Sunteți pe pagina 1din 70

KONRAD LORENZ s-a născut în anul 1903 KONRAD LORENZ

la Viena şi a murit tot la Viena, în 1989. A


studiat medicina şi zoologia, devenind în
1940 profesor de psihologie comparată la
Konigsberg. între 1950 şi 1973, a fost direc-
tor mai întîi la Institutul Max Planck de fizio-
logie comportamentală din Buldern, iar apoi
în Seewiesen. Ulterior a devenit coordonato-
Cele opt păcate
rul Institutului „Konrad Lorenz" al Academiei
Austriece de Ştiinţe. In 1973 i s-a decernat capitale ale
premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie.
I s-au acordat numeroase distincţii internaţio- omenirii civilizate
nale.
Printre lucrările sale principale se numără: Traducere din germană de
Uber tierisches und menschliches Verhalten; Das VASILE V. POENARU
Wirkungsgefiige der Natur und das Schicksal des
Menschen; Die Riickseite des Spiegels; Der Abbau
des Menschlichen; Das sogenannte Bose; Er redete Ediţia a Ii-a
mit dem Vieh, den Vogeln und den Fischen; So
kam der Mensch aufden Hund; Denkwege; Die
Naturwissenschaft vom Menschen.

HUM ANITAS
BUCUREŞTI
Coperta colecţiei
DONE STAN

UN OPTIMIST CUVÎNT ÎNAINTE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Prelegerea de faţă a fost scrisă pentru volu-
LORENZ, KONRAD mul omagial apărut cu ocazia celei de-a şap-
Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate /
Konrad Lorenz; trad.: Vasile V. Poenaru. - Ed. a 2-a. tezecea aniversări a prietenului meu Eduard
Bucureşti: Humanitas, 2001 Baumgarten. De fapt, ea nu se potriveşte, în
144 p.; 18 cm esenţa ei, nici cu o ocazie într-atît de festivă şi
Tit. orig. (ger.): Die acht Todsunden der nici cu natura plină de voioşie a momentului
Zivilisierten Menschheit. jubiliar, fiind, s-o recunoaştem, o Ieremiadă, un
Bibliogr. îndemn spre pocăinţă şi schimbare adresat în-
ISBN 973-50-0173-X
tregii omeniri, îndemn despre care s-ar putea
I. Poenaru, Vasile V. (trad.)
spune că i-ar sta mai bine unui predicator al pe-
316
nitenţei, cum e renumitul augustinian vienez
Abraham a Santa Clara, decît unui cercetător al
ştiinţelor naturii. Dar noi trăim într-un timp în
care cercetătorul ştiinţelor naturii e cel capabil
KONRAD LORENZ să vadă cu deosebită precizie anumite pericole.
Die acht Todsunden der zivilisierten Menschheit ©
R. Piper & Co. Verlag, Munchen, 1973 Astfel, a predica devine pentru el o datorie.
Predica mea radiodifuzată a aflat un ecou
© HUMANITAS, 1996, 2001 care m-a uimit. Am primit nenumărate scrisori
pentru prezenta versiune românească de la oameni care-mi cereau textul tipărit, iar în
cele din urmă cei mai buni prieteni m-au în-
ISBN 973-50-0173-X demnat categoric să fac această scriere accesi-
bilă unui larg public cititor.
Toate acestea sînt de natură să contrazică pe-
simismul ce pare să răzbată din scrierea mea:
Omul care de bună seamă era de părere că pre- făcînd să amuţească acele voci. Epidemiile spi-
dică însingurat în pustie vorbea, după cum s-a rituale ale contemporaneităţii au obiceiul ca,
constatat, în faţa unui auditoriu numeros şi venind din America, să apară în Europa cu o
înţelegător! Mai mult chiar: Recitind cuvintele oarecare întîrziere. în timp ce behaviorismul e
mele, îmi sar în ochi mai multe afirmaţii care în scădere în America, el e în mare vogă printre
încă din momentul în care le-am aşternut pe psihologii şi sociologii europeni. în mod vizi-
hîrtie erau puţin exagerate, astăzi ele fiind de-a bil, această epidemie e trecătoare.
