P. 1
Ion Luca Caragiale - Momente Si Schite

Ion Luca Caragiale - Momente Si Schite

5.0

|Views: 59,062|Likes:
Published by mayev
Ion Luca Caragiale - Momente si schite
Ion Luca Caragiale - Momente si schite

More info:

Published by: mayev on Oct 16, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/28/2015

pdf

text

original

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

CARAGIALE
ISTORIA SE REPET{

Ion Luca

LITERA
CHIªINÃU 1998

CZU

Textele sunt reproduse dup[: I. L. C a r a g i a l e, Opere, vol. I-II. Editura Minerva, Bucure=ti, 1971. I. L. C a r a g i a l e, Tem[ =i varia\iuni. Momente, schi\e, amintiri. Edi\ie ]ngrijit[ =i prefa\at[ de Ion Vartic. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988. Prezentul volum continu[ ]n chip firesc cartea de momente La hanul lui M`njoal[, ap[rut[ ceva mai ]nainte la editura noastr[. Textele, cu unele excep\ii ce \in de specificul de limb[ =i stil al autorului, respect[ normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu
© LITERA, 1998

ISBN

TABEL CRONOLOGIC 1852 }n zorii zilei de 30 ianuarie se na=te, ]n satul Haimanale, Ion Luca, fiul lui Luca +t. Caragiale =i al Ecaterinei (n[scut[ Karaboa).

1859—1860 Stabilirea familiei Caragiale la Ploie=ti, unde Ion Luca ia primele lec\ii de la p[rintele Marinache de la biserica Sf. Gheorghe. 1860—1864 Urmeaz[ clasele primare la +coala domneasc[ din Ploie=ti, unde ]l are ca ]nv[\[tor pe Bazil Dr[g[=escu. 1864—1867 Urmeaz[ cursurile la gimnaziul „Petru =i Pavel“ din Ploie=ti. 1868—1870 Este ]nscris la cursul de declama\ie =i mimic[ al unchiului s[u Costache Caragiale, de la Conservatorul de art[ dramatic[ din Bucure=ti. 1870 martie Este sufleur, f[c`nd parte din trupa lui Tache Caragiale iunie copist la tribunalul Prahisa.

1871—1872 Sufleur =i copist la Teatrul Na\ional din Bucure=ti ]n locul ocupat cu doi ani ]nainte de Eminescu. 1873—1875 Debuteaz[ =i public[ ]n revista Ghimpele sub pseudonimul Car =i Palicar. 1875—1876 Colaboreaz[ la Aleg[torul liber, organ al opozi\iei libe-

4

Ion Luca Caragiale

rale, =i este corector la ziarul Unirea democratic[. 1877 Redacteaz[ revista umoristic[ Claponul =i ]mpreun[ cu Frederic Dame Na\iunea rom`n[. Public[ foiletoane nesemnate ]n Rom`nia liber[, apoi intr[ ]n redac\ia ziarului Timpul, av`nd colegi pe Eminescu =i Slavici. 1878 Cite=te la Junimea O noapte furtunoas[. 1879 La ]nceputul anului are loc prima reprezenta\ie a comediei O noapte furtunoas[, apreciat[ de Eminescu =i publicat[ apoi ]n Convorbiri Literare. }n acela=i an ]n cercul literar al Junimii cite=te piesa Conu Leonida fa\[ cu reac\iunea. 1881—1882 Revizor =colar ]n jude\ele Suceava =i Neam\ la insisten\ele lui V A. Urechia, ministru al instruc\iei publice; ]ncep`nd cu . anul urm[tor ]l g[sim revizor =colar ]n Arge=, V`lcea. 1884 Se joac[ ]n premier[ opera buf[ Hatmanul Baltag, scris[ ]n colaborare cu Iacob Negruzzi. La aniversarea Junimii cite=te O scrisoare pierdut[. Prima reprezenta\ie a comediei are loc la 13 noiembrie pe scena Teatrului Na\ional din Bucure=ti. Este func\ionar la Regie unde o cunoa=te pe Maria Constantinescu. 1885 Se na=te fiul s[u Mateiu Caragiale. Premiera comediei D-ale carnavalului, premiat[ de un juriu din care f[ceau parte V . Alecsandri, B. P Hasdeu, T. Maiorescu, V A Urechia. . . 1888 Numit de Titu Maiorescu director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti. 1889 Apare volumul Teatru, prefa\at de T. Maiorescu. Se c[s[tore=te cu fiica arhitectului Gaetana Alexandrina Burrelly. 1890 Prima reprezentare a dramei N[pasta. 1891 Academia Rom`n[ respinge propunerea de premiere a volumelor Teatru =i N[pasta. 1892 Dup[ conferin\a de la Ateneu Ga=te =i G`=te literare =i dup[

Istoria se repet[

5

apari\ia articolului Dou[ note ]n care ]l atac[ pe Maiorescu c[ ar fi falsificat textele lirice ale lui Eminescu, Caragiale p[r[se=te Junimea. 1893 1894 1895 1896 1897 1898 Apare Moftul rom`n sub directa ]ndrumare a lui I. L Caragiale =i a umoristului Anton Bacalba=a. Se na=te fiul s[u Luca. Face parte din conducerea revistei Vatra, al[turi de Ioan Slavici =i George Co=buc. Conduce mai tot timpul anului restaurantul din gara Buz[u. Apare volumul Schi\e u=oare. Conduce revista Epoca Literar[, av`ndu-l ca secretar pe poetul +t. O. Iosif. Apari\ia volumelor Noti\e =i fragmente literare =i Schi\e. Scrie articole despre Teatrul Na\ional la Evenimentul din Ia=i. Spre sf`r=itul anului public[ la Universul seria Noti\e critice, care vor constitui mai t`rziu Momentele. S[rb[torirea lui Caragiale cu ocazia a 25 ani de activitate literar[. Apari\ia celei de a II-a serii a Moftului rom`n. Spre sf`r=itul anului apare volumul „Momente“. }n decembrie are loc procesul de calomnie intentat lui C. A. Ionescu-Caion pentru acuza\ia de plagiat. Delavrancea sus\ine o str[lucit[ pledoarie ]n favoarea lui Caragiale. Academia respinge din nou propunerea de premiere a lui Caragiale, de data asta fiind vorba de volumul Momente. C[l[tore=te ]n Italia, Fran\a, Germania. Se stabile=te la Berlin. Schi\eaz[ proiectul unei noi piese: Titirc[ Sotirescu et conep. Public[ ]n ziarul vienez Die Zeit =i apoi ]n bro=ur[, articolul 1907, din prim[var[ p`n[ ]n toamn[. Apar cele trei volume de Opere complete la Editura Minerva.

1901

1902

1904 1905 1907 1908

6

Ion Luca Caragiale

1909 1910 1912

Colaboreaz[ cu schi\e =i povestiri la revista Universul. Apare volumul Schi\e nou[ la Editura Adev[rul. Refuz[ s[ participe la s[rb[torirea organizat[ la Bucure=ti cu prilejul ]mplinirii a 60 de ani. Se stinge din via\[ ]n urma unui atac de cord la Berlin. Sicriul cu r[m[=i\ele sale p[m`nte=ti s]nt aduse ]n \ar[ dup[ cinci luni =i depuse la biserica Sf. Gheorghe. Este re]nhumat ]n cimitirul Bellu, al[turi de Mihai Eminescu =i George Co=buc.

Din „NOTE +I SCHI|E“
(1892)

GRAND HOTEL „VICTORIA ROM~N{“
Eram =-a=a indispus de neodihn[. Toat[ noaptea trecut[ mo\[isem ghemuit ]n unghiul unui vagon de clasa a doua, ]nghesuit de o companie vesel[ de bucure=teni care se-ntorceau de la expozi\ie — un potop de impresii =i amintiri... M[ desp[r\isem de ei de diminea\[, =-acu pe-nserate intram ]n or[=elul meu natal, unde nu mai fusesem de copil... Trebuie s[ m[rturisesc c[ n-am sim\it „acele palpit[ri“ care se simt la orice revedere de acest fel; ce-i drept, nici pomii =i altele n-au manifestat fa\[ cu „vechiul lor prietin“ vreo deosebit[ emo\ie. De la gar[ trec prin ni=te uli\e triste: miroase a sc[p[tare =i p[r[ginire. Asta m[ indispune =i mai mult. S[ plec cu tr[suranainte, pe-ntuneric =i pe un drum necunoscut? Nu! mai bine s[ r[m`n aici o noapte; am nevoie de repaos; s[ dorm f[r[ cletin[tur[, fluiere, clopote =i mai ales f[r[ impresii mirifice de la Paris. Tocmesc tr[sura pe a doua zi la patru =i trag la „Grand Hotel Victoria Rom`n[“, ]n centrul ora=ului. Otelul meu are dou[ caturi. Jos e la mijloc gangul, de o parte „Restaurant et Ber[rie“, de alta „Cafenea et Confiserie“. Dinaintea „confiseriei“ sunt a=ezate mese =i scaune p`n[ la mijlocul stradei; aci se str`nge seara societatea aleas[. Acum e plin de lume. Sosirea mea produce senza\ie. To\i ochii se pironesc asupr[-mi. Opresc o camer[ =i stau la o mas[ ]n partea

8

Ion Luca Caragiale

restaurantului s[ beau o bere... Privirile m[ s[geteaz[; pe l`ng[ cei de la mese, ies acuma s[ se uite la mine =i cei din cafenea... Un b[ie\el ca de vreo cinci ani se scoal[ de la locul lui, vine bini=or la masa mea =i se pune, m`nc`nd dintr-o pr[jitur[, s[ m[ studieze de aproape. „Nicule! vin’la mama!“ strig[ o dam[. }n zadar; copilul, numai ochi, n-aude. Am rezistat p`n[ aci, ]nfrunt`nd ploaia de s[ge\i; privirile copilului m[ biruiesc. M[ g`ndesc la bestiile din menajerii; ele, afar[ de chinul dureros al captivit[\ii, mai suf[r unul, care acuma v[d eu c]t e de nepl[cut — s[ rabzi, f[r[ s[ le fi solicitat, privirile persistente ale unei mul\imi curioase. Dar dac[ ar fi numai privirile! Exemplarele din menajerie, publicul este rugat s[ nu le ating[; pe mine, b[iatul cu m`na plin[ de spum[ de zah[r, m[ =i pip[ie! Imposibil de r[bdat... 0 sfor\are... M[ scol ]n sf`r=it, evit`nd privirile copilului, pl[tesc =i intru pe gang... B[ie\elul se \ine dup[ mine p`n[ la scar[ =i st[ locului s[ se uite cum m[ sui, p`n[ c`nd, f[c`nd cotul sc[rii, ]i ies din b[taia ochilor. Am sc[pat, dar m-a apucat capul... ...Num[rul 9—odaia mea...E o c[ldur[ n[bu=itoare ]n[untru =i miroase a vopsea cu terebentin[ proasp[t[... S[ deschiz... Ferestrele dau ]n uli\[. }n fa\[ e o r[sp`ntie. }n fund se vede foi=orul de foc deasupra casei ora=ului. Pe sub ferestre trece strada „Independen\ei“, care la dreapta d[ ]n strada„Regal[“, strada principal[ din fa\a otelului. Aceste l[muriri topografice le datoresc chelneri\ei, care, manifest indispus[ c-am deranjat-o, mi le d[ scurt, ]mi aprinde lum`narea =i pleac[ bufnind u=a. De-abia acuma ]ncep s[ recunosc locul. „Grand Hotel“ st[ pe maidanul unde ne jucam ]n copil[rie. Parc[ v[z ]nc[ maidanul plin de popor ]nghesuindu-se la o mas[, pe care o s[pt[m`n[ a stat zi =i noapte o condic[ enorm[ deschis[. Era dup[ 11 februarie. De c`te ori ie=eam de la =coal[, isc[leam to\i da, =i

Istoria se repet[

9

fiecare de mai multe ori... De mici aveam sentimente civice ]n ora=ul meu natal! Uli\ele din dosul „Victoriei Rom`ne“ au r[mas cum le =tiam odinioar[. }n cele dou[ col\uri ale r[sp`ntiei din fa\[, este de o parte un birt si de alta o cafenea mic[. De la fereastra mea v[d bine ce se petrece peste drum. }n cafenea, un individ, aplecat cu pieptul pe biliard, cite=te o gazet[ deschis[ mare pe postavul verde; ]ntr-un col\, doarme altul cu capul pe mas[. Dincolo, ]n birt, sunt dou[ femei si doi tineri; beau =i r`d; l`ng[ ei pe o lavi\[, c`nt[ doi l[utari. Dup[ gesturile =i grimasele cobzarului, dup[ mi=c[rile ce le face cu p`ntecele, pare a fi un c`ntec obscen. Dac[ n-ar fi tr[surile, care se-nv`rtesc mereu pe dinaintea otelului, a= auzi tot. Zece ceasuri... S[ m[ culc... Las ferestrele deschise =i lum`narea aprins[ =i m[ a=ez ]n pat... M[ doare capul... B[iatul cu pr[jitura... Ce ochi!... 0are s[ fi exist`nd deochiul?... Un neast`mp[r nesuferit ]mi furnic[ din talp[ p`n[-n cre=tet... Insecte!... Iute jos din pat!... Iau lum`narea s[ v[d de aproape... E grozav!... Un popor ]ntreg, ca la un plebiscit... =i umbl[ =i alearg[ pe cear=aful alb ]ncoace =i-ncolo uimite de lumin[! Ce s[ fac?... Trebuie s[ dorm!... }n pat, imposibil... Trag cear=aful, ]l scutur bine pe fereastr[ =i-l ]ntind, pe covor ]n mijlocul od[ii; desfac un pachet de tutun, pres[r pe cear=af =i m[ culc pe jos... }mi arde toat[ pielea; nu pot adormi; sunt ame\it, nervii irita\i — simt enorm =i v[z monstruos. Lum`narea ]mi d[ drept ]n ochi... M[ scol s-o mut =i apoi m-a=ez la loc. ...Deodat[ sar ]n picioare... zgomot mare ]n uli\[! Merg degrab la fereastr[... 0 suflare r[coroas[ de afar[ m[ ]nvioreaz[... Cadranul transparent de pe foi=orul de foc arat[ unu =-un sfert... C`nd au trecut trei ceasuri?... Am a\ipit, prin urmare?... Ce e ]n strad[?... M[tur[torii ora=ului... Au prins

10

Ion Luca Caragiale

un c`ine la mijloc. +tiu... Asta e o petrecere popular[ la noi; am v[zut-o de at`tea ori... C`\iva in=i se pun la p`nd[ de-o parte =i de alta a uli\ii. Un c`ine fl[m`nd r[t[ce=te c[ut`nd dosurile buc[t[riilor =i unghiurile unde se arunc[ gunoaiele. La un semnal, to\i se ridic[ =i-l ]mpresoar[ din toate p[r\ile. O clip[, animalul se opre=te ]nghe\at; s`ngele-i d[ n[val[ la inim[, care-ncepe s[ zv`cneasc[ de coaste... E pierdut!... P[rul i se zb`rle=te pe coam[. Un fior ]i fulger[ de-a lungul prin =ira spin[rii =i-i ]ncovrig[ coada dea-nd[ratele, p`n[-i ]nfige v`rful ]n p`ntece... Ochii turburi caut[ ]ncotrova un punct de sc[pare; dar abia se pune problema ]n mintea aiurit[, =i o piatr[ l-a izbit peste bot, alta la ]ncheietur[, un lemn peste =ale =i altele plou[... El ]=i iese acum din sine: ma=ina cea vie d[ drumul rezervei de energie — pentru a=a moment o p[stra — nici g`nd de economie... trebuie cheltuit[ toat[! Opintindu-se din fundul r[runchilor, animalul s-av`nt[ orbe=te ]n fa\a loviturilor...Un r[cnet suprem! sparge r`ndurile vr[jma=ilor, le scap[ printre picioare =i fuge uit`ndu-se drept =i numa-nainte, fuge mereu p`n[ d[ de un loc singuratic. Aci s-a=eaz[, stins de oboseal[, s[-=i lini=teasc[ cutremurul membrelor, s[-=i ling[ r[nile =i s[ se vaite discret de durere. Somnul se cap[t[ mai ieftin dec`t hrana =i deocamdat[ i-e mai trebuincios: truditul trup se ]ncol[ce=te bini=or, ]nchide ochii tri=ti =i adoarme oft`nd greu din afund. Toat[ intervenirea mea acum ]n favoarea animalului este zadarnic[. Degeaba ra\ionez eu de sus de la fereastr[ c[ nu le e permis unor oameni ai autorit[\ii s[ turbure lini=tea nop\ii =i somnul contribuabililor. Pot eu striga mult =i bine: cine m-aude? Huiduiturile =i r`setele acop[r chiar =i glasul celui mai interesat, chel[l[iturile animalului. }l mai v[d doar cum se zbate sub loviturile m[turoaielor, ridic`nd cu contorsiunile

Istoria se repet[

11

lor un nor gros de praf... Sunt nervos; nu mai pot privi; dar tot ascult... De mirare... c`inele nu mai \ip[ deloc. A fugit!... Urmeaz[ r`sete... M[ uit iar. M[tur[torii stau tol[ni\i pe trotuar; iar la lumina felinarelor din col\uri se vede ]n mijlocul stradei victima lungit[ — e un c[\el mic, alb =i l[\os... M[ culc sup[rat la loc. Mai am dou[ ceasuri =i scap... Bietul dobitoc!... Acum ]ncep v`j`iturile m[turoaielor... Dac[ ar fi c[\elul favorit al vreunei dame — parc-am v[zut una adineaori la ,,confiserie“ cu un c[\el ]n bra\e —=i ea ar fi amica vreunui om influent din localitate, atunci m[tur[torii... Ceart[ jos la cafenea... S-a spart ceva... parc[ o u=[ cu geamuri tr`ntit[ cu violen\[... |ipete de femeie, strig[te de b[rba\i, fluier[turi febrile de gardi=ti... Aha! a venit st[p`na c[\elului. Alerg la fereastr[. Nu se mai v[d ceasurile la foi=orul de foc; lumina de-nd[r[tul cadranului s-a stins; dar mai sus de foi=or arde clipind ]n caden\[ steaua dimine\ei — se face ziu[... E o gr[m[dire dinaintea birtului din col\... Precupe\i, care merg cu co=urile ]nc[rcate la pia\[... Ce s[ fie?... O femeie numa-n c[ma=[, cu picioarele goale, cu p[rul desprins, \ine str`ns de piept pe un om ]mbr[cat ]n uniform[ de poli\ie. El lupt[ s[ scape — ea nu-l las[. Femeia ]ncepe s[ zbiere r[gu=it f[c`nd gesturi extravagante: — Ce, domnule! care va s[ zic[, dac[ sunt o nenorocit[, s[-=i bat[ joc de mine dumnealui, pentru c[ e de la poli\ie?... +i mai ]nt`i, cine ce treab[ are? dumnealui a fost amantul meu? Comisarul, ]ndrept`ndu-=i mondirul bo\it la piept: — Sergent! e beat[... la arest! Doi in=i o ]nha\[; ea se smuce=te =i d[ s[ se repeaz[ iar; dar un sergent voinic o apuc[ de bra\ =i o-nv`rte=te-n loc: — Nu zbiera =i mergi! strig[ el scr`=nind =i lovind-o greu cu palma peste gur[.

12

Ion Luca Caragiale

Aud atunci o horc[ial[-necat[ =i, ]n cadrul luminat al birtului, v[d silueta alb[ a femeii ridic`nd ]n sus bra\ele goale cu pumnii ]ncle=ta\i =i d`nd capul cu p[rul despletit pe spate, ca si cum i s-ar fi fr`nt g`tul. Un moment se r[suce=te de mijloc, apoi cade \eap[n[ pe spate ]n prag... Pun m`inile la ochi =i m[ dau ]napoi... Lum`narea arde-n fundul sfe=nicului cu flac[ra din urm[. Cobor iute, scol pe portar =i pl[tesc. Patru ceasuri... Tr[sura m-a=teapt[. }n c`teva minute sunt afar[ la c`mp. Ce diminea\[! ce r[coare! =i ce singur[tate! Uf!... Niciodat[ n-am s[ uit ce bine m-am odihnit o noapte ]n ora=ul meu natal, la nr. 9, „Grand Hotel Victoria Rom`n[“!
1890

UN ARTIST
Mai mult dec`t oricare alta, breasla b[rbiereasc[ mi-este foarte simpatic[... Briciul e rud[ cu dalta, cu penelul, cu coturnul, arcu=ul, condeiul — mai =tiu eu cu ce! De aci, ne]nvinsa pornire c[tre artele frumoase caracteristic[ la to\i b[rbierii. O sum[ dintre d`n=ii, ]mpin=i de patima lor pentru teatru, s-au f[cut arti=ti dramatici; mul\i al\ii scriu poezii, de obi=nuit lirice, mai adesea galante; mai to\i trebuie s[ =tie c`nta cu un instrument, prin ajutorul c[ruia, ]n momentele pierdute, ]=i traduc ]n melodii acea ]nc[rcare de sim\iri ce ne-o d[, unora dintre noi, lumea cu lumina ei, cu formele, mi=c[rile =i zgomotul ei... Da, cum se rupe la vreme copilul din mam[, acea ]nc[rcare de sim\iri caut[ s[ se rup[ din sufletul nostru: trebuie ]napoiat[ cui ne-a dat-o. Ascuns[-n noi, ne munce=te, ne chinuie, nu ne d[ pace p`n’ ce n-o ]ntoarcem ]n dar lumii, care

Istoria se repet[

13

n-o recunoa=te =i n-o prime=te dec`t ]nv[luit[ ]n f`=ii smulse din sufletul nostru — pecetia sincerit[\ii darului. Dar e oare un mijloc mai puternic ca s[ ne sc[p[m de toat[ haotica n[v[lire a lumii ]ntregi ]n bietul nostru suflet, dec`t divina muzica? — vag[ =i vast[ ca =i lumea, ca =i aceasta nep[truns[ =i f[r[ alt ]n\eles dec`t ]n\elesul cel mare =i singurul — armonia... De aceea, b[rbierii, ca to\i arti=tii, iubesc a=a de mult pas[rile c`nt[re\e. Sub puful aripelor palpit[ un s`nge at`t de cald! Sufletele acelea mici =tiu s[ arunce lumii a=a de bine aceea ce primesc de la d`nsa! Noaptea de iulie, =i p[durea cu mirosul ei ]nvior[tor, cu at`tele-i umbre de frunzi=, cu at`tele-i lumini, de sus de la razele r[coroase ale lunii, de jos de la licuricii neast`mp[ra\i, =i mi=uiala discret[ a insectelor prin p[i=, =i r[suflarea femeii care se las[ s-o plimbi alene pe poteca umed[ de rou[... toate-toate sunt ]n roman\a mistic[ a privighetorii... =i psalmul triumfal al cioc`rlanului este sublimul r[s[rit de soare pe =esul neundoiat al B[r[ganului! S[ l[s[m, ]ns[ astea =i s[ venim la artistul meu — b[rbierul care mi-a ras ]nt`i barba =i care mi-o rade =i acuma... ]nt`i o r[deam c[ n-o aveam, azi o raz c[ o am — alb[... B[rbierul meu a fost ]n tinere\e corist la teatru. +tie s[ c`nte cu ghitara, cu flautul =i cu \imbalul — le-a ]nv[\at f[r[ profesor. Are dou[ pisici foarte bine educate: una ]nv`rte=te o minavet[ mic[ ce c`nt[ mazurca =i cealalt[ joac[. To\i pere\ii pr[v[liei lui sunt acoperi\i cu o mul\ime de colivii, ]n care ciripesc fel de fel de p[s[rele. Pe subt colivii sunt at`rnate pretutindeni cadre: planul Sevastopolului cu luarea turnului Malacof, execu\ia lui Maximilian, capitularea Sedanului, portretul r[posatului AbdulMedgid =i altele. }n aceast[ mic[ galerie, se afl[ =i o oper[ original[ a artistului meu. Nu este lucrat[ cu penelul, e \esut[ ]n fire de

14

Ion Luca Caragiale

p[r de toate nuan\ele posibile: ea ]nf[\i=eaz[ un munte dep[rtat ]n fund; pe v`rful lui st[ un c[l[tor, iar la poale-i curge o ap[ mare; dincoace de ap[ e un cioban, care p[=uneaz[ o turm[ de o spe\[ destul de problematic[; ]n sf`r=it, c[l[torul din v`rful muntelui ]=i aprinde \igara la luleaua ciobanului din vale... Ce perspectiv[! De c`te ori m[ rade, o admir, c[ci ]ntr-adins m-a=eaz[ cu fa\a spre opera lui — =tie bine c`t ]mi place. Artistul meu avea odat[ doi coco=i, pe cari-i deprinsese la be\ie, =i ]nc[ be\ie de alcool, fiindc[ le dedea boabe =i gr[un\e z[cute-n rom. Am v[zut ]ntr-o dup-amiaz de var[, ]n fa\a pr[v[liei, pe desfr`na\ii aceia be\i turt[, f[c`nd mustr[ =i defil`nd sold[\e=te, ca doi muscali pe dou[ c[r[ri, pe dinaintea unui c[\el, alb =i cre\, muiat ]n boia de b[can pentru ro=it ou[. Samurache st[tea sluj, cu o chiv[r[ de h`rtie ]n cap, ]ncins cu o sabie enorm[ =i av`nd, se-n\elege, tot aerul sever necesar situa\iei... Artistul meu =edea picior peste picior pe lavi\[ =i le comanda, c`nt`ndu-le din ghitar[ mar=ul de la ’48... Era at`ta nerv ]n ritm, at`ta suflare mar\ial[ ]n executarea b[tr`nului c`ntec popular, c[ m-a=ezai pe lavi\[ al[turi cu comandantul =incepui s[-l acompaniez b[t`nd toba cu de=tele pe fundul p[l[riei — f[r[ asta nu mergea: toba, cu grupetele ei ]n contratimp, asta e piperul mar=ului; — iar droaia de copii din mahala, aduna\i s[ admire coco=ii, se puser[ deodat[ la r`nd smirna =i, apuca\i de mi=carea cov`r=itoare a sunetelor, pornir[ s[ defileze ]n urma coco=ilor de colo p`n[ colo =i ]napoi =i iar, trop[ind voinice=te cu picioru=ele lor goale pe paveaua ]ncins[ de soarele de var[... +i pentru ca parada s[ fie deplin[, o adiere de sear[ — ce binecuv`ntare dup[ o zi de ar=i\[! — f[cu s[ f`lf`ie m`ndru deasupra tuturor acestor bravi prosopul alb curat aninat sus la u=a b[rbieriei. P`n[ t`rziu seara a urmat parada ]n fa\a unei asisten\e foarte numeroase. C`nd s-a ]nnoptat bine, s-a dat comanda

Istoria se repet[

15

ruperii r`ndurilor, =i artistul meu, ridic`ndu-se-n picioare =i sco\`ndu-=i ghitara de pe g`t, a anun\at publicului: — M`ine sear[ mai frumos! Mai frumos... nu se putea. }ns[ nu e numai artist, este =i un om de spirit. Pe vremea r[zboiului din ’78 avea un mierloi care fluiera c[z[ceasca =i o gai\[ diplomat[ care vorbea ruse=te. Cum intra unul dintre alia\i ]n pr[v[lie, gai\a ]l ]nt`mpina cu: „Zdraste! Zdarov?1“ Dup[ ce amicul meu tr[gea perdaful din urm[ =i-i da voie mu=teriului s[ se scoale, gai\a, schimb`nd tonul, striga: „No hara=o! Davai paruski!2“ +i p`n[ disp[rea, dincolo de r[sp`ntie, cazacul ]nc`ntat de a=a cordial[ primire, mierloiul ]l petrecea fluier`ndu-i c`ntecul fierbinte al patriei dep[rtate.

25 DE MINUTE...
„... Fi\i to\i joi ]n gar[ la-n[l\imea patriotismului vostru, care nu s-a dezmin\it niciodat[, mai ales ]n a=a pl[cute, putem zice chiar fericite ocaziuni! Cet[\eni!! S[pt[m`na viitoare este o zi solemn[ pentru ora=ul nostru!!!“

Astfel se-ncheia proclama\ia adresat[ de c`teva zile de p[rintele or[=elului Z... c[tre administra\ii s[i, afi=at[ pe cale public[ =i reprodus[ ]n capul ziarului oficios Sentinela Ordinii cu acest frumos motto:
1 2

Noroc! S[n[tos? (rus.) Bine! Hai s[ vorbim ruse=te! (rus.)

16

Ion Luca Caragiale

„Evenimentele mari fac totdeauna s[ tac[ micile pasiuni!“

Toat[ lumea era ]n adev[r plin[ de entuziasm, de=i Drapelul Libert[\ii, dirijat de decanul avoca\ilor, ]=i termina articolul s[u de fond cu cuvintele:
„... Vom c[uta s[ fim c`t se poate mai parlamentari, ]n zadar mi=eii de la prim[rie convoac[ lumea la gar[! Declar[m sus =i tare c[ joi nu va fi entuziasm, ci numai o meschin[ =i dezgust[toare parad[ oficial[. S[ ]nceteze dar cu infamele lor mistifica\iuni!... S[pt[m`na viitoare nu poate fi o zi solemn[; ea nu va fi dec`t un moment trist pentru concet[\enii no=tri!“

Directorul, care era ]ns[rcinat a gira afacerile prefecturii — districtul neav`nd deocamdat[ titular — la citirea acestor =iruri r[ut[cioase, a =optit cu z`mbetul s[u diplomatic: — Om vedea! Joia mult a=teptat[ a sosit. Vod[ =i doamna, plec`nd ]n str[in[tate, trebuie s[ se opreasc[ dou[zeci =i cinci de minute ]n gara din marginea or[=elului Z... De diminea\[, peronul g[rii, decorat cu ]mpletitur[ de brad, cu marca jude\ului, stegule\e tricolore =i covorul cel ro=u al prim[riei, este ]n\esat de lume — garnizoana, garda civic[, =coalele, autorit[\ile, notabilii =i c`t public a mai putut ]nc[pea. Directorul a plecat de la =apte de-acas[ spre a lua, ]mpreun[ cu primarul, cele din urm[ dispozi\iuni la fa\a locului. Nevasta lui a r[mas s[ se g[teasc[ =i s[ vie mai t`rziu la gar[ cu copiii =i cu amicul. Amicul este un profesor foarte t`n[r, care locuie=te la directorul de un an de zile; el d[ lec\ii la copii =i redijeaz[ Sentinela Ordinii; e b[iat bun =i scrie minunat: se d[ ca aproape pozitiv c[ tot el a scris proclama\ia. Acum tot e gata... Directorul se duce la o extremitate a peronului =i-=i arunc[ privirile la mul\imea adunat[ p`n[ ]n cealalt[

Istoria se repet[

17

extremitate... Atunci ]i clipesc de departe ]n minte cuvintele Drapelului, =i-=i m`ng`ie favoritele cu mul\umire... Dar sunt zece f[r[ zece... =i cocoana nu mai vine... Ce s[ fie? Trenul domnesc s-a anun\at de la sta\ia apropiat[... ]n patru minute trebuie s[ fie aici... To\i ochii joac[ ]ntre ceasornic =i cap[tul liniei... ]nc[ trei minute... Dou[... Un minut... S-aude =uierul cald... — La o parte, domnilor! zice grav =eful g[rii potrivindu-=i bine =apca ro=ie. Iat[-l! Pieptul lat al locomotivei s-arat[ la cotitura liniei. Ar[tarea cre=te, cre=te mereu, sfor[ind semea\[ =i alunec`nd cu elegan\[ maiestoas[ c[tre peron. Cazanul fierbe, fanfara \ip[, =colarii intoneaz[ imnul — un concert monstru... Vagonul domnesc intr[ la peron. Un fream[t furnic[ de colo p`n[ colo prin mul\ime. Deodat[, =i glasurile copiilor =i \ipetele tr`mbi\elor =i clocotitura norului fierbinte care se smacin[ captiv ]n p`ntecele ma=inii sunt acoperite de urale zguduitoare... Trenul se opre=te, conform programei oficiale, la zece ore precise; suveranii cobor din vagon cu suita, iar consoarta directorului n-a sosit ]nc[! Se face prezentarea autorit[\ilor =i notabililor, dup[ care vod[ trece ]ntre b[rba\i, iar doamna ]ntre dame. }nt`iul clopot! Directorul, foarte nervos, m`n[ un v[t[=el c[lare s-aduc[ numaidec`t pe cocoana, pe copii =i pe domnul profesor. M[ria-sa doamna e foarte vesel[ de conversa\ia damelor; dar dumnealor o iau repede =i se-ntind la vorb[... Una o pov[\uie=te pe doamna s[ se p[zeasc[ pe drum de r[ceal[: — Nu te juca, soro! boala n-alege. Doamna mul\ume=te de binevoitoarea pova\[ =i asigur[ c[ s-a-ngrijit bine, a luat haine d-acas[... ]n acest timp, directorul tremur[ de neast`mp[r.

18

Ion Luca Caragiale

Al doilea clopot! M[riile-lor fac un pas ]napoi preg[tinduse s[ se suie... Directorul, asudat =i ]necat de emo\ie, s-apropie s[ \ie un discurs. Lui vod[: — M[ria-ta!... nu pleca\i!... nu trebuie s[ pleca\i!... D-abia al doilea clopot a sunat; n-a sunat nici m[car al treilea!... A! dac[ ar fi sunat al treilea, atunci a= ]n\elege s[ v[ gr[bi\i... Dar nu! +i chiar s[ fi sunat al treilea... s[ zicem!... n-ave\i grij[: nu pleac[ trenul f[r[ m[riile-voastre... s-a dat ordin ]n consecin\[!... A=adar, av`nd aceasta ]n vedere, cu onoare sunte\i invita\i s[ binevoi\i a lua ]n considera\iune... c[ acest district, acest ora=, ]n fine, to\i concet[\enii no=tri v-au iubit at`t =i au f[cut sacrificii!... Apoi, cu mai mult[ c[ldur[, doamnei: — S[ nu pleca\i m[car m[ria-voastr[!... N-a venit ]nc[ toat[ lumea!... mai sunt dame, mai sunt copii, mai sunt amici, cari ar dori s[ v[ vaz[ ca pe o mam[! Vod[, z`mbind foarte bucuros, zice: — Mai st[m, mai st[m, domnule director. — Mersi! r[spunde acesta ]n culmea emo\iei. +i, l[s`nd pe suverani, alearg[ la cap[tul peronului, se suie ]n picioare pe o banc[ =i se-nal\[ ]n v`rful de=telor, f[c`nd c[tre =oseaua dinspre ora= semne violente cu batista, ]n adev[r pe =osea vine o tr[sur[ ]n goan[, urmat[ de un v[t[=el c[lare. — Aide, soro! aide, nene, pentru numele lui Dumnezeu! c[ m-a\i omor`t! — Vezi! nu-\i spuneam eu c[-i t`rziu! zice palpit`nd cocoana c[tre profesor. Directorul ]=i introduce pe peron familia =i strig[ sever c[tre macagiul care st[ drept, cu m`na gata pe cureaua clopotului: — S[ nu tragi!... Nu e voie s[ suni! M[riile-lor n-au ispr[vit ]nc[; mai au treab[ aici! Apoi c[tre suverani:

Istoria se repet[

19

— M[riile-voastre, am onoare pentru ca s[ v[ recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu! +i pe urm[ c[tre copii: — S[ruta\i m`na! Copiii se arunc[ =i execut[ ordinul. M[riile-lor sunt din ce ]n ce mai veseli. — Am auzit, drag[, zice doamnei nevasta directorului, c[ a\i fost[r[ cam boln[vioar[! Mi-a p[rut grozav de r[u... ]nc[-i ziceam lui dom’ profesor, amicul nostru, zic: vezi dumneata, dac[ o prin\es[ =i tot nu se poate pune cu voia lui Dumnezeu; dar noi [=tia!... Dar acu te-ai f[cut bine... Se vede... Fie, c[ frumoas[ e=ti! s[ nu-\i fie de deochi! s[ tr[ie=ti!... Totdeodat[ unul dintre copiii domnului director, care privesc foarte curio=i pe suverani, ]=i scobe=te o nar[ cu degetul. Mama ]i d[ o palm[ peste m`n[. — Nu \i-e ru=ine s[ bagi m`na-n nas!... =ezi frumos! te vede madam Carol! Copilul pl`nge. Domnul profesor ]l smuce=te de m`n[ =i-l bag[ la arest ]n sala de a=teptare clasa a doua. M[ria-sa doamna intervine pe l`ng[ domnul director ]n favoarea micului vinovat, care url[ tare ]n arest. Tat[l cedeaz[ ]naltei influen\e =i d[ drumul b[iatului: — Taci din gur[, m[garule! =i s[rut[ m`na m[riei-sale: dumneaei s-a rugat s[ te iert! Suveranii s-au urcat =i se arat[ plini de veselie la fereastra vagonului. Directorul se hot[re=te ]n sf`r=it, dup[ st[ruin\a =efului g[rii, s[ permit[ a se suna al treilea. Trenul se pune ]n mi=care. Urale =i muzic[. B[rba\ii fac semne de adio cu p[l[riile, damele bezele c[lduroase; directorul se =terge de sudoare obosit, iar nevasta lui strig[ c`t se poate c[tre doamna:

20

Ion Luca Caragiale

— La revedere! bon amusement! Nu ne uita\i p-acolo! la revedere! C`nd trenul a pornit bine, o alt[ tr[sur[ sose=te ]n goan[ mai turbat[. Decanul avoca\ilor coboar[ tr[g`ndu-=i dup[ d`nsul cocoana, care trage dup[ d`nsa o interminabil[ rochie de catifea verde cu funde bogate de satin rose. Am`ndoi ]=i fac loc cu furie prin mul\ime, care acum a rupt r`ndurile =i iese ]n dezordine. — A plecat? zice dezolat[ cocoana. — Da, a plecat, i se r[spunde. — Cum se poate? trenul st[ totdeauna treizeci =i cinci de minute! — {sta era tron domnesc, ma chère, zice nevasta directorului. — Ce? era s[ v-a=tepte vod[ =i doamna pe dv.? adaog[ profesorul cu un z`mbet r[ut[cios de superioritate. — A=a? vocifereaz[ decanul. Am ]n\eles!... Astea sunt iar intrigile lui dom’ director: care va s[ zic[ numai dumnealui =i familia =i... amicul dumnealui s[ vaz[ pe m[riile-lor! Pe urm[, ]ntorc`ndu-se la lumea care se duce: — Iat[, fra\ilor, o prob[ mai mult c[ ast[zi opozi\iunea este considerat[ ca afar[ din na\iune... Foarte bine... Vom lua act =i de aceasta =i vom protesta! Decanul =i familia sa au fost mult[ vreme la cu\ite cu directorul =i cu familia acestuia, de=i damele erau surori. Chiar o polemic[, ,,c`t s-a putut mai parlamentar[“, s-a urmat cu privire la aceasta, ]ntre cele dou[ ebdomadare locale, Drapelul decanului =i Sentinela amicului. Tocmai la ni=te alegeri, o persoan[ de-nalt[ influen\[, afl`nd despre vrajba celor doi cumna\i, a st[ruit de i-a ]mp[cat, promi\`nd serios c[ =i anul viitor va fi o zi solemn[ pentru or[=elul Z... =i atunci trenul domnesc o s[ se opreasc[ acolo un ceas... =i dou[zeci =i cinci de minute.

Istoria se repet[

Din „P{CAT... O F{CLIE DE PA+TE. OM CU NOROC“
(1892)

21

OM CU NOROC!
Amicul meii, domnul Manolache Guvidi, este o persoan[ cunoscut[ ]n societatea noastr[; e un om cu o avere ]nsemnat[, c`=tigat[ printr-o munc[ onorabil[; e un om inteligent =i serios, un bun so\ =i un bun tat[ de familie. Cu at`tea calit[\i trebuia s[ reu=easc[ ]n lupta pentru via\[: invidio=ii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic ]n contr[-i. Odat[, ]n vremea primei sale c[snicii, el avea o mare ]ntreprindere public[ — aceea a fost ]nceputul prosperit[\ii lui, deoarece din c`=tigul acelei afaceri a ie=it cheagul averii frumoase de care se bucur[ ast[zi. Invidio=ii intrigan\i c[utar[ s[-l sape =i, dup[ o campanie ]nver=unat[ prin grai =i prin pres[, reu=ir[ s[ produc[ ]n cercurile ]nalte un curent defavorabil amicului Manolache. Alerg[turi, protest[ri, pl`ngeri fur[ zadarnice din parte-i. Atunci, ca s[ nu se dea b[tut =i totu=i s[ nu mai mearg[ f[r[ folos la locurile oficiale, unde fusese bruscat =i amenin\at cu reziliarea contractului =i cu un proces ruin[tor, el trimese pe nevast[-sa s[ parlamenteze cu un personaj de mare influen\[, care oarec`nd ]l ajutase la nevoie, ar[t`ndu-i mult[ bun[voin\[. Domnul Guvidi se cuno=tea pe sine; el =tia c[, cu caracterul s[u „ne]ncovoiat =i m`ndru“, n-ar fi putut conduce a=a de bine ca so\ia sa aceast[ daraver[ delicat[. Doamna Guvidi, de=i

22

Ion Luca Caragiale

foarte t`n[r[, sub ]nf[\i=area =i manierele ei copil[roase, ascundea mai mult tact diplomatic, ]n adev[r, b[rbatul socotise cuminte: ceea ce omul „tare =i aspru“, cum se =tia el, ar fi putut compromite, femeia slab[ a scos-o cu bl`nde\e la un fericit cap[t. Gurile r[uvoitoare au trebuit ]n sf`r=it s[ tac[ ostenite; iar amicul nostru, luat ]ndeaproape de tot sub puternica protec\ie a ]naltului personaj de care am vorbit, =i-a putut urma ]nainte treburile =i realiza c`=tigul ]nsemnat pe care-l merita munca lui inteligent[ =i neobosit[. +i nu numai at`ta: de la aceast[ ]mprejurare s-a stabilit ]ntre familia Guvidi =i protectorul s[u o prietenie din cele mai c[lduroase, care a plutit ]ntr-un senin ne]ntrerupt at`\ia ani — p`n[ c`nd moartea crud[ a r[pit ]n floarea v`rstei pe doamna Guvidi. S`rmana femeie! a=a de t`n[r[, a=a de frumoas[ =i at`t de iubit[! Cine-=i putea ]nchipui! +i ce gol a l[sat ea ]n urm[-i!
„Ireparabil[ pierdere pentru cei ce r[m`n neconsola\i!“

Acestea sunt cuvintele negre =i pline de durere ce le-am citit cu to\ii pe panglica lat[ a celei mai frumoase cunune de violete de Parma, c`nd am urmat tristul convoi. Iar pe cununa depus[ de jalnicul so\ era o vorb[ =i mai scurt[, =i mai sf`=ietoare:
„Memorie etern[! Guvidi dezolat!“

Mult a trecut de atunci =i timpul, ca mai totdeauna, a alinat „eterna“ durere, umpl`nd ]ncet-]ncet cu uitare golul ce-l l[sase ]n urm[-i ]nc`nt[toarea pierdut[. G`nd golul a fost cu des[v`r=ire umplut, amicul nostru Manolache s-a ]nsurat a doua oar[. Om cu noroc!

Istoria se repet[

23

Aceasta, so\ia a doua, este tot a=a de t`n[r[ =i de frumoas[ cum era odinioar[ r[posata; iar c`t despre tactul diplomatic, at`t de necesar c`nd are cineva daraveri mari =i multiple, putem spune c[ o ]ntrece. +i de aceea afacerile casei Guvidi & Co. sporesc mereu =i merg din ce ]n ce mai bine: succesul este robul amicului nostru; norocul umbl[ dup[ omul acesta ca un c`ine ascult[tor =i credincios. M[ g`ndeam tocmai ce roman bogat =i senin s-ar putea face din studiul vie\ii acestui tip de om fericit, pe care-l cunoa=tem to\i a=a de bine ]n societatea noastr[, c`nd iat[ c[ primesc prin po=t[ urm[toarele:
„Domnul =i doamna M. Guvidi au onoarea a v[ ruga s[ petrece\i ziua de duminic[ la mo=ia lor Moara-de-piatr[. Adunare restr`ns[ de intimi. |inuta absolut f[r[ preten\ie: ou il y a de la gene, il n’y a pas de plaisir1 Nota. La gar[ v-a=teapt[ tr[sura.“

Stilul e femeia... Gra\ioasa doamna Guvidi! Ii cunosc scriptura =i dictonul favorit, pe care-l spune a=a de des =i cu o at`t de fermec[toare clipire de ochi! * Moara-de-piatr[ ca mo=ie e o mo=ie mic[; da, dar ce rai mic! E a=ezat[ la o distan\[ de dou[zeci de minute de la gara **. Un parc m[re\ =i un cottage2 englezesc cum se g[sesc rar * la noi. Cu c`t socoti\i c[ a cump[rat mo=ia asta? N-o s[ crede\i, c[ci ]n adev[r eu ]nsumi n-a= crede, dac[ n-a= =ti pozitiv. Cu
1 2

Unde-i st`njenire, nu-i pl[cere (fr.). Vil[ la \ar[ (engl.).

24

Ion Luca Caragiale

c`t?... Cu o pereche de cai roibi... at`t! Frumo=i cai, ce e drept; dar, oricum, s[ cape\i o mo=ie, care face dou[ sute cinzeci de mii de lei ca o para, pe o pereche de cai, care mult-mult s[ fac[ cinci mii, cinci mii cinci sute!... Aci ]ns[ a lucrat un alt factor mult mai puternic dec`t interesul — patima. Fostul proprietar al Morii-de-piatr[ era mult cunoscutul N... distinsul sportsman, un fl[c[u destul de copt, putred de bogat, =i care, cum ]l =tim to\i, are o pasiune ne]nfr`nat[ pentru cai. A v[zut odat[ la +osea pe doamna Guvidi cu roibii — ]i m`na singur[ — ]n cine =tie ce dispozi\ii de spirit se afla omul — se zice c[ jucase toat[ noaptea trecut[ la ,,Jockey“ =i pierduse mult — =i de atunci n-a mai avut pace nici somn. Astea le poveste=te ]nsu=i amicul nostru comun, Guvidi. Caii aceia au devenit pentru N... o marot[, o idee fix[, o boal[, cum vre\i s-o numi\i. Ce n-a f[cut ea s[-i capete? I-a urm[rit pretutindeni; a legat cea mai str`ns[ prietenie cu Guvidi, a st[ruit, s-a rugat, s-a umilit... ]n zadar toate. De=i b[rbatul st[ruise s[-i fac[ hat`rul noului prieten, nevasta nu voia cu nici un pre\. — Nu fac t`rgul pe bani! a zis ea odat[ cu hot[r`re. — Atunci, pe ce? a ]ntrebat N... cu tonul omului gata la toate. — Pe... N-o s[ vrei... — Orice! — Pe Moara-de-piatr[! a r[spuns scurt femeia, care era acuma parc[ mai frumoas[ ca totdeauna. — Ei! prea exagerat! a ]ntrerupt Manolache, amestec`nduse =i el ]n vorb[ din fundul salonului, unde-=i citea gazeta. — Ce te-amesteci dumneata ]n tocmeala noastr[?... nu te prive=te! i-a obiectat doamna ]ncrunt`ndu-se ca un copil r[sf[\at. Domnul Guvidi dete din umeri =i-=i urm[ ]nainte citirea.

Istoria se repet[

25

— }\i place mult?... mult? a ]ntrebat N... — Mai mult, desigur, dec`t ]\i plac dumitale... caii mei, a zis ea z`mbind cu un fel de r[utate sceptica. — Asta este peste putin\[! a r[spuns N... ]ncet =i ]necat, =i ochii lui, care v[zuser[ multe, a\inti\i ]n ochii femeii tinere, sclipir[ ]ntr-un chip foarte ciudat. — Nu crez p`n[ nu mi-ei dovedi-o! zise ea =i mai ]ncet, accentu`ndu-=i bine z`mbetul r[ut[cios. T`rgul s-a f[cut... Nici nu se putea altfel — altfel nu c[p[ta N... ceea ce dorea cu o at`t de ad`nc[ pornire... Roibii au fost ai lui. +i astfel, de vreo =ase ani acuma Moara-de-piatr[ este proprietatea Guvizilor. * Am ascultat de gentila invita\ie =i nu mi-a p[rut r[u. E ]n adev[r un loc ]nc`nt[tor, =i am petrecut ]n s`nul acestei familii model cum nu se poate mai bine. Dar nu era o petrecere ordinar[: se rupea turta Nicu\ii — copila unic[ ]mplinea cinci ani. C`te =i ce daruri — o avere!... }ntre altele o fotografie recent[ — ]ncadrat[ ]n patru vergele de aur masiv, prinse la ]ncheieturi cu \inte de diamant ca boabele de n[ut — na=ul \in`nd ]n bra\e cu dragoste pe mica fin[, care-i r`de cu nevinov[\ie. Na=ul a f[cut o frumoas[ surpriz[ oaspe\ilor: a adus din Bucure=ti muzica ro=iorilor. Osp[\ul a fost str[lucit =i balul pe iarb[ verde foarte animat =i vesel. A doua zi, luni, av`nd fiecare dintre invita\i afaceri de diminea\[, am trebuit to\i s[ lu[m trenul care trecea la unu noaptea. O noapte de septembrie limpede ca sticla curat[... vreme dulce =i lun[ plin[... zece tr[suri merg`nd la pas =i banda ro=iorilor c`nt`nd un mar= triumfal ]n frunte — de neuitat.

26

Ion Luca Caragiale

Familia Guvidi cu na=ul ne-a condus p`n[ la gar[. Ne-am suit ]n vagon cu to\ii, dup[ ce am mul\umit gazdelor =i ]ndeosebi doamnei, care f[cuse onorurile cu gra\ia ei obi=nuit[ etc... N..., care n-avea ca noi treab[, a r[mas pentru o noapte la Moara-de-piatr[. Guvidi, a=teptat a doua zi negre=it ]n ora=ul P unde-l chemau ni=te afaceri urgente, a r[mas ]n gar[ ..., s-apuce trenul ce venea din Bucure=ti =i cu care noi ne ]ncruci=am la ]nt`ia sta\ie. Se-n\elege c[ ]n tren am vorbit toat[ vremea numai despre petrecerea minunat[ de cu ziua, =i am fost unanimi ]n a ferici, cu mai mult[ sau mai pu\in[ invidie, pe amicul Manolache de c`t noroc a avut =i are. Doamna Z..., una dintre invitate, o v[duv[ respectabil[, care =tie toate c`te se petrec ]n societatea noastr[, =i chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum — „cont`nd, se-n\elege, pe discre\ia noastr[“ — c[ N..., cum e cam boln[vicios, =i-a f[cut testamentul =i las[ aproape toat[ averea sa copilei lui Manolache, pe care o iube=te la nebunie. +i to\i, fire=te, am trebuit s[ zicem iar[=i: „Mare noroc pe Guvidi!“
1890

Istoria se repet[

Din „SCHI|E U+OARE“
(1892)

27

UN PEDAGOG DE +COAL{ NOU{
D. Mariu Chicos Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut =i-a ]nceput cariera printr-o memorabil[ conferen\[ didactic[. Vom da aci mai la vale conferen\a ]n rezumat, apoi c`teva note, luate, dup[ natur[, despre activitatea ]n prax[ a eminentului pedagog. Trebuie prealabil s[ spunem c[ d-sa, totdeauna ]nainte de e =i i pronun\[ pe: n ca gn fran\uzesc, t ca k, d ea gh, g ca j, c ca =. Aceasta pentru u=urarea citatelor din vorbirea d-sale pe care voim s[ le transcriem pe c`t se poate cu pronun\area lor original[. Cititorul va suplini p[r\ile din cale afar[ originale, pe care ne-a fost prea greu s[ le transcriem exact ca de ex. gn =i g.
1. CONFERIN|A

„Onorat aughitoriu, Vom c[uta s[ ne roskim ast[zi ghespre metoda ghe a pr[da gr[makica ]n jen[re =i apoi numai doar[ ghespre metoda

28

Ion Luca Caragiale

intuikiv[ =i ghespre r[spunsurile neap[rake, ne\[sitake ghe lojica lucrului, am[surat inkelijin\ii =colerului!“ A=a ]ncepe d. conferen\iar. Cui nu a asistat la conferen\a aceasta trebuie s[-i spunem c[ pedagogul pune ]ntreb[rile =i presupune =i r[spunsurile. A=a c[ urmarea, de=i s-ar p[rea o conversa\ie ]ntre pedagog =i =colar, este ]nsu=i corpul conferen\ii. lat[ rezultatul acestei superioare opere didactice. Urmeaz[ conferen\iarul: P E D A G O G U L: No! ce-i gr[makica? + C O L E R U L: Gr[makica ia=te... P E DA G O G U L: No c[-z ce ia=te? c[-z doar nu ia=te vun lucru mare. + C O L E R U L: numai apoi se reculeje =i r[spunghe: gr[makica ia=te o =tiin\[ gheapre cum lucr[ limba =i lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere. P E D A G O G U L: Bravo, m[! prostovane! (]i zic a=e doar[ nu spre admoni\iune, ci spre ]nghemn si ]ncur[jare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se ]mpart substankivele? +colerul, la ]ntrebarea aceasta a mea doar[, musai s[ r[spunz[, ne\[sare, am[surat priceperii =i r[\iunii sale: S C O L E R U L: }n substankive care se v[d =i substankive cari nu se v[d — re=peckive concreke =i abstracke! P E D A G O G U L: Apoi mergem mai gheparte pe ogorul pedagojic si punem cheskiunea doar: A\i auzit voi, copii, ghespre j[n? Ce ia=te j[nul? S C O L E R U L r[spunghe: J[nul cumu-i lucru: masculin, femenin =i ekerojen au neutru, re=peckive ghe b[rbat, ghe femeie si gne ce nu-i nici b[rbat, nici femeie. P E D A G O G U L: Exemple doar[... + C O L E R U L apoi musai se exprime astfel: Calul ]i substankiv masculin; el se schimb[ ]n iap[, =-apoi ghevine feminin.

Istoria se repet[

29

P E D A G O G U L: No! dar neutru? +colerul (ino\ent cumu-i, el nu poake da exemplu aghecvat; eu, pedagogul, atuncia-s gata s[-i dau ilustr[\iunea keoriei)... P E D A G O G U L: Neutru! Neutru mai apoi, dac[-i calul masculin =i iapa feminin[, neutru-i cat`rul, carele nu-i nici cal, nici iap[, nici m[gar, nici cal: e cat`r, aghic[ cor=itur[, ghe ]mbele jenuri, =i mai gheparke pentru aceea se conzult[ zoologhia, care-i o alt[ =tiin\[ naturale, si doar[ naturalia non sunt turpia!... Dup[ aceea doar[, =colerul musai s[ fie, ]n r[\iunea sa pueril[, eghificat pe gheplin gne j[nurile tuturor substankivelor. Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakic[... Spune-ne tu dor[, B`r[scule! (zic eu =colerului) ce ]n\[leji tu prin curb[, o linie curb[? + C O L E R U L: Care nu-i ghireapt[... P E D A G O G U L (z`mbind cu bun[tate): No! care nu-i ghireapt[! bine! da’ cumu-i, dac[ nu-i ghireapt[? + C O L E R U L mai apoi vine la aceea ]nduplecare a r[\iunii c[ musai va s[ r[spund[ minken: E o linie oabl[, oabl[, care mere si mere =i mere =i iar[si se-ntoarce ghe unghe a purces. P E D A G O G U L (juc`ndu-=i serios rolul): Bine! r[spuns limpeghe! chiar! re=peckive esact... No acuma, spune-ne cine au inv[ntat numerele? + C O L E R U L acum dup[ memorare numai, c[ci memoria e, cum zice Tubinghen, pur animal[, r[s-punghe ca animalul: numerele pare, re=peckive cele cu so\iu, le-au inv[ntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, re=peckive cele f[r[ so\iu, le-au inv[ntat Eratoskenes! Bravo! Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake r[spunsurile =colerului dup[ metoda intuikiv[ moghern[ sunt ne\esitake prin lojika lui, proprie vorbind n[sc`nd[, dar completaminke format[

30

Ion Luca Caragiale

printr-o educ[\iune aghecvat[ cercustan\elor, prob[luike ca gheriv`nd ghin natura noastr[, carea lucr[ pe cum e m`nat[ mai gheparke. }ntr-o viitoare conferen\[, vom cuv`nta apoi ghespre aceast[ natur[ iar[=i ]n aplic[\iunile sale ]n raport cu pedagojia, cu beserica =i cu i=coala! (Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit ]n slujb[ profesor „ghe pedagojie ]n jen[re =i ghe limba makern[ ]n =pe\ial“. S[-l vedem la lucru.)
2. O INSPECTIUNE

P R O F E S O R U L: C[-z onorat domnul in=pectore va binevoi doar[ un mom`nt s[ asculke aplic[\iunea metoaghii intuikive. Inspectorul se a=eaz[, scoate carnetul =i condeiul =i ascult[. P R O F E S O R U L: M[! prostovane! tu [la ghe colo... Spune-ne tu doar[: ce ia=te fiin\[ =i ce ia=te lucru, m[? E L E V U: Lucrul, dom’le, este care nu mi=c[, =i fiin\[ pentru c[ misc[! P R O F E S O R U L: No! dar ornicul meu... prostule! fiin\[-i ori lucru? E L E V U L: E lucru, dom’le! P R O F E S O R U L: C[-z doar mi=c[, m[! auzi-l! (bag[ ceasul ]n urechea elevului). E L E V U L (ferindu-se): Da, dar daca nu-l ]ntoarcem, nu mi=c[. P R O F E S O R U L (satisf[cut): Bravo! (c[tre domnul inspector:)+-apoi doar [sta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc.) Tu, m[! [l[lant ghe l]ng[ el... C`ke picioare are boul, m[? E L E V U L: Patru, dom’le! P R O F E S O R U L (vesel): Ei, pe dracu! c[-z doar n-o s[ aib[ =[pke!...+i ce e boul cu patru picioare? lucru ori fiin\[? Ha?

Istoria se repet[

31

E L E V U L: Fiin\[, dom’le! P R O F E S O R U L: Dar masa fiin\[-i? E L E V U L: E lucru, dom’le! P R O F E S O R U L: No! c[-z n-are =i ea patru? E L E V U L: Da, dar nu se mi=c[, dom’le! P R O F E S O R U L (=i mai vesel): Ei! pe dracu! s[ se mi=te... poake doar[ c[ cu spirikismus! I N S P E C T O R U L (tu=e=te tare =i caut[ s[ schimbe vorba): M[ rog, cum ]l cheam[ pe elevul acesta? P R O F E S O R U L: Anibal Ionescu. I N S P E C T O R U L: R[spunde bine. P R O F E S O R U L (cu siguran\[): C[-z [sta-i ghintre cei buni=ori!... No! la gheografie acum... M[! tu ghe colo... Spunene tu doar[ toate statele Europei. E L E V U L: Fran\a, dom’le. P R O F E S O R U L: Fran\iia, bine! E L E V U L: Anglia, dom’le. P R O F E S O R U L: la=te! E L E V U L: Germania, dom’le. P R O F E S O R U L: Ghermania. E L E V U L (se porne=te repede — Profesorul d[ din cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfac\ie si cu m`ndrie): Elve\ia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, Rom`nia, Serbia, Muntenegru =i Grecia... dom’le! P R O F E S O R U L (]ncrunt`ndu-se): +i apoi m[: care, m[? E L E V U L: At`tea, dom’le! P R O F E S O R U L (]ncep`nd s[ scr`=neasc[): Dai Spania, m[? E L E V U L (intimidat): +i... Spania, dom’le! P R O F E S O R U L: (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania? E L E V U L:...?! P R O F E S O R U L (magistral): Spania-i l`ng[ Portocalia, m[ boule, =i vi\[versa!

32

Ion Luca Caragiale

E L E V U L (aiurit): +i... Spania =i Portocalia, dom’le! P R O F E S O R U L (din ce ]n ce mai sus): +i mai care? E L E V U L (pierdut): Vir\[vercea, dom’le! P R O F E S O R U L (indignat): Nu Vi\[vercea, m[! D[nimarca, m[! Dania, m[! (+optind amenin\[tor printre din\i:) Dania tat`n[-t[u! (Energic:) Mergi la loc, boule! E L E V U L: pleac[ obidit la loc. I N S P E C T O R U L (conciliant): Ei, oricum, tot a =tiut destul de bine. P R O F E S O R U L (]nc[ fierb`nd de ciud[): Pe dracu! =tiut! Traiane Ghiorghiescule! Vin[ tu... Spune-ne tu doar[, s-aud[ =i onorat domnul in=pector: dac[ sunt ]n lume apoi c`ke se veghem doar[, cine le-au f[cut pe toake? E L E V U L (sigur): Natura, dom’le! P R O F E S O R U L (z`mbind cu bun[tate filozofic[): Ei, pe dracu, Natura!... Dar pe Natura aia cine au f[cut-o, m[ prostovane? E L E V U L: Dumnezeu, dom’le! P R O F E S O R U L: Dar vezi bine c[ Dumnezeu, c[-z doar nu tat[-t[u =i mum[-ta!... No! acuma... noi, rom`nii, musai doar[ s[ =kim pe cum c[: ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune! E L E V U L (energic): De la Traian, dom’le! P R O F E S O R U L: (f[c`nd cu ochiul inspectorului, care st[ ]n admirafie): Si cine era Tr[ian? E L E V U L: Era un om bun! P R O F E S O R U L (emo\ionat): Bun, dr[gu\ul ghe el! zic z[u lui Dumnez[u, bun!... Si cu cine s-au b[tut el? E L E V U L (brav): Cu turcii! P R O F E S O R U L (r`z`nd cu mult chef): Pe dracu! C[-z unghe erau turcii p`n[ atunci ]n Europa... Mai t`rziu doar[ apoi s-or ghescoperit turcii... (Puternic:) Cu dacii, m[! E L E V U L (mai brav): Cu draci!

Istoria se repet[

33

P R O F E S O R U L: C[ z[u lui Dumnezeu c[ cu draci s-o b[tut!... Dar mai apoi, +tefan cel Mare =i Michaiu Bravul cine au fost? E L E V U L (m`ndru): Ei erau oameni buni. P R O F E S O R U L (aprob`nd cu t[rie): Buni, m[!... =i s-au b[tut... E L E V U L (cu mult[ m`ndrie na\ional[): Cu draci! P R O F E S O R U L (entuziast): Cu draci! zic z[u lui Dumnezeu!... Merji la loc!... Bravo, prostovane! (C[tre inspector, care e transportat:) C[-z [sta doar[ ia=te un =coler emininke! I N S P E C T O R U L: Are =i mult talent! P R O F E S O R U L (cu siguran\[): Ei! pe dracu, talent!... c[-z talent nu-i doar ghe vreo sam[! asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doar[, totul zace numai ]n aplic[\iune!... No! la muzic[ acuma... Spune-ne, Pop[scule: ce-i muzica? E L E V U L: Muzica este care c`nt[, dom’le. P R O F E S O R U L (nemul\umit): Nu a=a, loaz[! Nu cuv`nta doar[ ca r`tanii... vorbe=te ca =colerii. D[-ne tu numaighec`t ghefini\’a chiar[ =i aghecvat[! E L E V U L: Muzica este... P R O F E S O R U L: Ce? E L E V U L: Este c`nd... P R O F E S O R U L (foarte nemul\umit si repet`nd defini\ia): Muzica iaste aceea care ne g`ghil[ urechile ]ntr-un mod pl[cut... (p`ntre din\i, aparle, =colarului:) Ia sama doar[ s[ nu \i le g`ghil eu \ie intr-un mod nepl[cut! (Se aude clopotul de ie=ire): I N S P E C T O R U L (se ridic[, copiii fac =i ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mul\umit. Metoda dumitale e admirabil[... P R O F E S O R U L (t[indu-i vorba cu m`ndrie): C[-z asta doar[ e metoada lui Pe=talo\iu!

34

Ion Luca Caragiale

I N S P E C T O R U L (ur`nd):...=i zelul dumitale vrednic de laud[... (C[tre elevi:) Voi, b[ie\i, c[uta\i a profita de =tiin\a bunului vostru profesore si nu uita\i c[ de la voi a=teapt[ mult patria, Rom`nia, pentru viitor! P R O F E S O R U L (conduc`nd cu multe reveren\e pe inspector si ]nc`ntat de rezultat): C[-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inspectore?... Apoi dac[-s porci =i n-au ghestul[ aplic[\iune!
3. AJUNUL EXAMENELOR

P R O F E S O R U L: No! m`ine apoi ]ncepem doar[! C`\i ghintre voi au =tuduit, or mere mai gheparke; c`\i au fost putori =i n-au =tuduit, trebuie c[ r[m`n repekin\i. Acuma doar numai s[ v[ mu=truluiesc c[ cum s[ fi\i la aceea ]n[l\ime la carea caut[ a fi =colerul ]ntruc`t prive=ke educ[\iunea prin\ipial[, respeckive la o conduit[ ex[mplar[ fa\[ ghe azisten\ii cari vor fi ghe fa\[. (C[tre un =colar din fund): }nchighe gura, boule, c[-\i ]ntr[ musca... (B[ie\ii r`d). Silen\ium!... +colerul caut[ s[ fie curat ]mbr[cat... + C O L A R U L I O N E S C U: Mie mi-a f[cut mama haine nou[, dom’le. P R O F E S O R U L: Ei! m[-ta! c[-z doar[ nu era s[ \i le fac eu! (R`sete.): Silen\ium, m[garilor! Educ[\iunea prin\ipial[ mai apoi ne oblig[ la re=pect c[tr[ cei mari, =i la ]nf[\i=are moghest[, care ia=te ca un ghecorum al june\ii... (R[spicat si sever:) C[ pe carele ]l voi veghe c[ r`nja=te, ori se zbenguia=te, apoi minken acelui m[gar i-oi lunji eu urechile... m[car de-ar fi ficior ghe Erzherzog!... + C O L A R U L P O P E S C U: Dom’le, tata a zis ca s[-i spui de c`te ori ne tragi de ureche, ca s[ vorbeasc[ la Camer[. P R O F E S O R U L (cu un ton de m`ng`iere): C[-z astea nu le-am spus pentru kine. Pe kine doar[ ke cunosc ca un =coler

Istoria se repet[

35

emininke... Le-am spus numai p[ntru porcii eilan\i!... No! acuma s[ prob[luim c]ke o \]r[ ghin makerie... Pop[scule! (O plesnitoare si-apoi alta si-nc[ una pocnesc ]n zidul din spatele profesorului; acesta sare ]n sus speriat.) Hoghi a fene eghemek! Cine a fost porcul =i m[garul...? (Toat[ clasa r`de.) Cine?... Minken musai s[ afl[m cine nu a =tiut re=pectul? (Fierbe de ciud[.) M A I M U L | I S C O L A R I: Popescu, dom’le! P R O F E S O R U L: Pop[scu? Nu se poake... Pop[scu doar[-i un =coler emininke. + C O L A R I I: Popescu, dom’le. P R O F E S O R U L: Acela care mai face asta, las[-l apoi doar[... Pop[scule... dac[ cineva ke-ntreab[ s[-i spui numai c`ke opera\iuni avem ]n aritmekic[, cum vei r[spunghe? P O P E S C U: Trei, dom’le. P R O F E S O R U L: Nu-s mai mulke? P O P E S C U: Cinci. P R O F E S O R U L: Nu-s mai pu\ine? P O P E S C U: Dou[. P R O F E S O R U L: La ghereptul vorbind, sunt numai dou[ ]n prin\ipiu, sporire =i sc[ghere ghe unitake; numai doar[, dup[ difer[n\iarea lor ]n prax[, ghevin c[-s patru; aghi\iunea, substrac\iunea, multiplic[\iunea =i ghiviziunea. No! bine! meri la loc... Spune numai lui tat[-t[u s[ vin[ m`ne s[ ne onorez[. (Alt[ plesnitoare.)...0 fekete kukio! Cine-i porcul =i m[garul? T O | I: Popescu, dom’le! P R O F E S O R U L (nec[jit): Silen\ium! Ioanescule! dac[ cineva ke ]ntreab[ c[-s c`ke-s emisferele p[m`ntului, tu ce vei r[spunghe? I O N E S C U: Dou[, dom’le! P R O F E S O R U L: Nu-s mai mulke? I O N E S C U: Nu, dom’le! P R O F E S O R U L (iritat): Ba da, loaz[!

