Sunteți pe pagina 1din 5

Curs I-Morala Introducere : Etimologia, obiectul, obiectivul si definitia disciplinei Crestinismul asigura o relatie cu Dumnezeu. !"# " !

!$"# %! Crestinismul, ca religie, presupune un demers colectiv si individual, dar presupune doctrina si viata traita coform credintei si doctrinei. Crestinismul si-a eliberat un aiatem inalt cu privire la religii, dar nu s-a limitat sa aiba o doctrina frumoasa despre Dumnezeu,ci a cautat ca invataturile acestea, sa constituie baza, ptr un anumit mod de viata care sa confrme ca acest mod se conformeaza adevarurilor relevate de Dumnezeu, acceptate de om si adancite ptr a fi mai bine intelese. &oate adevarurile de credinta trebuie traite, desi nu pot fi traite in aceleasi impre'urari, de catre orice om. E(ista o ierar)izare. Care este data de posibilitatile noastre reale. In principiu toate adevarurile de credinta trebuie traite. In acest sens f, *rig de +,ssa considera ca -energiile bune ale lui Dumnezeu, trebuie sa fie urmate in viata, pe cat posibil, de fiecare om. .i mai spune ca :/trebuie urmate toate cele pe care le-am vazut in 0ristos, dar dintre acestea urmam cate putem1 fata d cele, pe care insa firea omeneasca, nu le poate imita, trebuie sa le respectam si sa ne inc)inam lor. .f *rigorie, face o distinctie intre ceea ce putem urma si ceea ce nu putem imita. 2utem trai mistic, ac &aina a .f. &reimi, raportandu-ne la 2ers .f &reimi, printrun act de respect cu totul special, numit -evalvie/ sau -act de cult/. Comportamentul nostru treb sa fie un act de cult, cu realitatea personala a lui Dumnezeu. 2reocuparea teologiei morale vizeaza tocmai modul de traire al adevarurilor de credinta. 2e noi, ne intereseaza intimitatea cu Dumnezeu si cresterea in aceasta intimitate. Cand vb despre -mantuire/ intelegem doua aspecte: Aspectul obiectiv se refera la tot ceea ce a infaptuit Mantuitorul 0ristos, o data pt totdeauna si care ramane valabil pt toti oamenii. Mantuirea subiectiva se refera la modul improprierii mantuirii obiective de fiecare om in parte. 3c 4 aspecte sunt posibile prin credinta si fapte bune. Prin urmare faptele omenesti constituie obiectul moralei crestine. Caracterul moral sau imoral al faptelor omenesti este dat de lipsa de relatie cu Dumnezeu sau de relatia cu Dumnezeu. Moralitatea faptelor omenesti este garantata in masura in care acestea sunt e(presia raspunsului pe care omul il da c)emarii lui Dumnezeu. Morala sau etica Mai e(ista si un alt termen, care se ocupa cu studierea faptelor omenesti, acela e etica. In lb greaca nu e( decat cuv -etica/, insemnand ceea ce noi intelegem prin cuvantul morala. In celelalte lb europene s-a facut distinctie intre cei doi termeni, speculandu-se pe continutul acesta si reusind sa se faca o distinctie intre conceptul de etica ...........................................................................................................................

abstractizare, cu privire la principiile genrale ale activitatii morale sau ca este adecvat studiului diverselor sisteme morale. Etica a devenit un cap al filozofiei si pare a fi o diciplina, care nu este normativa, ci vrea sa prezinte in mod obiectiv, principiile fata de care putem avea un comportament anume. Conceptul de -morala/ a fost inteles ca desemnand o disciplina care se leaga de un anumit grup social, se leaga de un anumit mod de a fi, adica o disciplina care prescrie si norme de comportament mai mult sau mai putin obligatoriu. Cuv etica, vine din gr.56#, care inseamna comportament, care la randul lui, cel din urma , vine de la cuv 76#, care inseamna -obicei/. 8a 0omer, cuvantul 96# , inseamna -locuinta omului si a animalelor/, locul unde acestea isi regaseau o anumita siguranta. 3ristotel numeste -virtuti etice/, virtutile care se intemeiaza pe obicei, pe deprindere si sunt virtuti care se deosebesc de virtutile no-etice. :ituti no-etice ;pp cunoasterea abstracta. :irtuti etice ;conduceau spre sofrosine sau spre fronisis, care reprez filozofia practica, care la randul ei pp, un anumit tip de abstinenta. Etica-studiul principiilor fundamentale1 a filozofilor. Morala- are in spate autoritatea lui Dumnezeu. Curs 2 In +&, avem cuvantul 76#-5, care este folosit in I Corinteni <=, >>, cu sensul de datina, obicei. .f 3p 2avel spune Corintenilor: -+u va lasati inselati, caci strica obiceiurile bune. In Evang)elia 8uca, cap <, ?, cuvantul de mai sus, este folos ca datina, obicei liturgic. 3tunci cand se vb de preotul @a)aria, se spune ca -a iesit la sorti dupa obiceiul.. sa tamaieze/. In Ev. Dupa 8uca, cap. 44,4? cuvantul -$6 #/, este folosit ca datina individuala. In Aapte cap B,<C1 <B, 4<, cuvantul -96 #/ este folosit ca datina nationala Dacuzele aduse de evrei .f. 3p 2avelE. Cuvantul morala vine de la latinescul moralis, care e tradus din latina si care provine de la -mos- morisF morala/. In ceea ce priveste obiectul disciplinei -teologiei morale/, obiectul moralei il constituie faptele omenesti. Aaptele omenesto sunt studiate si de drept, sociologie, antropologie si alte discipline si stiinte. Gbiectul moralei este determinat de faptele omenesti, constiente si libere. Miscarile instinctive, automatismele, nu constituie obiectul moralei1 cand vb de instincte, de actele refle(e, putem spuneca nu sunt obiectul moralei, dar ca pot deveni ale moralei cand finalitatea acestor miscari este pervertita, e(: imaginarulE. Metodele de cercetare Morala intrebuinteaza toate metodele utilizate de stiintele umaniste: observatia, analiza, deductia,demonstratia, verificarea, etc. Continultul si mesa'ul -moralei crestine/, nu este produsul acestor metode, pentru ca morala nu se multumeste doar cu constatarea, analiza si e(plicarea

