor ce se închinau lor.
Dar Teodora, sfidându-şi soţul, a continuat cinstirea icoanelor. În această dragoste
a ei faţă de odoarele sfinte, a luptat şi a reuşit să-l scape de închisoare pe cel mai
vestit iconar al vremii aceleia, Lazăr, care a devenit sfânt, iar Biserica îl prăz-
nuieşte la 17 noiembrie.

În anul 842, împăratul Teofil moare, iar Teodora este cea care ia tronul în stăpânire
pe seama fiului ei Mihail, care era prea mic pentru a domni singur. Cu autoritatea
ce o avea a ajutat să devină patriarh de Constantinopol un iubitor al icoanelor,
iconodul, pe nume Metodie. Astfel la 11 martie 843 se convoacă un Sinod al
Bisericii care a reaşezat icoanele în cult şi a permis închinarea la ele.

Sfânta Teodora, cu inima ei iubitoare şi plină de milă, a stăruit celor din Sinod ca
să nu fie osândit soţul ei, mărturisind că el pe patul de moarte s-a căit pentru
iconoclasmul său. Spre a prăznui reaşezarea sfintelor icoane, împărăteasa Teodora
a condus un uriaş alai de icoane pe străzile Constantinopolului în duminica de 11
martie 843, prima Duminică din Postul mare a acelui an. De atunci Biserica
prăznuieşte reaşezarea icoanelor în prima Duminică din Postul Paştilor, fiind cu-
noscută sub numele de Duminica Ortodoxiei.

După 15 ani, fiul său, Mihail, a devenit împărat al Bizanţului cu putere deplină.
Dar acesta, urmând reaua purtare a tatălui său şi influenţat fiind de sfătuitorii
iconoclaşti, a surghiunit pe mama sa, Teodora, împreună cu 4 surori ale sale la
mănăstirea Sastrion.

Sfânta Teodora nu s-a împotrivit acestei hotărâri a împăratului care era chiar fiul
ei, ci a primit exilul cu bunăvoinţă, lucrând cu şi mai multă râvnă pentru mântuirea
sufletului său. După ce a petrecut o vreme în această luptă, la 11 februarie 867 s-a
mutat la Domnul.

Sfintele sale moaşte au fost aflate întregi la Constantinopol, iar azi se află păstrate
intacte, bine înmiresmate şi făcătoare de minuni, în Catedrala Mitropoliei din
Kerkira, Insula Corfu, Grecia.

***

Mănăstirea Gastria sau Gastrion din Istambul, Turcia - Curând după căderea
Constantinopolului, aceasta a fost tranformată în moschee, dăinuind astfel până
astăzi. Punem imaginile de mai jos numai spre apropierea duhovnicească de sfânta
noastră împărăteasă Teodora.

În 1870

Astăzi
Alexandru Chituţă - Împărăteasa Teodora, darul lui Dumnezeu pentru
apărarea icoanelor şi a Ortodoxiei

Istoria creştinismului a cunoscut în primul mileniu tulburări, frământări, unele


cauzate şi de încercările unor împăraţi bizantini de a înlătura cultul sfintelor icoane.
Călugări şi patriarhi, sfinţi şi împărătese au apărat cu preţul vieţii cultul icoanelor.
Împărăteasa Teodora alături de împărăteasa Irina sunt cele care au stabilit în urma
sinoadelor cinstirea sfintelor icoane. Biserica noastră o pomeneşte pe Sfânta
Teodora la 11 februarie.

Teodora, viitoarea împărăteasă a Bizanţului, s-a născut în oraşul Elissa din


Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), în jurul anilor 810-815, din părinţi
străluciţi şi evlavioşi, de origine armeană. Mama Teodorei se numea Teoctista,
iar tatăl său Marin şi avea funcţia de amiral în flota imperială. Pe lângă
Teodora, aceştia au mai avut doi fii şi trei fiice, toate căsătorite cu înalţi
demnitari de la curtea imperială constantinopolitană.

Călăuzită de mică de cuvintele Scripturii

Părinţii au crescut-o pe Teodora la Constantinopol, unde a primit o înaltă educaţie.


Fiind înzestrată cu o frumuseţe deosebită, ea a fost remarcată şi aleasă de trimişii
noului împărat Teofil (829-842), alături de alte şase fete, pentru a-i fi aduse spre
căsătorie.
Tuturor fetelor împăratul le-a dat un măr şi le-a invitat în ziua următoare din nou la
palat, întrebându-le ce au făcut cu mărul. Şase fete au răspuns că l-au mâncat, a
şaptea, însă, sfătuită de un stâlpnic din Nicomidia, i-a dat un uimitor răspuns.
Această fată, Teodora, i-a spus, înmânându-i împăratului două mere, că: „mărul
cel dintâi, talantul pe care Dumnezeu l-a sădit în mine, ţi-l înapoiez neatins: este
fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ţi-l voi
dărui“. Auzind acest neaşteptat răspuns, împăratul a ales-o pe Teodora ca să-i fie
soţie, implicit împărăteasă. Această procedură de alegere a împărătesei era
obişnuită în Imperiul Bizantin.