36

Ion Luca Caragiale

I O N E S C U: Care, dom’le? P R O F E S O R U L: Acele care sunt, boule! emisferul austral, emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul oriental =i emisferul oc\id[ntal, m[garule! Meri la loc, vit[! Vine m`nita, m`ine? I O N E S C U: Nu, dom’le, c[ spal[ la mama lui Popescu. P R O F E S O R U L: No bine, c[-z tot n-avea ce procopseal[ s[ vaz[. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare c`t colo.) 0 fene fo fekete kukio! (Turbat:) Care e iar m[garul =i porcul care n-are re=pect? T O | I: Popescu, dom’le... (R`d.) P R O F E S O R U L (potolindu-se): No! Silen\ium! Lua\i aminke doar[ la mu=truluiala care v-am f[cut... M`ine este ziua c`nd pukem zice, pedagoji =i =coleri, fa\[ cu onorata azisten\[ care va fi ghe fa\[: finis coronat opus!... In educatione et virtuke... (Copiii fac zgomot... Popescu se caut[ s[ mai g[seasc[ o plesnitoare. Profesorul iese repede, ]njur`nd teribil ungure=te.)
4. EXAMENUL

Dou[ mahalagioaice asist[ la examenul copiilor lor. Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascult[ pe copiii mahalagioaicelor. E foarte aspru =i f[r[ chef. Mamele stau ]n\epate pe scaune, unde s-au a=ezat f[r[ s[ fie poftite. P R O F E S O R U L (c[tre elevul Popescu, care n-a r[spuns la trei ]ntreb[ri): No! prostule, dac[ nu =tii pe estea, care-s ghe tot simple =i jen[rale, apoi spune-ne r[\iunea p]ntru carea rom`nii au kins s[ urmeaz[ o polikik[ jerm]n[ pe timpul lui Mihaele Bravul? P O P E S C U:...?

Istoria se repet[

37

P R O F E S O R U L: No! spune odat[! P O P E S C U:...!? P R O F E S O R U L (energic): Meri la loc, boule! (C[tre mama lui Popescu, care este foarte m`hnit[:) C[-z prost l-ai f[cut, cucoan[! Apoi [stuia doar[ numai paie s[-i dai s[ m`nce. (Mama lui Popescu pl`nge.) C[-z geaba te mai boce=ti acuma! nu-l mai dreji. Are s[ mai steie ]nc[ =[pke ani repekinke... Ioanescule! (Mama lui Ionescu tu=e=te foarte mi=cat[.) Cumu-i p[m`ntul, m[? I O N E S C U: Mare, dom’le! P R O F E S O R U L Pe dracu mare! L-a m[surat m`ni-ta s[ vaz[ mare-i. Pe l`ng[ alke astre, bun[oar[ Saturnus, au Neptunus, au Iupit[r, p[m`ntul nostru doar[-i o sc`rb[! nici c`t s[ chior[=ti un =oarece... Nu-i vorba ghe mare, m[ prostovane! e vorba cumu-i? I O N E S C U: Se-nv`rte=te, dom’le. P R O F E S O R U L (r[stindu-se puternic, mama lui Ilonescu se sperie): No! apoi? dac[ se ]nv]rke cumu-i! ]n trei col\uri, animale? I O N E S C U: Nu, dom’le! P R O F E S O R U L: No, dar? I O N E S C U: Rotund. P R O F E S O R U L: Vezi a=a, loaz[! (Se face un zgomot la u=e. 0 doamn[ din ]nalta societate, doamna Ftiriadi, intr[ ]mpreun[ cu un mops gras, care vine s[ se gudure pe l`ng[ pedagog.) P R O F E S O R U L (]nt`mpin`nd-o foarte emo\ionat): Onorat[ doamn[, eu ]nc[ m[ recom`nd! (Ia c[\elul ]n bra\e.) D O A M N A F T I R I A D I (foarte volubil, si pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru b[iat... S[-\i spun drept c[ nu vream s[-l aduc s[ dea examen la =coala public[, nu vream s[ se amestece cu fel de fel de b[ie\i r[u crescu\i... Dar a st[ruit tat[s[u... zice c[ e ordin de la minister... +i de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cuno=ti caracterul lui ambi\ios, de c`nd ]i e=ti meditator.

38

Ion Luca Caragiale

P R O F E S O R U L: Binevoiasc[ numai onorata doamn[ s[ ieie loc. (C[tr[ Ionescu, care a=teapt[ ]n picioare:) Tu meri la locu\i... De hat`rul m]ni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri! (Ionescu merge la loc.) I O N E S C U (ridic`ndu-se): S[rut m`na! P R O F E S O R U L (demn): No bine, po\i mere. (Ia scaunul Ioneaschii =i-l pune l`ng[ doamna nou-sosit[, =i a=az[ c[\elul pe el; mopsul, multumit, ]l linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma t`n[rul Ftiriadi! Spune-ne, s-aud[ =i ilustra matroan[, onorata ta mam[: nu-i a=a c[ p[m`ntul senv`rke ]n jurul soarelui trei ani c`te 365 ghe zile =i mai apoi ]n al patrulea ]n 366 ghe zile? M I C U L F T I R I A D I: Da, dom’le. P R O F E S O R U L (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisf[cut[, se scoal[ de la locul ei, drege cravata b[iatului, ]l s[rut[ si se a=az[ iar la loc): No, nu-i a=e c[ presiunea se ghemonstr[ sufi\iente prin cele dou[ emisfere (doamna Ftiriadi tu=e=te tare) ghe Maggheburg? M I C U L F T I R I A D I: Da, dom’le. P R O F E S O R U L: (c[tr[ clasa ]ntreag[): No, boilor, veghe\i numai ex[mplu ghe aplic[\iune! (C[tre micul Ftiriadi:) No, ]nc[ una =-apoi basta! Spune-ne: nu-i a=e c[ Ioane Corvin ghe Huniaghe, =i Makia= Corvin, =i-apoi dup-aceia doar[ to\i magna\ii maghiari fost-au rom`ni ghe-ai no=tri? M I C U L F T I R I A D I: Da, dom’le. P R O F E S O R U L: Bine! Bravo!! Emininke!!! D O A M N A F T I R I A D I: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte mul\umit[... 0 s[-i spui =i lui Ftiriadi c`t[ osteneal[-\i dai cu copiii... P R O F E S O R U L: Ilustr[ doamn[, c[-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i s[ lumin[m jen[ra\iunile june; c[-z f[r[ instruc-

Istoria se repet[

39

\iune =i educ[\iune, un popor doar[ e ]nvins ast[zi ]n lupta pentru existen\[, si cine-i ]nvins, apoi acela d[-l dracului! vorba l[kineasc[: una salus vickis nullam =perare salukem!
1893

REFORM{
Suntem ]n epoca reformelor; spiritul public se agit[ asupra at`tor =i at`tor cestiuni, toate „vitale, a c[ror dezlegare nu mai poate suferi ]nt`rziere“. Una din acestea este =i cestiunea b[t[ii ]n armat[. Dar, deoarece-i vorba s[ ]not[m ]n cestiuni, caut[ s[ spunem c[ sunt oameni cari pun una prealabil[: a bate pe inferiori pentru nesupunere, nepricepere sau rea-voin\[, ori chiar numai din r[utate, este oare la noi un obicei exclusiv al osta=ilor? Unii r[spund da; al\ii r[spund nu. Noi p`n[ acum nu putem ]mp[rt[=i hot[r`t p[rerea nici a unora, nici a altora; nu putem deci lua parte la dezbatere. Ne vom permite ]ns[ s[ spunem o anecdot[ istoric[, ce ar putea lumina oarecum arz[toarea cestiune — o anecdot[ pe care am c[p[tat-o dintr-un izvor vrednic de toat[ ]ncrederea. Odat[, Cuza-vod[ c[l[torea cu primul s[u ministru Mihalache Cog[lniceanu, c[tre Turnul Severinului. Pentru ]nt`ia oar[ alesul na\iei rom`ne=ti trecea Oltul. La o sta\ie, unde careta domneasc[ =i cale=tile suitei trebuiau s[ schimbe caii, c[l[torii no=tri deter[ peste o scen[ destul de nepl[cut[ mai ales pentru d`n=ii, care, tot drumul p`n[ aci, se deprinseser[ cu strig[te =i aclama\iuni vesele. C[pitanul de po=te b[tea cu g`rbaciul ]ndoit pe unul dintre slujitori, pentru c[ acest nenorocit subaltern, trecut din b[utur[, nu a=ezase hamurile bine, o neb[gare de seam[ din care,

40

Ion Luca Caragiale

Doamne fere=te! i se putea ]nt`mpla pe drum cine =tie ce primejdie m[riei-sale. M.-sa se sup[r[ de aceast[ brutalitate =i f[cu ni=te mustr[ri bine sim\ite superiorului s[lbatic; dar =i mai sup[rat fu conul Mihalache, care lu[ numele c[pitanului, f[g[duind acestui „par=iv“ s[-l destituie telegrafic. Careta domneasc[ porne=te ]n goan[ cu suita, =i ]n[untru-i se ]ncinge o discu\ie galopant[ ]ntre suveran =i ministru, o discu\ie asupra maltrat[rilor corporale. Conul Mihalache, omul reformelor, progresistul ]nfl[c[rat, sus\ine c[ o lege aspr[ trebuie=te numaidec`t, o lege care s[ opreasc[ sub pedepse stra=nice b[taia. Vod[, mai moderat, recunoa=te c[ un popor liber trebuie s[ =tearg[ din moravurile sale aceste deprinderi barbare, dar nu vede ]nc[ putin\a aplic[rii unei asemenea legi, fiindc[... deprinderi seculare... ignoran\a =i lipsa sensului datoriei... incapacitatea omului de a se dezb[ra de un =ir ]ntreg de ]nv[\[turi... =. cl., =. cl. Ministrul se ]nc[p[\`neaz[... Spiritul secolului... lumina civiliza\iei... demnitatea omului liber... =. cl., =. cl. — }n fine, aceast[ reform[ este absolut trebuincioas[: trebuie f[cut[, m[ria-ta!! — Bine, Mihalache drag[ zise vod[ biruit — bine; s-o facem =i p-aiasta! Au ajuns cu bine =i cu s[n[tate la Severin, c[lc`nd de la Olt =i p`n[ la podul lui Traian pe flori =i aclama\i de un popor ]ntreg. Lume — parad[ — entuziasm oltenesc — banchet — lumina\ie. Seara ]n sf`r=it, ]ntr-un t`rziu, cei doi ilu=tri amici sunt la gazd[ ]mp[rt[=indu-=i impresiile. Cu tot zgomotul =i entuziasmul, vod[ n-a uitat discu\ia de cu ziua. M[ria-sa d[ ordin ministrului s[ fie gata a doua zi la =apte, spre a ]ncepe ]mpreun[ inspec\iile de rigoare la autorit[\ile locale. Apoi m.-sa =opte=te ceva ]n tain[ feciorului lui conul

Istoria se repet[

41

Mihalache — un \igan de cas[, care cunoa=te bine tabieturile ministrului. Conul Mihalache, trebuie s[ =tim, nu obicinuie=te nici papuci, nici halat. Diminea\a, cum se scoal[, se-ncal\[, sembrac[ din cap p`n[ ]n picioare =i r[m`ne a=a toat[ ziua. Acum se dezbrac[ s[ se a=eze-n pat. Odaia de culcare a ministrului e desp[r\it[ printr-o u=[ de-a lui vod[. Conul Mihalache se culc[ poruncind \iganului s[-i cure\e ciobo\elele =i straiele pentru a doua zi dis-de-diminea\[, =i adoarme. Dis-de-diminea\[ vod[ bate la u=[: — Haide, Mihalache, nu te-ai de=teptat ]nc[? Ministrul sare din pat =i se repede la ghete. — Numaidec`t, m[ria-ta! Ghetele nic[iri... Caut[ hainele... Hainele nic[iri. Degrab[ la u=a de ie=ire =i cheam[ feciorul... Feciorul nic[iri. Vod[: — Haide, Mihalache! Ministrul iese-n col\uni =i-n c[ma=e afar[ =i-ncepe s[-=i caute prin s[li\[ pe \igan. Un om al poli\iei, care doarme dejurna pe o lavi\[, sare buimac =i caut[-n toat[ casa, =i caut[, =i caut[, =i-n sf`r=it peste zece minute aduce pe \igan. — Unde mi-s straiele =i ciubotele, mi=elule? strig[ conul Mihalache. — Da nu zghera a=a, coane, c[ doar nu d[ turcii! st[i oleac[ s[ le =terg. — Nu le-ai =ters ]nc[?! — Dec! da eu nu-s om? eu s[ nu m[ hodinesc? Le-oi =terge amu! +i \iganul pleac[ sc[rpin`ndu-se-n cap =i bomb[nind. A=teapt[ conul Mihalache, a=teapt[. — Haide, bre omule, odat[! strig[ m.-sa de dincolo: c[ doar nu e=ti cocoan[ s[-\i faci dou[ ceasuri frizura.

42

Ion Luca Caragiale

— Acu, acu, m[ria-ta! +i conul Mihalache se plimb[ prin odaie turbat. La urma urmelor, iaca =i \iganul cu ghetele =i hainele, mai r[u t[v[lite dec`t cur[\ate, le tr`nte=te pe un scaun =i pleac[. — Stai, mi=elule! r[cne=te ministrul, und’ te duci? — Ei! haide odat[, Mihalache! zise scurt vod[. Haide odat[, c[ m-ai plictisit: plec singur! Conu Mihalache, desperat, se arunc[ dup[ \igan, ]i pune m`na pe guler, ]l ]ntoarce-n loc =i-ncepe s[-i arz[ c`teva palme... moldovene=ti. |iganul ]ncepe s[ urle. }n momentul acesta, vod[ deschide u=a de la mijloc =i ]ntreab[: — Ce-i aiasta, drag[ Mihalache?... ba\i? apoi cum r[m`ne cu reforma noastr[? |iganul s-a pornit pe r`s, a luat un bun bac=i= de la vod[ =i la moment a g[tit straiele =i ciubotele ministrului. Suveranul =i ministrul au plecat foarte voio=i s[ fac[ inspec\ie la deosebitele autorit[\i, =i pe drum Cuza-vod[ a spus amicului s[u acest mare adev[r: — Reforma trece, n[ravurile r[m`n!
1894

STATISTIC{
De cur`nd s-a publicat, sub auspiciile biroului central statistic din Statele Unite nord-americane, o noti\[ statistic[ foarte curioas[ =i plin[ de ]nv[\[minte. Se =tie c[ statistica este o facl[ care lumineaz[ =tiin\ele sociale, =i se mai =tie c`t sunt de elocvente cifrele. Iat[ ce ne spune ilustrul statistic Bob Schmeker, ]n noti\a de care vorbim: „Am calculat, dup[ ]ndelungate experien\e =i noti\e personale — eu, ]n interesul =tiin\ei, iau parte la toate turbur[rile de strad[ — =i am ajuns a stabili urm[toarele:

Istoria se repet[

43

La orice revolu\ie sau turburare, ia parte acela=i public care ia parte la lumina\ie, la parad[ sau la foc, =i adic[: b[rba\i, femei =i copii de ambele sexuri. Calcula\i pe v`rst[ ne d[ la 1000: Majori ................................................................. 515 Minori ................................................................. 485 Calcula\i pe anii v`rstei: Purta\i ]n bra\e sau mai mici de 7 ani ................ 135 De la 7 la 10 ani ................................................. 200 „ „ 10 „ 21 „ ......................................................... 150 „ „ 21 „ 45 „ ......................................................... 350 „ „ 45 „ 75 „ ......................................................... 150 „ „ 75 „ 85 „. .......................................................... 14 „ „ 85 „ 100 „ ........................................................... 1 Calcula\i pe motivele care-i m`n[ ]n ]nv[lm[=eal[: Din curiozitate artistic[ ........................................ 50 „ ,, critic[ .................................................... 15 „ „ pur[ ................................................... 230 „ instincte ........................................................ 450 „ convingerea altora ....................................... 250 „ „ proprie ........................................................ 5 Dup[ starea de con=tiin\[: Pot r[spunde pentru ce au luat parte la mi=care .................................................. 250 Nu pot r[spunde ................................................. 750 Dintre cei 250 d`nt`i: Pot r[spunde: }n mod fantazist .................................................. 120

44

Ion Luca Caragiale

„ „ naiv ............................................................. 125,5 „ „ plauzibil .......................................................... 0,5 Din capetele sparte, calculate pe 100 sunt: nevinovate ............................................................ 75 vinovate incon=tient .............................................. 24 vinovate con=tient ................................................... 1 }n privin\a rezultatelor unei mi=c[ri populare, calculat pe un milion de suflete, avem: C`\i folosesc direct .............................................. 100 ,, „ indirect .......................................................... 100 Restul p`n[ la un milion p[gubesc.“ }n adev[r statistica e plin[ de ]nv[\[minte!
1893

CONGRESUL COOPERATIV ROM~N
+EDIN|A DE INAUGURARE

+edin\a solemn[ de deschidere a congresului se ]ncepe la orele 1 d.a. sub pre=edin\ia d-lui Dem. Buteulescu, prezen\i fiind 1000 de membri cooperatori. P R E + E D I N T E L E, ]n termeni foarte frumo=i, salut[ =i felicit[ pe membrii congresului pentru patriotismul cu care s-au gr[bit a veni s[ aduc[ luminile lor ]n aceast[ mare chestiune: protec\ionismul na\ional. D-sa termin[ ar[t`nd foloasele coopera\iunii: coopera\iunea trebuie s[ fie pentru to\i rom`nii cu minte o idee fix[. Se intr[ ]n ordinea zilei. D . M O C E A N U, delicatese =i comestibile rom`n, cu

Istoria se repet[

45

verva-i cunoscut[, \ine pentru protec\ionism un discurs foarte s[rat =i foarte gustat: vorbele-i merg ca untul =i bine c`nt[rite =i socoteala f[r[ cusur. (Aprob[ri ]n tot publicul.) D I R E C T O R U L fabricii Lemai`tre, un om cu mult[ greutate, e de aceea=i p[rere. D-sa crede c[ fierul trebuie b[tut p`n[-i cald, c[ nu trebuie l[sat guvernul ]n pace: p`n[ nu va admite protec\ionismul =i nu va turna legi pe acest tipar, trebuie cioc[nit mereu. (Aplauze.) U N G U V E R N A M E N T A L L I B E R - S C H I M B I S T: Lua\i seama: vrea s[ ne potcoveasc[! (R`sete =i s`s`ituri.) D. I O R D A C H E I O N E S C U din +elari, prezidentul „Spumei de drojdii“, societatea comercian\ilor rom`ni de b[uturi: Vin, domnilor!... (Chef mare =i t[mb[l[u ]n toat[ adunarea. Oratorul se a=eaz[ la loc mahmur. Zgomotul se potole=te.) D. P R E + E D I N T E: Urma\i, frate cooperator... O V O C E: Degeaba! acuma i s-a stricat gustul! A L TA: S[-l dreag[! D. I O R D A C H E: Nu mai! Dar cu principiile dv. o s[ v[ frige\i prost de tot! D. B A S I L E S C U, tipograf, atac`nd chestia cu mult[ ardoare, culege aplauze de deosebite caractere, care de ilaritate, care de entuziasm; ]n fine face o frumoas[ impresiune. D. F R A N K E, croitor, o ia cu franche\[ p-alt ton. Se vede aci stof[ de orator. Discursul se potrive=te perfect. Liber-schimbismul nu e de talia unei \[ri agricole: cu acest sistem ni s-ar croi o soart[ prea grea, care ne-ar str`nge r[u ]n spete; pardessus le marche1, f[r[ s[ prindem de veste, ne-ar c[ptu=i str[inii din cele dou[ emisfere. Oratorul o ]ncheie f[r[ s[ treac[ cu un milimetru m[sura ]n privin\a celor dou[ emisfere... Un elegant
Corect ortografiat: par dessus le marche (fr.) — pe deasupra; joc de cuvinte cu par dessus (pe deasupra) =i pardessus (pardesiu).
1

46

Ion Luca Caragiale

discurs! Se =optea ]n congres c[ pre=edintele ]l comandase din vreme, e drept ]ns[ c[ bravul orator l-a dat gata dup[ promisie ]n 24 de ore. (Aplauze unanime.) D. P R E + E D I N T E, care a primit o depe=e: Domnilor, am s[ v[ fac o comunicare. Iat[ depe=a pe care o primesc de la Direc\ia general[ a C.F.R.: „Onor. Congres cooperativ rom`n, loco, motivele pentru cari lipse=te d. director general...“ D O C T O R C H I R I E A C: Desigur iar ]ntrerupere de circula\iune. D. P R E + E D I N T E: }ntocmai. D. director s-a ]n\epenit la Chitila. Noi, regret`nd locomotivele, reintr[m ]n ordinea zilei. D. S TA N C U B E C H E A N U, lipscan: Domnilor, pe c`nd vorbeau onor. preopinen\i, amicul meu, nenea Ghi\[ Pencovici, ]mi dedea cu cotul. (R`sete.) Pute\i r`de, domnilor! n-o s[-mi m[sor eu la b[tr`ne\e vorbele cu santimetru... Ii =tiu pe to\i ce cuma=1 sunt; materia asta o cunosc, slava Domnului! nu mi-e ru=ine! |ara asta vrea profte\ionism — nu mai ]ncape tocmeal[! Eu sunt sincer, eu nu sunt din acei oratori de mod[ nou[, cum am v[zut la jurnalele din urm[, ca s[ scot panglici pe nas. D O C T O R T O M A I O N E S S C U: Panglic[? cu opera\ie! D O C T O R C H I R I A C: Cezarian[. D. P R E + E D I N T E: Nu t[ia\i vorba oratorului, v[ rog. D. S. B E C H E A R A U (urm`nd): Eu adic[, ]n sf`r=it, eu zic guvernului: Coni\[! adic[, pardon! domnule! cu pre\ul [sta nu ne d[ m`na: este peste poate. Dar mai ]n sf`r=it, v[z`nd la o adic[ refuz din partea mu=teriului, [staa... a guvernului vreau s[ zic, putem zice: t`rgul n-are sup[rare, noi am cerut; dv. ce da\i? (Aplauze.) D. S TA R O S T E al birjarilor, un adev[rat pravoslavnic ]n materie economic[, biciuind liber-schimbismul, compar[ con1

Stof[.

Istoria se repet[

47

gresul cu a cincea roata la c[ru\[. La imputarea ce i s-a f[cut c[ e liber-schimbist, aminte=te proverbul cu capra =i oaia; la imputarea c[ n-a luat b[rb[te=te ini\iativa unei mi=c[ri mari a corpora\iunii sale, zice: bate =aua s[ priceap[ iapa! Ei, domnilor, adaog[ oratorul, pisica cu clopo\ei nu prinde =oarecele! Nu trebuia s[ tragem c`nd la dreapta, c`nd la st`nga; trebuie sa m`n[m chestia tot ]nainte; c[ci, daca mergem tot a=a h`\ah`\a, o v`r`m cu oi=tea-n gard! — Oratorul se opre=te aci. D. B O S S E L, tapi\er, spune c[ nu face ca colegul d-sale d. Olbricht, care se ascunde dup[ perdea: \inta noastr[ e fin[. Dsa pune chestia pe tapet. Cifrele statistice sunt oglinda perfect[ a situa\iei. Cu protec\ionismul am merge ca pe rotile; de ]nl[turarea acestei sisteme, nimic n-ar putea s[ ne console1. Dsa sf`r=e=te spun`nd c[ situa\iile economice sunt totdeauna mobile. (Aplauze zgomotoase.) D. A L E X A N D R I U, farmacist, \ine un spici foarte corosiv: d-sa trage un praf adversarilor protec\ionismului. Blameaz[ ]ntr-un mod drastic pe acei ce n-au ]n combina\iile lor acea cur[\enie caracteristic[ rom`nului, =i care vor s[ lase pe str[ini s[ stoarc[ ultimele pic[turi din for\ele \[rii, p`n[ c`nd ]ntr-o bun[ diminea\[ s[ ne pomenim hap! c[ ne ]nghite str[inul! Ei! =i pe urm[ nu mai e leac. (Aplauze repetate.) D. P R A G E R I U L I U S, bl[nar, \ine un discurs cu totul hors de saison2; d-sa se-ncurc[ ]n citate de proverbe uzate: lupul p[rul ]=i schimb[, dar n[ravul ba; asta-i alt[ c[ciul[! de ce n-are ursul coad[ =i lupul d-abia o poart[; umbla\i cu vulpean sac! =i altele ]n fine, un discurs s[ nu-l m[n`nce nici moliile. D. H U H N, directorul b[ilor Mitraschewsky, care a asudat tot timpul, vrea sa verse apa rece peste entuziasmul adun[rii. Voi, zice d-sa, s[ dau un du= peste focul protec\ioni=tilor extremi! (Zgomot.)
1 2

Consol[, mas[ de salon. Nepotrivit cu anotimpul (fr.).

48

Ion Luca Caragiale

D. BO N T E A C E F L O R E S C U, profesor de franciuje=te: B—aia-i vorb[! V O C I: Curat! (Zgomot.) Sus! jos! jos! sus! (Zgomot maro.) Urmeaz[ de aci o discu\ie foarte vie, ]n care se schimb[ o mul\ime de replice destul de violente. D[m aci pe scurt pe cele mai importante. U N + E L A R: Trebuie s[-i str`ngem ]n chingi pe adversari! (Zgomot asurzitor.) UN L I B E R - S C H I M B I S T: Vre\i sa ne ]n=ela\i! D. G E O R G E S I O N E S C U, orloger rom`n de Geneva, ]nainteaz[ ]n ]mbulzeal[ la tribun[ cu cilindru pe cap: +i ne remontam caracterele, domnilor! trebuie sa preciz[m! D. S I N I E, c[ld[rar rom`n, vocifereaz[ grozav: Asta-i spoiala! V-a\i dat metalul pe fa\[. (Se repede la tribun[, apuc[ pe orloger ]n bra\e =i-l ]ntoarce pe sus. Zgomot la culme. Strig[te: |i-ai ar[tat arama!) D. L I T T M A N N, lampist, ]n mijlocul tumultului ]l r[suce=te prin c`teva cuvinte: Domnilor! sa ne lumin[m! nu sunt un intrigant s[ viu aici s[ bag fitiluri, sa ]nfl[c[rez resentimentele. D. T A S A I N, directorul Companiei gazului: T[is ton bec, espece de fumiste!1 (Zgomotul merge cresc`nd. D. Littmann se retrage ]ntr-un col\ =i fumeaz[. Zgomotul continu[.) D. T E O D O R E S C U, franzelar, un om copt, caut[ a potoli focul adun[rii: Domnilor, sta\i! aci nu e cu lopata! Cine a luat cuv`ntul? Ce am venit[r[ s[ facem aici? gogo=i? D. N. M A N D R E A, fabrica de cizme Filaret, cu tactul s[u obicinuit, zice pu\ine cuvinte =i, de=i urm`nd dup[ calapoadele vechi oratorice“, reu=e=te totu=i s[-i ]ncal\e pe to\i! (Zgomotul
1

Taci, =arlatanule! (ir.).

Istoria se repet[

49

]ncepe a se stinge, cu at`t mai mult cu c`t d. Cap=a, cofetarul, ]=i d[ toat[ osteneala s[ ]ndulceasc[ lucrurile.) D. I U I L A N O P R E S C U, ]n tot timpul scandalului conserva o atitudine demn[ =i o t[cere de aur. D-sa zice unui prietin: ]n chestia economic[ n-am dec`t o p[rere — laissez faire, laissez passer1! Fac[ fiecare cum poate, eu fac cum pot. (Zgomotul s-a potolit.) D O C T O R B A B E +: Domnilor! Sus\ine\i cineva o opinie contrar[ aceleia ce sus\inem noi? Sunte\i turba\i? Eu, domnilor, p`n[ acum nu m-am baccilit; mie-mi place s[ pun virgulele pe i! Sus\in c[, f[r[ protec\ionism, Rom`nia, pe calea economic[, nu va putea fi dec`t un mic rob al marei Europe industriale! (Aplauze turbate.) D I R E C T O R U L fabricii de bazalt artificial: Acel ce se =tie a nu avea nici un p[cat s[ ne arunce piatra! To\i fierbem ]ntr-o oal[, =i dumneata =i dumnealui =i noi e\etera. O V O C E: E\eteracota! (Aplauze, ilaritate.) D I R E C T O R U L Companiei barometrice: Domnilor! Onorabilii preopinen\i au vorbit cu mult[... pomp[, dar, pardon, superficial. Eu voi s[... sond[m mai ad`nc! (Murmure, ]ntreruperi =i protest[ri.) D I R E C T O R U L fabricii „Stella“: }nceputul acesta nu miroase bine. (Zgomot.) D. P R E + E D I N T E, c[tre orator: M[ rog, compania dv. nu este ]nscris[ la ordinea zilii. }n =edin\a de noapte... La noapte! D I R E C T O R U L Comp. bar.: Dar, domnule pre=edinte!... T O ATA S A LA: La noapte! la noapte! (Tumult.) P R E + E D I N T E L E: V[ ridic cuv`ntul! D I R E C T O R U L Comp. bar., strig`nd puternic: A! care va s[ zic[ vre\i s[-mi astupa\i gura? foarte bine... Dv. v[... ]ncuia\i,
1

L[sa\i sa se fac[, l[sa\i s[ treac[ (ir.), adagiu al economisei liberale.

50

Ion Luca Caragiale

ca s[ zic a=a, ]n ordinea dv. de zi, =i apoi, de aci, nu mai vre\i s[... ie=i\i! Rog s[ se ia act de aceasta. Aceasta nu e... lucru curat! Vom protesta! vom umple... toate gazetele! (Zgomot mare.) R E P R E Z E N T A N T U L Societ[\ii presei: A! asta e o infamie! Afar[! S[ ias[... afar[! Directorul Comp. bar., ]n mijlocul fluier[turilor =i huiduielilor, se ]ncle=teaz[ la tribun[ strig`nd din toate puterile: Bravo! care va s[ zic[ tot eu s[ ies... afar[! Eu! Nu, domnilor, dv. s[ ie=i\i afar[! Un m[celar rom`n, repezindu-se la orator cu cu\itul: Ie=i... c[ te tai! D I R E C T O R U L Comp. bar., de fric[, iese afar[. (Aplauze frenetice.) Prima =edin\[ solemn[ a congresului se ridic[.
1893

Istoria se repet[

Din „MOMENTE“
(1901)

51

BAIONETA INTELIGENTA £GARDA CIVICA¤
De c`te ori auz zgomote de r[zboi, ]mi amintesc cu pietate =i cu m`ndrie de acum at`\ia ani trecu\i, c`nd eram unul dintre aprigii ap[r[tori ai Independen\ii. Pe vremea ultimei conflagra\iuni orientale, am servit ]n garda civic[ — ,,baioneta inteligent[“ — ]n compania din mahalaua armeneasc[. Timpuri eroice! am de la voi frumoase amintiri! C[pitanul meu, d. Gut[ Cotoi, odinioar[ sergent ]n pompieri, era un tip de haidamac, care fusese apoi, pe r`nd, birjar, c`rciumar, binagiu, samcar de slugi, spion de poli\ie, b[t[u=, =-acum, ]n sf`r=it, urm`nd unei voca\iuni irezistibile pentru via\a politic[, se declarase pe fa\[ pentru guvern. Era un agent propagandist rabiat — groaza c`rciumarilor =i altor case publice, spaima birjarilor, l[utarilor, fla=netarilor, alunarilor, salipgiilor =i a tuturor c`\i ]i picau ]nainte ]n momentele-i de ar\ag contra ciocoilor. Dar, aminteri, om pl[cut, de=tept =i vesel. C`nd a venit pentru prima oar[ s[ m[ cheme-n serviciu, era t[m`iat, ]l cuno=team de mult — cine nu-l cuno=tea ]n mahala pe d. Cotoi? — zic: — Frate Gut[, te rog, pe mine s[ m[ scute=ti; sunt slab de constitu\ie. — Ei, a=! zice. Oftic[ ruseasc[!... Nu se poate, d-le Iancule... adic[... se poate, dac[ pui om ]n loc. — Atunci, pui om ]n loc.

52

Ion Luca Caragiale

— Atunci, scoate rubla. I-am dat-o, =i d. Gut[ a plecat leg[n`ndu-se =i strig`nd: — Tr[iasc[ ai no=tri, d-le Iancule! Apoi o teribil[ ]njur[tur[:... de ciocoi! Peste vreo opt zile, m-a c[lcat d. Gut[ iar, =i iar mi-a =ters carboava, =i iar: „Tr[iasc[ =el...“ Peste vreo cinci zile, alt[ rubl[; pe urm[, din patru-n patru zile, regulat. Dar toate tiraniile trebuie s[ aib[ un cap[t. Am hot[r`t s[ m[ revolt. C`nd vine d. c[pitanul tun =i zice: — M`ine ai servici... — Neic[ Gut[, zic, oi avea, n-oi avea servici, nu =tiu, da’ rubl[ =tiu c[ n-am, =i nici n-o s[ mai am de aici ]nainte. Scurt! — Atunci... cum? — Iac-a=a. — Atunci te bag la arest. — S[ pofte=ti! — Car’ va s’ zic[ nu dai rubla? — Nu pot. — Bine... +i a plecat sup[rat, ]njur`nd stra=nic pe ciocoi. A doua zi, dis-de-diminea\[, am auzit goarna, m-am ]mbr[cat repede =i m-am dus la companie: am luat o pu=c[ b[tr`n[, care cl[n\[nea din toate ]ncheieturile c`nd umblam; mi-am ]ncins centuronul cu patronta=ul peste palton, =i am plecat prin lapovi\[ cu c`rdul companiei. Un comisar de poli\ie ne-a dus ]n =ireag pe Podul Mogo=oaii — era parada Bobotezii. Mai t`rziu c`nd a venit =i c[pitanul =i m-a v[zut, el, care m[ credea un la= incapabil de a purta o arm[, a r[mas ]ncremenit: — Bravos, d-le Iancule! m[ lucra=i car’va s’zic[?... Da’ nu face nimica! Tr[iasc[ ai no=tri!... de ciocoi! Dup[ ce a dat c`teva t`rcoale ]n fa\a companiei, a venit iar la mine, m-a tras la o parte =i, foarte discret, mi-a duhnit la ureche:

Istoria se repet[

53

— D-le Iancule, nu face pentru d-ta s[ stai ]ntre boccii... D[-mi o jumat’ de rubl[ =i du-te acas[. — N-am nici sfan\, nene Gut[, zic eu tare, ca s[ m-auz[ cocoanele ]nghesuite pe trotoar la spatele =ireagului nostru. Dar d. c[pitan se-n\epene=te-n c[lc`ie =i, ca s[-mi acopere glasul, strig[ r[gu=it din fundul bojocilor: — Cumpanie... drep\i! }n acela=i moment, s-aud venind din susul stradei ni=te huiduituri zguduitoare... Ce era? Cine =tie cine prinsese un c`ine jig[rit de mahala, ]i legase o tinichea de coad[ =i-l aruncase ]n mijlocul stradei, s[-l dea garda-n t[rbac[, dup[ o veche datin[ consacrat[ a acestei institu\iuni urbane. Apucat ]ntre cele dou[ =iruri de bravi, care aveau la spate c`te un zid de lume; aiurit de huiduituri, de amenin\[rile pu=tilor =i de loviturile tinichelii, nenorocitul animal fugea f[c`nd ni=te salturi nebune=ti =i chel[l[ind ]ntr-un chip infernal, pe c`nd garda =i publicul f[ceau un haz nespus. A trecut pe dinaintea noastr[ ca o vedenie himeric[, ]nc[ t`rziu se auzeau ]n dep[rtare huiduituri tocmai pe la Pia\a Teatrului. Noi eram companie de elit[. Eu stam postat peste drum de Cre\ulescu, aproape de palat, ]ntre doi armeni foarte bor\o=i, unul basmangiu pe podul T`rgului-de-afar[, =i altul fabricant de cafea m[cinat[ =i alte mirodenii ]n Calmata. Acesta-=i pusese de degrab[ paltonul peste =or\ul cu care se acoperea c`nd m[cina martinic[, =i =or\ul era cu o palm[ mai lung dec`t poalele paltonului, care se mai scurtase o =chioap[ din pricina centuronului ]ncheiat sub burt[. Cafegiului, r[zbit de frig, ]i curgea nasul enorm plin de guturai, =i, om curat ca to\i armenii, m[ ruga din c`nd ]n c`nd s[-i \iu pu=ca: s-apleca din greu, ]=i ridica =or\ul =i se =tergea la nas. Dup[ aceea, c`nd ]=i lua pu=canapoi, foarte politicos:

54

Ion Luca Caragiale

— Mers`m... Am avut noroc; dac[ nu am uitat =or\u pa mine, cu ce m-am =ters la nas? De-atunci, n-am mai b[ut cafea cu caimac! }n sf`r=it, iat[ c[ se-ntorc ]napoi spre palat tr[surile oficiale... Strigam ]nc[ ura, c`nd trecea pe dinaintea noastr[ escadronul de suit[. Jandarmii m`ndri, cu s[biile scoase, se uitau, pe sub cozorocul chiverelor, la compania noastr[, mai ales la mine =i la armenii mei, cu un z`mbet a=a de ciudat, ]nc`t am aplecat ochii-n p[m`nt =i, din ceasul acela, mi-am promis s[ fac toate sacrificiile pentru a m[ scuti pe viitor de o a=a penibil[ situa\ie. Am alergat la d. Cotoi =i, dup[ mult[ tocmeal[, ne-am ajuns: dou[ ruble pe lun[ =i s[ m[ lase-n pace. I-am dat una ]nainte =i apoi c`te una la fiecare cinsprece zile. Am servit regulat patriei, spre deplina mul\umire a comandantului meu, p`n[ la desfiin\area gardei. +i o dovad[ c[ am fost un brav e c[ d. c[pitan a venit odat[ la mine foarte bine dispus =i mi-a zis: — D-le Iancule, s[ =tii c[ acuma ne-mparte =i nou[, la garda na\ional[, dicor[\ii pentru ap[rarea Independen\ii; s[ =tii c[ te pui pe list[. Eu, ]n\eleg`nd unde vrea s[ m-aduc[ d. Gut[, i-am r[spuns c[ eu n-am preten\ie... am luptat a=a, de dragul liberalilor. Dar d. Gut[: — Tr[iasc[ ai no=tri, d-le Iancule!... de ciocoi! Da’ nu se poate! s[ dau la to\i bocciii =i mitocanii dicor[\ii =i tocmai d-tale s[ nu-\i dau! nu face! Eu =tiu c[ te trec pe list[. — Nu m[ trece, c[ cine =tie c`t cost[... acu sunt cam tinichea. — Ce s[ coste? un moft... Facem noi pentru d-ta. Pe urm[ mi-a cerut o jum[tate de pol, pe urm[ i-am dat o rubl[ =i pe urm[ ne-am ajuns cu o rubl[ =i jum[tate. M-a ]ncasat =i m-a trecut la portofel. Peste vreo c`teva zile dup[ desfiin\area g[rzii,

Istoria se repet[

55

m-am ]nt`lnit cu d. Gut[ — ]l f[cuser[ perceptor, =i era foarte vesel! L-am ]ntrebat ]n glum[: — Nene Gut[, ce se mai aude cu dicora\ia mea? —... Care dicora\ie...? — Aia... nu \ii minte?... o rubl[ =i jum[tate... — Dracu s[-i =tie, d-le Iancule, ce-a f[cut[r[ [ia de la comenduire, c[ eu le-am trimes de atunci listele; dar acolo e acuma un balamuc cu predarea armelor! Cic[ s-a furat[r[ sumedenie... — Se prea poate, nene Gut[; ]n vreme de r[zboi c`te arme nu s[ pr[p[desc! — Poate la alte cump[nii s[ se fi f[cut vrun abuz; dar la noi, nu-mi vine s[ crez... Ei! da’ nu face nimica... Tr[iasc[ ai no=tri, d-le Iancule!... de ciocoi! Astfel, din pricina unei neglijen\e a comenduirii am r[mas nedecorat, dup[ ce am luptat at`ta! Asta nu e drept! mi-am zis. Sunt sigur c[ lui Sarchiz cafegiul i-a dat. M-am dus s[-l v[z. L-am g[sit tot cu =or\ul cunoscut =i cu guturaiul cel vechi; amesteca martinic[ cu rio ca s[ fac[ moca. Din vorb[-n vorb[, zic eu, ascunz`nd c`t puteam mai bine sentimentul de invidie: — Dumitale cum \i-a dat decora\ie, frate Sarchiz, =i mie nu? c[ eu ]ncai am pl[tit ]nainte. — A=a am avut orb[... C`nd ne-a aduce dicora\ie, pl[tim... Ne-a adus dicora\ie, am pl[tit. — A=a...? zic eu domirit. — Bei un cafe proasp[t?... s[-\i fac un gingirlie... — Nu, nene Sarchiz, mers`m; nu mai metahirisesc de mult cafea cu caimac!
1897

56

„MITIC{“
(1902)

Ion Luca Caragiale

MITIC{
— Mitic[... =i mai cum? — E destul at`ta: Mitic[ — de vreme ce =i dumneata ]l cuno=ti tot a=a de bine ca =i mine. Fire=te c[ trebuie s[-l cunoa=tem: ]l ]nt`lnim at`t de des — ]n pr[v[lii, pe strad[, pe jos, ]n tramvai, ]n tramcar, pe biciclet[, ]n vagon, ]n restaurant, la Gambrinus — ]n fine pretutindeni. Mitic[ este bucure=teanul par excellence1. +i fiindc[ Bucure=tii sunt un mic Paris, =i Mitic[, se-n\elege, este un mic parizian. El nu e nici t`n[r, nici b[tr`n, nici frumos, nici ur`t, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un b[iat potrivit ]n toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face s[ aib[ un caracter marcat este spiritul lui original =i inventiv. Mitic[ este omul care pentru fiecare ocaziune a vie\ii g[se=te un cuv`nt de spirit la moment, =i pentru asta simpaticul parizian al Orientului este foarte c[utat =i pl[cut ]n societate. Mitic[ are o magazie, un arsenal, o comoar[ de vorbe, de ]ntreb[ri, de r[spunsuri, care fac deliciile celor ce au fericirea s[-l cunoasc[. Mai cu seam[ pe provinciali, micul nostru parizian ]i epateaz[1 cu verva lui sc`nteietoare.
1

Prin excelen\[ (fr.).

Istoria se repet[

57

El, de exemplu, inventeaz[ pe neg`ndite vorbe ca: „Cea mai frumoas[ fat[ din lume nu poate da dec`t ce are!“ sau: ,,Via\a este un vis, moartea o de=teptare!“ ori: „Ei! madam Popescu, nu exist[ roz[ f[r[ spini!“ }nchipui\i-v[ ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu! Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, Urice, melancolice, =i de=i =i-n genul acesta Mitic[ este destul de tare, e ]nc[ =i mai tare ]n genul u=or, picant =i ironic. „}n genul acesta, cel pu\in, pot pentru ca s[ zic c[ n-am rival!“ zice Mitic[ — =i cu drept cuv`nt. Exemple... * C`nd n-are tutun, ]\i cere „o \igar[... suvenir“. * C`nd merge s[ se-mprumute cu bani; — Unde ai plecat, Mitic[? — La v`n[toare de lei. * }i zici: — Mitic[, faci cinste? — Nu pot, mon=er, c[ m[ str`nge un ciorap. * P`n[ ]n anul 1900, c`nd m[-nt`lnea la Sf. Vasile, ]mi zicea: — De un an nu ne-am v[zut! Dar ]n anul acela l-am g[sit ]n seara de 31 decembre la Gambrinus, tot acolo l-am ]nt`lnit a doua sear[, la 1 ianuarie. L-am salutat; s-a f[cut c[ nu m[ cunoa=te. Dup[ mult[ st[ruin\[, =i-a adus ]n fine aminte cine sunt:

58

Ion Luca Caragiale

— Scuz[-m[, neic[, a zis Mitic[, te uitasem: e un secol de c`nd nu ne-am mai v[zut! * Ceri ]ntr-o b[c[nie: — B[iete, o \uic[! — Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitic[. Am desear[ loj[ la oper[; mergi cu mine? zice Mitic[. Merg... Ce se c`nt[? Rela=, ]n cinci acte! * Intri la Gambrinus; te apropii de Mitic[ =i-l salu\i; el ]\i r[spunde amabil: —Adio! }l salu\i la plecare; el ]\i r[spunde: — S[-mi scrii! * — Ai parale, Mitic[? — Nu umblu cu metal; mi-e fric[ de tr[snet. * — Birjar! slobod? ]ntreab[ amicul nostru. — Da, cona=ule!... — Atunci, du-te-acas[. * — D[-mi cusurul, zic negustorului. — Nu-i da, d-le, ]ntrerupe Mitic[; dumnealui n-are nici un cusur. * Un prieten ghindoc se-ntinde s[-=i ia p[l[ria dintr-un cuier prea-nalt. Mitic[ ]i strig[: — Pune o coal[ de h`rtie sub picioare!

Istoria se repet[

59

* Mitic[ zice despre un’prietin destituit: — L-a-naintat... — ?... — L-a f[cut inginer de poduri... +i c`nd e ]n culmea vervei adaog[: —...deta=at cu serviciul ]n Gi=megiu: d[ mu=tele afar[! * Te pl`ngi lui Mitic[ de cine =tie ce; el nu vrea s[ asculte, fiindc[ „peti\ie f[r[ timbru nu se prime=te“. * La restaurant: — Iaurt ai? ]ntreab[ el. — Este... — D[-mi vreo c`\iva centimetri. }n loc de „usturoi“, zice „vanilie s`rbeasc[“, ]n loc de „vin“, zice „flanel[ de Dr[g[=ani“, =i-n loc de „bilet de banc[“, „poza lui Traian“. * C`nd pleac[ pe jos, te invit[: — Hai, c[ te iau ]n dreapta. * Mitic[ se urc[ pe platforma dinainte a tramvaiului electric; vagonul porne=te; ]n culmea vitezei, deodat[ amicul nostru strig[ manipulantului: — Opre=te! \i-a c[zut biciul!
1

Restul.

60

Ion Luca Caragiale

* Mitic[ st[ cu mai mul\i prieteni ]n col\ la Continental, pe Pia\a Teatrului. Un prieten salut[ =i sare pe platforma din urm[ a tramvaiului, care merge c[tre Sf. Gheorghe: — Arde-l, birjar! strig[ Mitic[. * — ]n toiul alegerilor, unde-=i pune Mitic[ al meu candidatura? — La Bucure=tii-Noi. — La ce colegiu? — La colegiul al patrulea1. * Te doare m[seaua. Ce doctorie ]\i recomand[ Mitic[? — R[d[cin[ de cle=te. * Ai cerut o bere =i o la=i s[-i treac[ pu\in spuma; Mitica zice: — Bea-\i berea, c[ se r[ce=te. * La Gambrinus: Mitic[, la plecare, c[tre b[iatul care a servit: — B[iete, mi se pare c[ mi-a picat o b[ncu\[; vezi, dac[ o g[se=ti, mi-o dai ]napoi desear[; dac[ nu, ia-o tu bac=i=. — C`te ceasuri sunt, Mitic[? — C`te a fost ieri pe vremea asta. * — Apropo, zice Mitic[, de c`\i ani e=ti? — De... at`\ia. — Tocmai c`t m[garul mitropolitului!
1

}n sistemul electoral burghez nu erau dec`t trei colegii.

Istoria se repet[

61

* |i-ai cump[rat o blan[ nou[. Te ]nt`lne=ti cu Mitic[, ]n loc de „s-o por\i s[n[tos!“ ]\i zice: — Bravos! blan[ ai; acuma, junghi ]\i mai trebuie! * — |i-a= face curte, domni=oar[, zice Mitic[ unei tinere telegrafiste, dar vai! n-am curaj; ah! =tiu c`t e=ti de crudel[! — Cum, domnule Mitic[? de unde =tii? — Parc[ eu n-am aflat cum ba\i depe=ile! * Mitic[ te roag[ s[ pui o vorb[ bun[ la Ministerul de R[zboi, dac[ ai vreun prieten, ca s-o numeasc[ pe soacr[-sa ,,moa=[ militar[“. * Trenul de pl[cere merge-ncet; Mitic[ zice: — A ostenit caii. Ori, mai bine: — A uitat s[ dea gr[un\e la cai! Trenul se opre=te la o sta\ie; Mitic[: — A oprit, s[ le dea ap[. * E polei. Cade un domn. Mitic[ strig[: —Chegle-carambol! Cade o doamn[: — S-a rupt gazometrul! +. cl., =. cl., =. cl. Al dracului Mitic[!
1900

62

Din „SCHI|E NOU{“
(1910)

Ion Luca Caragiale

MONOPOL...
}n vara anului 1907, afl`ndu-m[ ]n str[in[tate =i av`nd ]n \ar[ daraveri, m-a=ez ]n trenul Berlin-Bucure=ti, cu g`ndul s[ m-abat o zi-dou[ pe la Ia=i, unde s[ vizitez pe ni=te vechi =i buni prieteni, familia Ronetti Roman. A doua zi, m[ cobor ]n gara Pa=cani la 12.30 p.m. Numaidec`t ]ntreb cu respect pe un domn impiegat de mi=care foarte t`n[r, care poart[ o =apc[ prea matur[, odinioar[ desigur stacojie, „pe ce linie este tras trenul ce trebuie s[ plece peste c`teva minute spre Ia=i“... Domnul impiegat ]mi r[spunde politicos c[, „]n leg[tur[ cu Berlin-Bucure=ti, pleac[ din Pa=cani spre la=i numai un tren, la 4,10, cu sosirea la 6,5 p.m.“ — Dar.... — +tiu, m[-ntrerupe ghicindu-mi g`ndul; este =i un tren cum vrei dumneata; dar acela nu umbl[... — Este, dar nu umbl[? —... nu umbl[ dec`t pe sezonul b[ilor. — Am ]n\eles, r[spund eu pe jum[tate domirit. Fire=te, e prea de timpuriu, ]nainte de sf`r=itul lui mai, s[n-ceap[ b[ile... Dar nu =tiam s[ fie acuma =i-n Berlin p[tima=i care vin s[ se caute la b[ile din Ia=i. Trei ceasuri =i jum[tate ]n Pa=cani — cam prea mult!... Dar ce pitoresc!

Istoria se repet[

63

Ce glod[raie =i colb[raie!... Ce abdomene de copii malarici! =i se joac[ =i r`d — cam trist, dar tot r`d!... Ce grav municipalul care \ine ordinea la f`nt`na din pia\a g[rii, unde se-mbulzesc multe vite ]nsetate!... Ce jig[raie de c`ini costelivi cu ochii r[t[ci\i =i coada-nc`rligat[ ]nspre p`ntece, furnizori ai amicului meu doctorul Lebel!... +i, cu tot regimul nostru protec\ionist, nici o fabric[ de m[nu=i ]n tot \inutul!... Ai de ce s[ \i se rup[ inima — de mila oamenilor, fire=te, dup[ a vitelor =i a c`inilor. Bine c[ avem o S.P 1; s[ sper[m c[ ]ncet-]ncet, cu vremea, .A. vom ajunge s-avem =i o S.P 2 .0. 4.10... Am pornit. Mergem =i ]naint[m domol ]n sus spre Ruginoasa, =i ne apropiem de culme. Soarele, aplec`ndu-se c[tre piscurile Ceahl[ului, se ascunde dup[ gr[mezi uria=e de nouri, care se tot ridic[ una peste alta venind dimpotriv[, pe c`nd largile ad`nc[turi din dreapta urcu=ului nostru se-nv[luiesc treptat ]n umbr[. Bl`nda melancolie a \arinelor moldovene=ti — un c`ntec de neam m`hnit, din glas copil[resc, ajung`nd la mine limpede din dedeparte vale — ]nchipuirea marelui sinistru de acum dou[ luni — apropierea de Ia=i... Apoi dulci amintiri din zilele primei nesocotite tinere\i — g`ndiri amare din pragul cu de=arte regrete al b[tr`ne\ii... Toate m[-mpresoar[, =i care de care lupt[ s[ m[-ngenunche =i s[ m[ cople=easc[.... Pe l`ng[ astea, suflarea de monstru astmatic a locomotivei =i \[c[nitul din ce ]n ce mai obosit al roatelor... E penibil[ mi=carea ]n alt tempo dec`t al sufletului! }n sf`r=it, tica-taca, ]ncetinel, ajung cu voia lui Dumnezeu joi seara, 24 mai, ]n gara Ia=i, unde sunt ]nt`mpinat nu se poate mai fr[\e=te, de prietenii mei.
1 2

Societatea pentru protec\ia animalelor. Societatea pentru protec\ia oamenilor.

64

Ion Luca Caragiale

M[ g`ndesc, cum sunt obosit de drum =i de at`tea impresiuni, s[ m[ duc repede la baie; dar ]ndat[ mi-aduc aminte de =apca odinioar[ stacojie: nu s-a deschis ]nc[ „zezonul“. M[ mul\umesc s[ m[ sp[l la bunele mele gazde cu ap[ de Vichy-Celestins; apa comun[ de Ia=i e mult mai gustoas[ =i mai hr[nitoare, dar cost[ mai scump =i cam irit[ pieli\a, mai ales vara. E, cum spusei, la sf`r=itul lui mai. G[sesc iubitul meu Ia=i ]n tremurul alegerilor generale... Ce febr[! peste 43 de grade; aproape s[ se coaguleze albumina! Fierbe lumea de grija cea mai mare ce poate — cum s[ zic? — poseda pe un adev[rat rom`n — a=a-numita despuiare a scrutinului... Scrutinul este pentru noi, modernii, adic[ rom`nii moderni, un fel de zeu, care s-arat[ ]n toat[ maiestatea lui despuiat: Apollo resplendescens1... Ziua de vineri, 25 mai, mi-o consacru deci de diminea\[ s[ vizitez redac\ia Opiniei (o instala\ie ]n adev[r european[; chiar un telefon; cam n[zuros — e ]nc[ june), unde, ]n calitatea mea de confrate mai ]n v`rst[, sunt primit cu destul[ considera\ie. De aci, voi s[ contemplu apari\ia zeului — pe un potop de ploaie, s[ crezi c[ s-au rupt b[ierile firmamentului. De cu noapte a-nceput a turna, =i toarn[... Pie\ele, ogr[zile, locurile virane sunt m[ri =i lacuri; uli\ele, fluviuri =i niagare... Caii ]noat[; birjele plutesc; tramvaiele par ni=te vapora=e de curse intraurbane, ca la Hamburg. M[ pl`ng unui amic, impiegat superior, om cu carte, de furia elementului. — Las’, coane Iancule, ]mi zice, ploaia aiasta-i bun[ dup[ at`tea c[lduri tropicale!
1

Apollo str[lucitorul (lat.).

Istoria se repet[

65

+i m[ conving c[ are omul toat[ dreptatea... De trei ori binecuv`ntat, diluviu! 1) ad rem1: c[ldurile au fost, ce-i drept, foarte tari =i ]nainte de vreme; 2) ad, locum2: se spal[ la=ii; nu-i vorb[. Ia=ii sunt un t`rg tare curat; dar or=ic`t, cineva, c`t de curat s[ fie, tot nu stric[ s[ se spele din c`nd ]n c`nd; m[car dac[ nu se spal[ singur, s[ se lase sp[lat, =i 3) ad personam3: servitoarea bunelor mele gazde a avut ingenioasa inspira\ie s[ pun[ la gurile zgheaburilor toate cofele =i putinile din cas[... Las s[ se premeneasc[ umplutura de mai multe ori p`n[ curge limpede de tot =i m[ sp[l bine cu ap[ de ploaie — excelent[ pentru pieli\[. Din ad`ncul sufletului zic: Domnul fie l[udat! el, care ne trimite r[coare dup[ c[lduri tropicale; care ne spal[ c`teodat[ cu d-a sila; care ne d[ ap[ a=a de ieftin[, mult mai ieftin[ dec`t cea de Vichy — o bagatel[. M[ aflu, cum zisei, la Opinia ]nainte de amiaz[. Dup[ ce, ca musafir, ]mi fac datoria s[ \in pe tinerii confra\i, vreo trei sferturi de ceas, cu palavre, ]ncep a pricepe c[ le cam stau pe suflet... Eu n-am treab[; toat[ ziua mi-e de petrecere; pe c`nd ei ard ]n toiul buc[t[riei, unii cu condeiele-n m`n[, altul cu telefonul la ureche, cel[lalt cu nasul ]n listele electorale... ]n trei-patru ceasuri trebuie s-apar[ foaia.. — Domnilor, zic, de-acu v[ las. — Dar de ce te gr[be=ti, coane Iancule?... de ce nu mai stai oleac[, olecu\[?
C`t prive=te faptele (lat.). C`t prive=te locul (lat.). 3 Cit prive=te persoana (lat.).
1 2

66

Ion Luca Caragiale

Olecu\[! diminutivul acesta ]mi pare un categoric superlativ. Tineri politico=i! nu-mi ascund p[l[ria, nici umbrela, nu-mi fac nici o violen\[... M[ las[ s[ plec... E =i vremea, ]n fa\[, la Mitropolie, sun[ 5 antemeridiane... La 12 fix ziua, sun[ ]n fa\[ la Mitropolie 5 antemeridiane; la 12 fix noaptea, 5 postmeridiane — dar foarte regulat. Am plecat, spre marele regret al confra\ilor, pe c`nd potopul se-nte\e=te din ce ]n ce. M[ urc ]n luntrea mea cu un triton b[tr`n care tu=e=te stra=nic =i str[nut[... Simptome alarmante la a=a v`rst[... Se vede bine c[, ]n atribu\iunile amicului nostru doctorul Jocu, nu intr[ =i inspectarea animalelor marine. — Avanti, gondoliere! strig. Bravul gondolier ]i trage c`teva tritonului cu coada lope\ii. B[l[cind contra torentului, navig[m ]ncet-]ncet la deal. Unde s[ merg? La Smirnov, or la Ermacov? Sunt am`ndoi imperfect! dar la primul merge colegiul I; eu merg la colegiul II, cu intelectualii. Oprim la Ermacov. Debarc. Am c[lcat pe p[m`nt ferm. Sui sc[ricica, intru, c`nd... simt c[-mi fuge p[m`ntul de sub picioare =i, c`t p-aci, dac[ nu sare cineva repede s[ m-apuce, dau s[ cad pe spate ]napoi afar[, ]n valuri. Ca fulgerul m[ s[geat[ un g`nd sinistru: un atac de dambla!... Sunt pierdut!... Dumnezeule! aibi mil[ de familia mea r[mas[ departe ]n str[ine locuri... Ce bucurie pe mine c`nd, cu toat[ sup[rarea gleznei din pricina alunec[rii, aflu, dup[ primul moment de groaz[, c[ damblaua mea a fost numai ni=te s`mburi de m[sline risipi\i — pe gios! Dugheana e plin[ de amici, to\i func\ionari publici =i profesiuni liberale1. A=teapt[ aci de mult s[ se opreasc[ potopul, =i,
1

Profesiuni libere.

Istoria se repet[

67

a=tept`nd, ca s[ le par[ timpul mai scurt, iau aperitive, \uic[, mastic[, pelin, mi=ma=, =i gust[ mezeluri, salam, ghiudem, ca=caval, m[sline... Fire=te, mai cu sam[ cum sunt vesel c[ n-am avut dambla, intru =i eu ]n combina\ie. ...+i aperitive, =i mezeluri, =i vorb[, =i discu\ie asupra „situa\iunii dificile ]n care se g[se=te \ara ]n urma tristelor evenimente, ca s[ zicem a=a, =i-n fa\a at`tor reforme ce aceast[ situa\iune le reclam[ imperios, dac[ ne putem pronun\a astfel“ =i apoi ,,asupra trecutului, prezentului =i viitorului, ideilor =i programului fiec[rui ales =i fiec[rui candidat“ — =i dezbateri, =i vorb[, =i aperitive, =i mezeluri, =i arunc[m s`mburii — pe gios!... Dar e unu =i jum[tate; m-a=teapt[ la dejun. Am stat aci un ceas =i mai bine! Vezi cum trece de u=or vremea vorbind despre chestii grele!... Cu mult[ pruden\[, de teama unui al doilea atac, m[ mi=c =i vreau s[-mi pl[tesc consuma\ia. Dar amicii protesteaz[: ast[zi este r`ndul de plat[ al amicului X..., care a repurtat, ca orator la o ]ntrunire electoral[, un fenomenal succes... }nc[ un r`nd de aperitive =i m[sline, =i arunc[m s`mburii... Eu m[ lipesc bine cu talpa de du=umea... +i ]nc[ un r`nd... cel din urm[! =i m[sline, =i arunc[m... — Socoteala! ]n total! Nu-i mult! Mezeluri =i m[sline, 3.15; b[uturi, 17.05; total 20.20. Amicul X..., dup[ ce pl[te=te galant, se suie ]n gondol[ cu mine; locuie=te ]n drumul meu, pe un canaletto — s[-l las acas[. Pornim. — Coane Iancule, ]mi zice, ]m par’ r[u amu, dup[ succesul meu, c-am cedat =i nu mi-am pus cand’atura! Face iconomie de silabe, probabil, fiindc[ mai avem pu\ine momente de petrecut ]mpreun[; vrea omul c`t mai scurt s[-mi spun[ c`t mai multe. +i, cum se clatin[ gondola pe valuri, amicul adaog[:

68

Ion Luca Caragiale

— Aveam o ide’ de reform[... Nu mai merge, mon=[r, cu \[ranii. +i be\ivi!... T’eb’e un mo’opol al... ac’... (gondola se clatin[) al... ac’cololului!... Ne-am oprit. Ne pup[m ]n gondol[ ca doi patricieni de pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. Se d[ jos ]ncetinel pe trotuarul plin de ap[ =i ]ntr[, leoarc[ de ploaie, pe portalul b[tr`nului s[u palazzaccio1. — Ia sama (]i strig), pe Sein Giovanni, padrone mio!2 nobilul meu senior, s[ nu-\i fi r[mas vreun s`mbure de m[slin[ pe talp[! El se-ntoarce-n loc, smulge cu v`rful degetelor o s[rutare unsuroas[ de pe buze =i mi-o arunc[ magnific din dep[rtare. Sunt opt ceasuri =i trei sferturi... Gondola a=teapt[... ]mi iau r[mas bun de la gra\ioasa mea gazd[ =i plec cu Ronetti Roman la gar[. Dup[ ce-i mul\umesc de afectuoasa primire, urc ]n vagon. — Amice, zic, =tii d-ta cu ce m[ duc eu de la Ia=i la Bucure=ti? —... Cu trenul. — Da, cu trenul, fire=te; dar nu numai cu trenul, merg =i cu o idee... — ...? —.... O idee de reform[! — !?... — Trebuie de ]nfiin\at numaidec`t un monopol , a1 ac’cololului... Trenul s-a pus ]n mi=care... M-aplec pe u=a vagonului: —... la sate!... pentru rurali!
Mic palat (it.). 2 Sf`ntul Ion, patronul meu! (it.).
1

1907.

Istoria se repet[

69

METEAHNA...
}n general, o sta\iune de aer curat este un loc mai mult sau mai pu\in pitoresc, unde te plictise=ti, p`n[ la ]nec[ciune, dac[ nu =tii dan\a, ca s[ po\i respira seara praful din salonul de bal de la Kurhaus. }ns[ ast[-var[, fiind os`ndit s[ respir o lun[ aer curat chiar dac[ nu =tiu dan\a, am avut norocul s[ petrec ]mpreun[ cu un tip de om foarte eludat, un fel de maniac, =i a= fi nedrept dac[ a= zice c[ am petrecut prost. E adev[rat c[ p`n[ la urm[, cu c`teva zile ]nainte de a ne desp[r\i, ]ncepuse s[ m[ cam oboseasc[ cu at`tea — cum s[ zic? — cu at`tea prostii; dar cele dou[-trei s[pt[m`ni de la-nceput nici nu =tiu c`nd trecur[, at`t mi se p[rea tipul de interesant. Mai ]nt`i era un om foarte cumsecade — ungur. Pentru un rom`n ordinar ca mine, adic[ nu un extraordinar rom`n, se g[sesc =i printre unguri foarte cumsecade oameni: vreau adic[ s[ spun c[ un rom`n c`t de ordinar se deosebe=te ]n aceasta mult de ungurii imbecili — sunt mul\i de ace=tia =i la unguri — care nu ar fi-n stare s[ admit[ c[ se pot g[si =i printre rom`ni oameni cumsecade afar[ de rom`nii renega\i din regatul maghiar, care acolo sunt considera\i ca oamenii cei mai cumsecade. De=i eram cu ungurul meu totdeauna al[turi la toplito (a=a se zice pe ungure=te table d’hote1), de=i ]n cursul zilei ne ]nt`lneam mereu la promonat (promenad[, pe ungure=te), =i de=i din parte-mi, comunicativ ca orice rom`n ordinar, ]i dedeam ]ntruna ghes s[-i fac cuno=tin\a, nu era chip s[ mi-l apropiu. Instinctiv, mi-am dat seama c[ mi-l dep[rtasem: f[cusem gre=ala s[-i adresez la mas[ cuv`ntul ]n rom`ne=te; el, om politicos, mi-a r[spuns destul de aspru: „Nem ertek kerem szepen!“ (adic[: nu-n\eleg, m[ rog, frumos).
1

Pensiune (fr.).

