SUPORT DE CURS NOTIUNI DE PSIHOLOGIE, ETICA SI DEONTOLOGIE FARMACEUTICA

Obiectul de studiu al psih l !iei Etimologic, cuvantul psihologie provine din limba greac de la psych (suflet) i logos (cunoastere, teorie, stiinta). Psihologia poate fi definita ca studiul stiintific al comportamentului si proceselor mentale. Radacinile psihologiei pot fi trasate in timp pana in secolele al !"lea si al !"lea i.#r. $ilosofii greci %ocrate, Platon si &ristotel au pus intrebari fundamentale despre minte, iar #ipocrat, ,,parintele medicinei'', a facut multe observatii importante despre felul in care creierul controlea(a alte organe. P" cesele psihice # de$i%i"e, clasi$ica"e, desc"ie"e Se%&atii %en(atiile sunt procese psihice elementare, care reflecta diferitele insusiri ale obiectelor si fenomenelor lumii e)terne, precum si starile interne ale organismului, in momentul actiunii nemi*locite a stimulilor respectivi asupra receptorilor. Exista doua stadii ale unei senzatii: +.stadiul presen(orial, stadiul de e)citatie sau de refle) caracteri(at printr"o reactie locali(ata, dar integrata prin efectele ei in circuitul reglator, -.stadiul sen(atiei propriu"(ise, ca reflectare a unor insusiri ale obiectelor. Calitatea senzatiilor Este data de multitudinea elementelor care le compun. Este e)plicata de trei mecanisme. " selectivitatea receptorilor " consta in specificitatea diferentiata a receptorilor in raport cu diverse tipuri de stimuli.
1

"

energia specifica a organelor de simt " fiecare organ de simt poseda o energie specifica proprie lui, care este transmisa creierului, indiferent de maniera in care este stimulat.

"

energia specifica centrala " la ba(a acesteia se afla diferentele chimice e)istente in transmisia sinaptica. Intensitatea senzatiilor Este legata de intensitatea fi(ica a stimulilor care le promovea(a dar depinde si de alte

variabile care actionea(a corelat sau independent cu intensitatea stimulului. &ceste variabile se impart in trei categorii. " " " durata aplicarii, modul de aplicare, particularitatile mecanismelor anatomofi(iologice ale sen(atiilor. &cestor factori li se adauga si conditiile concrete in care are loc receptia, gradul de e)citabilitate al sistemului nervos, e)istenta sau non"e)istenta unor dominante organice. Durata senzatiilor %e refera la intinderea in timp a sen(atiei. %en(atia persista atata timp cat actionea(a si stimulul, unele insa persista si dupa incetarea actiunii directe a stimulului (e). sen(atiile gustative) ele purtand denumirea de imagini consecutive. Tonul afectiv al senzatiilor Este proprietatea sen(atiilor de a produce stari afective placute sau neplacute, de apropiere sau de respingere a realitatii reflectate. &cest ton le individuali(ea(a, le distinge unele de altele, le reliefea(a si evidentia(a relatiile subtile ce e)ista intre fenomenele psihice simple (sen(atiile) si comple)e (procesele afective). Criterii de clasificare a senzatiilor n clasificarea sen(atiilor s"au utili(at mai multe criterii. +. Criteriul morfologic

Pana in secolul / / s"au clasificat dupa organele de simt. auditive, vi(uale, olfactive, gustative si cutanate. 0ot ce depasea aceasta clasificare era pus pe seama unui al 1"lea simt. -. Criteriul functional 2onform acestui criteriu se delimitea(a mai intai functia sen(oriala, apoi se incearca identificarea organului receptor care o indeplineste. 3. Criteriul insusirilor detectate senzorial a) %en(atii cutanate 4 stimuli mecanici, b) %en(atii vi(ule, auditive 4 stimuli fi(ici, c) %en(atii gustative, olfactive 4 stimuli chimici, d) %en(atii proprio si interoceptive 4 stimuli fi(ilogici. Importanta senzatiilor %en(atiile informea(a despre variatiile care se produc in circumstantele mediului incon*urator, cu conditia ca aceste variatii sa fie importante si sa se produca in anumite limite. %en(atiile asigura adaptarea organismului la variatiile mediului incon*urator. %en(atiile orientea(a si controlea(a benefic conduitele actuale ale individului. Pe"ceptia mpreuna cu sen(atiile, perceptiile asigura orientarea sen(oriala nemi*locita a omului in mediul incon*urator. Perceptia este o forma superioara a cunoasterii sen(oriale. %pre deosebire de sen(atie, care re"produce insusirile simple ale obiectelor si fenomenelor, perceptia asigura constiinta unitatii si integritatii obiectului. Analiza comparativa ce este perceptia si ce este senzatia 2omparativ cu sen(atia, perceptia este. " nterferentiala 4 permite persoanelor sa complete(e informatia care lipseste din sen(atiile brute.

"

2ategoriala 4 a*uta indivi(ii sa plase(e in aceeasi categorie sen(atii aparent diferite pe ba(a unor trasaturi comune. Perceptia ca activitate Perceptia nu este un fenomen i(olat ci trebuie considerata ca o fa(a a actiunii. Piaget foloseste termenul de activitate perceptiva pentru orice punere in relatie a

elementelor. Perceptia nu este o simpla contemplare sau o copie mecanica a obiectului, ci este un produs orientat si organi(at care implica nenumarate actiuni cu obiectele. Perceptia ca deformare a obiectului 2ele mai cunoscute sunt ilu(iile vi(uale datorate unor particularitati ale figurilor geometrice, numite si ilu(ii optico"geometrice. Exista trei categorii de iluzii: " " " cercuri legate ce par a fi inegale, linii sau segmente de dreapta egale " ce par inegale, linii paralele " ce par a nu fi paralele, lu(iile sunt ca(uri particulare ale perceptiilor. Perceptia spatiului Prin perceptia spatiului se intelege reflectarea sen(orial"intuitiva a insusirilor spatiale a lucrurilor (marimea si forma), a relatiilor spatiale dintre ele, a miscarii lor. Perceptia spatiului este o conditie necesara a orientarii eficiente a individului in lumea incon*uratoare. Perceptia timpului Este conditionata de trei factori. fi(ici, biologici si psihologici. Perceptia si estimarea duratei

5urata se refera la intervalul obiectiv care separa doi stimuli intre ei (durata poate fi scurta si intermediara). Estimarea timpului este influentata si de caracterul placut sau neplacut al unor activitati si de varsta. Orientarea temporala 5epaseste perceptia si estimarea timpului, dar se baea(a pe ele. Ea consta in a situa o fa(a a schimbarii in raport cu un intreg ciclu de schimbari. Perceptia miscarii 6iscarea constituie o schimbare a po(itiei in spatiu a unui obiect intr"un anumit timp. Tipuri de miscare: " " " " reala, aparenta, autocinetica, consecutiva. n reali(area miscarii rolul hotarator il are anali(atorul vi(ual. olul perceptiilor Perceptiile ii creea(a omului certitudinea e)istentei lui printre celelalte obiecte (e). daca este tulburata perceptia spatiului, orientarea individului in mediul incon*urator devine aproape imposibila). Perceptiile sunt elemente componente ale operatiilor si actiunilor, ale activitatilor gandurilor noastre. 7u e)ista forma de activitate umana, simpla sau comple)a, care sa nu implice forme ale perceptiei si abilitatii perceptive. nvatarea presupune in mare masura interventia percepiei. Rep"e&e%ta"ea Repre(entarea are drept continut informational o caracteristica concreta a obiectului, insa mai importanta.

Repre(entarile sunt re(ultatul unor prelucrari si sistemati(ari, ale unor combinari si recombinari sen(oriale. Clasificarea reprezentarilor Din perspectiva psi!ologiei generale a) dupa anali(atorul predominant. vi(uale, auditive, 8ineste(ice, gustative, b) dupa tipul de activitate in care sunt implicate. literare, artistice, sportive, c) dupa gradul de generali(are. generale si individuale, d) dupa procesul psihic. repre(entari ale memoriei si imaginatiei, e) dupa pre(enta9absenta intentiei si a efortului voluntar. voluntare si involuntare, f) dupa specificul obiectului de invatamant. repre(entari geometrice, istorice, geografice, etc. 7u e)ista repre(entari pure, indiferent de criteriul utili(at in clasificarea lor. Proprietatile reprezentarilor: +. $igurativitatea 4 reda ceea ce este tipic pentru un obiect, caracteristicile cu cea mai mare incarcatura informationala, devenind un fel de portret re(umativ al acestuia. -. :perativitatea 4 sunt implicate mecanisme de asociere si contrast, de motricitate si ideomotricitate. &lte proprietati. " " " " " caracter integrat caracter simbolic si semnificant caracter constructiv caracter autonom si creativ caracter social

Concluzie Repre(entarile *oaca un rol important in cunoastere. Ele constituie un punct de plecare pentru ma*oritatea proceselor psihice. %ervesc ca instrumente de adaptare la realitate. &par ca un re(ultat, un bilant al cunoasterii, care pregatesc calea spre cunoasterea logica rationala. Ga%di"ea 2ele mai semnificative caracteristici ale gandirii sunt. Caracterul informational operational ;andirea este un mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor. Caracterul mi"locit ;andirea nu operea(a asupra realului, asupra obiectelor si fenomenelor, ci asupra informatiilor furni(ate de sen(atii, perceptii si repre(entari. Ea este o prelucrare secundara a informatiilor. Caracterul mi"locitar ;andirea este un mecanism psihic care mi*loceste si influentea(a alte mecanisme psihice, contribuind la accelerarea functionalitatii si la sporirea eficientei lor. Caracterul generalizat si abstractizat ;andirea operea(a cu insusirile generale, abstracte. Caracterul actional <a(a genetica a gandirii trebuie cautata in actiune, gandirea i(voraste din actiune si se finali(ea(a in ea. Caracterul finalist :mul isi stabileste scopul nu in timpul desfasurarii activitatii, ci cu mult inainte de a trece la e)ecutarea ei.