dreptul neadevărate. Astfel, la pagina 106 se În sfîrşit, aş vrea să aduc o mică rectificare
poate citi că ecologia ar fi o ştiinţă a cărei cu privire la duşmănia dintre generaţii. Dacă nu
importanţă nu e recunoscută îndeajuns. Acest sînt stîrniţi prin mijloace politice ori pur şi
lucru chiar că nu mai poate fi afirmat astăzi, simplu incapabili să creadă ceva spus de un om
cînd organizaţia noastră bavareză „Gruppe mai în vîrstă, tinerii din ziua de azi au urechi
Okologie" se bucură de atenţie şi înţelegere din să audă adevărurile biologice fundamentale. E
partea forurilor competente. Pericolul supra- perfect posibil să convingi nişte tineri revolu-
populării şi cel al ideologiei creşterii sînt esti- ţionari de adevărul celor spuse în Capitolul VII
mate corect de către un număr tot mai mare de din această cărticică.
oameni raţionali şi responsabili. împotriva Ar fi o aroganţă să credem că ceea ce noi
pustiirii spaţiului vital se iau tot felul de măsuri înşine ştim cu certitudine nu poate fi făcut şi pe
care, ce-i drept, nu sînt nici pe departe sufi- înţelesul celor mai mulţi oameni. Tot ce am scris
în această carte e mult mai uşor de înţeles decît,
ciente, dîndu-ne însă speranţa că în curînd ele
să zicem, calculul integral şi diferenţial, pe care
vor fi întru totul corespunzătoare. orice elev de liceu trebuie să le înveţe. Orice
În mod îmbucurător, trebuie să-mi rectific pericol îşi pierde considerabil din capacitatea de
afirmaţiile şi în altă privinţă. Am scris cînd am a ne îngrozi, dacă îi sînt cunoscute cauzele.
dezbătut doctrina behavioristă că ea ar avea „în Astfel, eu sper şi cred că această cărticică va
mod indiscutabil o vină considerabilă în co- contribui puţin la diminuarea pericolelor ce
lapsul moral şi cultural al Statelor Unite, ce se ameninţă omenirea.
profilează ameninţător". între timp, chiar în
Statele Unite au început să se audă o serie de KONRAD LORENZ
voci care combat în mod energic această teorie Seewiesen, 1972
eronată. împotriva lor se recurge încă la toate
mijloacele posibile, dar ele sînt auzite, iar ade-
vărul nu poate fi ascuns timp îndelungat decît
Proprietăţi structurale şi perturbări
funcţionale ale sistemelor vii

Etologia poate fi definită ca ramura ştiinţei


care a luat naştere atunci cînd toate modurile
de abordare şi metodele subînţelese şi obli-,
gatorii de la Charles Darwin încoace în cazul
tuturor celorlalte discipline biologice au fost
aplicate şi în cercetarea comportamentului ani-
mal şi uman. Faptul că acest lucru s-a întîmplat,
în mod ciudat, atît de tîrziu îşi are temeiul în
istoria cercetării comportamentale, de care ne
vom ocupa pe scurt în capitolul despre îndoc-
trinare. Etologia tratează, aşadar, atît compor-
tamentul animal cît şi cel uman ca funcţie a
unui sistem ce îşi datorează existenţa şi forma
specifică unei deveniri istorice care s-a desfă-
şurat în filogenie, în dezvoltarea individului şi,
la om, în istoria culturii. întrebarea pur cauzală
de ce un anumit sistem e alcătuit aşa şi nu altfel
îşi poate găsi răspunsul numai în explicaţia
naturală a acestei deveniri.