70

Ion Luca Caragiale

}n\eleg`nd ce gre=eal[ f[cusem =i dorind neap[rat a-i face cuno=tin\a; pe de alt[ parte, pricep`nd de ce sl[biciune sufere omul meu, m-am g`ndit la o stratagem[, care mi-a reu=it, ]ntr-o diminea\[, c`nd ne-am a=ezat al[turi la cafea, dup[ ce l-am salutat frumos, i-am zis pe ungure=te: „Bun[ diminea\a poftesc!“ Auzindu-m[, omul s-a transfigurat; de unde ieri sta posomor`t cu ochii-n taler, acu deodat[, radiind priete=ug din ochi, cu un z`mbet afabil, m-a ]ntrebat ]n limba lui: „Dar domnul =tie ungure=te?“ I-am r[spuns c[ am =tiut pu\in c`nd eram copil, c[ acuma mai ]n\eleg ceva, dar am uitat aproape de tot s[ vorbesc... Pe urm[ (la noroc, am ]ncercat) am urmat s[-i spun pe fran\uze=te c`t ]mi pare r[u c[, neput`nd tr[i printre maghiari, am uitat o limb[ a=a de frumoas[, care mi-aminte=te de copil[rie =i-mi face at`ta pl[cere c`nd o aud vorbit[ mai ales de societatea cult[, sau de pe amvon, sau pe teatru. Omul meu s-a g[sit c[ =tie fran\uze=te mai bine dec`t mine, =i, din momentul acela, am fost o lun[ nedesp[r\i\i. Stratagema mea a prins; ce e drept, nu era dec`t pe jum[tate infam[: numai ]n privin\a regretului c[ n-am putut tr[i printre maghiari; ]n privin\a limbii ]ns[, era numai pu\in cam exagerat[; =i cunosc mul\i rom`ni ardeleni cul\i de aceea=i p[rere cu mine =i care vorbesc limba - maghiar[ frumos cum mul\i maghiari cul\i ar dori s-o vorbeasc[. A=adar, ne-am apropiat =i ne-am ]mprietenit, =i nu-mi pare r[u: am putut studia de aproape fenomenul ciudat al maximului de tensiune sufleteasc[, cum adic[ o apuc[tur[ bun[ a omului, trec`nd m[sura, poate deveni pernicioas[, cum o virtute ]mpins[ peste o anumit[ limit[ ]ncepe a fi o curat[ meteahn[. Ungurul meu, a=a om cumsecade, =i inteligent, =i cult, era ]n cazul acesta din urm[: ]ntindea coarda patriotismului peste

Istoria se repet[

71

maximul de elasticitate; c`nd vorbea inima lui de maghiar, judecata lui de om trebuia s[ mearg[ s[ se culce, nu mai avea de ce s[ mai stea de vorb[. C`te minuni n-am auzit ]n patru s[pt[m`ni, pornite din inima patriotului maghiar! Le-a= mai putea \ine minte pe toate? C`teva ]ns[ vor fi de ajuns s[ le rezum aici pentru a da o idee cititorului de meteahna mental[ a tovar[=ului meu de cur[ la aer curat. Iat[... Mai ]nt`i, maghiarul nu are nevoie de alt[ cultur[ dec`t de cultura maghiar[; ceva mai mult: orice influen\[ a vreunei culturi str[ine, mai ales european[, este de-a dreptul p[gubitoare maghiarismului; de aceea trebuiesc descurajate, condamnate, persecutate chiar (la nevoie, cu mijloace violente) toate apuc[turile de contact, fie pe cale public[, fie pe cale privat[, cu vreun curent de civiliza\ie nemaghiar[. Limb[?... numai cea na\ional[ maghiar[! Literatur[?... numai cea na\ional[ maghiar[! Art[?... numai cea na\ional[ maghiar[! +tiin\[? tot a=a. }n fine, idee, munc[, inven\ie, spirit, judecat[, rachiu, vin, br`nz[, ardei, dan\uri, costume, vite, capital, oameni, sfin\i. Dumnezeu =.cl. =.cl.... toate, tot — tot a=a! Apoi... Maghiarul nu se teme de nimeni pe p[m`nt; contra lumii ]ntregi, maghiarul lupt[ nep[s[tor, sigur de victorie... fiindc[… are-ncredere ]n Dumnezeul str[bunilor s[i... c[ci maghiarul ]n veci nu piere! Dar... este un ]ns[… }ns[: maghiarul este, din nenorocire, m`ncat de str[ini! de nem\i, de jidani, de slavi, de \igani, de levantini, de germanism, de fran\uzism, de pesimism, ]n fine de fel de fel de vr[jma=i care pot s[-l... distrug[!

72

Ion Luca Caragiale

+i, se-n\elege, odat[ ce va fi maghiarismul distrus, fire=te nu: va mai exista, =i dac[ nu va mai exista maghiarismul, atunci lumea are s[ stea pe loc, n-o s[ se mai ]nv`rteasc[ p[m`ntul, soarele o s[ se’sting[ — cataclism universal! s-a ispr[vit cu omenirea! P`n[ la dar ]ns[, maghiarul meu avea aerul feroce =i tonul tun[tor; dar de la dar ]ns[ ]ncolo, lua aerul dulceag =i tonul duios. A=a m-a f[cut s[-mi petrec luna de vilegiatur[ ]ntr-un mod foarte pl[cut. Cu c`teva seri ]nainte de a ne desp[r\i, c`nd ]ncepuse s[ m[ cam plictiseasc[, mi-a vorbit despre tricolorul maghiar cu un av`nt ]ntr-adev[r ,,]n[l\[tor“. Mi-a spus c[ el m[n`nc[ mai bucuros, =i mai cu poft[ chiar, s[pun ]nvelit ]ntr-o etichet[ tricolor[ maghiar[ dec`t ca=caval ]nvelit ]n h`rtie simpl[ alb[. +i, aminteri, om foarte cumsecade... inteligent =i cult... M-am g`ndit: „Doamne, un om a=a de cumsecade, a=a de inteligent =i de cult, cu a=a meteahn[... ce u=or i-ar fi unui =arlatan, prost =i incult, s[-l duc[ de nas =i s[-=i bat[ joc de el!“. +i dup[ ce m-am desp[r\it de bunul meu maghiar, mi-am zis: „Nu! patriotismul lui e o meteahn[; nu mai e o virtute. Bine c[ ne-a ferit Dumnezeu pe noi, rom`nii, de a=a meteahn[!“
1909

IDENTITATE...
Stetesem dou[ luni la \ar[, ]n Fran\a — zic la \ar[, cum zic francezii, fiindc[ vila =i mica proprietate unde m[ g[zduise prietenul meu Legrand se aflau la marginea unui ora= mare industrial =i comercial; ]ntr-un ceas mergeam pe jos p`n[-n centrul t`rgului, la Cafe Gambetta... A=teptam acum bani, ca

Istoria se repet[

73

s[ m[-ntorc ]n patrie ]ntr-o sear[, iat[ primesc un cec de 350 de franci. A doua zi diminea\a, merg ]n ora=, la sucursal[ local[ a unei mari b[nci din Paris, =i m[ prezint la guichet cu cecul meu. Impiegatul se uit[ bine la cec, apoi lung la mine, =i zice: — H`rtiile dv., domnule... — Ce h`rtii? ]ntreb eu. — H`rtiile dv. de identitate... M[ caut ]n buzunar, s[ scot portofelul cu pa=aportul =i cu alte h`rtii... Caut... caut... Am uitat portofelul acas[ la \ar[. Zic: — Domnule, iat[, poftim scrisoarea prin care mi se notific[ trimiterea cecului la adresa d-lui Legrand, unde locuiesc de dou[ luni, aci, afar[ din ora=... Portofelul cu h`rtiile mele l-am uitat acas[; ]n orce caz, nu g`ndeam c[ or s[-mi trebuiasc[ din momentul ce prezint un cec... Dar impiegatul m[-ntrerupe: — Cu toate astea, v[ trebuiesc… f[r[ h`rtii... +i iar se uit[, cu parc[ un fel de b[nuial[, la cecul meu. — Domnule, zic eu ]ngrijat, nu cumva, poate, b[nui\i c[ este un cec fals? — A! nu, domnule; cecul este foarte bun... dec`t f[r[ h`rtiile dv... V[ trebuiesc neap[rat h`rtiile dv. de identitate... — Dar sunt cinci kilometri, domnule, p`n[ acas[, =i-n\elege\i bine c[, o dat[ cinci la dus, =i-nc-o dat[ cinci la-ntors, fac zece... pe c[ldura asta. Pe c`t[ vreme st[ruiesc eu pe l`ng[ impiegatul nenduplecat, se tot ]ndeas[-n mine un englez, un ro=covan cu haine cadrilate, tipul des[v`r=it al gentlemanului cu stare, care nu mai =tie ]ncotro, ]n ce parte a p[m`ntului s[ fug[ ca s[ scape de spleen — de plictiseala ce\ei britanice. M[ dau la o parte =i-i fac loc la guichet.

74

Ion Luca Caragiale

Gentlemanul scoate din buzunar un portofel mare de piele de crocodil cu o monogram[ de argint la col\; deschide ]ncet portofelul =i trage din[untru mai multe h`rtii, ]ntre care =i un cec, =i le d[ impiegatului. Acesta le ia; ]napoiaz[ gentlemanului celelalte h`rtii, opre=te cecul =i zice, cu un oarecare aer de considera\ie: — 50 000 de franci? Gentlemanul, rece, d[ din cap ]n semn de-afirmare... Impiegatul ]i d[ un peticel de h`rtie cu un num[r =i-i arat[ la ce guichet se face plata cecurilor... Eu stau al[turi =i m[ uit la ei. Gentlemanul se duce la guichet, ridic[ un pachet de h`rtii de banc[; le v`r[ pe nendoitele ]n portofelul lui larg; pune portofelul ]n buzunarul din partea inimii; se ]ncheie la piept frumos =i iese cu pasul demn =i m[surat, ca orice gentleman care caut[ metodic, pe-ndelete, locul din lume unde s[-=i poat[ arunca din c`rc[ povara nesuferitului spleen. Dup[ ce, cu oarecare invidie — m[rturisesc — privesc pe englez ie=ind cu portofelul plin, m[ v`r iar la guichet =i ]ncerc ]nc[ o dat[ s[ conving pe impiegatul b[ncii... Zadarnic, orce ]ncercare... — Regret, domnule, ]mi zice; peste putin\[! v-am spus... F[r[ h`rtiile dv... peste putin\[! V[z`nd c[-mi r[cesc gura degeaba, r[m`n foarte vexat. M[ hot[r[sc a m[-ntoarce acas[, s-aduc pa=aportul, h`rtiile, geamantanul, tot; la rigoare s[ aduc =i pe gazda mea, pe amicul Legrand, om cunoscut ]n localitate, s[ garanteze c[ eu sunt eu, nu sunt altul. A doua zi, m[ prezint cu pa=aportul, cu h`rtiile toate, coresponden\[ din \ar[ =i din str[in[tate (un dosar ]ntreg), eu prietinul =i gazda mea, d. Legrand, =i cu o duzin[ de fotografii, care reprezint[ pe amicul meu Legrand, pe so\ia sa, madam

Istoria se repet[

75

Legrand, pe cei doi copila=i ai lor =i pe mine, la mas[ to\i, pe veranda vilei; madam Legrand, ]n fund, \ine pe c`te un genuchi pe copila=i; eu =i cu Legrand st[m ]n picioare =i ciocnim, peste masa rotund[, paharele, ]nchin`nd, eu: pentru prosperitatea b[tr`nei Republice Franceze! el: pentru progresul t`n[rului Regat Rom`n! Dup[ fotografie, putea impiegatul cu drept cuv`nt s[ m[ dea iar afar[; ]ns[, examin`nd cu mare aten\ie celelalte documente, binevoie=te ]n sf`r=it s[-mi dea fi\uic[ pentru achitare, ]mi iau banii =i fotografiile, =i mergem cu amicul Legrand ]n centru, la Cate Gambetta, s[ lu[m c`te un aperitiv, dup[ obiceiul locului. Acolo — ce afl[m? }n ajun, banca local[ a pl[tit un cec fals de 50000 de franci unui cavaler de industrie; semnalmentele: gentleman englez; ro=covan; costum cadrilat; portofel enorm, crocodil veritabil etc- etc.... Nu! pot m[rturisi despre asta at`\ia prieteni ai mei socialist!, =i liberali, =i conservatori, =i, pu\inii, r[ma=i sadea pe dinafar[ — nu! n-am fost niciodat[ socialist; n-am du=m[nit c`ndva capitalul... Dar, c`nd am auzit c[ infama ]ntreprindere burghez[, care m-a nec[jit =i m-a vexat pe mine at`ta, fermecat[ numaidec`nd de un milord cadrilat =i de o piele de crocodil, a fost p[rtit[ cu o a=a de frumoas[ sum[ rotund[... drept s[ spun, am jubilat... Peste trei zile am plecat din Fran\a c[tre patrie. }n drumul-de-fier, a doua zi, am avut norocul (s[ vede\i mai jos pentru ce zic „norocul“) s[ m[-nt`lnesc cu un rus, un vechi cunoscut, foarte simpatic, pe care de mult ]l =tiam c[ ]noat[ ]n apele anarhismului terorist — un tip de om excelent, bun, onest =i moral; dar... apostol... infatigabil =i incurabil. Cum m-a v[zut,

76

Ion Luca Caragiale

rus comunicativ, m-a str`ns de g`t, s[ m[ s[rute. Ne aflam singuri ]ntr-o cabin[ mic[ a vagonului. Eu, cam ]n glum[, cam ]n serios, i-am zis: — Ascult[-m[, malade\ule, spune drept: ai ]n geamantan vreo cutiu\[ cu bomboane destinat[ vreunui tiran?… s[ nu se deschiz[ cutiu\a singur[ pe drum, s[-=i verse asupra mea bun[t[\ile, c[ m-ai nenorocit: am treab[ acas[; m-a=teapt[ familia! Malade\ul meu a-nceput s[ r`z[ =i iar m-a str`ns de g`t =i m-a pupat; pe urm[ m-a asigurat c[ n-are la el nici un explozibil altul dec`t ura lui nemp[cat[ contra intolerabilei de absurde organiza\iuni actuale a societ[\ii. Eu, din parte-mi, i-am declarat c[ n-am nici un cuv`nt spre a sus\ine o organiza\ie care, dac[ n-o cred totdeuna intolerabil de absurd[, adesea mi se pare stupid de intolerabil[. Asupra acestora, ne-am pupat iar musc[le=te =i, dup[ ce am dat un bac=i= conductorului s[ ne lase singuri ]n compartiment, ne-am culcat... Am dormit bine p`n[ la ziu[, c`nd am ajuns la grani\[. Anarhistul meu, mai de=tept ca mine, s-a cobor`t ]nt`i din vagon. Eu, pu\in mai t`rziu, somnoros, dau s[ trec pe urmele lui... Un poli\ist, cu o voce foarte aspr[, ]mi zice, \in`ndu-mi calea: — Trece\i ]nt`i la revizia pa=apoartelor! Caut ]n buzunar... caut ]n s[cule\ul meu de drum... Nu e… Afurisit pa=aport!... iar pa=aportul!... Zic: — Domnule, nu-l g[sesc; probabil, l-am pierdut pe drum; dar sunt rom`n, domnule!... +i voi s[ trec; dar el, =i mai aspru: — Nu se poate, domnule, f[r[ pa=aport! n-auzi? — Dar am h`rtii, altele, care probeaz[ c[ sunt rom`n, domnule! cet[\ean rom`n! +i iar dau s[ m[ v`r. A=!... Poli\istul ]mi d[ un br`nci ]n piept, =i m[ arunc[-napoi, cam departe, pe teritoriul str[in, ]n

Istoria se repet[

77

bra\ele unui hamal, care, din spate, cu acela=i procedeu, m[ restabile=te ]n pozi\ia vertical[. „Ei! zic ]n g`ndul meu; de-acum sunt pierdut! pierdut la pragul patriei mele!... Ce e de f[cut?...“ Intru, foarte ab[tut, ]n restaurantul g[rii pe teritoriul neutru... Beau o cafea... amar[ cafeaua ]n \ar[ str[in[... prea pu\in zah[r =i prea mult[ frank-caffe!... Gust`nd, foarte dezgustat, din cafeaua exilului, aud c[ afar[ se preg[te=te trenul de plecare c[tr[ interiorul patriei mele... M[ uit la ceas; mai sunt dou[sprezece minute... =i pleac[ f[r[ mine, =i eu r[m`i ]n exil, =i nu mai am parale nici de frank-caffe! Desperat, m[-ntorc la poli\istul meu =i, cu lacrimi ]n gu=e: — Domnule! te rog, domnule... sunt cet[\ean rom`n!... scap trenul!... nu m[ nenoroci! Dar el r[cne=te: — Nu se poate f[r[ pa=aport! nu-n\elegi? idiotule! Profund vexat de acest refuz astfel formulat, m[ ]ntorc demoralizat cu des[v`r=ire ]n restaurant... Ce s[ fac?... S[ telegrafiez cu 50 de cuvinte r[spuns-pl[tit =i cu timbru de 30 de bani la poli\ia locului meu. Dar, p`n[ s[-mi vie r[spunsul, pot pieri printre str[ini; }n cel mai bun caz, alt tren de coinciden\[ n-am dec`t peste 18 ore!... Orcum, tot bine!... Fulger`ndu-mi acestea prin minte, intru ]n restaurant, unde g[sesc pe malade\ul meu b`nd ceai, f[r[ zah[r, numa cu rom. Foarte sup[rat ]i povestesc nenorocita mea aventur[. El ]ncepe s[ r`z[ ca un sec; scoate din buzunar un pachet de documente; se uit[ la mine lung, parc[ mi-ar lua semnalmentele, ca la un biurou de servitori pentru condicu\[; alege unul dintre documente; mi-l d[ discret pe sub mas[, =i-mi =opte=te: — Na pa=aport! mergi degrab’ la revizie! M[ uit la h`rtie...

78

Ion Luca Caragiale

M[ cheam[ Bob Schmecker; sunt cet[\ean american; prezidentul U.S.A. „roag[ pe toate autorit[\ile civile =i militare de pe globul terestru s[ m[ lase s[ trec =i s[-mi dea ajutor =i protec\ie ]n caz de nevoie“. Haha! strig eu, =i trec repede la domnul poli\istul meu: — Am g[sit, ]n sf`r=it, pa=aportul meu, domnule!... poftim! — A=a da! zice el. +i mi-l vizeaz[... M[ sui repede-n tren cu muscalul meu salvator. Ne pup[m... Trenul a plecat... Am intrat ]n patrie!… Nu!— s[ m[rturiseasc[ to\i amicii mei anarhi=ti, fie liberali, fie conservatori — nu! nu sunt pentru r[sturnarea societ[\ii actuale, mai ales prin mijloace violente... Dar, drept s[ spun, reintr`nd, dup[ at`ta necaz, cu a=a succes, ]n patrie... am g`ndit... nu mai \iu minte ce... prostii, desigur. Ajung`nd seara acas[, am fost ]nt`mpinat de ai mei… }nainte de a m[ apropia de ei, le-am strigat din poart[: — M[ rog vou[, s[ nu-mi cere\i h`rtii de identitate, c[ n-am altceva dec`t un pa=aport american, =i sper c[ n-a\i fi inteligen\i ca unul care m-a f[cut idiot az-diminea\[, numai pentru at`ta s[ m[ l[sa\i s[ intru. +i-mpreun[ cu toat[ familia, care =tie ciat-pat engleze=te, am c`ntat, de bucurie c[ ne-am rev[zut s[n[to=i, m`ndrul c`ntec american: Yankee doodle...
1909

A+A S{ MOR!
Am avut s[ fac multe alergaturi s[pt[m`nile trecute: peste cinci mii de kilometri ]n drum-de-fier. Am ostenit destul; dar nu-mi pare r[u... cu prilejul acesta am f[cut o foarte pl[cut[ cuno=tin\[ — un drum rar…

Istoria se repet[

79

O zi ]ntreag[, p`n[ la Budapesta, l-am admirat numai de la distan\[; ne=tiind bine dec`t limba noastr[, n-am avut ]ndr[zneala, c`t mi-era de simpatic, s[ m-apropii de el =i s[ intru ]n vorb[. L-am v[zut ]n vagonul-restaurant, ]nconjurat de al\i c[l[tori, convers`nd cu ei ]n mai multe limbi str[ine — nem\e=te, ungure=te, italiene=te, fran\uze=te — un poliglot ]n toat[ puterea cuv`ntului. Om t`n[r, cam de treizeci de ani — foarte elegant; deschis la privire =i la vorb[; vesel, de=tept, vioi; plin de glume =i, mai presus de toate, om umblat. Ceasuri ]ntregi am tras cu urechea la conversa\ia lui cu ceilal\i c[l[tori, =i, din c`te am putut ]n\elege, am r[mas cu convingerea — care, mai t`rziu, trebuia s[ mi se confirme cu prisos — c[ m[ aflu ]n fa\a unui om extraordinar. Acest t`n[r, nu numai c[ =tia at`tea limbi, dar cuno=tea de aproape =i \[rile lor: vorbea despre toate regiunile Europei civilizate, ]n lungul =i-n latul continentului, cu mai mare siguran\[ dec`t a= ]ndr[zni eu s[ vorbesc despre mahalalele pe unde am copil[rit; =i, dup[ cum se vedea bine, impresiile ce le comunica erau de tot proaspete: de ieri, din Germania de alalt[ieri, din Fran\a; de acu trei zile din Italia!... un fel de pas[re c[l[toare care, cu o privire, din ]n[l\imi, apuc[ fizionomia ]ntreag[ a p[r\ii globului unde =i-a petrecut vara, =i-i strig[ din dep[rtare, de sus, pe limba ei: ,,S[ ne mai vedem cu bine la anul!“. Dar nu numai at`ta! T`n[rul c[l[tor nu trecea prin lume ca o pas[re; era o minte cuget[toare, ]navu\it[ cu frumoase ]nv[\[turi =tia tot ce se petrece ]n lumea mare =i-n cea mic[. Vorbea, ]n perfect[ cuno=tin\[ de cauz[ =i cu egal[ competen\[, despre greva sindicalist[ din Fran\a; despre reforma financiar[ a Germaniei; despre mi=carea sufragetelor din Englitera; despre

80

Ion Luca Caragiale

expozi\ia secesioni=tilor din Berlin; despre ultimele crea\iuni a lui Carusso =i a lui Rostand; despre situa\ia incomod[ a sultanului detronat, ca =i despre puiul de giraf[ f[tat s[pt[m`na trecut[ ]n gr[dina zoologic[ de la Hamburg etc. etc. Politic[, finan\e, mode, naviga\ie fluvial[, maritim[ =i aerian[, industrie, arte, teatre, muzic[, sport, mai cu seam[ sport — toate, toate erau clar =i metodic a=ezate ]n aceast[ puternic[ minte de om, =i prin urmare, la nevoie, metodic =i clar expuse. +i toate astea, cu o siguran\[, o dezinvoltur[ =i o volubilitate ]nc`nt[toare, spre uimirea tuturor ascult[torilor. Ce p[cat, m-am g`ndit eu, c[ nu =tiu o limb[ str[in[, s[ fi intrat =i eu ]n vorb[. C`te lucruri a= fi putut afla =i ]nv[\a de la un om at`t de =tiut =i de comunicativ! Dar pe c`nd g`ndeam astfel, iat[ c[ intr[m ]n gar[ la Budapesta, unde trebuie s[ cobor =i s[ a=tept c`teva ceasuri p`n[ la plecarea trenului c[tre Bucure=ti. Omul extraordinar coboar[ =i el =i dispare spre p[rerea mea de r[u, prin mul\ime. Lung o s[ mi se par[ drumul f[r[ el, care m-a f[cut, de ieri p`n[ azi, s[ nu bag seama cum a trecut at`ta vreme! Alerg repede la controlorul vagoanelor de dormit, s[ m-asigur din vreme de un pat de clasa a doua — dac[ voi avea noroc s[ g[sesc, fiindc[ e totdeuna ]mbulzeal[ =i locurile se v`nd mai dinainte. Dar am noroc; din ]nt`mplare, ]n ziua aceea, sunt pu\ini c[l[tori; locurile toate sunt libere; am s[ fiu singur ]ntr-un compartiment de patru paturi... at`t mai bine!… nu ai totdeauna noroc s[ dai peste tovar[=i de drum interesan\i =i pl[cu\i. Ceasurile de a=teptare au trecut — foarte ]ncet, =i mi s-au p[rut fire=te foarte lungi; dar, c`t de ]ncet, ceasurile tot trebuie s[ treac[; =i c`t de lungi sa fie, tot le-nghite vremea pe unele dup[ altele. +i a=a, pe la dou[ =i jum[tate, m-am suit ]n vagonul de dormit la patul cu num[rul 13.

Istoria se repet[

81

+-apoi mai spun unii =-al\ii c[ 13 e num[r f[r[ noroc! N-apuc s[ m[ a=ez bine la locul meu =i s[ scot o carte de citit din s[cule\, =i cine intr[, cu zgomot mare, ]n acela=i compartiment?... Cine? t`n[rul meu! extraordinara pas[re c[l[toare! care ocup[ ]n fa\a mea locul cu num[rul 11. M[ salut[ foarte gra\ios, pare c[ m[ recunoa=te. Eu, v[dit mul\umit c[-l rev[z, ]i r[spund =i mai gra\ios, =i g`ndesc a=a: de data asta, fiindc[ suntem numai doi ]ntr-un compartiment, am s[ intru ]n vorb[ — fran\uze=te, ori nem\e=te, c`t m[ pricep. +i p`ndesc momentul c`nd s[ atac. Dar p`n[ s[ ]ncep eu, el, care =i-a aruncat ochii pe cartea mea de citire l[sat[ pe mescioar[, ]mi zice z`mbind foarte amical: — Dumneata =tii rom`ne=te? }necat de admira\ie =i de bucurie, nu pot r[spunde dec`t prin alt[ ]ntrebare: — Cum? dumneata... =tii =i rom`ne=te? — Perfect! r[spunde omul extraordinar. — Domnule, zic eu, nu-\i po\i ]nchipui c`t[ pl[cere ]mi face s[ c[l[toresc cu un om a=a de umblat ca dumneata! Crede-m[ c[ tot drumul de asear[ =i p`n[ adineaori am regretat c[ nu cunosc =i eu o limb[ str[in[, s[ pot intra ]n conversa\ie cu un tovar[= de c[l[torie a=a de spiritual =i care =tie at`tea! T`n[rul mi-a mul\umit de compliment, =i din momentul acela am fost buni prieteni. C`t[ admira\ie ]mi inspirase ]n ajun nu fusese nimica pe l`ng[ ce trebuia s[-mi inspire de acuma-ncolo. Cum se poate un om s[-i ia at`tea! Fenomenal! S[ las c[ =tie pe dinafar[ toat[ muzica din Prin\esa dolarilor =i din V[duva vesel[, cu cuvintele cupletelor ]n nem\e=te =i-n rom`ne=te; c[ci asta se poate atribui talentului =i memoriei,

82

Ion Luca Caragiale

care adesea nu dovedesc prea mult ]n privin\a inteligen\ei; clar ceea ce m-a ame\it a fost cunoa=terea am[nun\it[ a ]mprejur[rilor politice de la noi. Astfel, de la d`nsul am aflat... c[ arhiducele mo=tenitor al tronului Austro-Ungariei va veni s[ fac[ o vizit[ la Curtea noastr[, =i c[ vizita aceasta are o mare ]nsemn[tate politic[; c[ Alexandru Davila deschide la toamn[ un teatru nou na\ional ]n Bucure=ti; c[, pentru moment, nu se face nici o remaniare ]n cabinetul Br[tianu, fiindc[ nu s-a putut ajunge ]nc[ la o ]n\elegere ]ntre cadrele vechi liberale =i genero=i, a=a c[ intrarea lui Stere =i a lui Radovici ]n minister nu se poate face dec`t la toamn[; c[ magaziile economatului C.F.R. de la gara Filaret au ars p`n[-n p[m`nt, iar pagubele se ridic[ la peste trei milioane; c[ bietul nostru Marion, poetul inimitabil al soacrelor, a disp[rut dintre noi; c[ Take Ionescu dezminte c[ ar fi declarat lui Costic[ Arion cum c[ i-ar conveni s[ mai r[m`n[ mult liberalii la putere; c[ recolta, dac[ nu vine ploaie c`t de cur`nd, este foarte amenin\at[ ]n partea de jos a Rom`niei; =.cl., =.cl; =i toate aceste afirma\iuni, confirmate cu: ,,a=a s[ am noroc!“... „a=a s[ tr[iesc!“... ,,a=a s[ tior[sc!“... „a=a s[ am parte de s[n[tate!“... „a=a s[ mor!“ Dup[ acestea, ]ncepe s[ c`nte ceva din repertoriul lui Ristache Ciolacu, pe care-l cunoa=te personal de la L[pt[rie, precum cunoa=te personal pe toate personalit[\ile noastre din lumea politico-economic[, finan\iar[, artistic[ etc. Dar numai pe ale noastre le cunoa=te? }n Paris, ]n Berlin, ]n Viena, ]n Milano, peste tot, pe to\i ]i cunoa=te: — A=a s[ am parte de ochii mei!

Istoria se repet[

83

Pe urm[, ]mi poveste=te cum a ars balonul lui Zeppelin, „Oi mam[!“, =i cum el ]i spusese mai dinainte contelui c[ are s[ se ]nt`mple o nenorocire: — A=a s[ tr[iesc, dac[ nu i-am spus! parc[ nu i-am spus! Trecem, dup[ asta, iar la politica rom`neasc[... Lui Stere i-a spus el s[ nu intre p`n[ n-are o siguran\[ solid[, s[ nu pa\[ =i el cu liberalii ce a p[\it Take cu conservatorii: — A=a s[ mor, dac[ nu i-am spus! Apoi, de la politic[, trecem la teatru... Cea mai mare artist[ dramatic[ tot Sar[ Bernhard r[m`ne, de=i =i Suzanne Despres este admirabil[; dar crea\ia cea mai frumoas[ a Sarei nu este nici Dama cu camelii, nici L’Aiglon, ci Frui-frui; rolul cel mai elegant: — A=a s[ am bine, dac[ nu i-am spus deja la Paris!... de ce s[ nu-i spui?... parc[ mi-e fric[?... Dup[ at`tea minuni c`te am auzit, pe la unu dup[ miezul nop\øi, dorind somn u=or tovar[=ului de c[l[torie, m-am culcat la locul meu, pe c`nd el fredona ]nc[ un cuplet de operet[. A doua zi diminea\a ne-am de=teptat pe teritoriul rom`nesc. P`n[ la Bucure=ti, am mai auzit destule. Pe la Chitila, am ]ndr[znit s[-l ]ntreb pe omul meu ce e de felul lui. Am aflat... E voiajor... ]n „bran=a“ ilustrate, po=tale... Cu toat[ veselia lui, are cauze s[ fie trist: fiind ocupat ]n Olanda cu a=teptarea u=ur[rii reginei Wilhelmina, a sc[pat ocazia s[ lanseze o serie de ilustrate rom`ne pentru jubiloi. — A=a s[ mor!
1909

84

Din PERIODICE

Ion Luca Caragiale

MOFTUL ROM~N
— Moftul rom`n a ]nviat! — Adev[rat a-nviat! Iat[ cuvintele cu care trebuie s[ se salute ]n aceste zile de s[rb[tori to\i nepo\ii divului Traian, to\i aceia ]n vinele c[rora curge s`nge de roman. S[ mai a=ternem aci o program[ a Moftului rom`n, credem de prisos. Sunt opt ani acu de c`nd aceast[ foaie a v[zut lumina pentru ]nt`ia dat[. Voim a fi consecven\i, =i astfel d[m drept program aceleea=i linii pe care le-am pus ]n fruntea acestei foi la prima-i apari\ie. E U: Ce mai spune gazetele, nene? N E N E A: Mofturi! * E U: Ce era azi la Camer[? D. D E P U TAT: Mofturi! * U N C E R + E T O R D E G E R AT: F[-\i poman[: mor de foame! U N D O M N C U B U N D {: Mofturi!

Istoria se repet[

85

* UN J U N E C U R E V O LV E R U L } N M ~ N {: Acrivi\o! dac[ nu m[ iube=ti, m[ omor! D-RA A C R I V I | A (f[c`nd dou[ gropi\e asasine ]n obraji):Mofturi! * D.B A B E +! Feri\i-v[ de apa nefiltrat[: are germenii tuturor boalelor. U N M I T O C A N (fudul): Mofturi! * E U: Dar domnii X... Y... Z... n-au nici un merit, nici o capacitate, nici un talent spre a fi pu=i ]n fruntea unor institu\iuni care... =i ]n sf`r=it despre onestitate... de! UN A M I C: (t[indu-mi vorba si d`nd din umeri): Mofturi! * P A C I E N T U L: (foarte impacient): Doctore, mor! D O C T O R U L: (foarte lini=tit): Mofturi! * L I B R A R U L: Iat[ o carte nou[, foarte interesant[. U N J U N E C U L T: (d`nd cu dispre\ volumul la o parte): Moft! * UN I P O H O N D R U: Ar trebui mai mult[ ]ngrijire: doamne fere=te! s[ nu ne pomenim la prim[var[ cu ciuma! D. P R I M A R (foarte serios): Mofturi.

86

Ion Luca Caragiale

* UN C E T { | E A N: S[ri\i! D. P R O C U R O R: (gr[bindu-se s[ suie la club):Mofturi! * E U: Eu crez c[ de ast[ dat[ guvernul a avut dreptate. UN P E S I M I S T S U P R I M AT (scr`=nind fieros): Mofturi! * E U: Trebuie s[ m[rturisim, cu toat[ p[rerea de r[u, c[ ]n administra\ie... uneori se fur[ foarte des. UN O P T I M I S T R { M A S } N S L U J B { (z`mbind foarte blajin):Mofturi! * UN O R AT O R O P O Z A N T: C`teodat[, autorit[\ile... prin abuz de putere, se ]nt`mpl[ prea de multe ori s[ comit[... UN M I N I S T R U: Mofturi! * UN TAT { D E F A M I L I E: Am auzit c[ de la o vreme se-ntinde printre o seam[ de tineri din Bucure=ti ni=te apuc[turi oribile. UN A LT U L C U M A I M U L | I C O P I I (r`z`nd):Mofturi! * X...: M`ine sear[ e o eclips[ de lun[. Z...:Mofturi! * IA R E U: A propos iese o gazet[ nou[. P U B L I C U L: Moft

Istoria se repet[

87

* Moft! Mofturi! O, Moft! tu e=ti pecetea =i deviza vremei noastre. Silab[ vast[ cu ne\[rmurit cuprins, ]n tine ]ncap a=a de comod nenum[rate ]n\elesuri: bucurii =i necazuri, merit =i infamie, vin[ =i p[\enie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politic[, cium[, lingoare, difterit[, sibaritism, vi\iuri distrug[toare, suferin\[, mizerie, talent =i imbecilitate, eclipse de lun[ =i de minte, trecut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuv`nt le numim noi rom`nii moderni, scurt: MOFT. }n genere na\iile mari au c`te un dar sau vreo meteahn[ specific[: englezii au spleenul, ru=ii nihilismul, francezii l’engouement, ungurii =ovinismul, spaniolii morga, italienii vendetta etc., rom`nii au Moftul! Tr[iasc[ dar Moftul rom`n! Foaia ce reapare ast[zi, cu titlul ei eminamente na\ional, sper[m c[ va fi formula sincer[ =i exact[ a spiritului nostru public. Si acuma, drag[ Moftule, mergi iar de-\i f[ =i tu rostul ]n lumea asta.. Locul t[u aici este, a ta e vremea de ast[zi. Arunc`ndu-te din nou la lumin[, strig[m cu toat[ c[ldura: Dumnezeul p[rin\ilor no=tri, el care a =tiut totdeauna s[ protege Rom`nia, aib[-te ]n sf`nta sa paz[! deie-\i norocul ce-l merit[ orice moft rom`n pe acest p[m`nt stropit cu s`ngele martirilor de la 11 iunie 1848, 11 februarie 1866, 8 august 1870 =i 14 martie 1888 =. cl., =. cl. Publicului rom`n, care-\i este tot sprijinul, ]i zicem: ajut[ne =i Dumnezeu te va ajuta; iar \ie-\i dorim: Moftul rom`n s[ fii, dar caut[ pe c`t se poate de nu fi moft!
„Moftul rom`n“, 1893, 24 ian.

88

Ion Luca Caragiale

BROA+TE... DESTULE
Nuvel[ pesimist[

Leonic[ era pe atunci =eful registraturii ]ntr-un minister. El era un b[iat a c[rui v`rst[ nu se putea ghici u=or: o mutr[ c[reia uneori i-ai fi putut da vreo patruzeci de ani trecu\i; alteori nu \i-ar fi venit s[ crezi c[ merge pe al treizecelea — aceasta mai ales c`nd ie=ea fresco din friz[ria unde, de c`nd intrase ]n slujb[, era abonat: trei sfan\i la ]nceput, apoi, de la introducerea sistemului nou monetar, patru franci pe lun[, pentru: tuns la o lun[ o dat[, frizat la zile mari =i ras de dou[ ori pe s[pt[m`n[, miercurea =i s`mb[ta. P[rul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fa\a nici oache=e, nici b[lan[, nici smead[; ochii nici negri, nici verzi, nici c[prii. Nu era nici c`rn, nici n[sos, =i urechile leavea potrivite. Nu era nici mare, nici mic, nici gras, nici slab, nici nalt, nici bondoc, nici sub\ire, nici gros. Afar[ de astea, nu era nici bun, nici r[u, mai moale, nici iute, nici de=tept, nici prost. Cu un cuv`nt, o fiin\[ nici prea-prea, nici foartefoarte. Gusturile lui ]l f[ceau cel mai distins dintre to\i slujba=ii departamentului. Pe l`ng[ c[ era curat spilc[, apoi obi=nuia s[ se ]mbrace foarte galant... Gheroc negru la doi butoni; jiletc[ de pichet ]n fa\a oului de ra\[, cu bumbi de sticl[ mat[ c`t o alun[ turceasc[, imita\ie foarte reu=it[ de m[rg[ritar; sau alt[ jiletc[ de plis[ vi=inie cu bumbi ro=ii de m[rgean fals; pantaloni de postav sub\ire gris-perle; pantofi de piele de m[nu=e cu funde mari =i cu cataram[, =i capel[-nalt[, ]n toiul verii, o h[inu\[ scurt[, f[r[ talie, de dril alb, ]ncheiat[ ]ntr-un bumb; jiletca, pantalonii, p[l[ria =i ghetele de aceea=i materie; o statu[ de iaurt, cobor`t[ de pe piedestalul ei... =i altele =i altele.

Istoria se repet[

89

Fiece cravat[ apoi avea agrafa ei, =i fiecare agraf[ con\inea o ]nsemn[tate simbolic[... O inim[ de m[rgean str[puns[ de o s[geat[ lucrat[ ]n diamante ar[ta c[ inima lui Leonic[ era foarte sim\itoare la loviturile lui Cupidon; dou[ chei\e de aur ]ncruci=ate ]nsemnau c[ junele st[p`ne=te secretul cu care se deschid inimile; un condei de pan[ zugr[vit ]n smal\ pe o condic[ de aur deschis[ spunea clar: sunt registrator etc. Am cunoscut pentru ]nt`ia oar[ pe Leonic[ acum c`\iva ani, vara, prin recomandarea unui prieten, la cafeneaua Fialcowsky. }nc`ntat de cuno=tin\[, noul meu amic ]mi dete un plic, pe care scrise cu condeiul de la portofel adresa mea. Era o invitare la nunt[ pentru a doua zi. Leonic[ se afla ]n d`rdora c[s[toriei. Era s`mb[t[. A doua zi seara m[ g[tii cum putui mai bine, =i la ceasurile nou[ f[r[ ceva m[ aflam la S[rindar, ]n loc ]ns[ de a g[si la biseric[ masalale =i tr[suri ca la toate nun\ile, g[sii curtea pustie =i u=a bisericii ]nchis[. G`ndii c[ m-am ]n=elat ]n privin\a datei, ceasului sau numelui bisericii. M[ apropiai de un felinar =i citii ]nc[ o dat[ invita\ia: nu m[ ]n=elasem deloc. Ie=eam din curtea S[rindarului f[r[ a =ti ce s[ crez, c`nd m[ lovii piept ]n piept cu... Leonic[ ]n original. — Venise=i la nunta mea? — Fire=te. — Nu se mai face: am stricat. Nu m[ vrea, pace bun[! Lac s[ fie, c[ broa=te... destule! Peste vreo dou[ luni m[ pomenesc cu un plic: era o nou[ invita\ie la nunt[, ]ntocmai ca cea dint`i, numai numele domni=oarei era altul. — }n ziua nun\ii lui Leonic[ am lipsit din ora=. }ntorc`ndu-m[ a treia zi, ]l ]nt`lnesc merg`nd la cancelarie. — M[ iart[, frate Leonic[; n-am putut s[-mi ]mplinesc datoria prieteneasc[...

90

Ion Luca Caragiale

— Despre ce? — N-am putut veni la cununia dumitale. Am fost la \ar[. Dar tot mai bine mai t`rziu dec`t niciodat[: ]\i urez via\[ fericit[ =i mo=tenitori c`\i dore=ti. — Ce cununie? ce via\[? ce mo=tenitori? G`nde=ti c[ m-am cununat? — Am primit invita\ia... — Da, dar am stricat tot. Nu m[ vrea, pace bun[! Lac s[ fie, c[ broa=te... destule! Primisem al cincilea bilet de cununie din partea lui. +tiam acuma bine c[ ,,broa=te destule“! Mai au trecut apoi c`teva luni, nu-l mai v[zusem pe Leonic[... ]ntr-o zi, trec`nd prin Lipscani, m[ ]nt`lnesc cu un alai de ]nmorm`ntare... Dou[sprezece fete, ]mbr[cate ]n z[branic alb cu beteal[ pe cap, mergeau ]nainte... Era fl[c[u... Panglicele co=ciugului le \ineau patru impiega\i de la minister, pe care-i cuno=team =i ]ntre care se afla =i prietenul care-mi recomandase odinioar[ pe Leonic[. M[ apropiai prin ]nghesuial[ de d`nsul =i-l ]ntrebai cine a murit. — Leonic[, ]mi r[spunse. — Dumnezeu s[-l ierte! zisei. Adio, Leonic[... Lac s[ fie, c[ broa=te...destule! Unde e spiritul liber al lui Leonic[ ]n momentul acesta? ]n cer, ]n v[zduh. Ce face el acolo? Asta o vom afla ]n viitoarele noastre comunic[ri spiritiste.
1893

Istoria se repet[

91

LACHE +I MACHE
Nuvel[

Multe =i m[runte s-au vorbit despre inseparabilii Orest =i Pilad din antichitate, ]ns[, cu drept cuv`nt, vremurile de acum se vor m`ndri cu povestirea istoriei lui Lache =i Mache, c[ci ]n adev[r ace=ti doi oameni nu pot avea dec`t una =i aceea=i istorie: ei vor da exemplu veacurilor viitoare despre puterea priete=ugului. Cine a cunoscut pe unul a cunoscut =i pe cel[lalt, fiindc[ am`ndoi mai aproape tr[iesc, mai aproape dorm, dec`t chiar fra\ii cei lipi\i din Siam. Cine zice Lache zice Mache =i viceversa. Cel dint`i s-a n[scut la Severin tot ]n ziua =i ceasul ]n care a v[zut cel de-al doilea lumina la Dorohoi: pe am`ndoi i-a tras a\a la Bucure=ti, pentru a ]mbr[\i=a cariera de copist. Dac[, la vreo r[sp`ntie vezi ar[t`ndu-se mutra unuia, a=teapt[ pu\in =i vei vedea =i pe cel[lalt, care, ]nt`rziind pentru cine =tie ce, ]=i gr[be=te pasul ca s[-=i ajung[ jum[tatea; ]n adev[r jum[tate, c[ci Lache =i Mache nu sunt dec`t unul =i acela=i ]n dou[ fe\e, doime de o fiin\[ =i nedesp[r\it[. Via\a lor seam[n[ foarte mult cu un sistem solar dublu, ]n care fiecare joac[ pe r`nd rolul centrului, pe c`nd cel[lalt i se rote=te ]mprejur. C`nd buzunarul lui Lache ]nf[\i=eaz[ o greutate oarecare, d`nsul este soarele sistemului, iar Mache planeta respectiv[. A doua zi ]ns[ vedem c[ Mache str[luce=te cu jiletca palpit`nd[, iar Lache graviteaz[ ]n spa\iu, urm`ndu-l foarte ascult[tor. Am`ndoi fumeaz[, ]ns[ nici unul nu are tabachere, =i de aceea nici nu cump[r[ tutun, fiindc[ s-ar usca ]n buzunar. Astfel c`nd Mache se ]nt`mpl[ s[-\i cear[ o \igar[, trebuie s[-i dai

92

Ion Luca Caragiale

dou[, sau dac[ nu, d`nsul face o \igar[ venerabil[ de senator, =i dup[ ce-\i mai ia =i c`teva foi\e de h`rtie, merge s[-mpart[ prada cu cel[lalt. Dac[ vreun cunoscut voie=te s[ cinsteasc[ cu o cafea pe Lache, acesta refuz[ cinstea ]n favoarea lui Mache, =i astfel cunoscutul e silit s[-i cinsteasc[ pe am`ndoi. La teatru merg c`teodat[ am`ndoi la galerie cu un singur franc: unul pl[te=te, iar cel[lalt intr[ pe mofturi cu contramarca aceluia=i bilet. Biliard nu joac[ niciodat[, fiindc[ ]n orice caz tot o jum[tate din ei ar trebui s[ p[gubeasc[ — ar fi absurd ca =i c`nd ar conspira tat[l ]mpotriva fiului, ori sf. duh ]mpotriva tat[lui. C`nd au poft[ de joc, unul ia la carambolaj pe vreun ageamiu v[dit, =i c`t \ine partida, cel ce nu joac[ st[ ]mprejurul biliardului, f[c`nd toate chipurile ca s[ demoralizeze pe adversarul jum[t[\ii sale. Pentru c[-=i pl[tesc cinstit datoriile, c`nd =i le pot pl[ti, Lache =i Mache se bucur[ de oarecare credit la cafeneaua unde beau regulat, mai de multe ori nu cu banii lor, cafea dup[ mas[. De aceea =i chelnerul ]i trece pe o singur[ foaie a catastifului, la una =i aceea=i partid[. C`nd datoria a atins o cifr[ prea mare, trec`nd spre exemplu peste doi lei, atunci cel care intr[ ]nt`i pe u=a cafenelii — acela fiind deocamdat[ soarele sistemului — pl[te=te socoteala. Lache =i Mache sunt tineri cu carte; ei =tiu de toate c`te nimic, a=a sunt adev[ra\ii enciclopedi=ti. Lache este ]nalt la ]nchipuire, Mache e ad`nc. A=a d`n=ii iau parte cu mult succes la toate discu\iile ce se ivesc la cafeneaua lor obi=nuit[: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constitu\ionale, progresele electricit[\ii, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism, fachirism, l’Exilee =. cl., =. cl. }n cea dint`i s[pt[m`n[ dup[ luarea lefii, principiele lor se ]ntemeiaz[ pe recunoa=terea ordinii =i scopului providen\ial

Istoria se repet[

93

]n mersul omenirii; pe adev[rul c[ omul nu este numai o vit[, care tr[ie=te pentru a m`nca =i a bea, ci un agent dumnezeiesc, ]ns[rcinat cu o misie ]nalt[ ]n complexul universului; pe necesitatea guvernului afl[tor la putere; ]n fine, pe temeiuri pur conservatoare. Deodat[ ]ns[ cu ie=irea celor din urm[ gologani din jiletcile lor, Lache =i Mache p[r[sesc aceste principii „uzate“ =i „fal=e“; atunci lumea =i omenirea sunt numai o confuzie f[r[ plan nici ordine; guvernele toate sunt rele, dar cel mai r[u e cel de fa\[; omul este un joc nenorocit al oarbei ]nt`mpl[ri, o victim[ a societ[\ii — principii aproape anarhiste — totul se stinge ]ntr-un morm`nt! — amar scepticism! „M[n`nc[ =i bea, Lache ori Mache! c[ cu at`ta ai s[ te alegi!“ ]=i zic ei ad`nc blaza\i. Din nenorocire, ei ]=i d[ruiesc a=a moderne pove\e tocmai dup[ o s[pt[m`n[ de la luarea lefii. +i cine =i-ar ]nchipui c[ aceast[ inestricabil[ armonie a lor era c`t p-aci s[ se strice odat[. Lache era ]namorat =i ]=i f[cea curtea ]n mahalaua dep[rtat[ a sl[biciunii sale, ]nso\it de Mache. Persoana — din gre=al[, desigur — ]ncepu s[ palpiteze pentru acesta. Imprudenta, la biletul anonim al unuia, r[spunse celuilalt: „D-sale d-lui Mache, functionar“. Adresantului ]i fu peste putin\[ s[ disimuleze, fa\[ cu nefericitul prieten, aerul de satisfac\ie pe care-l d[ omului orice triumf de care el nu era sigur. Figura adresantului era radioas[, a lui Lache lugubr[: pentru ]nt`ia oar[ de c`nd se cuno=teau, cele dou[ chipuri avur[ dou[ deosebite feluri de expresie — =i ce deosebire fatal[! De aci, urm[ grozavul fenomen al rupturei priete=ugului lor. }n acea zi, vremea s-a stricat, cerul s-a turburat, =i cu tr[snete ]nfrico=ate a c[zut ploaie =i piatr[ c`t oul de g`sc[ asupra Bucure=tilor, dup[ care s-a ar[tat pe cer =i o comet[ cu

94

Ion Luca Caragiale

coada zb`rlit[, spre marea indignare a astronomilor rom`ni, care uitaser[ s-o treac[ la calendarul anului. }n seara acelei zile nefaste, Lache, b`nd trist =i zdrobit cafeaua, a fost ]ntrebat cu mult interes de to\i mu=teriii =i chelnerii din cafenea, c[ ce s-a f[cut Mache. El r[spundea cu ad`nc[ am[r[ciune =i cu glasul ]necat: „De unde pot pentru ca s[ =tiu eu?... Nu =tiu!“ Pentru a o suta oar[ era s[ i se adreseze aceea=i ]ntrebare, la care probabil el ar fi r[spuns cu acelea=i amare cuvinte, c`nd Mache, plouat ca un cotoi aventurier, intr[ ]n cafenea: nu se v[zuser[ de dou[zeci =i trei de ceasuri =i trei sferturi! Aceea ce se petrecu ]n momentul acela ]ntre ei nu se poate scrie cu nici un fel de condei. Am`ndoi cu lacrimi ]n ochi se repezir[ ]n bra\e unul la altul cum se repede fierul la magnet: — Lache! — Mache! Atunci, cerul se-nsenin[ de tot, tr[snetele =i grindina se dep[rtar[, iar steaua cu coad[ pieri de pe cer spre marea mul\umire a astronomilor rom`ni, care se m`ng`iar[, c[, dac[ uitaser[ a o prevesti la c[lindarul anului, nu fusese cel pu\in dec`t o comet[ neserioas[.
1877—1878

MOFTANGII
RROM~NUL

Moftangiul este eminamente rom`n; cu toate astea, ]nainte de a fi rom`n, el este moftangiu. N[scut dintr-o familie s[rac[ dar onest[, el este fiul operelor sale, =i, de=i democrat prin na=tere, el face parte din aristocra\ia inteligen\ii, a meritului, =tiin\ei, artei, culturii =. ci.

Istoria se repet[

95

Dar... n[scut dintr-o veche familie de adev[ra\i boieri, care au =tiut totdeauna s[ pun[ interesul patriei mai presus de interesele de clas[ renun\`nd la privilegii, el, aristocratul getbeget, este adev[ratul democrat... Moftangiul este patriot hot[r`t, na\ionalist exclusiv, rom`n p`n[ ]n m[duva oaselor! toat[ lumea trebuie s-o =tie! Guvernamental, sau, c`nd din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicit[ Rrrom`nia ]n cazul ]nt`i, o depl`nge ]n cazul al doilea, ]n ambele cazuri o iube=te p`n[ la nebunie. De aceea, el ur[=te cu furie tot ce nu e rom`n, tot ce nu e na\ional. El stimeaz[ agricultura, dar viseaz[ o industrie mare na\ional[, care s[ ne scape de tributul ce-l d[m str[inilor: ceea ce-l ]nsp[im`nt[ este o cucerire a Rrrom`niei pe terenul economic de c[tre infamii de str[ini, ajuta\i de copiii vitregi ai \[ri=oarei lui! E om de partid, c`t[ vreme nu-i vorba dec`t de vederi asupra politicii interioare, ]ndat[ ]ns[ ce e vorba de a ne prezenta fa\[ cu str[inii, el crede c[ to\i rom`nii trebuie s[ uite micile pasiuni =i, d`ndu-=i m`na fr[\e=te, s[ p[=easc[ str`ns uni\i fa\[ cu primejdia economic[, politic[, social[ =i cultural[ a Na\iunii! Inimicul comun este str[inul! jos Str[inismull! sus Rrrom`nismul!!! Oricine g`nde=te altfel... e un tr[d[tor! Moftangiul se g[se=te ]n toate clasele sociale; spe\a lui furnic[ pe toate c[ile de comunica\ie (afar[ de rare excep\ii, cu bilet gratuit) =i e ]ncuibat[ din cele mai m`ndre palaturi p`n[ ]n cea mai modest[ odaie de hotel garni1. Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi s[rac sau bogat, prost ori de=tept, nerod ori de spirit, t`n[r, b[tr`n, de
1

Hotel cu camere mobilate (fr.).

96

Ion Luca Caragiale

un sex sau de altul sau de am`ndou[, el a fost, este =i va fi rrrom`n adev[rat... S[ te p[zeasc[ Dumnezeu s[ ataci Rrrom`nia lui oric`t de pe departe, c[ci moftangiul rom`n e aci gata s[ te zdrobeasc[. Moftangiul rom`n este: Din clasele primare p`n[ la bacalaureat — anarhist; De la bacalaureat p`n[ la primul examen de universitate — socialist; De la primul examen p`n[ la licen\[ — progresist; De la licen\[ p`n[ la slujb[ — liberal; De la slujb[ p`n[ la pensie — conservator. De la pensie ]ncolo, ]mp[rt[=e=te principiile tinerimii universitare... Fii sigur c[ ai s[-l g[se=ti oriunde e vreo manifesta\ie mai mult sau mai pu\in politic[ ori nepoliticoas[ a studen\ilor mai mult sau mai pu\in rrrom`ni!
RROM~NCA

Fiic[ de arenda=, de negustora=, de func\ion[ra=, de avoc[\el, de ofi\era=, de pop[ — s[ fi fost pap[ bulg[roi, s`rbotei sau grecotei — moftangioaica este rom`nc[ =i prin urmare nobil[, et par consequent1 nu poate suferi mojicimea. Ea este patrones[ ]n comitetul unei sau mai multor societ[\i rom`ne de binefacere sau de cultur[ na\ional[. Moftangioaica rom`n[ vorbe=te rom`ne=te numai avec les domestiques 2, ]ncolo fran\uze=te — acu ia lec\ii de limba englez[.
1 2

+i prin urmare (fr.). Cu slugile (fr.).

Istoria se repet[

97

}n fiecare zi, moftangioaica r[stoarn[ pr[v[lii ]ntregi, de la raftul de sus p`n[ la cel de jos, c[ut`nd e=antiioane =i neg[sind, malheureusement1, niciodat[ ce-i trebuie. Bogat[ ca =i s[rac[, adeseori i se-nt`mpl[ din distrac\ie, c`nd se uit[ negustorul ]n alt[ parte, s[-i scape ceva ]n man=on sau sub rotond[2. Moftangioaica ]=i opre=te totdeuna cupeul d-a curmezi=ul stradei. Pentru d`nsa sunt numai dou[ ora=e ]n care poate tr[i cineva: Paris et Bukarest! D`nsa are unul sau mai mul\i adoratori, nu de pl[cere sau de pasiune, ci de datorie: o femeie de a=a ]nalt[ extrac\iune trebuie s[ aib[ un suivez-moi3. Bogat[, n-are pl[cere mai mare pe lume dec`t s[-=i arate unei amice s[race toaletele =i s[-i spuie pre\ul lor fabulos, =i apoi proiectele, planul =i devizul toaletelor viitoare. Moftangioaica s[rac[ este foarte discret[; de aceea, nu despre\uie=te fondurile secrete, ba chiar din contra. Pentru cine conspir[, e prudent s[ evite pe moftangioaica rom`n[. Crud[, adic[ necoapt[, prime=te cadouri de la r[scop\i! boga\i: r[scoapt[, face cadouri la s[raci necop\i, adic[ la cruzi: — Ah! crudule! C`nd e vorba de lista „victimelor“ ei, moftangioaica rom`n[ uit[ =irul, numele =i datele; are ]ns[ ]n privin\a aceasta despre amicele ei o memorie prodigioas[. C`nd vrei s[ flirtezi cu moftangioaica, se r[\oie=te =i fleor\[ie=te. }i vorbe=ti serios, r`de; glume=ti, e foarte serioas[; o salu\i, d-abia mo\[ie; o iube=ti, te spune t`rgului.
Din nenorocire (fr.). Pelerin[ larg[ de dam[ (fr.). 3 }nso\itor (fr.).
1 2

98

Ion Luca Caragiale

Moftangioaica e amatoare de ]nmorm`nt[ri de lux. Trec`nd prin fa\a cluburilor, jalnica scoate capul afar[ din cupeu. Dup[ cimitir, un tour au bois1, cu ochii pl`n=i =i cu chipul ]ncadrat ]n dantel[ neagr[, este obligatoriu. Moftangioaica e o rom`nc[ brav[; ea =tie suferi, cu hot[r`rea =i eroismul caracteristice rom`nului, tortura concertelor clasice, fort en vogue2 ast[zi... Astfel, dac[-\i place muzica, fere=tete s[ mergi la acele concerte: de c`te ori orchestra avea un pianissimo, moftangioaica commencera causer fortissimo…3 Moftangioaica sufere ]n genere de stomac; oric`nd are s[ ias[ ]n lume seara, nu m[n`nc[ toat[ ziua ]n vederea corsetului. Astfel, e prudent s[ nu o prea iei la vals: suflarea ei te face s[-\i aduci aminte cu mult regret de mirosul violetelor de Parma. Poftit[ ori nepoftit[, ea trebuie s[ se afle la toate balurile de rigoare, ale cur\ii, ale societ[\ilor, ale lumii mari, la reprezenta\iile prime, extraordinare sau de gal[. Ea e abonat[ la L’Independance roumaine =i trebuie s[ figureze neap[rat ]n Carnetul lui Claymoor. Fiecare moftangioaic[ spune bucuros din fir ]n p[r toat[ conversa\ia care a avut-o cu prin\esa mo=tenitoare „aproape o jum[tate de ceas“ la balul din urm[ de la Cotroceni. C`te moftangioaice au fost la bal — c[ nu lipse=te una! — vezi dumneata c`te jum[t[\i de ceasuri a \inut acel bal minunat. O moftangioaic[ g[tit[ =i ]mpopo\onat[ de =apte ori mai scump dec`t s-ar putea explica prin mijloacele consoartelui d-sale, dac[ o ]ntrebi ce p[rere are despre prin\esa:
O plimbare la =osea (fr.). Foarte la mod[ (fr.). 3 Va ]ncepe s[ vorbeasc[ fortissimo (fr.).
1 2

Istoria se repet[

99

— Fie, mon cher; nu zic! e t`n[r[; frumu=ic[, =i vous voulez1; da’... prea e luxoas[! C`nd vorbe=te de regina, zice: la pauvre!2 La balul cur\ii mai ales, cum s-a ab\inut toat[ ziua de m`ncare, abuzeaz[ de =ampanie, de icre, de ]nghe\at[, de bomboane — nu de pl[cere ori de l[comie, nu!... de datorie... 0 dat[ supeaz[ cu un „amic“, pe urm[ cu un curtezan, mai despre ziu[, se-n\elege, vine =i r`ndul lui dumnealui: „Aide, coco=elule, la bufet!“ A=a, dup[ ]nghe\at[, m[n`nc[ iar icre moi, =i dup[ Pommery extrasec frappe, iar ciucalat[ fierbinte... A doua zi, doctorul high-life se vede silit a-i prescrie o cutie =i jum[tate de capsule de ricin. Dup[ fiecare bal du monde3, a doua zi, caii doftorilor mondains alearg[ p`n[ le iese limba de un cot. Culmea sup[r[rii — s[ o scape din vedere Claymoor. Culmea ambi\iei — un minister pentru b[rbat =i un secretariat pentru amic. A! s[ nu uit... C`nd vezi dou[ moftangioaice amestec`ndu-=i alifia de pe buze =i \oc[indu-se cu mult[ c[ldur[, s[ =tii c[ nu se pot suferi. — Ahi ma chere, je ne puis la sentir!4
SAVANTUL

Important b[rbat — b[rbat serios. Membru ]n toate societ[\ile culturale na\ionale =i interna\ionale, prefer[ dintre acestea pe cele de ginte latin[. Dac[ nu e ]nc[ ]n Academie, are s[ fie.
Dac[ vre\i (fr.). S[raca! (fr.). 3 E ]n lumea bun[ (fr.). 4 Ah, draga mea, n-o pot suferi! (fr.).
1 2

100

Ion Luca Caragiale

E un exemplar de lux ]n galeria moftangiilor rom`ni =i cost[ scump. Teorii nou[ din c[r\i vechi — inven\iuni pe care str[inii, vr[jma=ii Rrom`niei, apuc[ de le fac mai-nainte — studii speciale — misiuni la sta\iuni balneare — comisiuni =i delega\iuni — conferen\e savante, un fel de pot-pourri de fapte diverse =tiin\ifice — apoi direc\iuni de institu\iuni =i publica\iuni — toate astea trebuie s[ coste scump. Tipul nostru iube=te, mai presus de orice, +tiin\a =i Rrom`nia, c[rora le sacrific[ activitatea, lini=tea, s[n[tatea, familia sa, tot. El sus\ine c[ =tiin\a, de=i esen\ial uman[, trebuie, mai ales la o na\iune mic[ =i t`n[r[ ca a noastr[, s[ fie na\ional[. El constat[ ]n fiece moment cu m`ndrie progresul prodigios al =tiin\elor rom`ne. El dirijeaz[ un institut na\ional savant sau, dac[ ]nc[ nu p`n[ acuma, va inventa unul sau dou[ pentru a le dirija — institute absolut indispensabile Rrom`niei, care este =i trebuie s[ fie centrul =i farul cultural ]n Peninsula Balcanic[... Ar fi o ru=ine s[ l[s[m pe Bulgaria s[ ne ia ]nainte! De exemplu. Este absolut indispensabil s[ ]ntemeiem un institut pentru domesticirea, pr[sirea =i educa\ia licuricilor — lampyris resplendens — av`nd misiunea de a studia un nou sistem de luminare a ora=elor rregatului cu aceste interesante g`ng[nii fosforescente. }nchipuiasc[-=i acu orice rrom`n cu dorr de \arr[ c`t[ economie =i ce lumin[! str[lucitoare, gratuit[ =i — igienic[! Dar pentru asta, savantul nostru, b[rbatul ingenios, patriotul neobosit, care a descoperit aceast[ luminoas[ idee, trebuie s[ c[l[toreasc[ ]n cele dou[ emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme de luminare a capitalelor mari, secundo: diferitele spe\e de lampyris resplendens... Dup[ spusa entomo-

Istoria se repet[

101

logi=tilor, exist[ p`n[ acuma vreo patruzeci, afar[, se-n\elege, de acele pe care le va mai descoperi savantul nostru. Moftangiul =tiin\ific este sacrosanct. Nici un guvern nu cuteaz[, nu g`nde=te m[car s[ se ating[ de el =i de institutul lui; sunt lucruri inviolabile: ar fi un guvern care ar vrea s[ sting[ lumina, s[ rearunce Rom`nia ]n obscuritate! Din contra, la fiece buget nou, trebuie s[ se creasc[ cifra respectiv[ — progresul =tiin\ei reclam[ =i alt progres: progresul paragrafului respectiv. +i toate astea, fiindc[ =tiin\a e mai presus de luptele politice; guvernele sunt trec[toare, =tiin\a e etern[: ]ntr-o \ar[ eminamente constitu\ional[, apa trece, moftangiii r[m`n. C`nd moftangiul e un imbecil, ]i pas[ de critic[ mai pu\in dec`t ]i pas[ unui suveran african de opiniile presei europene; c`nd are oarecare talent =i spirit, critica-l iriteaz[ =i-l neodihne=te ca pe o cochet[ b[tr`n[ care se teme s[ nu se afle ]n sf`r=it c[ are din\i fal=i =i p[r prepus. De aci se vede cum, ]ntre moftangii, cei de spirit =i cu oarecare talent sunt mai slabi de ]nger dec`t imbecilii. Culmea moftangiului savant: a-=i comanda statua ]nc[ din via\[ =i a prezida la inaugurarea ei =i la apoteozarea sa — a acestui mare lupt[tor na\ional ]n ogorul =tiin\ei rrom`ne!
1893

SUCCESUL „MOFTULUI ROM{N“
}ntr-o \ar[ t`n[r[ ca a noastr[, intrat[ de cur`nd ]n sistema constitu\ional[ =i ]n concertul marilor puteri, gazeta este p`inea cotidian[ a opiniei publice. Gazetarul prin urmare este brutarul inteligen\ii. Nobila misiune el nu =i-a luat-o din interes, pentru c[ n-ar fi putut face ceva mai de seam[; nu pentru un mizerabil c`=tig

102

Ion Luca Caragiale

el =i-a luat spinoasa carier[ a lumin[rii concet[\enilor s[i; nu din sentimente egoistice el lupt[ pentru ridicarea poporului rom`n, pentru revendicarea suveranit[\ii acestuia uzurpate; nu pentru vreun interes personal, ca adversarii s[i, s-a f[cut el aprigul ap[r[tor, sentinela neadorniit[ a principiilor ]nscrise solemn ]n pactul nostru fundamental, =i ]n sf`r=it =i mai presus de toate nu ]n necuno=tin\[ de cauz[ el se pronun\[ categoric sus =i tare asupra at`tor =i tuturor chestiilor de ordine politic[, economic[, finan\iar[, =tiin\ific[, literar[, artistic[, cl., =. cl. Nu! Un dor nesecat pentru binele na\iunii rrrom`ne, patriei rrom`ne, popporului rrrom`n l-a ]mpins pe arena publicit[\ii... Afar[ de asta el =tie de toate f[r[ s[ fi-nv[\at nimic =i are ferma convingere c[ pentru Rrrom`nia c`t[ vreme va fi r[u nu va fi bine! Cu a=a brutari con=tiin\io=i, desigur c[ opinia public[ trebuie s[ fie destul de bine hr[nit[. +i iat[ dar ceea ce explic[ ]ntr-un mod ne]ndoios succesul Moftului rom`n. De la apari\ia lui, acest organ, care tinde a fi formula exact[ a opiniei publice rom`ne, a ]nt`mpinat, afar[ de mici excep\ii, o unanim[ aprobare. De ce? Pentru c[ aceast[ modest[ foi\[, av`nd ]n vedere num[rul ]ndestul[tor de brut[rii pentru hrana zilnic[ a inteligen\ii rom`ne, a crezut de cuviin\[ dintru ]nceput s[ s-apuce de franzel[rie sub\ire, de unde (cum onor. public trebuie s[ se fi convins deja) ]=i d[ osteneala s[ scoat[ c`t se poate mai bune gogo=i!
1893

Istoria se repet[

103

LA PO+TA
U N D O M N C { T R E I M P I E G A T: M[ rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine? I M P I E G A T U L: Nu... Dar de unde era sa v[ vie? D O M N U L: +tiu eu? de la cineva. I M P I E G A T U L: Nu. D O M N U L: Bine. (Pleac[.) I M P I E G A T U L (sco\`nd capul pe ferestruic[): M[ rog... D O M N U L (]ntorc`ndu-se): Poftim... I M P I E G A T U L: Dar... cum v[ cheam[ pe dv....? D O M N U L: Ion Popescu. I M P I E G A T U L: }mi pare bine... Fi\i sigur c[ v[ vom anun\a ]ndat[ ce va sosi ceva. D O M N U L: Mersi. I M P I E G A T U L: Pentru pu\in (]=i retrage capul.) D O M N U L: ]ndatorat. V[ salut. (Pleac[.) I M P I E G A T U L (sco\`nd iar capul): M[ rog. Domnul (]ntorc`ndu-se): Poftim... Impiegatul: Dar... unde =ede\i dv... ? Domnul: La m[tu=[-mea. Impiegatul: Mersi... (]=i retrage capul.) Domnul: Pentru pu\in. Salutare.
1893

POVESTE DE CONTRABANDA
S-a zis c[, ]n r[zboi, culmea ar fi s[ descoperi un obuz care s[ poat[ str[bate orice cuiras[ =i o cuiras[ pe care s[ n-o poat[ str[bate nici un obuz. La vam[, culmea ar fi s[ g[se=ti un vame= c[ruia s[ nu-i scape nici un contrabandist =i un contrabandist pe care s[ nu-l prinz[ nici un vame=.

