Sunteți pe pagina 1din 9

Se simea liber de orice apsare, aa cum te simi doar cnd te afli printre strini, cnd discui cu persoane care

i sunt inferioare, nu spui nimic despre tine, vorbeti cu detaare despre problemele altora, creti n ochii ti, dar ai libertatea s i scazi n ochii ti. Capitolul 8

S-a nscut pe 3 iulie 1883, la Praga, fiind primul dintre cei ase copii ai negustorului Hermann Kafka i ai Iuliei, nscut Lowy, familie care dduse numeroase figuri de nonconformiti, nclinai ctre visare i aventur. Franz va moteni cu prisosin caracterul familiei pe linie matern. Total diferit este tatl, fire ntreprinztoare, sever i rece care, dup o copilrie nevoia, accede pe scara social ncet-ncet, pn prsete ghetoul i se mut n centrul oraului. Aa se explic lipsa lui de nelegere fa de copilul vistor pe care-l tot constrnge s se adapteze lumii n care triete, timorndu-l i inducndu-i un sentiment de culpabilitate, de team i umilin pentru nclinaiile sale ctre latura umanist. Lucru care-l va marca pentru totdeauna: Din fotoliul tu guvernai lumeaPrerea ta era cea just, orice alt prereextravagant, anormal. i ncrederea ta n tine era aa de mare, nct nu simeai nevoia s rmi consecvent pentru a avea dreptate Lumea mi se prea divizat n trei: o parte n care triam ca sclavsupus unor legi inventate doar pentru mine; o alta care-mi era infinit foarte ndeprtat n care triai tu, preocupat s guvernezi, s dai ordine, i s supui i te irita dac nu erau urmate. O a treia, n fine, n care erau oamenii fericii, ferii de ordine i de supunere. Eram mereu copleit de ruine fiindc, ori m supuneam ordinelor tale, i asta era evident ruinos, fiindc erau valabile doar pentru mine, fie te sfidam, i era mai ruinos, fiindc oare cum s mi permit eu s te sfidez; fie nu m puteam supune fiindc nu aveam fora, apetitul, nici firea ta m-ai ntrebat recent de ce pretind c m tem de tine. Ca de obicei nu am tiut s i rspund nimicam fugit de tine din totdeauna, pentru a gsi refugiu n camera mea, lng crile mele, pe lng prietenii mei nebuni sau ideile mele extravagante: nu i-am vorbit niciodat cu inima larg deschis, nu am mers niciodat la templu s te regsesc, nu am fost niciodat s te vd la Franzensbad, n general nu am avut niciodat spirit de familie.Am dat acest citat puin mai lung din celebra scrisoare de 100 de pagini, trimis de fiu, prin intermediul mamei, care, ns, n-a ajuns niciodat n minele destinatarului, pentru a nelege cteva dintre lucrurile ce i-au marcat viaa i opera marelui scriitor. Lipsa de comunicare dintre Franz i tatl su va fi compensat prin prieteniile pe care le va lega mai trziu. i cea mai strns i durabil prietenie a fost cu Max Brod, pe care l-a cunoscut n 1902 la o conferin a acestuia despre Schopenhauer. Brod a fost cel care i-a pstrat i publicat manuscrisele dup moarte, fcndu-l cunoscut printr-o serie de scrieri. Tot Brod a lsat mrturie despre formaia sa intelectual, surprinztor pentru unii, cldit pe scrierile marilor clasici: Tolstoi, Dostoievski, Th. Mann, Hesse, Byron, Strindberg etc. Respingea avangardismul, decadentismul epocii, pe grotetii scriitori praghezi. Toate aceste triri induse de relaia cu tatl su se vor remarca mai trziu n tematica scriitorului: judectorul care ntotdeauna se afl n cellalt, capabil oricnd s te judece i s-i ndrume viaa, sentimentul de culpabilitate al vinovatului fr vin, universul ngust al lumii n care trim guvernat de legi fcute de oameni, pentru a supune oameni, alienarea individului. i un alt lucru care-i va marca biografia lui Kafka a fost viaa sa sentimental, rmnnd la statutul de venic logodnic, cu spaima de-a se dedica unei familii i de a face un contract pe via. i remarc aici, gndindu-m la masiva coresponden publicat a lui Kafka, uurina cu care comunic cu cei din jurul lui, inclusiv cu femeia iubit, prin intermediul scrisorilor. Acolo l descoperim pe adevratul Kafka, cel care, asemenea lui Proust, era fascinat de scrisori: amndoi fac pactul deprtatului cu diavolul sau cu fantoma, pentru a rupe proximitatea contractului conjugal. i el opune scrisul, cstoriei. Doi vampiri slbnogi, anorexici, care nu se hrnesc dect cu snge, trimindu-i scrisorile-lilieci. Principiile de baz sunt aceleai: toate scrisorile sunt scrisori de dragoste, aparent sau real; scrisorile de dragoste pot fi