Dintre cauzele devenirii organice în ansam-
blu, pe lîngă procesele de mutaţii şi recombinări
ale genelor, selecţia naturală joacă rolul predo-
minant. Ea determină ceea ce numim adaptare,
un proces pur cognitiv prin care organismul asi-
milează informaţia existentă în mediul înconju- mod regulat. La ce-i servesc omenirii înmulţirea
rător şi care prezintă importanţă pentru supra-
vieţuirea sa, altfel spus, un proces prin care el ei fără măsură, mania ei de-a dreptul nebu-
dobîndeşte cunoaştere în legătură cu mediul nească de întrecere, înarmarea crescîndă, care
înconjurător. devine din ce în ce mai îngrozitoare, continua
astenizare a orăşeanului etc, etc? La o privire
Existenţa unor structuri şi funcţii care s-au
mai atentă se poate vedea însă că mai toate
dezvoltat prin adaptare e caracteristică fiinţelor
aceste performanţe nedorite reprezintă per-
vii, în lumea anorganică neexistînd ceva similar.
turbări ale unor mecanisme comportamentale
Acest fapt pune cercetătorul în faţa unei între-
specifice, care la început concurau şi ele la per-
bări pe care fizicianul şi chimistul nu o cunosc.
turbarea speciei. Cu alte cuvinte, ele trebuie
E vorba de întrebarea „pentru ce?" Cînd bio-
privite ca fiind patologice.
logul întreabă astfel, el nu caută o tălmăcire
Analiza sistemului organic ce se află la baza
teleologică a sensului, ci, mai modest, doar acea
comportamentului social al omului reprezintă
performanţă a unei caracteristici care asigură
cea mai grea şi ambiţioasă sarcină pe care şi-o
supravieţuirea speciei. Dacă întrebăm pentru ce
asumă ştiinţa naturii, acest sistem fiind de
pisica are ghearele îndoite şi răspundem „ca să
departe cel mai complex de pe pămînt. S-ar
prindă şoareci", aceasta nu e decît o formă
putea spune că această cutezanţă, oricum
prescurtată a întrebării: „ce performanţă nece-
extrem de dificilă, devine de-a dreptul im-
sară menţinerii speciei a dus la forma îndoită
posibilă datorită transformării multiple şi
a ghearelor pisicii?"
imprevizibile a comportamentului uman prin
Cînd ţi-ai petrecut o lungă viaţă de cercetător sedimentarea unor fenomene patologice. Din
punînd întruna această întrebare cu privire la fericire, nu se întîmplă aşa. Departe de a fi un
cele mai ciudate structuri şi moduri compor- obstacol insurmontabil pentru analiza unui sis-
tamentale şi ai primit de fiecare dată un răspuns tem organic, o perturbare patologică reprezin-
convingător, eşti înclinat să crezi că structuri tă de foarte multe ori chiar cheia înţelegerii sale.
corporale şi comportamentale complexe, struc- Cunoaştem din istoria fiziologiei multe cazuri
turi în general improbabile, nu pot lua naştere în care un cercetător a sesizat existenţa unui
niciodată altfel decît prin selecţie şi adaptare. important sistem organic abia prin aceea că o
Această părere ar fi de natură să ne decon- perturbare patologică a dus la declanşarea unei
certeze dacă am pune întrebarea „pentru ce?" boli. Cînd E. T. Kocher a încercat să vindece
cu privire la anumite moduri comportamentale aşa-numita boală a lui Basedow prin înde-
ale oamenilor civilizaţi, ce pot fi observate în părtarea glandei tiroide, a provocat la început
10 11
tetanie şi spasme, deoarece a extras şi glandele
paratiroide, ce reglează schimbul de calciu. Cînd a Sistemul glandelor endocrine şi istoria cerce-
corectat această greşeală, a produs prin măsura tării lor relevă aspecte importante în legătură
încă prea drastică a extirpării glandei tiroide un cu modul în care trebuie să abordăm proiectul
complex simptomatic pe care 1-a numit nostru de a înţelege sistemul de ansamblu al