104

Ion Luca Caragiale

Am citit undeva sau mi s-a povestit, nu =tiu bine, o anecdot[, care sper c[ va interesa pe cititorii acestei reviste. Iat-o. Vame=ii francezi pe grani\a despre Belgia sunt de o asprime =i de o iste\ime nemaipomenit[. Fiscul francez are aci nevoie de copoii cei mai de ras[ din cauza contrabandelor de m[rfuri de lux =i mai ales de dantele. C[l[torii, mai cu seam[ cei b[nui\i, sunt supu=i la revizii =i scotoceli, care r[zbesc totdeauna p`n[ la piele. Se-n\elege de la sine c[ pentru c[l[torii feminini este o anume sal[ de revizie =i femei revizoare. A am[gi, a dejuca vigilen\a acestui Argus fiscal s-ar p[rea absurd; sunt ]ns[ oameni =i mai ales femei, care ]ncearc[ uneori — nu c[ fac profesiune din contraband[ — s[ treac[ ]n Fran\a, pentru personal[ ]ntrebuin\are, obiecte de lux, ]n genere dantele belgiene. +i nu rareori reu=esc; fiindc[ un c[l[tor care se vede c`t de colo c[ vine de departe, c[ nu face c[l[toria pentru vreun c`=tig sau pentru afaceri, ci numai de pl[cere, un c[l[tor care este ]nso\it de o familie ]ntreag[, av`nd aerul sigur =i nepreocupat, prezent`ndu-=i bagajele cu fruntea sus la revizie, poate strecura prin cutele =i c[ptu=elile hainelor =i c`te o buc[\ic[ de dantel[. Aerul onest =i franc ]l scap[ adesea de b[nuiala celor mai ne]ncrez[tori oameni din lume, care desigur sunt vame=ii — adesea, ]ns[ nu totdeauna. C[l[torea odat[ pe drumul-de-fier de la Bruxelles la Paris o doamn[ t`n[r[. La o sta\ie pe drum, se urc[ ]n acela=i compartiment un domn cu o ]nf[\i=are foarte elegant[, purt`nd pe m`n[ un palton c[ptu=it cu m[tase. Domnul salut[ foarte politicos =i se a=az[ ]ntr-un col\ ]n fa\a doamnei. Cum sunt c[l[torii, dup[ c`teva minute se rupe t[cerea =i ]ncep ]ntreb[rile indiscrete: — Doamna merge departe?

Istoria se repet[

105

— Da, domnule, merg ]n Fran\a. — A! ]n Fran\a. — Da, m[-ntorc acas[. — A, acas[... +i doamna a fost la Bruxelles? — Da, domnule. — O c[l[torie de pl[cere, desigur... — Da, am fost la o rud[... — A! la o rud[... +i n-a\i profitat de ocazie s[ cump[ra\i ceva dantele?... Sunt foarte ieftine =i de o calitate superioar[ celor fran\uze=ti... E peste putin\[ s[ cump[ra\i a=a dantele fine ]n Fran\a f[r[ s[ le pl[ti\i ]ntreit dec`t ]n Belgia. Doamna schimb[ pu\in fa\a — o schimbare care pentru ni=te ochi nedeprin=i ar fi trecut neb[gat[-n seam[. Domnul ]ns[, av`nd ochii foarte p[trunz[tori, ad[og[ sur`z`nd =i privind \int[ cu toat[ siguran\a ]n ai doamnei: — Spune\i drept, a\i luat multe?... Pentru c[ trebuie s[ =ti\i c[ la vam[... vi se pot ]nt`mpla grozave nepl[ceri, dac[ nu =ti\i lua ni=te deosebite precau\iuni... Or s[ v[ caute la sigur, =i orice marf[ nedeclarat[ o confisc[, =i deosebit sunt =i amende, c`teodat[, dup[ gravitatea cazului, =i pedepse... — Atunci, zise doamna schimb`nd bine fa\a, atunci sunt pierdut[... — Nu tocmai... n-ave\i team[ ]nc[... poate s[ sc[p[m... e foarte posibil s[ trece\i... Eu sunt foarte cunoscut la vam[; trec p-acolo de dou[-trei ori pe s[pt[m`n[, ]ntr[m ]n sala de revizie ]mpreun[, declara\i bagajele =i a\i sc[pat... Ave\i dantele pentru o sum[ foarte mare? — Cinci mii de franci. — +i, unde le ave\i, sunt cel pu\in bine prinse?... s[ nu se observe vreo umfl[tur[ neobicinuit[.

106

Ion Luca Caragiale

— Sunt cusute ]n c[ptu=ala corsajului, zise doamna tot mai ]ngrijat[. — N-ave\i team[, v[ trec eu; cu mine n-au s[ v[ b[nuiasc[. — A! domnule, c`t sunte\i de galant! cum s[ v[ mul\umesc? — A! nu e nimica, doamna mea; c[l[torii sunt datori s[ se ajute ]ntre d`n=ii ]n contra accidentelor, t`lharilor =i vame=ilor... A! =i dac[ a\i =ti ce pl[cere sim\ c`nd pot ]n=ela pe vame=i, pe care nu-i pot suferi =i cu care am de furc[ a=a de des! Din vorb[-n vorb[ iat[ c[ trenul sose=te-n sf`r=it la vam[. Domnul d[ doamnei bra\ul drept, cu o mi=care foarte elegant[, ]=i ia pe m`na st`ng[ paltonul =i ]nainteaz[ cu pasul sigur; doamna ]l urmeaz[ plin[ de ]ncredere =i de recuno=tin\[, st[p`nindu-=i c`t poate mai bine emo\ia. Sunt ]n fa\a revizorului: — Domnule revizor, zice galantul cavaler, da\i pe doamna aceasta ]n primirea revizoarelor... s-o scotoceasc[ bine: are ]n c[ptu=eala corsajului dantele de peste cinci mii de lei £sic¤. Rog s[ se fac[ procesul-verbal =i s[ nu se uite tantiema mea de denun\[tor... Trec m`ine s[ ne socotim pentru toat[ s[pt[m`na. Infam! Auzi meserie! Auzi mijloc de a-=i c`=tiga o bucat[ de p`ine pentru un b[rbat ]n toat[ firea! A! S[ fi fost doamna aceea gras[ sau s`ngeroas[, poate c[ din amestecul ]ndigna\iei, ru=inii, necazului de pagub[ =i de p[c[leal[, ar fi rezultat o fatal[ congestie cerebral[. Era ]ns[ sl[bu\[ =i de un temperament nervos; amestecul amar al acestor deosebite sentimente dete loc la o scr`=nire de din\i, la o privire plin[ de cel mai ]nalt dispre\ =i la urm[toarele cuvinte pronun\ate cu toat[ lini=tea =i dignitatea cerute de o a=a sub\ire situa\ie: — E de prisos s[ m[ caute, domnule revizor; ceea ce a spus acest onest tovar[= de c[l[torie este exact. Trec eu singur[ ]n sala de revizie ca s[ predau impiegatelor d-voastre dantelele.

Istoria se repet[

107

Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre protectorul ei, ad[og[ cu un z`mbet nespus: — }\i mul\umesc, scumpul =i demnul meu cavaler, de omenia d-tale. Tonul cu care au fost spuse cuvintele „acest onest“, „scumpul =i demnul“, ,,omenia“ nu se poate descrie. Doamna s-a executat; dantelele i-au fost confiscate. Contrabandista s-a suit ]n vagon =i a intrat, destul de sup[rat[, cum trebuie s[-=i ]nchipuiasc[ oricine, ]n Paris. Trecuser[ c`teva zile de la aceast[ scen[. Doamna se afla acas[ =i se g`ndea cu necazul ]nc[ fierbinte la mi=elia neagr[ a acelui om, la c`t de ad`nc poate s[ mearg[ infamia omeneasc[. Servitoarea aduce o cart[ de vizit[: D. Cutare =i spune c[ acest domn dore=te cu mult[ st[ruin\[ s[ fie primit pentru c[ are o afacere important[ de aranjat =i nu poate ]nt`rzia la Paris dec`t p`n[ seara. — Pofte=te-n salon. Mosafirul intr[. Peste un moment intr[ =i doamna... Dumnezeule, tu care \ii v[mile v[zduhului! Cine era? Infamul! — Ie=i! — Doamna mea, am s[ ies dup[ ce v[ voi da o mic[ explica\ie... — Ie=i!! — V[ datoresc... — Ie=i!!! — +ase mii de franci, pe care v[ rog s[-i primi\i. — Ce? — Iat[-i... V[ rog s[-i num[ra\i, sunt =ase bilete. +i pune biletele pe mas[.

108

Ion Luca Caragiale

— Ce-nsemneaz[ asta, domnule? — Asta ]nsemneaz[, r[spunse cu mult[ volubilitate vizitatorul, c[ dantelele dv. au costat cinci mii de lei; iat[-i; eu am luat premiu ca denun\[tor o mie de lei; cinci =i cu una, =ase. Ace=tia sunt banii dv. C`t despre sup[rarea ce v-am f[cut-o, v[ cer milioane de scuze; v[ rog, ierta\i-m[, trebuia s[ vi-o fac, ve\i vedea c[ nu puteam altfel. In privin\a aceasta, pentru c[ vina mea nu se poate pl[ti cu bani, v[ rog s[ fi\i bun[ a primi, ]mpreun[ cu scuzele mele cele mai umilite, =i aceast[ garnitur[ de dantele, care v[ rog s[ crede\i sunt cu mult superioare pe l`ng[ cele ce vi s-au confiscat; acelea le-am v[zut, era marf[ ordinar[, ia uita\i-v[ m[ rog la marfa asta... vede\i ce lucru fin. — Cum, domnule? ]ntreb[ doamna ame\it[, care va s[ zic[... d-ta... — Eu nu sunt spion fiscal cum a\i crezut... sunt negustor cinstit... Trebuia s[ v[ dau pe dv. ca s[-i pot orbi s[ trec eu: aveam ]n c[ptu=eala paltonului o avere ]ntreag[ — cele mai fine, aproape trei sute de mii netto — Bruxelles... Cu modul acesta, ad[og[ domnul r`z`nd, am trecut p`n[ acuma de patrucinci ori, a=a c[ dobitocul de revizor e convins perfect c[ eu fac profesie de spion =i c[ tr[iesc din tantiemele lui... tantiemele lui! At`ta r[u... Dar m[ gr[besc =i nu voi s[ abuzez mai mult de bun[voin\a dv. Doamn[, sunt al dv. cu tot respectul =i considera\ia. Doamna a r`s din toat[ inima =i, dac[ a r`s, se-n\elege a primit =i darurile =i scuzele cinstitului negustor.
1893

Istoria se repet[

109

ACCIDENT PARLAMENTAR
D. ministru de externe a fost alalt[ieri victima unui accident, destul de nepl[cut. D. Al. Lahovary, dup[ o noapte de veghere =i de studii, vine la Senat cu un teanc de note, materialul discursului d-sale ]n cestiunea comunal[, pe care =i le a=az[ pe pupitrul ministerial. R`ndul ministrului de a lua cuv`ntul se apropie. Ministrul vrea s[-=i arunce ]nc[ o dat[ privirile pe notele sale, fructul unei nop\i ]ntregi de studii. Dar, Dumnezeule mare! notele au disp[rut. Caut[-n sus, caut[-n jos, nimic. Jum[tate sup[rat, jum[tate ]ngrozit, ne=tiind ce s[ creaz[, ]ncepe s[-ntrebe ]n dreapta =i-n st`nga: nimeni n-a v[zut notele. Pe sub pupitru, pe sub banc[ — nic[ieri; busola oratoric[ s-a pierdut! — E o infamie! strig[ ministrul m`nios, tr`ntind cu m`inile pe pupitru. Asta nu e parlamentar! asta nu se face! — Ce e?... ce e?... =i un cerc simpatic ]ncepe s[ se str`ng[ ]mprejurul ministrului, care spumeaz[ de ciud[. — Mi s-au pr[p[dit notele! mi le-a sustras opozi\ia desigur! Asta nu e leal! N-am dormit o noapte ]ntreag[ ca s[ mi le aranjez, =i poftim! Domnii din opozi\ie mi le sustrag! Astea sunt farse neomenoase! }n timpul acesta, domnul Urd[reanu ia cuv`ntul: — Eu, domnilor senatori, a= fi avut multe de zis ]n chestia comunal[, dar fiindc[ mi s-au pr[p[dit notele... — +i dumitale? ]ntrerupe ministrul. A! atunci e o sistem[: s-o =tim! Dar cine poate s[ le fi luat? adaog[ ministrul privind fulger[tor pe un senator din opozi\ie care z`mbe=te ]n fa\[-i =i care-i r[spunde d`nd din umeri: — +tiu eu?

110

Ion Luca Caragiale

— D-ta, desigur. Fii bun =i d[-mi notele! nu umbla cu mofturi de-astea. Astea sunt glume pu\in parlamentare... ]n nici un parlament european nu se fac astfel de farse!... — Dar, domnule ministru, ]\i jur! =i toat[ lumea ]ncepe s[ r`z[. — Atunci desigur d-ta, zice ministrul c[tr[ un altul. — Pe onoarea mea! Asupra acestora, ].p.s. sa mitropolitul, atras de aglomera\ia de dinaintea b[ncii ministeriale, se apropie cu z`mbetu-i sf`nt =i ]mp[ciuitor: — Ce e, taic[? — }nalt prea sfin\ite p[rinte, mi-au luat notele: cine? cine? — De! =tiu eu, taic[? eu am demisionat de acu, nu mai m-amestec ]n politic[. — A! strig[ atunci ministrul v[z`nd pe Costache u=ierul, cunoscut pentru nestr[mutatele lui principii liberale. A! infam colectivist! tu mi le-ai luat? +i se repede ro=u ca focul, apuc[ pe adversarul s[u de piept =i-ncepe s[-l zguduie cu putere: — Astea vi sunt mijloacele de lupt[? Notele! D[-mi notele! Am lucrat o noapte la ele; d[-mi-le ]napoi c[ te zdrobesc. — Sa n-am parte de ochii mei, coane Alecule! S[ n-apuc sa mai v[z pe liberali la putere, dac[ le-am v[zut m[car! Ministrul arunc[ departe pe Costache =i se-ntoarce bufnind la banca ministerial[. Tocmai atunci, iat[ =i conul Lascarache, prezidentul consiliului, reintr[, venind de-afar[ ]n banc[. Ministrul de externe ]ncepe s[ povesteasc[ istoria notelor pierdute prezidentului, care-l ascult[ distrat juc`ndu-se cu un mototol de h`rtie. D. A. Lahovary ]=i arunc[ ochii la m`inile prezidentului, =i oroare! ce vede? La moment ]i smuce=te mototolul =i-l desface cu o mi=care febril[. Ce era? Un fragment din faimoasele note, fructul unei

Istoria se repet[

111

nop\i ]ntregi de studiu, un fragment cu care conul Lascar r[m[sese ]n m`n[ ghemuindu-l =i mototolindu-l din distrac\ie. — M-ai nenorocit, coane Lascarache! exclam[ exasperat ministrul de externe. Mi-ai pr[p[dit notele! — }rracan de mine, bre omule! r[spunde prezidentul. Da’ eu stric? Mata de ce nu \i le p[strezi noatele =i le la=i de se t`r`ie de colo p`n[ colo? Iaca, vezi! Se-nt`mpl[: de degrab[ pune m`na omul pe orice petic[ ]i iese-nainte! Amu, potrive=te =i mata discursul cu aiestea care au r[mas... De unde s[ le mai lu[m pe celelalte?
1893

JUSTI|IA ROM{NA
SEC|IA COREC|IONALA

P R E Z I D E N T U L (c[tre reclamanta): Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile... F E M E I A C A L I O P A, republican[ rom`n[: Eu, domnule prezident, vine dumnealui la mine, care venea ]ntotdeauna seara ca amic, ]nc[ era =i dumneaei care mi-este amic[, =i a\i chemat-o dumneavoastr[ martor[ c[ a fost acolo =i poate s[ jure cum s-a-nt`mplat. P R E Z I D E N T U L: Las-o pe dumneaei; nu e aici; dumneaei o s[ r[spunz[ c`nd o vom chema. Acu spune d-ta. R E C L A M A N TA: Spui. A venit dumnealui. I N C U L P AT U L: Dumneata m-ai chemat: am biletul dumitale. P R E Z I D E N T U L: T[cere. R E C L A M A N T A: Dac[ =tiam ce stof[ e=ti, nu te mai chemam... A venit =i zice s[ nu mai ]nv`rtim masa, care

112

Ion Luca Caragiale

vorbeam cu sor[-mea, care a murit, =i ne spunea poezii de Iminescu =i de Victor Cucu1. (Ilaritate.) P R E Z I D E N T U L: Cu sora dumitale care a murit? R E C L A M A N TA: Da, la spital, de piept; ie=ise din azil =i-i pl[cea poeziile... =i eu o iubeam foarte mult, eu o b[gasem ]n azil c[ aveam o protec\ie. (Pl`nge.) +i c`nd vorbeam cu ea, apoi toat[ noaptea o visam. P R E Z I D E N T U L: Cum vorbeai cu ea? R E C L A M A N TA: Cu dumnealui: ]nv`rtea masa… Mi-a spus c[ e fericit[ =i s-a ]nt`lnit acolo cu mama; m[ s[rut[ dulce, dar mama nu poate vorbi c[ e ]n alt[ parte. I N C U L P AT U L: Am zis c[ a trecut iar ]n incarna\iune. P R E Z I D E N T U L: T[cere. (C[tre reclamant[:) +i d-ta credeai? R E C L A M A N TA: Cum s[ nu crez, dac[ vorbea masa? P R E Z I D E N T U L: Dar ceasul =i cu inelele cum \i le-a luat? I N C U L P AT U L: F[r[ s[ =tiu: eram mediu! P R E Z I D E N T U L: T[cere, inculpatule, de vrei s[ nu-\i agravezi situa\ia. (Reclamantei:) Spune. R E C L A M A N TA: A venit seara =i zice c[ a ]nv[\at acuma s[ arate =i persoana, dar nu cu masa, zice c[ l-a ]nv[\at[r[ ni=te profesori de la minister, de unde face acuma pe popi. Zice: „dezbrac[-te (senza\ie ]n auditoriu); scoate tot ce ai ori de metal, ori de imita\ie!“ =i eu am scos ceasul =i lan\ul, care-l aveam cadou de suvenir de la un... de la o m[tu=[ a mea =i cu medalionul, cu o =uvi\[ de p[r de la sor[-mea, =i inelele, =i le-am pus pe mas[ l`ng[ lamp[. S[ v[ spuie =i Tincu\a c[ poate s[ jure. +i zice dumnealui Tincu\ii, zice „tu du-te dincolo“, =i a b[gat-o ]n od[i\a ailalt[ =i a ]nchis u=a, =i „s[ nu vii p`n[ nu te-om chema!“ ]nc[ Tincu\a r`dea
1

Eminescu =i Victor Hugo.

Istoria se repet[

113

de noi; dar dumnealui, a=! avea alte motive, s[ vede\i. +i dup[ ce am pus ceasul cu lan\ul =i inelele pe (mas[, m-a legat la ochi =i m-a pus s[ stau ]ntr-un picior, =i am stat a=a... am stat... pre\ ca la un sfert de ceas, =i zice... I N C U L P AT U L: Nu-i adev[rat! R E C L A M A N TA (izbucnind): Taci, =arlatane, care nu team crezut pentru ca s[ fii p`n[-ntr-at`t s[ rizi de o biat[ femeie ca mine!... +i dup[ ce am stat a=a, domnule prezident, de-mi amor\ise piciorul =i-mi f[cea urechile vuu... vuu..., c[ mi-era =i fric[, c[ spunea c[ o s[ vie sor[-mea, dumnealui zice: „ai adormit?“ zic: „da“, zice: „bine“, =i mi-a venit a=a un fel de ame\eal[; zic: „o s[ mai \ie mult?“ zice: „nu mi=ca!“ =i am auzit odat[ puf! ]n lamp[, =i u=a buf! =i parc-am v[zut pe sor[-mea, am \ipat =i am c[zut jos le=inat[. C`nd m-a de=teptat Tincu\a, ia-l pe domnul de unde nu e; caut[ ceasul =i inelele ]n sus, caut[-le-n jos — nic[iri. Martora Tincu\a face o m[rturisire care confirm[ ]n totul pl`ngerile reclamantei. AV O C AT U L E X - O F I C C I O A L A P { R { R I I (dup[ o pledoarie de dou[ ore, ]ncheie): Domnilor magistra\i, voi fi scurt. Spiritismul, aceast[ sublim[ =tiin\[ a viitorului, este ]nc[ ]n fa=e: ca orice copil ]n fa=e poate face =i gre=eli; nu-i mai pu\in adev[rat c[ viitorul este al lui. Inculpatul, din gre=eal[, ]n starea impersonal[ de mediu, a avut o mi=care de somnambul; a luat ceasul =i celelalte, e adev[rat, dar a f[cut-o involuntar, era ]ntr-o stare de absolut[ iresponsabilitate. +tiin\a modern[ ne-a dat destule lumini asupra iresponsabilit[\ii: toat[ asieta1 sistemului nostru penal trebuie deci s[ se schimbe. Iat[ marele cuv`nt al =tiin\ei moderne: iresponsabilitatea — impu1

De la fr. assiette — pozi\ie, baz[, fundament.

114

Ion Luca Caragiale

nitate; tutel[ da, nu pedeaps[. E=ti iresponsabil? po\i s[-\i permi\i din c`nd ]n c`nd o greseal[ de care ]n urm[ ipso facto1 nu e=ti vinovat. Or, clientul meu nu e responsabil, pentru c[ n=tiut ce face! R E C L A M A N TA: Da’ de ce le-a pus amanet la cofet[rie? I N C U L P AT U L: De ru=ine! A V O C A T U L: Vede\i, d-lor magistra\i, de ru=ine... Apoi poate avea ru=ine un om responsabil? Nu. Eu deci cer achitarea; ]n orice caz, circumstan\e atenuante. Nu uita\i c[ tr[im ]ntr-o epoc[ unde nu e r[u s[ menaj[m spiritismul =i pe spiriti=ti. Tribunalul, sub impresia ultimelor cuvinte ale ap[r[rii, admite circumstan\e atenuante =i condamn[ pe t`n[rul mediu la =ase luni ]nchisoare =i 25 lei cheltuieli de judecat[. Reclamanta iese din pretoriu pl`ng`nd =i s[rut`nd obiectele spiritizate, ce i s-au restituit, reincamate, de c[tr[ d; prezident.
1891

}N TREN ACCELERAT
Anecdot[ realist[

Doamna X..., o v[duv[ respectabil[, cunoscut[ ]n societatea noastr[ pentru spiritul s[u totdeauna prezent, ne-a povestit urm[toarea aventur[, ,,a c[rei eroin[, din nenorocire, n-am fost eu — dar la care am asistat. Crez ca o s[ se potriveasc[ ]n foaia dv.“. Iat[ povestirea doamnei X...: „Plecasem din Bucure=ti cu acceleratul; m[ aflam singur[ ]ntr-un vagon de clasa ]nt`ia =i ]ncepusem s[ mo\[i. La o sta\ie
1

Prin ]nsu=i gaptul acesta (lat.).

Istoria se repet[

115

apropiat[, se urc[ ]n cupeul meu ]nchis — era un vagon de mod[ veche, care se-ncuia lateral pe din afar[ — o pereche t`n[r[, un domni=or =i o domni=oar[ foarte aprin=i la fa\[ =i emo\iona\i: Conductorul tr`nte=te u=a, o ]ncuie, =i „gata!“ trenul pleac[. Tinerii s-au a=ezat cu geamant[na=ul lor ]n extremitatea cealalt[ a cupeului =i vorbesc pe-nfundate foarte agitat... Fiindc[ sunt discret[ de felul meu, cum m[ =ti\i, ca s[ nu-i deranjez, m[ fac c[ dorm =i trag cu urechea =i cu ochiul. Deodat[ t`n[rul, dup[ ce se uit[ la mine lung, toc! o s[rut[. Eu nu mi=c. }nc[ o dat[... De multe ori... Eu dorm... ]n fine, se scoal[, scoate batista, o ]ndoie=te, ea =i cum ar vrea s[ se lege pe sub f[lci, =i ridic`ndu-se hot[r`t, porne=te spre mine... Sensera =i lampele vagonului nu se aprinseser[. Atunci trec prin imagina\ia mea toate reminiscen\ele romantice, toate istoriile de briganzi ]n drum-de-fier... vrea s[ m[ sugrume banditul!... =i n-apuc[ junele nostru s[ ]ntinz[ m`na cu batista spre g`tul meu =i sar ]n picioare =i ]ncep s[ \ip desperat[. T`n[rul r[m`ne ]ncremenit, dar dup[ o pauz[, lu`ndu-=i inima-n din\i, ]n timp ce tovar[=a lui de c[l[torie ]=i ascunsese capul ]n m`ini, ]mi zice solemn: — Doamn[, m[ iart[; nu vreau s[ v[ fac nici un r[u... Iat[ de ce e vorba. Eu am r[pit pe domni=oara de la mo=ia p[rin\ilor ei, unde o \ineau ]nchis[ pentru a o face s[ m[ uite. Sunt sigur c[ depe=ile trebuie s[ curg[ pe urma noastr[ : la prima sta\ie, poate, poli\ia infam[ va veni s[ ne despart[... Ei?... Ei!... ]n\elege\i bine c[ p`n[ la sta\ia apropiat[ (=i, febril, se uit[ la ceasornicul s[u) mai avem cinsprezece minute, p`n[ la sta\ia apropiat[ domni=oara trebuie s[ fie nevasta mea.“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

116

Ion Luca Caragiale

— +i dumneata p`n[ la sta\ia apropiat[ ce-ai f[cut? ]ntrebai eu pe d-na X... — Ce s[ fac?... Eu sunt discret[: m-am f[cut c[ m[ uit pe geam... Ce c`mpie frumoas[! O minunat[ priveli=te, v-asigur. — Ei, la sta\ia urm[toare? — La sta\ie, noii mei amici, dup[ ce m-au salutat cer`ndu-=i cu mult[ naivitate iertare (pentru ce, nu =tiu), s-au cobor`t — desigur ca s[ dejoace urm[ririle... Dar, ad[og[ d-na X... cu un sur`s particular, din norocire orice urm[rire ar fi fost t`rzie: tren accelerat!...
1893

POLITIC{
— Domnule, mai trebuie materie, ]mi zice tipograful. — Mult[? — Mult[. — Bine, a=teapt[. Poftim, zic eu ]n g`ndu-mi, poftim de scrie mofturi f[r[ inspira\ie. A! de ce n-am avut bunul g`nd s[ scoatem un ziar politic grav, ]n loc de Moftul [sta! Ce abundent[ materie! Ce comod[ via\[! +i ce onoare! Ce satisfac\ie moral[? Un redactor grav, al unei gazete grave — asta este o situa\ie social[ ]nalt[... Dar ni=te moftangii! Da, dar avem satisfac\ia c[... — Domnule, m[-ntrerupe ze\arul, s[ mai a=tept? — Da, s[ mai a=tep\i, =i dac[ asta te ostene=te prea mult, fii bun =i d[-mi o idee, o inspira\ie... Ce rubric[ lipse=te? — „Politica“. — „Politica“? a=teapt[... M[ execut la moment!

Istoria se repet[

117

+i ]ncep s[ scriu =i dau fil[ cu fil[ pe ner[suflate acestui monstru de ze\ar, care se hr[ne=te cu manuscris... Brr! murdar[ hran[!
„LEGEA MAXIMULUI
Destul! Na\iunea este s[tul[ de turpitudinile, mi=eliile, jaful, corup\iunea, infamia, tr[darea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, tic[lo=ia =i sc`rba acestui regim poreclit conservator, regim vitreg =i c[zut, corupt =i corup[tor, infam =i infamant. Na\iunea e s[tul[: Destul! Ce vor oamenii-strigoi, ie=i\i din tenebrele reac\iunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome pl[m[dite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros =i s`nge? Vor oare s[ arunce \ara pe calea desper[rii, pe calea dezn[dejdii, pe calea exasper[rii, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistent[? O vor aceasta? s[ ne spun[. P`n[ atunci le zicem ]nc[ o dat[: destul — Na\iunea este s[tul[ de faptele voastre!“

*

— Dar bine, domnule — zice ze\arul, venind cu corectura — [sta este un articol de opozi\ie, =i mi se pare c[ Moftul nu e ziar opozant; a\i f[cut poate gre=al[. — Tovar[=e r[spund eu ca un adev[rat socialist — ai dreptate; am f[cut o gre=al[ pe care trebuie s-o repar. Mergi =i culege =i aceasta:
„LEGEA MAXIMULUI
Domnii colectivi=ti sunt incorigibili =i imposibili. Dup[ ce Na\iunea, s[tul[ de turpitudinile, mi=eliile, jaful, corup\iunea, infamia, tr[darea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, tic[lo=ia =i sc`rba acelui regim poreclit, colectivist, regim vitreg

118

Ion Luca Caragiale

=i c[zut, corupt =i corup[tor, infam si infamant, dup[ ce Na\iunea s[tul[ le-a strigat destul! ce mai vor oamenii ie=i\i din tenebrele demagogiei la lumina zilei? Ce vor aceste fantome pl[m[dite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibi=ir =i s`nge? Vor oare s[ ]mping[ pe guvern la m[suri desperate, desn[d[jduite, exasperate, pe calea celor mai extreme m[suri pentru ap[rarea ordinii? O vor aceasta? s[ ne-o spun[. P`n[ atunci, le zicem ]nc[ o dat[, destul... Na\iunea este s[tul[ de frazele voastre!“

* — Domnule, mai trebuie materie. — S[ se usuce cerneala aceluia ce a pronun\at aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovar[=e, c[ mintea mea este o f`nt`n[ nesecat[? |i-am dat dou[ articole de fond, de vederi =i de forme a=a de deosebite, =i tot \i se pare c[ nu-i de ajuns!... C`t mai trebuie? — O bucat[ mic[. — A=teapt[:
„LEGEA MAXIMULUI

}ntreb[m pe Lascar Catargi, racul din Menajeria regal[, p[n[ c`nd cu enfamiile? P[n[ c[nd, c[lc[nd peste cuv`ntul de onoare ce m-a tr[dat c`nd mi l-o spus ]n =edin\a solemn[ pe care s-o giurat la Ie=i cu opozi\ia unit[, care guvernul o fost comb[tut din cauza enfamiilor, c[ Shylockul ]ncoronat, papista=ul catolic ]mpreun[ cu nepo\elul s[u nu vor mai c[pata nou[ domenii, sau daca o min\it atunci, s[ vin[ s[ ne spun[ acuma ca s[ =tie publicul, s[ =tie \ara cu ce ramolit b[tr`n avem a face: Voi stigmatiza...

* — E destul at`ta, m[-ntrerupe ze\arul. — Crez =i eu! numai eu =tiu c`t am muncit.

1893

Istoria se repet[

119

NEDESCIFRABIL
Primim adesea scrisori care ne fac un efect analog cu ]nt`lnirea neprev[zut[ a Sfinxului antic. Sunt oameni care au ur`tul obicei sau capriciul de a se isc[li a=a ]nc`t nimeni afar[ de ei s[ nu poat[ citi isc[litura. Le recomand[m urm[toarea anecdot[ istoric[, ce se cuvine a le fi dedicat[: }mp[ratul Nicolae Pavlovici prime=te odat[ de la guvernatorul general al Siberiei un raport foarte frumos scris, isc[litura generalului ]ns[ nedescifrabil[. Numaidec`t trimete =tafet[ s[ vie generalul la Petersburg ]n cea mai mare grab[. Peste trei luni sose=te generalul. Cere audien\[ la ]mp[ratul, =i i se r[spunde s[ plece pe loc ]napoi la post. Alte trei luni de drum ]napoi. N-apuc[ s-ajung[ la Tobolsk =i o =tafet[ ]l ajunge de pe urm[. }nd[r[t, la Petersburg. Cum ajunge, cere iar audien\[, =i iar e trimis urgent ]napoi la post. Alte trei luni pe drum. +i iar o =tafet[, =i iar ]nd[r[t peste Ural =i Volga la Neva. }n sf`r=it zdrobit — cincisprezece luni de plimbare, trei ierni =i dou[ veri — ajunge la curte, ]mp[ratul ]l admite =i cum ]l vede: — Cine e=ti dumneata? — Sunt guvernatorul general al Siberiei, sire. — Ce pofte=ti? — M-a\i chemat, nu =tiu de ce. — A da! te-am chemat s[ te ]ntreb cum te cheam[, c[ci isc[litura dumitale mi-a fost peste putin\[ ca s-o descifrez. — Boris Spanacof, sire. — Foarte bine... Porne=te chiar ast[ sear[ la post.
1893

120

Ion Luca Caragiale

ARENDA+UL ROM~N
— +i zici c[ te-am ]nc[rcat cu zece zile de pra=il[, m[i Ioane, a=a? — P[i?... eu =tiu c[ le-am f[cut. — }n doi ani de c`nd sunt aici, numai tu nu te-ai dat pe brazd[, a=a? — P[i, cocoane, am cas[ grea... — Apoi eu n-am cas[ grea, m[i Ioane? Vezi bine, patru copii aci, dou[ fete la ora= ]n pension... — Auleo, ai =i la ora=!! — Doi b[ie\i la Paris... — S[racii de noi!! — Vezi c[ =i eu am greut[\i, m[ Ioane. — Da, cocoane, ]ns[ eu zic c[ fiecare s[-=i creasc[ copiii. — Ap[i eu \i-i dau \ie s[-i cre=ti, m[ Ioane? — Nu, cocoane, dar cu pra=ila, drept =i drept. — Stai s[-\i dau eu drept, m[ Ioane. Se apropie de \[ran =i ]ncepe s[-i care la pumni, ]n cap. |[ranul iese n[ucit =i se duce la prim[rie s[ se jeluiasc[. Dup[ un ceas se ive=te primarul cu c[ciula ]n m`n[ la poarta boierului. — Dar ce-a f[cut blestematul [la de Ion, cocoane? — Nu-i treaba ta, primarule; ia vezi s[ am m`ine oameni la munc[, =i nu uita de datoria aia, =tii, c-apoi... — Bine, cocoane, s[rut m`na. A doua zi Ion se duce cu o peti\ie la subprefect; acesta pune rezolu\ie, recomand`nd peti\ia primarului. Primarul, v[z`nd pecetea tactului1, zice \[ranului: — Ce mi-o dai mie? Arat-o boierului.
1

Tact, iaht — re=edin\[, sediu al subprefecturil.

Istoria se repet[

121

— Ce, s[ m[ bat[ iar? Arat[-i-o dumneata. — Ba eu nu m[ duc la el, c[ m-apuc[ de datorie. |[ranul se duce la t`rg cu chirie =i d[ o h`rtie prefectului, jeluindu-se de ]nc[rcarea la datorie din partea arenda=ului =i de b[taie. Prefectul nu-=i mai vede capul de treburi, c[ci e aproape s[ se declare o dizident[ ]n partidul local guvernamental, =i dac[ guvernul pierde c`\iva partizani, pierde =i el func\ia =i... are familie grea. Deci, recomand[ subprefectului pl`ngerea \[ranului. +i subprefectul, av`nd de regulat oarecare interese private cu arenda=ul, trimite pe \[ran acas[, spun`ndu-i c[-l ajunge pe drum. +i-l ajunge ]n adev[r =i-l =i las[. Sosind ]n comun[, trage fire=te la arenda=. M[n`nc[, bea bine, doarme un ceas, dou[, vine la prim[rie la bra\ cu arenda=ul =i cheam[ pe \[ranul cu h`rtia la cercetare. }ndat[ ce \[ranul se ive=te, arenda=ul, ro=u de furie, ]ncepe s[-i strige: — Opincarule, m[m[ligarule, \op`rlanule, s[ m[ dai tu pe mine ]n vileag?!... Se apropie ]ncet de el =i ]ncepe s[-i care la pumni ]n cap. Subprefectul zice cu bl`nde\e: — Cocoane Arghir, cocoane Arghir... ]ns[ arenda=ul e prea m`nios ca s[-l aud[. D[ ]nainte =i tocmai dup[ ce obose=te, iese pe u=[ r[cnind: — S[ te saturi de cercetare! C`nd \[ranul ]=i mai vine pu\in ]n fire, subprefectul ]l ]ntreab[: — Ei, ia spune, cum a fost... — P[i dumneata nu v[zu=i? — Las[ asta, ailalt[.

122

Ion Luca Caragiale

— Ailalt[ ]ntocmai ca =i asta, ]nc[ una =i zac toat[ vara =i la iarn[ mor de foame. Mai bine ]i fac acele 7.000 zile =i Dumnezeu o =ti... — Ei, uite a=a mai vii d-acas[; m[i omule, c`nd \[ranii =i arenda=ul tr[iesc bine, le merge cu spor la to\i; ]n\elegerea, dragostea ]ntre s[teni =i arenda=i este mana lui Dumnezeu pentru unii =i pentru al\ii... c[, nu-n\elegi tu?... omul cu bine =i cu pace, m[-n\elegi, devine c[ poate pentru ca s[, m[-n\elegi, s[... cum s[ zic?... s[... ]n sf`r=it, s[ fie toate cu bine =i cu pace. +i tot a=a, un ceas ]ntreg, subprefectul ]i d[ sfaturi, neuit`nd a vorbi de grija guvernului pentru \[rani, de legile ce face guvernul pentru ap[rarea \[ranilor =. ci., =. ci. Apoi face un raport prefectului, r[spunz`nd la rezolu\ie c[ p[r\ile s-au ]mp[cat.
1893

PORUNCA DOMNEASCA
— Bucuro=i la oaspe\i?! — Bucuro=i! r[spunde mama Catrina v[t[=elului, care-i aduse ]n gazd[ doi solda\i. +i s[rmana b[tr`n[ zise numai cu gura jum[tate. Dar ce-i faci obiceiului? Apucase =i ea vremuri c`nd acest cuv`nt ]l zicea din toat[ inima, =i se deprinsese a=a, c[ acum, chiar de n-ar fi fost bucuroas[ de oaspe\i, tot nu putea zice altfel. Mai ]nt`i c[ nu e frumos... =i apoi de ce a dat Dumnezeu patru pere\i la casa omului? Solda\ii intrar[ ]n cas[ ca pe mo=ia lor — erau de-ai st[p`nirii, =i cu st[p`nirea nu te joci! — iar Maria, fata mamii Catrinii, se ascunse de fric[ tocmai dup[ cuptor.

Istoria se repet[

123

B[tr`na, =i ea biet! osp[t[ musafirii cu ce d[duse Dumnezeu: pu\in[ m[m[ligu\[ =i o fiertur[ de bor= cu =tir, dezvinov[\induse c[tre solda\i: — Ei! s[ fi poftit [mneavoastr[ c`nd eram =i eu cu gospod[ria mea, cu rostul meu! Atunci s[ fi v[zut! Dar de c`nd am r[mas v[duv[ s-a legat =i s[r[cia de capul meu. Apoi =i b[tr`ne\ele, bat[-le pustia! =i ]nc[ mai am =i fata asta ]n grija mea... d-ar da Dumnezeu s[-i vie =i ei norocul mai cur`nd, s[ o m[rit, s[ mi se ridice o greutate de la inim[. Dar `mneavoastr[, maic[, cu ce treab[ a\i venit pe aici? — Uite, m[tu=e, r[spunse unul, ce n-ai g`ndi... Am adus o porunc[ tocmai din Bucure=ti, chiar de la vod[, pe cum c[ de acum ]ncolo, c`nd o fi ca s[ se ]nsoare cineva, dac[ e fl[c[u s[ ia bab[ b[tr`n[, iar dac[ o fi mo=neag s[ ia fat[ sau v[duv[ t`n[r[. — Dec! strig[ t`n[ra de dup[ cuptor. — Dec, nedec! zise baba scurt, daca e porunc[ domneasc[, n-ai ce face, fata mea! +i dec`t s[ te amesteci nepoftit[ ]n vorb[, mai bine scoate din lad[ niscai velin\e mai moi, s[ a=ternem la b[ie\ii [=tia, c[ or fi ostenit s[rmanii de at`ta cale. +i f[ de mai scotoce=te ale cuibare =i cotine\e, s[-i osp[t[m mai bine, c[ ce o s[ le \ie numa bor=u [sta!?
1893

CUM SA }N|ELEG |{RANII
Straja satului vine la casa unui \[ran =i-i bate ]n geam. Se ]ncinge o conversa\ie: — Hei, m[ din cas[! — Cine? — Tu! — Eu? — P[i cine! — Ce-i? — Cum ce-i? — P[i ce-i? — Ai o scrisoare! — Cine, m[? — Tu. — Eu? — P[i cine. — Ad-o-ncoa! — Ce, m[? — Scrisoarea. — Ce scrisoare? — +tiu eu ce scrisoare? — Trebuie s[ pl[te=ti! — Ce, m[? — Cum ce? — Ce s[ pl[tesc? —

124

Ion Luca Caragiale

Porto. — Cine? — Tu. — Eu? — P[i tu. — Ce porto, m[? — Iaca, porto. — Cum a=a? — P[i, =tiu! — Nu-i pl[tit[? — Ce? — Scrisoarea. — Ehei! — Cum ehei? — Ai s[ dai, m[i! — Ce? — Bani. — Ce bani? — Porto. — C`t, m[? — Ce c`t? — C`\i bani, m[? — 15. — Cum 15? — P[i! — Dar de ce, m[? — Nu =tiu. — Iaca 15. — A=a. — Ei, d[-mi-o! — Ce, m[? — Scrisoarea. — Ce scrisoare? — Care ai adus-o. — Eu, m[? — P[i cine? — N-am adus-o. — P[i cum? — Nu-i la mine. — Asta-i! — Cum asta-i? — Unde-i, m[? — Cine? — Scrisoarea. — La prim[rie. — Ba la dracul! — Ba, a=a. — P[i, cum? — S[ te duci s[ \i-o iei.
1894

TARDIVITATE
Odat[ un boier mergea cu \iganul s[u de cas[ pe un drum str`mt. La o cotitur[ se-nt`lnesc cu un =ir de care foarte ]mpov[rate: — Da\i-v[-n l[turi, m[! strig[ \iganul \an\o=. Da\i-v[-n l[turi s[ treac[ hotarul! — Da\i-v[ voi, r[spunde un \[ran, c[ nu sunte\i ]mpov[ra\i. — Trage-le, m[! zice boierul. |iganul nici una nici dou[, =art! cu g`rbaciul ]n om. Sar oamenii to\i, =i \in’te nene: t[v[lesc pe boier =i pe \igan de mama focului ]i las[ snopi\i bine-ntr-o parte, trec cu carele =i=i v[d de drum r`z`nd. Tocma-ntr-un t`rziu se scoal[ de jos \iganul ostenit, =i se scarpin[-n cap: — S-a dus, boiarule? — S-a dus, tic[lo=ii!

Istoria se repet[

125

— Nu se mai vede nici unul? — Nu! — Atuncea, hai s[-i ]njur[m =i noi! A=a =i Epoca — ne amenin\[ regulat cu sarcasme pentru a treia zi dup[-nfierbin\eal[.
1985

+AH +I MAT!
}ncepuse r[zboiul franco-german. De la rezultatul acelei m[re\e lupte at`rna poate tot viitorul nostru politic. Pe Rin nu se juca numai dou[ soarte. Ca la toate luptele juc[torilor mari, unde pe de l[turi palpit[ o mul\ime de mici pontatori pe m`na unuia sau altuia, a=a =i la r[zboaiele ]ntre dou[ puteri gigantice, sunt mul\i mititei pe de l[turi, care, cu c`t ponteaz[ mai m[run\el, cu at`t privesc jocul cu mai mult[ b[taie de inim[. Pe Rin, ]ntre alte mize m[runte, era una, care pentru noi avea o importan\[ colosal[, cum s-a dovedit ulterior — soarta hot[r`toare a dinastiei noastre. Mica republic[ de zece ore de la Ploie=ti, care pontase =i ea, putea avea urm[ri mult mai mari dac[ ]n jocul de la Rin s-ar fi amestecat altfel c[r\ile. A=a, era ]n toat[ \ara o agita\ie surd[, dar foarte ad`nc[, care ]n unele centre lua forme f[\i=e destul de amenin\[toare pentru ordinea general[. Unul din aceste centre mai agitat era =i Craiova, unde se afla prefect de jude\ r[posatul Petrache M[nescu — un om original =i amabil, credincios =i devotat neclintit al conservatorilor. De la d`nsul \inem aceast[ reminiscen\[ anecdotic[. La guvern era cabinetul Manolache Costache, cabinetul numit Clo=ca cu pui, pentru c[ prezidentul se ]nconjurase de

126

Ion Luca Caragiale

c`\iva tineri de talent, debutan\i ]n politic[, ]ntre ace=tia dd. A. Lahovary =i P Carp. . Situa\ia ]n Craiova ]ncord`ndu-se din zi ]n zi, prefectul este chemat telegrafic la Bucure=ti. Cale ferat[ ]ntre centru =i capitala Olteniei nu era ]nc[, a=a c[ Petrache M[nescu vine ]n goana cailor pe br`nci o zi, o noapte =i o diminea\[, =i sose=te-n Bucure=ti cu oasele pisate pe la 11 ]nainte de amiaz[. Merge degrab[ la otelul Garaca=, unde cobora regulat, ]=i las[ sacul, =i f[r[ ]nt`rziere se prezint[ la Consiliul de mini=tri. Tot consiliul era adunat, lipsea numai prezidentul, pe care-l a=teptau din moment ]n moment. P`n[ s[ vie conul Manolache, prefectul expune consiliului ner[bd[tor situa\ia din Craiova: era ]n adev[r foarte grav[ — o turburare imens[ putea izbucni, f[r[ ca administra\ia s[ aib[ destule for\e pentru a o n[bu=i. Erau a=a de interesante spusele prefectului, ]nc`t nimeni nu b[g[ de seam[ c[ trecuse un ceas de la sosirea lui — erau aproape 12... Consiliul fusese convocat pentru 10, =i prezidentul tot nu sosea. Un aprod merge iute s[-l caute... Peste c`teva minute se-ntoarce: d. prezident a plecat de-acas[ de la 9, a spus c[ merge la consiliu. Se trimit mai mul\i aprozi prin toate locurile pe unde se putea b[nui c[ l-ar putea afla... Se-ntorc to\i f[r[ isprav[... 12 =i trei sferturi. Ner[bdarea =i neast`mp[rul cresc. La fiecare tr[sur[ care trece, la fiece u=[ care se deschide, la orice pa=i pe sc[ri, sar to\i... Vine!... Nu... Nu vine. Ce s[ fie? Petrache M[nescu ]=i cere atunci voie s[ se repeaz[ m[car s[ guste ceva: e obosit, toat[ noaptea n-a putut dormi ]n tr[sur[ =i n-a m`ncat nimica din ajun. El merge s[ dejuneze ]n prip[ la otel — s[ dea fuga aprodul s[-l cheme ]ndat[ ce-o sosi prezidentul. Las[ consiliul ]ntr-o fierbinte discu\ie asupra ]nt[riturilor de la Metz, =i se duce la cafeneaua-birt a otelului.

Istoria se repet[

127

Pentru ca s[ evite ]ns[ vreo indiscret[ ]nt`lnire, nu st[ ]n sala cea mare; intr[ ]n una din od[i\ele de l[turi, unde seara se juca, =i comand[ ceva ]n grab[. Od[i\ele acestea dedeau una-ntr-alta prin c`te o u=[ cu geamuri acoperite cu perdelu\e verzi. Acuma era 1 =i un sfert. Dejuneaz[, tr[g`nd mereu cu urechea daca nu vine cineva s[-l cheme... Nimeni... A ispr[vit; f[r[ s[ mai „ia cafea, se scoal[ s[ plece... Mai ]ntreab[ ]nc[ o dat[ pe chelner... Nimeni... Atunci, ce se g`nde=te? pentru c[ n-a venit ]nc[ s[-l caute, n-are de ce s[ se gr[beasc[; ]=i comand[ cafeaua =i se a=eaz[ iar la loc s[-=i mai dezmor\easc[ membrele... Acum, dup[ dejun, ]l ajunsese pe om oboseala drumului, 1 =i jum[tate. Chelnerul aduce cafeaua... „Nimeni s[ m[ caute?“ — „Nimeni!“ Ce s[ fie asta? Pe c`nd ]ns[ chelnerul iese, Petrache aude un zgomot ]ntruna din od[i\ele vecine, unde p`n[ atunci fusese complet[ lini=te — o morm[ial[ =i un haha! de triumf. Se-ntoarce spre partea aceea =i ia seama c[ la u=a cu geamuri flutur[ perdelu\a at`rnat[ pe dincolo, trec`nd dincoace printr-un ochi — un geam era spart. „Desigur, g`nde=te el — sunt cartofori... de diminea\[ au luat-o... ori poate c[ n-a £sic¤ ispr[vit ]nc[ de asear[...“ E aproape 2 =i nimeni nu vine s[-l caute... Morm[iala ]ns[ cre=te dincolo... ]ncepe s[ se auz[ distinct o disput[ de joc: regina! calul! pionul!... E desigur o partid[ de =ah tot a=a de ]ncordat[ ca =i situa\ia de la Craiova. Dar ]ntre accentele amestecate ce trec prin u=a cu geamul spart, Petrache pare c[ aude un glas cunoscut!... Se ridic[ =i ascult[ mai bine... Da!... E o iluzie? un joc al ]nchipuirii st[p`nite de un g`nd st[ruitor? Dar e cu putin\[ s[ se-n=ele astfel?... Dar e peste putin\[ s[ fie acela!... Dar e glasul lui!... Dar nu se poate!

128

Ion Luca Caragiale

}n prada unei nedumeriri ame\itoare, omul se repede la u=[, d[-ntr-o parte perdelu\a de la ochiul spart, se uit[-n[untru =i nu se poate st[p`ni a nu scoate un strig[t de uimire.. Cine?... cine era ]n od[i\[ ]nc[ de diminea\[ la o partid[ de =ah?... cine!?... Domnul prezident al consiliului, conul Manolache. Se-nt`lnise de diminea\[ cu amicul s[u, b[tr`nul Wiest1, =i se-ncurcaser[. Desperat, Petrache M[nescu d[ br`nci u=ii =i n[v[le=te ]n[untru peste juc[tori strig`nd: — Pentru numele lui Dumnezeu! coane Manolache, aici ai fost!? — Ei, da, r[spunde simplu prezidentul; nu m[ vezi? =i se pune iar pe g`nduri ca s[-=i combine lovitura. — Coane Manolache! v[ caut[ to\i ]n toate p[r\ile! v-a=teapt[ to\i la consiliu de la 10 azi diminea\[! — Iaca viu... Stai oleac[; mai am dou[ lovituri, =i-l regulez eu pe domnul Wiest! +i mut[ calul. — Dar sunt 2 trecute, coane Manolache!! — Mat! strig[ Wiost. Conul Manolache deschide ochii mari p`n ochelari =i vede c[-n adev[r partida e pierdut[. Atunci, se ridic[ busumflat c[tr[ M[nescu: — Aracan de mine, bre omule, d[-mi pace! m-ai buim[cit de cap! iaca! pierz partida sigur[ cu vorba dumitale! Cu mult[ greutate a putut Petrache s[-l ]mbuneze =i s[-l fac[ s[ renun\e la revan=[. Am`ndoi apoi, pe la 2 =i jum[tate, intrar[ la consiliu, unde g[sir[ pe ceilal\i — cam impacienta\i.
1896
1 Ludovic Wiest, violonist =i compozitor adus ]n \ar[ de domnitorul Alexandru Ghica ]n 1838 =i naturalizat ]n 1863.

Istoria se repet[

129

AUTORITATE
Toamna trecut[ am f[cut o cuno=tin\[ foarte interesant[ — un t`n[r poet =i literat, fruct pre\ios al unui gimnaziu de provincie: t`n[rul meu a renun\at s[ termine cursurile, neput`nd reu=i la examenul de corigen\[ de la septemvrie. Pre\iosul fruct, dup[ trei ani de gimnaziu, s-a sim\it destul de copt =i, revoltat contra unei discipline stupide de program[, s-a dezlipit cu dispre\ de craca sa pentru a veni s[-=i debiteze savoarea ]n vastul t`rg al capitalei. Este un t`n[r ca de vreo optsprezece ani, copil de v[duv[; tat[l, fost impiegat comunal ]n ora=ul s[u, a murit de mult; mama, sc[p[tat[, tr[ie=te cu ce poate, coase, spal[, calc[, serve=te la ocazie; are ]nc[ doi fra\i mai mici: aceia urmeaz[ la acela=i gimnaziu. Poetul meu ]mi spune cu oarecare ton de comp[timire c[ aceia, ca ni=te mediocri ce sunt, vor s[ termine cursul =i s[ caute a intra unul ]n seminar =i altul ]n liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi ]njosit niciodat[ s[ se fac[ bursier; e prea independent pentru asta, =i apoi nu se simte atras dec`t de literatur[. }nf[\i=area material[ a acestui personaj nu e nepl[cut[. De=i foarte s[r[cu\ ]mbr[cat, chiar h[rt[nit pu\in, de=i foarte nepiept[nat, purt`nd plete, =i foarte nesp[lat, purt`nd unghii nepilite, de=i fumeaz[ foarte mult, a=a ]nc`t e afumat la v`rful degetelor =i-mprejurul buzelor — totu=i inspir[ de la ]nceput oarecare simpatie. Manierele lui sunt foarte primitive: despre a=a-numitul l’usage du monde1 nici nu poate fi vorba: ]n programul celor trei clase de gimnaziu, pe care le-a urmat cu destul[
1

Regulile bunei-cuviin\e (fr.).

130

Ion Luca Caragiale

lips[ de succes din cauz[ „c[ profesorii erau pro=ti“, nu se pred[ un curs de maniere — asta ar fi antidemocra\ie. El se afla acuma de vreo c`teva zile la Bucure=ti. Nu cuno=tea aci pe nimeni altul dec`t pe un b[iat de la o mare b[c[nie, un fost tovar[= al lui din =coala primar[. Acesta urmase numai dou[ clase ]ncep[toare, venise acu =apte ani cu tat[-s[u aici =i intrase la st[p`n, unde se afla =i acuma. Acesta, care m[ cuno=tea pe mine, ]mi recomandase pe t`n[rul poet. Din vorb[-n vorb[, poetul mi-a m[rturisit c[ a venit la Bucure=ti s[ g[seasc[ o ocupa\ie, fie c`t de slab pl[tit[, ori=ice; el e modest, se mul\ume=te cu pu\in. Impresia ce mi-a f[cut-o fiind destul de bun[, =i de alt[ parte sim\ind c[ nevoia „lui de stabilire e destul de urgent[, =i pe dat[ m-am g`ndit s[-i fac rost de o situa\ie solid[. Furia de poezii o s[-i treac[ cu vremea. Am mers degrab[ la un negustor prieten, un toptangiu, =i am avut noroc s[ aflu c[ are un loc vacant potrivit: 300 lei pe an, cas[, mas[ =i dou[ perechi de ]mbr[c[minte de sus p`n[ jos. Mi-a p[rut destul de bine, =i cu mult[ bucurie a doua zi m-am dus la ]nt`lnire s[ comunic t`n[rului buna veste. Era foarte palid de ast[ dat[, foarte obosit; glasul slab de tot; cam tremura =i ]nghi\ea mereu ]n sec. I-am recomandat s[ nu fumeze a=a de mult pe nem`ncate, pentru c[ atribuiam abuzului de tutun starea lui manifest maladiv[. Mi-a r[spuns c[ nu a fumat ast[zi deloc. Atunci poate bolnav? Nu. Am mers ]ncet-]ncet =i i-am spus pe drum buna veste =i condi\iile ei. Nu mi s-a p[rut deloc foarte mul\umit de norocul ce-i g[sisem; ba chiar ]mi pare c[ am g[sit flutur`nd pe buzele lui vinete =i afumate un trec[tor z`mbet de despre\... Dar — poate c[ mi s-a p[rut. La un moment, merg`nd, s-a oprit deodat[-n loc, a ]ng[lbenit foarte tare, a =ov[it =i, dac[ nu-l luam la bra\, ar fi

Istoria se repet[

131

c[zut — era f[r[-ndoial[ bolnav. L-am ]ntrebat, fiind la amiaz[, dac[ a dejunat: mi-a spus c[ da. Apuc`ndu-l str`ns de bra\, am sim\it c[, sub m`necile lui, pielea era tot a=a de larg[ pe oase ca =i m`necile pe piele. Foarte r[u tr[it. Am ajuns la birtul unde dejunam =i l-am poftit s[ ia ceva. A c[zut mai mult dec`t s-a a=ezat, foarte obosit, pe un scaun. Acum ]l aveam ]n fa\[ =i-l puteam observa mai bine. Nimica distins ]n figura lui: o frunte foarte ]ngust[, ochii foarte pu\in expresivi, t[ietura buzelor =i structura nasului f[r[ nici un caracter marcant, p[rul aspru =i planta\ia lui nehot[r`t demarcat[, ]n fine o creatur[ nici prea-prea, nici foarte-foarte — unul din exemplarele de duzina ale vastei fabrica\iuni, exemplar care e greu de deosebit individual ]n pachetul ]ntreg. Cu toate astea, paliditatea lui ]i d[dea un aer mai interesant: era distinc\ia suferin\ei. De=i ]mi spusese c[ dejunase cu c`teva minute mai-nainte pe drum, l-am invitat s[ guste ceva ]mpreun[ cu mine =i nu m-a refuzat. A m`ncat: ochiuri la capac, varz[ cu carne, o friptur[ pe gr[tar, br`nz[ de vac[ cu sm`nt`n[, mere, o \uic[ ]nainte, o sticl[ de vin ]n timpul mesei =i o cafea dup[ mas[, ]n sf`r=it une bonne fourchette1; apoi i-am dat \ig[ri — nu =tie c[ trebuie s[ zic[ merci c`nd prime=te ceva — e =i t`n[r. Cu mult[ satisfac\ie am v[zut c[ paliditatea t`n[rului meu — ]l cheam[ Nicu Ionescu — disp[rea ]ncet-]ncet pe m[sur[ ce ]nainta dejunul =i cu u=urin\[ m-am convins c[ d. Nicu este un mincinos — nu dejunase deloc, ba pare-mi-se c[ paliditatea lui =i inten\iile de le=in pe cale public[... dar ]n fine, ]i trecuse
1

O mas[ pe cinste (fr.).

132

Ion Luca Caragiale

acuma. Acum era foarte vioi, prinsese limb[... La c[ldura generosului vin, se aprinsese un =ir de confiden\e. Am constatat din conversa\ia d-lui Ionescu c[ =i la moral era ca =i la fizic un om nu prea deosebit: pare c[, pierz`ndu-=i paliditatea, pierduse singura lui virtute de a m[ interesa; acum vedeam bine c[ t`n[rul meu este foarte ignorant, c[ nu =tie s[ scrie =i s[ citeasc[ destul de bine, c[ nu =tie nici c`t un =colar mediocru de clasele inferioare =i, ]n afar[ de asta, nu are nici o g`ndire deosebit[, cu at`t mai pu\in vreuna ciudat[. Voia s[ scrie poezii, voia s[ fac[ literatur[, voia s[ se fac[ ziarist; pentru aceea refuza cu dignitate locul pe care i-l g[sisem la toptangiul meu. }n zadar i-am dat pove\e s[ fug[ de un teren de via\[ =i de lupt[ ]n care, chiar armat cum se cuvine, nu cape\i vreun succes de seam[, ]n zadar am ]ncercat s[-l fac s[-n\eleag[ c[ merge la mizerie sigur[. D. Ionescu a z`mbit iar[=i cu z`mbetul d-sale caracteristic, =i, arunc`ndu-mi mult fum ]n nas, mi-a spus c[ o irezistibil[ putere ]l atrage ]n nobila carier[. Ne-am desp[r\it, rug`ndu-m[ el s[-i g[sesc un loc la vreo gazet[ — de aceea c[utase a-mi face cuno=tin\a — iar eu promi\`ndu-i ca orice Loyola, cu rezerv[ mental[, c[-mi voi da toat[ osteneala s[-i satisfac dorin\a... C[ £nici¤ g`nd n-am! Nu puteam s[-mi ]nchipuiesc c[ d. Nicu Ionescu va fi vreodat[ primit =i utilizat ]n publicitate, at`t de pu\in preparat cum era pentru o a=a de serioas[ carier[! =i prin urmare nu puteam ]ndr[zni s[ recomand vreunui confrate oferta de servicii intelectuale a d-lui Ionescu. Mai t`rziu am ]ntrebat pe b[iatul de la b[c[nie dac[ =tie ce s-a f[cut t`n[rul s[u amic. Mi-a r[spuns c[ nu-l v[zuse de mult; dar c[ ultima dat[ c`nd acela venise la b[c[nie era ]n mare str`mtorare. De atunci i-am pierdut urma poetului.

Istoria se repet[

133

* M[rturisesc c[ nu prea citesc gazete, nu doar pentru c[ nam destul[ considera\ie sau interes pentru mi=carea politic[, dar pentru c[ opera\iile mele nu-mi las[ vremea cerut[ pentru a-mi lumina opiniile. Cu toate astea, am fost silit odat[ s[ citesc regulat una =i apoi mai multe, =i iat[ de ce. Am f[cut o pies[ de teatru, care a c[zut la prima reprezenta\ie — din cauz[ c[ actorii au jucat-o r[u... Actorii! ce oameni. Dar actri\ele! ]nchipui\i-v[ c[-mi arunc[ tot mie vina nesuccesuluil. Gazetele toate m-au refecat r[u de tot; una ]ns[ dintre toate a fost mai tare. Cronicarul teatral ]mi contesta pe l`ng[ talentul dramatic =i cuno=tin\a limbii rom`ne=ti, =i aceasta cu o verv[, cu o mali\iozitate, cu ni=te ]mpuns[turi, care fire=te m-au afectat foarte ad`nc: eram nu criticat, eram maltratat, b[tut, zdrobit! Ba cronicarul promitea c[ va reveni — =i isc[lea Hamlet... N-am mai putut r[bda =i am mers s[ caut pe Hamlet, s[ m[ ap[r, s[-i captez bun[voin\a =i s[ ]ncerc, de nu se poate cumva s[-l fac s[-mi fie mai indulgent, ]n redac\ia gazetei respective, mi s-a r[spuns c[ Hamlet este pseudonimul unui t`n[r care nu voie=te a fi cunoscut. Am constatat atunci pe figurile redactorilor o mare satisfac\ie pentru succesul cronicelor teatrale, succes a c[rui confirmare deplin[ era pasul de umilire ce eu f[ceam. Am salutat =i am plecat. C`nd s[ ies, iat[ c[ intr[ pe u=e, cine? vechea mea cuno=tin\[, d. Nicu Ionescu. To\i ]ncep s[ r`z[. Unul zice: c`nd vorbe=ti de lup, Nicu la u=e! nu ]n\elegeam... Am sim\it ]ns[ numaidec`t c[ d. Nicu Ionescu era aci ca la d`nsul acas[, ]n cei mai intimi termeni cu „confra\ii“.