Împărăteasa Bizanţului cinstea în ascuns icoanele

La 4 mai 830, Teodora s-a măritat cu Teofil, la un an după ce el a ajuns împăratul


Bizanţului. Au avut şapte copii: cinci fete şi doi băieţi. Dar căsnicia lor a fost
umbrită de ura lui Teofil faţă de sfintele icoane şi de prigoana lui asupra celor ce le
cinsteau, aducându-le închinare. Teodora şi-a sfidat soţul în această privinţă,
continuând să cinstească în taină sfintele icoane împreună cu mama împăratului,
Eufrosina, nepoată a Sfintei Irina.

Aflând cu indignare că ordinele sale sunt încălcate chiar în palatul imperial, Teofil
şi-a mustrat aspru soţia şi a interzis fiicelor sale să-şi mai viziteze bunica, retrasă
între timp ca monahie la Mănăstirea Gastria, în afara Constantinopolului.

Edicte iconoclaste şi teribile torturi

Considerându-se instrumentul proniei divine în lupta de stârpire a idolatriei,


iconoclastul Teofil a emis două edicte ce prevedeau pedepse aspre împotriva
iconofililor (cinstitorii icoanelor), primul în anul 831, al doilea în anul 838, care
vizau distrugerea icoanelor. Au fost dezlănţuite persecuţii cumplite, în special
contra monahilor. De pildă, pe frunţile fraţilor Teodor şi Teofan Graptul au fost
înscrise cu fier încins versuri iconoclaste, iar lui Lazăr zugravul i-au fost arse
palmele, spre a nu mai putea picta icoane.

L-a numit patriarh de Constantinopol pe Ioan Gramaticul (837-843), dascălul său


din copilărie, un iconoclast radical. Poreclit în derâdere de ortodocşi „Iannes
magicianul“ sau cu ebraicul Hylilas (Lucifer), Teofil a prezidat un sinod în
Biserica din Vlaherne, în care s-a aruncat anatema asupra tuturor celor ce
venerează sfintele icoane. Prigoana iconoclastă a luat brusc sfârşit odată cu
moartea împăratului.
Împărăteasa care a iubit buna podoabă a Bisericii lui Hristos

Împăratul Teofil a murit la 22 ianuarie 842. Hristos a rânduit ca să domnească


peste bizantini o cucernică şi binecinstitoare împărăteasă, până când fiul ei de nici
trei ani, Mihail al III-lea, avea să ajungă la vârsta potrivită conducerii imperiului.

Împărăteasa era iconofilă, adică iubitoare a icoanelor, astfel că, odată cu moartea
soţului, iconoclaştii şi-au pierdut influenţa şi au căzut în dizgraţie. După cum se
spune în viaţa ei, atunci când Teofil era pe patul de moarte, Teodora a dat la iveală
icoanele ascunse. În clipele de pe urmă ale soţului său, ea l-a înduplecat să
mărturisească, să cinstească şi să sărute din tot sufletul icoanele. După ce şi-a
ascultat soţia, Sinaxarul cel Mare ne spune că împăratul şi-a dat cea din urmă
suflare.

Imediat s-a instituit o regenţă în numele moştenitorului tronului, copilul Mihail,


formată din împărăteasa văduvă Teodora, fraţii ei Vardas şi Petronas şi Teoctist
logothetul. Acum au început demersurile privind restabilirea cultului sfintelor
icoane. „Împărăteasa cea împodobită cu cunună, dorind adevărata împărăţie a lui
Hristos“, dorea să aşeze din nou în toate bisericile „icoana Lui cea neîntinată şi
chipurile sfinţilor“ (Triod, Duminica Ortodoxiei, Canon, Cântarea a 4-a). Ea a
lucrat cu mare băgare de seamă.

Mărturisitorii ortodocşi au fost rechemaţi din exil şi au avut o întrevedere cu


împărăteasa, pentru pregătirea unui sinod. Acesta urma să restabilească cultul
icoanelor şi la dorinţa Teodorei, să se încredinţeze că fostul ei soţ nu va fi
anatematizat.

Dorind să izbăvească Biserica de „negura eresului“ din trecut, în luna martie 843,
Teodora a convocat un sinod în Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale)
din Constantinopol. Episcopii au întărit din nou hotărârile Sinodului VII Ecumenic
(787) cu privire la venerarea icoanelor. Patriarhul Ioan VII Gramaticul a fost
depus, iar Teodora a recomandat Sinodului să-l aleagă patriarh pe Metodie.