de atragere, de respingere, de reprouri, de compromis, de propunere, dar asta nu le schimb cu nimic natura, fac parte dintr-un pact cu Diavolul, care conjur contractul cu Dumnezeu, cu familia sau cu fiina iubit (Kafka. Pentru o literatur minor - Gilles Deleuze, Felix Guattari)

Un alt element care ine de biografia marelui scriitor i care, cu siguran, este reflectat n tematica abordat se refer la chinurile prin care trece atunci cnd timpul pe care ar trebui s-l acorde scrisului l sacrific n favoarea ctigrii pinii de zi cu zi. n Jurnalul su gsim reflecii legate de orele petrecute la birou, care-l oboseau peste msur, consumndu-i toat energia. Obligat s se ocupe de afacerile cumnatului su, ajunge chiar n pragul sinuciderii. Nici lipsurile, foamea i boala nu l-au ocolit. Tulburtor acel text al lui intitulat: Un artist al foamei, scris ca urmare a deselor crize de anorexie. Bolnav de tuberculoz, n primvara lui 1924 se ntoarce printre ai si, la Praga, fapt resimit ca pe o nfrngere a sa n faa vieii. O laringit tuberculoas i provoac chinuri atroce i-l fac s-i cear doctorului Klopstock, care-l ngrijea, morfin: Omoar-m, altfel eti un uciga. S-a stins din via la 3 iunie 1924.

i n Procesul, ca i n celelalte romane kafkiene, individul triete sub datul existenial al destinului implacabil. Asemenea eroilor tragediei greceti, eroul su rtcete prin labirinturile vieii, fiind lipsit de o alternativ de-a se salva, de-a fi parte unei rnduieli logice, indiferent ce soluie ar alege. Nu tie de ce se face vinovat i ca atare nu tie cum s se apere. Deasupra ntregii societi guverneaz legea ca o suprarealitate ce devine funcional prin tribunalul din podul cldirii. Aceasta ar putea fi una din cheile n care poate fi interpretat romanul lui Kafka. O alta ar fi aceea a absurdului unei lumi guvernate de legi fcute de oameni pentru oameni, n care cei care ies din tiparele impuse, neadaptaii, sunt supui observaiei judecii comune, n fiecare individ existnd un judector al celuilalt. i, conform teoriei emise de Umberto Eco, acela de opera aperta (opera rmas deschis interpretrilor), orice scriere de mare valoare are numeroase i profunde semnificaii a cror interpretare rmne deschis. Incipitul romanului st sub semnul incertitudinii, atmosfer ce se amplific de la un capitol la altul pn la final, cnd unica rezolvare este moartea personajului principal: Pe Josef K l calomniase pesemne cineva cci, fr s fi fcut nimic ru se pomeni ntr-o diminea arestat. Totodat este indus sentimentul existenei unei vini nemotivate, Josef K nefcnd nimic ru. Se trezete, pur i simplu, ntr-o bun diminea, chiar n ziua cnd mplinea 30 de ani, c viaa i este dat peste cap, fiind arestat pentru o vin neclarificat nc. Pierde pe rnd toate drepturile de cetean liber. Mai nti pierde dreptul de proprietate asupra lucrurilor personale. i spun cei doi paznici trimii s-l pzeasc: va fi deposedat oricum la magazie se fac fraude, ori sunt vndute, indiferent de cursul procesului. Suspansul se amplific atunci cnd nsui naratorul nu tie ce se ntmpl exact cu personajul su : Crei autoriti aparineau? se ntreab naratorul. K. tria doar ntr -un stat constituional.Toate legile erau respectate. Cine ndrznea s-l atace n propria locuin? Totul prea un joc sinistru, o fars n care picase pentru c niciodat nu dduse importan amnuntelor, nu-i luase msuri de precauie, nu nvase nimic din experienele prin care trecuse. Sentimentul de nesiguran se adncete atunci cnd Josef K. ncearc s arate c are o identitate sigur, c nu poate fi confundat cu altcineva, lucru care pe paznici nu-i privete. De fapt, indiferent ce-

