Nu e panica, mai avem cizme !

Dread of disaster makes everybody act in the very way that increases the disaster. Psychologically the situation is analogous to that of people trampled to death when there is a panic in a theatre caused by a cry of `Fire!' Bertrand Russell I Doua cafele pe Fundeni Venind dinspre Calarasi, intrand prin Pantelimon spre Fundeni, Dacia lui Robert si a Georgianei intalnea din ce in ce mai putine surate intru marca, dar din ce in ce mai multe surate intru multimea cea mare a multimilor. Dacia, poreclita Roscata, pufaia vapori de carburant Euro 5 din motorul ei non-Euro in dimineata senina de iarna. Oprira la un chiosc de pe marginea soselei, la baza caruia caini de diferite culori si marimi dadeau din cozi, picioarele noroiase, boturile umede, adulmecand mirosul provinciei, distingand tutunul ieftin de transpiratie, flatulenta de naftalina, descompunand in zeci de fire olfactive buchetul lui Robert, care le curma bucuria cu un picior. Da-mi si mie doo nesuri!. Robert intinse doua bancnote soioase si incolacite. Asteptara aproximativ un minut pana cand bauturile in doua pahare de plastic cu un betisor de plastic fura eliberate pe fereastra care s-a inchis apoi brusc, de teama a nu compromite echilibrul termic al ocupantului chioscului. Se asezara pe un maldar de prefabricate de beton, suficient de inalt cat sa poata tine picioarele pe pamant, suficient de jos cat sa nu trebuiasca sa se catere pe el, suficient de lat cat sa poata sta amandoi. Nu erau la prima data la acest chiosc, cafeaua de dinainte nebuniei ce urma sa vina putea deveni aproape o traditie daca nu ar fi fost doar un reflex izvorat din obisnuinta. Band din blendul plat si echivoc al nesului, Georgiana privi blocurile incremenite in frig, gri,in distanta, pline ca ciorchini de beton cu struguri umani, si ar fi vrut sa gaseasca un cuvant pentru a descrie intregul peisaj. La indemana ii erau cuvinte ca trist, plicticos, un pic peste mana tern, monoton si, undeva la ani lumina, metastaza urbana, tesut iremediabil deteriorat, urbanism iresponsabil. Intr-un tarziu, se margini sa exclame Ce blocuri vriiiiiiuj-te. Un camion lung gonind spre Colentina ii sugruma sunetul cuvantului in fasa. Robert ghicise, desigur, ca la spanzuratoarea in clasa a 3-a, ca Georgiana suferea de un malaise urban. In Calarasi lumea nu se grabea, caci drumurile inspre si dinspre Calarasi nu prea duc nicaieri. Drumul lor ii aducea insa in Bucuresti, in cautare de haine ieftine pe care sa le transforme in haine la un pret bun pentru taraba din piata orasului, de unde veneau atat calaraseni, cat si alti co-judeteni, la randul lor, tot calaraseni, insa din alte asezari cu alte nume. Olteniteni, budesteni, funduleni sau chiar lehliu-gareni, vlad tepeseni, valceleleni, stefan vodeni, spantoveni, jegalieni,

,ciocanesteni, crivateni,belciugateleni,bunaoara. Mai dificil, insa de creat un demonim localnicilor din Curcani. Numele propriu al localitatii era, de cele mai multe ori, folosit si ca substantiv comun pentru locuitori, care se spune in memouri trimise prefecturii ca ar prefera, totusi, denumirea de curcaneni. Localnicii din Cascioarele se gandeau sa isi schimbe numele, dar erau pe o lista de asteptare. Perisoru, Nana si Modelu, un trio demn de Ionescu, erau toate inregistrate la prefectura cu cereri de nume noi. Se prefera ceva mai special, poate un nou loc numit Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri sau Ion Creanga. Sau chiar si o data, un 1 Decembrie, 1 Mai. Va salut cu respect, al dvs., Popescu, primar. Telefonul lui Robert suna. Da! Mai avem un pic, bem si noi cafeaua!Ce sa-ti iau?Tigaie?Nu gasesti la piata?De unde mortii ei de tigaie sa fac eu rost de ea acuma? Vrei sa ma duc prin Obor? Nu mai fac nimic azi si stau degeaba prin masina in Bucuresti ca tu nu gasesti la noi?Bine, bine, o sa incerc. Da, fa-I cartofi prajiti si spune-I ca il iau la fotbal maine ! Georgiana constata ca se afla in fata unuia dintre dialogurile overheard care puteau fi, chiar daca nu cunosteai persoana de la capatul celalalt al firului si nici nu o auzeai, reconstruite, asemenea unei catene de nucleotide care ti-o da automat si pe cealalta, in oglinda. Isi aduse aminte, nu stia exact de ce, de momentul cand nu mai stia nu stiuse de fapt niciodata-ce regizor grec plimba o mare statuie a unui comunist, pe Dunare, si pusese niste copii sa alerge dupa ea, pe mal. Nu apucase sa vada niciodata filmul, insa I se parea ca ar fi aratat frumos, o lumina blanda. De muzica nici nu se pune problema, acordurile sfasietoare ale Elenei Karaindrou fiindu-I oricum de prisos unei persoane care isi traise aproape intreaga viata pe mute. Clarinetul nu putea dialoga cu viorile, iar Maia Morgenstern nici macar nu era romanca, ce nume e asta, se intreba Georgiana, nefacand legatura intre momentul sublim al statuii si actrita care in acel moment isi dregea vocea inainte de a se privi zambind usor in oglinda, la cativa kilometri de Fundeni. Robert, care parasise de ani buni combinatul siderurgic, mai precis de indata ce acesta fusese canibalizat de fratii lui de la Galati si Resita pe motiv de inactivitate si furt de fier vechi, se ocupa acum cu o intermediere de bunuri intre Orientul indepartat si piata comunala din Calarasi. Penultima veriga din lantul dintre Guangzhou, Shenzen, Nanjing si cumparatorii de pe tarmul calarasean al Dunarii. De ani buni, Robert batea drumul de la Bucuresti, aducand haine si incaltaminte pe care le expunea in aceeasi maniera consacrata, un bec bransat ilegal iluminand cartonase cu preturi cu din ce in ce mai multe zerouri pe bunuri inscriptionate cu o realitate paralela celei a brandurilor. I s-ar fi putut explica cu mare dificultate unui extraterestru de ce in Calarasi de 2 luni de zile pantofii Mike erau la mare cautare fara a spune povestea lui Robert. Insa Robert nu juca de unul singur acest joc. Asa cum ar fi prezis orice manual introductiv de economie, activa pe o piata cu multi concurenti, aproape de concurenta perfecta, exceptand imixtiunile venale ale administratiei locale, dar si fluctuatiile aparent inexplicabile ale preturilor din depozitul de unde provenea marfa.