La prima vedere, s-ar părea că Metodie a fost numit prin hotărâre împărătească; de
fapt Dumnezeu a fost Cel care l-a ales pe acest om, care a fost surghiunit de către
împăratul Teofil. Astfel, prin alegerea Sfântului Metodie, s-a reaşezat pacea în
Biserică. Deşi Sinodul a aruncat apoi anatema asupra iconoclaştilor, totuşi el a fost
unul al reconcilierii.
Drept-credincioasa Teodora, fidelă memoriei soţului ei, a cerut sinodalilor să-l
cruţe pe acesta de anatemă şi să facă rugăciuni fierbinţi pentru iertarea lui,
pretinzând că pe patul de moarte s-a închinat sfintelor icoane, căindu-se de
greşelile sale. După rugăciuni fierbinţi şi privegheri săvârşite de patriarh
împreună cu clerul şi poporul, împărăteasa şi patriarhul au primit în vis
înştiinţare că Dumnezeu l-a iertat pe Teofil. Mai mult decât aceasta, îndurarea
Domnului s-a făcut vădită şi printr-o minune: Patriarhul Teofil a depus pe masa
altarului din Catedrala „Sfânta Sofia“ un tomos pecetluit cu numele tuturor
împăraţilor iconoclaşti. Înştiinţat de înger de iertarea divină a lui Teofil,
patriarhul, deschizând tomosul, nu a mai găsit numele acestuia, fapt care a
umplut de bucurie inima Teodorei, ce a mulţumit fierbinte lui Dumnezeu.

Triumful Ortodoxiei şi moartea împărătesei

Noaptea de sâmbătă spre duminică a fost petrecută în priveghere în Biserica


Vlaherne, iar în dimineaţa de duminică, 11 martie, patriarhul Metodie dimpreună
cu împărăteasa Teodora, cler şi popor au pornit în procesiune spre măreaţa ctitorie
a împăratului Justinian - Catedrala „Sfânta Sofia“, unde s-a săvârşit o festivă şi
înălţătoare Liturghie.

Întrucât sinodul de la Constantinopol s-a ţinut în ajunul primei duminici a Postului


Mare, iar restabilirea cultului icoanelor a fost considerată o nouă victorie a
Ortodoxiei asupra ereziilor, s-a stabilit ca în fiecare an această duminică, numită
Duminica Ortodoxiei, să comemoreze biruinţa Bisericii asupra ereziilor. Patriarhul
Metodie al Constantinopolului a alcătuit un document cu denumirea de Synodicon,
care cuprindea învăţătura ortodoxă a Bisericii şi condamna toate ereziile şi pe toţi
ereticii, începând cu Simon Magul şi sfârşind cu iconoclaştii. Acesta se citea din
amvon de către citeţi, în primă fază între „Sfinte Dumnezeule“ şi Apostol, iar mai
apoi la sfârşitul Utreniei.

La 13 martie 856, Mihail, ajungând la vârsta înţelegerii, a încredinţat guvernarea


unchiului său, Vardas, ridicându-l la rangul de Cezar. De-a lungul anilor, Vardas
ajunsese principalul chivernisitor al treburilor politice şi până la urmă, prin uneltiri,
avea să îşi elimine sora din regenţă. Teodora dezaproba viaţa imorală dusă de
acesta, deoarece se bănuia că trăieşte cu nora sa care era văduvă. Astfel, după
preluarea puterii, fiicele Teodorei, Tecla şi Anastasia, au fost trimise la
Mănăstirea Karinos, iar Teodora cu cealaltă fiică, Pulheria, au fost silite să intre
la Mănăstirea Gastrion, mai târziu şi prinţesele de la Mănăstirea Karinos s-au
alăturat mamei şi surorii lor. Toate au fost apoi tunse în chipul îngeresc, Sfânta
Teodora rămânând în mănăstire până la fericitul ei sfârşit, la 11 februarie 867.
Mai apoi Biserica Ortodoxă a canonizat pe cele două împărătese: Irina şi Teodora.
Sfânta Irina a convocat Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, iar Sfânta Teodora a
asigurat triumful Ortodoxiei în anul 843.
Radu Alexandru - Codexul împărătesei Teodora

Codexul împărătesei Teodora sau Minusculul 565, este un manuscris grecesc, cu


scriere minusculă, al celor patru Evanghelii (Tetraevangheliar), pe pergament pur-
puriu, datat în secolul al IX-lea.

Potrivit tradiţiei, manuscrisul a fost scris de către împărăteasa Teodora, soţia


împăratului Teofil, iconoclastul (829-842).

