Plumb

=====

Plumb

* se disting 2 planuri:

* planul realitatii exterioare "cimitirul", "cavoul"

* planul realitatii interioare (miluirea)

* poetul creeaza o atmosfera tulburatoare prin evocarea unui

adevarat iminent(?), cu ajutorul unor cuvinte din acelasi camp
semantic "cavou", "sicriu", "coroane" sau "scartie"
* amorul de plumb = stare de apasare sufleteasca, un minus(?) inchis
* versul "Dormea intors amorul meu de plumb": "intors" realizeaza
misterul poeziii, inseamna "intoarcerea catre apus" ceea ce
echivaleaza cu moartea; poetul incearca fara succes sa se salveze
dintr-o lumme al carui prizonier este strigandu-si amorul. Bacovia
recurge la corespondenta dintre eul poetic si lume

Nemiscarea vecina cu somnul de plumb, frigul, scartaitul coroanelor

(sugestie a bolii vegetalului) provoaca anxietatea poetului prin
greutate, plumbul mai sugereaza o stare sufleteasca apasatoare, grea,
aflata sub povara plumbului. In spatiul de plumb al cavoului, rece si
apasator, eul liric intra in criza de identitate pandit fiind de
pierderea memoriei, de uniformizarea intre plumb(alex:ceva e in
neregul aici sau mi se pare doar mie?). Iesirea din acest spatiu de
metal nu se poate face decat prin strigat, dar evadarea este
imposibila: coroanele de plumb ale arborilor atesta o invazie(?) a
plumbului si in natura exterioara. I- ar parea ca totul s-a intors cu
fata spre apus, ca si mortul din cavou. Nici acesta nu aude strigatul
poetului si el s-a transformat intr-o pasare cu aripi de plumb(
asemenei albatrosului ranit din poezia smeleolista(?) apuseana).
Plumbul din airpi sugereaza imposibilitatea zborului, a ridicatii din
inclestarea pamantului. Astfel integrat somnului de plumb mortul
bacovian devine o ipostaza intoarsa a creatiei universale.