Kachexia thyreopriva şi care prezenta anumite pornirilor umane. Bineînţeles că acest sistem e
similitudini cu o formă de cretinism frecventă în alcătuit mult mai complex, de vreme ce el
văile alpine cu izvoare sărace în iod, numită cuprinde în sine sistemul glandelor endocrine
mixedem. Din această stare de fapt, precum şi din ca subsistem. în mod evident, omul posedă un
altele asemănătoare a rezultat că glandele cu număr enorm de surse independente ale por-
secreţie internă formează un sistem în care nirilor sale, dintre care multe derivă din pro-
absolut totul se află într-o interacţiune cauzală. grame comportamentale ce au luat naştere în
Orice secreţie a glandelor endocrine care se mod filogenetic, adică din „instincte." Să
elimină prin sînge exercită o anumită acţiune desemnezi omul ca „fiinţă ce poate fi redusă la
asupra organismului în ansamblul său, care instincte", aşa cum am făcut-o eu în trecut,
poate implica metabolismul, procesele de înseamnă să produci confuzie. Ce-i drept,
creştere, comportamentul şi altele. De aceea, ele se lungi lanţuri interconectate de moduri com-
numesc hormoni (din gr. hormao - eu pun în portamentale înnăscute se pot „dizolva" de-a
mişcare). Acţiunile a doi hormoni pot fi exact lungul unei evoluţii filogenetice continue a
opuse, ei fiind „anta-gonişti", la fel cum şi capacităţii de învăţare şi a raţiunii în sensul
acţiunile a doi muşchi pot fi opuse pentru a se dispariţiei joncţiunii obligatorii dintre părţile
obţine poziţia dorită a articulaţiei. Atîta vreme lor, astfel încît aceste părţi să-i stea la dispoziţie
cît se menţine echilibrul hormonal, nu iese la în mod independent subiectului activ, aşa cum
iveală faptul că sistemul glandelor endocrine e P. Leyhausen a arătat în mod convingător în
alcătuit din funcţii parţiale. Dacă se perturbă cazul animalelor de pradă din specia felinelor,
însă cît de puţin armonia acţiunilor şi a reacţiilor, în acelaşi timp însă, fiecare dintre aceste părţi
starea generală a organismului se abate de la disponibilizate devine, după cum a arătat
valoarea „nominală" dorită, altfel spus, organismul acelaşi Leyhausen, o pornire autonomă, dezvol-
se îmbolnăveşte. Un surplus de hormoni ai glandei tînd un comportament de apetenţă propriu ce
tiroide duce la boala lui Basedow, în caz contrar tinde la realizarea sa. Fără îndoială, omului îi
produ-cîndu-se mixedemul. lipsesc lungi lanţuri de mişcări instinctive obli-
gatoriu interconectate, dar în măsura în care
putem extrapola rezultatele obţinute în cazul
12
13
mamiferelor dezvoltate, se poate presupune că Există foarte multe porniri umane îndeajuns
el nu dispune de mai puţine porniri pur in- de unitare spre a li se găsi un nume în limbajul
stinctive, ci, din contră, de mult mai multe decît uzual. Cuvinte ca ură, dragoste, prietenie, mî-
orice animal. In orice caz, în încercarea noastră nie, credinţă, ataşament, suspiciune, încredere
de analiză a sistemului trebuie să luăm în con- etc. reprezintă toate stări ce corespund unor
siderare această posibilitate. disponibilităţi către moduri comportamentale
Acest lucru este deosebit de important în bine precizate, la fel cum se întîmplă şi în cazul
cazul aprecierii unui comportament vizibil expresiilor uzuale în cercetarea ştiinţifică a com-
perturbat în mod patologic. Psihiatrul Ronald portamentului, cum ar fi agresivitatea, tendinţa
Hargreaves, care ne-a părăsit prea devreme, îmi de ierarhizare, teritorialitatea etc. precum şi toţi
scria într-una din ultimele sale scrisori că îşi termenii compuşi cu Stimmung (dispoziţie), dis-
făcuse un obicei metodologic din a pune, în poziţie de clocit, de împerechere ori de zbor etc.