134

Ion Luca Caragiale

M-am oprit s[ schimb c`teva vorbe cu d`nsul. Era redactor acolo, ]ns[rcinat mai ales cu partea literar[ =i artistic[... — Atunci, i-am zis eu, fii bun =i spune-mi, d-ta trebuie s[ =tii, cine e Hamlet, care m[ persecut[ a=a de grozav? D. Ionescu a ]nceput s[ r`z[ r[ut[cios =i mi-a r[spuns cu o pref[cut[ ezitare: — Z[u... nu... =tiu! — Hamlet! strig[ un glas din odaia de al[turi, biuroul directorului, \i-ai adus urmarea la cronic[? — Da, r[spunse d. Nicu. Scoase ni=te file din buzunar, m[ l[s[ un moment singur =i trecu ]n biurou. Am auzit bine cum ]mi =opteau numele =i cum r`deau ]nfundat. D. Ionescu s-a ]ntors =i m-a invitat s[ lu[m un aperitiv la b[c[nia din col\. Mi-a m[rturisit c[ el e Hamlet; am ]nceput s[ discut[m asupra piesei mele, pe care mi-a nimicit-o... Ac\iune... caractere... pasiuni... tehnic[... ideal... tendin\[... art[ pentru art[... Shakespeare... Moliere... mediu social... unitate... logic[... Hartmann... Ibsen etc. etc.... =i m-a nimicit =i pe mine l`ng[ pies[. M-am crucit de c`te a ]nv[\at Hamletul meu ]n =ase luni! Ce schimbare! ce progres! Nicu Ionescu este ast[zi o adev[rat[ autoritate. Ce trecut! ce prezent! =i ]nc[ ce viitor!
1896

CRONICA DE JOI
Alalt[ieri, ]n faptul zilei, m[ de=tept tres[rind: bate cineva foarte nervos la geam. +tiu cine e =i ce veste-mi aduce. E cumnatul meu, un t`n[r func\ionar la C.F.R. =i poet liric ]n

Istoria se repet[

135

momentele-i pierdute. So\ia sa e ]ns[rcinat[ — a doua na=tere; la cea d`nt`ia, acum un an =i jum[tate, a avut imperioas[ nevoie de forceps. Desigur, mi-aduce poetul vestea c[ au ]nceput durerile unei na=teri mai grele dec`t a unei poeme lirice. De cu seara ne-am ]n\eles s[ ne dea de =tire la primul semnal al mult a=teptatei u=ur[ri. Fusese o sarcin[ din caleafar[ grea; pe l`ng[ asta, team[ de un nou joc de forceps, apoi socoteala gre=it[ a termenului, dezmin\it de ]nt`rziere, toate contribuiau s[ irite ner[bdarea familiei =i mai ales a femeii. De dou[ s[pt[m`ni, tot a=teptam zadarnic... E curios cum ]nt`rzierea sosirii momentelor grele inspir[ mai mult[ ner[bdare dec`t a sosirii momentelor pl[cute. La prima cioc[nire ]n geam, sar din pat. Nu m-am ]n=elat. Deschid geamul. Au ]nceput durerile! Un fior rece, produs desigur de r[coarea dimine\ii, m[ furnic[ p`n[-n cre=tet. Poetul e foarte emo\ionat: se v[d pe chipu-i urmele nop\ii nedormite =i semnele fricei; ]i cl[n\[nesc pu\in din\ii. S[ mergem. Am ajuns. P[=im pragul cu ezitare, ]n odaie nu se aude ]nc[ nimica. Moa=a ne ]nt`mpin[. Excelenta practician[ are tot s`ngele rece cerut; ea ne asigur[ c[ este un caz normal; c[ de ast[ dat[ n-avem nevoie nici de doctor, necum de forceps; primele ]ncerc[ri au ]nceput. Bine c-au ]nceput! S-a f[cut ziu[ bine... Eu — am treab[ la redac\ie: nu pot s[ asist la ce se prepar[. Las pe femei =i pe poet =i plec gr[bit. E pe la 8 diminea\a. Merg la afacerile mele, se-n\elege, mereu cu g`ndul la ce are s[ se petreac[ ]n lipsa mea. Peste vreo dou[ ceasuri, pe la 10 a.m., o birj[ ]n goan[ dinaintea redac\iei: ultime informa\iuni! E cumnatul, care a s[rit ]nainte de-a se opri caii. }l ]nt`mpin. E ]ncruntat.

136

Ion Luca Caragiale

— Ei? ]ntreb. — A f[cut... — }n sf`r=it!... Ce? — B[iat. — Bravo! s[-\i tr[iasc[, zic eu u=urat de grije. El, mai ]ncruntat: — Da... dar... — Dar ce? — Dar mai are de f[cut ]nc[ unul. — Doi?! — Doi! zise omul d`nd din cap =i cl[n\[nind... Moa=a m-asigur[ c[ nu e caz grav; dar, pentru lini=tea mea... fiindc[ sunt „ zdrobit de emo\ia prin care am trecut, te rog, aide s[ c[ut[m un doctor: nu m[ simt ]n stare s[ mai trec prin ce am trecut f[r[ asisten\a unui doctor. Ne suim ]n tr[sur[... Alearg[... =i gone=te... ]n sf`r=it, ]l g[sim pe doctor... — ]napoi, birjar! Eu nu pot intra; eu — am alt[ treab[ la redac\ie. Peste un ceas, iar o birj[ — iar omul meu. De ast[ dat[, o figur[ oribil[. — Ei? Ce e? Ce-a spus doctorul? — A spus c[... probabil... nu mai are ]nc[ unul de n[scut. — Atunci....’’ — C[... mai are ]nc[ doi… c[ este un caz grav... o eventual[ emoragie, frecvent[ ]n a=a cazuri... ar fi o nenorocire... M[ duc. +i pleac[ aiurit. A doua na=tere nu vine ]nc[ dup[ optsprezece ceasuri. Dureri ]ngrozitoare f[r[ rezultat. Nu mai merge! Fiecare moment de ]nt`rziere poate provoca emoragia. }n fa\a pacientei, care se vait[ cumplit, doctorul ]ncepe s[ arz[ forcepsul. La vederea acestei preg[tiri, femeia d[ un r[cnet — o suprem[ desc[rcare de energie... apoi un \ip[t straniu de broscoi r[gu=it.

Istoria se repet[

137

A1 doilea! alt b[iat. Uf! S[ vedem acum pe al treilea. Dar ce am[gire! Doctorul ne anun\[ c[ totul s-a ispr[vit: n-au fost trei gemeni — o gre=eal[ de ascultare. Nu face nimica; =-a=a-i bine; =i numai cu doi nu stric[! Totul s-a petrecut cu noroc =i to\i suntem veseli: doi! doi b[ie\i! Ei? dar cum s[-i cheme? S[ proced[m ]n regul[. Un consiliu de familie se constituie ad-hoc. Se proclam[ cu mare majoritate de glasuri, ca prezident, moa=a, care, lu`nd posesiune de je\ul s[u, promite c[ va conduce dezbaterile cu impar\ialitatea-i cunoscut[. Eu iau ]nt`i cuv`ntul =i ]ntr-o cuv`ntare pe at`t de elocvent[, pe c`t e de erudit[, propun s[ se boteze copiii: Castor =i Polux. Aceast[ propunere e comb[tut[ cu mult[ verv[ de leuz[, care sus\ine c[ numele acestea mitologice se obicinuiesc numai la c`inii de v`nat, cel mult la pseudonime literare, iar nu la cre=tini. Prea bine. Atunci am onoarea a face alt[ propunere. Aduc`ndu-mi aminte de origina noastr[ ilustr[ de la Tibru, mi se indic[ neap[rat dou[ nume: Romulus =i Remus. La aceasta, p[rintele gemenilor spune, cu mult temei, c[ femeia sa nu este vestala. Adaug[ c[, dac[ e vorba s[ d[m copiilor nume istorice, atunci ar dori ceva din istoria noastr[ na\ional[ sigur[ =i pozitiv[ (aci, voi eu s[ ]ntrerup; moa=a-mi impune t[cere), iar nu nume din istoria fabuloas[ =i fantazist[ a antichit[\ii. Mihai =i +tefan — da! Cer cuv`ntul! ]n starea ]n care se afl[ ast[zi chestiunea na\ional[, eu propun, dac[ e vorba de nume sacre din istoria profan[, nu nume de acelea care, pe l`ng[ glorie, ne amintesc tirania =i iob[gia. Sunt prea democrat pentru a m[ mul\umi cu gloria. Vreau numele acelor martiri care au luptat pentru

138

Ion Luca Caragiale

sf[r`marea tiraniei =i abolirea iob[giei. Propun dar: Horia =i Clo=ca. Tot consiliul e foarte emo\ionat. Din toate p[r\ile, =i mai ales din partea fericitului tat[, se exprim[ regretul c[ doctorul s-a fost ]n=elat ]n p[rerea sa =i c[ n-am avut =i un al treilea de botezat. }nchipui\i-v[, s[ fi fost =i un al treilea! Dup[ Horia =i Clo=ca, Cri=an — se impunea! Din nenorocire, Cri=an lipsind, sa nu mai vorbim de Horia =i Clo=ca. Dup[ lungi dezbateri, se adopt[: Gheorghe =i Dumitru, ]n amintirea fericitei mut[ri a celor doi gemeni ]n acest ora=, unul dup[ altul, tocmai ]n ajunul mutatului, cu o punctualitate mai vrednic[ de un b[tr`n proprietar, dec`t de ni=te tineri chiria=i. Care va s[ zic[: pur =i simplu Gheorghe =i Dumitru, ca to\i cre=tinii. Fie! Totu=i, din dezbaterile acestea se va fi dovedit cel pu\in, cu prisos, sentimentele na\ionale =i patriotice ale familiei noastre. Chestiunea numelor odat[ rezolvat[, s[ p[=im mai departe dup[ ordinea zilei. A doua chestiune: ce profesie s[ ]mbr[\i=eze tinerii Gheorghe =i Dumitru? Urmeaz[ importante dezbateri, ]n cari se propun pe r`nd toate profesiile liberale, demonstr`ndu-se cu de-am[nuntul foloasele =i neajunsurile fiec[reia. Orele fiind ]naintate, =i neput`nd ob\ine dup[ mai multe ]ncerc[ri un vot categoric, c[dem cu to\i de acord a ruga pe sfin\ii patroni ai tinerilor Gheorghe =i Dumitru s[-i ajute a nu avea nevoie de nici o profesie liberal[, f[c`ndu-i proprietari — profesie eminamente conservatoare. }n momentul c`nd fac aceast[ dare de seam[, mama, gemenii, tat[l =i moa=a se afl[ bine, ]n afar[ de orice pericol.
1896

Istoria se repet[

139

CUM SE NA+TE O REVIST{?
Iat[ o ]ntrebare la care desigur se poate r[spunde ]n mai multe feluri. Eu, om practic, ]n loc s[ r[spund prin o formul[ teoretic[, prefer s[ ar[t cum s-a n[scut revista noastr[ AV~NTUL TINERIMII, Litere, +tiin\e, Arte etc. }ntr-o zi m-am pomenit cu urm[toarea circular[:
„Domnule, Un cerc compus de mai mul\i tineri, dorind a da la lumin[ o Revist[ literar[, =tiin\ific[ =i artistic[, cunosc`ndu-v[ ca iubitor al literelor, =tiin\elor =i artelor, v[ roag[ s[ lua\i parte la dezbaterile prealabile, ce se vor face asupra chestiunii ]nfiin\[rii acelei publica\iuni periodice. La ordinea zilei, fixarea titlului =i alegerea comitetului de redac\iune. }ntrunirea se va \inea la cafeneaua Fialkowsky, s`mb[ta, 15 ale curentei la 8 ore seara. Pentru comitetul provizoriu, N . I l i e C o n s t a n t i n e s c u d e l a | u r l o a i a“

Comitetul provizoriu nu gre=ise. Da, sunt, ]n adev[r, un pasionat iubitor al literelor, =tiin\elor =i artelor, pe care le-am cultivat cu o egal[ mediocritate, ca s[ nu zic =i modestie. Dar nu face nimica: asta nu m[ poate descuraja. C`nd cineva ]ncepe, fie ]nceputul c`t de prost, asta trebuie s[ promit[. Dup[ socoteala gre=it[ a unor pedan\i demoda\i, ]nceputurile, ca s[ poat[ fi considerate ca promi\[toare, trebuiesc s[ fie st`ngace numai ca execu\ie; la noi, din norocire, ]nceputurile promit mult chiar c`nd sunt stupide ca inten\ie; c[ci, la noi, sl[biciunea inteligen\ii =i nulitatea imagina\iei sunt considerate ca st[rile primitive a spiritului =i a talentului, =i deci trebuiesc ]ncurajate. M-am dus la ]ntrunirea unde eram invitat.

140

Ion Luca Caragiale

Amicul meu, d-l N. Ilie Constantinescu de la |urloaia, m-a recomandat cercului tinerilor: domnii Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile +tef[nescu, +tefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mih[escu, Traian Nec=ulescu =i Raul Popescu. Eram cu to\ii 12. Dup[ ]ndelungate dezbateri, ne-am stabilit asupra titlului — Av`ntul tinerimii. Apoi, am procedat la alegerea comitetului de redac\ie compus din 12 in=i. Au ]ntrunit majoritatea voturilor: Pre=edinte: d-l N. Ilie Constantinescu de la |urloaia; Vicepre=edin\i, trei: dd. Raul Popescu, pentru partea literar[; Traian Nec=ulescu, pentru partea =tiin\ific[ =i Dobre Mih[escu pentru partea artistic[; Secretari, opt: dd. Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile +tef[nescu, +tefan Basilescu, Mihai Dobrescu =i subscrisul. Am procedat apoi la aranjarea =i stabilirea sumarului num[rului ]nt`i, sumar pe care l-am comunicat („cu rug[ciune de a se publica ]mpreun[ cu c`teva cuvinte binevoitoare“) la toate ziarele din capital[.
„Av`ntul tinerimii apare irevocabil la l ale curentei cu urm[torul interesant SUMAR PROGRAMUL AV~NTULUI ................. de LA VENEZIA, sonet (poezie) ............... „ ARTELE LA NOI .................................. „ O EPILEPTICA (poezie) ...................... „ NATURA }N ARTA +I ARTA }N NATURA.. ......................... „ N. Ilie Constantinescu de Ia |urloaia Raul Popescu Dobre Mih[escu +tefan Basilescu Mihai Dobrescu

Istoria se repet[

141

}N SERAI, pastel (poezie .................... „ C~TEVA CUVINTE ASUPRA PELAGREI (dup[ un studiu statistic al d-lui Dim. Sturdza) ............................. „ }N SPITAL, sonet (poezie) ................... „ TEATRUL LA CHINEJI (studiu) ........... „ MEDIUL SOCIAL +I VICEVERSA ......... „ LA MORM~NTUL UNEI PROSTITUATE (poezie) ...................... „ Recensiuni, Note, Bibliografie, Anun\uri, Premiile noastre etc ............................ „

George Nicolaescu Nicolae Georgescu Basile +tef[nescu Ion Marin Dumitrescu Traian Nec=ulescu Dumitru Marinescu“

Trebuie s[ spun drept — toate buc[\ile din sumar erau absolut originale. +i studiul meu, Teatrul la chineji, ]l alc[tuisem ]ntr-un mod foarte original din citatele g[site intr-o dare de seam[ a unui jurnal francez de provincie, tradus[ dup[ un jurnal american, asupra unei interesante lucr[ri a lui Bob Schmecker, publicat[ la +an Francisco =i intitulat[ Chineze (sic) Divertissrnen\s (sic) (Petreceri chineze=ti). Am primit multe complimente m[gulitoare pentru studiul meu. A trebuit, av`nd afaceri de familie, s[ p[r[sesc Bucure=tii =i s[ stau la \ar[ vreo trei luni. Cum m-am ]ntors, am dat fuga la Fialkowsky, s[ iau parte la =edin\ele academiei noastre libere. La Fialkowsky, nimeni. Chelnerul mi-a spus c[ de mai mult[ vreme ]ntrunirile cercului nu se mai \ineau. Am alergat la tipografie. Aici am aflat cu m`hnire c[ Av`ntul tinerimii ]ncetase s[ mai apar[. P[cat! tocmai c`nd, s[tul de atmosfera rural[, m[ preg[team s[ caut un alt studiu. }ntr-o sear[, m[-nt`lnesc din ]nt`mplare cu pre=edintele, N. Ilie Constantinescu de la |urloaia. — Bine, zic; ce s-a-nt`mplat cu Av`ntul nostru? de ce nu mai apare?

142

Ion Luca Caragiale

— S-au risipit to\i, mon=er. — Raul Popescu? — E ]n T`rgul Jiului. L-a luat tat’s[u, popa — au venit ai lor la putere... e secretar la comitetul permanent. — Dar ceilal\i? — Dracu =tie. — A propos... dar poetul Nec=ulescu? — Nec=ulescu? Ce! nu =tii? — Nu. — A murit! — Nu mai spune! Iat[ ce s-a-nt`mplat cu Av`ntul tinerimii. Iat[ cum se na=te o revist[. Nu a=a greu.
1896

KARKALEKI
Odinioar[, c`nd era vod[ nemul\umit de administra\ie, chema la palat pe ispravnic, pe magistrat =i sfatul: — Bine, m[! da’ nu vede\i voi ce murd[rie? Voi tr[i\i ca vitele, m[! — Ca vitele, m[ria-ta! — O s[ v[ dau afar[, m[! — S[ ne dai, m[ria-ta! — Mari tic[lo=i sunte\i, m[! — Tic[lo=i, m[ria-ta! — Afar[! Astea se petreceau pe vremea de trist[ memorie c`nd na\iunea rom`n[ nu-=i d[duse ]nc[, ]n suveranitatea ei, o constitu\iune belgian[, =i c`nd presa noastr[ politic[ se reducea la Cantorul de avis =i la Buletinul ofi\ial al lui Karkaleki.

Istoria se repet[

143

Acest celebru publicist, ]ntemeietorul presei politice rom`ne, era ]ns[rcinat ]ntre altele s[ fac[ ]n Buletinul ofi\ial d[rile de seam[ despre petrecerile de la palat. Vod[, care \inea foarte mult s[-=i lumineze norodul, aduse cu mari cheltuieli de la Bra=ov vreo dou[zeci de l[zi cu lum`n[ri de sperman\et — primele lum`n[ri de sperman\et care veneau ]n \ar[. Pentru a face neuitat ]n istorie acest pas ]nsemnat pe calea progresului — suprimarea muc[rilor ]n a=teptarea suprim[rii arhon-dologhiei =i privileghiilor — vod[ d[duse la palat o serat[ cu nou[le lum`n[ri. Succes enorm =i vod[ ]nc`ntat. A doua zi, ]ndat[ dup[ apari\ia num[rului din Buletinul ofi\ial cu darea de seam[ asupra acestei minunate serate, se pomene=te Karkaleki cu un doroban\ c[-l cheam[ ]n fuga mare la palat. Cum intr[ publicistul, vod[ sare de pe divan =i, f[r[ vorb[, =artpart! c`teva palme =i pe urm[ trage-i pe spinare cu ciubucul. — +tii pentru ce te-am b[tut? ]ntreab[ vod[ ostenit. — Nu, s[ tr[ie=ti, m[ria-ta! r[spunde ame\it Karkaleki. — Pentru c[ e=ti un tic[los! — Tic[los, m[ria-ta. Iart[-m[! E drept c[ ]ntemeietorul presei noastre politice merita palmele =i ciubucele. Nu fusese destul de clar =i de entuziast ]n darea lui de seam[ asupra lum`n[rilor de sperman\et =i nu pomenise nimica despre suprimarea muc[rilor. Pentru aceea, a fost dup[ b[taie dat ]n br`nci afar[ de la palat. Seara, dup[ aceast[ corec\iune meritat[, Karkaleki se afla la teatru. Sala, dup[ ]nalta porunc[, era luminat[ cu lum`n[ri de sperman\et, d[ruite de vod[. Era mult[ lume — boieri =i cocoane de toat[ m`na =i negustorime de seam[, care nu avuseser[ parte s[ fie pofti\i la prima experien\[ f[cut[ la palat. Lum`n[rile f[ceau mare senza\ie. Deodat[ se simte ]n sal[ o cletin[tur[ puternic[ — cutremur. Vod[ =i toat[ lumea ]n

144

Ion Luca Caragiale

picioare. Un moment se privesc unii pe al\ii galbeni de spaim[, c`nd o a doua cletin[tur[ porne=te =i mai tare. Dar Karkaleki, f[r[ s[-=i piard[ mintea, se ridic[ ]n picioare pe un scaun =i, juc`nd ochii gale=i, de la vod[ la policadru care se leg[na, strig[ tare: — Sta\i! To\i s[ murim, numai m[ria-sa s[ scape! }n urm[torul num[r al Buletinului ofi\ial, Karkaleki, d`nd seam[ despre cutremur, a vorbit foarte pu\in de panica mul\imii, dar a accentuat cu mult[ c[ldur[ importan\a suprim[rii muc[rilor. — Vezi a=a, tic[losule! i-a zis vod[ mul\umit, d`ndu-i cinci galbeni. — Tic[los! s[rut m`na! s[ tr[ie=ti, m[ria-ta. Ce vremuri de tic[lo=ie! ce moravuri ru=inoase! Ce putrejune social[! Mi se revolt[ s`ngele democratic c`nd m[ g`ndesc la a=a igno-minie! Bie\ii slujba=i =i isnafi, ispravnici, zapcii, magistrat, sfat, mai ]n\eleg; dar tu, tu publicist, tu om politic s[ m[n`nci palme =i ciubuce, s[ te fac[ tic[los, s[ te arunce pe scar[, =i tu, ca un slugoi nemernic, s[-i s[ru\i m`na! M[ mir cum n-au murit de ru=ine cei ce au tr[it ]n a=a vremuri. Dar, ]n fine, a b[tut v`ntul puternic al liberalismului, v`ntul binef[c[tor al ideilor democratice, care a cur[\it atmosfera de miasmele infecte ale slug[rniciei reac\ionare, ale t`r`rii ]njositoare, ale ciocoismului gre\os. Neuitat[ fie memoria martirilor de la ’48 S[ ne descoperim cu respect =i recuno=tin\[ amintindu-ne de faimosul Popa +apc[! Str[lucit[ r[m`n[ ]n istoria noastr[ noaptea ]n care d. Carada cel d`nt`i a tradus pentru na\iunea rom`n[ constitu\ia belgian[. S-au dus de mult lum`n[rile de sperman\et: ast[zi avem lampa electric[ incandescent[. Ast[zi suntem moderni: suntem departe de vremurile lui Karkaleki: — Afar[, tic[lo=ilor! — Tic[lo=i, m[ria-ta!
1896

Istoria se repet[

145

PARADOXAL
N-am ]n\eles niciodat[ paradoxele prietinului meu, domnul Teofil. D-sa judec[ toate d-andoasele; pentru fiecare ]mprejurare, la care suntem obicinui\i s[ d[m o explicare g[sit[ gata, f[r[ s[ ne mai batem, capul a umbla dup[ inven\iuni originale, Teofil g[se=te o explicare cu totul deosebit[, ]n toate este extravagant — dar unde e chiar absurd, e ]n moral[. Aceast[ =tiin\[ a=a de pozitiv[ a suferit de la d. Teofil o complet[ r[sturnare. Ce e bine la toat[ lumea la d. Teofil e r[u, =i viceversa. De exemplu, alalt[sear[ l-am v[zut f[c`nd ceva, care m-a pus ]n mare mirare. Exprim`ndu-mi acest sentiment al meu, d. Teofil s-a apucat s[-mi fac[ o teorie ridicul[ asupra datoriei ce are societatea fa\[ cu virtu\ile =i vi\iile individului. S[ vede\i modul lui paradoxal. El sus\ine c[ virtu\ile sunt pavezele =i armele individului ]n lupta sa cu societatea, iar vi\iurile ]i sunt p[r\ile descoperite =i vulnerabile. De aci amicul meu conchide, cu spiritul lui sucit, c[ societatea n-are nici o nevoie s[ combat[ vi\iurile indivizilor =i s[ le ]ncurajeze virtu\ile — ba chiar dimpotriv[, pentru c[ virtu\ile individului sunt p[gubitoare autorit[\ii ce trebuie s[ exercite societatea asupra lui, pe c`t[ vreme vi\iile lui ]i sunt ei folositoare. Ce dreptate este prin urmare s[ pretinzi de la o societate s[-=i cultive vr[jma=ii =i s[-=i combat[ sprijinitorii? Eu, m[rturisesc drept, c[ dup[ astfel de paradoxe ]ncetez de a mai discuta. Dar s[ nu uit a spune faptul ]n urma c[ruia d. Teofil mi-a debitat ciudata d-sale teorie. Amicul meu =i eu ne ]ntoarcem de la lucru pe aceea=i cale. Pe strada principal[, pe care trecem noi, ie=ind din Podul Mogo=oaiei, stau doi cer=etori la dou[ col\uri.

146

Ion Luca Caragiale

Eu dau din c`nd ]n c`nd c`te un ban de cinci celui din st`nga: e un om foarte cumsecade; nu umbl[ la c`rciumi; pe c`t[ vreme cel din dreapta, ciungul — un fost ma=inist, care la un moment de chef =i-a l[sat m`na s[ i-o apuce un herestr[u mecanic — este un stricat. Le d[deam la am`ndoi, mai-nainte; de c`nd am aflat ]ns[ c[ ciungul nu face alta cu ce c`=tig[ dec`t be\ii =i fumeaz[ \ig[ri Regale m-am hot[r`t s[ dau numai celui din st`nga, care singur merit[ ajutor. }nt`lnindu-m[ cu d. Teofil, am apucat tot pe un drum. Aproape de col\uri eu am preg[tit pentru nenorocitul meu gologanul, pe care i l-am =i dat. D. Teofil i-a zis pur =i simplu „iart[!“, m-a luat de bra\, a trecut cu mine peste drum =i a dat o b[ncu\[ ciungului cu nasul ro=u. Asta m-a revoltat. — Cum? zic; dai bucuros cincizeci de bani unui be\iv, unui vi\ios, =i nu te ]nduri s[ dai unui nenorocit de treab[ un gologan? — Se-n\elege. — +tii d-ta cam ce are s[ fac[ cu b[ncu\a d-tale? — +tiu! o s[ bea o litr[ de pelin turburel =i o s[ cumpere trei \ig[ri Regale. — Ei! =i-i dai? — Tocmai de-aia: dau. Eu ]mi fac o datorie social[ din ]ncurajarea vi\iilor. +i de aci, pe larg ]ntreaga teorie expus[ scurt mai sus. — Care va s[ zic[... — Care va s[ zic[, mi-a r[spuns d. Teofil desp[r\indu-ne, eu urmez strict morala social[. Care este cel mai mare precept al moralei? caritatea! Ei? pentru individ, caritatea nu e un vi\iu? Mi se pare c[ fac bine fiind caritabil s[ urmez de dou[ ori morala cre=tin[, d`nd de poman[ =i ]ncuraj`nd =i vi\iurile altuia.

Istoria se repet[

147

— Dar =tii, d-le Teofil, c[ nu e a=a, m[ iart[... — Nu pot s[ mai stau, cu toat[ buna voin\[ ce a= avea s[ te-ncurajez a discuta filosofie moral[... m-a=teapt[ la mas[. La revedere. Imposibil s-o sco\i la cap[t cu d. Teofil.
1896

O BLAN{ RARA
E ger =i cea\[... cea\[-nghe\at[... o vreme, s[ nu sco\i un c`ine afar[. Lumina fanarelor, ro=ie, e ]mbrobodit[ ]ntr-o stranie aureol[ irizat[. }n gangul palatului d-lui Psaridi, mare proprietar, arde, clipind arare, o mare lamp[ electric[ cu arc, e ca un vis albastru =i rece de poet dezgustat. Pe ferestrele mari, mate de abureal[, ale palatului — ce cald trebuie s[ fie ]n[untru! — ies, rup`nd p`cla groas[ ]n bande largi =i drepte, lumin[ =i sunete armonioase =i alegre. E un bal sus! Un ceas despre ziu[, =i ]nc[ intr[ tr[suri ]nchise pe gang. Aha! iat[ doamna Cu\opolu! iat[ cea mai splendid[, cea mai infatigabila dintre elegantele bucure=tene! E o ar[tare ca din pove=ti... O rochie de catifea v`n[t[-deschis ca opalul... Pe cap, pe umeri, pe g`t, pe bra\e, ]n degete, ]n urechi, o avere, o avere ]ntreag[ ]n pietre scumpe! De unde vine aceast[ sc`nteietoare apari\ie? De la Cap=a... A fost la Teatrul Na\ional. A luat apoi la patisierul a la mode, en pe\ite chambree1, un pahar de =ampanie... =i acum vine la amica sa madam Psaridi s[-=i fac[ actul de prezen\[... D. Cu\opolu este oprit acas[ de afaceri politice...
1

La mod[, ]n grup intim (fr.).

148

Ion Luca Caragiale

O criz[... o nou[ combina\ie ministerial[... adunarea unui grup parlamentar... =i o t`n[r[ slujnic[ unguroaic[ serve=te domnilor ceaiul — =i face patul domnului... mai =tiu eu ce? Doamna elegant[ a intrat ]n salon. Un v`rtej de tineri din lumea mare au dat n[val[ ]mprejuru-i, ca tot at`\i fluturi de noapte, ce s-ar repezi orbe=te asupra unei l[mpi aprinse deodat[ ]ntr-o p[dure ]ntunecoas[! Ce triumf pentru frumuse\e! +i frumuse\ea e lumin[! Ce v`rst[ s[ aib[ doamna Cu\opolu? O, Doamne! Femeile n-au dec`t v`rsta pe care o arat[ — minus c`t nu le convine. Dar e t`n[r[. E o diferen\[ ]ntre ea =i d. Cu\opolu, ca ]ntre o fiic[ =i un tat[. Cine a fost? cine este doamna Cu\opolu? E n[scut[ Popescu... Dar acest Popescu era numai tat[l oficial. El a fost luat pe madam Popescu, c`nd aceasta era deja mama a dou[ feti\e, Aglaia =i Lucre\ia, care au crescut ]n casa lui Popescu, vechi func\ionar de la Finan\e, ]n mahalaua Dobroteasa, p`n[ la v`rsta de cinsprezece-=aisprezece ani. Atunci Popescu, b[tr`nul arhivar, a murit, =i Aglaia, sigur de desperare, a f[cut — o gre=al[... Ce? — Cine a zis ceva? Cine n-a f[cut o gre=al[? O gre=al[? — asta este lucru care se face regulat. Aruncat[ ]n valurile pr[p[stioase ale lumii, ea, de atunci, s-a zb[tut cu uraganul, d`nd din m`ini =i picioare, =i a dat a=a de bine, din fericire, c[ la fiecare mi=care, a nemerit cu m`na numai peste perle. Cea din urm[ perl[, cea mai pre\ioas[, cea mai fin[ a fost grosul Cu\opolu. C`nd, dup[ un bal mascat, s-a apucat de el, desperat[ de mi=carea nebun[ a uraganului lumii; c`nd s-a hot[r`t s[-=i lege via\a poetic[ =i flu=turatec[ de via\a prozaic[ =i greoaie a unui

Istoria se repet[

149

arenda=, ea nu spera s[-=i vaz[ ]ncununat sacrificiul a=a degrab[. Cine o hot[r`se s[ fac[ acel sacrificiu? Necazul... C[pitanul... Mi=u! „Ah! Mi=ule, poate c[ s[ mor!“ iat[ ce =i-a zis ea, ]ntr-un moment de desperare amestecat[ cu dispre\. }l iubise pe Mi=ui! pe acel nenorocit! Amorul ei nu fusese considerat de omul acela dec`t ca prilejul unor pl[ceri brutale =i stupide! Amor =i ]njosire! „Nu! nu mai voi!“ =i-a zis ea, =i a urmat pe Cu\opolu. Ast[zi este femeia unui influent senator, de =apte ori milionar: D[-te-n l[turi! nenorocitule c[pitan Mi=u; d[-te-n l[turi! te strope=te! }l mai iube=te ea?... Poate. O mai iube=te el?... Desigur. Dar... ea este at`t de sus ast[zi =i el... el e at`t de jos! omul c[zut, omul care a fost degradat pentru c[ =i-a c[lcat onoarea, pentru c[... a furat. A furat, da. Pentru ce a furat? Pentru copilul ei! }n seara c`nd, dintr-un cabinet particular, dup[ un bal mascat, Aglaia, ame\it[ de b[utur[, a plecat cu arenda=ul, d`ndu-i amantului ei cu tifla, acesta, ]n primul moment, n-a vrut s[ creaz[ c[-i adev[rat. Era =i el beat! at`ta =ampanie! Toat[ scena de desp[r\ire at`t de scandaloas[, acel mar=! aruncat cu despre\ la plecare, nu aveau aerul destul de serios. El a crezut c[ e ca totdeuna o fars[. El spera c[ Aglaia are s[ lase la otel pe b[tr`nul Cu\opolu =i, ca de regul[, are sa se ]ntoarc[ a doua zi ]napoi, c[it[, s[-i cear[ o iertare despre care erau tacit ]n\ele=i ]ndestul, =i s[-i dea jum[tate din o sut[ de franci... Trebuiau bani, mai ales pentru copil, pe care-l cre=tea nenorocita de Lucre\ia, sora Aglaii.

150

Ion Luca Caragiale

O zi, dou[, o s[pt[m`n[, o lun[... Aglaia n-a mai venit. Unde era Aglaia? Era ]n |op`rleni, la arenda=ul. C`nd Mi=u a aflat de urma ei, Aglaia Popescu se chema deja madam Cu\opolu. +i c[pitanul a trebuit, uimit de hot[r`rea Aglaii, s[ bat[ ]n retragere. Ad`nc lovit de aceast[ schimbare, =i foarte b[ut, a mers la Lucre\ia Popescu, s[-=i vaz[ b[iatul. A pl`ns! a pl`ns a=a de sincer =i de ]ndelung, ]nc`t Lucre\ia s-a hot[r`t s[-l consoleze. Dar d. c[pitanul a ]nceput s[ joace c[r\i... a c`=tigat... a pierdut, pe urm[ a pierdut iar... =i iar, =i pe urm[ de tot, a alunecat la casa companiei: a furat... A fost judecat, condamnat, degradat =i ]nchis. P`n[ s[ scape de la ]nchisoare, un an, cu mare greutate Lucre\ia a putut cre=te b[iatul — b[iat f[r[ noroc, fiindc[ Lucre\ia era foarte ur`t[ =i posac[. C[pitanul ar fi c[zut ]n cea mai neagr[ mizerie, dac[ nu g[sea pe prietinul tat[lui s[u, pe Psaridi, mare om de afaceri... Acum Mi=u este omul de alerg[tur[ al lui Psaridi. Foarte credincios, binecrescut =i discret, Mi=u face afacerile domnului =i doamnei — =i-i pl[tit destul de bini=or. Ar fi fericit daca b[iatul =i Lucre\ia n-ar fi bolnavi!... o cas[ igrasioas[ ]n mahala... +i el n-are lemne... =i n-are sfan\!... Dar ast[zi e bal la Psaridi, =i Mi=u dirijeaz[ bufetul =i domesticitatea, cum odinioar[ conducea cotilioanele. — Bun[ seara, c[pitane, zice doamna Gu\opolu, c`nd exc[pitanul, ]mb[tr`nit, o prime=te la scar[. — S[rut m`na, madam Cu\opolu, r[spunde el. — Ce face Lucre\ia? — Tot bolnav[. — Dar b[iatul? — Tot r[u.

Istoria se repet[

151

— Daca nu-l ]ngriji\i!... cine stric[? +i doamna Gu\opolu ]=i las[ molatic ]n m`inile ex-c[pitanului blana superb[ de vulpe albastr[, un giuvaer, un exemplar unic ]n Bucure=ti. Apoi desf[c`ndu-=i minunatul évantail, de sidef =i de pene de stru\, urc[, luat[ literalmente pe sus de un stol de fluturi nebuni, treptele sc[rii de onoare. +-apoi, odat[ sus ]n saloane, v`rtejul... E =apte diminea\a... Aurora cu degetele ei de roz[ vine s[ deschiz[ por\ile orientului. Doamna Cu\opolu, zdrobit[ de oboseal[, dar tot vesel[, scoboar[ scara ]nso\it[ de to\i fluturii... La garderob[, blana!... Blana... lipse=te. Caut[-n sus, caut[-n jos: blana nu e. Unde e c[pitanul?... caut[-l ]n sus, caut[-l ]n jos... c[pitanul nu e nic[ieri. Unde e c[pitanul? — C[pitanul, zice un fecior, a fost chemat repede acas[... Copilu-i e r[u bolnav! Dar iat[ c[pitanul — palid, pl`ns, defigurat £sic¤: — Copilul! ]mi moare copilul! — Bine, bine, copilul, strig[ madam Cu\opolu impacientat[; dar blana? unde e blana? — Blana? care blan[?... r[spunde aiurit c[pitanul... =i ]ncepe s[ urle iar. — Copilul meu! copilul meu! +i pleac[ nebun iar ]napoi. Scandal! Blana! Cum se poate?... blana! ia-o de unde nu e. Copilul s-a f[cut, din norocire, bine, dar, din nenorocire, blana nu s-a mai g[sit! A! ce mediu social!
1896

152

Ion Luca Caragiale

GAZOMETRU
£IDIL{¤

Duminic[... Tren de pl[cere... Sinaia... Lume! lume dup[ lume! O splendid[ =i generoas[ zi de var[. —Frumoas[ zi! zice d. Iancu la dejun pe iarb[. — Mai frumoas[ nici c[ se poate! zice madam Ionescu. — Asta e zi regal[, domnule! zice d. Nae, mijind din ochi, c[-i e foarte cald. D. Nae =i d. Iancu au chef de glume, =i madam Ionescu a lui d. Nae =i madam Niculescu a lui d. Iancu r`d de se pr[p[desc de r`s, =i d. Nae zice: — Prea r`de\i tare!... ia b[ga\i de seam[ s[ nu... A=! madam Niculescu =i madam Ionescu mai tare! =i damigeana scade mereu. — Uf! ce z[duf! zice madam Niculescu. Nu-i a=a? c[ =i dumneaei i-e foarte cald. — Teribel! zice madam Ionescu. Da’ d. Nae zice: — Z[duf regal, domnule! +i nu =tiu cum se-ntoarce spre r[s[rit =i: — Ia uita\i-v[, zice, colo vizavi! Pe Piscul C`inelui se arat[ ]n potriva soarelui, care se apleac[ ]nspre Omul, un norule\ alb. — Ce? adic[?... ]ntreab[ d. Iancu. — A=! zice madam Niculescu. — Acu vine!... Ceva regal! s[ vede\i! zice d. Nae, =i r`zi to\i, =i r`zi... }n adev[r, cu c`t ]n valea Prahovei apas[ mai greu p`cla, cu at`t norule\ul se ridic[ mai sus =i se umfl[ mai tare, clocotind

Istoria se repet[

153

ca o gogoa=[ uria=[ ]n vasta tigaie a firmamentului ]ncins[ de flac[ra colosal[ a lui Phoebus. Gogoa=a a acoperit, de c`nd au v[zut-o, tot Piscul C`inelui, prea str`mt pentru pornirea ei de umflare, =i acum se revars[ grozav[ peste Valea Rea. Deodat[, o detun[tur[ titanic[ despic[ t[cerea, f[c`nd s[ se cutremure piscuri dup[ piscuri, =i o ploaie turbat[ porne=te. S-a dus petrecerea! s-a stricat cheful! }n picioare toat[ lumea! Fie=tecare-=i str`nge p[l[rii, umbrelu\e, resturile dejunului. La gar[, repede, s[ apuc[m trenul ]nt`i! Leoarc[ p`n[ la piele, cu toate umbrelu\ele, madam Ionescu =i madam Niculescu cobor c`t pot mai iute, dr[cuind ploaia, =i foarte nec[jite pe d. Nae =i pe d. Iancu, findc[ nu vin mai degrab’ =i r`d mereu ca nebunii, parc[ e un ceva de r`s. Ba ]nc[ d. Nae le mai =i tachineaz[ — mereu le strig[ s[-=i ridice jupele: — Mai sus, cocoan[, mai sus, c[ nu ne uit[m! E potop... D. Iancu zice: — Stra=nic[ ploaie, d-le! — Teribel[! zice madam Ionescu. — Ploaie regal[, d-le! zice d. Nae. La un moment, cocoanele alunec[ pe clisa =oselii =i cad pe =ezute, poc! =i fac am`ndou[: „h`!“ D. Nae se opre=te =i zice lui d. Iancu: — Hahahaha! =i-a rupt[r[ gazometru! — Pardon, asta-i vorb[ de mitocan! r[spunde madam Ionescu, =i s-a ridicat[r[ am`ndou[ foarte sup[rate: p`n’ la Bucure=ti n-a mai vorbit[r[ cu d. Nae. Da’ d. Nae zicea mereu la sta\ii lui d. Iancu, c[ =edea al[turi am`ndoi, =i cocoanele am`ndou[ vizavi — zice: — Pardon, ’ne Iancule, mai str`nge-\i gazometru, c[ n-am loc!

154

Ion Luca Caragiale

+i cocoanele se sup[ra =i mai tare — =i ei r`deau — =i cocoanele se sup[rau =i mai tare... Pe urm[ a r`s =i cocoanele... „Ha-ha-ha! Gazometru!“ Apoi, nu! — le potrive=te d. Nae! Ceva regal!
1897, 1901

JERTFE PATRIOTICE
}n sf`r=it... Mai erau c`teva ceasuri p`n[ ]n diminea\a de 11 februarie, c`nd trebuia s[ se dea lovitura. }n cazarma lor din Dealul Spirii, tunarii ]mbr[cau tunurile ]n paie, pentru ca, despre ziu[, s[ poat[ merge ]n dosul palatului spre a proteja opera\ia conspiratorilor, f[r[ s[ tulbure lini=tea nop\ii =i s[ strice somnul pacinicilor mahalagii. Militarii ]=i f[ceau datoria... da; dar nici civilii nu r[m`neau mai prejos. Era ultima ]ntrunire a sec\iunilor conspira\iei. Ca s[ ]n\eleag[ mai bine cititorul, trebuie s[ spun c[ vasta urzeal[ se compunea din sec\iuni cu num[r restr`ns de membri, de la zece p`n[ la optsprezece in=i. Unul din ace=tia, f[r[ s[ =tie ceilal\i, avea rela\iuni cu un altul din o alt[ sec\iune; a=a c[, la un moment dat, chiar dac[ s-ar fi prins una din acestea lucr`nd, nu s-ar fi putut descoperi nimic mai mult dec`t o m`n[ de oameni. Aceast[ organiza\iune mazzinian[ fusese combinat[ de r[posatul C. A. Rosetti, dup[ reminiscen\ele-i clasice. }n seara aceea, ]ntr-una din sec\iuni, compus[ ]n jum[tate din c`\iva tineri entuzia=ti =i din vreo trei negustori, prezidentul, un liberal fanatic, care m`ncase la 48 jimbla exilului ]n form[ de tainuri turce=ti, la Brussa, \inu o scurt[ cuv`ntare, cam a=a: — Fra\ilor! Vremea vorbelor a trecut; acum are s[ sune ]n sf`r=it ceasul faptelor. Trebuie s[ avem curaj: momentul cel

Istoria se repet[

155

mare se apropie. P`n[ s[ nu crape de ziu[, poate c[ vom fi chema\i s[ facem cea mai mare jertf[ pe care are dreptul patria s-o cear[ de la un om. S[ fim gata la tot! S[ nu ne d[m ]napoi de la nimic pentru a ne ]mplini datoria de patrio\i! C`nd prezidentul a terminat solemna lui cuv`ntare, tinerii carbonari, scr`=nind din din\i, au ridicat pumnii ]ncle=ta\i ]n sus, ]n semn de aplauze =i de aclama\iuni, =tiut fiind c[ ]ntr-o conspira\iune, zgomotul este interzis. }n timpul ]ns[ c`nd vorbea prezidentul, unul dintre negustori se c[uta cu mult[ st[ruin\[ ]n fundul buzunarului de la n[dragi. }ndat[ ce cuv`ntarea fu ispr[vit[, negustorul se scul[ ]n picioare, sco\`nd din buzunar un pungoci unsuros, destul de greu, plin cu m[run\i=. Apoi, merg`nd hot[r`t la masa prezidentului, tr`nti zgomotos, ]ntre sfe=nice, pungociul, =i zise: — Dac[ a venit vremea pe jertf[, apoi c`t m-ajunge partea, nu m[ dau ]n l[turi! Zic`nd acestea, isnaful ]ncepe s[ dezlege baierile pungociului. Prezidentul =i to\i tinerii entuzia=ti au un moment de dezgust ]n fa\a acestui act. Unul din ei, cel mai ]nfl[c[rat, nu se poate opri a zice cu indignare: „Mitocanul, tot mitocan!“ Dar cum sunt to\i foarte lihni\i, ]nf[\i=area pungociului durduliu le r[stoarn[ cu des[v`r=ire mi=carea ]nt`ia. }ncruci=`ndu=i unii ]ntre al\ii ni=te priviri fulger[toare =i uit`nd c[ se afl[ ]ntr-o cavern[ de conspira\ie, ]ncep s[ pleosc[iasc[ din palme, strig`nd to\i: — Ura! bravo patriot! s[ tr[iasc[ nenea Ni\[! Si palmele tinichelelor se pornesc toate cu degetele ]ncovoiate c[tre pungociul mitocanului; dar mitocanul, ]n acela=i timp, ridic[ pungociul de pe mas[ =i-l v`r[ ]n buzunar, zic`nd: — Bine, eu dau partea mea... Care, ce d[? Prezidentul, care se ]n\elesese din ochi cu tinerii, zice:

156

Ion Luca Caragiale

— Neic[ Ni\[, aici e pe fr[\ie, d[ fiecare ce poate si cum poate. Dumnealor, c[ sunt mai tineri =i, vorba aia, ce-am avut =i ce-am pierdut! dumnealor o s[-=i puie, Doamne fere=te! via\a ]n primejdie; c[ asta nu-i glum[ ce facem noi! ia g`nde=te-te dumneata: =apte puteri garante! nene Ni\[, =i Conven\ia de la Paris! Care va s[ zic[, noi ne punem contra lui Napoleon III, neic[ Ni\[... te joci! D-aia spui c[ dumnealor, ca tineri, pot s[ mearg[ chiar p`n[ la moarte... — S[ fereasc[ Dumnezeu! zice nenea Ni\[; ar fi p[cat... — Da, dar vorba e: s[ poate? }ns[ dumneata, care e=ti altfel de om, om cu dare de m`n[, negustor, de, dumneata nu face pentru ca s[ te bagi unde se bag[ dumnealor. D-aia a =i ]mp[r\it Dumnezeu trebile pe p[m`nt: unul, adic[ cu alerg[tura, =i altul, vine vorba, cu capitalul; =i pe urm[, to\i la c`=tig, fiecare pe c`t a pus, ]mpart drept pentru interesurile patriei, fiindc[ to\i sunt patrio\i!... Nu-i a=a? — A=a da zice nenea Ni\[ — acuma te pricep. — Ei vezi?,.. D[-\i partea. Nenea Ni\[ a scos iar pungociul, i-a deschis baierile si a v[rsat pe mas[ un pumn de m[run\i=: icusari, nisifiele, sfan\i, sf`n\oaice, firfirici =i gologani; le-a socotit p`n[ la suma de cinci galbeni; apoi a legat iar pungociul la gur[, zic`nd: — Ei! acu, cine-mi isc[le=te fitan\ia? — Care fitan\ie? — Pentru sum[. — Cum, nene Ni\[! strig[ prezidentul. Cum s[ poate s[ spui dumneata a=a vorb[? s[ ceri h`rtie la vreme de revolu\ie? Dar nenea Ni\[ acopere cu laba m[run\i=ul =i d[ s[-l trag[ iar la margine, ca s[-l puie la loc. — F[r[ fitan\ie, nu pot s[ dau, fiindc[ n-am temei la catastif. Atunci, cel mai tinichea dintre carbonari, v[z`nd primejdia, se repede la m`na isnafului, pe care o apuc[ str`ns, =i zice:

Istoria se repet[

157

— Stai, nene Ni\[!... Fra\ilor, are dreptate nenea Ni\[: dac[ vars[ negustorul parale, trebuie s[ aib[ adeverire la m`n[. Uite ce m-am g`ndit eu: s[ d[m to\i isc[litura noastr[ cu girul prezidentului. Toat[ asisten\a, cu ochii sclipitori, aprob[ unanim propunerea, iar t`n[rul ia un condei =i h`rtie =i scrie, citind ]n gura mare: „Subtisc[li\ii patrio\i, la un moment greu al nostru, pentru interesele patriei, am luat de la nenea Ni\[ suma de 70 sfan\i pe care i-o vom ]napoia ]ndat[ ce vom izbuti s[ facem toate bune, ca s[ nu mai fie tiranie...“ Si isc[lesc to\i... +edin\a se ridic[; isnaful mai num[r[ o dat[ paralele, ia \idula, o ]ndoaie =i vrea s[ plece. Atunci, prezidentul ]l cheam[ de la u=[, ]l trage la o parte =i, pe c`nd ceilal\i ies bini=or unul c`te unul, ]i spune la ureche: — Nene Ni\[, eu zic c[ nu e bine s[ por\i \idula asta ]n buzunar. Dac[, Doamne fere=te! nu izbutim s[ d[m pe Cuza jos, =i te calc[ poli\ia, =i g[se=te chitan\a la dumneata?... ce te faci? Nenea Ni\[ st[ un minut pe g`nduri =i r[spunde f[c`nd cu ochiul: — Las’ c[ o pui eu bine; n-ai dumneata grije! Prezidentul st`nge lum`n[rile, ]l conduce pe nenea Ni\[ p`n[ la poart[ =i, dup[ ce-l vede dep[rt`ndu-se, se ]ntoarce ]n curte, o curte paragin[ de mahala, =i aprinde un chibrit. }ntro clip[, de pe l`ng[ uluci, din fundul cur\ii, r[spund alte chibrituri, aprinz`ndu-se ca ni=te ecouri luminoase; era semnalul de raliare a conspiratorilor. To\i ]=i dau ]nt`lnire, peste o jum[tate de ceas, la Ra=ca, unde trebuiau s[ bea banii isnafului, a=tept`nd ceasul abdic[rii lui Cuza. La Ra=ca, intr[ unul c`te unul foarte veseli =i ]ncep s[ comande m`ncare =i b[utur[.

158

Ion Luca Caragiale

C`nd sfan\ii isnafului erau pe sf`r=ite, tunurile, cu roatele ]mbr[cate ]n paie, ajungeau ]n dosul palatului, ]n vreme ce, prin fa\[, intrau conspiratorii sus, saluta\i de garda v`n[torilor... A fost cuminte nenea Ni\[ c`nd a luat \idula la m`n[... Pe c`nd, mult mai t`rziu, ]n fa\a Grivi\ei, batalionul de v`n[tori sp[la ]n s`nge steagul m`njit ]n noaptea de 11 februarie, nenea Ni\[, frunta= al comer\ului rom`n, ca intreprinz[tor de furajuri =i altele, ]ncasa, ]n virtutea chitan\ei cu data de 10 februarie 66, partea-i cuvenit[ dup[ luptele sale pentru r[sturnarea tiraniei; ]n virtutea aceleia=i chitan\e, nenea Ni\[, lua apoi parte printre ferici\ii subscriitori ai conversiei drumurilor de fier =i ai B[ncei Na\ionale. Ast[zi vechiul patriot are un otel nobiliar ]n Bucure=ti, un echipaj blazonat =i c`teva milioane; d`nsul p[streaz[ ]nc[ cu scump[tate b[tr`na chitan\[, pe care o arat[ la toat[ lumea ca un pergament de noble\[, pentru a proba c`te sacrificii a =tiut el s[ fac[ odinioar[, ]n vremuri grele, pentru patrie... +i ]nc[ tot mai face: de exemplu, a subscris pentru monumentul lui Br[tianu dou[zeci de lei =i pentru al v`n[torilor cinci.

ISTORIA SE REPETA
Alegerea par\ial[ de la Ploie=ti m-a re]ntinerit. }ntre altele, mi-a f[cut deosebit[ pl[cere revederea vechiului meu prietin, totdeauna verde =i vesel, Stan Popescu, bravul garibaldian, care odinioar[ a luptat at`ta pentru libertatea Poloniei. Dar nu, nu-i adev[rat! Stan Popescu n-a fost ]n via\a lui amant al libert[\ii! Dac[ o clip[ ar fi fost sincer liberal, ast[zi ar avea, numai din chirii =i acareturi, 24 de mii de lei venit pe an, ]n loc de 200 de lei pe lun[ din slujb[! +i ce slujb[! El!

Istoria se repet[

159

lupt[torul pasionat pentru libertate, s[ ajung[ la b[tr`ne\e subdirector a ce? a unui stabiliment oficial de robie — pu=c[ria local[! O tempora! o mores Am depl`ns ]mpreun[ cu bravul meu amic am[girea vie\ii lui ]ntregi. +i cu toate astea a fost, ]l =tiu bine, un fervent! Alalt[ieri mi-a adus aminte unul dintre episoadele vie\ii lui politice, pe care-l uitasem, =i pe care nu-l pot l[sa nepovestit. Era ]n ’76. Guvernul conservator c[zuse =i guvernul liberal era chemat s[ fac[ alegeri generale. R[posatul nostru prieten Tache Pandrav, prim-redactor la Rom`nul, scrie un articol, fulger`nd pe ciocoi, care sugrumaser[ at`t timp voin\a aleg[torilor, =i c`nt`nd era de libertate electoral[ ce se inaugureaz[ cu venirea patrio\ilor la putere. Pandrav se bucura de mult[ popularitate printre popula\ia rural[ din Prahova, unde fusese mult[ vreme func\ionar cinstit =i amabil cu publicul. Cum scrie articolul, se duce la „fundatorele =i directorele“ Rom`nului, C. A. Rosetti, =i-i zice: — Domnule Rosetti, eu ]mi pui candidatura ]n Prahova la al patrulea!... Rosetti se uit[ lung la el =i-i r[spunde ]ng`imat: — Bine... Ai ceva =anse? — Mai e vorb[! — Bine... S[ ne mai g`ndim. — Ce s[ ne mai g`ndim? — M[ rog: ai =anse multe? ]ntreab[ Rosetti z`mbind. — Merg la sigur! r[spunde Pandrav vesel. — Bine... Du-te... ]ncearc[... Pandrav, f[r[ s[ mai stea de vorb[, se suie-n drumul-defier =i merge la Ploie=ti, drept la Stan Popescu, care pe atunci, ]n tinere\e, era unul din cei mai bravi electori din localitate.

160

Ion Luca Caragiale

S[ nu uit a spune c[ Rosetti era prezidentul consiliului electoral central al marelui partid. — Stane, am venit... — Bine ai venit! — }mi pun candidatura la al patrulea. — Bravos! — +tii c`t[ popularitate am... +i ]ncepe s[ numere pe to\i popii, primarii, notarii, dasc[lii =i \[ranii pe care-i cunoa=te ca buni liberali =i buni prieteni personali. Stan =i Pandrav merg s[ dejuneze, ]n cursul dejunului, cei doi vechi camarazi ]=i dau drumul celui mai c[lduros entuziasm, zugr[vindu-=i pe ]ntrecute perspectiva fericirii poporului sub noua er[ de libert[\i publice ce se deschide. Dup[ ce pl[tesc dejunul, Pandrav se scoal[ =i zice: — Acuma, Stane, neic[, la lucru!... Am tr[sur[... c`nd plec[m? — Unde? ]ntreab[ Stan. — }n jude\... s[ lucr[m. — Ce s[ lucr[m? — Colegiul... Trebuie s[-ncepem... Nu e vreme de pierdut. — Apoi... , zice Stan, sc[rpin`ndu-=i barba lui patriarhal[... s[ ]ncepem... Dar eu zic c[ nu-i a=a zor... las[ s[ plec[m m`ine diminea\[. — De ce s[ nu plec[m numaidec`t? — Numaidec`t! de ce numaidec`t? Stai s[ mai vedem prieteni ]n ora=... M`nc[m desear[ cu mai mul\i... mai ne chibzuim... — Ce s[ ne mai chibzuim? r[spunde Pandrav impacient... ]mi pun candidatura... Am =anse. — Ei! =anse! s[ vedem.

Istoria se repet[

161

— Ce s[-vedem? omule! tu nu =tii ce =anse am? — Ba =tiu, dar ]n sf`r=it, acuma numaidec`t nu pot pleca... R[m`i pe desear[ aici, nu fi a=a nevricos... +i pleac[, l[s`nd ]n nedomirire pe entuziastul candidat. Seara se re]nt`lnesc la pr`nz ]mpreun[ cu al\i doi prieteni =i iar ]ncepe candidatul cu pornirea lui, Stan cu temporiz[rile. La un moment, Pandrav, obosit de at`ta s`c`iala, se scoal[ =i spune: — Ia ascult[, m[i Stane, ce m[ tot fierbi cu diploma\ie? Ce va s[ zic[ asta? R[spunde scurt: am, ori n-am =anse? — Bine, Tache, ai; nu zic ba. — Apoi atunci, dac[ am =anse... Dar Stan, plictisit =i el, la urma urmelor, r[spunde scurt: — Ei! =tiu c[ ai =anse... Dar batalamaua? unde \i-e batalamaua? — Care? — De la ogeac!... blagoslovenia hahamului! — Care haham? e=ti nebun? — De la Rusetache rabinul!... Ce te faci prost, c[ nu ]n\elegi? Pandrav sare-n sus turbat: — Cum! batalama! ogeac! hahamul! rabinul! Care va s[ zic[ de asta am luptat noi contra ciocoilor! Care va s[ zic[, asta este era libert[\ilor electorale! Ogeac, ai? batalama, ai? Bravo, nenorocitule! — Bine, toate bune, r[spunde Stan lini=tit, r[sufl`nd c[-n definitiv a ajuns s[ pun[ punctul pe i; toate bune =i frumoase, drag[ T[chi\[; dar f[r[ batalama nu se poate s[ ai =anse. Batalamaua, aia-i =ansa, alta nu-\i mai trebuie. — A=a! strig[ Pandrav ]n culmea furiei, am s[ lupt contra voastr[... =i contez pe concursul modera\ilor. Era ]n adev[r ]n Ploie=ti, pe atunci, o m`n[ de politica=tri, care se numeau modera\i, un fel de lichele centraliste, avoc[\ei

162

Ion Luca Caragiale

=i d[sc[la=i, care nu erau nici conservatori, nici liberali, b[ie\i nici prea-prea, nici foarte-foarte. C`nd Stan a auzit de „modera\i“, a bufnit de r`s: — Modera\ii! gogomanii! hahaha! auzi, modera\ii! +i apoi foarte serios: — Modera\ii, musiu Tache, sunt gogomani, dar nu p`n[ntr-at`ta ca dumneata, s[ se puie ]mpotriva st[p`nirii! Acest episod pe care-l uitasem mi l-a reamintit amicul meu Stan Popescu dup[ primul scrutin al alegerii de la Ploie=ti, v[z`ndu-m[ c[ am prea multe iluziuni despre rezultatul balotajului.
1898

SL{BICIUNE
Parizienii au aperitivul, vienezii fanfara, ploie=tenii politica, al\ii alta: locuitorii capitalelor mari au totdeauna c`te o deosebit[ sl[biciune, c`te o patim[. Dar bucure=tenii? E u=or de r[spuns: Muscalul! Muscalul, se-n\elege, nu at`t din punctul de vedere politic sau social =i cu at`t mai pu\in din punctul de vedere economic, fiindc[ muscalul nu vrea s[ =tie de regulamentele noastre poli\iene=ti, nu admite tarifele noastre oficiale; muscalul \ine la tariful s[u autonom. }n adev[r, ia s[ vedem. Tariful birjarilor de pia\[ sun[ astfel: „2 lei o or[ ]n raza ora=ului; 1 leu o curs[ ce nu trece! peste 1/2 ceas;

Istoria se repet[

163

2 lei cursa de la =i p`n[ la g[ri“. A=! crezi c[ vrea s[ =tie muscalul de asta! Dar putem noi tolera ]n statul nostru, ]n capital[, ca ni=te str[ini s[ nesocoteasc[ regulamentele stabilite? Fire=te c[ putem. De ce s[ nu putem? Nimic pe lume nu se poate mai u=or dec`t a tolera. Dar e drept s[ ]ndoiasc[, s[ ]ntreiasc[ =i, la zile mari, s[ ]mp[treasc[ pre\ul curselor? F[r[ nici o ezitare, r[spund: da, e drept. Nimic nu e mai drept pe lume dec`t pre\ul patimii. Vede\i pe acest mic impiegat. +ti\i c`t[ leaf[ are t`n[rul pe lun[? 150 de lei... adic[ 150 ]n stat; ]n m`n[ cap[t[ 135; care va s[ zic[, 1620 de lei pe an; prin urmare, are venit, din munca lui, c`te 4 lei =i 44 de bani f[r[ ceva pe zi, ]n anii comuni, iar ]n anul bisextil, c`te 4 lei =i 42 de bani =i ceva. E cam prea pu\in, ce e drept; dar pentru un t`n[r f[r[ vi\ii =i cu socoteal[, poate s-ajung[. Ia, s[-l privim, m[ rog. Unde-o fi merg`nd a=a g[tit acest june? Se opre=te ]n fa\a cofet[riei Riegler s[-=i a=eze ]nc[ o dat[ cravata, care arde ca focul; ]=i scutur[ cu batista pantofii de lac, ]=i potrive=te \ilindrul, dup[ ce-i trage ap[sat o m`nec[ ]mprejur; se-n\epene=te ]n c[lc`ie =i se uit[ spre fa\ada Teatrului Na\ional... La ce se uit[? Ei! la ce! la muscali... Dup[ mult[ dezbatere interioar[, ]=i alege unul foarte malade\, ]mbr[cat ]n catifea albastr[, cu br`u pembe, cu doi trotteurs negri, ce m[n`nc[ jeratic... Picior peste picior =i: — Paidiom, gaspadin!

164

Ion Luca Caragiale

Unde?... Asta e! N-o s[ mearg[ omul cu muscalul s[ m[n`nce rahat la ci=meaua lui Cantacuzino de la Filaret... La +osea! unde merge toat[ lumea bun[. Dar o s[-mi zici dumneata: — Cum se poate? Un om care c`=tig[ pe zi 4 lei =i 44 de bani f[r[ ceva ]n anii comuni =i 4 lei =i 42 de bani =i ceva ]n anii bisextili, cum se poate s[ cheltuiasc[ zece-doisprezece lei pentru birj[ la +osea? — Iaca, se poate. — Atunci, micul impiegat, Doamne iart[-m[! ciupe=te din banii publici pe care i-o fi m`nuind... — Doamne fere=te! este unul din cei mai de treab[ func\ionari, onest ]n toat[ puterea cuv`ntului: s[-i dai f[r[ team[ sute =i mii pe m`n[... — Atunci, joac[ =i c`=tig[... — }n via\a lui n-a pus m`na pe o carte de joc; din contra, juc[torii ]i inspir[ ad`nc[ aversiune. — Atunci... cum e t`n[r, bine f[cut =i cur[\el... — A! Domnule! e un b[iat plin de frumoase sentimente morale; niciodat[ n-ar fi ]n stare s[ g`ndeasc[ m[car pe departe la o infamie. +i pe urm[, e ]namorat de o jun[ modist[ foarte frumu=ic[, pe care e vorba s[ o ia ]n c[s[torie. +i ea e o fat[ foarte cumsecade =i me=ter[. Are o mic[ economie =i o s-o mai ajute =i o m[tu=[ ca s[ deschiz[ un magazin de mode... 0 s[ fie o c[snicie foarte potrivit[. A! tocmai iat-o =i pe ea. * A=a c[-i foarte dr[gu\[?... Cu c`t gust se ]mbrac[! Ce p[l[riu\[ cochet[! Ce botine elegante! Ia privi\i-o cum calc[ de u=urel, parc[ e o p[s[ric[!

Istoria se repet[

165

S-a oprit... Face un semn de chemare cu m[nu=a... Cui?... Ei! cui! fire=te c[ nu dumitale ori mie... Muscalului... Doi vine\i superbi... roate galbene cu cauciuc... A! cauciucul! mai ales pe pavajul [sta nou de lemn =i de asfalt =i pe =oseaua b[tut[ cu ma=ina... — Quelle volupte, m[ chere!1 +i... zboar[! * „Zboar[, zboar[, p[s[ric[! zboar[, c`t e=ti tineric[!“ zice poetul, uit`ndu-se lung dup[ tr[sura ]n care, sub umbrelu\a azurie, se vede sclipind p[rul cel blond =i ceafa cu puf de piersic[... (A\i observat, desigur, c[-n anul [sta se poart[ foarte mult blondul.) — D-ta z`mbe=ti, zice economistul sever. Dumitale ]\i place asta; aprobi luxul acesta nebunesc, din care are s[ rezulte ruina societ[\ii noastre... Dar ne ducem la faliment, domnule! — Te rog,’ domnule, zic eu... — Daca dind[r[tul acestui lux (m[ ]ntrerupe un moralist), ne-ar p`ndi numai ruina material[, falimentul, ]nc[ n-ar fi o nenorocire destul de mare. Nenorocirea cea mai mare care ne p`nde=te este dec[derea social[, insanitatea, pierderea busolei morale... M`ine-poim`ne, nebunia luxului va ]mpinge pe micul impiegat s[ falsifice scripte, pe frumoasa blond[ s[... — M[ rog, domnule, n-ai dreptul s[ b[nuie=ti... Cum? pentru o pl[cere inocent[, pe care \i-o po\i explica prin... — Nu \i-o po\i explica, ]mi zice un filosof, dec`t prin mania reprezent[rii...
1

Ce pl[cere, draga mea! (fr.)

166

Ion Luca Caragiale

— Nu-n\eleg, zic eu. — Mania reprezent[rii se nume=te acea pornire foarte comun[ la oameni... — M[ rog, ]ntrerup eu pe filosoful meu, d[-mi voie: po\i s[ m[-mprumu\i cu dou[zeci de lei p`n[ la 15 ale lunii viitoare? Am mare nevoie. — Cu pl[cere, poftim... Ziceam dar c[ mania reprezent[rii... — M[ iart[, zic eu, ]mi explici aldat[... m[ gr[besc. — Ei! stai un minut. — Nu pot, e t`rziu... M[ a=teapt[ nevasta g[tit[: i-am promis s-o duc la +osea negre=it... La revedere... Aha! apilpisi\i trotteurs: — Paidiom, gaspadin!
1899

INTELECTUALII...
Intelectualii! Iat[ un soi pre\ios de cet[\eni, de lipsa c[ruia patria noastr[ nu se poate pl`nge. Slav[ Domnului! avem destui. Odinioar[, intelectualii, mult mai pu\ini la num[r ca ast[zi, formau un fel de sect[, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei pre\ioase secte era la cafeneaua Brofft — singura rim[ posibil[ la moft — peste drum de Cap=a, ]n pr[v[lia caselor Zerlendi, unde acuma se afl[ Luvrul de Bucure=ti. Acolo — precum odinioar[ muzele ]n Parnas —se adunau intelectualii spre a-=i ]mp[rt[=i ]naltele cuget[ri =i inspira\iuni, gust`nd un fel de ambrozie, compus[ din pu\in lapte, pu\in „jvar\“ =i pu\in zahar, =i numit[ ]n limba vulgar[ „capu\in“. De aceea, profanii invidio=i, care nu erau admi=i s[ se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe ace=tia: „capu\ini=ti“.