ar face el, lucrurile i au cursul lor, dinainte stabilit. Ei, paznicii, tiu cel mai bine ceea ce l -ar putea ajuta. Ei i vor doar binele i trebuie lsai s gndeasc n locul lui. Asta era legea. Legea cea adevrat care guverneaz orice societate totalitar i pe care o simi pe pielea ta doar cnd intri n contact cu ea. Josef K. are convingerea c vinovai de ceea ce i se ntmpl sunt doar cei doi slujbai ai statului, incapabili s ptrund esena legilor, lucru care vine n contradicie cu realitatea. Tipic pentru orice slujba mrunt este i comportamentul celor doi paznici. Trim ntr-un stat birocratic i tim ct de important este un portar ori o secretar.

nchis n propria camer, K se mir c paznicii i-au lsat la ndemn toate posibilitile de sinucidere. Semn c nu le psa ctui de puin de persoana lui. Pn i actul sinuciderii ar fi fost de domeniul absurdului atta timp ct nu prea s fie motivat. Obligat s se mbrace ntr-o costumaie festiv, K este trimis n faa inspectorului. ntre timp, opinia public asist impasibil la ceea ce se petrece cu un concetean de-al lor. Oameni agasani i lipsii de bun-sim, spuse K i se ntoarse cu spatele la ei. Convins c jocul s-a terminat, Josef K ntinde mna mpciuitor ctre Inspector, semn c are simul umorului i nu pic n plas, cu una cu dou. Cellalt i ntoarce spatele, pur i simplu, s vad cine este de fapt autoritatea i c el K, este la cheremul lor. Poate s mearg n continuare la serviciu, s se prefac c nu s-a ntmplat nimic. Ba, dimpotriv, la primul su interogatoriu asistaser i trei tineri colegi de-ai lui, doar din curiozitate, fr s le pese de faptul c Josef ar fi putut avea nevoie de sprijinul lor moral. Dup o zi de munc decide s se ntoarc acas i are o discuie cu proprietreasa, d-na Grubach, care consider c toate cte i s-au ntmplat sunt n favoarea i pentru fericirea lui. Josef K este anunat telefonic (nu citat) s mearg la primul interogatoriu i, spre binele lui, ancheta se va desfura doar duminica, n cursul sptmnii viaa lui putnd s-i urmeze cursul normal. ns adresa tribunalului era vag, aa c fu nevoit s bat din u-n u. Pn la urm gsete birourile tribunalului n podul unei cldiri cu un aspect srccios, mizerabil. Aerul din ncpere era sufocant. n plus O mulime de oameni, ct se poate mai felurii, umpleau o ncpere nu prea mare, cu dou ferestre, nconjurat, la mic distan de tavan, de-o galerie nesat i ea de lume, i unde spectatorii nu puteau s stea dect ncovoiai, cu cefele i spinrile lipite de plafon. [] Muli dintre ei i aduseser perne, pe care i le puseser ntre cap i plafon, ca s nu-i loveasc estele. La nceput crede c cei prezeni n sal sunt mprii n dou tabere i c o parte dintre ei in cu el. Se convinge c de fapt toat lumea este complice la aceast mascarad de proces. Urmtoarea sptmn procesul nu mai are loc. Toi cei din jurul lui sunt convini c este vinovat, c trebuie s se supun legilor i s se lase judecat. Nimeni nu se ndoiete de vinovia lui: nici proprietreasa, nici colegii de serviciu i nici unchiul venit n grab s afle de ce le face familia de ruine. Sentimentul de anxietate, de alienare sporete pe zi ce trece i culmineaz cu starea de ru care-l copleete n ncperile sufocante ale tribunalului. Avea impresia c se afl pe un vapor, n mijlocul unei mri agitate, c apa nvlete cu furie izbind pereii de lemn, c din adncul gangului aude crescnd un vuiet ca al unui val care, curnd, o s-i treac peste cap; i se prea c gangul se clatin i c inculpaii care ateptau de o parte i de alta se ridicau i coborau ritmic. Din pricina aceasta calmul fetei i al brbatului care l conducea prea de neneles. Soarta lui K se afla n minile lor; dac i ddeau drumul avea s cad ca o scndur. Le simea privirile tioase aruncate ici-acolo; le auzea paii cadenai, fr s-i poat urma, cci era aproape trt de cei doi. Pn la urm observ chiar c i vorbeau , dar nu izbuti s neleag nimic; auzea doar vuietul asurzitor care prea s umple tot spaiul i, prin el, un fel de uierat ascuit ca de siren.