Caracterul multidirectional ;andirea operea(a cu toate cele trei dimensiuni temporale. trecut, pre(ent si viitor. Caracterul sistemic ;andirea este cea mai inalta forma de prelucrare a informatiei si de e)ercitare a comen(ii si controlului. #nitatile de baza ale gandirii $andirea contine mai multe componente: " maginea 4 ca repre(entare mintala a unui obiect specific, unitatea cea mai primitiva a gandirii, " " %imbolul 4 o unitate mai abstracta a gandirii, care reda obiectul, evenimentul, 2onceptul " o eticheta pusa unei clase de obiecte, evenimente care au in comun cateva atribute, " " " Prototipul " ca e)emplu ce ilustrea(a cel mai bine un concept, :peratia 4 serveste la formarea conceptelor sau la re(olvarea problemelor, Regula sau legea 4 cea mai comple)a unitate a gandirii, ce presupune stabilirea relatiei intre doua sau mai multe concepte. Me' "ia 6emoria este un mecanism ce se derulea(a in timp, parcurgand in dinamica sa o serie de procese. +. Encodarea Encodarea repre(inta primul proces parcurs de mecanismele mne(ice in dinamica lor. 0raducerea informatiei se reali(ea(a prin intermediul unui cod, de aceea natura encodarii va fi dependenta de natura codului. E)ista trei tipuri de coduri. vi(uale, auditive si semantice, deci trei tipuri de encodare. " Encodare vi(uala 4 care face apel la codul de imagine,

" "

Encodare auditiva 4 care foloseste codul sunet, Encodare semantica 4 ii este specific codul propo(itiei.

-. %tocarea %tocarea este procesul de retinere (pastrare, conservare) a informatiilor pana in momentul in care este necesara punerea lor in disponibilitate. 5urata stocarii este e)trem de variabila, uneori ea este foarte scurta, alteori medie, iar uneori foarte mare. 5urata variabila a stocarii a stat la ba(a distingerii diferitelor tipuri de memorie. de scurta durata (6%5) si de lunga durata (6=5) si memoria de durata medie, interpusa intre primele doua. &' ecuperarea Recuperarea este procesul memoriei care consta in scoaterea la iveala a continuturilor encodate si stocate in vederea utili(arii lor in funcie de necesitati. I'a!i%atia maginatia este capacitaea omului de a produce imagini. Ea inseamna fie simpla reproducere a sen(atiilor in lipsa obiectelor care le"au provocat, fie creatiile libere ale fante(iei umane. (ormele imaginatiei n functie de pre(enta sau absenta intentiei si a efortului voluntar, imaginatia este. " " !oluntara 4 caracteri(ata prin pre(enta scopului si a efortului voluntar, nvoluntara maginatia voluntara este superioara imaginatiei involuntare prin focali(area si conducerea constienta, in schimb ea este mai saracacioasa datorita conformarii la modelele rationale. maginatia involuntara beneficia(a de aporturile structurilor inconstientului, care dispun de un grad mai mai mare de fle)ibilitate. Dupa starea de activism a subiectului) exista: " $orme pasive ale imaginatiei (visul din timpul somnului si reveria),
9

"

$orme active ale imaginatiei (imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare, visul de perspectiva).

5upa tipul de activitate in care se incadrea(a, e)ista. imaginatie artistica, literara, tehnico" stiintifica, mu(icala, etc. 5upa tipul de repre(entari dominante. imaginatie plastic"vi(uala, auditiv"motrica. n toate aceste forme de imaginatie sunt utili(ate o varietate de procedee care duc la re(ultate diferite cantitativ si calitativ. M ti(atia 6otivatia are in vedere aspectele care stau la ba(a actiunilor noastre. cum a*ungem sa actionam si ce factori ne influentea(a actiunile. 6otivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrica a de(voltarii psihice si umane. Ea sensibili(ea(a diferit persoana la influentele e)terne, facand"o mai mult sau mai putin permeabila la ea. Trebuintele: " " %unt sursa primara a actiunii, %unt structuri motivationale ba(ale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei cele mai puternice, reflectand echilibrul bio"psiho"social al omului, la solicitarile mediului e)terior. Trebuintele pot fi clasate in: " " $i(iologice (necesare mentinerii echilibrului intern), Psihologice (re(ulta din relatiile subiectului cu situatiile).

In functie de continut si geneza) trebuintele pot fi: " " Primare (innascute) cu rol de asigurare a integritatii fi(ice a organismului, %ecundare (formate in decursul vietii) cu rol in asigurarea integritatii psihice si sociale a individului. In categoria trebuintelor primare sunt incluse:
10

a) 0rebuinte biologice sau organice (foame, sete, se)uale), b) 0rebuinte fi(iologice sau functionale (de miscare, rela)are, descarcare). n categoria trebuintelor secundare sunt incluse. a) 0rebuinte materiale (de locuinta, confort), b) 0rebuinte spirituale (de reali(are a propriei personalitati), c) 0rebuinte sociale (de comunicare, cooperare, integrare). %atisfacerea trebuintelor se soldea(a cu reducerea tensiunilor. 7esatisfacerea lor duce la dilatarea sau e)acerbarea lor, fie la stingerea lor prin saturatie. 7esatisfacerea lor pe o perioada mai mare de timp poate periclita e)istenta fi(ica si psihica a individului. (unctiile motivatiei +.$unctia de activare interna difu(a si de semnali(are a unui de(echilibru psihologic sau fi(iologic. n aceasta fa(a, starea de necesitate persista, dar nu declansea(a actiunea. 5e obicei, aceasta functie este specifica trebuintelor. -. $unctia de mobil sau factor declansator al actiunii. 3. $unctia de autoreglare a conduitei, prin care se imprima conduitei un caracter activ si selectiv. 6otivatia sustine activitatea organismului pentru un timp mai scurt sau mai indelungat. A$ecti(itatea P. P. 7eveanu definea afectivitatea ca ,,fenomen de re(onanta a lumii in subiect, care se produce in masura si pe masura dispo(itivelor re(onante ale subiectului si este totodata vibratia subiectului in lumea sa''. n cadrul proceselor afective nu contea(a obiectul, cat valoarea si semnificatia pe care acesta o are pentru subiect. Emotiile se declansea(a avand la ba(a informatii din mediul e)tern. Piaget arata ca inteligenta si afectivitatea sunt inseparabile, afectivitatea avand rolul de sursa energetica, de

11

care depinde functionarea inteligentei. Ea este tensiunea intregului organism, soldata cu efecte de atractie sau respingere. Relatia dintre afectivitate si motivatie a fost sustinuta de multi autori, care sustineau ca intre cele doua procese e)ista o stransa interactiune. &fectivitatea este pre(enta incepand cu pulsatiile inconstientului si terminand cu reali(arile ultimative ale constiintei, de aceea este considerata componenta ba(ala, infrastructurala a psihicului si nota lui definitorie. C 'u%ica"e si li'ba) =imba*ul repre(inta cel mai important instrument de comunicare. :rice societate umana poseda un limba* si orice persoana cu nivel intelectual normal achi(itionea(a limba materna. 2el mai frecvent limba*ul este definit ca activitate psihica de comunicare intre oameni, prin intermediul limbii. =imba este totalitatea mi*loacelor lingvistice (fonetice, le)icale, gramaticale) ce dispun de o organi(are ierarhica potrivit unor reguli de ordonare. =imba este un sistem inghegat de cuvinte si reguli gramaticale. n raport cu individul ea este un dat obiectiv si nu depinde de e)istenta in sine a individului ci de e)istenta activitatii umane. Intre limba si limba" exista cel putin * diferente importante: +. n timp ce limba e un fenomen social, limba*ul este un fenomen individual, reali(andu" se atat in plan fi(iologic, cat si in plan psihologic, -. 5aca limba este e)traindividuala, limba*ul este mi*locul de vehiculare al limbii. 2omunicarea a fost definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai multe persoane, doua sau mai multe grupuri. Esentiale pentru actul comunicarii sunt: +. Relatia dintre individ sau dintre grupuri, -. %chimbul, transmiterea si receptarea semnificatiei, 3. 6odificarea intentionata sau neintentionata a comportamentului celor anga*ati in comunicare.
12

2omunicarea vehiculea(a imagini, notiuni, idei, facilitea(a manifestarea conduitelor afective. Prin comunicare se transmit trebuinte, aspiratii, sunt initiate sau stopate activitatile. 5iferenta dintre comunicare si limba* consta in sfera lor. comunicarea datorita faptului ca se reali(ea(a atat prin mi*loace verbale, cat si nonverbale, are o sfera mai larga decat limba*ul, care este o comunicare verbala reali(ata prin mi*loace lingvistice. n ciuda acestui fapt, cele doua fenomene sunt strans legate intre ele. (ormele comunicarii 5upa numarul de persoane care participa la procesul comunicational e)ista. 2omunicare interpersonala (se desfasoara intre doua persoane, capata o nuanta personala atunci cand partenerii se afla in relatii intime, reciprocitate sau o nuanta profesionala, cand partenerii se cunosc mai putin), 2omunicare de grup care poate fi impartita in. " " 2omunicare intragrup (desfasurata in interiorul grupului), 2omunicare intergrup (intre grupuri).

