Sunteți pe pagina 1din 1

Sunt un copac si imi inalt frunzisul tepos si aspru catre Dumnezeu. Ca sa-l anunt ca dincolo de frunze.

Pastrez un dor in suflet si doar eu! Cerestile odai imi pot deschide. (Cu rugaciunea sevelor ce zac In trupu-mbatranit de-atata viata si atata moarte cat e-ntr-un copac Cu tampla ma izbesc de norii negri (Cand e furtuna) Si din plate-mi cad Atat de dureroasele sperante. Ce alcatuiesc coroana mea de brad. Si inca plang de-i soare sau furtuna. (Trimise toate sunt de Dumnezeu .) Si ma framant sub scoarta si sub zgura. Caci Domnul nu-ntelege!! plansul meu. Si-as vrea sa mor (cum moare fiecare) Saruturi sa primesc sa fiu iubit Daaa!! sunt copac! Sunt vesnic! dar ma doare C-o vesnicie sunt nefericit Ofer taiat imbratisarea mortii Dar in pamant gasesc intelepciune, Si-ncep sa cred ca.poate am o sansa. Ca. maine se va face o minune. .Si din copac voi cobora aievea, Cu trupul gol si cald si plin de viata Si te voi saruta cu dor pe tample. si Toate astea intr-o dimineata. Dar! Pana atunci intep tot orizontul. Cu frunze aspre, verzi, care nu-mi cad. In asteptarea diminetii noastre. Cand eu voi fi femeie. si nu brad.