cadrul oricărei încercări de a înţelege o per- Putem să ne încredem în flerul pe care limba
turbare spirituală, concomitent două întrebări, noastră devenită naturală îl are pentru contexte
în primul rînd, se întreba care anume va fi fiind psihologice profunde, aşa cum ne încredem în
acea performanţă normală care să ducă la men- intuiţia cercetătorilor ştiinţifici ai animalelor, şi
ţinerea speciei în cazul respectivului sistem să acceptăm — pentru început numai ca ipoteză
perturbat, iar apoi căuta să afle despre ce fel de de lucru — că fiecăreia dintre aceste denumiri
perturbare e vorba şi, în mod special, dacă a fost pentru stări sufleteşti şi disponibilităţi de acţi-
provocată de o suprafuncţie ori de o subfunc- une umane îi corespunde un real sistem de por-
ţie a unui sistem parţial. Sistemele parţiale ale niri, fără a ne interesa deocamdată în ce măsură
unui complex sistem organic interacţionează pornirea respectivă îşi trage puterea din izvoare
într-atît de profund, încît de multe ori e greu să filogenetice sau culturale. Putem presupune că
trasezi limita domeniului lor de acţiune, func- fiecare dintre aceste porniri reprezintă o verigă
ţiile lor neputînd fi măcar concepute în mod a unui sistem bine ordonat şi armonic din punct
separat. Mai mult, nici măcar structurile sis- de vedere funcţional, fiind astfel indispensabil.
temelor parţiale nu pot fi întotdeauna definite întrebarea dacă ura, dragostea, credinţa etc. sînt
în mod clar. în acest sens se pune problema cînd „bune" sau „rele" e pusă fără nici un fel de înţe-
Paul Weiss afirmă în spirituala sa scriere Deter- legere a funcţiei de sistem a întregului, fiind la
minism Stratified cu privire la sistemele subor- fel de lipsită de sens ca întrebarea dacă glanda
donate: „Orice este îndeajuns de unitar pentru tiroidă e bună ori proastă. Impresia răspîndită
a merita un nume constituie un sistem." că astfel de performanţe ar putea fi împărţite în

14 15
> bune şi rele şi că dragostea, credinţa şi încrede-
rea ar fi bune în sine, iar ura, necredinţa şi ne- teractiv devine cu atît mai slabă cu cît acţiunea
încrederea, rele e cauzată numai de faptul că, în verigii aflate înaintea ei e mai puternică. Astfel
societatea noastră, de primele ducem în general ia naştere un circuit de reglare, o homeostază
lipsă, celelalte existînd în exces. Prea multă sau un „feedback negativ", cum i se mai spu-
dragoste distruge nenumăraţi copii plini de ne. Acesta e unul dintre puţinele procese
speranţe, „credinţa nibelungică" ridicată la valoare inventate de tehnicieni înainte ca biologii să le
autoreferenţială absolută a dus la urmări fi descoperit în domeniul organic.
infernale, iar Erik Erikson a demonstrat de în natura vie există nenumărate circuite de
curînd printr-o argumentare fără drept de apel . reglare. Ele sînt într-atît de indispensabile
indispensabilitatea neîncrederii. pentru menţinerea vieţii, încît însăşi apariţia
O proprietate structurală a tuturor sistemelor vieţii ar fi de neconceput fără „inventarea"
organice superior integrate o reprezintă re- concomitentă a circuitului de reglare. Circuite
glementarea prin aşa-numitele circuite de avînd conexiuni inverse pozitive nu se găsesc
reglare sau homeostaze. Pentru a le înţelege aproape deloc în natură, decît poate în cazul
modul de funcţionare, să ne închipuim un an- unui eveniment aflat într-o creştere bruscă
grenaj de efecte compus dintr-un număr de urmată de o revenire la fel de bruscă, aşa cum
sisteme ce îşi amplifică reciproc funcţiile, astfel se întîmplă cu o avalanşă ori un incendiu în
încît sistemul a susţine efectul lui b, b pe al lui c stepă. Ne amintesc de acestea şi unele per-
etc. pînă cînd, în cele din urmă, z exercită la turbări patologice ale vieţii sociale umane ce
rîndu-i o acţiune de amplificare asupra perfor- sînt de natură să te ducă cu gîndul la spusele
manţei lui a. Un asemenea cerc de „conexiuni lui Friedrich Schiller din Die Glocke (Clopotul),
inverse" pozitive se poate afla în cel mai fericit referitor la puterea focului: „Dar să te ţii cînd
caz într-un echilibru labil, cea mai mică ampli- se porneşte!"
