Fitopatologia (phyton = planta; pathos = boala; logos = stiinta, discurs, vorbire) este stiinta care se

ocupa cu studiul bolilor plantelor, al agentilor care le produc si cu elaborarea metodelor de prevenire si combatere a acestora.

Fitopatologia prezinta mai multe obiective si anume:

- etiologia care studiaza cauzele bolilor la plante; - patogenia ce se ocupa cu stabilirea modului de actiune al agentilor patogeni si evolutia bolilor; - patografia sau simptomatologia care descrie simptomele patologice prin care se manifesta bolile; - ecologia studiaza influenta factorilor de mediu asupra agentilor patogeni; - profilaxia se ocupa cu elaborarea si aplicarea mijloacelor de prevenire a bolilor; - terapia are ca obiect elaborarea si aplicarea masurilor de combatere.

Starea de boala este definita ca

"o alterare" daunatoare a unora sau mai multor

procese ordonate a unui sistem viu, cauzat de un factor primar. Cnd sistemul viu este alterat n afara limitelor sale normale de toleranta facila este bolnav si opus starii de sanatate.

Bolile plantelor se mpart n boli infectioase(parazitare) si boli neinfectioase(neparazitare,

fiziologice).
Bolile parazitare sunt provocate de unii agenti patogeni ca: virusurile, bacteriile, micoplasmele, rickettsiile, ciupercile, algele, lichenii, unele organisme flagelate si chiar unele plante superioare. Bolile neparazitare sunt cauzate de actiunea nefavorabila a unor factori externi ca temperatura, umiditatea, lumina, unele substante nocive etc. sau dereglari a unor factori interni de metabolism. Din punct de vedere al modului cum se desfasoara atacul, rapid sau lent, agentii patogeni produc boli ce se mpart n doua categorii: - boli ce au un caracter acut, cu o evolutie rapida, ca n cazul ciupercii Pythium de Baryanum(caderea rasadurilor) - boli ce au un caracter cronic, la care moartea gazdei survine dupa un timp mai ndelungat, uneori de mai multi ani ca n cazul atacului de Eutypa lata (eutipoza la vita de vie).

Etiologia este stiinta care se ocupa cu studierea cauzelor ce produc bolile plantelor. Etiologia bolilor parazitare -Virozele - reprezinta bolile produse la plante de virusuri si de viroizi.
-Micoplasmozele sunt boli cauzate de micoplasme -Bacteriozele reprezinta bolile produse de organisme unicelulare, microscopice, bacteriile fitopatogene.

-Micozele sunt boli produse de ciupercile parazite,

-Antofitozele, sunt bolile produse la plantele de cultura de antofitele parazite sau semiparazite -Contaminarea. Consta n intrarea n contact ntre planta gazda si agentul patogen.

-Infectia. Aceasta presupune stabilirea unor relatii intime ntre agentul patogen si planta gazda, moment
n care patogenul patrunde n planta pe care o infecteaza.

-Incubatia. Aceasta dureaza din momentul realizarii infectiei pna la aparitia primelor
simptome.

Modificari suferite de planta n cursul patogenezei

n timpul procesului de mbolnavire, n plante au loc modificari functionale, fiziologice, anatomo-morfologice. I. Modificari

functionale

n cazul majoritatii bolilor au loc numeroase procese: creterea intensitatii, respiratiei si transpiratiei; scaderea continutului n hidrati de carbon; scaderea continutului n apa al tesuturilor; creterea concentratiei n unele elemente ca: K si P etc.; micsorarea capacitatii de fotosinteza, prin scaderea numarului de cloroplaste; II. n creterea proceselor fermentative, corelata cu o scadere a pH- ului; aparitia unor substante specifice - fitoalexine.

Modificari anatomo-morfologice
cursul patogenezei apar modificari structurale sesizabile cu ochiul

liber:- hipertrofiile (datorate actiunii unor substante de tip auxinic eliberate de agentii patogeni - cancerul bacterian al vitei de vie (Agrobacterium radiobacterpv. tumefaciens); -

atrofiile (sunt cauzate de agenti patogeni care pot distruge n ntregime un anumit organ al

plantei sau aceasta ramne ntr-un stadiu incipient de dezvoltare (atrofia endocarpului lemnos la fructele de prun - Taphrina pruni);

decolorarile datorate scaderii numarului de cloroplaste sau disparitia lor (Plum pox virus - la prun);
-

petele colorate (cauzate de ciuperci cu un miceliu pigmentat (patarea roie a frunzelor

de prun - Polystigma rubrum).