La fel de absurd ca tot ceea ce se ntmpl n jurul su este btaia cu nuiaua primit de cei doi paznici , chipurile, pentru c i-ar fi depit atribuiile. De fapt, ceea ce se urmrea era puterea exemplului teama de btaie ndobitocete pe oricine. i acest lucru l pot confirma muli dintre cei care au trecut prin infernul torionar al nchisorilor totalitare. Apariia unchiului venit din provincie de urgen, n clipa n care a aflat de necazurile lui, pare s mai alunge puin teama care deja l cuprinsese pe Josef K. Dar unchiul nu venise din compasiune, nici s-i fie alturi, s-l sprijine la necaz. Unchiul venise s apere bunul renume al familiei, s acopere, dac s-ar putea, ruinea de-a fi parte ntr-un proces, fr s-l intereseze dac era sau nu vinovat. Dup zicala romneasc, nici el nu crede c poate s ias fum, fr foc. Nu exist prezumia de nevinovie. Pentru el existena n sine a procesului nsemna deja condamnarea nepotului. Pn la urm merg la vechiul su prieten Huld, care era avocat, s-l angajeze ca aprtor. Dup ntlnirea cu avocatul, K ncepe s aib tot mai multe probleme, la serviciu nu se mai poate concentra i renun la avocat, considerndu-l sursa problemelor sale. Un industria, client de-al su de la banca la care lucra, i face cunotin cu un pictor Titorelli. Acas la pictor descoper un tablou care nfieaz Justiia: legat la ochi i cu balana n mn. Totodat posed i-o pereche de aripi la picioare. E o comand pe care a trebuit s-o execut aa, spune pictorul; mi s-a cerut s nfieze n acelai timp i Justiia i Victoria. - E o alian dificil, spuse K zmbind. Justiia trebuie s stea nemicat, altfel balana se dezechilibreaz i nu mai poate cntri drept. Pictorul, omul din umbr care tie toate dedesubturile justiiei, l pune n tem cu mecanismul acesteia. Toate detaliile reuesc s-l buimceasc pe Josef K, ntrindu-i sentimentul c este un personaj dintr-o fars. Apariia n scen a preotului nchisorii sugereaz sfritul implacabil al eroului. Sfritul romanului st sub semnul tragicului. Exact n seara zilei n care eroul mplinete 31 de ani este luat de doi necunoscui, trt ntr-o pdure i ucis. Aa cum procesul n-a fost unul exemplar, moartea este la fel de mieleasc. Dar unul dintre cei doi l apuc tocmai de gt, pe cnd cellalt i nfipse cuitul adnc n inim i i -l rsuci de dou ori. Cu ochii care i se stingeau, K, i mai vzu pe cei doi aplecai peste faa lui, cum priveau deznodmntul obraz lng obraz. -Ca un cine! spuse el, i era ca i cum ruinea ar fi trebuit s-i supravieuiasc. Prin moartea eroului, labirintul legii nchide ua pentru totdeauna n faa lui. Exist la Kafka o parabol a ranului care vine la lege i paznicul din faa uii i interzice s intre. Prinznd un moment de neatenie al pzitorului uii, acesta ncearc s vad ce se afl dincolo de u. Dac te ispitete ntratt, i spune pzitorul, ncearc s intri nuntru, n ciuda interdiciei mele. Bag ns de seam: am putere. i nu sunt dect pzitorul cel mai de jos. Omul de la ar are rbdare i ateapt, doar, doar va putea intra. Aproape c intr n simbioz cu obiceiurile pzitorului, pe care le nva pe de rost. Ajuns n pragul morii, vrea s afle care-i motivul de-a fost inut n faa uii legii, dei nimeni n-a mai solicitat s intre pe acolo. Rspunsul a fost nucitor: Pe aici nu putea obine s intre nimeni altul, ntruct intrarea asta i este hrzit doar ie. Acum m duc s-o nchid.

nchei cu un citat al unui alt mare romancier, Thomas Mann: A fost un vistor i creaiile sale sunt adesea concepute i realizate n deplin concordan cu caracterul visului, ele imit pn la ridicol nebunia iraional i nspimnttoare a viselor, a acestor tainice teatre de umbr ale vieii. Dac ne gndim ns c rsul, rsul pn la lacrimi din temeiuri nalte, este tot ce avem mai bun, tot ce ne rmne, atunci vei fi alturi de mine, nclinai s considerai duioasele sale instantanee ca numrndu se printre cele mai valoroase creaii ale literaturii universale.