ficare a unui singur efect ducînd la o ampli- Conexiunea inversă negativă face să nu mai
ficare în avalanşă a tuturor funcţiilor sistemului, fie necesar ca acţiunea fiecărui subsistem care
iar, invers, cea mai mică diminuare la încetarea participă la circuitul de reglare să fie fixată la o
oricărei activităţi. După cum tehnica ne-a arătat de anumită valoare. O mică suprafuncţie sau sub-
mult, un astfel de sistem labil poate fi transformat funcţie poate fi uşor echivalată. Nu se ajunge
într-unui stabil, introducîndu-se în procesul la perturbări periculoase ale sistemului ca în-
ciclic o singură verigă, a cărei acţiune asupra treg decît atunci cînd una dintre funcţiile parţi-
verigii imediat următoare din lanţul in- ale e accentuată sau diminuată într-atît de mult
încît homeostază să nu mai poată echivala dez-
16
17
echilibrul apărut, precum şi în cazul în care
chiar mecanismul de reglare prezintă unele II
probleme. Pentru amîndouă situaţiile vom afla Suprapopulare
exemple în cele ce urmează.
a

în mod normal, în organismele individuale


nu se întîlnesc circuite cu o conexiune inversă
pozitivă. Doar viaţa în ansamblul ei îşi poate
permite o asemenea lipsă de măsură, fără ca
acest fapt să conducă deocamdată la consecin-
ţe nefaste vizibile. Viaţa organică s-a integrat
ca un baraj ciudat în curentul disipat al ener-
giei cosmice, ea „mănîncă" entropie negativă,
acaparează energia şi creşte datorită ei, fiind
capabilă tocmai în urma acestei creşteri să
acapareze din ce în ce mai multă energie, şi
aceasta cu atît mai repede cu cît a reuşit deja să
preia mai multă energie. Faptul că acest lucru
nu a dus încă la o acumulare extremă şi la
catastrofe se explică prin aceea că forţele
nemiloase ale anorganicului şi legile proba-
bilităţii limitează înmulţirea vietăţilor; în al
doilea rînd, acest fapt se explică prin forma-
rea în interiorul diferitelor specii a unor circuite
de reglare. în capitolul următor, care tratează
tema distrugerii spaţiului vital pămîntesc, se va
arăta modul lor de acţionare. Acum trebuie să
ne ocupăm în primul rînd de înmulţirea fără
măsură a omului, căci ea se face vinovată de

19
multe dintre fenomenele despre care vom dis- să ne luăm cina, cineva a sunat la uşă, iar eu am
cuta mai tîrziu. exclamat supărat: „Cine o mai fi şi acum!" N-aş
Toate darurile de care omul se bucură da- fi putut să-i şochez mai mult pe oaspeţii mei
torită profundei cunoaşteri a mediului încon- nici prin cea mai mare grosolănie. Faptul că
jurător, progresele tehnologiei sale, ale chimiei cineva poate reacţiona la sunetul soneriei altfel
şi medicinei, tot ceea ce pare a fi de natură să decît bucurîndu-se i-a scandalizat.