necrozele (datorate modificarii tesutului atacat ntr-o faza finala (focul bacterian al ciuruirile
(datorate desprinderii tesutului parazitar sub actiunea plantei gazda (ciuruirea

rozaceelor - Erwinia amylovora); -

frunzelor la pomii smburosi - Stigmina carpophyla); -

putregaiurile umede (caracterizate organelor suculente fiind produse n principal de putregaiurile uscate (cauzate de ciuperci ce afecteaza organe suculente (putregaiul scaderea taliei plantelor (nanismul)
(caracteristice bolilor sistemice sau

bacterii (putregaiul umed al tuberculilor de cartofi - Erwinia carotovora pv. carotovora); -

uscat al tuberculilor de cartof - Fusarium coeruleum); -

generalizate, cazul virozelor, micoplasmozelor si unele micoze (malura pitica a grului - Tilletia controversa); -

ofiliri

(cauzate de bacterii sau ciuperci ce invadeaza tesuturile conducatoare producnd

traheobacterioze si traheomicoze (monilioza cireului si viinului - Monilinia laxa); -

scuturarea unor organe ale plantelor (cazul moniliozei pomilor semintoi

Monilinia fructigena); -

nlocuirea unor organe ale plantelor cu organe ale ciupercilor (cornul secarei

- Claviceps purpurea).

Parazitismul ca fenomen biologic reprezinta relatia ntre doua organisme, dintre care

unul se hranete cu substantele nutritive elaborate de celalalt si se dezvolta n detrimentul acestuia. -

Transmiterea inocului
-Transmiterea prin seminte si material saditor
-Transmiterea prin vnt

-Transmiterea prin apa

- Transmiterea prin sol -Transmiterea prin insecte, ciuperci de sol, plante parazite si vectori animali -Transmiterea si raspndirea agentilor patogeni de catre om

Virusurile sunt entitati parazite obligate, desfasurnd activitatea lor numai n celulele vii
, Virusurile a caror genom este format din ARN se numesc

ribovirusuri iar cele cu ADN se numesc dezoxivirusuri,

Infectia virala si nmultirea virusurilor Virusurile nu pot patrunde n mod activ n

planta ci ele trebuie sa fie ncorporate n mod pasiv prin rani.

Raspndirea virusurilor n planta si transmiterea lor n planta raspndirea

virusurilor se face prin parenchim, floem si mai rar prin xilem cu o viteza mica

Transmiterea virusurilor

are loc pe mai multe cai: mecanic prin leziuni provocate

natural sau experimental cnd virusul trece de la planta la planta prin contactul direct sau prin unelte; organe vegetative obtinute la nmultirea vegetativa a plantelor virotice ca, bulbi, rizomi, tuberculi, stoloni, drajoni, butasi sau altoi; prin cuscuta, care preia virusul cnd paraziteaza o planta atacata si apoi l transmite la alte plante neinfectate nca; prin samnta, n cazul n care planta virotica a produs seminte, virusul fiind localizat n embrion sau n tegument

Simptomele produse de virusuri la plante n functie de organul

atacat simptomele se pot clasifica n mai multe grupe: - simptome foliare sub forma de decolorari, necroze, deformari sau reduceri ale limbului foliar -simptome tulpinale ca nanismul, prin scurtarea internodurilor, striatia necrotica, deformari ale ramurilor etc.; -simptome florale sub forma de patari ale perigonului sau ca benzi de decolorare a petalelor; -simptome pe fructe ca petele inelare, petele rugoase, pietrificari ale pulpei, negeiri etc.; -simptome ale sistemului radicular prin scurtarea, ndesirea si necroza radacinilor.

Diagnosticarea precisa a bolilor virotice se face prin mai multe metode si anume:
-examinarea plantelor si evidentierea simptomelor; - testarea serologica care poate stabili apartenenta la un anumit grup prin reactia dintre virus ca antigen si un ser extras din unele animale inoculate n prealabil care contine anticorpi specifici; -testarea biologica pe plante indicator cu suc infectios extras mecanic, verificarea prin altoire sau prin transmitere prin cuscuta; -examinarea la microscopul electronic a extractelor de suc din plantele atacate si punerea n evidenta a particulelor virale.

Bacteriile
procariota mitoza) cu fara

sunt nucleu

organisme organizat, genetic ce fara se

heterotrofe, forme gasete evoluate n

este de

o nmultire si se

celula (meioza, numete

material

citoplasma

nucleoid".

Corpul

bacteriilor

este

un

dermatoplast

alcatuit

dintr-o

celula

prevazuta cu membrana; nucleul nsa nu are o membrana proprie.