5upa pre(enta sau absenta unor obiective, e)ista. 2omunicare incidentala (persoana furni(ea(a informatii fara intentia de a o face), 2omunicare consumatorie (apare ca o consecinta a unor stari emotionale sau motivationale ale unui individ fiind e)presia directa a acestor stari), 2omunicare instrumentala (urmareste modificarea conduitei receptorului), 2omunicare comuniune (partenerii comunica cu bucurie reciproca, doar pentru a ,,sarbatori'' intalnirea lor). n functie de instrumentele comunicarii e)ista. 2omunicare verbala, 2omunicare nonverbala. 2omunicarea nonverbala se reali(ea(a prin intermediul mi*loacelor nonverbale, dintre acestea cele mai abordate fiind comunicarea prin corp, spatiu si imaginea.
13

2omunicarea prin corp este cea mai comple)a deoarece corpul poate deveni un produs voluntar mascat, travestit. Ea recurge la mi*loace ca. mimica, aparenta fi(ica, gesturi. 6imica are un rol important in comunicarea nonverbala. Privirea se distinge ca element central al fetei care tradea(a stari de admiratie, iubire, ura. 2omunicarea prin spatiu 4 e)ista patru tipuri de distante care reglea(a comunicarea. " " " " distanta intima (corp la corp) 4 mama " copil alaptat, distanta personala (>? " @? cm), distanta sociala (+-? " -+A cm), distanta publica (3 4 @ " B m).

2omunicarea prin imagini 4 e mult mai eficienta deoarece afectea(a un numar mai mare de persoane. Ate%tia Caracterizarea generala a atentiei &tentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic activitatea. &tentia este o functie prin care se modelea(a tonusul nervos, necesar pentru desfasurarea celorlalte procese si structuri psihice. Pre(enta ei asigura o buna receptie sen(oriala si perceptiva a stimulilor, o intelegere profunda a ideilor, o capacitate mne(ica mai fidela. =ipsa atentiei duce la omisiuni in receptarea stimulilor, la erori in raspunsuri si la confu(ii in descifrarea sensurilor. Definitia atentiei &tentia este activitatea psihica ce consta in orientarea spre obiecte si fenomene incon*uratoare si care asigura reflectarea lor deplina si precisa in creierul omului. Insusirile atentiei: +olumul atentiei

14

Repre(inta cantitatea de elemente asupra carora atentia se poate concentra simultan. !olumul mediu al atentiei este de ? "@ elemente. El poate fi influentat favorabil de urmatoarele conditii. a) :rgani(area in structuri cu sens a elementelor respective. %e constata ca un grup de litere, daca este organi(at intr"un cuvant cu sens, se receptionea(a in numar mai mare si mai bine, b) 2omple)itatea elementelor de receptionat, c) nteresul puternic al subiectului pentru ceea ce percepe determina cuprinderea, in campul atentiei sale, a unui numar mai mare de elemente. d) &ntrenamentul special si e)perienta profesionala cresc volumul atentiei. %tabilitatea atentiei %e refera la peristenta in timp a posibilitatilor de a mentine atentia asupra unui obiect, fenomen sau actiune. &ceasta insusire se de(volta odata cu varsta. Concentrarea atentiei Presupune delimitarea intre un factor de e)citatie intensa si (onele apropiate. Distributivitatea atentiei Este acea insusire care permite desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu conditia ca macar una dintre ele sa fie relativ automati(ata. ,obilitatea sau flexibiliatea atentiei 2onsta in deplasarea sau orientarea ei de la un obiect la altul. * i%ta n psihologie, vointa a fost derivata fie din gandire, fie din afectivitae. n ,,5ictionarul de psihologie'', vointa este definita ca aptitudine de actuali(are si reali(are a intentiilor proprii. n functie de natura sarcinilor, efortul voluntar se poate concentra mai mult in plan intelectual sau motor, dar include ambele verigi, in proportii diferite.
15

%pecificul psihologic al vointei consta din efortul voluntar ce se mobili(ea(a in atingerea scopului si din dinamica acestui efort. Met dele $ l site i% psih l !ie Obse"(atia :bservatia ca metoda de cercetare consta in urmarirea intentionata si inregistrarea e)acta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca si a conte)tului situational al comportamentului. Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare nu numai ale psihologiei, ci si ale altor stiinte. 2ercetatorul face apel la mai multe forme ale observatiei, care pot fi clasificate dupa mai multe criterii, cum ar fi.
1. :rientarea actului observational. autoobservatia " orientata catre surprinderea

particularitatilor propriului comportament,

2. Pre(enta sau absenta intentiei de a observa. ocazionala (intamplatoare, nu tine cont de

nicio regula), sistematica (face apel la un proiect care ii reduce campul),

3. Pre(enta sau absenta observatorului. directa (ba(ata pe pre(enta observatorului si pe

constienti(area acesteia de catre subiectii observati), indirecta sau mediata (observatorul este amplasat in spatele unor geamuri cu vedere unilaterala sau beneficia(a de televi(iune cu circuit inchis), cu observator uitat) ignorat (observatorul este pre(ent, insa fiind atat de cunoscut membrilor grupului, este pur si simplu ignorat), cu observator ascuns (foarte asemanatoare celei indirecte, cu deosebirea ca observatorul, nebeneficiind de mi*loace tehnice speciali(ate, se ,,ascunde'' in spatele unor draperii, al unor paravane etc.),
4.

mplicarea sau non"implicarea observatorului. ))pasiva-- (fara implicarea directa a observatorului in activitate), participativa (observatorul devine membru al grupului si participa nemi*locit la activitatea lui),

5. 5urata observarii. continua (efectuata pe o perioada mai mare de timp), discontinua

(pe unitati de timp mai mici si la intervale diferite),

16

6. :biectivele diferite. integrala (tinteste spre surprinderea tuturor sau a cat mai multe

manifestari de conduita), selectiva (se concentrea(a doar asupra unei singure conduite). Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale observatorului (capacitatea sa de a"si concentra atentia, de a sesi(a esentialul). Conditiile unei bune observatii sunt. stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit, selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utili(ate, a conditiilor si mi*loacelor necesare, elaborarea unui plan riguros de observatie, consemnarea imediata a celor observate, deoarece consemnarea ulterioara ar putea fi afectata de uitare, efectuarea unui numar optim de observatii, desfasurarea ei in conditii cat mai variate, discretia ei (persoana in cau(a sa nu"si dea seama ca este observata. Pentru a creste calitatea observatiei este necesar sa se apele(e la o serie de repere de conrol reiesite din observatiile anterioare ale cercetatorului, din e)perienta sa personala de viata sau din lucrarile de specialitate. Principalele avanta"e ale metodei observatiei sunt. permite surprinderea manifestarilor comportamentale firesti, naturale ale individului, in conditiile obisnuite de viata si activitate, furni(ea(a mult material ce poate fi raportat la informatiile de*a publicate, este deschisa oricarui final, putand sugera multe piste pentru abordarile ulterioare, re(ultatele ei sunt accesibile si altor cercetatori, ofera informatii nu doar cu privire la ce, cand si unde se intampla, ci si referitor la implicatiile actiunilor si conduitelor, sugerea(a e)plicatii posibile cu privire la cau(alitatea actiunilor in situatii particulare, ofera acces la fenomene de obicei ascunse sau care nu pot fi studiate e)perimental. 5intre dezavanta"ele metodei observatiei enumeram. observatorul trebuie sa astepte intrarea in functiune a fenomenului studiat, informatiile cantitative oferite sunt putin numeroase, practicarea ei se soldea(a cu o serie de efecte negative cum ar fi. suscitarea intrarii in functiune a mecanismelor de aparare sociala a subiectilor observati, modificarea situatiei globale a campului psihosocial determinata de pre(enta observatorului, producerea unor schimbari ale comportamentului celor observati, datorita personalitatii observatorului. 5atele obtinute prin metoda observartiei trebuie coroborate cu cele recoltate prin aplicarea si a altor medode. C %( "bi"ea