Istoria se repet[

167

Aceea a fost prima perioad[, cum am zice perioada eroic[, a capu\inismului =i capu\ini=tilor. Cafeneaua Brofft, poate tocmai din cauza m`ndriei excesive a intelectualilor, a ]nceput s[-=i piarz[ ]ncetul cu ]ncetul clien\ii, care consumau altceva dec`t capu\in. Ar fi lucru oarecum explicabil: omul inferior se g[se=te foarte str`mtorat ]ntr-o atmosfer[ prea ]nalt[. Ce s[ caute un biet mojic de r`nd acolo unde se str`ng persoane de elit[?... Din pricina intelectualilor, sau din alt[ pricin[, pu\in import[, cafeneaua Brofft, merg`nd din ce ]n ce mai slab, a trebuit p`n[ la urm[ s[ se desfiin\eze. Dar intelectualii nu puteau r[m`nea pe drumuri; trebuiau deci s[=i caute un nou sediu numaidec`t... At`tea chestiuni arz[toare de estetic[, de filozofie, mai =tiu eu de ce! reclamau solu\iuni urgente. Capu\ini=tii ]=i aleser[ un local mult mai frumos =i mai confortabil dec`t cel vechi; ]=i str[mutar[ sediul la Fialcowsky, cafenea-cofet[rie celebr[ mai ales pentru beltelele ei. Aci — lucru foarte ciudat! =i care nu s-ar putea explica dec`t prin teoria evolu\iunii — aci s-a f[cut o schimbare ]nsemnat[ ]n moravurile intelectualilor. Este unde, la Brofft, erau foarte exclusivi =i din cale-afar[ discre\i, discut`nd pe =optite, a=a ca s[ nu le poat[ profanii auzi ]naltele ]n\elepciuni — la noul sediu, ]ncepur[ s[ primeasc[ al[turi de ei, deocamdat[ la mese ]nvecinate, apoi chiar la masa lor proprie, mu=terii care nu luau capu\in, oameni cu totul nedemni de a se numi intelectuali. Apoi, dezbaterile capu\iniste ]ncepur[ s[ se fac[ ]n gura mare, a=a c[ toat[ lumea profan[ de cafenea =i cofet[rie, ba, vara, chiar ]n Pia\a Teatrului, le putea auzi perfect. Dar dac[ zic c[ lumea profan[ le putea auzi, asta nu ]nsemneaz[ c[ le =i putea pricepe. Numai ale=ii le-au putut pricepe, =i asta a f[cut un mare bine public: ]ncet-]ncet, =i din ce ]n ce mai numero=i, ]ncepur[ s[ ias[, din r`ndurile poporului, o sum[ ]nsemnat[

168

Ion Luca Caragiale

de tineri a c[ror voca\iune era s[ fie intelectuali. P`n[ aci nu se =tiuser[ num[ra, neav`nd un semnal de raliare, o eclesie. Aceasta a fost perioada clasic[ a intelectualilor. }n cur`nd, potrivit principiului evolu\iunii, eclesia a num[rat a=a de mul\i adep\i, ]nc`t Fialcowsky nu i-a mai putut ]nc[pea =i ei au pornit care-ncotro s[ propov[duiasc[... Azi, mai mult ca totdeauna, la noi mai mult dec`t oriunde, intelectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales c`nd e vorba de mi=carea „cultural[“. Ei fac ploaie =i vreme bun[, ei tarifeaz[ pre\urile succeselor =i decern[ laurii, ei condamn[, ]ng[duie sau ]ncununeaz[ — ]n literatur[, ]n teatru, ]n arte, ]n =tiin\e, ]n fine ]n tot: ei! ei, intelectualii! Aceste exemplare de lux ale omenirii mi=un[ ast[zi prin toate unghiurile publice. Lipsi\i cu des[v`r=ire de vreo fals[ fudulie, intelectualii intr[ ]n toate localurile de consuma\ie =i se amestec[ bucuros cu to\i comunii muritori... Asta e o tactic[ iezuitic[, a=a crez eu; c[ci, pentru a renun\a ace=ti ale=i la m`ndria lor legitim[ si a se apleca a=a cu dinadinsul la contactul nostru, trebuie c[ au un scop; =i acela desigur nu poate fi altul dec`t luminarea maselor ignorante. Odat[ cu ie=irea de la Fialcowsky, care numaidec`t s-a desfiin\at =i el ca =i Brofft, eclesia capu\inist[ a trecut din perioada clasic[ ]n perioada politic[: de la revela\iune la apostolat. Iat[-i... La orice mas[ de la ber[rii, birturi, cafenele, dac[ sunt trei mu=terii, unul desigur este un intelectual. Ce face el, omul ales, al[turi cu cei doi profani? ]=i ]ndepline=te misiunea: propag[, lumineaz[, vulgarizeaz[. Sunt chelneri care, dup[ c`t au prins pe apucate din dezbaterile =i conferin\ele intelectualilor, pot face mar\ pe un profesor de universitate, mai ales dac[ l-or lua repede. Dar mai la urm[, o s[ m[-ntrebi dumneata:

Istoria se repet[

169

— Bine, dup[ c`te mi-ai scris aci, cam ]n\eleg eu ce sunt intelectualii; dar at`ta nu mi-e de ajuns; a= voi s[-mi dai o defini\iune mai scurt[ =i mai limpede; s[-mi spui deslu=it, ce este un intelectual? — Bucuros, r[spund eu; iat[: Omul care despre\uie=te orice ocupa\ie de imediat[ utilitate =i pentru el =i pentru lume =i se ded[ la nobila profesiune de g`nditor — se nume=te un intelectual. Sunt mii =i mii de unelte-n lume; glon\ =i n[vod, plug =i sap[, tesl[ =i r`ndea, ciocan =i nicoval[, cot =i terezii — cine le mai =tie pe toate? — un ]ntreg arsenal inchizitorial! f[r[ acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din s`nul naturii, din s`nul mamei crude, care mai totdeauna trebuie apucat[ str`ns ]n cle=te, canonit[, b[tut[ p`n[ la s`nge, ca s[-\i dea o pic[tur[ de lapte. Ei!... Intelectualul e prea bl`nd fiu ca s[-=i maltrateze cumva mama. M`na lui, care n-are alt[ menire dec`t s[ treac[ u=or pe frunte-i, s-ar murd[ri la atingerea vreuneia dintre uneltele de tortur[... Intelectualul a venit ]n existen\a terestr[ ]narmat cu o unealt[ mult mai nobil[, o zestre divin[: g`ndirea! Acu... de=tept ori ba, spiritual ori nerod, cu scaun la minte ori lovit cu leuca — astea sunt ]ntreb[ri absolut indiferente; e destul c[ poate zice cu toat[ siguran\a: „Eu!... Eu sunt un intelectual!“
1899

DESPRE COMETA
Prelegere popular[

D. Mariu Chico= Rostogan, distinsul nostru pedagog =i director al =coalei model „Ulpiu Traian“, este destul de cunoscut tuturor acelora care se intereseaz[ de mi=carea noastr[ cultural[, a=a ca s[ ne scutim de a-i mai face vreo reclam[. Ne m[rgi-

170

Ion Luca Caragiale

nim doar s[ d[m aci, cu sfin\enie, prelegerea pe care d-sa a \inut-o, ]n fa\a =colarilor s[i, asupra cometei de luni l, mar\i la 2 noiemvrie. Pentru ca s[ guste cititorul =i mai bine aceast[ produc\iune, trebuie s[-i amintim c[ vechea noastr[ cuno=tin\[, eminintul pedagog d. Mariu Chico= Rostogan, totdeauna, ]nainte de e =i i, pronun\[ pe: n ca ]n fran\uzesc; t ca k; d ca ]n; g ca j; c ca == etc. Pe ici, pe colo, pentru a \inea de=teapt[ aceast[ amintire, transcriem c`t se poate mai exact felul de pronun\are a eminintului pedagog, — l[s`nd cititorului s[ suplineasc[ p[r\ile din cale-afar[ originale. Iat[ prelegerea d-lui Mariu Chico= Rostogan: P R O F E S O R U L: Am primit ghe la onoratul ministeriu urm[torul \ircular:
„Domnule director, }n apropierea zilei de prima novembre, lumea toat[ =i mai cu seam[ masele populare sunt ad`nc mi=cate de profe\ia savantului Falb asupra sf`r=itului lunii prin ]nt`lnirea p[m`ntului cu cometa lui Biela. Ministeriul v[ invit[ dar cu onoare a face copiilor din =coala dv. o prelegere popular[ despre comete ]n genere =i despre falsitatea prevederilor sinistre, adic[ despre imposibilitatea unei ciocniri a planetei noastre cu un alt corp ceresc. +tim cu to\ii c[ influen\a genera\iunilor care tr[iesc simultaneu este reciproc[. Astfel, copiii, merg`nd pe la c[minurile lor, ar duce ]mb[rb[tarea de care au ast[zi at`ta nevoie masele populare ignorante, a c[ror imagina\ie este totdeauna pornit[ la supersti\iuni =i la credin\[ ]n supranatural. Primi\i, domnule director, distinsa noastr[ considera\iune.“

No! auzit-a\i numa cum se esprime onoratul ministeriu c[tr[ migne, m[?... „cu onoare!“ =i... „ghischinsa noastr[ considera-

Istoria se repet[

171

\iune!...“ Numa voi, ni=te r`tagni, nu cunoa=te\i r[=pectul, =i doar ghestul v[ mu=truluiesc... Ne vom ]ngheplini a=edar misiugnea =i v[ vom face o prelejere ghespre comeat[. + C O L A R U L I O N E S C U: Apoi, a trecut... P R O F E S O R U L: (aspru): Nu la larm[, spurc[ciune!... Silen\ium =i aten\iune, c[-z intr[m ]n makerie! Numele ,,comeat[“ ia=te ghe j[nul femenin: o comeat[, dou[ comeate, =i gheriv[ ghe la com[, coam[, capelur[, pleate lunji, respective: comat[, comeat[, astru pletos, vulgo1 stea cu coad[. Apari\iunea comeatelor au es[r\itat togheauna ]nr`urire asupra maselor populare, asupra prostimii, cu at`ta mai mult c[ aceea ap[ri\iune au fost pre\es[ ghe bolizi, mecheori, a=teroizi, cari se arat[ ca o ploaie ghe steale =i cari... + C O L A R U L O T O P E A N U: (ridic`nd m`na-n sus): Dom’le!... P R O F E S O R U L: No! ai vreo observ[\iune de f[cut?... + C O L A R U L O T O P E A N U (]n picioare): Dom’le mama-ntr-o sear[, iarna trecut[, a v[zut ploaie de stele, afar[... P R O F E S O R U L (impacient[!): He!... c[-z doar[ nu era s[ le vaz[-n bordei... + C O L A R U L: +i eu =i cu taica eram culca\i, =i c`nd a intrat mama ]n cas[ =i ne-a spus s[ ie=im afar[ s[ vedem, taica n-a vrut. P R O F E S O R U L (mai impacient): H[! + C O L A R U L: Zice taica: „Nu ies din plapum[ pe gerul [sta, s[ =tiu de bine c[ plou[ =i c`rna\i...“ (+colarii r`d.) P R O F E S O R U L (foarte impacient[!): Tat[-t[u este un azin, carele nu =tie s[-\i ghea o educa\iune zolid[. (Copiii r`d mai tare; profesorul foarte aspru:) No! basta!
1

]n limbaj popular (lat.).

172

Ion Luca Caragiale

Merem mai gheparte =i intr[m ]n ghemonstr[\iune. (Coboar[ la tabl[, ia tibi=irul =i desineaz[, nu tocmai exact, o elipsa cu focarele foarte dep[rtate.) No, acuma, B`rs[scule, tu carele ai mai mult[ aplica\iune la machemachic[, spune-ne doar[ ce am vrut eu s[ prezent aici? + C O L A R U L B ~ R S E S C U: Un... castravete, domnule. P R O F E S O R U L (st[p`nindu-=i un z`mbet simpatic): M`nc[-l cu mum[-ta! (Schimb`nd repede tonul:) Tot la foale \i-i g`ndul, s[ le-ndopi!... Nu-i castraveche, m`nc[ule!... e o elips[, o curb[ lunguia\[, care are duplu \entrum; unul aici ]n punctul omicron, =i alt \entrum togma dincoace, la ceilant[ estremitache, ]n punctul omega. Aceasta-i calea comeatii. No, acuma pornim, m[ rog, cu comeata de dincolo de punctul omicron pe calea ei, =i merem, merem, mereu merem c[tr[ soare, carele ia=te ]n primul \entrum, omega. (Urm`nd, dup[ metoda intuitiv[, cu creta pe linia elipsei, profesorul simuleaz[ cre=terea =i descre=terea mersului cometei.) Cu c`t se apropie ghe soare, astrul pletos ]=i ac\el[reaz[ am[surat mersul s[u, ne\[sare cres\endo, sim\ind acea atrac\iune puchearnic[, ca un =coler diliginche c`nd s-apropie de focarul luminii intelectuale =i morale, de scoal[ =i de profesorele s[u... Apoi, cu c`t se dep[rteaz[ de la primul \entrum =i mere c[tr[ al doilea \entrum, se lenevea=te am[surat =i ]mbl[ncet =i tot mai ]ncet, descres\endo, ca un =coler puturos =i f[r[ aplica\iune (cu dezgust), carele preajet[ la datorin\[. E X E M P L A D O | E N T1: bun[oar[, ]nt[i ca B`rs[scu S\ipiogne, =i al doilea ca Ioanescu Agnibal alias agnimal! (R`sete.) Silen\ium!...
1

Corect: Exempla docent (lat.) — exemplele ne ]nva\[.

Istoria se repet[

173

Pentru aceea doar[, cu toate calcul[\iunile =i opera\iunile alghebraice asupra pro\esului mehanic, c[ a plus b musai c[ este, m[ rog, ecval cu t, comeata nicighec`t nu vine pre\ize. + C O L A R U L I O N E S C U: Zicea c[ vine ieri seara, dom’le. P R O F E S O R U L: Au zis tat[-t[u... + C O L A R U L: Nu, dom’le; Falb... P R O F E S O R U L: Ai v[zut tu pe Falb... + C O L A R U L: Nu, dom’le, era ]n Universul =i-n toate gazetele... P R O F E S O R U L (grav): Ugniverzul doar[ =i toate gazetele cvotighiene nu sunt competente ]n cauz[; p`ntru a=a un lucru trebuie s[ conzult[m public[\iunile =pe\iale, cum e bun[oar[ Mundus oder |odiacon, „Univerzal-trans\edentalcosmologhi=e-astronomi=e-meteo- rologhi=e Flighende Bleter“1, acea public[\iune de fal[ care apare o dat[ la lun[ =i ]n care se arat[ \[lebritatea erughi\iunii germ`ne, p`ntru carea, ca so poat[ cineva pricepe, musai s[ aib[ =tiin\[ ghespre ra\iunea pur[, musai s[ =tie jugheca ca Kant. (+colarii r`d tare.) Faveke lingvis!2 vitelor =i grobianilor, c`nd caut s[ v[ scot din acele credin\e r[t[cite, a c[ror consecven\ie este ignoran\ia =i imbe\ilitachea!... C[ci au fost pro=ti =i neghiobi, =tultorum numerus infignitus!3 care au crezut cum c[ orice comeata iaste un s[mn, o amenin\are, o piaz[ rea.... + C O L A R U L O T O P E A N U: La noi, la Otopeni, spune, domle’, tata, c[ s-a st`rpit toate vacile c`nd a venit cometa ailalt[.
Corect: Fliegende Bl`tter (germ.) — Foi volante. Corect: Favete linguis! (lat.) — T[cere! 3 Corect: +tultorum numerus infinitus! (lat.) — num[rul pro=tilor este nesf`r=it!
1 2

174

Ion Luca Caragiale

P R O F E S O R U L: Dar mum[-ta de ce nu s-au st`rpit, boule?... No, merem mai gheparke... f[r[ collocvium! S[ vedem numa care este posibilitatea de o ]nt`lnire a globului terestru cu cometa lui Biela... (Hot[r`t:) Apoi, asta nu-i slobod, asta nu se poate, deoarece to\i erughi\ii au proboluit negativa! (Cu siguran\[:) Natura non fa\it zaltus1, m[ prostovanilor! Ea au pus doar[ ghestul spa\, ca s[ aib[ loc corpurile cere=ti s[ ]mble care-nc[tr[u ]n univerz, f[r[ coliziune, f[r[ craval2: s[ aib[ flecarele p`ntru trubuin\ele respective comoghitachea lui! (+colarii r`d foarte tare =i fac zgomot.) P R O F E S O R U L: Nu larm[, r`tanilor incon=tii! nu r`de\i ca ruralii, cari n-ave\i dec`t in=tincturi chelurice =i nu sim\i\i penetr[\iune la cont`mpl[\iunea naturii carea (cu mult[ eleva\iune) dup[ cum lucr[ este, m[ rog, p`ntru =pectatoriul cu per=pica\itache“ un spectacol plin de admira\iune =i vener[\iune!... No! acuma v[z’t-a\i c[ ieri nu s-au ]nt`mplat nimica... De ce n-a\i vinit la scoal[ ieri, s[ azista\i ]mpreun[ cu profesorele vost’?... + C O L A R U L B ~ R S E S C U: Ni-era fric[ de comet[... P R O F E S O R U L: Fric[, h[?... No, du-chc! + C O L A R U L I O N E S C U: Eu am venit, dom’le, cu Popescu Ion =i cu Otopeanu Marin, =i-am stat de la dou[ p`n[ la patru, =i dumneata n-ai venit. P R O F E S O R U L: H[! + C O L A R U L: +i c`nd i-am spus mamii, a zis c[ n-ai venit de frica cometii.
1 2

Corect: Natura non facit saltus (lat.) — Natura nu face salturi. De Ia germ. Krawall — scandal, ceart[.

Istoria se repet[

175

P R O F E S O R U L: (sup[rat, cu humor amestecat cu dispre\): Pe mine s[ m[-nv[\a\i corajul, tu =i cu mum[-ta, ni=te loaze! pe mine? care, ]n c[tane, la Zolf[rino, unde au fost =i cu fran\ozul, =i cu talianul, am avut un frache mai mare undrofi\ir ]n gavaliri =i un unchi de pe mam[ fetfebel la granatiri!... Voi! pe migne’ Vezi numa! (Transportat, c`nt[ cu mult av`nt eroic:)
„La Zolf[rino ghe vale, Mere-un ghen[ral c[lare +i tot strig[-n gura mare: — Imp[rache ]n[l\ache! Pugne pase, nu che bache, C[-\i perzi c[tagnele toake!

...und 50 waiter1...“

(Copiii aplaud[ =i r`d) Profesorul: Nu larm[, vitelor, cari n-ave\i respect ghe istoria neamului!... Merem acu mai departe, s[ vorbim de temp’ratura comeatii =i apoi de conzisten\ia ei, pentru ca mai apoi, la urm[, s-ajungem, m[ rog, la concluziunea aceea, cum c[ nicic`nd n-avem s[ ne temem de sf`r=itul lumii, carele nu se poate. No! temp’ratura! (cu mult[ volubilitate:) Vremea, m[ rog, se-mparte, dup[ cum au proboluit |elzius, ]n dou[ p[r\i, cari se despart una de alta la acel fixum, carele se cheam[ zero graduri sau nul... De-acolo, aceea care mere-n sus — B`rs[scule, fii atent! — este partea c[lduroas[, =i aceea care mere-n jos — Ioanescule, nu c[sca gura, c[ intr[ musca! — este partea friguroas[, iar la nul, m[ rog, apa — Pop[scule, vrei s[ m`nci b[taie! — apa prinde pojghi\[.
1

Corect: Und so weiter (germ.) — =i a=a mai departe.

176

Ion Luca Caragiale

De aceea, ia=te iarn[ =i var[, dup[ cum arat[ la termometrul lui |elzius, respective \entigrad, iar acei care =tiu carte, iar nu ca poporul de r`nd, numesc c[ldura plus =i frigul minus. Prin urmare, e proboluit cu metoaghele moghearne cum c[ comeata este totdeuna ]n minus: despre o infl[m[\iune dar[ nu poate fi vorba. No! acum conzisten\ia. (+i mai volubil:) Conzisten\ia comeatii conzist[ din materia cea mai fain[ din toate puncturile de vedere a senzurilor noastre; mutachis mutanghis1, mai fain[ dec`t o be=ic[ de s[pun, m[ rog! Materia ]n jen[re e doar ceva, m[ rog, carele nu esist[, ci e mai apoi numa o ]nsu=ire a lucrului ]n sine2, carele iaste o enerjie, carea nu se =tie =i pe carea semper ignorabimus!3... Aceea apoi nu-i ghe nasul vost, ni=te muco=i! c[ e prea ]nalt; aceea o ve\i =tudui c`nd ve\i ]mbla la Univorzitache, cum am ]mblat =i eu. De nasul vost este’ doar aceea care v[ spun eu, cum c[ destulu-\i-i vorba m[iastr[ a marelui jeniu Neftone4, c[ o comeata c`t de mare, m[car ca de-aici p`n’ la Budope=ta, prin condens[\iune, o poate v`r` ]ntr-un... ]ntr-un... fingherhut5... p[l[ria ghejetului... ghej[tar... vulgo n[p[rstoc. No, acuma, Incluziunea. Mere\i acas[ =i spune\i tat[-t[u =i mumi-ti, respective p[rin\ilor vo=tri ignoran\i, s[ nu mai fie neghiobi s[ aib[ fric[ ghe fignis munghi6, c[ cine crede ]n supersti\iuni devine ridiculos fa\[ cu =tiin\a =i merit[ ghespre\[luit.
1 Corect: Mutatis mutandis (lat.) — schimb`nd ceea ce trebuie schimbat. 2 Concept al filosofiei kantiene. 3 Vom ignora ve=nic! (lat.). 4 Newton. 5 De Ia germ. Fingerhut — degetar. 6 Corect: Finis mundi (lat.) — sf`r=itul lumii.

Istoria se repet[

177

(+colarii r`d, Ionescu mai tare ca to\i.) P R O F E S O R U L (d`nd din cap cu dispre\ c[tre Ionescu): Las’ pe al\ii s[ r`d[; nu r`ghe tu, urecheatule, c[ eu che urechesc ]nc-o toan[; che fac numa apoi s[ vezi steale =i comeache ziua miaza mare! ]n\[lesu-m-ai? (Copiii devin din ce ]n ce mai impacien\i =i mai zgomoto=i.) P R O F E S O R U L: De aceea trubuie c[ s[ avem p`ntru =tiin\[ cel mai nalt respect, dar totdeodat[ cu ceea mai profund[ moder[\iune, m[ rog. C[-z =tiin\a nu trubuie tractat[ ]n mod excluzivist nici ca pe o zei\[ ce st[ ]n ceriu, cum spune Schiller, nici ca pe un dobitoc ghe muls! (Copiii devin =i mai impacien\i, =i mai zgomoto=i.) P R O F E S O R U L (ridic`nd emfatic tonul pe m[sur[ ce cre=te zgomotul =colarilor): Aignem ist ghi visen=aft, ghi hohe, ghi himli=e Ghiotin... m[garilor! ghem anghern, ghi tiuhtighe Kuh... boilor! ghi in mit Butern fersorct1... porcilor! (Profesorul iese c`nt`nd „La Zolf[rino ghe vale“; copiii ies foarte veseli dup[ el, f[c`nd un zgomot nemaipomenit.)
1899

ACCELERAT No. 17
Un individ purt`nd pe umeri o =ub[ larg[, cu o c[ciul[ mare pe ceaf[, st[ la mas[ ]n restaurantul G[rii de Nord =i bea ceai. Are un geamantan de p`nz[ cu cercuri de tinichea al[turi pe un scaun, =i pe mas[ un sac de piele neagr[, prin m[nu=a c[ruia
1 Corect: Einem ist [die W`ssenschaft] wie die hohe, die himmlische Gottin, dem andern, 1 Eine tucht`ge Kuh, die ihn mit Butter versorgt (germ.) — acest citat dintr-una din Xeniile lui Schiller e tradus, ]n modul s[u inegalabil, chiar de Rostogan ]n pasajul anterior: „C[-z =tiin\a...“ etc.

178

Ion Luca Caragiale

]=i \ine petrecut[ bine m`na st`ng[ p`n[ la ]ncheietura bra\ului. Dup[ figur[, dup[ maniere =i port, trebuie s[ fie vreun negustor, ori arenda= din provincie. Un domn bine ]mbr[cat, blan[ cu guler de astrahan =i c[ciuli\[ asemenea, bea cafea la alt[ mas[, fumeaz[ =i se uit[ din c`nd ]n c`nd c[tre provincial, care nu ia seama deloc c[-l observ[ cineva, ]n acela=i timp, domnul trage cu ochii la u=[: a=teapt[ desigur pe cineva, =i cu ner[bdare. Negustorul pl[te=te ceaiul, ]ndat[, iat[ =i hamalul vine s[-i spun[ c[ trenul a tras la peron; ]i ia geamantanul de p`nz[ =i vrea s[-i ia =i sacul de piele, ca s[-l u=ureze pe pasager; dar acesta ]=i trage repede m`na cu sacul =i refuz[ serviciul. Sacul nu e mare, dar trebuie s[ fie greu, fiindc[ pasagerul, ridic`nduse, trebuie s[-l \in[ =i de dedesubt cu m`na dreapt[. Hamalul porne=te spre u=[; negustorul dup[ el. Domnul, care n-a sc[pat din ochi nici o mi=care, s-a ridicat =i el =i porne=te pe urma negustorului la c`\iva pa=i. Negustorul s-a suit ]ntr-un vagon de clasa ]nt`ia, =i =ade pe coridor cu sacul lui ]n bra\e. Domnul se plimb[ de colo p`n[ colo pe peron, tr[g`nd cu ochiul aci c[tr[ partea pe unde vin pasagerii, aci c[tr[ geamul la care st[ ]n picioare omul cu sacul, pe c`nd acesta se uit[ foarte distrat pe geam la mi=carea de pe peron. Mai sunt cinci minute... Domnul de pe peron se vede bine c[ fierbe de ner[bdare... ]n sf`r=it, un om ]mbr[cat modest, un fel de fecior de cas[, f[c`ndu-=i greu loc prin mul\ime, sose=te g`f`ind cu un geamantan frumos de piele ruseasc[, cu un tartan =i cu un bilet de clasa ]nt`ia. — Dobitocule! era s[ m[ faci s[ scap trenul!... Apoi, lu`ndu-=i bagajul =i biletul, trage la o parte pe fecior =i ]i =opte=te pripit =i cu un aer foarte sever.

Istoria se repet[

179

Mai sunt dou[ minute. Domnul, ajutat de fecior, se suie ]n vagon unde e negustorul. Acesta, ]ndat[ ce s-a suit domnul, trece din coridor ]n cupeu, pe c`nd domnul face fel de fel de semne de inteligen\[ feciorului s[u, care st[ drept ]n fa\[-i pe peron. Fluierul ]nt`i... Apoi numaidec`t al doilea... Fr`nele se desfac... Trenul a pornit. Domnul intr[ ]n cupeu dup[ negustor, care s-a dezbr[cat de =ub[ =i sade cu sacul pe m`n[. — Bonsoar, zice domnul. — Bonsoar, r[spunde negustorul. +i domnul se a=eaz[ pe fotoliul din fa\[, dup[ ce =i-a pus geamantanul ]n plas[ =i tartanul la c[p[t`i. Doi-trei kilometri t[cere. — Merge\i departe? ]ntreab[ domnul. — De; departe =i nu departe... — P`n[ la M[r[=e=ti... — P`n[ la M[r[=e=ti? — Da. Dar dv.? — +i eu tot p`n[ la M[r[=e=ti. — Vezi?... Dup[ daraveri... — Da, dup[ daraveri. Dar dv.? — Tot dup[ daraveri. Conductorul... Taie biletul domnului =i ]ntinde m`na c[tr[ negustor... — 753, zice omul, care pare c[ deja mo\[ie, =i pune m`na ]n buzunar s[ arate carta... Conductorul salut[ =i pleac[. — Ave\i cart[ permanent[? ]ntreab[ domnul. Sunte\i poate la Senat... — Ba nu... am bilet de abonament... Am multe alergaturi =i-mi vine mai ieftin... Chitila...

180

Ion Luca Caragiale

— Pu\in[ lume ast[zi ]n tren. }n tot vagonul suntem numai noi =i ]nc[ un pasager ]n alt cupeu. E bine... putem dormi p`n[ la M[r[=e=ti! zice domnul, lungindu-se pe fotoliuri =i acoperindu-se cu tartanul. — A! eu nu dorm niciodat[ ]n tren, zice negustorul... +ti\i, umblu cu bani... Punga=i... — Frate, s[ fie adev[rat?... — Ei, bravos! Nu s-a-nt`mplat =i mai acu o lun[?... — Eu, drept s[-\i spun, nu m-am g`ndit niciodat[... S-o fi ]nt`mplat a=a o dat[. — Numa o dat[? — }n clasa ]nt`ia? — Tocmai ]n clasa ]nt`ia, fire=te, zice negustorul. Mie, ce s[-\i spui? mi-e fric[ al dracului. Mi se-nt`mpl[ c`teodat[ s[ am sume mari cu mine... bunioar[ ca acuma... — Glum[ e s[ m[ arz[ odat[ cu o avere de om. — !!! — Patruzeci de mii de franci!.... — S[ fereasc[ Dumnezeu! M-ar omor]! adaog[ provincialul — Nu \i se pare dumitale c[ e prea cald aici? ]ntreab[ domnul, =terg`ndu-se de sudoare. — Nu, r[spunde negustorul, e tocmai potrivit. — Mie mi-e grozav de cald. +i domnul iese s[ se r[coreasc[ pu\in ]n coridor. Peste c`teva momente, domnul se re]ntoarce la locul lui. — M[ rog, zice provincialul, trenul [sta se mai opre=te undeva p`n[ la Ploie=ti? — Da... la Peri=, dou[ minute. — La Ploie=ti, ne d[m jos, s[ lu[m c`te-o dulcea\[... —... Ne d[m, dac[ vrei, zice domnul distrat, ca de pe alt[ lume, =i se tr`nte=te s[ doarm[, ]nvelindu-se cu tartanul peste cap.

Istoria se repet[

181

Trenul a plecat din Peri=. Negustorul scoate un m[r din buzunarul =ubei =i ]ncepe s[ ron\[ie. Deodat[ domnul se ridic[: — Peste putin\[ s[ dorm... teribil de cald! Apoi, da geamantanul jos, ]i deschide =i scoate un =ipu=or elegant; de=urupeaz[ dopul =i ofer[ negustorului. — Cognac... — Mersi... De zece ani nu mai pun spirtoase ]n gur[... — E extrafin... — Mersi... Sunt oprit... Domnul, m`hnit de refuz, ]n=urupeaz[ la loc dopul, pune =ipu=orul ]n geamantan, pe care-l arunc[ iar ]n plas[. Apoi, sufl`nd greu de c[ldur[, iese iar[=i ]n coridor, unde se plimb[ de colo p`n[ colo. Provincialul se lunge=te bine, pun`ndu-=i sacul c[p[t`i. Conductorul: — Biletele pentru Ploie=ti, domnilor!... Domnul din coridor d[ discret biletul s[u... =i reintr[ ]n cupeu, tr[g`nd u=a cu mult[ b[gare de seam[ ca s[ nu deranjeze pe negustor, care are probabil inten\ii s[ a\ipeasc[. — Pute\i umbla c`t de tare, zice omul culcat; nu dorm. Unde pot eu dormi?... M[ las[ s[ dorm c[p[t`iul [sta? =i zic`nd asta, bate cu palma pe s[cule\, care sun[ foarte plin. Domnul scoate portabacul =i ofer[ negustorului: — Regale... — Mersi, zice omul cu sacul; de zece ani m-am l[sat de tutun... Sunt oprit... Apoi, dup[ o pauz[ lung[: — Apropo, ziceai dumneata adineaori... de punga=i... ]n tren. S[ vezi ce s-a-nt`mplat unui negustor, un prieten al meu!... Venea cu doi in=i de la Roman ]n clasa-nt`i... I-a luat vreo opt

182

Ion Luca Caragiale

mii de lei... +tii cum? Unul i-a tot dat s[ bea ni=te vin dulce cu dresuri, =i altul i-a dat s[ fumeze o \igar[, cu afion, cu dracu =tie ce... A adormit omul bu=tean... C`nd s-a trezit la Bucure=ti cu capul buimac, era singur ]n vagon, =i tot, blan[, geamantan, bani, ceas, tot ]i luaser[. — Ei! i-o fi luat =i inelele din deget, zice domnul, r`z`nd ciudat. — De unde =tii asta? ]ntreab[ iute negustorul. Apoi, dup[ o pauz[ scurt[, r`z`nd =i el: — Fire=te c[ i-a luat =i inelele. — Intr[m ]n Ploie=ti... — Ne d[m jos? ]ntreab[ provincialul, =i, ridic`ndu-se, ]=i petrece m`na prin m[nu=a sacului =i ia bunda pe umeri. Domnul st[ o clip[ la g`nduri; apoi: — Ne d[m... Nu-\i iei, adaog[ z`mbind ironic, =i geamantanul? — De geamantan nu-mi pas[! c`teva boarfe de schimbat. Ploie=ti... Trenul st[ la peron. Negustorul coboar[ cu sacul; domnul dup[ el cu geamantanul de piele ruseasc[ =i tartanul... Dar, n-apuc[ s[ fac[ trei pa=i, =i dau piept ]n piept cu doi vl[jari, ni=te mitocani, care parc[ le-ar \ine drumul. Domnul vrea s[ dea pe de l[turi. — Scurt mi=carea! comand[ cu autoritate negustorul, =i cele dou[ namile au =i-nh[\at str`ns pe domnul, fiecare de c`te o m`n[... Orice lupt[ ar fi zadarnic[! — Lua\i-i sacul! ordon[ aspru negustorul. Oamenii ascult[. — Lega\i-l bine!... Pe urm[, c[tr[ domnul, care tremur[ din toate ]ncheieturile =i nu protesteaz[ c`tu=i de pu\in fa\[ cu a=a s[lb[t[cie: — Apoi, de c`nd m[ freci, amice! c`t o s[ umblu dup[ d-ta?... Cognac, a?... extrafin... |igarete, a?... Regale, a?...
1899

Istoria se repet[

183

„NA|IUNEA ROMANA“
Pu\in[ lume ast[zi =i-o mai fi aduc`nd aminte de o vestit[ foaie, care ap[rea odinioar[ ]n capital[, pe vremea r[zboiului independen\ei; voi s[ vorbesc de Na\iunea rom`n[, pe care o d[deam la lumin[ Frederic Dame =i cu mine ]n tov[r[=ie. Via\a acelei foi a fost pe at`t de scurt[ pe c`t de glorioas[, a=a c[ o pot povesti ]n pu\ine cuvinte. Armatele cre=tine trecuser[. Dun[rea. Intr-o diminea\[ m[ pomenesc cu un bile\el de la Dame, cam a=a:
„Iubite amice, Treci ]ndat[ pe la mine. Este vorba de o afacere foarte important[, care ne poate face norocul la am`ndoi.“

}l cuno=team pe Dame ca pe om de=tept =i ]ntreprinz[tor. F[r[ ]nt`rziere m-am dus s[-l v[z, torc`nd pe drum fel de fel de frumoase ]nchipuiri, ]n c`teva vorbe mi-a spus tot planul lui: o gazet[ cum n-avusese \ara p`n[ atunci; o gazet[ f[r[ coloare politic[; o gazet[ de informa\iuni de pe c`mpul r[zboiului; o gazet[ care s[ cultive entuziasmul popular pe chestiunea independen\ii... S[-i c[ut[m numele... Numele unei gazete e greu de g[sit; dar dup[ c`teva minute de g`ndire, Dame a fost norocos: Na\iunea rom`n[... Tr[iasc[ Na\iunea rom`n[! Am lucrat o zi ]ntreag[ pe coale de tipar s[-i nemerim fizionomia... Pe sear[ ne-am ]nvoit cu amicul nostru Cucu tipograful. Capul gazetei s-a aranjat frumos =i am =i ]nceput s[ d[m materie. A treia zi a ap[rut primul num[r: jum[tate cu articole de entuziasm =i jum[tate cu depe=i =i coresponden\e de pe teatrul r[zboiului. Ceea ce era mai greu de f[cut era jum[tatea entuziast[: nici declama\iile zadarnice nu sunt

184

Ion Luca Caragiale

u=oare mai cu seam[ c`nd n-ai o deosebit[ ]nzestrare pentru a=a ceva. Depe=ile ]ns[ =i coresponden\ele curgeau ca din izvor, a=a c[ ]ncet-]ncet, afar[ de un prim articol declamator, gazeta nu mai con\inea dec`t =tiri =i iar =tiri, care de care mai am[nun\ite =i mai senza\ionale. De unde aveam at`tea? Le traduceam din gazete str[ine =i le localizam. Luam dintr-o gazet[ de la Viena o coresponden\[ lung[ de r[zboi, ]n care se vorbea de lucruri petrecute la Poradin, la Rusciuc, la Vama, la Vidin, la Constantinopol etc. Ei bine, din aceast[ coresponden\[ f[ceam tot at`tea coresponden\e c`te lucruri con\inea ea, =i le datam pe fiecare ca din localitatea unde s-ar fi petrecut lucrul. Astfel, aveam coresponden\e din Stambul, Vidin, Vama, Rusciuc, Poradin etc. =i, ca s[ d[m o dimensiune convenabil[ fiec[rei coresponden\e, peste faptul de care era vorba, turnam mult[ zeam[ de fantazie, =-apoi descrierea localit[\ii, noti\e istorice =i date statistice, mai toate luate dintr-un vechi, dar excelent pe vremea lui, dic\ionar de conversa\ie. Na\iunea rom`n[ mergea cum nu mai mersese p`n[ atunci gazet[ ]n \ar[. De unde p`n[ atunci gazetele politice nu se vindeau cu num[rul, ci se ]mp[r\eau numai la abona\i, tip[rindu-se ]n col mult 1.500—2.000 exemplare, gazeta noastr[, f[r[ nici un abonat, se tr[gea de la 12 la 15 mii. Eram fire=te foarte mul\umi\i =i noi =i tipograful, care avea parte de tov[r[=ie la c`=tig. Tipografia Cucu. +i atunci ]n Lipscani l`ng[ hanul +erban-vod[, exact pe locul unde este col\ul grilajului B[ncii Na\ionale cu strada Caragheorghevici. Ziua =i noaptea tr[geau ma=inile numai =i numai gazeta noastr[; iar, ]n ulicioar[, care era pe atunci o ]nfund[tur[, f[ceau un zgomot teribil v`nz[torii \ip`nd s[ li se dea foi: o activitate febril[ continu[. Biuroul redac\iei ]l aveam ]ntr-o pr[v[lioar[ din aceea=i ]nfund[tur[,

Istoria se repet[

185

fa\[-n fa\[ cu tipografia. De-acolo m`nam o=tirile, de-acolo ordonam atacul redutelor, de-acolo vedeam fierb`nd g`ndurile statelor-majore =i samovarele de la Poradin. Dame era un om cu deosebite calit[\i — foarte harnic, neobosit =i ]nzestrat cu o fantazie rar[. Aveam o hart[ a Peninsulei Balcanice =i o sum[ de stegule\e de h`rtie pe ace cu g[m[lie. }n fiecare zi ]=i a=eza armatele =i combina mi=c[rile probabile; =i ce e drept, ]n cele mai multe cazuri nimerea mai dinainte mi=c[rile, ghicind g`ndurile conduc[torilor r[zboiului. Mi-aduc perfect aminte c[ a prev[zut faimoasa diversiune a lui Mehmet-Ali pe Lom, ]ndat[ ce am primit gazetele din Viena cu descrip\ia ei am[nun\it[. Dar gazeta mergea, progresa necontenit din succes ]n succes: 18.000. Armatele cre=tine ]mpresurar[ acuma Plevna. Acolo trebuia s[ se termine la un fel r[zboiul; c[tre acolo prin urmare steteau a\intite cu ]ncordare cresc`nd[ toate privirile, ]ntr-o zi Dame ]mi zice: — Gazeta noastr[ a ]ntrecut a=tept[rile mele. Am avut o idee fericit[. Sunt acuma aproape sigur c[ ne-am f[cut o situa\ie Na\iunea rom`na are s[ fie o mo=ioar[ pentru noi. — S[ dea Dumnezeu! am r[spuns eu f[r[ mult av`nt. Nu =tiu de ce, dar aveam un fel de ne]ncredere ]n viitor. Pe de o parte consideram succesul spontaneu al gazetei ca un foc de paie, care trebuia s[ se sting[ cu at`t mai cur`nd cu c`t s-aprinsese mai iute. Pe de alt[ parte m[ g`ndeam c[ r[zboiul o s[ mai dureze o lun[, dou[, cel mult trei, =i c[, nemaiav`nd cu ce s[ hr[nim curiozitatea publicului, o s[ r[m`nem =i noi cu prea pu\in[ hran[. C`nd n-o mai fi r[zboi, c`nd s-or termina tratativele de pace — c[ci nu prevedeam c[ f[r[ de un congres european harta Peninsulei Balcanice nu se putea modifica — ce noim[ va mai putea avea o gazet[ care tr[ie=te exclusiv cu coresponden\e =i telegrame de pe teatrul r[zboiului? A=a m[

186

Ion Luca Caragiale

g`ndeam eu; ]ns[ tovar[=ul meu, =i mai optimist =i mai prev[z[tor, socotea mai bine. — Dac[ r[zboiul se termin[, cum e lucru aproape sigur, ]n favoarea armatelor cre=tine, nu se poate ]nchipui ce er[ de mi=care public[ se va deschide ]n Roman\a independent[, dup[ dou[ veacuri =i mai bine de restri=te. Mi=carea economic[ =i politic[ va lua un av`nt nepomenit, =i Na\iunea roman[ va fi primul jurnal european ]n \ar[. — S[ dea Dumnezeu! am repetat eu. Nu mi-ar p[rea r[u deloc! Pentru a ]ntemeia cu des[v`r=ire succesul gazetei noastre ne mai trebuia ceva. }n starea de ]ncordare ]n care se aflau spiritele, a=tept`nd rezultatul ]mpresur[rii Plevnei, nu mai erau de ajuns coresponden\ele localizate dup[ gazetele vieneze — veneau prea t`rziu. Ne-am g`ndit dar, fiindc[ aveam acuma mijloace, s[ trimetem un corespondent special, ]nt`i la TurnuM[gurele =i apoi chiar la Plevna. De colo p`n[ colo am g[sit unul — un om cu un nume bine cunoscut ]n societatea noastr[, binecrescut, afabil =i inteligent, dar boier sc[p[tat. Am hot[r`t a=a: coresponden\e prin po=t[ sa ne trimeat[ ]n toate zilele, scriind ]n fiecare sear[ absolut tot ce ar fi putut afla peste zi; iar telegrame s[ ne trimeat[ imediat ce ar afla ceva important, a c[rui comunicare ar prezenta vreun caracter de urgen\[. Pentru telegrame am aranjat un dic\ionar cu cheie. I-am dat boierului bani de drum, de cheltuial[ =i leafa pe o lun[ ]nainte, =i l-am expediat la Turnu-M[gurele. Acolo, om de lume, cunosc`nd multe doamne de la Crucea Ro=ie =i pe ofi\erii rom`ni, a intrat numaidec`t ]n rela\iuni =i cu cei mai de seam[ ofi\eri ru=i. +i ]n adev[r ne trimetea ]n fiecare zi coresponden\e destul de interesante. Intr-o zi, pe la ]nceputul lui noiembrie, merg foarte de diminea\[ la redac\ie, ]naintea lui Dame, care de regul[ venea totdeauna ]naintea mea. N-apuc s[-mi scot haina,

Istoria se repet[

187

=i intr[ factorul de la telegraf. Nu pot zice c-am presim\it ceva, dar mi-a trecut un fior prin tot corpul. Am isc[lit tremur`nd \idula, iar depe=a am aruncat-o pe mas[ f[r[ s-o deschid. Miam f[cut o \igar[, am turnat-o, =i tocmai apoi am luat ]ncetinel depe=a =i f[r[ prip[ nervoas[ am deschis-o. Iat[-i cuprinsul, pe care nu i l-a= putea uita vreodat[: „Medoc fini. Votca, Tzuica, dedans.“ Cetesc de zece ori, \in`nd al[turi dic\ionarul cu cheie: Medoc — Plevna; fini — luat[; Votca — ru=ii; Tzuica — rom`nii; dedaras — ]n[untru. Ce s[ fac? S[ stau s[ fac un num[r de gazet[ =i tocmai seara s[ dau =tirea? Peste putin\[! Vestea aceasta de bucurie o s-o aib[ =i al\ii; se r[sp`nde=te de diminea\[-n ora=, iar noi venim cu ea dup[-nfierbin\eal[. O idee. Alerg ]n tipografie =i strig: — S[ nu se strice za\ul num[rului de-asear[! Norocul meu! za\ul era neatins. Ie=im tot cu foaia de-asear[ ]ntr-o nou[ edi\ie cu depe=a! ]n c`teva minute, ma=inile pornesc, =i v`nz[torii alearg[ nebuni pe strade zbier`nd: — Na\iunea rom`n[ cu c[derea Plevnei! Bucure=tii ]ntregi ]n picioare: fierbe lumea toat[; ]ncep s[ se arboreze drapeleletricolore... Un entuziasm furtunos... Dame, b[t`ndu-m[ pe umeri, ]mi zice radios: — Notre fortune est faite, mon bon!1 Dar n-apuc[ s[ termine, =i auzim un zgomot infernal afar[. Publicul d[ n[val[ ]n ]nfund[tur[; huiduie=te, love=te, sparge geamuri.
1

A dat norocul peste noi, dragul meu! (fr.).

188

Ion Luca Caragiale

— Fugi\i! ne strig[ un b[ie\el de la tipografie, ]ntr`nd prin dos. Fugi\i! v[ omoar[! L-am v[zut pe Dame galben ca un mort; nu =tiu cum m-o fi v[zut el pe mine. N-am a=teptat alt[ deslu=ire =i am ascultat f[r[ replic[ de comanda b[ie\elului. Ce fusese? Din nenorocire, Medoc nu era ]nc[ fini, nici Votca =i Tzuica ]nc[ nu erau dedans. Corespondentul nostru f[cuse un chef stra=nic, toat[ noaptea cu ni=te muscali, care-l asiguraser[ c[, pe c`nd ei beau, Osman-pa=a se pred[ armatelor crucii. Despre ziu[, afumat de =ampanie, ne expediase telegrama cu alte b[uturi... Na\iunea rom`n[ tr[ise... Peste o or[, c`nd a capitulat ]n sf`r=it Gazi-Osman, eu =i tovar[=ul meu am pl`ns de emo\ie, ca fiecare rom`n g`ndinduse la na\iunea sa... Médoc fini;...
1899

LEAC DE CRIZA
Cu c`t se accentueaz[ criza aceasta economic[ =i finan\iar[, care ne b`ntuie de at`ta vreme f[r[ s-avem speran\[ a sc[pa a=a de cur`nd, cu at`t mi se l[mure=te mai bine amintirea lucrurilor de, pe vremea r[zboiului din urm[ ruso-rom`no-turc. N-am preten\ia s[ pricep economia politic[ =i, prin urmare, nu voi c[uta s[ fac vreo paralel[ ]ntre starea actual[ economic[ =i starea ]n care se afla \ara noastr[ p`n[ ]n ajunul marelui r[zboi. +tiu ]ns[ c[ lumea toat[ se pl`ngea tot a=a de amar ca =i ast[zi de lipsa banilor pe pia\[. O sum[ de negustori mari scr`=neau, v[z`ndu-=i apropiata c[dere; iar c`t despre negustorii mici, aceia erau mai le=ina\i dec`t mu=tele apucate pe nea=teptate de o toamn[ aspr[ =i timpurie — d-abia ]=i mai tr[geau sufletul. C`nd ajunsese criza ]n toiul ei =i lumea era

Istoria se repet[

189

cuprins[ de ultima dezn[dejde, iat[ c[ se declar[ r[zboiul. M-am dus la un prieten, b[can mare, la pozi\ie principal[ ]n Podul Mogo=oaii; ]l =tiam la marginea pr[pastiei: faliment sigur ]n nego\ =i casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu v`rf. — Ai auzit? r[zboi! ]mi zice b[canul cu un ton cu totul altul dec`t al m`hnirii. — At`ta ne mai trebuia! nene Matache, ]i r[spunsei eu. R[zboi ne mai trebuia, ca s[ ne pr[p[dim de tot. — Las’ c[-i bine, ad[og[ omul cu tonul =i mai accentuat, frec`ndu-=i palmele cu mult[ satisfac\ie. Iei ceva? fac eu cinste. A f[cut cinste =i, pe c`t[ vreme beam un p[h[ru\ de pelin, mi-a \inut o lec\ie de ]nalt[ economie politic[: — Criza, vezi dumneata, dr[gu\[, este paregzamplu, cum s[ zic? pardon, ca o boal[, ca o bub[... coace, coace mereu; coace pe dedesubt =i te pr[p[de=te. Care va s[ zic[, dac[ o spargi, te-ai u=urat... Apoi, cu mult[ ner[bdare: — Ei! c`nd ]ncepe? c`nd ]ncepe? Pe urm[ cu mult dor: — Aah! s[-i mai v[z o dat[ pe amicii no=tri! fra\ii no=tri! na=i brat malade\! c[ de mult nu i-am mai v[zut! Am ]n\eles ]ndat[ cu c`t[ ner[bd[toare dragoste a=tepta neica Matache pe pravoslavnicii no=tri amici =i, ca s[-i fac pl[cere, i-am r[spuns: — Apoi, nene Matache, ]i a=tept[m; mult-mult peste vreo patru-cinci zile trebuie s[-i vedem. — S[ te-auz[ Maica Precista!... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne pr[p[deam de tot!... S[ vezi dumneata ce-o s[ curg[ peste c`t[va vreme ]n Bucure=tiul [sta p`rlit: lapte =i miere dr[gu\[! Mai nainte de cinci zile, primele regimente ruse=ti au ap[rut. }nt`i, veneau c`te pu\ine, apoi din ce ]n ce mai multe, p`n[ ce, pornind ]n gr[mad[ mare c[tre Dun[re, au umplut Bucu-

190

Ion Luca Caragiale

re=tii. +i, ]n adev[r, previziunile b[canului meu s-au izb`ndit cu v`rf =i-ndesat. Sfinte Nicolae! ce ploaie, ce torente binef[c[toare de carboave =i depoli asupra \[rii =i capitalei. Ce berechet! ce bel=ug! Dac[ armatele imperiale or fi datorit ]n parte succesul lor peste Dun[re armatelor noastre rom`ne=ti, nu pu\in au datorit acel succes =i binecuv`nt[rilor s[r[cimii =i s[r[ci\ilor din \ar[ =i din capital[. Averi ]ntregi aproape de pieire au fost salvate; altele s-au f[cut din nimic. Fire=te c[ a=a trebuia s[ se-nt`mple. De unde lumea toat[ sta cu m`inile-n s`n, deodat[ s-a pornit pe o activitate nebuneasc[, imediat =i enorm de scump pl[tit[. Un litograf avea numai o biat[ pres[, la care tip[rea c[r\i de vizit[, c`teva sute pe s[pt[m`n[, ]ndat[ =i-a instalat cinci prese =i s-a pus s[ tip[reasc[ etichete de b[uturi de lux: Martell, trei stele, Champagne veuve Cliquot, Xeres =cl. =cl. +i a=a to\i litografii =i tipografii. Pe c`nd ei tr[geau etichetele, c[ru\a=ii c[rau ]n goan[ sticle la pimni\ele c`rciumarilor, pref[cute ]n tot at`tea laboratorii pentru prepararea con\inutului: mii =i sute de bra\e nu biruiau s[ pritoceasc[ =ampaniile, vinurile, cognacurile =i licorurile fine, ]n vederea c[rora lucrau presele. „Od[i mobilate cu chirie!“ Cine n-avea od[i mobilate cu chirie? Familia-toat[ se muta ]ntr-o =ur[, ]ntr-o magazie din curte, =i od[ile le dedeau mobilate muscalilor. Vezi ce politicoas[ =i ospitalier[ popula\ie! Dou[ chichine\e cu c`te un pat, o mas[, un scaun, un lighean =i o lamp[ — trei, patru, chiar cinci sute de lei pe lun[. La drept, nu era mult, fiindc[ nu se num[ra cu francul, ci cu carboava, ori mai bine cu polul: 15, 20, 25 de poli. +i muscalul galant dedea f[r[ vorb[. Mul\i pl[teau ast[-sear[ pe o lun[ ]nainte, =i a doua zi diminea\[ repede-=i f[ceau geamantanul =i plecau... Unde? unde poruncea ]mp[r[\ia. Cum pleca chiria-

Istoria se repet[

191

=ul, repede la loc biletul: „Dou[ od[i spa\ioase mobilate cu luna!“ +i iar: 15, 25 de poli. P`n[ seara chichine\ele erau ]nchiriate din nou. }n c`rciume, ]n birturi de orice m`n[, ]n toate localurile publice, un minut nu se oprea deverul. }ntr-un birt francez de cea mai nalt[ clas[, am v[zut cu ochii mei urm[toarele. Au intrat =i s-au a=ezat la mas[ un general cu familia, Era tat[l, mama, fat[ t`n[r[ cu guvernant[ =i doi b[ie\andri. Dup[ toate aparen\ele, era o familie foarte distins[ =i foarte bogat[. Au dejunat dup[ „maniera francez[, cu ou[, un fel de bucate, friptur[, pr[jituri, fructe =i br`nz[; au b[ut bordeaux =i =ampanie (cuno=team etichetele), apoi cafea, cognac =i liqueur (asemenea). Socoteala: quaz cents cinquante francs! adic[ pe rom`ne=te: patru sute cincizeci de franci! A pl[tit generalul f[r[ s[ mi=te m[car din spr`ncean[, cum am pl[ti eu sau dumneata 2 lei =i 50 la lenache. }ntr-o sear[ la Ra=ca-n salon, era mult[ lume. La o mas[ erau mai mul\i ofi\eri ru=i, cam trecu\i. Provoca\i ]n adev[r, sau numai porni\i de \`fn[, au ]nceput s[ ]njure fran\uze=te pe ni=te me=teri rom`ni de la o alt[ mas[; rom`nii au ripostat, =i de aci, dup[ c`teva replici violente, s-a ]ncins o b[taie ]n regul[. Muscalii erau ]n minoritate: ba ]nc[ unii de la alte mese, ]n\eleg`nd c[ n-au dreptate camarazii lor, au intervenit ]n favoarea rom`nilor. Totu=i b[taia ar fi continuat =i desigur ar fi luat propor\ii primejdioase, dac[ un muscal, care intra pe u=[, n-ar fi strigat ]n gura mare un nume musc[lesc foarte greu de \inut minte. Muscalii b[t[u=i s-au oprit ca prin farmec ]nlemni\i. Asta a impus =i rom`nilor. To\i lupt[torii au stat pe loc ]n picioare. Atunci a intrat, urmat de aghiotan\i, un general — era comandantul pie\ii. S-a a=ezat =i el la o mas[, f[c`nd semn ofi\erilor s[ stea fiecare la locurile lor. Atunci ofi\erii muscali =i rom`nii b[t[u=i au fraternizat =i s-a b[ut =ampanie p`n[ la ziu[ de peste dou[ mii de franci. Cine a pl[tit-o, nu trebuie s[ v[ mai spun.

192

Ion Luca Caragiale

Bucure=tii erau acum ]n culmea prosperit[\ii. M-am dus la nenea Matache. L-am g[sit foarte vesel. — Ai avut dreptate, neic[ Matache... — A=a-i c[ s-a spart buba, dr[gu\[? ]i =tiam eu leacul ei. Zic: — Da, neic[ Matache, dar eu nu-i credeam pe muscali a=a galan\i... — E ]mp[r[\ie mare, dr[gu\[; nu-\i spuneam eu? }n acel moment, iat[ c[ se opresc din goan[ trei cazaci c[l[ri, un ofi\er =i doi solda\i. Nenea Matache =i-a compus numaidec`t sur`sul oficial, plin de gra\ie. Ofi\erul a desc[lecat, a dat calul unui soldat =i a suit treptele ]n pr[v[lie. Era un b[iat foarte frumos =i foarte distins; o figur[ bl`nd[ =i vesel[; se vedea c[ venise ]n fug[ de departe =i-i era degrab[ s[ mearg[ =i mai departe. Iat[ ce a t`rguit. A b[ut un cognac =i a gustat un sanwich cu icre. A dat o jum[tate de oc[ de rachiu la oamenii lui, c`te o jimbl[ =i o bucat[ de br`nz[ de burduf, cam tot de o jum[tate de oc[. At`t. A scos punga =i a tr`ntit un pol de aur pe tejghea. Nenea Matache a luat polul =i i-a dat cazacului restul o jum[tate de rubl[. Cazacul a salutat, s-a suit pe cal =i a pornit ]n trap mare c[tre miaz[zi. Nenea Matache a v[zut ce ochi mari f[ceam =i, om de=tept, a ]n\eles c[ mi se p[ruse socoteala prea-prea. — Vezi d-ta, dr[gu\[, zice, ce e =i cu r[zboiul [sta! V[zu=i bietul b[iat! om t`n[r =i de familie! cum ]l trimete ]mp[ratul s[-l pr[p[deasc[ p[g`nii, pentru ca s[ ne apere pe noi cre=tinii! E lucru mare, dr[gu\[! — Da’ ]nc[, zic eu, p`n[ la p[g`ni... Nenea Matache a z`mbit cu mult ]n\eles: — Las[, zice, dr[gu\[; sunt fra\ii no=tri. Cu at`ta s-aleg =i ei, cu ce cheltuiesc pe la noi; c[ci cine =tie c`\i se mai ]ntorc ]napoi! O lacrim[ de comp[timire pentru solda\ii ]mp[r[te=ti =i de recuno=tin\[ pentru \arul liberator ]ncol\i ]n ochiul lui nenea

Istoria se repet[

193

Matache. }n vremea aceasta, ]ncepu s[ treac[ ]ntre g[rzi c[l[ri =i pihot[ sute de c[ru\e ]nc[rcate cu ni=te l[di\e, foarte grele desigur, deoarece ]n fiecare c[ru\[ erau numai c`te dou[. Erau bani — carboave =i poli imperiali! Nu ne venea s[ ne credem ochilor. — Uite, dr[gu\[, uite! Bre! ce va s[ zic[ puterea ]mp[r[teasc[, dr[gu\[! * L-am ]nt`lnit zilele astea pe negustorul meu, foarte op[rit. — Ei? neic[ Matache, ce zici de criza asta? — E lucru mare, dr[gu\[! A=a ceva nu s-a pomenit de dinaintea r[zboiului. — }\i mai aduci aminte? — Frumoase vremuri!... nu mai apuc[m noi a=a vremuri frumoase, dr[gu\[! — +i nu se vede, zic eu, nici o sc[pare, nici un leac... doar poate recolta. — Ce recolt[! dr[gu\[, r[spunde oft`nd negustorul... ]i =tiu eu leacul crizei; dar acu nu prea sunt semne... V[z c[ fratele nostru nu mai vrea s[ dea pe la noi; se duce la |arigrad prin alt[ parte... O fi sup[rat pe noi.
1900

CUM DEVINE CINEVA REVOLU|IONAR +I OM POLITIC...?
Un fel de r[spuns la aceasta ]ntrebare g[sesc ]n una din vechile mele noti\e, care cred c[ poate interesa pe mul\i dintre numero=ii no=tri cititori. Din r`ndurile de mai la vale se va vedea c[ poate cineva deveni revolu\ionar =i om politic nu numai prin voca\iune, ci =i prin noroc. Se va vedea cum, dintr-un copil care era hot[r`t

194

Ion Luca Caragiale

s[ se devoteze altarului credin\ei, poate ie=i un brav slujitor al unui altar =i mai sf`nt — altarul libert[\ilor publice. Pe Ni\[ ]l luasem de la mam[-sa, o v[duv[ s[rac[, pe procopseal[: dorea s[ se fac[ pop[. Era b[l\at voinic, blajin =i cinstit. Pentru aceasta, c`t[va vreme, ]mi p[ru foarte bine c[ luasem sarcina ]ntre\inerii =i educa\iei acestui t`n[r. Veni ]ns[ un moment c`nd nu m[ putui c[i ]ndestul c[ l-am luat de la \ar[ =i i-am ]nlesnit =ederea ]n capital[. Locuiam ]n fundul unei mahalale dep[rtate de centru, tocma spre Obor. }ntr-o zi ]l trimet pe Ni\[ al meu s[-mi cumpere c[rbuni de la magazia de l`ng[ gar[. De la locuin\a mea p`n[ acolo era o cale ca de un ceas. Ni\[ a plecat de mult. A=tept trei ceasuri, patru... B[iatul ]l =tiu cinstit... N-o fi g[sit c[rbuni acolo =i s-a dus ]n alt[ parte. Dar trec ]nc[ trei ceasuri, se-nnopteaz[ bine, =i Ni\[ nu s-arat[. Ce s[ fie? I s-a-nt`mplat ceva... Ce? M[ sui repede ]ntr-o birj[: — La gar[! Birjarul, ]n loc s-apuce pe drumul drept, o ia pe un drum de ocol. }l opresc. — |i-am zis la gar[!... — Da... — Ei! pentru ce nu mergi de-a dreptul? p`n Pia\a Teatrului, p`n +tirbei-vod[... — Nu se poate, cocona=ule; pe-acolo e revolu\ie... — Iar?... — Revolu\ie mare! Cu toat[ curiozitatea ce am s[ asist la a=a spectacole, de

Istoria se repet[

195

ast[ dat[ m-am g`ndit c[ nu e vreme de petrecere: trebuie s[ caut pa Ni\[ — b[iatul e dat de maic[-sa ]n grija mea. Ajung la depozitul de c[rbuni: se ]nc[rcaser[ sacii =i Ni\[ plecase cu c[ru\a=ul. M[-ntorc ]napoi acas[: Ni\[ n-a venit ]nc[. S-a-nnoptat de tot... E peste putin\[ s[ m[ culc, s[ las o noapte-ntreag[ f[r[ s[ dau de urma copilului. M[ duc s[ reclam la poli\ie. Aci dau peste o mi=care neobi=nuit[ — jandarmi, sergen\i, agen\i, func\ionari, b[t[u=i, umbl[ to\i forfota de colo p`n[ colo foarte aprin=i. }n fiece moment sosesc aresta\i, pe care sergen\ii =i b[t[u=ii ]i aduc ]n ghionturi, ca s[-i toarne la beci — s-a ispr[vit revolu\ia! O idee ]mi clipe=te prin minte... Dar... s-ar putea?... Ni\[?... B[iatul cel cuminte?... De unde =tii? Rog pe d. inspector s[ cerceteze, nu cumva ]n ]nv[lm[=eal[ se afl[ =i un b[iat a=a =-a=a, unul care se cheam[ Ni\[... Ni\[ al P[unii-v[duvii... La prefectur[ nu se afl[; dar... poate la vreo sec\ie, fiindc[ partea cea mai mare dintre aresta\i au fost adu=i deocamdat[ la sec\iile mai apropiate de locul unde au fost prin=i. Se telefoneaz[ — =i aflu c[ domnul Ni\[ al meu se afl[-n adev[r la una dintre sec\ii. Dau fuga. Comisarul respectiv ]mi spune c[ blajinul fecior al P[unei-v[duvii a f[cut ispr[vi mari la revolu\ie, =i acum e \inut la secret sub ]nvinuiri grave... Acum doarme ]n arest. A avut mare noroc d. Ni\[ cu mine: cuno=team personal pe comisarul =i m[ g[seam =i cu ceva parale asupr[-mi. M-am

196

Ion Luca Caragiale

rugat, iar m-am rugat; ]n fine, am f[cut ce-am f[cut, =i am ob\inut liberarea t`n[rului pe garan\ia mea moral[. D. comisar mi-a zis: — +tii? asta o fac pentru hat`rul dumitale; aminteri, pe un sp`nzurat ca [sta, s[ fi venit tata!... =tii? Mi l-au adus pe t`n[rul... Dumnezeule! ]n ce stare! cu falca jupuit[, cu un ochi v`n[t, umflat c`t pumnul =i cu m`na dreapt[ scr`ntit[, ori rupt[, nu se poate =ti, fiindc[ dac[ i-o atingi c`t de pu\in, rage ca un bou. Cea dint`i vorb[ a fost; — M-a omor`t, domnule... — De ce? — Am fost =i eu... — Unde? — La revolu\ie... — Cine te-a pus, nenorocitule, s[ te amesteci?... — Dracul!... nici eu nu =tiu... ceasul r[u! Am ajuns acas[... Am chemat degrab[ un doctor. Omul =tiin\ei n-a g[sit nimic alt grav dec`t starea ochiului, care nu se putea deschide din pricina umfl[turii. Doctorul a prescris reconfortante, oblojeli reci, cu ghea\[ =i ap[ de plumb, =i odihn[ — o complica\ie cu erisipel ar putea fi primejdioas[. I-am dat eroului sup[ cald[ =-un pahar de vin negru; l-am oblojit; l-am legat la cap ca pe o jup`neas[ care, dup[ baie, =ia c[nit p[rul, =i l-am culcat la c[lduric[. A dormit bravul meu de la zece seara =i p`n[ a doua zi la amiaz’, gem`nd din c`nd ]n c`nd. Tocmai pe la cinci seara s-a dezmeticit bine =i mi-a povestit tot ce i se ]nt`mplase. Iat[:

Istoria se repet[

197

Plecase, dup[ cum spusei, pe la zece diminea\a, =i ajunsese f[r[ accident la depozit pe la unsprezece. Umblase repede pe jos =i se-nfierb`ntase; acu, st`nd pe loc, p`n[ s[-i c`nt[reasc[ sacii cu c[rbuni, s-a sim\it r[zbit de frig =i apucat de fiori. A plecat dup[ c[ru\[. C[ru\a merg`nd ]ncet, b[iatul a ]nceput s[ d`rd`ie de frig. Atunci s-a oprit la o c`rcium[, s[ bea o \uic[ fiart[ cu candel — a b[ut dou[, =i v[z`nd c[-i face bine, a mai b[ut ]nc[ una. Sim\indu-se destul de ]nc[lzit, s-a suit peste saci ]n c[ru\[, c[ era =i ostenit. Astfel, ]ncet-]ncet, a ajuns ]n dosul Teatrului =i a voit s[ treac[ peste pia\[ ]n strada Regal[, de acolo pe la Col\ea =i pe urm[ pe la Sf. Gheorghe ]n Calea Mo=ilor — pe drumul cel mai drept. Dar, vr`nd s[ treac[ pe Pia\a Teatrului, nu =tie cum, se pomene=te ]ntr-o grozav[ ]nv[lm[=eal[: ]n fa\[-i n[v[lea poporul, ]n spate-i pridideau jandarmii c[l[ri. A sim\it un fel de ame\eal[; au ]nceput s[-i v`j`ie urechile =i s[ i se turbure vederea... S-a ridicat drept ]n picioare peste saci; c[ru\a sta locului — calul se desprinsese din ulube =i nu se mai vedea. F[r[ s[ ia seama cum calc[, Ni\[ sparge un sac — se revars[ c[rbunii. Atunci, de necaz, ]ncepe s[ scr`=neasc[ din\ii =i s[-njure cu pumnii ]ncle=ta\i. Turburarea era ]n toiul ei — \ipete, huiduituri, blesteme... }n toat[ ]nv[lm[=eala, un jandarm c[lare se repede spre Ni\[ cu sabia ridicat[ s[-i despintice capul.