Bacteriile
denumite

fitopatogene
fata de

au,

n grupe

majoritatea ce pot avea

lor

forma forme

de de

bastona coci,

(bacili),

celelalte

sferice

semispirale (vibrioni) sau spiralate (spirili)

Simptome produse de bacterii

-Bacteriile fitopatogene actioneaza asupra tesuturilor gazdelor prin enzimele si toxinele produse,
determinnd reactii fiziologice, biochimice si modificari anatomo-morfologice variate cum sunt: - pete de decolorare, pete cu aspect hidrozat, pete sau zone translucide, pete roiatice datorita acumularii de antocian, pete negre datorita acumularii de melanina; - necrozarea tesuturilor ca stadiu final al distrugerii tesuturilor, urmata de desprinderea zonelor afectate sub forma de ciuruiri; - uscarea lastarilor ; - deformari sau tumori ce apar pe diferite organe (fig.7); - ofiliri datorate putrezirii sistemului radicular sau obstruarii vaselor conducatoare de catre coloniile bacteriene; - putreziri umede la organele suculente cnd bacteriile distrug peretii celulari, dezorganizeaza tesuturile si apare n zona atacata un exudat mucilaginos

Ciupercile
Ciupercile apartin regnului Fungi, ncr. Eumycota si sunt organisme eucaryote. Ele constituie un grup de organisme heterotrofe, ubiquiste, extrem de bogat n specii ce prezinta structuri si caractere biologice foarte diverse, adaptate modurilor de viata saprofite, parazite sau simbiotice, fiind lipsite de pigmenti asimilatori. Aparatul vegetativ al ciupercilor Aparatul vegetativ al diferitelor grupe taxonomice de ciuperci este divers constituit. Astfel, la cele mai primitive ciuperci din cl. Chytridiomycetes corpul vegetativ este unicelular, sub forma unei celule nude format numai din citoplasma si nucleu si poarta numele de gimnoplast. - La un alt grup de ciuperci inferioare din cl. Plasmodiophoromycetes, corpul vegetativ este constituit dintr-o masa citoplasmatica mai dezvoltata n care se gasesc numeroi nuclei neindividualizati n celule ce poarta numele de plasmodiu. Un al tip de aparat vegetativ mai evoluat denumit sifonoplast se ntlnete la ciupercile din cl.

Zygomycetes si Oomycetes la care acesta se prezinta sub forma de tuburi simple sau ramificate continui, fara

pereti transversali, care contin o masa de citoplasma si numeroi nuclei, nediferentiati n celule denumit si sifonoplast cenocitic. -

Gemele

sunt forme de rezistenta ce apar mai ales la ciupercile din cl. Oomycetes, la care portiuni de

sifonoplast se nconjoara cu o membrana ngroata, continutul n apa se reduce si n acelasi timp cel al substantelor de rezerva sporete. Privite la microscop gemele apar mai stralucitoare, mai refringente dect miceliul vegetativ.

Clamidosporii sunt asemanatori cu gemele dar se formeaza la ciupercile superioare ca de exemplu

la genul Fusarium.

Stromele

reprezinta formatiuni uneori de dimensiuni mai mari, rezultate din mpletirea miceliilor

vegetative, lund aspectul de crusta ce se formeaza pe organele atacate ale plantelor. Stromele adapostesc adesea forme asexuate sau sexuate de nmultire si sunt colorate viu sau n brun ntunecat.

Sclerotii

sunt organe de rezistenta ce reprezinta o mpletire de filamente miceliene diferentiata, n

stratul extern mai dens paraplectenchim si mai laxa n interior ce reprezinta prozoplectenchimul. Sclerotii se formeaza fie n locul ovarelor florilor, la exteriorul sau n interiorul altor organe ale plantelor atacate. Din germinarea sclerotilor pot rezulta micelii vegetative, forme conidiene sau la unele specii apotecii cu asce si ascospori. Rizomorfele sunt formatiuni ce rezulta din nmanuncherea a mai multor filamente miceliene strns asociate ce se formeaza pe partile subterane ale plantelor atacate.

nmultirea ciupercilor
nmultirea vegetativa este o forma nespecializata ce se realizeaza prin fragmente de miceliu ce se disemineaza fie pe cale naturala, fie n mod artificial de catre om. nmultirea asexuata. Acest mod de nmultire se realizeaza prin organe diferentiate ce se formeaza n strnsa dependenta de conditiile de nutritie si de clima dintr-un moment determinant din dezvoltarea ciclului biologic al ciupercii.

Igiena fitosanitara presupune mai multe masuri printre care:

- arderea sau ngroparea resturilor vegetale ale plantelor bolnave; - distrugerea plantelor din flora spontana ce fac parte din cercul de plante gazda al patogenilor plantelor cultivate; - curatirea pomilor de ramuri partial atacate; - irigarea plantelor cu apa care sa nu contina agenti infectiosi; - sortarea materialului semincer sau materialului de plantat cu eliminarea celui atacat. Masuri agrofitotehnice. Interventiile asupra mediului nconjurator pot feri plantele de mbolnaviri.

Utilizarea rezistentei plantelor la boli este n general un mijloc de lupta foarte eficace si foarte economic pentru agricultura Efectuarea de bariere din plante rezistente la atacul unor agenti patogeni este utila deoarece numeroi agenti patogeni trec de la o planta la alta prin contactul dintre radacini.