17

2onvorbirea este o discutie anga*ata intre cercetator si subiectul investigat, care presupune. relatia directa, de tipul ,,fata in fata'', intre cercetator si subiect, schimbarea locului si rolurilor partenerilor (cel care a intrebat poate sa si raspunda, cel care a raspuns poate sa si intrebe), sinceritatea deplina a subiectului, evitarea raspunsurilor incomplete, de fatada, a celor care tind sa"l puna intr"o lumina favorabila, a deformarilor voluntare, e)istenta la subiect a unei oarecare capacitati de introspectie si autoanali(a, evaluare si autode(valuire, abilitatea cercetatorului in a obtine anga*area deplina si autentica a subiectilor in convorbire, empatia cercetatorului. 2onvorbirea este considerata metoda psihologica cea mai complicata si cea mai greu de invatat. Este complicata din mai multe motive.
1. in cadrul ei influenta reciproca dintre cercetator si subiectul investigat este mai mare

decat in oricare alta metoda,

2. presupune recoltarea marturiilor subiectului, care pot fi incomplete sau chiar

deformate (involuntar dar si voluntar),

3. implica o selectie a relatarilor facute de subiect iar acestea s"ar putea sa fie la fel de

subiectiva ca si relatarea insasi. E)ista mai multe forma ale convorbirii, si anume.
-

convorbirea standardizata) diri"ata) structurata (ba(ata pe formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si ordine tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile lor individuale),

convorbirea semistandardizata sau semidiri"ata (cu adresarea unor intrebari suplimentare, cu reformularea altora, cu schimarea succesiunii lor etc.),

convorbirea libera) spontana) asociativa (in functie de particularitatile situatiei in care se desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de momentul cand are loc).

Pentru reusita convorbirii este necesar ca cercetatorul sa se gandeasca anticipat la ea, sa"si structure(e (in linii mari sau chiar in amanunt) intrebarile, sa culeaga informatii despre subiect, sa"i anticipe(e raspunsurile, pentru a sti cum sa se comporte in eventualele situatii nepreva(ute (blocarea subiectului, refu(ul lui de a raspunde etc.)

18

6arele avanta* al convorbirii consta in faptul ca permite recoltarea unor informatii numeroase, variate si pretioase intr"un timp relativ scurt si fara a necesita materiale si instalatii speciale. 5e(avanta*ul ei provine din posibila lipsa de receptivitate a subiectului, din subiectivitatea sa, de aceea se impune ca datele obtinute sa fie completate si verificate prin alte metode.

Chesti %a"ul Cn chestionar este un instrument de cercetare constand dintr"o serie de intrebari si a altor solicitari in scopul de a aduna informatii de la persoane. 2hestionarul a fost inventat de %ir $rancis ;alton. 2hestionarele au avanta*e fata de alte tipuri de studii. 7u au nevoie de mult efort din partea celui ce chestionea(a ca ancheta verbala sau prin telefon, au adesea raspunsuri standardi(ate care il face simplu pentru a aduna date. Met da bi !"a$ica &ceasta metoda vi(ea(a strangerea a cat mai multe informatii despre principalele

evenimente parcurse de individ in e)istenta sa, despre relatiile pre(ente intre ele ca si despre semnificatia lor, in vederea cunoasterii ,,istoriei personale'' a fiecarui individ, atat de necesara in stabilirea profilului personalitatii sale, cat si pentru e)plicarea comportamentului actual al persoanei. <iografia ofera o imagine unitara asupra omului, facilitand cunoasterea sa concreta si contribuind la descifrarea specificului individual al persoanei. 6arile avanta*e ale metodei biografice sunt repre(entate de naturalitatea si autenticitatea datelor furni(ate. n acelasi timp, dat fiind faptul ca ea nu este o metoda de reproducere in laborator a vietii unui individ, ci doar de reconstituire a acesteia pornind de la diverse surse (relatarile verbale ale subiectului, documentele personale etc.) nu este e)clus ca aceasta reconstituire sa fie uneori incompleta sau chiar voit deformata. E+pe"i'e%tul 2ea mai puternica metoda stiintifica este e)perimentul. E)perimentele ne pun la dispo(itie cea mai importanta testare despre cau(e si efecte. 2ercetatorul controlea(a cu gri*a conditiile " de multe ori intr"un laborator 4 si face masuratori pentru a descoperi relatiile cau(ale dintre variabile. : variabila este un atribut care poate lua diferite valori.
19

+ariabila independenta este controlata in totalitate de experimentator) care o creeaza si ii controleaza variatia. ntr"un e)periment, variabila independenta repre(inta ,,cau(a'' formulata de ipote(a. ,,Efectele'' formulate de ipote(a repre(inta variabila dependenta, deoarece aceasta prin ipoteza depinde de valoarea variabilei independente.

Testele 0estul este un gen de instrument standardi(at. 0estul psihologic este o proba relativ scurta, care permite cercetatorului colectarea unor informatii obiective despre subiect, pe ba(a carora sa se poata diagnostica nivelul de(voltarii capacitatilor masurate si sa se poata formula un pronostic asupra evolutiei lui ulterioare. Pentru a satisface aceste de(iderate, testul trebuie sa indeplineasca anumite conditii.
-

validitate 4 sa masoare e)act ceea ce isi propune, fidelitate 4 sa permita obtinerea unor performante relativ asemanatoare la o noua aplicare,

standardi(are 4 sa cree(e aceleasi conditii pentru toti subiectii supusi testarii, fara a"i favori(a pe unii si defavori(a pe altii,

etalonarea 4 stabilirea unui etalon, a unei unitati de masura a re(ultatelor obtinute, pentru a se cunoaste valoarea lor.

ROLUL PSIHOLOGIEI IN PRACTICA FARMACEUTICA Practica farmaceutica creea(a anumite relatii, anumite legaturi intre farmacist si pacient. Pacientul asteapta de la farmacist o atitudine profesionista, atitudine care poate avea un anumit impact (po(itiv sau negativ) asupra compliantei la tratament a acestuia. Este de dorit ca farmacistul sa vada dincolo de cuvintele pacientului care asteapta indicatii precise, clare, referitor la tratamentul care ii este prescris de catre medic. 5incolo de aceste aspecte, sa nu uitam ca poate fi o persoana cu nelinisti si temeri legate in special de boala sa, de gravitatea acesteia, de evolutia in timp a acesteia si nu in ultimul
20

rand de eficacitatea tratamentului pe care il va urma. %imptomele unei boli sunt traite diferit de la pacient la pacient, iar boala capata o semnificatie intrinseca raportata la structura personalitatii pacientului. &nterior declansarii bolii persoana traieste intr"un relativ echilibru psihodinamic, iar e)perientele9conflictele prin care trece in viata determina structurarea unor mecanisme de adaptare eficiente (se deprind anumite conduite, sunt stopate unele an)ietati, temeri, etc.). Persoana dobandeste un anumit statut, un anumit rol in familie, in societate, a*utat fiind, de structura adaptativa dobandita treptat. Pentru unele persoane este posibil ca boala sa rupa echilibrul adaptativ si sa aduca in prim plan anumite elemente ale unor conflicte latente, astfel ca mecanismele de coping eficiente pana in acel moment nu mai sunt functionale si adaptative pentru pacient. NOTIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALA IN ACTI*ITATEA DESFASURATA IN UNITATILE FARMACEUTICE N tiu%ea de ,,b ala,,- desc"ie"ea di$e"itel " te "ii ca"e de$i%esc Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala. :rgani(atia 6ondiala a %anatatii (:.6.%.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta durerii''. &ceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia comple)ului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman. <oala este definita ca o serie de modificari biologice si9sau di(abilitate sau un risc crescut spre distres si9sau di(abilitate. <oala are mai multe componente.
1. 6anifestari.

$iecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic (in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil). 0abloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. %emnele (din lat. signum. semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de
21

clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe ba(a simturilor proprii), independent de ceea ce declara pacientul (de e)emplu, modificari ale culorii pielii, modificari in comportament).%imptomele (din gr.s/mptoma 4 ceea ce se produce, apare, derivat de la s/n 4 impreun " si piptein 4 cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de e)emplu starea de frica). Cnele semne si simptome au tendinta s apara impreuna, constituind sindroame (din gr. s/n 4 impreuna " si dromos 4 cale, cursa). %pre e)emplu, conceptiile negative legate de propria persoana considerata in pre(ent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un sindrom depresiv. Cn sindrom poate avea o etiologie multipla. 5aca mecanismele etiopatogenetice ale unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre boala. 0ratamentele care vi(ea(a direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cau(ele si mecanismele care le"au generat, se numesc tratamente simptomatice.
2. <oala presupune anumiti agenti si9factori etiologici (cau(ali).

