Sunteți pe pagina 1din 1

Mateiu Ion Caragiale Clugria

n sfnta mnstire de-ai mei prini zidit, Muncindu-mi fr mil srmanul trup uscat, Acoperit de zdrene, de ani mpovrat, ndur sub boli de jale o soart urgisit.

Frumoas-am fost odat, senin, fericit, A rii mndr Doamn - dar lumea m-a uitat i-adesea amintindu-mi de visul spulberat Crunt inima-mi zvcnete i snger rnit.

Cci viaa mea n lacrimi i-a oglindit izvodul De cnd cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul Purces-a s nfrunte pgnele urdii;

Din ea l prbuir hangerele haine De-atunci cad n ruin mree curi pustii i eu mi rog sfritul, dar moartea nu mai vine.

1904