198

Ion Luca Caragiale

Ni\[ s-apleac[ ]n c[ru\[, ia de la picioare un grunj mare de c[rbune =i plesne=te drept ]n ochi pe jandarm, care, cu obrazul sc[ldat ]n s`nge, se pr[bu=e=te de pe cal. Omul meu ]ncepe s[ r`z[ cu hohot. S-apleac[ iar =i trage iar cu un grunj, =i ]nc-o dat[ =-alt[ dat[, trage orbe=te ]n gr[mad[... Pe urm[? Pe urm[... ]=i mai aduce aminte c[ a sim\it o zguduitur[ ]n cap... =-a adormit. Pe urm[, s-a trezit la sec\ie... =i alt[ zguduitur[-n cap... =i iar a adormit. Bravul meu revolu\ionar!... „Numa, de nu =i-ar pierde ochiul, am g`ndit eu — c[ nu se mai poate popi!...“ Ochiul nu =i l-a pierdut, din norocire; dar nu s-a popit; fiindc[ de c`nd cu ]mprejurarea din Pia\a Teatrului, a prins b[iatul gust de politic[. At`t mai bine! Ce ar fi ajuns? — pop[ la \ar[. Nu e mai bine om politic ]n capital[? Se pot oare compara modesta carier[ =i activitatea umil[ a unui biet preot de sat, cu cariera =i activitatea unui cet[\ean din capital[, care e chemat o dat[ pe an, regulat, ]n fiece prim[var[, s[ determine direc\iunea politic[ a regatului rom`n?!
1900

O reminiscen\[ din tinere\ele pedagogului

PREMIUL }NT~I

Era la =coala no. 1 de b[ie\i „Decebal“ din urbea G... Trei ani de-a r`ndul, din clasa ]nt`ia primar[ =i p`n[-n a treia, doi =colari eminen\i =i-au disputat cununa de meri=or, smulg`nd admira\ia profesorilor, revizorilor, inspectorilor =i tutulor

Istoria se repet[

199

autorit[\ilor. Ace=ti doi =colari sunt Artur Ionescu =i Ioni\[ P[unescu. Cel dint`i este fiul unic al lui d. Mandache Ionescu, mare proprietar, omul cel mai influent =i mai cu greutate din tot jude\ul =i st`lpul oric[rui guvern. Asta e bine; c[ci f[r[ d. Mandache cu greu s-ar putea guverna ]n acel jude\. Cel d-al doilea este copilul natural al P[unii v[duvei, menajer[, care tr[ie=te cu lucrul pe la case boiere=ti. }n clasa ]nt`ia au ob\inut: Artur Ionescu, media 9 =i frac\ia 97 =i trei sferturi; Ioni\[ P[unescu, media 9 =i frac\ia 98 =i un sfert. Premiul ]nt`i cu cunun[: Ioni\[. }n clasa a doua: Artur Ionescu, media 9 =i frac\ia 98 =i jum[tate; Ioni\[ P[unescu, media ,9 =i frac\ia 99 =i un sfert. Premiul ]nt`i cu cunun[: iar Ioni\[. }n clasa a treia: Artur Ionescu, media 9 =i frac\ia 99 =i jum[tate; Ioni\[ P[unescu, media 9 =i frac\ia 99 =i 3/4. }n sf`r=it, acuma termin[ ace=ti doi eminen\i =colari clasa a patra. D. Mandache Ionescu a zis scurt lui Artur: — Daca iei premiul ]nt`i cu cunun[, te duc la expozi\ie; daca nu, mergem la \ar[. +i c`nd d. Mandache zice ceva scurt, apoi e lucru zis. Toat[ urbea a=teapt[ cu ]ncordat[ ner[bdare s[ vin[ rezultatul examenului anual =i ]mp[r\irea premielor. Cet[\enii de marc[ ]ncep s[ fac[ prinsori: reac\ionarii pariaz[ pentru Ioni\[, progresi=tii pentru Artur. La cafeneaua central[, sunt ]n prinsoare peste treizeci de dulce\i =i cam tot at`tea cafele, pl[cinte, br`nzoaice =i mi=ma=uri.

200

Ion Luca Caragiale

Numai d-ta, iubite cetitor, numai d-ta, care ]nc[ n-ai fost mam[, nu vei putea ]n\elege emo\ia =i neast`mp[rul din ce ]n ce cresc`nde ale mamei lui Artur, gra\ioasa madam Aglae Ionescu. Madam Ionescu st[, umbl[, m[n`nc[, doarme, face ori=ice, f[r[ s[ poat[ p[r[si un moment g`ndul c[ =i-n anul acesta frac\iunea lui Artur are s[ fie cov`r=it[ de a lui Ioni\[; c[ci, sen\elege, nu poate fi vorba dec`t de o mic[ diferen\[ de frac\ie a frac\iei, am`ndoi concuren\ii fiind eminen\i. Chinuit[ de g`ndul ei, mama lui Artur, ]nt`lnind ]n strad[ pe d. Tiberiu Bumbes, institutorul, care o salut[ p`n[ la p[m`nt, se hot[r[=te s[-=i calce pe inim[, opre=te calea=ca =i strig[: — Pardon, domnule Bumbes! un cuv`nt... — Cu tot respectul! zice foarte unsuros t`n[rul Tiberiu =i se apropie cu capul gol de scara tr[surii. — A= dori s[ v[ vorbesc ceva... Pute\i, dac[ nu v[ aduce prea mult deranj, s[ pofti\i chiar ast[zi pe la mine... — Doamna mea... zice d. Tiberiu ]nc`ntat. —... Pe la ceasurile unu =i jum[tate dup[-amiaz’... — Cu pl[cere, doamna mea... cu mare pl[cere... — Atunci, la unu =i jum[tate negre=it... S[ v[ a=tept?... Veni\i?... — Nesmintit, doamna mea!... O salutare gra\ioas[!... Tr[sura porne=te... D. Tiberiu se acopere =i merge la b[rbier, s[-=i potriveasc[ ciocul, must[\ile =i p[rul, pe care-l piapt[n[ drept ]n sus. De ce adic[ — se-ntreab[ cetitorul — madam Ionescu trebuie s[-=i calce pe inim[, c`nd opre=te tr[sura spre a vorbi d-lui Bumbe=? O! r[spunz eu; este un lucru intim, pe care am uitat s[-l spun mai dinainte. Iat[:

Istoria se repet[

201

D. Tiberiu este t`n[r, =i este un secret public ]n tot ora=ul c[ acest t`n[r ador[-n t[cere pe gra\ioasa Aglaia, care nu poate s[ sufere pe t`n[rul Tiberiu, fiindc[ acesta se uit[ foarte cruci=. De c`te ori, ]n treac[t, ]l vede arunc`ndu-i ocheade gale=e pe sub ochelarii lui alba=tri, fiindc[ poart[ ochelari alba=tri, o apuc[ un fel de le=in la inim[ cu dureri de cap; ]ncepe s[ ca=te, =i casc[, =i casc[ =i trebuie s[ mearg[ numaidec`t acas[, s[ puie s[-i desc`nte de deochi. La un bal de binefacere, iarna trecut[, d. Bumbe= sta ]ntrun col\ al salonului =i privea pe gra\ioasa doamna Ionescu dan\`nd. A privit-o mult; ea a ]nceput s[ ca=te, a c[scat mult, p`n[ c`nd, ]n mijlocul unei figuri de cadril, a dat un \ip[t n[bu=it, i-a venit r[u, a vrut s[ caz[, =i au trebuit s-o scoat[ pe bra\e afar[ la aer =i s[-i desc`nte. Dac[-n treac[t =i de departe, ochii sa=ii ai d-lui Tiberiu exercit[ a=a influen\[ asupra nervilor acestei dame, fire=te c[ pasul ce s-a hot[r`t ea s[-l fac[, trebuie s[-l fi f[cut c[lc`ndu=i pe inim[. Trebuie s[ aib[ mult curaj aceast[ persoan[ ca s[ se supun[ de bun[voie maleficiului, a=a de aproape, piept ]n piept. E unu =i dou[zeci =i cinci de minute... Iat[ c[ sun[ cineva... Doamna Ionescu simte c[-ncepe s[-i zv`cneasc[ ]n partea st`ng[ a corsetului. E omul cu ochelari alba=tri. Jup`neasa-l introduce ]n salon. T`n[rul institutor poart[ o redingot[ neagr[ foarte lung[-n poale; ]n schimb, pantalonii tot negri sunt destul de scur\i; jiletca alb[ deschis[; o fund[ mare rose-p[le la g`t, ale c[rei c[p[t`ie f`lf`ie la fiecare mi=care pe mani=ca egretie ca por\olanul: ]n picioare pantofi galbeni =i ciorapi crême; ]n m`ini m[nu=i gris-perle; o p[l[riu\[ canotier[ de paie de deosebite

202

Ion Luca Caragiale

fe\e, cu panglica ecosez[ asortat[ =i umbrel[ cenu=ie de soare. Fiindc[-i v`nt afar[, p[l[ria este garantat[ cu =iretul petrecut printr-un nasture al redingotei. }n salon nu este nimini. D. Bumbe= ]=i scoate p[l[ria pe care o \ine-n m`na st`ng[, pune umbrela l`ng[ un scaun, apoi trece drept la oglinda din fa\[, ]=i potrive=te cravata =i mani=ca egretie, care tot iese afar[ din jiletc[, ]=i scoate bine man=etele =i a=teapt[-n picioare. O u=[ se deschide... E st[p`na casei, mai str[lucitoare ca totdeauna, sorbind pe n[ri dintr-o batist[ ]nmuiat[ ]n triplu extract de verven[. Femeia se opre=te palid[-n u=[, ca sub puterea unei fascina\iuni. D. Bumbe= ]nc[ se recomand[. Dup[ salut[rile obligatorie ]n a=a circumstan\[, doamna face, cu o sfor\are eroic[, doi pa=i, =i pofte=te pe t`n[rul s[ ia loc, apoi =ade =i ea, =terg`ndu-se cu batista udat[. T`n[rul ia cu precau\iune de la spate poalele redingotei, le aduce bine ]n fa\[ =i se a=eaz[. — De mult nu am avut pl[cerea a v[ vedea, domnule Bumbe=... — Ei! doamna nu m-a v[z’t; dar eu am v[z’t pe doamna de multe ori, c`nd umbl[, m[ rog, ]n promonad[ =i prin bol\i1... — Eu, drept s[ spun, nu v-am v[zut de la balul de ast[iarn[... — Ie! r[spunde t`n[rul, privind gale= sub ochelari =i z`mbind foarte ciudat. Ie! c`nd ton\olea doamna a=a delicat =i e=panzibil... =i i-au vint un ac\es... cu doi ofi\iri, m[ rog... — +ti\i pentru ce v-am chemat, domnule Bumbe=? — Ba!
1

Pr[v[lii.

Istoria se repet[

203

—... S[ v[ rog de un lucru. — De un lucru? s[-l =tiu numai cum c[... carele-i acela, m[ rog frumos la doamna. +i zic`nd acestea, se uit[ grozav de ad`nc pe sub ochelari. Doamna tace un moment, apoi casc[ =i se =terge pe frunte. — No! numai doamna s[ spun[, m[ rog, apoi eu sunt gata la comando, m[ rog. No! ce porunce=te doamna, m[ rog? +i iar se uit[... Doamna casc[ grozav, apoi, mirosind batista =i aplec`nd ochii-n jos: — A= dori ca Artur al meu s[ ia =i el o dat[ premiul ]nt`i; destul l-a tot luat feciorul P[unii. P`n[ c`nd at`ta persecu\ie pentru copilul meu? — No! c[-z asta, m[ rog frumos la doamna, nu-i perzecu\iune; asta, mai apoi se conzid[reaz[ dup[ coefi\enturi, m[ rog. Doamna ridic[ ochii =i, ]nt`lnind privirile de sub ochelarii alba=tri, ]nghite-n sec =i iar =i-i pleac[. — Eu tocmai de asta am \inut s[ v[ vorbesc, ca s[ v[ rog... ca s[ v[ rog s[ fi\i’ mai indulgen\i cu Artur... Ce Dumnezeu, pentru un punct la sut[! — Ei! ei! un punct... Apoi aia trebuie ca s[ fie conziderat, m[ rog frumos la doamna. — Ei!... dac[ ai vrea d-ta! Se aud trosnind f[lcile doamnei. — No! c[-z aia altcum nu depind[ de la voin\a mea, m[ rog aia s-a hot[r`t ]n conziliul institutorilor. — Cum, s-a hot[r`t deja? — Ie! s-a hot[r`t, m[ rog, de asear[, dup[ c[lcula\iunea coefi\ientelor. — +i... c`t a avut feciorul P[unii?

204

Ion Luca Caragiale

— Apoi, m[ rog frumos, putem s[ spunem la doamna pre\ize. D. Bumbe= scoate o h`rtie din buzunar =i cite=te: — P[unescu Ioani\iu, media 9 =i frac\iunea 99 =i jumutate, m[ rog. — +i... Artur? — Apoi, m[ rog frumos, putem s[ spunem =i aia la doamna pre\ize... Ionescu Artur, media 9 =i frac\iunea 99 =i un sfert, m[ rog. Doamna se scoal[, =i hot[r`t[: — +i pentru at`ta diferen\[, nici ]n anul [sta, Artur s[ nu ia premiul ]nt`i?... Atunci pentru ce ai venit aici? D. Tiberiu, foarte afectat, ridic`ndu-se =i potrivindu-=i poalele: — Apoi pentru c[ m-au chemat doamna, m[ rog. C[-z eu dac[ nu mi-ar fi f[cut onoare doamna s[ m[ cheme, eu apoi n-a= fi cutezat altcum s[ m[ prezentez la doamna, m[ rog frumos... Zic zeu lui Dumnezeu! Doamna sun[. Jup`neasa intr[. — S[-l da\i afar[ pe domnul. — S[ am iertare, m[ rog... — Afar[! Doamna iese pe unde a venit, foarte nervoas[. — No! c[-z nu trubuie s[ fie grobian[ doamna! m[ duc, m[ rog... Cu tot respectul =i conzider[\iunea... am onoare. Jup`neasa ]l ]mpinge. D. Tiberiu pleac[ ]njur`nd ungure=te. De prisos a mai spune c[, seara, la d. prefect ai jude\ului, unde era de fa\[ =i d. Mandache Ionescu, s-a petrecut o scen[ foarte penibil[, c`nd d. prefect, ]n vreme ce d. Mandache citea o gazet[, i-a zis d-lui Bumbe= cu toat[ asprimea: — +i, ]n sf`r=it, alege! vrei s[ r[m`i aci la noi, ori vrei s[ pleci m`ine? Ai ]n\eles?

Istoria se repet[

205

La acestea, d. Bumbe= a avut curajul s[ r[spunz[: — Ie... C[-z asta nu-i greu lucru, de ales!... S[ am iertare, nu trubuie s[ se supere d. prefect =i s[ fie grob, m[ rog frumos... Facem apoi la frac\iune o mic[ rectific[\iune... +i, sco\`nd catalogul: —... P[unescu Ioani\iu, media 9 =i frac\iunea 99 =i jumutate; apoi, Artur Ionescu, m[ rog frumos, media 9 =i frac\iunea 99 =i trei firtale... No! vezi numa!

1900

CUM ST{M...
— Cum st[m cu bulgarii? ]ntreb pe amicul meu X.. — Nici a=a, nici aminteri. — Nu-n\eleg... — Cum, nu-n\elegi? — Fire=te... fiindc[, p[cum spui d-ta: nici a=a, nici aminteri, ]nsemneaz[ parc[ n-am sta ]n nici un fel, =i ]ntr-un fel oarecare trebuie s[ st[m. — Nu; voi s[ spun c[ nu st[m nici bine, nici r[u. N-ai citit ziarele? — Le-am citit; dar ]\i m[rturisesc c[ din ziare ]n\eleg =i mai pu\in dec`t din vorba dumitale. — Cum se poate? pesemne c[ nu e=ti deprins a le citi. Ia s[ le citim ]mpreun[. Atunci amicul meu scoate un vraf de gazete din buzunar =i ]ncepem a citi cu toat[ aten\ia: „Ieri =i azi noapte au circulat ]n ora= fel de fel de =tiri, care de care mai alarmante, asupra celor ce se petrec la grani\a Dobrogei.

206

Ion Luca Caragiale

Din informa\iuni foarte pozitive afl[m c[ bande de bulgari ar fi trecut grani\a =i c[ s-ar fi ]nc[ierat cu anteposturile rom`ne. Nu se poate =ti p`n[ acuma rezultatul acestor ciocniri, care pre c`t afl[m au fost foarte ]nver=unate. Ceea ce putem spune cu siguran\[ este c[ aceste lupte s`ngeroase trebuie s[ fi f[cut victime de o parte =i de alta. Guvernul nu mai poate t[cea! guvernul trebuie s[ vorbeasc[! guvernul nu poate l[sa \ara ]n grozava nelini=te, ]n care o arunc[ lipsa de =tiri pozitive de pe c`mpul luptei.“ —... trecut grani\a... ]nc[ierat... ciocniri ]nver=unate... lupte s`ngeroase... victime... c`mpul luptei... A! zic eu, atunci st[m r[u de tot. — A=teapt[, spune amicul X... Cite=te aici. Citesc: „Voim a proba ]nc[ o dat[ publicului, c`t crez[m`nt trebuie s[ acorde =tirilor r[sp`ndite asupra unor conflicte la grani\a dobrogean[ ]ntre ni=te bande bulgare =i o=tirea noastr[. Iat[ ce =tiri primim din localitate, de la o persoan[ foarte serioas[, incapabil[ de a altera adev[rul: „ C`teva cete de bulgari muncitori cu pa=apoarte ]n regul[ s-au prezintat la pichetul de la Ostrov pentru a trece grani\a. O persoan[ care a v[zut aceasta, fiind desigur foarte impresionabil[, a alergat imediat s[ ]n=tiin\eze autorit[\ile militare rom`ne, exager`nd faptul, ca toate persoanele impresionabile. Bulgarii aceia erau oameni pacinici Altfel, aici pace =i lini=te“. — A! zic eu, r[sufl`nd, dac[ erau muncitori nearma\i, av`nd pa=apoarte ]n regul[, =i dac[ altfel e pace =i lini=te — atunci st[m bine!

Istoria se repet[

207

Amicul X... z`mbi de credulitatea mea =i ]ncepu s[-mi citeasc[: „+tirile de la grani\[ devin din ce ]n ce mai alarmante. La Silistra este o fierbere militar[ ne]nchipuit[. Acolo colonel Dandaneski =i cu Sarafoff \in discursuri nebune=ti trupelor regulate =i bandelor de revolu\ionari, care bande ar num[ra p`n[ acum aproape 50.000 de oameni. Dintr-un moment ]n altul trebuie s[ ne a=tept[m la o lovitur[ a acestor descreiera\i, care dicteaz[ azi ]n Bulgaria. S[ fim gata!“ — Am ]n\eles, zic eu m`hnit. Guvernul bulgar, oric`t ar vrea s[ fie de cuminte, nu mai poate ]nfr`na pornirile militariste ale lui Dandaneski =i turbarea =ovinist[ a lui Sarafoff... Atunci, se-n\elege, st[m r[u! — Poate c[ nu, zice X... =i-mi d[ s[ citesc altceva: „D[m din sorginte autorizat[ =tirea c[ ]n Bulgaria de r[s[rit, adic[ spre grani\a Dobrogei, =i mai cu seam[ ]n districtul Vama, a izbucnit revolu\ia printre \[rani, din cauz[ c[ sunt amenin\a\i a li se ridica dijm[ de pe c`mp. |[ranii sunt furio=i =i gata a lupta p`n[ la extremitate. Corespondentul nostru ne da cu foarte pu\in[ rezerv[ =tirea „cum c[ palatul prin\ului Ferdinand de la Euxinograd este amenin\at a fi d[r`mat =i incendiat de \[ranii revolta\i. De aceea, prin\ul Ferdinand nu s-a oprit la Sufla, ci a plecat numaidec`t la Varna.“ — Pu\in ]mi pas[ de palatul prin\ului Ferdinand! zic eu. +i dac[ e vorba, chiar nu-mi pare r[u... O revolu\ie agrar[ la

208

Ion Luca Caragiale

vr[jma=ii no=tri nu ne poate face nici un r[u, ba, poate, din contra... Atunci st[m bine! — Iar at`t de bine, nu. Ia s[ mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi diminea\[ ne spune c[ o persoan[ din anturajul prin\ului Ferdinand ar fi declarat ]ntrun interview c[, dup[ cum stau spiritele ]n Bulgaria, r[zboiul ar fi inevitabil.“ — Aoleu! strig eu. Dar amicul X..., trec`nd cu ochii pe o alt[ coloan[, urmeaz[: „Oficioasele austriace sus\in c[, oric`t de ]n[sprite ar fi rela\iile celor dou[ tinere state vecine, este mai mult ca probabil c[ totul se va termina prin aplanarea pacinic[ a acestui regretabil conflict.“ — Bravo! — Stai ni\el. „La Silistra se aduc mereu tunuri... Totul ne face a crede c[ bulgarii, care voiau s[ fac[ a izbucni r[scoala ]n Macedonia, v[z`ndu-se descoperi\i, vor acuma s[ precipite deznod[m`ntul complotului lor, aprinz`nd focul mai devreme dec`t se putea cineva a=tepta. De aminteri, un ministru al lor, Karaveloff, a zis: „Un r[zboi, oric`t de improbabil ar p[rea, poate fi totdeauna posibil!“ — Atunci, ce mai vrei? este o declara\ie oficial[... St[m r[u! — }nc[ nu! +i urmeaz[ citirea:

Istoria se repet[

209

— „Noi nu vrem deloc r[zboi, a zis ministrul Ivancioff...“ — Atunci, dac[ nu vor, st[m bine! — ,,Trei =alupe bulgare cu explozibile...“ — St[m r[u! — „Supraexcitarea popula\iei rurale bulgare, ]n ajunul ridic[rii dijmei, este desigur una din cauzele desf[=ur[rii de for\e armate dincolo de Dun[re. Guvernul bulgar profit[ de conflictul cu Rom`nia, ca s[ poat[ chema rezervi=tii, care ]n revolu\ia agrar[ din urm[ au condus pe rebeli.“ — Bine! — „Corespondentul nostru ne telegrafiaz[ c[ depe=ile-i sunt refuzate la telegraf. E o fierbere grozav[ la Silistra, Arab-Tabia =i Ostrov. Peste putin\[ s[ mai treac[ cineva la bulgari f[r[ s[ fie ]mpu=cat.“ — R[u! „M[ duc ast[zi la Silistra =i la Arab-Tabia.“ Bine! — „Bulgarii nu mai las[ vaporul nostru s[ intre ]n ora=.“ — R[u! — „Agentul naviga\iei noastre secuestrat pe ponton.“ — R[u! — „}n Sofia panic[... Agen\ia rom`n[ ]n primejdie...“ — R[u! — „Alalt[ieri, am v[zut, ]n Sofia, plimb`ndu-se prin ora= pe d-na Mi=u, so\ia agentului nostru diplomatic, cu copiii.“ — Bine! — „Rom`nii din Sofia tremur[ de groaz[... N-au curaj s[ ias[ un moment pentru a-=i vedea de afaceri...“

210

Ion Luca Caragiale

— R[u! — „Ieri s-a deschis cu mult[ solemnitate cursurile =coalei primare rom`ne din Sofia, ]n prezen\a d-lui Mi=u, agentul nostru diplomatic pe l`ng[ guvernul bulgar.“ — Bine, zic eu. — Ei? ]ntreab[ X... — Ei! zic eu. — A=a e c[ p`n-acu nu st[m nici bine, nici r[u, adic[ nici a=a, nici aminteri? — A=a e! r[spund eu.
1900

DEZIDERATE LEGITIME
Urbea T`rgului de Munte, num[r`nd vreo 3 600 de locuitori, vreo 6 biserici, 4 scoale primare =i 180 de c`rciumi, se afl[ destul de pitoresc a=ezat[ pe malul st`ng al D`mbului Sec. Se cheam[ D`mbul Sec fiindc[, ]ntre cele dou[ maluri r`poase, ]nalte cam de vreo cincisprezece metri =i departe unul de altul la tot cam at`\ia, nu curge aproape tot anul nici at`ta ap[ c`t[ ar ajunge ra\elor din mahalaua m[rgina=[ s[ se b[l[ceasc[ pe ar=i\[. Dar ca o ironie, ]n pofida numelui ce i-au dat riveranii, D`mbul Sec se porne=te vajnic c[tre sf`r=itul prim[verii cu valuri posomor`te, =i umple v`lceaua =i, url`nd nebune=te, pr[v[le=te la vale buturugi =i fel de fel de rupturi, =i surp[ din maluri, =i face peste putin\[ s[ mai treac[ de la un mal la altul altcineva dec`t zbur[toarele. E mare piedic[ pentru comer\ul local; c[ci capitala districtului se afl[ ]n partea de dincoace, a=a c[, dac[ s-a pornit odat[ D`mbul Sec, nu mai e chip s[ comunice T`rgul de Munte cu

Istoria se repet[

211

sediul prefecturii, la o distan\[ de dou[zeci =i cinci de kilometri, dec`t ocolind foarte pe departe. Trebuie s[ mearg[ omul la vale tot pe cursul D`mbului Sec, s[ ajung[, la o distan\[ de =aizeci de kilometri. Cum am zice, ]n loc de o po=t[, s[ faci =ase; ]n loc de dou[ ceasuri, dou[sprezece. Ei! dac[ ar fi un pod peste D`mbul Sec! De aceea, to\i cet[\enii din T`rgul de Munte, v[z`nd c[ nenum[ratele peti\iuni ce au adresat Ministerului Lucr[rilor Publice au r[mas f[r[ rezultat, se hot[r[sc s[ adreseze, prin reprezentan\ii lor, Camerelor Legiuitoare o peti\iune, rug`ndule ca din ini\iativ[ parlamentar[ s[ vin[ cu un proiect de lege prin care statul s[ se oblige a face ]n sf`r=it ceva =i pentru T`rgul de Munte, ridic`nd un pod de piatr[ peste D`mbul Sec, dac[ nu de piatr[, m[car de lemn, dar s[ fie solid. * T`rgul de Munte num[r[ ]ntre cet[\enii s[i 39 de aleg[tori de colegiul I =i 390 de al doilea. Mai to\i au la =colile locale copii, care termin[ ]n anul acesta cursurile primare =i care trebuiesc de acolo s[ intre ]n liceu, pentru ca de acolo s[ intre ]n Facultatea de drept, pentru ca de acolo s[ intre ]n Camer[ =i de acolo ]n diploma\ie ori ]n minister: trebuie s[ faci copiilor o carier[. Ei! e greu unui p[rinte s[ se despart[ de copii a=a de fragezi; nu-i vine u=or unei mame s[ trimit[ ]ntre str[ini pe copila=ul ei de la v`rsta de 10—11 ani=ori. S[-l bagi ]n pensionat! Ce educa\iune poate c[p[ta un copil ]ntr-un pensionat, unde s-amestec[ la un loc cu at`\ia al\ii?... +i toate ca toate, dar la educa\iunea copiilor mamele din T`rgul de Munte \in foarte mult. Dar, ]n sf`r=it, s[ zicem c[ s-ar g[si pensionate, ]n capitala districtului sau la Bucure=ti, convenabile, garant`nd o excelent[

212

Ion Luca Caragiale

edua\iune. C`t cost[ ]ns[?... Cui ]i d[ m`na, pe vremea aceasta de criz[, s[ pl[teasc[ at`ta, fie chiar aleg[tor de colegiul I? Ce e prin urmare de f[cut? S[ se adreseze cet[\enii din T`rgul de Munte Ministerului Instruc\iunii Publice, cer`nd ]nfiin\area unui liceu clasic — dac[ nu chiar un liceu clasic, m[car un gimnaziu deocamdat[, =i peste patru ani ad[ogarea ]nc[ a celor trei clase superioare. Dar de c`te ori nu s-au adresat ministerului! }nalta autoritate =colar[ a r[mas totdeauna surd[ la legitimele reclama\iuni ale cet[\enilor din T`rgul de Munte. Nu le r[m`ne dar altceva de f[cut dec`t sa ]nainteze, prin reprezentan\ii lor, o peti\ie c[tre Camere Legiuitoare, rug`ndule ca din ini\iativ[ parlamentar[ s[ vin[ cu un proiect de lege prin care statul s[ se oblige a face ]n sf`r=it ceva =i pentru T`rgul de Munte, ]nfiin\`ndu-i un liceu, dac[ nu un liceu, m[car un gimnaziu deocamdat[, dar s[ fie clasic. * T`rgul de Munte am spus c[ se afl[ la o distan\[ de o po=t[ departe de capitala districtului, care este legat[ cu Bucure=tii =i cu toate ora=ele \[rii prin calea ferat[. Astfel, cet[\enii din T`rgul de Munte, ca s[ se pun[ ]n contact cu capitala jude\ului =i cu capitala \[rii, trebuiesc s[ mearg[ cu c[ru\a cale de dou[ ceasuri =i jum[tate. Asta este un adev[rat scandal, mai cu seam[ pe vreme rea! De c`te ori nu sunt =i ei jindui\i de o plimbare pe un bulevard, de o plimbare la +osea, de oper[, de concert! Dac[ ar fi o linie ferat[ care s[-i lege cu capitala jude\ului! ce viitor ar avea T`rgul de Munte! De ani de zile, ace=ti cet[\eni protesteaz[ c[ urbea lor e l[sat[ afar[ din mersul progresului! Sute de alegeri au trecut cu

Istoria se repet[

213

promisiuni din partea candida\ilor c[ nu vor dezarma p`n[ c`nd legitimele preten\iuni ale T`rgului de Munte nu vor c[p[ta deplin[ satisfacere! Odat[, ]n ajunul unor alegeri generale, s-au =i ar[tat ]n localitate ni=te ingineri, care au m[surat, au studiat =i au =i ar[tat cet[\enilor o schi\[ de plan pentru construirea liniei salvatoare intereselor =i viitorului T`rgului de Munte, ale c[rei lucr[ri trebuiau s[ ]nceap[ ]ndat[ dup[ deschiderea Camerelor, fiindc[, p`n[ la votarea creditului necesar la acea lucrare, nu se putea face nimic, ]n lips[ de fonduri disponibile. Planul era minunat; nu costa dec`t vreo trei milioane, dac[ s-ar fi a=ezat gara pe malul drept al D`mbului Sec, cum hot[r`ser[ inginerii; dac[ ]ns[, precum pretindeau cet[\enii, s-ar fi a=ezat gara pe malul st`ng, atunci, ad[og`ndu-se costul podului, ar fi costat toat[ lucrarea vreo trei milioane =i un sfert. Dar, fatalitate! Camerele s-au deschis =i s-au ]nchis, =i, cu toate protest[rile T`rgului de Munte, nici pomeneal[ s[ ]nceap[ lucrarea liniei. Plictisi\i, cu drept cuv`nt, cet[\enii aleg[tori de at`ta a=teptare =i at`ta dezam[gire, s-au hot[r`t s[ ]nainteze, prin reprezentan\ii lor, c[tre Camerele Legiuitoare o peti\iune, rug`ndu-le ca din ini\iativa parlamentar[ s[ vin[ cu un proiect de lege prin care statul se va obliga a face ]n sf`r=it ceva =i pentru T`rgul de Munte, construind linia ferat[, daca nu cu gara pe malul st`ng, m[car pe malul drept. Pe c`nd se g`ndesc la acest pas, iat[ c[ se ]mpr[=tie ]n lume vestea despre inten\ia guvernului de a veni, pentru acoperirea ]n parte a deficitului bugetar, cu o lege asupra fabrica\iunii \uicii, lege care etc. etc. T`rgul de Munte este o urbe care lucreaz[ foarte mult cu \uica. Cet[\enii aleg[tori sunt dar cuprin=i de panic[ auzind despre inten\iile guvernului.

214

Ion Luca Caragiale

Ce e de f[cut? Dup[ mature chibzuiri, se hot[r[sc s[ ]nainteze, prin reprezentan\ii lor, la Camerele Legiuitoare o peti\iune, ]n care s[ repete cererea ca din ini\iativ[ parlamentar[ s[ vie cu trei proiecte de lege: l. pentru podul solid de piatr[ pe D`mbul Sec; 2. pentru ]nfiin\area unui liceu ]n T`rgul de Munte; 3. pentru construirea liniei ferate de la aceast[ urbe p`n[ la capitala districtului, =i 4. s[ st[ruiasc[ a se retrage proiectul asupra \uicii, care love=te interesele cet[\enilor aleg[tori din T`rgul de Munte! Toate patru — deziderate destul de legitime...
1900

CAM T~RZIU...
T`rziu de tot ]n noapte, trei vechi prieteni stau de vorb[ ]ntr-o ber[rie — despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorb[ trei rom`ni a=a de t`rziu?... despre politic[, f[r[-ndoial[. }n toiul discu\iunii, vorbind despre noul impozit asupra \uicii, printr-o asocia\iune de idei inexplicabil[ altfel dec`t numai prin telepatie, unul dintre ei, ca =i cum s-ar ]ntoarce cu g`ndul de foarte de departe, zice tam-nisam: — Frate, ce s-o fi f[cut Costic[?... Costic[ Panaite... =tii....— Costic[ Panaite?... zice altul. Curios lucru! Cum \i-a venit?... Tocma la el m[ g`ndeam =i eu, la Costic[ Panaite. — Domnule, zice al treilea; asta este ceva care s[ o spui ori la cine, nu te poate crede. La cine crede\i c[ m-am g`ndit eu acuma, c`nd ai ]ntrebat dumneata ]nt`i: „Frate, ce s-o fi f[cut Costic[?“ — La Costic[, domnule... la Costic[ Panaite!... Comedie. A=a e... Ce s-o fi f[cut bietul Costic[?

Istoria se repet[

215

— E ]n provincie... la o mo=ie, mi se pare... S-a apucat de comer\... Nu l-am v[zut, poate, de opt ani... Dar e curios lucru, domnule, cum s[ ne aducem aminte de el, a=a... +i to\i trei prietenii tac =i stau mira\i pe g`nduri. C`t[ vreme nu vorbesc, g`ndurile lor umbl[ departe pe c[r[rile pe care ei le-au b[tut odinioar[ ]n tinere\e, ]ntov[r[=i\i de Costic[ Panaite; =i cu c`t mai mult umbl[ acele g`nduri, cu at`t le re]nviaz[ ]n fa\[, din ce ]n ce mai palpabil[, figura vechiului prietin cu toate atributele ei caracteristice. C`nd figura amicului Costic[ s-a-ntrupat ]ntreag[ ]n imagina\ia lor, to\i trei ]i z`mbesc cu dragoste, =i unul dup[ altul: — Ei! a=! — Parol? — Ce! e=ti copil!? Dar, ca prin minune, de la u=a ber[riei de-afar[, se aude ca un, ecou un glas str[in: — Ce! e=ti copil!? To\i trei r[m`n ]ncremeni\i la auzul acestui ecou ce pare c[ vine dintr-o alt[ lume care a fost =i nu mai este. P`n[ s[ se domireasc[ prietenii, iat[ c[ apare ]n u=a ber[riei o figur[ jovial[ de provincial, un ro=covan p`rlit de soare, urmat de un birjar. Birjarul st[ruie: — Cona=ule, de la gar[... — Ei, a=! zice ro=covanul. — E doi franci... — Parol? — Taxa, cona=ule! — Ce! e=ti copil? Costic[!... Costic[ este!... — E Costic[! strig[ prietenii, =i se ridic[ to\i trei, =i se reped s[-l ia-n bra\e, =i-l s[rut[ care mai de care cu mai mult[ c[ldur[. Dar Costic[ se-ntoarce c[tr[ birjar:

216

Ion Luca Caragiale

— +i ce pofte=ti acuma? — }nc[ un franc. — Ce! e=ti copil!? +i zic`nd aceasta, d[ un franc birjarului, =i se-ntoarce c[tr[ prieteni, care iar ]l s[rut[. Se a=az[ to\i la mas[ ]n culmea veseliei. — M[, Costic[!... =tii tu la cine ne-am g`ndit noi to\i trei adineaori?... de cine am vorbit noi acuma p`n[ s[ intri tu? — De cine? — De tine. — Ei, a=! — Z[u, de tine. — Parol? — Parol! — C-e=t’ copil? Nu mai trebuie s[ spunem c[ sosirea iubitului Costic[ gone=te orice g`nd de plecare acas[, =i c[ imediat se comand[ patru halbe, dup[ care ]ncepe o anchet[ ]n regul[ asupra activit[\ii lui Costic[ ]n toat[ vremea ]ndelungat[ de opt ani, de c`nd lipse=te din capital[. Din aceast[ anchet[, rezult[ deocamdat[ c[ simpaticul amic, dup[ ce a renun\at acum opt ani a mai sus\inea licen\a ]n drept, s-a hot[r`t a ]mbr[\i=a cariera de cultivator de p[m`nt, =i s-a dus s[ exploateze o mo=ie de munte ]n tov[r[=ie cu un unchi al lui; ]n tot timpul de opt ani, n-a venit la Bucure=ti dec`t de dou[trei ori, c`nd, de=i a stat aci c`te o s[pt[m`n[, nu a avut pl[cerea s[-nt`lneasc[ pe vechii lui prieteni, fiindc[ „s-a-ncurcat cu al\ii!“ =i c[ acuma e foarte mul\umit c[ i-a putut ]n sf`r=it revedea. Dup[ tonu-i de extrem[ jovialitate, dup[ ochii l[cr[mo=i =i maniera cu care articuleaz[ vorbele, se vede bine c[ d. Costic[ s-a mai ]nt`lnit ast[ sear[ =i cu al\i prieteni.

Istoria se repet[

217

Continu`nd ancheta, se descopere c[ simpaticul amic a sosit ast[ sear[ cu un tren ]nt`rziat; c[ de la gar[, s-a suit ]n tramvai; a mers p`n[ ]n col\ la Matache M[celarii; acolo, sim\ind c[-i e foame, s-a dat jos, s[ ia un mezelic, la o b[c[nie ]n col\; acolo a-nt`lnit ni=te vechi prieteni, care beau must, =i a b[ut =i el.... — Vrea s[ m[-ncurce dumnealor... Zice: „]nc[ un r`nd!“ zic: „C-e=ti copil!?“ S-a suit apoi ]n birj[, a l[sat geamantanul la Metropol =i a venit aci. Ceea ce e curios e c[ =i d`nsul avea o presim\ire; venind ]n birje dinspre Matache M[celaru c[tre centru, ]i trecuser[ prin g`nd at`tea =i-at`tea amintiri de pe vremea c`nd petreceau to\i patru, studen\i s[raci, ]mpreun[. — Ei! frumoase vremuri! exclam[ unul. — Eh, a=! r[spunde amicul Costic[. — Nu mai apuc[m noi a=a vremuri! zice altul. — Parol? ]ntreab[ Costic[. — S-a dus! suspin[ al treilea... Am trei copii, Costic[. — C-e=t’ copil!? +i iar[=i un r`nd de halbe, =i iar[ urmeaz[ ]nainte ancheta, dovedind c[ simpaticul Costic[ a venit la Bucure=ti cu o afacere foarte important[; c[ a plecat de-acas[ acum c`teva zile, cu inten\ia s[ soseasc[ chiar a doua zi ]n capital[. De ce n-a sosit dec`t peste trei zile =i jum[tate, se explic[ u=or. De la mo=ia lui, din v`rful mun\ilor, este o distan\[ de cincizeci =i mai bine de kilometri cu tr[sura p`n[ la Ploie=ti. S-a ab[tut la V[lenii de Munte =i s-a-ncurcat o noapte; apoi a ajuns la Ploie=ti; s-a ab[tut pe la Valea C[lug[reasc[, la un prieten, cu ocazia culesului; s-a ]ncurcat o zi =-o noapte; prietenul a vrut s[-l mai \ie, ca s[ vie am`ndoi ]n Bucure=ti; dar Costic[ i-a zis: „C-e=t’ copil!?“ =i a plecat.

218

Ion Luca Caragiale

— }mi par’ r[u c[ v[-ncurca\i la bere, zice Costic[; bine, nene, acu e vreme de bere? Ai la o... must[rie, frate... — Fugi, nene, c[ mustul stric[ stomacul! zice unul. — Ei, a=! r[spunde Costic[. — Nu m-am boln[vit alalt[ieri din dou[ pahare! zice altul — Parol? — Cea mai infam[ b[utur[! zice al treilea. — C-e=t copil!? Dup[ o pauz[, Costic[ ]ntrerupe t[cerea: — Frate, n-au [=tia un mezelic, ceva? ni\ic[ pastram[... — |i-ai g[sit! la ber[rie, pastram[... — Da’ ce? — Crenvir=! — Ei, a=! — Or salam... — Parol? — Ori =vai\er... — C-e=t copil!? +i ancheta ]=i reia cursul. Mo=ia unde Costic[ face „agricultur[ de f`n =i de prune“ este a=ezat[ ]ntr-unul din cele mai s[lbatice =i mai sublime puncte ale Carpa\ilor; acolo, ]n creierii mun\ilor, tr[ie=te el de at`ta timp foarte mul\umit, departe de zgomotul capitalii... — Bine, Costic[, vara ca vara; dar iarna, nu \i-e ur`t? — Ei! a=!... — N-a= putea iarna s[ stau nici o s[pt[m`n[... — Parol? — }n s[lb[ticia aia... — C-e=t’ copil!? }nc[ un r`nd de halbe... — Ei, a=! — Ale din urm[.

Istoria se repet[

219

— Parol? — +i pe urm[, un =var\! — C-e=t’ copili? P`n[ s[ se goleasc[ cele din urm[ halbe, un supliment de anchet[ nu stric[. C`t de important va fi acest supliment, se va vedea ]ndat[. Prietenii \in s[ afle pentru care afacere „foarte serioas[“ a venit ]n capital[ munteanu’ lor. Nu le trebuie mult[ st[ruin\[, ca s[ ob\in[ satisfac\ie curiozitatea lor. Costic[ a venit aci cu o peti\iune isc[lit[ de mai multe zecimi de cultivatori de prune: trebuie s-o dea m`ine unui deputat, s-o prezinte la Camer[, ca s[ opreasc[ votarea impozitului pe grad. — Bine, Costic[, acuma vii?... ai venit cam t`rziu! — Ei, a=! — S-a votat legea! — Parol? — Camerele s-a-nchis de s`mb[ta trecut[!... ’+’ copil!?
1900

POLITICA }NALTA
Am un isnaf de la \ar[ bun prieten, care crede orbe=te ]n ce-i spun eu, mai cu seam[ atunci c`nd ]i convine s[ creaz[. Mai ales ]n politic[ m[ consult[ ca pe un oracol. A venit alalt[ieri la mine mi-a spus c[ a intrat ]ntr-o daraver[ de p[cur[ =i m-a rugat s[-i, spun tot ce =tiu despre americanul [la, care vrea s[ ne cumpere \ara. Eu, care, ]n privin\a acestei afaceri, nu =tiu nimic dec`t c[ odat[ ne-a trecut Rockefeller pe la nas =i n-am =tiut s[-l prindem, n-am vrut s[-l las pe provincial s[ plece deziluzionat de mine, s[ m[ socoteasc[ lipsit de orice cuno=tin\[ a culiselor politice — =i, tot sunt gazetar, zic: de ce nu i-a= cl[di amicului

220

Ion Luca Caragiale

meu c`teva caturi de baliverne, cu care =i el la r`ndu-i s[ fac[ furori la cafeneaua central[ din or[=elul lui? — Ascult[-m[, neic[, zic eu, ]\i spun ce =tiu, ce am putut afla p`n[ asear[; ]ns[ te rog s[ r[m`n[-ntre noi; nu voi s[ se afle c[ eu am dat sfoar[-n \ar[. — Doamne fere=te! zice isnaful. — Uite ce e... +tii c[ venise odat[ americanul cela cu bani buni, =i f[cea propunere foarte folositoare pentru noi, =i nu sputut face nimica. — De ce? — De ce, de nece! nu s-a putut. — De ce nu s-a putut? — Pentru c[ n-au vrut liberalii. — Apoi, acuma auz c[ ei vor... V[z`nd eu c[ isnaful m[-ncurc[, zic: s[-l iau repede... — Uite ce e, neic[, zic, dumneata e=ti de la \ar[, nu pricepi cum se joac[ de sus politica sub\ire. — Spune dumneata, ca s[ pricep; de aia am venit. — C`nd era s[ se ispr[veasc[ daravera cu americanul, a venit altcineva =i a zis: nu se poate! — Care altcineva? Eu, v[z`nd c[ isnaful m[ \ine de scurt, ca s[-l ame\esc, zic: — Disconto-Gesellschaft! — Cum? — Disconto-Gesellschaft! Ai auzit dumneata de DiscontoGesellschaft? — Nu! tot american e? — Nu, zic eu, e neam\. — Ei =i, ce treab[ avea neam\ul s[ se amestece? — +tiu eu? — +i atunci?

Istoria se repet[

221

— Atunci americanul a ]n\eles cum merge =iretenia, =i, se zice, a propus neam\ului... s[-l ia tovar[= la parte... Dar... — Dar ce? — Dar, s-a ]nt`mplat =i liberalii s[ se hot[rasc[ atunci s[ strige, ca s[ auz[ \ara, c[ vor ciocoii s[ o v`nz[ la americani... +i c`nd au v[zut ciocoii c[ nu merge, s-au ]nchinat cu plec[ciune americanului, =i americanul a-n\eles cum devine politica, =i-a luat geamantanele =i a plecat. — Care va s[ zic[ am r[mas cu buzele umflate. — Ba nu, fiindc[ au c[zut ciocoii =i au venit liberalii, =i acuma... — Ce? — Acuma, zice c[ vine neam\ul... — Apoi, neam\ul d[ c`t da americanul? — Dac[ n-o da tocmai at`ta, tot o s[ dea ceva... — Apoi are de unde? — Are; =i dac[ n-o avea destul, o s[ ia acuma el tovar[= pe americanul la parte... Isnaful, auzind balivernele mele, zice: — Ia ascult[-m[, de la \ar[ oi fi eu, dar nici a=a de prost nu sunt s[-\i crez toate mofturile dumitale. — Ce mofturi, nene? ]ntreb eu serios. — Astfel de lucruri numai p`n capul celui mai mare moftangiu poate s[ treac[! +i a plecat isnaful meu cam sup[rat, ]n\eleg`nd c[ dac[ ar fi adev[rat ce spun eu, ar fi prea-prea, c[ vreau adic[ s[-mi bat joc de el.
1901

222

Ion Luca Caragiale

„ROM~NII VERZI“
Spiritul de asocia\ie, trebuie s[ constat[m cu bucurie, a luat un mare av`nt la noi. Num[rul deosebitelor societ[\i rom`ne, pe fa\[ sau secrete, este ast[zi aproape incalculabil. Rom`nul c`t tr[ie=te trebuie s[ fie membru ]n mai multe societ[\i; ba ceva mai mult, sunt rom`ni care, chiar ]nainte de na=tere, sunt membri ]n „Cornelia, societatea mamelor rom`ne pentru ajutorul mutual ]n caz de na=tere“; iar al\ii, chiar dup[ ce mor, continu[ a fi membri activi ]n societatea de ]ngrop[ciune mutual[: }n schimbul unei ne]nsemnate cotiza\iuni, orice membru, la caz, Doamne fere=te, de moarte, are dreptul a fi ]ngropat cu muzic[. Ca orice rom`n, am c[utat =i eu s[ fac parte din c`t mai multe societ[\i. P`n[ mai zilele trecute, eram membru la opt; ast[zi, gra\ie st[ruin\elor celebrului meu amic, eminentul pedagog Mariu Chico= Rostogan, am onoare a fi membru la nou[. A noua, cea din urm[, ]mi pare mie c[ este societatea cea mai binevenit[; ea r[spunde la o mare =i arz[toare necesitate na\ional[. Cititorul se va convinge ]ndat[ c`t de urgent[ nevoie aveam de ]nfiin\area noii noastre societ[\i. Dar s[ l[s[m pe promotorul ]nfiin\[rii acestei societ[\i s[ vorbeasc[... „Noi, rom`nii verzi, purcedem de la urm[toarele principii s[n[toase de progres na\ional: A iubi neamul s[u e peste putin\[ din partea aceluia care nu ur[=te celelalte neamuri. Un neam nu poate avea vr[jma=i ]n propriile sale defecte; vr[jma=ii lui sunt numai =i numai calit[\ile altor neamuri. De aceea, un neam nu trebuie s[-=i piard[ vremea a se g`ndi cum s[-=i ]ndrepteze defectele =i cum s[-=i cultive calit[\ile; el

Istoria se repet[

223

are altceva mai profitabil de f[cut: s[ le numere defectele =i s[ le ponegreasc[ sau d-a dreptul s[ le t[g[duiasc[ altora calit[\ile. Prin urmare, un neam trebuie s[ aib[ vecinic groaz[ de celelalte, deoarece existen\a unuia n-are alt[ condi\ie dec`t compromiterea complet[ a altuia. De aci, necesitatea imperioas[ a exclusivismului na\ional celui mai extrem. B[rbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, cre=te la s`nul lor ni=te mon=tri, care jum[tate vor iubi p`n[ la nebunie neamul ]n mijlocul c[ruia au v[zut lumina, iar jum[tate ]l vor ur` cu ]nver=unare. S[ fereasc[ Dumnezeul str[bunilor no=tri pe orice rom`n sau orice rom`nc[ s[ dea na=tere la a=a specimene teratologice! Acestea sunt principiile care ne-au c[l[uzit c`nd am pus bazele noii noastre societ[\i. Noua noastr[ societate este chemat[ s[ de=tepte spiritul public na\ional, solidariz`nd pe to\i rom`nii; de aceea sper[m, nu! nu sper[m, suntem siguri c[ to\i rom`nii — =i c`nd zicem to\i rom`nii, ]n\elegem nu pe to\i levantinii, care se dau drept rom`ni, ci pe rom`nii adev[ra\i — se vor gr[bi s[ se-nscrie ]mpreun[ cu familiile lor ]n r`ndurile noastre.“ Dup[ aceast[ esen\ial[ expunere de motive, ne gr[bim a da aci, ]n str`mtul spa\iu de care dispunem, c`teva extracte din
STATUTELE SOCIET{|II „ROM~NII VERZI“
Cap. I Despre numele, membrii =i emblema societ[\ii

Art. l — Se ]nfiin\eaz[ ]n Rom`nia o Societate Rom`n[ cu numele de „Rom`nii Verzi“. Art. 2 — Oricine poate face parte din aceast[ societate, f[r[

224

Ion Luca Caragiale

deosebire de sex, de etate sau de coloare politic[, dac[ este rom`n sau rom`nc[ verde. Art. 3 — Emblema societ[\ii va fi un rom`n verde zdrobind falnic sub c[lc`iul s[u =arpele str[inismului, care scr`=ne=te =i \ip[.
Cap. II Despre datoriile membrilor societ[\ii ]n genere

Art. 4 — Membrii de orice sex =i etate ai societ[\ii „Rom`nii Verzi“ sunt datori s[ urasc[ tot ce e str[in =i tot ce e de la str[in, tot ce nu e rom`n verde sau tot ce nu e de la rom`n verde. Urmeaz[ apoi mai multe articole unde se enumer[ cu deam[nuntul tot ce nu este verde rom`nesc =i care trebuie sistematic respins de orice membru al societ[\ii, ca, de exemplu, sentimente nerom`ne=ti, tendin\e =i idealuri nerom`ne=ti, art[ nerom`neasc[, idei =i spirit nerom`ne=ti. Apoi: Art. 9 — Se excepteaz[ de la aceast[ regul[ capitalurile nerom`ne=ti. Statutele prev[d ]nfiin\area unui organ de publicitate al societ[\ii, cu titlul de Rom`nul Verde, pus sub direc\iunea unui comitet de 40 membri, iar comitetul sub pre=edin\ia eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan. }n acest comitet nu vor putea figura mai mult de jum[tate membri nev`rstnici. Ziarul Romanul Verde va fi redactat de to\i membrii societ[\ii: fiecare membru, indiferent de v`rst[ sau sex, va fi dator a colabora m[car o dat[ la lun[ cu un articol de fond. Se-n\elege de la sine ce idei e chemat s[ propage Romanul Verde. Mai departe, statutele arat[ c[ ]ndat[ ce societatea „Rom`nii Verzi“ va num[ra o sut[ de membri, se va declara constituit[ =i va proceda la alegerea comitetului.

Istoria se repet[

225

Cap. III Despre datoriile membrilor minori ai societ[\ii

Art. 30 — Membrii minori ai societ[\ii, indiferent de etate =i de sex, sunt datori a fi c`t se poate mai cura\i Art. 31 — Ei sunt datori a asculta pe p[rin\ii lor de ambe sexe, de preferin\[ pe acei care sunt membri activi ai societ[\ii. Art. 32 — Acei care urmeaz[ la =coal[ nu pot, sub nici un cuv`nt s[ se joace cu con=colari str[ini; ei trebuie s[ se joace numai cu con=colari rom`ni verzi, de preferin\[ cu membrii activi ai societ[\ii. Art. 33 — Membrii minori ai societ[\ii sunt obliga\i a ob\inea note bune numai la profesorii rom`ni verzi, de preferin\[ la acei care sunt membri activi ]n societate.
Cap. IV Despre datoriile membrilor de sex feminin

Art. 40 — Membrele societ[\ii sunt datoare s[ fie virtuoase ca ni=te matroane romane. Art. 41 — Membrele societ[\ii sunt datoare s[ devie bune mame rom`ne. Art. 42 — Ele sunt datoare a na=te copii s[n[to=i dup[ preceptul str[bun: mens sana in corpore sano.1 Art. 43 — Membrele societ[\ii care sunt ]nc[ june domni=oare sunt datoare s[ se m[rite numai cu rom`ni verzi, de preferin\[ dintre membrii activi ai societ[\ii. Art. 44 — La cazul c`nd o jun[ domni=oar[ s-ar m[rita cu un rom`n verde, care ]ns[ nu face parte din societate, este datoare a-l ]nscrie imediat printre membrii activi.
1

Minte s[n[toasa ]n corp s[n[tos (Lat.).

226

Ion Luca Caragiale

Art. 45. — ]ndat[ ce o membr[ devine mam[, ea este datoare s[-=i ]nscrie imediat copilul ]n societatea „Rom`nilor Verzi“. Art. 46 — Membrele societ[\ii sunt datoare a-=i boteza copiii cu nume str[bune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc. Art. 47 — Membrele mame sunt datoare s[ dea copiilor lor o educa\iune matern[ ]n limba matern[. Sub nici un cuv`nt apoi, nu-i slobod s[ ]ncredin\eze educa\iunea copiilor la alte guvernante dec`t rom`nce verzi. Art. 48 — Ele sunt datoare a da singure s[ sug[ copiilor, al[pt`ndu-i ]n acela=i timp cu sentimente =i idei de rom`n verde, conform statutelor de fa\[. Art. 49 — }n cazul c`nd un membru nu ar avea lapte sau, ]nt`mpl[tor, nu i-ar fi sf`rcul mamelelor perforat, sau s-ar g`dila prea tare, sub nici un cuv`nt nu va putea lua o doic[ str[in[, care ar da copilului s[ sug[ lapte str[in, al[pt`ndu-l ]n acela=i timp cu sentimente =i idei, str[ine; ci va fi datoare s[ ia o doic[ rom`nc[ verde, de preferin\[ o membr[ activ[ a societ[\ii. }n capitolul despre membrii de sex masculin ai societ[\ii, statutele impun acelea=i obliga\iuni =i ta\ilor ca =i mamelor, afar[, se-n\elege, de obliga\iunile privitoare la al[ptare. Se ]n\elege c[ orice abatere de la ]ndatoririle st[tutelor atrage dup[ sine: ]nt`ia oar[ un avertisment, a doua oar[ o amend[ =i a treia oar[ excluderea, ]n =edin\[ plenar[, a membrului vinovat, din societatea „Rom`nilor Verzi“ =i declararea lui ca str[in de neam. Abaterea de la ]ndatoririle privitoare la al[ptare atrage dup[ sine de la ]nt`ia oar[ pedeapsa excluderii.
1901

Istoria se repet[

227

TAT{L NOSTRU
Bunica s-a sculat de diminea\[ cu spatele-n sus. Nepo\ica ei s-a sculat din contra foarte bine dispus[. Bunica o spal[, o g[te=te =-o piapt[n[; nepo\ica, la fiecare tr[s[tur[ a pieptenului, se str`mb[. Gata... B U N I C A: A=a! Acu zi Tat[l nostru. N E P O | I C A (st`nd dreapt[-n picioare =i cu o figur[ grav[, plin[ de componc\iune): „Tat[l nostru carele e=ti... carele e=ti... e=ti ]n...“ B.: }n ce, proasto? N.: „... carele e=ti ]n...“ B.; Iar ai uitat! N.: N-am uitat, bunico! B.: Atunci, de ce nu zici? Unde \i-e g`ndul? ]ncepi iar! „Tat[l...“ N. (repede): „Tat[l nostru, carele e=ti ]n ce...“ B.: „...ruri...“ N.: „... ruri!...“ B.: Ei? N.: „... sfin\easc[-se numele t[u, vie... vie... vie...“ B.: Ce s[ vie, ur`to?... Vezi c[ iar nu =tii?! N.: Ba =tiu, bunico! B. (pe acela=i ton): Apoi, daca =tii, de ce nu spui, ciumulico? N. (reculeg`ndu-se): „Fac[-se voia ta!...“ B.: Hoho! nu a=a, str`mbo! „Vie-mpar[\ia ta, fac[-se voia ta, precum ]n cer =i pe p[m`nt...“ N.: „... precum ]n cer =i pe p[m`nt...“ B.; Mai departe! N. (ca =i cum ar recita, distrata): Mai departe... B. (zg`l\`ind-o de bra\): Nu „mai departe“, toanto! Ai uitat-o =i asta? Ast[zi n-ai s[ m[n`nci?

228

Ion Luca Caragiale

N.: Ba da, bunico! B.: N-o s[ ceri p`ine? N.: Ba da! B.: Apoi, atunci?... (Grav[:) „P`inea noastr[...“ N (repede): „P`inea noastr[ cea din toate zilele, d[-ne-o nou[ ast[zi =i...“ B.: „... =i ne...“ N.: „... =i ne...“ B. (impacient[): „... =i ne iart[ nou[ gre=elile noastre... precum... precum...“ N.: „... precum... precum...“ B. (plictisit[): Precum, ce? N.: „... precum ce...“ B. (scoas[ din r[bd[ri): „... precum iert[m =i noi...“ N.: „... precum iert[m =i noi... =i noi...“ B. (exasperat[): „... gre=i\ilor no=tri!“ m[g[ri\o! (}i arde o palm[ peste zulufii de la ceaf[.) „+i nu ne duce pe noi ]n ispit[, ci...“ N.; „... ci... ci...“ B. (tare): „... ci ne izb[ve=te de cel r[u...“ N. (r[sufl`nd): „... ci ne izb[ve=te de cel r[u!“ (}=i face cruce =i pleac[ din loc.) B. (apuc`nd-o de un zuluf si oprind-o): Numai at`ta? N.: (plictisit[): Numai at`ta, bunico! B.: N-ai mai uitat nimica, diavole? N.; Nimica, bunico! B. (irit`ndu-se treptat): Nimic? N. (asemenea): Nimic! B. (vr`nd s-o arz[ la ceafa, face o mi=care r[u calculata =i cade): ...A!... N. (aduc`ndu-=i aminte): Amin, bunico! (Fuge-ntr-un picior.)
1901

Istoria se repet[

229

TOT MITIC{
— De ce trage clopotele, Mitic[? — De fr`nghie, mon=er. * Doi juc[tori de biliard, unul mult mai forte ca altul, fac o partid[. Mitic[ s-a-ncurcat la privit =i num[r[ punctele. Dup[ o serie a juc[torului mai forte, Mitic[ cu glas tare: — 25 cu nimic-sprezece! * — Ai fost la Cotroceni, Mitic[? — Nu, mon=er, am sc[pat tramcarul! * — Mitic[, prea te izmene=ti! — Din contra, mon=er, c[ nu port vara! * }nt`lnesc azi-diminea\[ pe amicul Mitic[ foarte ab[tut. — Ce ai p[\it, iubitule? — }nchipuie=te-\i, drag[: am tras pe dracul de coad[ dou[ luni, =i acum mi-a intentat proces, cer`ndu-mi daune-interese!!... * — Ce ai, mon=er, de calci a=a? ]ntreab[ Mitic[ pe un amic. — M[ sup[r[ o gheat[ teribil. — Du-te la Kibrik1, s[ \i-o scoat[.
1

Renumit dentist bucure=tean.

230

Ion Luca Caragiale

* Pe strad[. E ]mbulzeal[. Mitic[ cu un prieten face drumul de la Bulevard la Teatru. Din gre=al[ prietenul ]l calc[ pe Mitic[ pe gheat[: — Pardon! se gr[be=te a zice Mitic[, te-am c[lcat sub talp[... * }n tren. Mitic[, av`nd bilet de clasa ]nt`ia, intr[ ]n clasa a doua s[ vorbeasc[ cu un prieten. Conductorul cere biletele. Mitic[, prezent`nd pe al s[u =i cu un z`mbet c[tre conductor: — C`t vine s[-mi pl[te=ti diferen\a? * — Unde mergi pe var[, Mitic[? — La munte... — }n ce loc? — La Muntele de pietate, mon=er. * Mitic[, cu un aer dezolat: — Nu =tii ce i s-a-nt`mplat lui bietul Iancu Niculescu actorul? — }nchipuie-\i, mon=er, =i-a de=elat bicicleta. * M I T I C { : Mi-am comandat, mon=er, un pardesiu nou. A M I C U L: Ce coloare? M I T I C {: Coloarea v`ntului. * La Palatul Justi\iei. Mitic[ umbl[ de colo p`n[ colo p`n sala pa=ilor pierdu\i.

Istoria se repet[

231

— Pe cine cau\i, Mitic[? — Caut un avocat, mon=er, s[ m[ apere... — Ce! ai =i tu proces? — Nu, mon=er; s[ m[ apere... de mu=te. * Mitic[, plec`nd foarte de diminea\[ de la ber[rie: — Tot m-am hot[r`t eu s[ merg acas[... ]ncai s[-mi iau =i p[l[ria. }n trenul de pl[cere. Vagonul este plin de lume. O doamn[, intr`nd: — Nu mai e nici un loc liber pentru mine... — Ba da, doamn[, mai este unul, cel mai comod. — Unde?... — }n inima mea... * La cafenea. M I T I C A: B[iete, un jvar\!... Chelnerul pleac[ s[ execute comanda. M I T I C {: B[iete! Chelnerul se-ntoarce. M I T I C {: S[ fie mai negru!... * — Ce zici, Mitic[, mai plou[ ast[zi? — Nu pot pentru ca s[ m[ pronun\, mon=er: m-am t[m[duit de b[t[turi. * Mitic[, ]ntr-o discu\iune asupra situa\iunii politice: — L[sa\i-l, mon=er, =i pe bietul regele! i-a f[cut[r[ politicienii capul Calinder1.
1

Ioan Kalinderu (1840—1913), administratorul domeniilor Coroanei.

232

Ion Luca Caragiale

* La telegraf. Mitic[ a predat o telegram[. Telegrafista, dup[ ce a t[iat chitan\a: — Un leu =i cinci bani, domnule. Mitic[, cu z`mbetul lui cunoscut: — Parol?... Nu-i prea scump, domni=oar[? * La restaurant. Mitic[ sun[. Chelnerul Costic[ se prezint[. Costic[: Ce-a comandat don’ Mitic[? M I T I C {: Drag[ Costi\[, s[-mi puie la gr[tar o Costic[ de purcel. * Mitic[ a cam prea b[ut: e foarte ciupit, =i-i vine poft[ s[ fredoneze: „De ar fi noaptea trei coniace... M-a=.... mi=... m-a=... mi=... mi=-ma=!...“l * M I T I C {: Amice Costic[, nu mai merge cu c[ldurile acestea dropicale; m-am hot[r`t ]n fine s[ plec m`ine diminea\[. C O S T I C {; Unde? M I T I C {: La b[i... s[-mi scrii. C O S T I C {: Adresa? M I T I C {: Nu =tii?... „Mitic[“. C O S T I C {: Bine, „Mitic[“ =tiu; dar unde? M I T I C {: „Mitic[, la b[i“.
1

Mi=ma=, vin cu ap[ mineral[.