5oua criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. 5upa natura lor, ei se clasifica in agenti e)ogeni si agenti endogeni. =a randul lor, agentii e)ogeni pot sa fie fi(ici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (aci(i, ba(e, saruri), biologici (microbi, virusuri, para(iti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho"sociali (de e)emplu stresul, un stil de viata nesanatos). &gentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare, in ultima instanta, ei sunt insa agenti e)ogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie asupra aparatului nostru genetic, in cursul e)istentei noastre. 5upa functia lor, agentii etiologici se impart in.
a) $actori declansatori b) $actori determinanti c) $actori favori(anti d) $actori predispo(anti sau de risc e) $actori de mentinere

a) $actorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia. Ei sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si
22

suficienti. Cnul dintre factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitiva dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, e)pectante) si evenimentele propriu"(ise care au loc. 2u cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat problemele psihologice sunt mai severe. b) $actorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei declansatori 4 produc in mod direct simptomatologia, dar ei sunt legati specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul Doch pentru tuberculo(a), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un tablou clinic (de e)emplu, stresorii ca factori declansatori pot genera tulburari depresive sau an)ioase). n psihopatologie, pan acum au fost clar identificati putini factori determinanti, mai ales de natura psihosociala. c) $actorii favori(anti *oaca in psihopatologie rolul pe care catali(atorii il *oaca in reactiile chimice. : serie de reactii chimice se pot desfasura si fara catali(atori, dar pre(enta acestora eficienti(ea(a intregul proces. %imilar, factorii favori(anti eficienti(ea(a actiunea factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic. d) $actorii predispo(anti sunt acei factori care au un caracter general, apartin pacientului, au fost pre(enti inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune cu factorii declansatori, determinanti si9sau favori(anti, duc la aparitia tabloului clinic. e) $actorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia. &cest rol poate fi *ucat de factorii declansatori, determinanti, favori(anti sau predispo(anti care au declansat tabloul clinic, dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic. 0oti acesti factori etiologici descrisi aici interactionea(a pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu inseamna ca de fiecare data cand apare un anumit tablou clinic, trebuie sa fie pre(enti factori din fiecare categorie mentionat (de e)emplu, in anumite situatii, factorii favori(anti pot sa nu fie pre(enti, iar in psihopatologie este adesea dificil sa se identifice factorii determinanti). 0ratamentele care vi(ea(a modificarea acestor factori si, prin acestea, reducerea tabloului clinic se numesc tratamente etiologice, ele vi(and cau(a manifestarilor bolilor. Latu"a psih -te"apeutica a 'edica'e%tului # e$ectele psih l !ice ale 'edicatiei 0ermenul de psihologie a medicamentului este un termen recent introdus in specialitate. El se refera la aspectele psihologice care apar in momentul in care subiectul se afla in relatie cu medicamentul. %ub aspect psihologic distingem urmatoarele etape in cadrul acestei relatii.
23

+.6omentul prescrierii medicamentului. n aceasta etapa, factorul psihologic principal se refera la efectul placebo. -.6omentul actiunii farmacologice a medicamentului. n afara efectului benefic pe plan somatic si psihologic, medicamentele e)ercita si o serie de efecte adverse (e). reactii alergice, an)ietate, ameteli etc.). &ceste efecte adverse devin stimuli cu valoare psihologica incarcata care pot interfera ulterior " ca urmare a prelucrarii lor cognitive " cu buna derulare a tratamentului deschis. 3.6omentul bilantului. &ici anali(a psihologica se refera la anali(a costuri " beneficii a tratamentului medicamentos si la deci(ia continuarii sau renuntarii la tratamentul tinta. n ca(ul in care tratamentul a fost reusit, anali(a psihologica se refera si la de(voltarea increderii pentru eventuale readministrari. 5in punct de vedere psihologic, un ca( particular este dependenta de medicamente. &ceasta dependenta poate implica atat o dependenta fi(ica cat si una psihica. E$ectul ,,placeb ,, Placebo este un termen utili(at in cercetare pentru a desemna o substanta inactiva sau o procedura utili(ata ca element de control in e)perimente. Efectul placebo este imbunatatirea masurabila, observabila sau care se resimte asupra sanatatii, care nu se atribuie unui tratament real in desfasurare. Prin e)tensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fi(iologica sau psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in ca(ul afectiunii tratate. Placebo poate fi.
-

placebo inert, cand se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru,

placebo activ, cand se utili(ea(a o pastila cu efecte farmacologice, dar care care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in ca(ul respectivei afectiuni.

EPlaceboF poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.
24

2uvantul placebo repre(inta forma, la viitor, a verbului latin placeo9placere si poate fi tradus prin. voi placea, sau voi fi placut (agreabil).
-

placebo reactiv este persoana care raportea(a un efect placebo.

2aracterele generale ale efectului placebo. G substana administrata este inerta farmacodinamic, G efectul este simptomatic, G durata efectului este, de regula, scurta, G instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active, G actiune nespecifica. Efectul placebo poate fi de doua feluri. +. activ " cand apar simptome adverse ce apar si in ca(ul medicatiei, -. inactiv " cand nu apar aceste simptome adverse. Riscu"ile aut 'edicatiei &utomedicatia se refera la consumul de medicamente fara prescriptie medicala. Este un fenomen foarte raspandit in multe tari. =a noi, statisticile din industria farmaceutica arata ca @3H dintre romani isi administre(a singuri tratamente. Problema este ca automedicatia implica riscuri. :biectul automedicatiei il fac acele produse farmaceutice care se eliberea(a fara reteta medicala. 2ele mai vandute sunt cele pentru raceala si gripa, analge(icele, vitaminele si mineralele, hepato"tonicele, cele pentru circulatia periferica, pentru probleme cutanate, afectiuni digestive, hemoroi(i. E)ista o serie de factori care favori(ea(a automedicatia, printre care se numara. accesul facil la numeroase informatii medicale, in special pe calea internetului, frica de medic, evitarea cheltuielilor legate de consultatii, ipohondria, van(area tot mai permisiva de medicamente fara reteta etc. 5in pacate, administrarea de medicamente fara prescriptie medicala, implica riscuri. ata care sunt cele mai des intalnite.

25

Abu&ul de 'edica'e%te. 5eseori automedicatia inseamna abu( de medicamente. 2ea mai cunoscuta situatie este cea a antibioticelor. 5esi la noi in tara, este inter(isa prin lege van(area lor fara reteta, romanii profita de faptul ca farmaciile le pot vinde in do(e de urgenta. &ntibioticele se iau de multe ori fara discernamant, chiar in ca(ul infectiilor virale, cand nu au efect. Re(ultatele sunt distrugerea florei intestinale, slabirea imunitatii, cresterea re(istentei bacteriilor la antibiotice, ceea ce inseamna ca in situatia in care sunt cu adevarat necesare, aceste medicamente nu mai fac fata infectiilor. I%ta"&ie"ea stabili"ii u%ui dia!% stic e+act. &utomedicatia poate amana punerea unui diagnostic, cu efect nefavorabil pentru sanatate. 5e e)emplu, tratarea problemelor digestive fara consult medical, poate amana diagnosticarea unui ulcer stomacal, sau al unui sindrom de colon iritabil. Riscul i%t le"a%tei sau al i%te"actiu%ii di%t"e 'edica'e%te. n lipsa unor cunostinte medicale amanuntite, se pot ignora efectele adverse ale unor medicamente sau ale unor posibile combinatii de medicamente. 2onsecintele pot fi uneori atat de grave incat necesita spitali(are, mai ales la o varsta inaintata. P sibile i%t +icatii. %erviciile de urgente medicale se confrunta cu situatii in care pacientii, din ignoranta, pierd din vedere numarul pastilelor administrate si apar into)icatiile. 2ele mai frecvente sunt cele cu medicamente impotriva durerii si cu antiinflamatoare. A!"a(a"ea sta"ii de sa%atate. &utomedicatia implica riscul de a se administra un tratament nepotrivit, in lipsa unui consult medical. &stfel, tratarea cu sirop de tuse a unei infectii pulmonare, poate duce rapid la agravarea bolii, deoarece este tratat doar un simptom si nu boala in sine. C piii si abu&ul de 'edica'e%te. %unt destule mame care se considera foarte pricepute si administrea(a copiilor tratamente fara prescriptie medicala. n ca(ul copiilor, numai anumite medicamente sunt inter(ise (ca(ul aspirinei), dar trebuie prudenta si in folosirea ceaiurilor si a unor suplimente alimentare, fara acordul medicului. n $ranta, e)ista medici pediatri care considera ca administrarea e)cesiva si ne*ustificata de medicamente la copii, poate fi considerata o forma de violenta asupra lor. 5atorita intereselor economice, se constata in Europa ca regulamentele de van(are a medicamentelor fara reteta devin mai permisive. 2hiar si in tari mai riguroase in aceasta
26