Intr-adevar, catea poate fi vazuta ca metafora a drumului spre mantuire. Viata este un labirint in care trebuie sa ne constatam singuri greselile si, in ciuda acestui fapt, sa nu invatam nicicand din ele. Justitia este absurda asa cum a-o infatisa pe aceasta din urma in chip de Nike(zeita victiriei) este absurd, daca nu imposibil. K. este doar tipul omului normal, care potrvit conceptei autorului nu incearca integrarea in societate(aceasta duce la dizolvarea individului) ci salvarea prin alienare. Potrivit unui ritual numit de unii viata, facem precizarea ca vorbim despre o viata in termenii absurdului, protagonistul trece printr-o variatie de la ignoranta la aceptare-la sentimentul culpabilitatii-la incercarea de salvare-la confirmarea culpabilitatii si in final la resemnare. Sa fie oare intamplatoare ultima constatare a personajului in care isi compara moartea cu cea a unui caine? Oare nu este cainele simbolul credintei si al loiallitatii fata de om? Sa credem totusi in insemnatatea intrebarii si sa conchidem ca destinul uman este implacabil si ca orice potrivire in patul procustian al legilor nu poate fi considerata decat o farsa cu urmarile deja mentionate.

"Procesul" -

Franz Kafka.

"Procesul" este un roman al condamnarii omului prin destin, aceasta devenind sursa principala a absurdului cartii. Povestea ne dezvaluie drama omului sanctionat fara vina, a unei existente percepute ca o drama a absurdului.

Prima fraza din roman consemneaza un amanunt care socheaza prin continutul sau nefiresc si prin lipsa de precizie si cauzalitate: Pe Josef K. il calomniase pesemne cineva, caci, fara sa fi facut nimic rau, se pomeni intr-o dimineata arestat. Asadar, in dimineata in care K. implineste 30 de ani este surprins de anuntul ca este arestat la domiciliu. Cu toate ca protagonistul se afla in arest el isi poate continua viata ca pana inainte, mergand in fiecare dimineata la banca unde indeplineste functia de primprocurist. Josef K. este trimis in duminica din saptamana arestarii sa caute tribunalul unde avea sa aiba loc primul sau interogatoriu. Absurditatea situatiei este intretinuta de aflarea tribunalului la etajul superior al unei cladiri cu apartamante de inchiriat, avand un aspect derizoriu si saracacios. Starea deplorabila a institutiei justitiei accentueaza dezgustul protagonistului vis-a-vis de tot ceea ce inseamna justititie si oamenii care lucreaza in slujba ei. Dupa ce, intr-un final, K. gaseste camera in care urma sa fie interogat, acesta ramane profund stupefiat de ce avea sa vada acolo: "K. crezu ca nimerise la o intrunire publica. O multime de oameni, cit se poate mai feluriti, umpleau o incapere nu prea mare, cu doua ferestre, inconjurata, la mica distanta de tavan, de-o galerie intesata si

ea de lume, si unde spectatorii nu puteau sa stea decit incovoiati, cu cefele si spinarile lipite de plafon. [] Multi dintre ei isi adusesera perne, pe care si le pusesera intre cap si plafon, ca sa nu-si loveasca testele. Albert K, unchiul lui K., caruia el ii mai spunea si Fantoma de la tara - afla despre procesul lui Josef, se infiinteaza la acesta cu o falca in cer si alta in pamant, cerandu-i explicatii: cum de a putut el sa le faca una ca asta, cum a putut sa pateze numele familiei, tocmai el care era mandria neamului lor (datorita functiei pe care K. o detine in cadrul unei banci). Dupa o mica discutie cu Fantoma de la tara, aceasta il duce la un vechi prieten de-al sau, avocatul Huld, care fiind bolnav isi primea toti clientii acasa. Asta e una dintre scenele alea in care incerci sa transpui absurdul in realitate, eu ma tot gandeam cum ar fi ca un avocat sa isi primeasca clientii acasa, intr-o camera semi-obscura, el stand in pat, zacand bolnav, iar clientul pe un scaun, petrecandu-si in casa chiar si zile, avand timp sa exploateze apetitul sexual alaturi de ingrijitoarea lui Huld.