fenomenelor, ci ea raporteaza toate acestea la anumite valori, si in fctie de aceste valori apreciaza faptele si in general modul de comportare al omului. -:aloare/ in lb gr Fa(ia, iar cuv acesta vine de la -HI%/ Fa conduce. Care sunt valorile la care face referire Jreferinta MoralaK &oate valorile la care face referinta morala sunt continute in revelatia lui Dumnezeu si in opera de rascuparare, care se implineste in ceea ce noi numim mantuire subiectiva, indumnezeirea omului, in ceea ce noi numim participare la imparatia lui Dumnezeu. Morala crestina se fundamenteaza pe revelatie. 3preciaza nu numai faptele, ci si vorbele, in functie de ceea ce Dumnezeu vrea si in functie de e(igentele, care fac din om, cetatean al imparatiei lui Dumnezeu. Morala nu se multumeste, nici numai sa constate realitatile faptelor omenesti prin raportarea la norme si c)iar la vointa lui Dumnezeu, ci vrea sa dea o calitate si o perspectiva viitorului faptelor noastre prezente, trecute sau faptelor noastre viitoare, ea urmareste orientarea conduitei omului, in fctie de valorile la care acesta ........... toate formele, de manifestare a personalitatii sale. .......prin urmare morala este disciplina teologica care pe de o parte stabileste si prezinta in mod sistematic normele dupa care omul trebuie sa-si orienteze viata, iar pe de alta parte prezinta sistematic si modalitatile prin care omul reuseste infaptuirea binelui moral. Morala ca disciplina teologica .unt multe sisteme morale religioase. In ceea ce ne priveste Lmorala/ este o diciplina teologica care se distinge de celelalte sisteme morale. Cand spunem ca Lmorala/ este disciplina teologica, ne referim la faptul ca izvorul principal al acesteia este Mevelatia lui Dumnezeu. Desi pentru realizarea obiectivului ei, M. C. foloseste aportul p care il poate aduce filozofia, psi)ologia, istoria, dreptul, fundamental tuturor aprecierilor si perspectivelor faptelor omenesti il asigura totdeauna revelatia lui Dumnezeu transmisa prin .f &raditie, in Niserica. Aundamentandu-se pe revelatia dumnezeiasca, M Cvrea sa orienteze faptele omenesti spre scopul final al omului, care este fericirea in imparatia lui Dumnezeu. Teologia morala este disciplina, care pe baza revelatiei dumnezeiesti transmisa prin .f .criptura si .f &raditie si propovaduita in Niserica, infatiseaza in mod sistematic, norme dupa care trebuie sa se conduca omul, spre a a'unge la scopul sau ultim, care este asemanarea cu Dumnezeu, binele suprem Dfericirea obiectivul & morale, dar nu este vb despre orice fericire, ci de fericirea adevarata, care se identifica cu binele absolut si cu imparatia lui Dumnezeu, se identifica cu viata de comuniune perfecta. De aceea acest obiectiv, treb ales de a lungul intregii vieti pamantesti. 3c fericire, poate fi persoanala, dar in ac timp, poate detine o larga dimensiune comunitara. Aericirea in Dumnezeu este asemanata cu comuniunea sfintilor si cu viata eterna. 2rin iubirea comuna a lui Dumnezeu fata de noi, putem comunica unii cu altii, putem comunica cu sfintii, putem fi fericiti. Datorita acestui obiectiv, faptele omenesti, nu vor mai fi savarsite ca raspunsuri-ci ca e(igentele unei legitati impersoane.