privinta cum este $ranta, lucrurile devin greu de controlat datorita pietei online a medicamentelor (se pot cumpara produse farmaceutice din alte tari).2ele mai achi(itionate in acest mod sunt pastilele pentru potenta gen !iagra, calmantele, somniferele, pastilele pentru slabit, antidepresivele. 0oata aceasta situatie ne arata ca automedicatia ramane o problema ce poate fi gestionata prin responsabilitatea fiecaruia. 6edicul nu are aici niciun rol, deoarece nu se apelea(a la el, iar producatorii de medicamente se prote*ea(a, notand pe prospect (cu litere mici). ,,a nu se utili(a indelungat fara avi(ul medicului'' sau ,,a se citi prospectul inainte de utili(are''. Ip h %d"ia pohondria, in termeni medicali hipocondria, repre(inta preocuparea e)cesiva sau teama de a suferi de o boala grava. 5e cele mai multe ori starea de an)itate persista chiar si dupa un consult medical dupa care bolnavul este asigurat ca temerile legate de simptomele sale nu au o ba(a medicala solida, sau daca e)ista o boala la ba(a simptomelor, temerile sale sunt mult e)agerate. 6a*oritatea celor ce sufera de aceasta boala tind sa isi focali(e(e teama asupra unui anumit simptom, cum ar fi problemele gastro"intestinale, palpitatiile sau oboseala musculara. 5e cele mai multe ori ipohondria este definita ca teama ca mici simptome sa repre(inte un indicator al unei boli grave, constanta autoanali(a i autodiagnosticare, precum si o e)cesiva preocupare fata de propriul organism. 6ulte persoane suferind de acesta boala e)prima neincredere in diagnosticul medicilor precum si faptul ca asigurrile medicilor fata de absenta unei boli serioase sunt neconvingatoare sau de scurta durata. 6ulti ipohondri necesita constante reasigurari, fie de la doctori, fie de la familie sau prieteni, boala putand deveni un adevarat calvar atat pentru bolnav cat si pentru familia si prietenii acestuia. E$ectul "eactiil " ad(e"se p" duse de 'edica'e%te 6edicamentul este o substanta sau un preparat utili(at pentru diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinte. 6edicamentele sunt prescrise pentru efectele lor benefice asupra unor afectiuni, insa nu trebuie ignorate reactiile secundare sau adverse care pot aparea in urma administrarii lor. 2onform definitiei data de :rgani(atia 6ondiala de %anatate (:.6.%), reactiile adverse sunt reactii nedorite, daunatoare, care apar la do(ele eficace terapeutice. 7u sunt

27

considerate reactii adverse, suprado(arile neterapeutice (e)emplu. tentativa de suicid) si nici lipsa de eficienta. =a aparitia efectelor adverse ale medicamentelor, contribuie numerosi factori si anume. " utili(area unui numar mare de medicamente asociate (polimedicatia) care determina aparitia de interactiuni medicamentoase ce pot anula sau intensifica efectul terapeutic, " " " " " " utili(area de do(e eficace mari, durata mare a tratamentului, anumite stari fi(iologice particulare cum sunt sarcina sau varsta inaintata, anumite stari patologice si anume insuficienta renala sau insuficienta hepatica, malnutritia, consumul de alcool, consumul de tutun, etc. Efectele adverse ale medicamentelor sunt, de obicei.

+. usoare. nu presupun utili(area unui antidot sau a unui tratament special si nici nu prelungesc spitali(area, -. moderate. presupun o modificare sau un tratament special si pot sa prelungeasca spitali(area, 3. grave. presupun oprirea medicamentului si instaurarea unui tratament specific al reactiei, >. letale. produc direct sau indirect decesul pacientului. ncidenta si severitatea reactiilor adverse ale medicamentelor sunt influentate atat de factori care tin de medicament (tipul, calea de administrare, durata tratamentului, do(ele administrate), cat si de factori care tin de pacient (varsta, se)ul, factori genetici etc.). 5e e)emplu, la varstnici, frecventa aparitiei efectelor adverse si gradul de severitate sunt mari datorita faptului ca la aceasta categorie de pacienti e)ista polipatologie si in consecinta polimedicatie, iar particularitatile farmacologice si farmacodinamice specifice varstei sunt adesea ignorate de medic. E)ista reactii adverse grave si frecvente (de e)emplu cele date de medicamentele anticanceroase), reactii adverse grave, dar foarte rare (spre e)emplu, cloramfenicolul care poate produce apla(ie medulara, o reactie adversa cu mortalitate de apro)imativ BAH, dar cu o frecventa de -"> ca(uri la +AA.AAA de bolnavi tratati).

28

Depe%de%ta de 'edica'e%te &nual, sute de mii de persoane sunt spitali(ate in urma consumului e)cesiv de medicamente. =a fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope (antidepresivele, somniferele) actionea(a asupra creierului si duc la modificarea comportamentului persoanelor care le consuma. 5eoarece problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. &cest lucru duce la o toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. 6ai departe, ei simt nevoia sa isi mareasca do(ele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmea(a un tratament pentru a"si indeparta problema, risca sa a*unga la stadiul de suprado(a. %imptomele dependentei Incapacitatea de a rezista fara medicamente " persoana respectiva simte ca nu mai poate sa adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste (i fara o pastila ,,minune'', nu mai are incredere in capacitatile propriului organism si nu"l poate controla. Anxietate (in ca(ul absentei pastilelor). daca nu si"a luat pastila ca de obicei, persoana dependenta devine an)ioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie sa isi faca rost cat mai repede de medicament. %entimentul pierderii controlului " acesta se manifesta atat in absenta medicamentelor cat si timpul consumului. 6edicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca o administrare simpla si terapeutica sa se transforme intr"una nociva, to)ica, este foarte mare. &sa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui doctor.

NORME DE ETICA SI DEONTOLOGIE FARMACEUTICA Etica si de %t l !ie $a"'aceutica

29

2omportamentul i relatiile interumane in societate sunt ghidate de anumite reguli sau norme. Pentru incalcarea acestor norme omul raspunde *uridic. n afara de drepturi si obligaIiuni *uridice e)ista si cele morale, care nu sunt reglate de lege. Etica este o stiinta care se ocupa de studiul principiilor morale. Etica medicala este o reflectare a umanismului in procesul de activitate a lucratorilor medicali. Etica medicala cuprinde o totalitate de principii de reglare a normelor de comportare referitor la lucratorii medicali, conditionate de activitatea lor specifica si de situatia lor in cadrul societatii. 7ormele, principiile de etica medicala contribuie la orientarea corecta a lucratorilor medicali in activitatea lor profesionala. De %t l !ia face parte din etica medicala, fiind o stiinta despre traditiile din cadrul medicinii si ocrotirii sanatatii practice. Pentru reali(area cat mai deplina a principiilor de deontologie si etica medicala sunt necesare urmatoarele conditii. simtul tactului, vocatia pentru profesiunea aleasa si perfectionarea continua a cunostintelor. Cn asistent medical va obtine succese in activitatea sa, isi va castiga autoritatea daca va avea simtul respectului fata de pacient si isi va indeplini obligatiunile sale. 5isciplinarea, e)ecutarea e)acta a prescriptiilor medicului, sporirea constanta a nivelului profesional si de cultura sunt calitati indispensabile pe care trebuie sa le manifeste asistentii medicali. $iind binevoitori, calmi, retinuti, ei vor acorda fiecarui pacient o atentie personali(ata. n relatiile sale cu pacientul, asistentii medicali vor evita orice familiaritati. Pacientul va fi incura*at, i se va crea o atmosfera agreabil, in acelasi timp asistentul medical ramanand tacticos si retinut. Pacientii care vor necesita ingri*ire deosebita, fiind incapabili s"o faca singuri, asistentul medical le va acorda o atentie sporita, incercand sa le usure(e suferintele. Asistentii medicali trebuie sa posede urmatoarele calitati: demnitate, simpatie, acuratete, disciplina, colegialitate, abilitate, competenta, daruire, responsabilitate, perseverenta, spirit de observatie, spirit de initiativa si atitudine corecta fata de bolnavi. N "'ele ' "ale i% "elatiile cu pe"s %alul sa%ita" si pacie%ti &rt.Regulile de buna practica farmaceutica impun urmatoarele. a) activitatea farmaceutica trebuie sa fie focali(ata pe eliberarea medicamentelor si a altor produse pentru sanatate, care sa aiba calitatea garantata, insotit de o informare si consiliere adecvate pentru pacient, b) principala preocupare a farmacistului trebuie sa fie asigurarea starii de sanatate a pacientilor, precum si a populatiei, in general,

30

c) farmacistul trebuie sa incura*e(e o prescriere rationala si sa promove(e utili(area corespun(toare a medicamentelor, inclusiv in scopul evitarii automedicatiei, d) fiecare serviciu furni(at de unitatea farmaceutica trebuie sa aiba un scop pertinent pentru bolnav, sa fie clar definit, facut cunoscut in mod eficace parIilor implicate i acceptat de catre acestea, e) farmacistii practicieni au obligatia profesionala si morala de a se asigura ca serviciile pe care le furni(ea(a fiecrui pacient sunt de calitate adecvata. Respectarea Regulilor de buna practica farmaceutica repre(inta un mi*loc de a indeplini aceasta obligatie. &rt.3 Pentru indeplinirea acestor cerinte. a) este necesara menIinerea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din sanatate, in special cu medicii. &ceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un parteneriat terapeutic ce implica o incredere mutuala in orice are legatura cu tratamentul medicamentos, b) intre farmacisti trebuie sa e)iste relatii de colegialitate si nu de concurenta, fiecare trebuind sa incerce prin orice mi*loace etice sa imbunatateasca serviciul farmaceutic, c) farmacistul trebuie sa isi e)ercite profesia respectand principiile de deontologie profesionala, predominant fata de aspectul comercial, d) in farmaciile in care lucrea(a un grup de farmacisti, farmacistul"sef trebuie sa"si asume o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea calitatii serviciului farmaceutic.