Se cunoaşte faptul că pergamentul purpuriu era iniţial restrâns numai la folosirea sa


de către Împăraţii romani sau bizantini. Pe un astfel de pergament, scrierea putea fi
aurie sau argintie.
Sfânta împărăteasă Teodora era de origine din Paflagonia, fiind fiica unui anume
Marinus, comandantul regimentului militar. A fost soţia împăratului Teofil,
iconoclastul (829-842), însă nu a aderat la erezia iconoclastă împreună cu acesta.
După moartea soţului ei, Sfânta Teodora a guvernat ţara cu înţelepciune vreme de
15 ani, deoarece fiul lor, Mihail, era încă minor.

Sfânta împărăteasă Teodora a convocat un sinod, la care iconoclaştii au fost


anatematizaţi, iar venerarea icoanelor recunoscută în cultul Bisericii. Sfânta
Teodora a stabilit celebrarea anuală a acestui eveniment, "Biruinţa Ortodoxiei”, în
prima Dumnică din Postul mare.

În 857 Sfânta Teodora s-a retras de la guvernare, lăsând locul fiului său şi a petre-
cut 8 ani în Mănăstirea Sfânta Eufrosina, unde şi-a închinat viaţa nevoinţelor
ascetice. Se presupune că această copie a Sfintelor Evanghelii a fost scrisă de către
împărăteasa în această perioadă.

Sfânta Teodora a trecut la cele veşnice în jurul anului 867. În 1460, sfintele sale
moaşte, făcătoare de minuni, au fost date de către turci credincioşilor din insula
Corfu. Acestea se păstrează până astăzi în Biserica Maicii Domnului "din Peşteră”,
capitala acestei insule.
Moaştele Sfintei Teodora, împărăteasa

Codexul împărătesei Teodora este unul dintre cei doi minusculi purpurii existenţi
(Minusculul 1143 este celălalt), fiind scris cu cerneală aurie.

Codexul conţine textul celor patru Sfinte Evanghelii, cu o serie de lacune (Ioan
11:26-48, 13:2-23, şi Matei 20:18-26, 21:45-22:9, Luca 10:36-11:2, 18:25-37,
20:24-26, Ioan 17:1-12), pe 392 pagini de pergament. Pagina cuprinde o singură
coloană a 17 linii de text.

Manuscrisul provine din zona Mării Negre. În 1829 a fost adus la Petersburg.
Codexul se află în prezent în Biblioteca Naţională Rusă din Sankt Petersburg.
Sfânta Teodora, împărăteasa din Armenia

În urmă cu un an, în iunie 2008, paşii m-au purtat în oraşul Kerkyra, în căutarea
binecuvântării şi a rugăciunilor Sfântului Spiridon, care cu prisosinţă a ascultat
plângerile mele. Peregrinând prin necunoscutul (pentru mine) oraş din insula
Corfu, am ajuns la catedrala în care se aflau moaştele unei sfinte Teodora, căreia
m-am închinat cu dragoste, neştiind, însă nimic despre ea. Nici nu-mi imnaginam
despre cine este vorba. N-am avut ocazia să aflu nimic atunci. Am rămas cu o
iconiţă a sfintei şi cu impresia celor câteva zeci de minute petrecute în biserica ei.

Pe neaşteptate, citind un articol pe un blog în engleză (http://full-of-grace-and-


truth.blogspot.com/2009/11/compendium-of-holy-relics-for-orthodox_24.html),
am descoperit ale cui erau sfintele moaşte din Kerkyra: ale Sfintei Teodora
împărăteasa, restauratoarea icoanelor, cea care a pus capăt unor secole întregi de
dramatic iconoclasm. Mărturisesc deosebita bucurie pe care o simt la gândul şi la
amintirea apropierii de această sfântă femeie care a apărat chipul lui Dumnezeu
zugrăvit cu har pe sfintele icoane. Toată dragostea faţă de chip şi prototip se
revarsă acum asupra ei, pentru curajul de a-şi urma credinţa până la capăt.

Am căutat apoi să citesc depre viaţa ei şi am găsit un articol în engleză, pe care l-


am tradus (cât am fost în stare), nu doar pentru necunoscătorii limbii engleze, ci
pentru privilegiul de a petrece o vreme cu mintea şi inima alături de Sfânta
Teodora. Cu ale cătrei rugăciuni, Doamne, mântuieşte-ne pe noi!
Theodora este reprezentată pe această monedă ca împărăteasă, împreună cu fiul
ei, Mihail împăratul; fiica ei, Thecla, e reprezentată pe reversul monedei.

Theodora ( Θεοδώρα, c. 815 - după 867) a fost soţia împăratului Bizanţului, Teofil.

Familia

Originară din Paflagonia, Teodora descindea din aristocraţia armeană. Numele


părinţilor ei (păstrate în Theophanes Continuatus, urmarea cronicii începute de
Theophanes Mărturisitorul) erau Marin şi Teoktista Florina. Genealogii îi atribuie
strămoşi Mamikonieni lui Marin; el era fiul lui Artavazd Mamikonian, care era
conducătorul Casei în 770. Theodora era sora lui Bardas şi a lui Petronas. Avea şi
trei surori: Kalomaria, Sophia şi Irene. Irene, căsătorită cu Sergios, fratele
patriarhului Fotie I al Constantinopolului.