In scurt timp de la angajarea acestui avocat, K. incepe sa se dezechilibreze, la servici nu se mai poate concentra asupra sarcinilor sale, clientii sunt nemultumiti de modul in care sunt tratati. Toate aceste esecuri pretinzand ca sunt din cauza lipsei de preocupare a lui Huld fata de cazul sau. In cele din urma K. hotaraste sa renunte la serviciile avocatului.

Dar din pacate problemele sale nu se imbunatatesc, el la servici este in continuare absent si fiind presat de concurenta unui coleg-rival, devine din ce in ce mai dezechilibrat. Unul dintre clientii sai, un industrias, observa starea prosta in care se alfa K. si se decide sa-i dea un mic sfat. Acesta ii spune ca cunoaste un pictor Titorelli care l-ar putea ajuta. Acest pictor este angajat la tribunal, el pictand tablouri pentru judecatori. De aceasta meserie se ocupa tocmai si tatal sau, si deci i-ar putea fi de folos.

In timpului vizitei facute lui Titorelli, K. aflase ca sunt trei tipuri de achitari cu procesul sau: achitarea reala, achitarea aparenta si taraganare la nesfarsit. Titorelli ii explica in ce anume consta fiecare tip de achitare. Nici una din aceste achitari nu-l scuteau pe K. proces, doar taraganarea la nesfarsit i-ar fi fost cea mai favorabila in situatia sa.

La finalul vizitei, cand K. iese din camaruta pictorului, este curprins de stupefactie, din nou se regaseste in birourile tribunalului; fapt care-l buimaceste si incepe sa realizeze ca lumea intreaga este o farsa justitiara. De aici si replica pictorului Titorelli:

- Nu stiati ca tribunalul are birouri aici? Aproape in fiecare pod exista birouri ale tribunalului; de ce nar exista si aici?

Evident acest proces nu este nici pe departe unul obisnuit, fiindca pe de o parte lipseste motivul invinuirii, iar pe de alta parte avem o institutie de Judecata absolut diferita de cea normala, atat prin amplasarea sa aproape in fiecare pod si prin prezenta judecatorilor teribil de neobisnuiti, cat si prin modul desfasurarii unui proces.

Procesul in sine nu are durata, e ilimitat. El are doar un inceput bizar, nefiresc, iar sfarsitul sau este marcat de insasi moartea propriu-zisa a acuzatului.

O mica revelare a sensului acestui roman ne este prezentata, printre randuri, in parabola pe care "preotul tribunalului" i-o spune lui K.: "La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui' " Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul constrans sa stea in fata usii inchise.

citat:

"Sa plec oare ca un imbecil care n-a fost niciodata in stare sa inteleaga nimic? sa las sa se spuna despre mine ca la inceputul procesului voiam sa-l sfarsesc si ca la sfarsit nu voiam decat sa-l incep?" Romanul `Procesul' prezinta povestea unui functionar, pe nume Josef K., judecat timp de un an, fara sa stie de ce, apoi este condamnat la moarte prin injunghiere. Sensul romanului este precizat intr-o parabola, pe care preotul i-o spune lui Josef, cu putin timp inainte de moarte. `La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui.` Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul - constrans sa stea in fata usii inchise.