C dul de %t l !ic al pe"s %alului di% $a"'acii CAPITOLUL I Principii generale &rt. +. " (+) 2odul deontologic al farmacistului cuprinde un ansamblu de principii i reguli ce repre(int valorile fundamentale Jn ba(a crora se e)ercit profesia de farmacist pe teritoriul RomKniei. (-) Pre(entul cod e)prim ade(iunea farmacitilor romKni la 2arta Cniversal a 5repturilor :mului i la 2arta $armaciei Europene. &rt. -. " 2odul deontologic al farmacistului are drept principal scop. a) ocrotirea drepturilor pacienIilor,
31

b) respectarea obligaIiilor profesionale de ctre farmaciti, c) aprarea demnitIii i a prestigiului profesiunii de farmacist. &rt. 3. " (+) Ln e)ercitarea profesiei sale farmacistul furni(ea( servicii de sntate speciali(ate pacientului i publicului Jn general, fr nici un fel de discriminare. (-) RelaIiile dintre farmacist i beneficiarii serviciilor acordate trebuie s aib la ba( Jncrederea Jn competenIa i e)perienIa profesional a farmacistului. (3) &ceast Jncredere oblig farmacistul ca de"a lungul Jntregii sale cariere s asigure i s menIin la cel mai Jnalt nivel performanIele i conduita sa profesional i personal, s"i actuali(e(e cunotinIele profesionale permanent Jn sfera activitIii sale. &rt. >. " Principiile fundamentale Jn ba(a crora se e)ercit profesia de farmacist sunt urmtoarele. a) e)ercitarea profesiei se face e)clusiv Jn respect faI de viaIa i de persoana uman, b) Jn orice situaIie primea( interesul pacientului i sntatea public, c) respectarea Jn orice situaIie a drepturilor pacientului, d) colaborarea, ori de cKte ori este ca(ul, cu toIi factorii implicaIi Jn asigurarea strii de sntate a pacientului, e) adoptarea unui rol activ faI de informarea i educaIia sanitar a publicului, precum i faI de combaterea to)icomaniei, polipragma(iei, dopa*ului, automedicaIiei i a altor flageluri, f) acordarea serviciilor farmaceutice se face la cele mai Jnalte standarde de calitate posibile, pe ba(a unui nivel Jnalt de competenI tiinIific, aptitudini practice i performanIe profesionale, Jn concordanI cu progresele tiinIelor i practicii farmaceutice, g) Jn e)ercitarea profesiei farmacitii trebuie s dovedeasc loialitate i solidaritate unii faI de alIii Jn orice Jmpre*urare, s"i acorde colegial a*utor i asistenI pentru reali(area Jndatoririlor profesionale, h) farmacitii trebuie s se comporte cu cinste i demnitate profesional i s nu pre*udicie(e Jn nici un fel profesia de farmacist sau s submine(e Jncrederea public Jn aceasta. &rt. ?. " Ln situaIiile Jn care Jn re(olvarea unei probleme alegerea soluIiei nu este prev(ut Jn normele legale, farmacistul trebuie s ia o deci(ie concordant cu etica profesiei i s"i asume responsabilitatea. &rt. 1. " Pentru respectarea principiilor de mai sus farmacistul este obligat s"i pstre(e libertatea i independenIa profesional conform *urmKntului profesiei. &rt. @. " 2olegiul $armacitilor din RomKnia garantea( menIinerea standardelor profesionale la cel mai Jnalt nivel posibil, Jn scopul ocrotirii sntIii publice, prin supravegherea

32

respectrii de ctre farmaciti a Jndatoririlor profesionale i a eticii profesionale, precum i prin aprarea independenIei, onoarei i demnitIii profesionale. CAPITOLUL II %tandarde deontologice %E2M C7E& + Responsabilitatea personal i independenIa farmacitilor$armacistul furni(or de servicii &rt. B. " (+) ndiferent de sfera de activitate, farmacistul trebuie s aib Jn centrul atenIiei sale binele pacientului i al publicului Jn general. (-) $armacistul este rspun(tor pentru toate deci(iile sale profesionale, indiferent de responsabilitIile asumate Jn e)ercitarea profesiei sale. &rt. N. " Ln vederea Jndeplinirii dispo(iIiilor art. B, farmacistul, Jn timpul e)ercitrii actului profesional, este obligat s respecte urmtoarele reguli. a) s"i e)ercite profesia Jn conformitate cu procedurile standard de operare scrise, prev(ute de regulile de bun practic din domeniul su de activitate, b) s"i Jndeplineasc Jndatoririle profesionale cu competenI, Jn termenele stabilite, c) s profese(e doar Jn acele posturi Jn care i se permite s"i respecte Jndatoririle esenIiale ca farmacist, libertatea de deci(ie i independenI profesional, d) s accepte acele posturi pentru care are competenIa i disponibilitatea necesare pentru a Jndeplini cu succes Jndatoririle profesionale. Ln acest sens trebuie s se informe(e asupra specificului activitIii, accesului la mi*loacele necesare pentru e)ercitarea profesiunii la standardele necesare, e) s"i Jndeplineasc personal atribuIiile i, la nevoie, s delege o persoan competent autori(at pentru Jndeplinirea anumitor activitIi profesionale, asumKndu"i rspunderea, f) s informe(e imediat o persoan responsabil Jn ca(ul Jn care nu Ji poate Jndeplini Jndatoririle profesionale, pentru a se putea lua la timp msuri de remediere, g) s raporte(e medicului prescriptor sau autoritIilor competente orice efect nedorit sau advers al medicamentelor, Jn scopul optimi(rii tratamentelor, h) s se abIin s critice sau s condamne convingerile personale ori religioase ale pacientului care apelea( la serviciile sale, i) s acorde servicii Jn mod egal pentru toIi pacienIii, fr discriminare, Jn ordinea solicitrii acestora, cu e)cepIia situaIiilor de urgenI, *) s se asigure c serviciile sale au fost percepute i JnIelese corect de pacient, Jncura*Kndu"l s participe activ la reuita tratamentului,
33

8) s nu refu(e ne*ustificat acordarea serviciilor care Ji intr Jn atribuIii, conform legii. &rt. +A. " $armacistul poate refu(a acordarea unor servicii ctre pacient atunci cKnd refu(ul este *ustificat de interesul sntIii pacientului. $armacistul"ef &rt. ++. " Lnainte de a"i asuma o funcIie de conducere, farmacistul trebuie s se autoevalue(e i s se asigure c este capabil s Jndeplineasc toate responsabilitIile acestei funcIii. &rt. +-. " Ln e)ercitarea funcIiei farmacistul"ef are urmtoarele obligaIii. a) trebuie s se informe(e asupra tuturor aspectelor i cerinIelor legate de funcIia pe care o Jndeplinete, b) trebuie s se asigure c toIi membrii personalului aflat Jn subordinea sa sunt informaIi asupra atribuIiilor profesionale pe care trebuie s le Jndeplineasc, c) trebuie s transmit instrucIiunile clar pentru a Jmpiedica orice risc de eroare, Jn msura posibilitIilor, el va transmite Jn scris proceduri standard de operare, d) se asigur c membrii personalului aflat Jn subordinea sa Ji Jndeplinesc atribuIiile Jn conformitate cu prevederile legale, dar i cu competenIa i aptitudinile personale, e) trebuie s respecte independenIa profesional a farmacitilor din subordine, f) se asigur c echipamentele, localul i utilitIile de la locul de munc sunt menIinute la standardele acceptate pentru desfurarea Jn bune condiIii a activitIilor profesionale, g) se asigur c toate activitIile profesionale desfurate sub controlul su, precum i cele e)ercitate de el personal sunt supuse asigurrii de rspundere profesional, h) se asigur c toate msurile privind pstrarea confidenIialitIii sunt efective, i) are datoria s notifice colegiului pe ra(a cruia Ji desfoar activitatea orice schimbare de interes profesional privind membrii personalului din subordinea sa ori funcIia sa, *) trebuie s accepte, Jn msura posibilitIilor, elevi i studenIi, pentru Jndeplinirea stagiului de practic Jn unitatea pe care o conduce. %E2M C7E& a -"a 2ompetenIa profesional &rt. +3. " $armacistul trebuie s"i asigure i s"i menIin la un Jnalt nivel pregtirea profesional, prin actuali(area permanent a cunotinIelor Jn aria sa profesional, Jn scopul Jndeplinirii atribuIiilor cu competenIa necesar. &rt. +>. " Ln vederea actuali(rii permanente a cunotinIelor profesionale, farmacistul este obligat. a) s"i planifice i s participe la formele de pregtire profesional organi(ate sau acreditate
34