Căsătoria

În 829 Teofil a urcat pe tronul Bizanţului. Avea 16 ani şi era necăsătorit. În anii ce
au urmat, mama sa vitregă, Eufrosina, a organizat o alegere/selecţie a unei mirese
pentru împărat. Posibile mirese din toate temele imperiului au călătorit din
ţinuturile lor până la Constantinopol, Teodora aflându-se printre ele. Se spune că a
participat şi poeta Kassia.

Selecţia s-a desfăşurat în mai, 830, iar Teodora a fost aleasă să devină împărăteasă,
probabil de soacra sa, Eufrosina. Nunta s-a săvârşit pe 5 iunie 830 în Biserica
Sfânta Sofia. Curând Eufrosina s-a retras la o mănăstire şi Teodora a rămas singura
Augusta.
Împărăteasă
Se pare că familia a urmat-o pe Teodora la curte. Fraţii ei au devenit demnitari şi
surorile s-au măritat cu aristocraţi de la Curte. În timpul căsătoriei sale, Teodora i-
a dat lui Teofil cinci fiice şi doi fii, cel mai tânăr devenind Mihail III.

Deşi Teofil era iconoclast, Teodora avea evlavie la icoane, venerând icoanele pe
care le ţinea în odăile ei din palatul imperial.

O poveste spune că o servitoare a văzut-o venerând icoanele şi a pârât-o


împăratului. Când soţul ei a întrebat-o despre incident, ea a zis că “se juca cu
păpuşile”.

Două din icoanele ei sunt păstrate la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos până
azi şi sunt cunoscute ca “Păpuşile Teodorei”. Ele sunt scoase în fiecare an în
Duminica Ortodoxiei.

Se mai spune că Teodora a intervenit pe lângă soţul ei pentru salvare de la tortură a


lui Lazarus Zographos. Dacă opoziţia lor în privinţa convingerilor religioase a
tensionat relaţia dintre soţi nu este clar. Dar sănătatea lui Teofil s-a deteriorat şi el
a murit la 20 ianuarie 842, la 29 de ani.
Această icoană din sec. XIV-XV, ilustrând Triumful Ortodoxiei - biruinţa asupra
iconoclasmului. Sfânta împărăteasă Teodora (care a restabilit cultul icoanelor în
anul 843 şi care este sărbătorită azi) e reprezentată în stânga sus împreună cu
fiul său, viitorul împărat al Bizanţului Mihail III-lea.

Regenţa

După moartea soţului, Teodora a devenit regentă în timpul minoratului fiului ei


Mihail. Ea a schimbat politica eclesială a lui Teofil şi a convocat sinodul sub
patriarhul Metodie, în care venerarea icoanelor (imagini ale lui Hristos şi ale
sfinţilor) a fost în sfârşit restaurată şi clerul iconoclast a fost depus.
Ea a guvernat cu o mână fermă şi a umplut din nou tezaurul, a respins încercarea
de invazie a bulgarilor. O puternică persecuţie a paulicienilor eretici a început în
timpul guvernării ei.

Pentru a-şi menţine puterea, ea a neglijat intenţionat educaţia fiului ei [?], deci
trebuie făcută responsabilă pentru caracterul voluptos al acestuia, dezvoltat sub
influenţa unchiului său, Bardas, fratele Teodorei şi moştenitorul Mamikonilor.

Teodora a încercat în zadar să combată autoritatea lui Bardas, în 855 ea a fost


înlăturată de la regenţă la intervenţia acestuia, fiind condamnată pentru intrigi
împotriva lui şi trimisă la Mănăstirea Gastria. A murit după asasinarea lui Bardas
de către Vasile I, asistând astfel la stingerea dinastiei pentru a cărei salvare trudise
mult.

Împărăteasa Teodora a fost canonizată pentru zelul ei în restaurarea icoanelor ca


obiecte ale veneraţiei credincioşilor. Se prăznuieşte la 11 februarie.

Copiii

Sfânta Teodora dimpreună cu fiice sale şi cu mama sa, Teoctista. Aceasta din
urmă le învaţă pe nepoatele sale cinstirea icoanelor