Istoria se repet[

233

C O S T I C {: Bine, la b[i, =tiu; dar unde la b[i? M I T I C A: „Mitic[... la b[i... ]n Europa.“ * }n trenul de pl[cere. Lume mult[. C[ldur[ saharian[. Mitic[ =i Costic[ merg spre Sinaia. M I T I C A (f[c`ndu-=i v`nt cu Moftul rom`n, se opre=te deodat[ ca =i cum =i-a adus aminte de ceva): Tii! Ce-am uitat[r[! C O S T I C {: Ce? M I T I C A: +ubele. * Un necunoscut, semuind pe Mitic[ cu altcineva, ]l salut[: — Salutare, musiu Costic[. — Pardon, din contra, c[ m[ cheam[ Mitic[. * La birt. C H E L N E R U L: Avem carne cu cartofi. M I T I C A: Nu primesc: nu sunt cartofor. * La debitul de tutun. M I T I C A: Dou[ \igarete de dam[: am musafiri desear[. * C O S T I C {: Haide, Mitic[, la Her[str[u. M I T I C {: Nu, mon=er; nu-mi face trebuin\[; eu cump[r lemne t[iate gata. * La telefon. Mitic[ sun[. Soneria r[spunde. M I T I C {: Alio!

234

Ion Luca Caragiale

U N G L A S D E D A M { (r[spunz`nd): Alo! M I T I C {: Cine-i acolio? G L A S U L: Centrala ]nt`ia. M I T I C {: Domni=oar[, v[ iubesc. G L A S U L: Cine e=ti d-ta? M I T I C A: Mitic[. Nici un r[spuns… Mitic[ sun[ prelung. Soneria r[spunde. M I T I C {: Alio! G L A S U L: Cine-i acolo? M I T I C {: Mitic[, domni=oar[. G L A S U L: E=ti un m[gar! M I T I C {: Aolio! G L A S U L: +i la prima ocazie, ]\i trag palme... M I T I C {: Olio! * — D[-mi un pahar de ap[, zice Costic[ b[iatului care serve=te. — Din contra, zice Mitic[, mie s[-mi dai un pahar cu ap[! * — Haide, Mitic[, zice Costic[, pune-\i galo=ii-n picioare, s[ mergem. — Adic[, vrei s[ zici, r[spunde Mitic[, s[-mi pun picioarele-n galo=i! * — M[ rog, domnule, zice u=ierul de la teatru c[tre Mitic[, s[ v[ scoate\i p[l[ria din cap. — Pardon, r[spunde Mitic[, eu nu-mi scot p[l[ria din cap, ]mi scot capul din p[l[rie! * Mare mucalit e=ti, domnule Mitic[, =i de spirit. Mersi, domni=oar[, c[ m[-nc`nta\i cu migdale amare.

Istoria se repet[

235

* La parada de 10 mai, cocoanele se-ndeas[ s[ sparg[ cordonul de sergen\i =i s[ p[trunz[ ]n bulevard. M I T I C {, cu ton mar\ial: — }n front, c[ v[ atac[ marinarii c[l[ri! * Mitic[ e dezolat. — }nchipuie=te-\i, drag[... m-a lovit o nenorocire ireparabil[. — Ce-i, frate? ce s-a ]nt`mplat? — Mi-a stat ceasornicul! * La birt. — B[iete, un pahar de protoxid de hidrogen. — ...?! — Atunci d[-mi unul de H2O. —...? — Cum? nici m[car ap[ n-ave\i? zbiar[ Mitic[. * Mitic[ =ovinist: — +i c`nd voi fi mort, mon=er, nu doresc pentru ca s[ mi se c`nte altceva dec`t: De=teapt[-te, rom`ne! * Costic[ se pl`nge lui Mitic[ la birt c[ sufere de insomnie =i nu =tie ce doftorie s[ mai ia ca s[ poat[ dormi. Mitic[ ]i recomand[: — Ia o plachie de somn! * La cafenea. — Nu iei nimic, Mitic[?

236

Ion Luca Caragiale

— Ba da. B[iete, o scobitoare, un chibrit, un pahar cu ap[ =i o gazet[, strig[ Mitic[. * Mitic[, ]n compania unei amice, a=teapt[ s[ treac[ tramvaiul, =i tramvaiul nu mai trece. — Ah! domni=oar[, toate trec ]n lumea aceasta, numai tramvaiul nu trece. * Un amic, poet, explic[ lui Mitic[: — C[lim[ri, sau, mai corect, c[l[m[ri, vine de la culamus, care ]nsemneaz[ condei. — A! zice Mitic[; am ]n\eles... tot de-acolo trebuie s[ vie =i calamitate. * Mitic[, pedal`nd al[turi cu amicul s[u Costic[, z[re=te, venind ]n fa\[-le cu mare vitez[, un automobil: — |ine bine, Costic[! s[ nu se sperie bicicleta! * — Mon=er, =tii c[ Tocilescu mai organizeaz[ o excursie? — Serios?! Unde? — La Bucure=tii-Noi. * La birt. C O S T I C { (dulce): Ce mai faci, Mitic[? M I T I C A (m`nc`nd cu l[comie): M[ ap[r de moarte, mon=er! * — C`\i ani ave\i? ]ntreab[ o domni=oar[ pe amicul nostru. — Doisp’ce, mamuazel! Ei, a=! face domni=oara uimit[. — Nu te speria, duduie, am doisp’ce ani numai pe-o coast[!

Istoria se repet[

237

* Trenul de pl[cere, care merge la Sinaia, se opre=te ]n sta\ia Buda. E foarte cald. O dam[ ]ntreab[: — Musiu Mitic[, nu s-o fi g[sind ap[ la sta\ia asta? c[ mor de sete... — Ba da... dar ave\i gazete? ]ntreab[ Mitic[ cu un sur`s plin de aluziune dep[rtat[. — Da’ de ce? — Fiinc[, madam... dac[ n-ave\i gazete, nu v-a= consilia s[ be\i... Mai avem vreo dou[ ceasuri p`n[ la Sinaia... =i =ti\i... apa de Buda lucreaz[ iute. * Costic[ se pl`nge c[ =i-a pierdut m[nu=ile... — Desigur mi le-a furat cineva la ber[rie. — Alt[ dat[, ia-\i o cas[ de fier, s[ nu \i le mai poat[ fura! zice Mitic[. * La cafenea. Doi amici joac[ table =i unul din ei, dup[ ce arunc[ zarurile, strig[: — Cinci cu doi! Mitic[ replic[ imediat: — Cinci Cotoi! * Mitic[ e ]n divergen\[ de opinii cu Costic[, amicul s[u, care, dup[ o lung[ discu\ie, nu vrea s[ se lase ]nvins. Mitic[ ]l bate pe um[r: — Nu face pe prostu’, mon=er, c-apoi te pomene=ti c[ r[m`i a=a! * Costic[ ]ncheie a=a, la cafenea, un violent discurs politic: — Domnul Carp e autocrat! Mitic[: — Ba pardon, e moftocrat!

238

Ion Luca Caragiale

* M I T I C{ (cu glas dr[g[stos): Amice Costic[, fii bun =i m[mprumut[ cu trei lei. C O S T I C { (cu tremolo ]n glas): Mito drag[, te rog nu face mofturi....Mitic[: Nu te face al dracului, c[ci =tiu bine c[ ai. C O S T I C {: Bine, s[ zicem c[ te ]mprumut; dar c`nd mi-i dai ]napoi? M I T I C { (repede): Un franc c`nd voi avea, altul c`nd voi putea, iar pe celalt dup[ moarte! * La ber[rie. C O S T I C { (cu tremolo ]n glas): Mito drag[, te rog nu face mofturi... M I T I C {: O fi abonat[ la Moftul, mon=er! * E serat[ literar[ la amicul Costic[. Un poet cite=te o poem[, care cuprinde o sumedenie de flori. La un moment dat, Costic[ zice autorului: — Pardon, mon=er, da’ floarea, asta e de c`mp, nu de munte, cum zici dumneata. — E de munte, domnule Costic[, replic[ autorul cu autoritate. — Ba e de coast[, domnilor, strig[ Mitic[, spre a t[ia controversa.
1901

Istoria se repet[

239

LUNA DE MIERE
Pe-nserate, dup[ o zi foarte c[lduroas[, a=tept ]ntr-o sta\ie mic[, de pe linia Bra=ov—Cluj, trenul accelerat care merge spre Pesta... N-a=tept mult... Trenul sose=te... Repede-mi iau sacul de drum =i m[ duc la cel mai apropiat vagon de clasa a doua; n-am vreme s-aleg: trenul pleac[-ndat[. M-am suit, a fluierat, porne=te. E foarte cald ]n vagon =i lume mult[ mai ales ]n coridor, unde se vorbe=te tare ]n mai multe limbi, =i miroase stra=nic a funingine de lignit amestecat cu trabuco popular. }ntru ]ntrun compartiment, unde v[d loc gol; ]mi pun sacul ]n plasa de sus =i m-a=ez ]ntr-un col\ l`ng[ u=[. }n compartimentul meu, sunt deocamdat[ numai dou[ persoane, al[turi pe bancheta din potriv[, ]n col\ul opus, de l`ng[ fereastra vagonului. De=i lampa ]mbrobodit[ arunc[ o lumin[ foarte slab[ =i nu pot distinge figurile, ]n\eleg dup[ siluete c[ e o pereche t`n[r[, un domn =i o dam[, care =optesc foarte ]ncet; c`t de ]ncet ]ns[, =i cu toat[ uruitura ritmat[ a roatelor, care sf`r`ie acum cu o vitez[ onorabil[, tot prind din =oaptele tinerei perechi c`teva cuvinte: — Dracul l-a mai adus =i p-asta! zice dama. — Taci! zice domnul; s[ n-auz[! poate-i rom`n... „A! a=a \i-e vorba? zic eu ]n g`ndul meu; bine!“ G`ndind astfel, m[-nchei p`n[ jos la waterproof,1 ]mi ap[s =apca pe ochi =i m[ rezem cu ochii miji\i, ca =i cum m-a= a=eza pe somn. Dar n-apuc s[ ispr[vesc mi=carea =i aud l`ng[ mine, la u=a compartimentului, tu=ind cineva tare =i scurt de trei ori, a=a c[ f[r[ voie m[ ridic =i m[ uit ca la un semnal ce mi s-ar
1

Manta de ploaie (engl.).

240

Ion Luca Caragiale

da dup[-nvoial[. O doamn[ ]n v`rst[ — o v[z bine la lumina l[mpii din coridorul vagonului; ea a tu=it. E un fel de mahalagioaic[... N-o cunosc... M[ rea=ez la loc, =i, ]ntorc`nd privirea ]n[untrul compartimentului, v[z c[ domnul a trecut l`ng[ u=[ ]n cap[tul cest[lalt al banchetei, drept ]n fa\a mea. Inchiz un moment ochii. — Pardon! auz un glas de femeie... +i sim\ c[ m[-nghiolde=te cineva ]mping`ndu-mi genunchii. Mi-i retrag c`t pot =i deschid ochii. Cocoana care a tu=it adineaori ajut[ pe un domn destul de burtos s[ treac[ din coridor ]n compartiment. Domnul intr[ cu pasul nu prea sigur =i, \inut de cocoana de-aproape, merge, cl[tinat de mi=carea trenului, s[ se a=eze greoi ]n cap[tul cel[lalt al banchetei mele l`ng[ fereastr[, fa\[-n fa\[ cu doamna cea t`n[r[, care pare c-a adormit. — Cocoan[ Sofi\o, zice domnul cam g`f`ind, d[-ntr-o parte perdelu\a de la lamp[, mi-am pierdut perni\a... Cocoana care a tu=it se urc[ pe banchet[ =i face lumin[. Acum pot vedea bine pe tovaro=ii mei de c[l[torie. Doamna cea t`n[r[, care st[ cu capul pe rezem[toarea banchetei, cu ochii-nchi=i, este o str[lucitoare frumuse\e blond[, de vreo dou[zeci =i doi =i trei de ani. Domnul cel t`n[r care-mi st[ ]n fa\[, ]n aceea=i poz[ ca =i doamna, ]ns[ invers, ca un pendant arhitectonic, este un b[rbat oache= de vreo treizeci de ani, voinic =i frumos, totu=i cu o expresie foarte bl`nd[. Domnul cel gros — care acuma =i-a g[sit perni\a =i s-a culcat, ghemuit pe jum[tatea banchetei, cu fa\a la perete cum s-ar zice, adic[ cu spatele spre bancheta din fa\[ — este un om nu tocma b[tr`n, ]ntre cinzeci =i =aizeci de ani; pare c[ e foarte obosit de drum; poate chiar s[ sufere de ceva, judec`nd dup[ ]ngrijirea cu care-l conduce cocoana. Aceasta a patra tovaro=e a mea

Istoria se repet[

241

de compartiment este o femeie usc[\iv[ de vreo patruzeci =i ceva de ani; trebuie s[ fi fost tare frumu=ic[ pe vremea ei; un tip picant, =i ni=te ochi sc`nteietori, plini de vioiciune =i de viclenie. }ndat[ ce =i-a culcat pe domnul cel gros, cocoana se urc[ pe banchet[ =i d[ la loc perdelu\a peste lamp[. }n toat[ vremea asta, eu m[ fac c[ dormitez tr[g`nd cu ochiul pe sub cozorocul =epcii. — Mami\o! ]ntreab[ ]nceti=or doamna cea t`n[r[, ridic`nd capul de pe rezem[toare; ce face Mi=u? doarme? — Ei! a=! r[spunde =i mai ]ncet domnul cel din fa\a mea. — Atunci, de ce nu vii la loc? =opte=te doamna. — Mai stai un minut, soro, zice cocoana, c[ nu mori! Uite e =i omul [sta str[in. — Fir-ar al dracului! Dracul l-a mai adus =i p-asta! — Taci, soro! dac[ aude =i-n\elege rom`ne=te! +i zic`nd acestea, cocoana vine de s-a=eaz[ brusc l`ng[ mine =i m[mpinge. Eu sar ca din somn, =i cocoana: — Pardon! v-am f[cut deranj... Dv. =ti\i rom`ne=te... — Nem tudom!1 zic eu... — Dv. ungur? — Ighen2... — +i nu-n\elege\i deloc... deloc?... — Nem tudom! — Bat[-te Dumnezeu de boanghen! zice t`n[ra. Pe urm[, cu humor: — Mi=ule! Mi=ule! ci, haide odat[! }n acela=i moment domnul care doarme ]ncepe s[ sfor[ie. Domnul cel t`n[r se scoal[ din fa\a mea =i trece iar la locul unde l-am g[sit ]nt`i, l`ng[ doamna cea t`n[r[. Cocoana se scoal[ de l`ng[ mine =i-mi trece ]n fa\[ ]n locul t`n[rului.
1 2

Nu =tiu! (magh.). Corect: igen (magh.) — da.

242

Ion Luca Caragiale

— Culc[-te =i dumneata, mami\o; e t`rziu! zice t`n[ra. In adev[r, e cam t`rziu; toat[ lumea s-a retras din coridorul vagonului ]n compartimente, =i, din norocire, toat[ lumea a avut locuri; la noi n-a mai venit nimeni. Cocoana se culc[ pe jum[tatea de banchet[ din fa\[-mi; eu m[ culc pe jum[tatea mea de banchet[ ]n sens invers cu domnul care sfor[ie cu putere. Am ]nchis ochii, sincer; tot nu-i destul[ lumin[; cu ochiinchi=i, o s[ aud mai bine... — Ah! suspin[ doamna, ah! Mi=ule, ]nc[ o zi! ]nc[ dou[zeci =i patru de ceasuri! m`ine sear[, suntem singuri!... +i... se s[rut[... Aud bine... Se s[rut[: o dat[ lung; apoi, de mai multe ori pe r`nd, scurt =i des =i tare... — A\i-nnebunit de tot! morm[ie cocoana. — Ci, dormi odat[, mami\o! — Nu e vorba de mine; mai e =i om str[in... Eu horc[i. — D[-l dracului de boanghen! nu-l auzi cum m`n[ porcii?... Mi=ule! drag[ Mi=ule! +i iar s[rut[rile... Apoi, din ad`ncul sufletului: — Off!... Mi=ule!... Mami\o!... mami\o! — Ei! ce e, soro? ce mai pofte=ti? — Tot nu dormi? — Mi-e cald! nu pot s[ dorm... — Atunci, du-te pu\in p-afar[. Cocoana se scoal[ =i trece-n coridor... +i mie mi-e grozav de cald; m[ fac c[ m[-nv`rtesc ]n loc... Un s[rutat prelung amu\e=te... M[ ridic de pe banchet[ =i, f[r[ s[ m[ uit ]n partea opus[, ies dup[ cocoana ]n coridor. Cocoana vrea s[-=i r[suceasc[ o \igaret[ de tutun; eu scot tabacherea mea =i-i ofer galant \igarete cu carton. Ia una... — Mersi.

Istoria se repet[

243

— Keirem1... zic eu, =i-i dau foc. — Care va s[ zic[ nu =ti\i deloc, deloc rom`ne=te? — Mit?2 ]ntreb eu, —... rom`ne=te... Eu dau din umeri cu v[dit regret c[ nu o pot pricepe; totodat[, }i ofer, din ploscu\a mea de drum, cognac. Cocoana prime=te bucuros, apoi: — Bravos cognac! a=a zic =i eu... Mersi!... Trebuie s[ fie scump... Eu iar dau din umeri =i-i ofer alt[ \igaret[. Sunt hot[r`t — de=i nu-n\eleg rom`ne=te — s[ stau ]n compania cocoanei ]n coridor, p`n[ o crede dumneaei de cuviin\[ s[ intre iar la loc ]n compartiment. A trecut, nu pot s[-mi dau seama bine, c`t timp, =i din compartimentul nostru se aude tu=ind de trei ori... Cocoana intr[... Peste dou[-trei momente, intru =i m-a=ez la loc, lungindu-m[ c`t m[-ncape jum[tatea mea de banchet[... ... Aha! trenul nostru trece pe sub o ploaie; r[p[ie pe acoperi=ul vagonului =i plesc[ie pe geam. — Mami\o... culc[-te... =i... matale. — Iac[... m[ culc... Dar... culca\i-v[... =i voi... fi\i cum... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... ]mi pare c-auz o muzic[... Ce str[lucitoare armonie!... un mar= maiestos!... da!... o parad[... ce de lume... armat[... mult[ armat[... a! nu! e la teatru... nu! nu e armat[... parc[ e un stol de porumbei... iat[ doi... cum se s[rut[ =i se giugiulesc... Visez?...
1 2

Corect: kerem (magh.) — m[ rog. Ce? (magh.).

244

Ion Luca Caragiale

Dar ce’ e? ce bufnitur[!... ce duduial[! Sar ]n sus... Am dormit! am visat! E lumin[ bun[ de ziu[. Cum m-am speriat! am crezut c[ e un accident... C`nd colo, ce? Doamna cea t`n[r[, cine =tie cum, din somn, a alunecat de pe banchet[ ci =i a lovit cu picioarele pe domnul cel gros, care s-a de=teptat speriat =i el. Ce e ]ns[ curios e c[ to\i din compartiment ne-am de=teptat; numai t`n[rul domn doarme... acum ]n col\ul din fa\a mea. Eu m[ culc la loc: mai am nevoie de odihn[. E ziu[ mare... Domnul cel gros se ridic[ =i =ade pe banchet[ cu picioarele desc[l\ate-n jos. Doamna t`n[r[ s-a rezemat iar cu ochii-nchi=i. Cocoana-n v`rst[, al[turi de ea, casc[. — Coan[ Sofi\o, zice domnul cu glas blajin, ia vezi unde mi-e cornul... Cocoana caut[ ]n plas[ =i d[ jos un comet acustic; domnul ]l ia =i-l pune cu gura cea str`mt[ la ureche, apoi: — Coan[ Sofi\o! cum zici dumneata s[-ncep? cum mi-a spus Buiucliu1? cum mi-a spus Schachmann2? ori cum mi-a spus Urechi[3? Cocoana, vorbind aproape =i tare ]n gura larg[ a cometului: — Cum \i-a spus Buiucliu? — Patru luni de zile cura lui Kneipp, acolo la loc... — Da’ Schachmann? — Ma=ina electric[... — Da’ Urechi[? — Hapurile alea americane... cum le zice? Cocoana, tare =i ad`nc ]n comet: — Pink...
Trei medici cunoscu\i din Bucure=ti; cel din urm[, umoristul Alceu Urechi[, unul din prietenii lui Caragiale.
1,2,3

Istoria se repet[

245

— Hehe... da... — Eu zic s[ le-ncepi pe toate odat[. — A=a zic =i eu. — Tot ai vreme acuma: =i Mi\a are s[ stea la Fran\i=bat vreo dou[-trei luni — C`t? ]ntreab[ domnul. — Vreo dou[-trei luni! strig[ cocoana ]n comet. — Cel pu\in patru, a spus doctorul! r[spunde domnul. +i zic`nd acestea, d[ cocoanii cometul =i se culc[ la loc cu spatele spre bancheta din fa\[. „Am ]n\eles!“ zic eu ]n g`ndul meu. Domnul ]ncepe s[ sfor[ie. — Mi=ule!... Mi=ule!!... Mi=ule!!! — A adormit! zice cocoana. — Bravo! zice t`n[ra... Da’ boanghenul doarme, mami\o? Eu horc[i. — Nu-l auzi? T`n[ra se scoal[ de la locul ei =i trece l`ng[ Mi=u, ]n fa\a mea, pe c`t[ vreme cocoana ia locul din fa\a domnului care horc[ie. ... A trecut poate un ceas... parc-a fost o clip[... M-a lovit ceva peste picioare... Deschid ochii; e lumin[ de soare... Domnul horc[ie mereu... Cocoana fumeaz[ veghindu-l... }n fa\[-mi, perechea cea t`n[r[ doarme z`mbind: femeia cu capul cel frumos pe um[rul =i pieptul voinic al omului, care o reazim[ cu bra\ul drept pe dup[ spate, pe c`nd ]n m`na st`ng[ ]i \ine am`ndou[ m`nu=i\ele. Ne-apropiem de Pesta. Cocoana a mo\[it c`t a mo\[it =i a adormit =i ea... O! Argus! Domnul care horc[ie face o mi=care... vrea s[ se scoale... Se scoal[!

246

Ion Luca Caragiale

Eu m[ ridic desperat =i, apuc`nd cele trei m`ini din fa\[, le zgudui puternic. T`n[ra pereche sare drept ]n picioare. — Ptfiu ! fir-ai al dracului de boanghen! Cum m-ai speriat! Dar eu, nen\eleg`nd rom`ne=te, i-ar[t pe domnul care sentoarce =i deschide ochii, pe c`nd t`n[rul a =i pierit ]n coridor. }n splendidul restaurant al g[rii, la Pesta, stau la o mas[, lu`nd cafea cu lapte, domnul cel ]n v`rst[, doamna cea t`n[r[ =i mami\a. Pe mas[, al[turi de cea=ca domnului, st[ cometul acustic... La o mas[ foarte aproape e t`n[rul meu tovaro= de compartiment, care r[spunde la numele Mi=u. Eu m[ apropiu de masa unde sunt damele, salut politicos, iau cometul, =i-l pun cu deschiz[tura cea mic[ ]n urechea domnului; domnul =i-l a=az[ cum =tie mai bine; apropiu gura de deschiz[tura cea larg[ =i zic tare =i r[spicat: — Boierule! de=i n-am onoare s[ v[ cunosc... v[ rog s[ v[ uita\i ]ncoace... +i-i ar[t masa unde d. Mi=u Boierul se uita ]ncotro i-ar[t: cocoanele au ]nlemnit. — Boierule! adaog eu, vezi pe t`n[rul acesta?... ]l vezi?... ]l vezi? — Ei! da; ce? — Te-ntreb numai, de curiozitate! Apoi, ]ntorc`ndu-m[ c[tr[ damele aiurite: — C[l[torie =i petrecere bun[, coconi\elor! V[ s[rut m`nu=i\ele!... +i boanghenul pleac[ m`ndru c[ nu s-a-ndurat s[ se =i r[zbune pe o t`n[r[ u=uratic[, turbur`ndu-i mai mult dec`t o clip[ luna de miere.
1901

Istoria se repet[

247

INI|IATIVA...
— St[m r[u, foarte r[u, domnule!... Statul nu vrea s[ se g`ndeasc[!... Nu este nici o ]ncurajare; ba, putem zice c[ este chiar o persecu\iune... +i asta — s[-mi dai voie s[-\i declar — este trist, nu numai pentru noi, agricultorii, care nu suntem capabili s[ mergem cu egoismul p`n-acolo; este trist pentru \ar[; c[ci, ]n definitiv, noi plugarii suntem, ca s[ zic a=a, topor de oase; noi [=tia devasta\ii... — Pe d-ta, zic eu, nu te-a devastat. — Te rog, nu m[-ntrerupe; las[-m[ s[ termin... Noi ducem greul \[rii [=tia, care f[r[ noi, ce s[ zicem?... Parc[ n-ar mai merge, s[ fluieri numa din buze =i s[ umpli doldora punga statului, din care pe urm[ s[ vie =i s[ sug[ \`\[ at`tea lipitori declarate =i clandestine, care tr[iesc pe spinarea noastr[, care, vai de capul ei! numa sufletul nostru =tie!... Nu, domnule! p`n[ nu vine statul cu o lege nu mai merge!... Statul trebuie’ s[ se g`ndeasc[ serios! Acestea mi le debiteaz[ iritat amicul meu, nenea Stasache, unul dintre marii no=tri agricultori. Eu, care nu sunt ]n curent cu chestia agrar[, m[ m[rginesc a-i r[spunde printr-o ]ntrebare: — Nene Stasache, nu s-ar putea s[ l[s[m statul =i s[ncerc[m o ]mbun[t[\ire prin — cum s[ zic? — prin ini\iativ[ privat[? Dar amicul meu se iriteaz[ mai r[u: — A! care va s[ zic[, =i d-ta e=ti d-ei cu ini\iativa privat[?... ]mi pare bine!... Mersi! — M[ iart[, nene Stasache, zic; eu, s[-\i spun drept, nu cunosc chestia, =i... — Apoi, dac[ nu cuno=ti chestia, m[-ntrerupe el =i mai iritat, de ce te pronun\i?... c[ to\i dv. v[ pronun\a\i f[r[ s[ cunoa=te\i

248

Ion Luca Caragiale

chestia... Nu, domnule!... Asta, nu noi, eu =i cu d-ta; asta, statul trebuie!... ]n\elegi? — }n\eleg; dec`t eu ca publicist ce vrei s[-\i spun dec`t c[ trebuie numaidec`t s[ deschidem o campanie energic[ pentru ca ]n sf`r=it statul s[-nceap[ odat[ s[ se g`ndeasc[... — S-o deschide\i, domnule! asta este datoria dv. de publici=ti impar\iali, daca sunte\i adev[rat la ]n[l\imea misiunii dv. at`t de frumoase; c[ci, s[ nu uita\i, v-a dat Dumnezeu o pan[ care este o arm[; prin urmare, trebuie s[ ave\i un ideal pentru \ara asta care aminteri se pr[p[de=te... +i, daca m-ascul\i pe mine, aici s-o bate\i dv.: statul trebuie s[ se g`ndeasc[ serios! M-am desp[r\it de Stasache jur`ndu-i c[ niciodat[ n-am considerat pana mea altfel dec`t ca o arm[, =i promi\`ndu-i c[ ]ndat[ voi deschide campania. Pe c`nd m[ g`ndeam cum s-atac chestiunea, iat[ c[ m[nt`lnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de ]ncredere-n sine, a=a de plin c[ alta nimic nu mai poate-nc[pea. — Teatrul nostru na\ional =i literatura noastr[ dramatic[ au ajuns ]ntr-o stare proast[, domnule, foarte proast[... Statul nu vrea s[ se g`ndeasc[ serios! Nu e nici o ]ncurajare; ba, chiar putem zice c[ este o persecu\iune... =i, permite-mi s[-\i spun, e trist, nu numai pentru noi — c[ci artistul nu poate niciodat[ merge p`n-acolo cu egoismul — de=i suntem, orice s-ar zice, prea din cale-afar[ desconsidera\i, cu toate c[ se declam[ =i se c`nt[ pe toate tonurile c[ f[r[ cultur[ o \ar[ nu poatensemna nimica; =i este foarte adev[rat: numai cu cereale =i cu zarzavaturi, =i chiar cu petrol, nu se poate pune o \ar[ fa\[ cu cultura european[, care merge cu pa=i gigantici — ]i mai trebuie s[-=i manifesteze =i mentalitatea; =i mi se pare c[ arta =i literatura sunt cele mai ]nalte manifesta\iuni ale mentalit[\ii unei na\iuni; c[ci, ]n definitiv, nu se prezint[ cineva ]n lume cu p`ntecele =i cu organele inferioare, ci cu fruntea, cu acel

Istoria se repet[

249

aparat al g`ndirii sublime, care face din om regele crea\iunii... +i ce se face pentru arta =i literatura na\ionale?... Nimic! E trist! Ne trebuiesc mai multe teatre... Statul ar trebui s[ se g`ndeasc[ serios!... Am ascultat cu toat[ aten\ia frumoasa tirad[, =i numai c`nd m-am convins sigur c[ s-a terminat, am r[spuns: — }n fine, daca trebuiesc, dac[-n adev[r trebuiesc mai multe teatre, asta se poate face prin ini\iativa privat[... — +i dumneata e=ti de cei cu ini\iativa privat[? Bravo!... Nu umbla\i cu mofturi, domnule, cu ini\iativa privat[!... Aici statul trebuie s[ se g`ndeasc[! — Amice, zic eu, ]n\eleg, dec`t ce vrei s[-\i spun ca publicist alta dec`t c[ putem duce o campanie pentru ca statul s[ se g`ndeasc[-n sf`r=it... — S-o duce\i, domnule! =i mai ales d-ta ai aci o datorie de con=tiin\[, ]n calitate de publicist =i de vechi sufler, care-n\elegi durerea =i por\i o spad[ nobil[, care este pana d-tale... +i aici s-o bate\i dv. mereu: statul trebuie s[ se g`ndeasc[. M-am desp[r\it de eminentul artist cu hot[r`rea s[-ncep campania... Dar mai ]nt`i, trebuie s[ stabilesc cu cine ]ncep: cu nenea Stasache ori cu eminentul?... ]n adev[r plugarul are ]nt`ietatea de timp; da, dar artistul, de=i i-am promis dup[, care ]nt`ietatea de cauz[: chestiunea artei =i literaturii na\ionale reclam[ mai urgent o solu\iune. Dar iat[, tocmai c`nd ]ncep, d. Caracudi, reporterul, care le afl[ toate cu c`teva minute ]nainte de-nt`mplare, vine, =tiindu-m[ c`t m[ interesez ca vechi sufler de art[, s[-mi comunice o veste, menit[ s[ m[ bucure: zilele astea se va depune ]n Camer[ un proiect de lege pentru reorganizarea teatrului na\ional. Iat[, ]n rezumat, economia acestui proiect: }n fiecare comun[ urban[ se va organiza c`te o societate dramatic[, ]n propor\ie se-n\elege cu num[rul locuitorilor

250

Ion Luca Caragiale

respectivi, =i care va primi de la comun[ =i de la stat c`te o subven\ie suficient[ pentru bunul progres al artei =i literaturii dramatice rom`ne. Societatea va fi condus[ de un director numit de minister, =i de un comitet compus din cinci membri, =i adic[ din: primarul local ]n persoan[ sau prin delega\iune; un mare comerciant =i un mare industrial (cet[\eni rom`ni); un profesor cu titlu definitiv de la =coala de grad superior, tras la sor\i, ]n prezen\a societarilor, =i cel mai ]n v`rst[ preot ortodox din localitate; ]n ora=ele de re=edin\[ jude\ean[, protopopul va trece de drept ]n acest post onorific, indiferent de v`rst[. Sunt ]nc`ntat... Victorie!... Am sc[pat de o campanie!... S[ vedem acuma de plugari... Unde-i arma mea? S[-ncepem!... Dar, iat[ amicul meu Mitic[, foarte enervat: — Mon=er, st[m r[u! foarte r[u! e ceva deplorabil =i ridicol ]n acela=i timp... +i asta, s[-mi dai voie s[-\i spun, e trist nu numai pentru noi ca p[rin\i, care ori=icum e o durere, nu po\i s[ zici! ca s[-\i expui un copil ]n cea mai fraged[ v`rst[; c[ci ]n definitiv un p[rinte mai poate avea un copil; =i nu din egoism o spun; dar e trist pentru \ara ]ntreag[ s[ te vezi la discre\ia capri\iului unei doici! pentru c[, imagineaz[-\i c[ existen\a unui copil — Sisilica, feti\a noastr[, de exemplu — este, din cauza ci, periclitat[; c[ci doctorul pretinde c[ noi n-am p[zit-o ]ndeajuns, =i laptele este stricat, ceea ce nu mai poate conveni pentru nutri\iune, neav`nd ]nc[ formate sucurile gastrice; =i fire=te suntem despera\i, ]nc`t nu mai avem alt refugiu dec`t la biberon, fiind d-abia la =ase luni!... +i ea, mizerabila! n-a mai avut r[bdare! s[ fi avut m[car ]nc[ patru luni: puteam s-o-n\[rc[m. }n\elegi? — Cum s[ nu-n\eleg, daca sunt p[\it? Copil... doic[... =tiu! =tiu ce lucru belaliu! — +i statul, urmeaz[, din ce ]n ce mai enervat, bietul p[rinte, st[ cu m`inile-ncruci=ate, =i nu vrea s[ se g`ndeasc[ serios, c`nd

Istoria se repet[

251

este vorba de o chestiune care intereseaz[ \ara ]ntreag[, secer`nd at`\ia copii, chema\i s[ dea tributul lor de s`nge... Este o chestie mare, domnule, chestia al[pt[rii!... s[ nu glumim! — Drag[ Mitic[, zic, ]n\eleg prea bine enervarea ta; dar eu crez c[-n privin\a asta, ar trebui =i ini\iativa privat[... — A! care va s[ zic[ =i d-ta, ca =i doica noastr[, e=ti d-ei cu ini\iativa privat[! Bravo!... Nu, domnule! destul cu ini\iativa privat[, care i-am v[zut c`t de triste consecin\e! Nu! Statul este dator s[ se g`ndeasc[, ]n sf`r=it, s[ ia ini\iativa; c[ci e p[cat! suntem p[rin\i!... — Atunci, s[ ducem o campanie prin pres[... — S-o duce\i, domnule! asta e datoria sacr[ pentru dv. publici=tii, dac[ sunte\i adev[ra\i publici=ti, nu moftangii!... — A! Mitic[! — Nu! strig[ el ]n culmea enerv[rii; trebuie statul!... Auzi! doic[ f[r[ lapte!... Auzi! doic[ s[... Bravo!... +i statul, indiferent... =i laptele... laptele ei!... +i pleac[ nec[jitul p[rinte, s[ caute biberon, probabil. Ia, s[ vedem: cu teatrul am ispr[vit; mai am dou[ campanii; cu care s[-ncep? Fire=te c[ agricultura ar trebui s[ ne intereseze ]n primul r`nd ca fiind o \ar[ eminamente agricol[; dar tocmai pentru asta, m[-ntreb: ce poate face o \ar[ agricol[ f[r[ bra\e? Atunci, natural c[ trebuie s[ ne g`ndim mai ]nt`i la chestia popora\iunii; prin urmare, las deocamdat[ pe nenea Stasache =i-ncep cu chestia doicii; curaj! „O chestiune vital[ pentru \ara noastr[... Chestiunea al[pt[rii... Ce facem cu cet[\enii, cu solda\ii de m`ine?... P`n[ c`nd din partea statului aceast[ indiferen\[ condamnabil[, aceast[ criminal[ injurie?... P`n[ c`nd copilul rom`n... laptele =i biberonul... etc....“
1909

APRECIERI CRITICE
S[ ne oprim acum pu\in, ]n treac[t, asupra c`torva categorii de personaje din schi\ele lui Caragiale, spre a vedea cum zugr[ve=te el aceast[ „mahala“, sau, mai bine, ce zugr[ve=te, ce aspecte l-au izbit mai mult, ce ]nvinuire aduce el acestei mahalale, de ce lucru, deci, face el r[spunz[tor liberalismul rom`n. }n sf`r=it, cu alte cuvinte, spre a vedea ce sunt =i cum sunt aceste clase nou[ ,pe care se ]ntemeiaz[ formele nou[ ]n care tr[im. Mai ]nt`i, acum, ]n schi\ele sale, Caragiale zugr[ve=te mai mult clasa mijlocie—=i mai rar celelalte categorii zugr[vite ]n Scrisoarea pierdut[. Buc[\i ca Highlife, ca Five o’cloch, ca Telegrame etc., ]n care s[ zugr[veasc[ pe „st`lpii puterii“, sunt ]ntr-o propor\ie redus[. }n majoritatea schi\elor sale, personajele sunt mai ales func\ionarii de toate felurile, care formeaz[ de fapt, ]n mare parte, mica noastr[ burghezie. Ace=ti oameni se numesc mai to\i, Ionescu, Georgescu, Vasilescu, Popescu, Protopopescu, Iconomescu, adic[ oameni „f[r[ str[mo=i“, cum se zice, feciorul lui Ion, al lui Gheorghe, al lui Vasile, feciorul popei, al protopopului, al iconomului etc. Aceste nume sunt foarte caracteristice. Ele arat[ mai ]nt`i joasa extrac\ie a personajelor—invazia straturilor celor mai de jos ]n via\a social[—, =i apoi lipsa de personalitate a acestor personaje, insignifian\a lor —, caracterul de turm[. Aceste personaje, ridicate spre suprafa\[, sunt pasta amorf[ pe care formele nou[ las[ aceea=i pecete, pocit[ =i vulgar[. +i, mai ]nt`i, toat[ aceast[ turm[ este lipsit[ de interesele adev[rate ale vie\ii, umpl`ndu-=i ]n chip mizerabil golul sufletesc, de fiin\e dezr[d[cinate, cu tot felul de ]ndeletniciri f[r[ rost. Iat[ familia care se zbucium[ s[ petreac[ o zi la Sinaia (Tren de pl[cere), zbucium din care nu profit[ dec`t doar madam Georgescu, care ascult[, noaptea pe lun[,

Istoria se repet[

253

„menuetul lui Pederaski“, c`ntat de ofi\erul de administra\ie Mi=u. Ori, iat[, mai caracteristic, acei oameni (De ]nchiriat) care, ]n lips[ de altceva, de alte evenimente, se mut[ din jum[tate ]n jum[tate de an, f[r[ alegere, ]n case =i mai rele dec`t cele unde au stat—stare sufleteasc[ ce culmineaz[ ]n acea hazlie ]nt`mplare a celor dou[ cucoane care au case al[turea, f[cute absolut la fel, =i care, dup[ ce ofteaz[ luni ]ntregi c[ nu-=i pot ]nchiria casele =i invidiaz[ pe to\i cei ce se mut[ c[r`ndu-=i penibil cioburile, sf`r=esc prin a se muta una ]n locul alteia! Aceast[ schi\[ mai simbolizeaz[ =i nestabilitatea, lipsa de via\[ a=ezat[, zdruncinul rezultat din introducerea formelor nou[. }n alt[ schi\[, Caut cas[, Caragiale simbolizeaz[ aceast[ lips[ de via\[ a=ezat[, prin casele de ]nchiriat din Bucure=ti =i, ca contrast, ca simbol al vie\ii a=ezate de alt[ dat[, evoc[, cu at`ta poezie, casa gospod[reasc[ de moda veche, din Ploie=ti, ]n care =i-a petrecut copil[ria sa, casa lui Hagi Ilie(observa\i numele!), cu ograd[, cu gr[din[, cu cerdac mare, cu lilieci. Aceast[ p[tur[ social[ e apoi =i proast[. Prostia aceasta, mai ales, formeaz[ obiectivul satirei lui Caragiale. At`\i „amici“ din opera sa, Lache, Mache, Tache, st[p`ni pe c`teva cuno=tin\i banale =i nerumegate, exprimate ]ntr-un stil ridicol de incoerent =i ]ntr-o limb[ ridicol de ]mpestri\at[, umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citi\i, de pild[, minunata O lacun[... Prostia aceasta, lipsa de cultur[, mahalagismul acesta, Caragiale ni le arat[ =i sub haina bog[\iei. }n Five o’ clock, barbaria =i vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desf[=ur[ ]ntr-un palat luxos, plin de obiecte de art[ scumpe. Mai mult dec`t oricare alta, aceast[ schi\[ ne arat[ c`t e de u=or s[-\i asimilezi partea material[ a civiliza\iei, dar c`t e de greu s-o asimilezi pe cea sufleteasc[. Ce n-avem noi? Toate institu\iile, toate darurile tehnicei moderne, dar cine reprezint[ acele institu\ii! Cine se folose=te de acele daruri! G`ndi\i-v[ c`t geniu omenesc presupune un tren, =i cine, ce barbar primitiv se l[f[ie=te ]ntr-un vagon-restaurant, ]n expresul care vine de la V`rciorova la Bucure=ti. Aceast[ p[tur[ social[ e =i ad`nc imoral[. Caragiale are trei schi\e(Cadou, Diploma\ie, Mici economii), ]n care ne arat[ cum b[rba\ii ]=i v`nd femeile fie pentru bani, fie pentru protec\ie, adic[ tot pentru bani. +i le v`nd ]n modul cel mai natural, a=a, c[ am putea zice c[ inferioritatea

254

Ion Luca Caragiale

lor sufleteasc[ merge p`n[ acolo, ]nc`t ei nu sunt imorali, ci, mai jos, amorali. Aceea=i imoralitate, c[ptu=it[ cu prostie, caracterizeaz[ =i presa, acea institu\ie care este menit[ s[ formeze opinia public[(Boris Saraffof!, Sinuciderea din str.Fidelit[\ii etc.) +i ace=tia formeaz[ publicul rom`n, clasa con=tient[ a \[rii, „\ara legal[“! Ace=tia sunt clasele nou[, create de liberalism! Iat[ opera liberalismului, mas[ pe care se sprijin[ organizarea statului rom`n modern!—pare a zice Caragiale. }n O scrisoare pierdut[, pe cei doi instituitori, agen\ii lui Ca\avencu, ]i cheam[ Ionescu =i Popescu (primul Ionescu =i primul Popescu ai lui Caragiale). Aceasta ]nseamn[ c[ ei sunt de extrac\ie popular[, feciorul popei =i feciorul lui Ion. Fac parte din cei ce se ridic[ din poporul de jos. (P`n[ atunci „poporul“ era burghezia). E un episod al „ridic[rii noroadelor“, care ]ncepe mai pronun\at atunci. Acest nume, ]mpreun[ cu Diaconescu, Protopopescu, Iconomescu (feciori de diaconi =i preo\i de diferite grade; mul\imea lor constat[ faptul real c[, la ]nceputul „ridic[rii noroadelor“, mai ales preo\ii, mai ]nst[ri\i =i deja diferen\ia\i de norod, puteau furniza fii cu oarecare ]nv[\[tur[ de carte, ca s[ ocupe func\iile create de formele nou[ — deocamdat[ func\iile mici) a=adar, aceste nume vor mi=una, mai t`rziu, ]n „Momente“. Aproape nici nu-i va chema altfel, dec`t atunci c`nd autorul ]i va numi cu numele de botez, =i atunci se vor numi Lache, Mache, Tache, Mitic[ etc. Dar cum aceste nume, pe l`ng[ evocarea extrac\iei populare, sunt, prin frecven\a lor, aproape nume comune, Caragiale a mai inten\ionat s[ evoce =i lipsa de individualitate a acestor personaje, caracterul lor de gloat[, o ceart[ amorf[, pe care formele nou[ =i urm[rile lor au l[sat aceea=i pecetie—ur`t[, dup[ sentimentul lui Caragiale. E natural ca pentru el toate aceste nume s[ aib[ ceva comic. Comicul lor vine din cauza c[ ele ]i evoc[ mahalaua. Dar sunt comice =i prin frecven\a lor, prin faptul c[ au ajuns ca ni=te nume comune. Frecven\a, uniformitatea aceasta e „du mecanique plaque sur du vivant1 (1“Ceva mecanic lipit peste ceva viu“ — devini\ie a comicului, dat[ de Bergson)“. +i-n adev[r, acei pe care el ]i nume=te Pope=ti =i Machi ]n „Momente“ n-au individualitate. Marele creator de oameni Caragiale n-a creat ]n

Istoria se repet[

255

Machi =i Pope=ti individualit[\i, pentru c[, dup[ el, n-au individualitate nici ]n via\a real[. Formele nou[ i-au redus la unitate, i-au f[cut la fel de ridicoli. Comicul fiec[ruia e comicul ]ntregii categorii. Unul sufere de „situa\ia“ \[rii, altul sufere de „lacuna“ din codul penal—aceasta e singura deosebire. Marele creator Caragiale a reu=it s[ fac[ acest tour de force de crea\ie, se poate zice negativ[: s[ nu dea nimic individual acestor tipuri, ci numai pecetea categoriei lor. }n comedii, unde avea de creat caractere, n-a procedat a=a. Acolo personajele, oric`t de ne]nsemnate, au nume foarte individuale. Nu le cheam[ Mache =i Popescu, afar[ de institutorii din O scrisoare pierdut[, cu care ]ncepe Caragiale s[ zugr[veasc[ anonimatul acestei categorii — aceast[ „societate anonim[“. Iar Ionescu =i Popescu din O scrisoare pierdut[ — ca to\i cei din „Momente“ de mai t`rziu — nu-s individualiza\i. +i sunt singurele personaje neindividualizate din toate comediile lui Caragiale. Aceasta se potrive=te cu rolul acordat lor ]n comedie. Conform concep\iei lui Caragiale, acel rol impunea, chiar, aceste nume. De altfel, pe vremea c`nd a scris comediile ori ]n timpul c`nd =i-a plasat ac\iunea pieselor, abia ]ncepuse „ridicarea noroadelor“. Abia ]ncepuse ascensiunea lui Mache =i Popescu. Chiar dac[ n-ar fi fost motivul principal — nevoia impus[ de genul literar de a crea individualit[\i — realismul, supunerea la obiect, trebuia s[ impuie lui Caragiale zg`rcenie de Pope=ti. Ce rol are la Caragiale numele ]n conceperea personajului se poate vedea mai bine dec`t oriunde ]ntr-o schi\[ din „Momente“, unde a luat ca erou un Mache, dar la pus ]ntr-o situa\ie serioas[ =i tragic[. E Inspec\iune, ]n care e vorba de sinuciderea unui casier. Schi\a are ca personaje exact personajele din celelalte „Momente“. Dar aici pe erou ]l cheam[ Anghelache, tot nume de om din clase inferioare, dar rar =i mai serios =i nemaiutilizat de Caragiale aiurea. Iar celelalte personaje din Inspec\iune (adic[ Lachii, Machii, Ione=tii =i Pope=tii din alte schi\e), aici n-au nume. Caragiale le-a ascuns numele, c[ci dac[-i numea, trebuia s[-i cheme ca ]n toate schi\ele, cu at`t mai mult cu c`t e vorba de o petrecere la o ber[rie ]ntre exact aceøa=i „amici“ din restul „Momentelor“.

256

Ion Luca Caragiale

Dar ace=ti func\ionari acum nu mai vorbesc fleacuri. Ei sunt ]ngrijora\i de soarta lui Anghelache, pe care o presupun teribil[. Iat[ de ce Caragiale n-a putut s[ le spun[ pe nume. Numele acestea, comicizate at`t de mult de el, ar fi d[unat atmosferei grave a buc[\ii. Dar nici n-a putut s[ le dea alte nume, adic[ altfel de nume, c[ci =i-ar fi falsificat realitatea. (C`nd ]ns[, ]n peregrina\iile lor nocturne ca s[ dea de urma lui Anghelache, ]nt`lnesc pe un amic al lor care nu luase parte la afacerea asta grav[ — acesta are nume =i-l cheam[ fire=te: Mitic[). +i iar[=i ]n deosebire de toate Momentele, ace=ti Lache =i Mache acum nu vorbesc cu caragialisme, ori ceva ]n leg[tur[ cu el. Nici Chiriac nu vorbe=te strop=it ]n scenele de dragoste. D. P Zarifopol a imaginat c`ndva pe Pulcherie Chiriac, fiica persona. jului din O noapte furtunoas[. Se zicea acum dou[zeci de ani c[ ]nsu=i Caragiale se g`ndea, sau chiar lucra la „Urmarea“ comediilor sale — evolu\ia tipurilor =i a urma=ilor lor. Dar pe c`t =tim, n-a r[mas nimic de la Caragiale ]n direc\ia aceasta. ( Cercet[rile ulterioare ale manuscriselor lui Caragiale au descoperit ]ntr-adev[r schi\a unei piese care trebuia s[ ]nf[\i=eze personajele Nop\ii furtunoase dup[ 30 de ani). Totu=i, o Pulcherie Chiriac, ba chiar mai multe, g[sim ]n momentele de mai t`rziu. De pild[, Esmeralde Piscupesco ( — Episcopesco; b[rbatul ei, burghez mare, e pe o treapt[ mai ]nalt[ a ierarhiei, nu e numai Popescu) =i alte doamne Popesco, acum devenite „Societate bun[“, Tr[ind ]n palate somptuoase, cu „five oclock tea“ etc. A=adar, dac[ n-a ar[tat evolu\ia tipurilor =i familiilor din comedii — dac[ n-a creat pe Pulcherie Chiriac — Caragiale totu=i a urm[rit evolu\ia categoriei sociale din comedii. Este drept c[ Pulcherie Chiriac e mai evoluat[ dec`t Esmeralde Piscupesco. Pulcherie e dintr-o genera\ie mai nou[ dec`t Esmeralde. Poate e fiica ei. }n Caragiale se vede grada\ia. De la Mi\a Baston la Mari Popescu =i de la Mari Popescu la Esmeralde Piscupesco. De-atunci ]ncoace, a trecut vreme — =i Esmeralde a n[scut pe Pulcherie. E istoria ]ntreag[ a „ridic[rii noroadelor“, a evolu\iei burgheziei noastre simbolizat[ =i prin nume, tot mai moderne =i mai occidentale. Aceast[ problem[ a numelui Caragiale n-o uit[ niciodat[, at`t de mult numele face parte din procesul s[u de crea\ie. }ntr-o schi\[, pe dou[

Istoria se repet[

257

mahalagioace vechi le cheam[ Ghioala =i Anica. Pe fiicele lor:Matilda =i Lucre\ia. }n alt[ schi\[, ]n care instituitoarea dintr-un t`rgu=or e Aglae Poppesco (aici occidentalizarea a lucrat teribil la pronume) =i secretarul prim[riei Atanasiu Eleutherescu (T[nase Lefterie a fost ]nnobilat prin etimologism), — pe consilierul comunal, a=adar simplu cet[\ean, mahalagiu de mod[ veche, ]l cheam[, ]nc[, Ni\[ Nec=ulescu (modernizat =i el din Neac=u). }n toate aceste schi\e e vorba de Muntenia. }n schi\ele cu subiect din Moldova ( plasarea subiectului ]n Moldova se cunoa=te dup[ limba personajelor), lucrul se schimb[ cu totul. Aici personajele se numesc: Gudur[u, Perjoiu, Grigora=cu, Buzdrugovici, Bostandaki, etc. — iar numele de botez sunt: Cost[chel, Iord[chel, Athenais, Edmond, Raoul etc. Pronumele acestea sunt foarte individuale =i chiar cu o nuan\[ de „originalitate“, adic[ de bizarerie. Prin aceast[ originalitate, ele amintesc numele din Gogol. +i-n adev[r, chiar =i personajele seam[n[ cu cele din Gogol, ]n sensul c[ au r[mas mai ]n afar[ de curentul cel mare al vie\ii =i au curiozit[\i legate de o astfel de stare. Formele nou[, burghezia, ridicarea noroadelor etc., sunt fenomene mai ales muntene=ti. +i de aceea Caragiale a urm[rit fenomenul mai ales ]n Muntenia. Moldova a r[mas ]n urm[. A r[mas mai veche. Aceasta l-a frapat pe Caragiale =i aceasta o red[ prin numele personajelor. Aceste personaje sunt ]n parte boieri. +i-n adev[r, ]n Moldova, influen\a francez[ s-a exercitat mai ales asupra boierilor (c[ci burghezia a fost pu\in[). Caragialele Moldovei, Alecsandri a satirizat efectele influen\ei franceze asupra boierilor =i mai ales a boierina=ilor. Aceast[ influen\[ a dat ca rezultat mai ]nt`i pe Coana Chiri\a, pe Gahi\a Rosmarinovici, pe Iorgu de la Sadagura — picta\i de Alecsandri — =i apoi pe urma=ii lor, Edgar Bostandak, Athenais Gregora=cu, picta\i de Caragiale. Ace=ti boieri se numeau Bostandaki =i Grigora=cu =i nu Ionescu =i Popescu, c[ci nu erau fiii anonimi ai anonimului Ion ori ai unui pop[ dar influen\a francez[ i-a schimbat din Iorgu Grigora=cu ]n Raoul Gregora=cu =i din Chiri\a Grigora=cu ]n Athenais Gregora=cu. Pe de alt[ parte, ]n numele Bostandaki (=i se poate =i Buzdrugovici) se vede originea str[in[ a unei p[r\i din boierimea moldoveneasc[, origine care nu e totdeauna greceasc[.

258

Ion Luca Caragiale

}n Edgar Bostandaki e simbolizat[ dec[derea, decavarea boierimii moldovene=ti. Bostandakii au mi=unat prin Ia=i p`n[ ieri =i au r[mas ]nc[ resturi =i azi. Iar =arjarea acestor nume moldovene=ti este dreptul autorului comic, cum am v[zut. Aceast[ =arjare este f[cut[ cu mult sim\ al realit[\ilor. Aceste nume ne evoac[ perfect caracterul de special, de ]nvechit, de „original“, de „survivance“ — de tot ceea ce a redat =i Gogol ]n opera sa. Numai numele Gregora=cu are alt[ fizionomie: un Gregora=cu e general =i =ef de partid. E mai amestecat ]n via\a modern[. A=adar, toat[ deosebirea istoric[ din veacul trecut din Moldova =i Muntenia e redat[ ]n numele inventate de Caragiale. Aceast[ semnificativ[ acordare de nume nu se dezminte dec`t rar. Vreau s[ spun c[ foarte rar Caragiale d[ nume care s[ nu indice natura personajului dintr-un punct de vedere oarecare. A=a ar fi numele Pampon =i Mazu (Didina, din D-ale carnavalului) care probabil sunt alese pentru trebuin\ele intrigii, c[ci din cauz[ c[ ni=te personaje din pies[ rostesc vorbele „Mazu“ (un termen de joc de c[r\i) =i „Pampon“, intriga, cum se =tie, se ]ncurc[ de tot. Dar la urma urmei =i aceste nume plaseaz[ pe purt[torii lor ]n mediu lor special. S[ mai ad[og[m c[ odat[ Caragiale a pus un nume cu inten\ii polemice: revizorul Laz[r Ionescu-Lion — la adresa lui G. Ionescu-Gion, pe care l-a persiflat =i altfel. Dar cum acest procedeu al lui Gion de a-=i creia pseudonimul l-au imitat =i al\i Ione=ti — pe l`ng[ inten\ia polemic[, Caragiale a putut s[ aib[ ]n vedere =i satirizarea unei apuc[turi mai generale. }n opera lui Caragiale, problema numelor proprii e mai important[ dec`t ]n opera altor scriitori, pentru c[ opera lui e comic[, =i ]ntr-o astfel de oper[, numele e o ]nsu=ire mai esen\ial[ a personajului, dec`t ]n alte genuri literare. Garabet IBR{ILEANU ...Schi\a e, ]n fond o ghicitoare ce trebuie v[zuta ]n adev[rata ei lumin[, c[ci Caragiale, ca „me=ter mozaist“ ce se socotea, combina, cu r[bdare =i inteligen\[ speculativa, „m[rgelu=e“, spre a face cu ele diverse

Istoria se repet[

259

„figuri ra\ionale“ (aici e cheia ce descifreaz[ pomenita afirma\ie a lui Ibraileanu, dup[ care „Caragiale e mai artist dec`t poet, oric`t de mare poet e“) de aceea, nu m-a= hazarda sa afirm c[ corespondentele ideatice dintre autorul Conferin\ei =i filosoful din Stagira ar constitui o pur[ ]nt`mplare, ca nenea Iancu n-ar avea, de fapt, habar de unele aspecte esen\iale ale filosofiei lui Aristotel. Dar nici nu voi sus\ine ipoteza ridicol[ ca, asemeni unui studiosus, Caragiale ar fi buchisit, pe ]ndelete, Fizica sa Metafizica aristotelica. El putea =i chiar obi=nuia s[ se informeze, cu rapiditate, consult`nd excerpte, enciclopedii („Luchi, adu-mi pe Larousse“, exclama nenea Iancu, c`nd voia sa g[seasc[ unele l[muriri ori argumente decisive) sau cine =tie ce culegeri de apoftegme =i bons mots etc. +i, ]n fond, adeseori, nici nu avea nevoie de mai mult! C[ci Caragiale este ]nzestrat cu harul rarisim de a inspira, cu naturale\e =i f[r[ efort, ]nsu=i aerul esen\elor. Apoi, nu trebuie sa uitam ca fapt de extrem[ importan\[ — Caragiale este o fire profund socratica, lucru dovedit de numeroasele =i surprinz[toarele sale afinit[\i cu magistrul lui Platon =i Xenofon. }n primul r`nd, =i unul, =i celalalt sunt, intr-un anume sens, indiferen\i la farmecul nop\ii, atra=i fiind, ]n exclusivitate, doar de problemele spirituale =i cerebrale. Repro=ul ce i s-a f[cut ]n aceast[ privin\[ — ca ar fi lipsit de sentimentul =i percep\ia naturii este o dovada =i de naivitate, =i de flagranta ne]n\elegere. Nenea Iancu nu agreeaz[ deloc excursiile montane =i extazierea sentimental[ ]n fa\a peisajelor de orice fel (memorabil e r[spunsul dat unui individ s`c`itor care-l b[tea la cap s[ participe la o plimbare prin mun\i, spre a se ]nduio=a ]n fa\a grandorii naturale: „Ce natura, m[? ce e natura? Natura e ]n capul meu“); el prefera, ]nc`ntat =i incitat, sa colinde g[rile, cafenelele, ber[riile, pr[v[liile =i pie\ele, ca s[ discute cu cei din jur ]n toate aceste puncte ]nsufle\ite =i zgomotoase ale banalit[\ii zilnice, provoc`nd =i savur`nd conversa\iile nu numai cu intelectualii, ci =i cu oamenii de cea mai umila spe\a sociala: b[rbieri, birjari, buc[t[rese, chelneri, zarzavagii, b[cani, precupe\i... Motivul ]l dezv[luie Caragiale ]n c`teva p[reri: „Noi =tim c[, dintre toate fenomenele, acele ce ne intereseaz[ mai mult pe noi, oamenii, sunt mi=c[rile suflete=ti ale omului“. Nu altfel se comporta, afl[m de la Diogenes Laertios, Socrate, care „discuta chestiuni de moral[ ]n pr[v[lii =i ]n pia\[, convins

260

Ion Luca Caragiale

fiind c[ studiul naturii nu ne este de folos; el spunea c[ cerceteaz[ „Ce bun =i ce r[u \i s-a-ntamplat acas[?“ (Vie\ile =i doctrinele..., II, 21.) £...¤ ...Principala dificultate de care s-au izbit to\i editorii operei lui Caragiale const[ ]n sistematizarea acesteia pe categorii literare. Pe de o parte, grani\ele dintre „schi\[“, „moment“, „noti\[“, „not[“, „noti\[ critic[“, „amintiri“, „povestire“, „nuvel[“ etc. (enumerarea reproduce fie titulatura volumelor publicate de autorul ]nsu=i, fie pe aceea a foiletonului din Universul) sunt destul de labile, ]n absenta unui criteriu obiectiv al departaj[rii, cu aplicabilitate generala =i obligatorie. Pe de alt[ parte, oscila\iile ]n clasificare au fost alimentate de caracterul eterogen al volumelor ap[rute ]n timpul vie\ii scriitorului, care includ texte \in`nd de formule literare diferite. Dac[ apartenen\a unora dintre acestea la un gen ori altul e doar discutabil[ (]n sensul ca argumente pro sau contra pot fi =i au fost ]n egal[ m[sur[ invocate de editorii ori de comentatorii operei caragialiene), ]n schimb altele, ]n mod sigur, contravin flagrant titlului sub care au fost reunite. Astfel, culegerea Schite u=oare (1896) cuprinde monologul 1 aprilie, tip[rit ulterior de autorul ]nsu=i ]n volumul de teatru din Opere complete (1908); ]n Momente (1901) sunt incluse c`teva nuvele =i povestiri (La hanul lui M`njoal[, C[nu\[, Om sucit, La conac, Dou[ loturi, cu specificarea c[ doar acesta din urma face corp comun cu universul schi\elor); Schi\e nou[ (1910) reune=te, la fel, nuvele =i povestiri (Kir Ianulea, Mama, Pastram[ trufanda, Partea poetului, Calul dracului etc.); ]n schimb, sub titlul de Novele =i povestiri din seria de Opere complete, autorul adun[ unele texte apar\in`nd evident „momentelor“ (ca dovada c[ toate figuraser[ anterior ]n sumarul volumului de Momente: Reportaj, Boris Sarafoff!..., Groaznica sinucidere..., Tren de pl[cere, Inspec\iune, 25 de minute, Art. 214). +i exemplele pot continua. Ezit[rile autorului ]nsu=i sunt, a=adar, evidente. Pentru c[, daca ]n eterogenitatea primelor sale volume putem presupune o preocupare minim[ pentru sistematizare, edi\ia de Opere complete reprezint[ prima tentativ[ de organizare a propriei crea\ii, iar aceast[ ]ncercare este ]n buna parte e=uat[. (}n afara amintitelor ezit[ri, trebuie insa sa presupunem la Caragiale =i existen\a unui calcul con=tient atunci c`nd a proiectat sumarele at`t de mozaicate ale volumelor sale: g`ndul c[,

Istoria se repet[

261

amestec`nd schi\ele cu nuvelele, povestiri ori articole teoretice, d[ o anume „greutate“ acestor culegeri =i c[, totodat[, astfel se poate adresa unui public cat mai divers, oferindu-i fiec[rui cititor posibilitatea de a-=i alege ceea ce-l intereseaz[.) Oscila\iile celorlal\i editori ai lui Caragiale sunt, la fel, vizibile ]n deosebirile de optic[ privind departajarea materialului. Ghidindu-se, firesc, dup[ punctul de vedere personal, autorii de edi\ii au operat, aproape fiecare, transferul de texte dintr-o categorie ]n alta, multe dintre acestea f[r[, ]n fond, alt[ justificare posibil[ dec`t aceea a propriei viziuni subiective integratoare. }nc`t, ]n afara lotului compact de „momente“, „schi\e“, „nuvele“, „povestiri“ etc. acceptat unanim ca atare, mai exist[ =i unele titluri migratoare, care, de la o edi\ie la alta, ilustreaz[ pe r`nd genuri literare diferite.

Tabel cronologic ........................................................................... 3

CUPRINS

Din „NOTE +I SCHI|E“ (1892)
GRAND HOTEL „VICTORIA ROM~N{“ ..................................... 7 UN ARTIST ............................................................................... 12 25 DE MINUTE... ..................................................................... 15 Din „P{CAT... O F{CLIE DE PA+TE. OM CU NOROC“ (1892) OM CU NOROC! ....................................................................... 21

Din „SCHI|E U+OARE“ (1892)
UN PEDAGOG DE +COAL{ NOU{ ........................................... 27 REFORM{ ................................................................................ 39 STATISTIC{ .............................................................................. 42 CONGRESUL COOPERATIV ROMAN ....................................... 44

Din „MOMENTE“ (1901)
BAIONETA INTELIGENTA £GARDA CIVIC{¤ ........................... 51

Din „MITIC{“ (1902)
MITIC{ ..................................................................................... 56

Din „SCHI|E NOU{“ (1910)
MONOPOL... ............................................................................ 62 METEAHN{... .......................................................................... 69 IDENTITATE... .......................................................................... 72 A+A SA MOR! ........................................................................... 78

Din PERIODICE
MOFTUL ROM~N ..................................................................... 84 BROA+TE... DESTULE .............................................................. 88 LACHE +I MACHE .................................................................... 91

Istoria se repet[ MOFTANGII .............................................................................. 94 SUCCESUL „MOFTULUI ROM~N“ ......................................... 101 LA PO+T{ ............................................................................... 103 POVESTE DE CONTRABAND{ ............................................... 103 ACCIDENT PARLAMENTAR .................................................... 109 JUSTI|IA ROMAN{. .............................................................. 111 SEC|IA COREC|IONAL{ ....................................................... 111 UN TREN ACCELERAT ........................................................... 114 POLITIC{ ............................................................................... 116 NEDESCIFRABIL .................................................................... 119 ARENDA+UL ROM~N ............................................................ 120 PORUNCA DOMNEASCA ....................................................... 122 CUM SA }N|ELEG |{RANII ................................................... 123 TARDIVITATE ......................................................................... 124 +AH +I MAT! .......................................................................... 125 AUTORITATE .......................................................................... 129 CRONICA DE JOI ................................................................... 134 KARKALEKI ............................................................................ 142 PARADOXAL ........................................................................... 145 O BLAN{ RARA ...................................................................... 147 GAZOMETRU ......................................................................... 152 JERTFE PATRIOTICE .............................................................. 154 ISTORIA SE REPET{ .............................................................. 158 SL{BICIUNE ........................................................................... 162 INTELECTUALII... .................................................................. 166 DESPRE COMET{ .................................................................. 169 ACCELERAT No. 17 ................................................................ 177 „NA|IUNEA ROM~NA“ .......................................................... 183 LEAC DE CRIZA ..................................................................... 188 CUM DEVINE CINEVA REVOLU|IONAR ................................ 193 +I OM POLITIC...? .................................................................. 193 PREMIUL }NT~I ..................................................................... 198 CUM ST{M... ......................................................................... 205 DEZIDERATE LEGITIME ........................................................ 210 CAM T~RZIU... ....................................................................... 214 POLITIC{ }NALTA .................................................................. 219 „ROM~NII VERZI“ .................................................................. 222 STATUTELE SOCIET{|II „ROM~NII VERZI“ ......................... 223 TAT{L NOSTRU ...................................................................... 227 TOT MITIC{ ........................................................................... 229 LUNA DE MIERE .................................................................... 239 INI|IATIVA... .......................................................................... 247 Aprecieri critice ...................................................................... 252

263

BIBLIOTECA

+COLARULUI

Ion Luca Caragiale ISTORIA SE REPET{
Ap[rut: 1998. Coli tipo: 12,95. Coli editoriale: 12,22 GRUPUL EDITORIAL LITERA str. B. P Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova . Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Victor Gherman Corector: Elena Florea Tehnoredactor: Olga Perebikovski Operator: Adrian Cozma Tiparul executat sub comanda nr. 5334. }nterprinderea de stat editorial-poligrafic[ „TIPAR“, or. Tiraspol

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->