Procesul, un roman parabolic despre sanciune, autoritate, lege si individualitate, i plaseaz lectorii ntr-un terifiant i halucinant univers al absurdului. Misterul gotic plutete nestingherit deasupra romanului, crend o indelibil senzaie de haos i nelinite, i o crescnd repulsie fa de o realitate inuman. L-am cunoscut pe Franz Kafka printr-o traducere francez a Scrisorii ctre tata, n care scriitorul boem denun caracterul impersonal i sever al educaiei pe care tatl su i-a impus-o. Marcat de un profund dezgust fa de tot ce ncerca tatl su s-l determine s fac. Franz Kafka nu a dorit s accepte preluarea afacerii acestuia , un negustor i un fabricant de succes. Viitorul romancier a ales calea studiilor juridice, obinnd, n 1909, titlul de doctor n drept. Cariera sa nu a fost, ns, pe msura studiilor , ocupnd locuri modeste de funionar n diferite instituii i societi de asigurare. Astfel, are posibilitatea de a studia din interior aparatul birocratic inuman, exemplificat cu succes n Procesul, roman nceput n 1914 i publicat , nefinisat, dup moartea marelui pesimist, n 1925. Posteritatea a apreciat foarte nalt romanul, care a fost inclus n toate listele celor mai influente cri din literatura universal (ex: lista Le Monde, Times) i a fcut din autorul su un intellectual care are aceeai relaie cu lumea modern pe care o avea Dante cu lumea medieval, iar Shakespeare cu lumea Renaterii(W.H. Anden). Subiectul romanului graviteaz n jurul straniei i halucinantei istorii trit de Joseph K., perceptor la o mare banc din Praga. ntr-o diminea, K. se trezete cu doi necunoscui, care declar c el este arestat, fr a explica cauza acuzaiei, n apartamentul su. De facto, inspectorii tiu la fel de puin ca K. Foarte curios este modul n care are loc arestarea: Joseph este liber i poate s-i continuie nestingherit modul cotidian de via. Astfel, nu faptul acuzaiei nedrepte are importan, ci starea individului prigonit de administraie, principalul criminal , care i ascunde ilegalitile sub masca legilor. Poliia i justiia sunt prezentate de ctre ironicul autor sub diferite aspecte. Astfel, trecnd peste formalismul rigid, Kafka creioneaz o birocraie caricatural, grotesc, cu birourile tribunalului n podurile caselor din Praga, cu o atmosfer jenant att pentru acuzaii slabi, mutilai psihologic de procesele ndelungate, ct i pentru angajaii sistemului.Treptat, indiferena iniial a lui K. fa de proces degenereaz , sub influena stresant a societii, ntr-o obsesie dezgusttoare. Totui, toate eforturile lui Joseph de a influena decizia judectorilor sunt sortite eecului, ntregul proces fiind mpienjenit de mister i sofisme. Aceast lips de logic culmineaz, n fine, prin executarea absolut absurd i terorizant a lui K. Pare a fi evident legtura dintre atmosfera romanului din 1914 cu atmosfera caracteristic ulterioarei epoci hitlero-staliniste cu aparatele lor de stat inumane . Totui, sunt predispus spre evitarea discutrii caracterului profetic al romanului lui Kafka. Am certitudinea c autorul boem era un mare observator al caracterului uman i al mecanismelor unei societi degradante, cu un abis tot mai adnd ntre ceteni i guvernare. nsi biografia autorului i permite perceperea sensibil a acestei realiti. Nscut ntr-o familie evreiasc de limb germanp din Praga, Kafka a fost mereu reprezentantul minoritii opresate de o lume aflat aproape de apogeul naionalismului european. Ca evreu, Franz Kafka era respins de comunitatea catolic ; ca vorbitor de limba german, era respins de comunitatea ceh, iar pentru evrei nu era destul de evreu. Astfel, Kafka a devenit un exponent al izolatului asocial, caracter transmis prin excelen personajului su, Joseph K. ( al crui nume permite o interpretare alegoric evident). Stilul lui Kafka este foarte relevant pentru interpretarea inteniilor acestuia. Romanul este impregnat de personaje minore, neimportante i vicioase, fr o biografie relevant, nrolate n aciuni descrise prin propoziii simple i neemotive. Kafka nareaz cele mai stranii i terifiante evenimente de parc ar fi ceva obinuit. Personajele accept, refuznd revolta, situaia cu un calm absolut. Aceast atitudine i modalitatea prin care este redat relev ncrederea autorului n neexcepionalitatea istoriei; aceasta este nsi realitatea unei lumi inumane.

S concluzionm . Procesul este un minunat roman parabol a unei lumi care hotrte fr justificri i alta care se supune fr a nelege o lume neneleas. Parabola evideniaz ntregul sistem filosofic kafkian. Desemnai cu roluri unice n via, oamenii trebuie s caute adnd dup aparenele absurde pentru a ajunge la o oarecare contiin de sine. Desigur, stilul kafkian nu este o descoperire pentru lectorii delectai de Faulkner i Proust, dar Procesul este, totui, un roman esenial pentru formarea sau cizelarea nelegerii lumii moderne i dezvoltarea sentimentului individualist de nesupunere fa de o societate corupt prin insi esena ei. Un roman despre societate, individ i dreptate, Procesul i merit pe deplin titlul de roman formator i capodoper a literaturii universale. Citat ndrgit : Societatea societate mpotriva creia vreau s lupt