Teodora şi Teofil au avut cinci copii, enumeraţi mai jos după Theophanes:
- Constantin, co-împărat (c. 833 - c. 835);
- Tecla (n. 831 - 867). Era numită Augusta şi chipul său apare pe monede în
timpul regenţei mamei ei. Ulterior, a fost exilată la mănăstire de fratele ei Mihail.
A fost rechemată.
- Ana (n. C. 832). Exilată la M-rea Gastria pe viaţă.
- Anastasia (n. 833). Exilată la M-rea Gastria pe viaţă.
- Pulcheria (n. 836). Exilată la M-rea Gastria pe viaţă.
- Maria (n. 838). Căsătorită cu Caersar Alexios Mouseles. Soţul ei a fost numit la
conducerea Siciliei bizantine, dar a fost mai târziu acuzat de conspiraţie pentru
obţinerea tronului. Silit să se retragă la mănăstire. Maria nu mai era în viaţă în anul
856, când surorile ei au fost exilate de la curte.
- Mihail III (19 ianuarie 840 - 23/24 septembrie 867), care a succedat la tron.
Sfântul ierarh Spiridon şi Sfânta împărăteasă Teodora - protectorii Kerkyrei

În anul 1453 armata imperiului otoman condus de Mehmet al II-lea cucerea


Constantinopolul. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârşitul
imperiului Roman de Răsărit şi moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al
XI-lea, dar şi o victorie strategică de o importanţă crucială pentru cucerirea estului
mediteranean şi al Balcanilor de către otomani. Constantinopolul a rămas capitala
Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922. În anul 1930, după
proclamarea Republicii Turcia, oraşul a fost redenumit în Istanbul.

La Constantinopol erau concentrate cele mai importante odoare ale creştinismului


printre care şi cei doi sfinţi care după aceste evenimente au ajuns în Corfu aduse de
către creştini de teama de a nu fi distruse sfintele moaşte de către otomani. Şi aici
au rămas până în zilele de astăzi săvârşind nenumărate minuni ştiute şi neştiute.

Sfântul ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei


(ţinut aflat în insula Cipru de astăzi)
Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împă-
ratului Constantin cel mare şi a lui Constanţie, fiul lui. Era simplu la purtări şi
smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea
soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a
fost numit făcător de minuni.
Biserica Sfântul Spiridon se află foarte aproape de parcul cel mare de pe faleză, se
poate observa de aproape oriunde din oraş datorită turnului cu ceas.

Sfintele sale moaşte sunt aproape intacte fiind unul din puţinii sfinţi părinţi ierarhi
(alături de Sfântul ierarh Nicolae care are trupul la Bari în Italia) de la primul sinod
de la Niceea păstrat aproape intact.

Corfioţii fac anual câteva procesiuni prin oraş cu sfântul, cu fanfara, sobor de
preoţi şi ierarhi, în acest mod îi mulţumesc pentru ajutorul acordat în permanenţă şi
în special în vremuri de restrişte.
În fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfântului Spiridon sunt schimbaţi. Ei se
tocesc ca urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos în întreaga lume. De
aici şi denumirea de "sfântul călător". Din mărturiile unor clerici reiese că pentru
perioade scurte de timp, trupul sfântului nu mai este prezent în raclă, iar atunci
când revine, este cald şi prăfuit. Acesta este şi motivul pentru care, în cântările
Acatistului său spunem: "Bucură-te că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te că încălţămintele tale slujesc ca dovadă". Papuceii care se tocesc sunt
oferiţi altor biserici şi mănăstiri din lume, sunt mai multe şi în România care deţin
papucei sau veşmânt de la sfântul.
Minunea de la Primul Sinod de la Niceea (locaţie oraşul Iznik de astăzi din Turcia)
de la anul 325.

Datorită scandalului stârnit de episcopul Arie al Alexandriei prin care el nu era de


acord cu Sfânta Treime aşa cum susţine biserica " Una de o Fiinţă şi Nedespărţită",
Sfântul împărat Constantin cel mare convoacă toţi ierarhii din ţinuturile creştine
cca 318 sfinţi părinţi şi îl prezidează personal spre a lămuri lucrurile şi a face pace
în sânul bisericii proaspăt legalizate de către el.

În toiul dezbaterilor Arie s-a ales cu o palmă de la Sfântul ierarh Nicolae pentru că
hulea pe Dumnezeu, iar Sfântul ierarh Spiridon inspirat de Duhul Sfânt a ridicat o
cărămidă de jos, a făcut asupra ei semnul Sfintei Cruci, invocând numele Sfintei
Treimi, în timp ce în mâna stângă ţinea cărămida. După ce a făcut semnul Sfintei
Cruci, focul s-a ridicat din cărămidă, apa a căzut pe pământ, iar pământul din ea a
rămas în mâna lui. Astfel, prin cele trei elemente distincte: pământ, foc şi apă, a
descoperit diversitatea, iar prin totul unitar - cărămida, a descoperit unitatea. Astfel
s-a vădit înşelarea lui Arie care a şi fost anatematizat.
Sfânta împărăteasă Teodora - sinaxar (11 februarie)

Sfânta împărăteasă Teodora era de origine din Paflagonia (nordul Anatoliei, Turcia
europeană de azi), fiind fata unui anume Marinus, comandantul regimentului
militar. A fost soţia împăratului Teofil, iconoclastul (829-842), însă nu a aderat la
erezia iconoclastă împreună cu acesta (iconoclaştii distrugeau icoanele consi-
derându-le chip cioplit).