Aprinsera o tigara si vorbira despre copil, Florin, o vreme. Georgiana venise de la sedinta cu parintii unde I s-a reprosat ca nu participa la ora de sport si prefera sa joace fotbal in curtea scolii. A fost admonestat chiar si de directoare, doamna Bombonica Atanasiu. Robert nu blama insa, ba chiar incuraja apetenta micutului pentru minge, simtindu-si cumva burta protuberanta razbunata prin agilitatea si jocul lui de picioare la care acum putea numai sa asiste. II Europa Standard Bucurestiul ii era strain lui Robert, in afara de traseul consacrat. Nu se opreau niciodata prin centru, la mall sau in Cismigiu, pentru ca lumea, nu se stie exact din ce motiv, ridica intotdeauna o spranceana la vederea cerceilor ei, unghiilor lui, fardului ei, treningului lui. Intocmai unor anticorpi, privirile dezaprobatoare blamau amfibologia lor vestimentara. Poate era vorba de , poate nu.. In vreme ce calarasenii nostri isi beau cafeaua, forfota din centrul comercial Dragonul Rosu atingea cote paroxistice. Mii de standuri, cu marfa oarecum similara, provenita in proportie covarsitoare din orient, adusa pe noul drum al matasii facut de vapoare pana in terminalul de containere Constanta isi asteptau penultimii musterii. Cu drag si migala, pijamalele, camasile, gentile si sosetele zaceau in lazi in depozit, erau incarcate in dube dubioase, faceau obiectul tranzactiilor nefiscalizate, gaura neagra cea mare in bugetul statului fiind suplinita de sumele date drept spaga Garzii Financiare si diferitilor inspectori de la pletora de agentii guvernamentale. O lume a banilor pe care chinezii, noii evrei, o dominau atat numeric, cat si calitativ. UN model de afaceri simplu, adaptat oricarui context social si economic, versatil si imbatabil. III Marfa si banii In mijlocul nebuniei de dimineata, Robert si Georgiana se inghesuiau in standuri, negociau cu targovetii prin semne, se incruntau la preturile prea mari ale unora, acceptau fara rezerve preturi duble fata de cele reale, nestiind ca exact ziua de marti este folosita, datorita afluxului enorm pe partea cererii, de ofertanti ca zi a celui mai mare profit. Intreaga Romania absorbea cu o gura enorma marfa cu o durabilitate redusa, peticind golurile zilei de azi in speranta unei zile de maine mai bune. Nestraini de aspiratiile fiecaruia, oamenii din spatele centrului s-au zbatut pentru a le facilita accesul in nenumarate feluri: au conectat Gara de Nord cu al sau torent zilnic de zeci de mii de persoane cu un tren direct catre magazinul lor, au introdus un mic food court si scari rulante care pentru multi puteau fi primele si ultimele scari rulante din viata lor, au adus banci pentru a putea fi retrasi bani de la ATM, au igienizat zona, au creat o parcare gigantica. Parcarea este noul simbol de statut al societatii post-decembriste. Atat la locul de munca cat si acasa, omul care are parcarea asigurata se bucura de invidia celorlalti, iar invidia in Romania este simbolul nec plus ultra al succesului. Robert si Giorgiana se aprovizionara, expeditiv umpland masina cu toata marfa cumparata, usurati de bani insa convinsi ca ii vor dubla. Se simteau sub presiunea de a sta la coada, de a prinde marfa bagata, intr-o iluzie a epuizarii

marfii inculcata in cele mai adanci straturi ale fiintei lor de perioada penuriei, precaritatii si indigentei comuniste. Drumul spre casa fu presarat de degete mijlocii de la soferi care ii depaseau. Unii se mai si grabesc.