de 2olegiul $armacitilor din RomKnia, b) s evalue(e i s aplice Jn practica curent cunotinIele actuali(ate permanent, c) s ateste cu documente doveditoare pregtirea sa, prin formele programelor de de(voltare profesional acceptate, atunci cKnd acest lucru Ji este solicitat de comisiile de specialitate ale colegiului teritorial la care este Jnregistrat. %E2M C7E& a 3"a 2onfidenIialitatea &rt. +?. " $armacistul are datoria de a respecta i prote*a informaIia profesional. &rt. +1. " $armacistul trebuie s respecte i s prote*e(e confidenIialitatea informaIiilor referitoare la pacienIi, obIinute Jn cursul activitIilor profesionale. &rt. +@. " nformaIiile pot fi de(vluite Jn urmtoarele ca(uri. a) cKnd pacientul i"a dat consimImKntul scris, b) cKnd tutorele pacientului a consimIit Jn scris, dac vKrsta pacientului sau starea sa de sntate nu permite aceasta, c) cKnd este necesar pentru a preveni afectri ma*ore sau punerea Jn pericol a sntIii pacientului, a unei terIe persoane sau a publicului Jn general, d) stabilirea vinovIiei Jn ca(ul svKririi unor infracIiuni, la solicitarea instanIei de *udecat, e) Jn alte situaIii prev(ute de lege. &rt. +B. " $armacistul nu trebuie s de(vluie, decKt cu acordul scris al medicului prescriptor, nici o informaIie referitoare la practica prescrierii acestuia. &rt. +N. " $armacistul trebuie s prote*e(e informaIia profesional intern, respectKnd urmtoarele reguli. a) s nu permit accesul terIilor la informaIii privind activitatea unitIii Jn care Ji desfoar activitatea decKt cu acordul scris al anga*atorului sau Jn alte situaIii prev(ute de lege, b) s respecte cerinIele legale de protecIie a informaIiilor privind acumularea i utili(area acestora, c) s asigure protecIia informaIiilor la operaIiunile de stocare, transmitere, primire ori distrugere. %E2M C7E& a >"a RelaIiile de colaborare ale farmacistului &rt. -A. " Ln e)ercitarea profesiei farmacistul are datoria ca, Jn interesul bolnavului i al pacientului Jn general, s colabore(e cu toIi confraIii si. Ln acest sens. a) toIi farmacitii Ji acord a*utor reciproc i consultanI pentru reali(area Jndatoririlor
35

profesionale, b) farmacitii Ji re(olv singuri litigiile, cu respectarea spiritului de colegialitate, dac nu reuesc, fac apel la comisia de litigii a colegiului, c) farmacistul trebuie s"i trate(e toIi colaboratorii cu respect, bunvoinI i colegialitate, d) farmacistul trebuie s dovedeasc Jn orice Jmpre*urare solidaritate faI de colegii si i loialitate faI de corpul profesional i profesia de farmacist. &rt. -+. " Ln interesul pacientului i al publicului Jn general, farmacistul trebuie s colabore(e cu medicul i cu alIi membri ai echipei de sntate. Ln acest sens. a) farmacistul colaborea( activ cu medicul prescriptor pentru a reali(a efectuarea tratamentului pacientului la timp, Jn parametrii optimi i Jn interesul acestuia, b) Jn colaborarea sa cu medicul, farmacistul se va abIine de la orice JnIelegere Jn scop material sau de alt natur care ar avea drept re(ultat Jnclcarea dreptului pacientului, c) farmacistul trebuie s se abIin de la orice fapt care ar putea aduce pre*udicii demnitIii i imagini medicului sau altor membri ai profesiunilor sanitare, pentru a nu crea neJncredere pacientului. %E2M C7E& a ?"a 2oncurenIa neloial &rt. --. " $armacistul nu trebuie s utili(e(e mi*loacele concurenIei neloiale Jn vederea obIinerii unor avanta*e materiale sau de alt natur. &rt. -3. " %e consider a fi practici neloiale, fr a fi limitative, urmtoarele activitIi. a) atragerea pacienIilor prin oferirea de avanta*e materiale sau reclam mincinoas, b) folosirea de funcIia deIinut ori de mandatul JncredinIat Jn cadrul organelor de conducere pentru atragerea de pacienIi. &rt. ->. " Este sancIionabil denunIarea ne*ustificat i Jn scop concurenIial a colegilor. %E2M C7E& a 1"a Publicitatea &rt. -?. " :rice informaIie furni(at publicului de ctre farmacist Jn legtur cu serviciile de sntate oferite trebuie s fie corect, decent, legal i onest. &rt. -1. " :rice informaIie i material promoIional cu privire la serviciile profesionale trebuie s fie Jn concordanI cu rolul farmacistului Jn promovarea sntIii i s permit pacientului s decid independent asupra solicitrii serviciului respectiv. &rt. -@. " Ln scopul promovrii unor servicii proprii, farmacitii trebuie s se abIin de la a defima serviciile profesionale ale altor confraIi.
36

&rt. -B. " $armacistul trebuie s se abIin de la orice procedee sau mi*loace contrare demnitIii profesionale, care ar pre*udicia dreptul pacientului de a"i alege singur farmacistul. &rt. -N. " Pe tot timpul e)ercitrii profesiei farmacistul trebuie s se asigure c acIiunile de promovare a medicamentelor, Jn care este implicat sau care au loc Jn unitIile Jn care el lucrea(, sunt Jn conformitate cu prevederile legale privind publicitatea medicamentelor. &rt. 3A. " $armacistul se va asigura c promovarea medicamentelor nu implic obligarea pacientului de a cumpra sau de a primi medicamente nedorite sau Jn e)ces, Jn locul celor dorite sau Jmpreun cu acestea. %E2M C7E& a @"a %ervicii farmaceutice de urgenI &rt. 3+. " Pentru asigurarea continuitIii asistenIei cu medicamente a populaIiei, farmacitii trebuie s furni(e(e, Jn condiIiile legii, servicii farmaceutice de urgenI. &rt. 3-. " Pentru a reali(a Jn condiIii bune serviciile farmaceutice de urgenI, farmacistul este obligat s acorde primul a*utor, Jn limita competenIelor sale, i s solicite intervenIia serviciilor speciali(ate, informKnd asupra msurilor luate din proprie iniIiativ. &rt. 33. " $armacistul poate elibera medicamente fr prescripIie medical Jn urmtoarele situaIii. a) un pacient aflat sub tratament dovedit are nevoie imediat de administrarea medicamentului, b) din motive Jntemeiate, pacientul are nevoie de prelungirea tratamentului i farmacistul ori pacientul nu poate lua legtura cu medicul prescriptor, c) o persoan solicit i are nevoie urgent de msuri de prim a*utor. &rt. 3>. " 2Knd nu poate s acorde pacientului serviciul solicitat, farmacistul trebuie s Jndrume pacientul spre un serviciu speciali(at de asistenI medical. &rt. 3?. " Ln ca(uri urgente, farmacistul trebuie s acorde asistenI pacienIilor, dac este solicitat, i Jn afara programului farmaciei. CAPITOLUL III 5ispo(iIii finale &rt. 31. " $armacistul rspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor i regulamentelor profesionale, a 2odului deontologic al farmacistului i a regulilor de bun practic profesional, a %tatutului 2olegiului $armacitilor din RomKnia, pentru respectarea deci(iilor adoptate de organele de conducere ale 2olegiului $armacitilor din RomKnia, precum i pentru orice fapte svKrite Jn legtur cu profesia sau Jn afara acesteia, care sunt de natur s
37

pre*udicie(e onoarea i prestigiul profesiei sau ale 2olegiului $armacitilor din RomKnia. &rt. 3@. " :rice comportament Jn e)ercitarea profesiei, care Jncalc principiile pre(entului cod, poate face obiectul unei reclamaIii privind Jnclcarea eticii profesionale de ctre farmacist. &rt. 3B. " Oudecarea ca(urilor de abateri de la pre(entul cod se soluIionea(, conform legii i %tatutului 2olegiului $armacitilor din RomKnia, de comisia de disciplin competent. &rt. 3N. " Ln aplicarea procedurii disciplinare, instanIele 2olegiului $armacitilor din RomKnia trebuie s *udece cau(ele disciplinare IinKnd cont de circumstanIele Jn care s"a petrecut fapta.

38

39