După moartea soţului ei, Sfânta Teodora a guvernat ţara cu înţelepciune vreme de
15 ani, deoarece fiul lor, Mihail, era încă minor.

Sfânta împărăteasă Teodora a convocat un sinod, la care iconoclaştii au fost


anatematizaţi, iar venerarea icoanelor recunoscută în cultul Bisericii. Sfânta Teo-
dora a stabilit celebrarea anuală a acestui eveniment, "Biruinţa Ortodoxiei”, în
prima Dumnică din Postul mare. La noi i se spune" Duminica Orodoxiei".

În 857 Sfânta Teodora s-a retras de la guvernare, lăsând locul fiului său şi a
petrecut 8 ani în Mănăstirea Sfânta Eufrosina, unde şi-a închinat viaţa nevoinţelor
ascetice. Moaştele sale au săvârşit nenumărate minuni.
Biserica Maicii Domnului din Corfu care adăposteşte moaştele Sfintei împărătese
Teodora se află la câteva străzi de cea a Sfântului ierarh Spiridon.

Racla Sfintei împărătese Teodora

Mă gândesc că în mod sigur nu întâmplător aceşti doi mari sfinţi ai creştinătăţii şi


în special ai Ortodoxiei au rămas împreună aproape. Practic sunt doi sfinţi care au
"demontat" cele mai mari erezii: arianismul şi mai târziu iconoclasmul care a făcut
foarte multe victime în rândul creştinilor şi care a distrus odoare nestemate ale
creştinismului.
Sfânta împărăteasă Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei

Sfânta împărăteasă Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei, ceea ce s-a arătat dreaptă


cinstitoare a icoanelor, însăşi împodobindu-şi cămara inimii cu icoana lui Hristos
pictată cu penelul rugăciunii, să şteargă din cărţile inimilor noastre închipuirile
păcatelor osânditoare.

Sfânta Teodora, apărătoare nebiruită a dreptei credinţe, ceea ce ai strălucit cu măr-


turisirea Adevărului şi ai luat din mâna lui Hristos cununa vieţii veşnice, întăreşte
Biserica lui Hristos neclintită de viforul multor erezii.

Tropar: Fericită eşti, căci pe calea lui Hristos ai mers cu umilinţă şi cinstind
Sfintele icoane, te-ai întărit mai mult în credinţă, ca una ce ai păzit adevărul
Ortodoxiei, fiind luminată de raza Înţelepciunii roagă-te şi pentru noi, cei
întunecaţi la minte, să aflăm lumina mântuirii.

Sfânta împărăteasă Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei, sfinţirea Icoanei


din altarul inimii
Bucură-te, povăţuitoarea poporului spre limanul luminos,
Închipuirea pe pânza sufletului a icoanei lui Hristos,
Tron al slujirii îngereşti prefăcut în Crucea dumnezeiască,
Rugătoare în palatul inimii pentru a se reaşeza rânduiala firească,

Călăuzirea poporului spre izvorul nesecat al Vieţii celei adevărate,


Putere a rugăciunii ce înviază credinţa cea otrăvită de ereziile deşarte,
Sprijinitoarea Ortodoxiei ce şi-a aflat odihna sub lumina vieţuirii tale,
Călăuzirea poporului neştiutor spre a afla deplina luminare,

Răbdare ce a mişcat inimile celor căzuţi în adânca nepăsare,


Lumina nădejdii ce încununează a inimii aşteptare,
Vas al sfinţeniei în care s-au pus darurile înalte,
Păstorirea cu toiagul rugăciunii a oilor luminate,

Sălaş al sfinţeniei ce şi-a prelungit lucrarea în celelalte veacuri,


Ridicarea tututor din prăpastie, urmând alegerea bunelor sfaturi,
Odihna celor ce se apropie de tine cu gând curat,
Primirea tuturor în cămara tainică a Marelui Împărat,

Întâmpinarea celor ce cinstesc ca pe icoană a curăţiei


Adunarea tuturor sub acelaşi cort desăvârşit al bucuriei,
Icoană lucrată de mâna Celui ce zideşte toate,
Slobozirea noastră din robia cea întunecată,

Alinarea durerii celor ce pentru credinţă au luptat,


Împodobitoarea icoanei lui Hristos cu al tău gând luminat.

Sfinţirea icoanei lui Hristos, cea din altarul inimii cu roua rugăciunii
Tron al sfinţeniei însufleţit de lucrarea credinţei sub ascunzişul tăcerii.
Semnificaţie nume

Tudor, Tudora, Teodor, Teodora - continuă vechiul nume personal grecesc Theó-
doros, un compus onomastic cu valoare teoforică, semnificând „darul lui
Dumnezeu”.