Implinind aceste e(igente, omul scapa de izolare si il are in vedere pe Dumenzeu. Aaptele noastre vor lua in calcul, prezenta langa mine a altcuiva. Din definitia -moralei/, reiese ca teologia nu consta dintr-un cuantum de cunostinte, referitoare la viata personala, du)ovniceasca a omului, ci este o e(punere sistematica, pe baza revelatiei, a principiilor si na normelor, in fctie de care treb sa se calauzeasca omul, aceste norme nefiind produse ale vietii omenesti, ci adevaruri cuprinse de mintile iluminate de )ar. M C va da o prioritate adev revelate Dcare sutn absolute si eterne, si care pot conduce la etenizarea in imparatia lui Dumnezeu. +ormalitatea functionarii ratiunii este garantata numai in interiorul credintei Dsentiment de incredintare de ceea ce Dumnezeu imi comunicaE. Caracteristicile moralei crestine <E M C isi intemeiaza intregul sau continut pe autoritatea dumnezeiasca. Ninele moral, care trebuie infaptuit se fundamenteaza pe vointa lui Dumnezeu, ceea ce constituie cu adevarat fiinta, ori noi stim ca Dumnezeu este prin e(celenta fiinta. I Ioan <C, B: - Dumnezeu este iunire/. Iubirea presupune e(istenta. Ninele se identifica cu fiinta. 8, pp fiinta si mod de e(istenta personala. E(istentele M C apar ca porunci ale Nisericii, trupul mistic al Domnului. 2rin urmare poruncile, avand o autoritate dumnezeiasca, se impun cunostintei morale cu autoritate. DEle nu se impun ca imperativ absolut ci ca indicatoare care sa ma in normalitate.E M C cuprinde adevarurile pe care omul nu le-ar putea cunoaste prin puterile sale naturale, cum ar fi pacatul originar, consecintele acestuia, mantuirea, iubirea pt aproapele, smerenia, lepadarea de sine, rugaciunea, 'ertfa Mantuitorului 0ristos si impartasirea de )arul lui Dumnezeu, sau care il plaseaza pe om in imparatia lui Dumnezeu. 4E M C foloseste mi'loace )arice, si de aceea ea este nu numai o modalitate de edcuatie religioasa, ci si una de crestere du)ovniceasca. :irtutea iubirii constituie cea mai inalta si mai puternica motivatie a faptelor noastre. :irtutea iubirii pp sacrificii si nu este posibila fara sa crezi in cel pe care il iubesti si te manifesti fata de El, ca pers iubitoare. M C folos mi'loace: pedagogia, dar pt viata noua, pt noul etos ce treb impropriat, Niserica folos .f &aine si ierurgii: )arul lui Dumnezeu. 2rin toate acestea, omul primeste )arul lui Dumnezeu, care nu este un act de bunavointa. 0arul lui Dumnezeu este o forta noua data de Dumnezeu, in vederea implinirii scopului, ce omul il are in lumea aceasta si dincolo de ea. >E M C are un profund caracter dialogal. Gmul este, prin def fiinta sociala, este o intentionalitate care e(ista intre semeni si Dumnezeu, acesta il responsabilizeaza in intalnirea cu altul sau cu diverse grupuri sociale, viitoarele generatii, omul devine responsabil de faptele sale. Gmul isi cultiva responsabilitatea in ac dialog continuu cu lumea si cu Dumnezeu. Meligia insasi este relatia dintre Dumnezeu si om, bazata pe intalnirea dintre Dumnezeu si om.

Dumnezeu ii ofera )arul .au, ii comunica mesa'ul .au, iar omul este invitat sa raspunda cu credinta, cu iubire si incredere. Maspunsul dat de om lui Dumnezeu, imbraca 4 forme: aE este un raspuns direct, dupa ce omul constata imparatia lui Dumnezeu, raspuns pe care il constituie religia, in sensul restrans al cuvantului, adica responsabilitatea care se manifesta in acte de cult, in iubire, in nade'de1 bE e(ista si o alta forma de raspuns, care se refera la lumea reala, care consta in recunoasterea valorilor create, in implinirea cu fidelitatea responsabilitatilor incredintate omului, in lume prin revelatie. 3c raspuns este cerut de Dumnezeu de la toti oamenii1 prin ac omul afirma adevarata identitate in lume si isi indeplineste menirea in masura in care viata lui e(prima vointa lui Dumnezeu in lume, in mod responsabil si liber face ca vointa lui Dumnezeu sa se sfinteasca in el. cE Mesa'ul :& si +& arata ca et)osul promovat de Niserica s-a fundamentat pe dialogul -om-Dumnezeu/. Ioan <,<41 Ioan >,<O1 Mc <=,<=. 3c este perspectiva raspunsului sau a lipsei de raspuns dat sau nu, invitatiei la dialog pe care Dumnezeu a facut-o omului. 3c caracter dialogal il scoate in evidenta morala crestina.