Numele apare în calendarul creştin sub formele Teodor şi Teodora.

Intermediar slav.

Forme curente: Teodor, Toader, Tudor (cea mai frecventă formă, Tudoran, Tu-
dora).
Pr. Silviu Cluci - Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu

Capitala Corfu păstrează 37 de lăcaşuri de cult. Catedrala mitropolitană a oraşului


este Panaghia Spiliotissa - „a Maicii Domnului din Peşteră”.

Biserica a fost construită în stil baroc, în anul 1577, pe ruinele unei biserici mai
vechi cu hramul „Sfântul Vlasie”. A devenit catedrală mitropolitană în anul 1841 şi
se află la câteva străzi de Catedrala „Sfântul ierarh Spiridon”.

Aici se păstrează moaştele Sfintei împărătese Teodora, pomenită de Biserică în


fiecare an la 11 februarie.

În Duminica Ortodoxiei are loc o procesiune cu moaştele Sfintei împărătese


Teodora (soţia împăratului iconoclast Teofil) care a convocat în 843 un sinod la
Constantinopol, prin care a întărit hotărârile Sinodului VII Ecumenic (Niceea, 787)
privitoare la venerarea icoanelor.
Acasă la Sfânta Teodora Împărăteasa - Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu,
Grecia (galerie foto)
https://doxologia.ro/locuri-sfinte/acasa-la-sfanta-teodora-imparateasa-catedrala-
panaghia-spiliotissa-din-corfu-grecia

(Video) Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu


https://doxologia.ro/locuri-sfinte/video-catedrala-panaghia-spiliotissa-din-corfu

(Video) Sfânta Teodora Împărăteasa - apărătoarea icoanelor şi a Ortodoxiei


https://doxologia.ro/sfinti/video-sfanta-teodora-imparateasa-aparatoarea-icoanelor-
ortodoxiei
Pr. Silviu Cluci - Moaştele Sfintei Teodora, împărăteasa

Sfânta Teodora s-a născut din părinţi străluciţi şi evlavioşi, care au crescut-o la
Constantinopol. Teodora a fost împărăteasă, soţia împăratului Teofil, luptătorul
împotriva icoanelor.

După moartea lui Teofil, în 842, Sfânta Teodora a luat în stăpânire tronul pe seama
fiului ei, Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea a folosit prilejul spre a
face să fie ales ca patriarh al Constantinopolului un iconodul, Metodie, şi spre a
convoca un sinod al Bisericii în luna martie a anului 843, care a reaşezat în chip
solemn închinarea sfintelor icoane. Totuşi, ea a stăruit ca sinodul să nu osândească
pe soţul ei abia răposat, mărturisind că acesta se căise de iconoclasmul său pe patul
de moarte.

Spre a prăznui reaşezarea icoanelor, Sfânta Teodora a condus un uriaş alai cu


icoane pe străzile Constantinopolului, în duminica de 11 martie 843. Era prima
duminică din Postul mare din acel an. De atunci, Biserica prăznuieşte reaşezarea
sfintelor icoane în prima duminică din Postul mare, printr-o slujbă cunoscută ca
Biruinţa Ortodoxiei.
Cincisprezece ani mai târziu, după ce fiul ei, Mihail, a luat tronul de unul singur, a
surghiunit-o pe ea şi pe cele patru surori ale sale la Mănăstirea Gastrion din
Constantinopol. Sfânta Teodora a primit cu bunăvoinţă aceasta, lucrând cu şi mai
multă râvnă pentru mântuirea sa. A murit cu pace la 11 februarie 867.

Mai târziu, moaştele ei au fost aflate neputrezite şi s-au păstrat în Constantinopol


vreme de şase veacuri.

La trei ani după căderea Constantinopolului sub turcii otomani, în 1456, părintele
Gheorghe Kaloheretis din Corfu a mutat în taină moaştele Sfântului Spiridon şi pe
cele ale Sfintei Teodora împărăteasa din Constantinopol în Corfu.

Astăzi, moaştele Sfintei Teodora împărăteasa sunt aşezate spre închinare în Cate-
drala Panaghia Spiliotissa din Corfu. Racla ferecată în argint cu moaștele împă-
rătesei Teodora este așezată în partea dreaptă a sfântului lăcaș.

La fel ca și la Sfântul ierarh Spiridon, trupul Sfintei împărătese era expus sub
sticlă, înfășurat în porfiră împărătească și având mâinile descoperite.

Acasă la Sfânta Teodora, împărăteasa - Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu,


Grecia (galerie foto)

https://doxologia.ro/locuri-sfinte/acasa-la-sfanta-teodora-imparateasa-catedrala-panaghia-
spiliotissa-din-corfu-grecia
Icoane
Bucură-te, Sfântă împărăteasă Teodora, apărătoarea Ortodoxiei!