diminueze suferinţa umană acţionează în mod Cu siguranţă că aglomerarea unor mase uma-
cutremurător şi paradoxal în sensul distrugerii ne în marile oraşe moderne este în mare măsu-
omenirii. Aceasta e pe cale să facă tocmai ceea ră vinovată de incapacitatea noastră de a mai
ce altfel nu li se întîmplă sistemelor vii aproape percepe chipul aproapelui nostru în fantasma-
niciodată, şi anume să se sugrume în sine însăşi. goria chipurilor mereu schimbătoare ce se tot
Cel mai înfiorător lucru îl reprezintă însă faptul suprapun şi estompează. Dragostea faţă de
că în acest proces apocaliptic cele mai înalte şi aproapele nostru e într-atît de diluată de mul-
nobile însuşiri şi capacităţi ale omului, tocmai ţimea celor ce ne sînt apropiaţi, prea apropiaţi,
acelea pe care pe drept cuvînt le resimţim şi le încît urmele ei abia dacă se mai zăresc. Cei care
apreciem ca fiind specific umane, vor fi, după mai sînt în stare să nutrească sentimente ade-
toate aparenţele, primele care se vor pierde. vărate şi calde pentru semeni trebuie să se con-
Noi, toţi cei care trăim în ţări culturale cu o centreze asupra unui număr redus de prieteni,
populaţie densă ori chiar în mari oraşe, nici nu deoarece noi nu sîntem structural capabili să-i
mai ştim cît de mult ne lipseşte o dragoste umană iubim pe toţi oamenii, oricît ar fi de întemeiată
generală, caldă, izvorîtă din inimă. Trebuie să şi de etică cerinţa de a o face. E nevoie, aşadar,
cazi neinvitat pe cap unor oameni dintr-o ţară de o selecţie, altfel spus, trebuie să „îi ţinem la
slab populată, în care kilometri întregi de străzi distanţă" din punct de vedere sentimental pe
proaste separă vecinii între ei, pentru a-ţi da mulţi oameni care de fapt ar fi pe deplin demni
seama cît de ospitalier şi iubitor de oameni e de prietenia noastră. „Not to get emotionally
omul atunci cînd capacitatea sa de a stabili involved" (A nu te implica emoţional), iată una
contacte sociale nu este în mod permanent su- dintre principalele griji ale multor orăşeni.
prasolicitată. Mi-am dat seama de acest lucru Această atitudine, pe care nici unul dintre noi
printr-o întîmplare de neuitat. Aveam ca oaspeţi o nu o poate evita complet, pune în evidenţă o
pereche de americani din Wisconsin, ecologi sumbră nuanţă de neomenie; ea ne aduce aminte
prin vocaţie, ce locuiau în deplină singurătate de vechii latifundiari americani, care se purtau
într-o casă din pădure. Cînd eram pe punctul omeneşte cu negrii lor „de casă", privindu-i
20 21
însă pe sclavii de lucru de pe plantaţii în cel mai •
bun caz ca pe valoroase animale de casă. Dacă devine insuportabilă. Lipsa generală de amabi-
această ecranare împotriva contactelor umane litate ce poate fi observată în toate marile oraşe
continuă, ea va duce, alături de fenomenele de e în mod evident direct proporţională cu den-
plafonare a simţurilor, de care ne vom ocupa mai sitatea de populaţie dintr-o anumită zonă. în
tîrziu, la acele manifestări cumplite de indiferenţă marile gări sau la capătul de linie al auto-
despre care ziarele relatează în fiecare zi. Cu cît buzului din New York, de pildă, ea atinge cote
avansează la oameni procesul contopirii cu îngrijorătoare.
gloata, cu atît mai stringent se vede pus fiecare în mod mijlocit, suprapopularea contribuie
individ în parte în faţa necesităţii de a nu se implica la toate stările de fapt negative şi la fenomenele
emoţional, astfel încît în zilele noastre e posibil ca de decădere pe care le vom discuta în capitolele
tocmai în cele mai mari metropole să se petreacă ce urmează. Opinia că printr-o „condiţionare"
tîlhării, crime şi violuri ziua în amiaza mare şi pe corespunzătoare s-ar putea obţine un tip de om
străzi circulate, fără • ca vreun „trecător" să care să nu fie expus consecinţelor nefaste ale
intervină. aglomerării extreme este după părerea mea o
înghesuirea multor oameni într-un spaţiu amăgire periculoasă.
extrem de îngust nu duce la fenomene ale dez-
umanizării doar prin mijlocirea factorilor de
epuizare şi eşuare a relaţiilor interumane, ci
declanşează şi comportamente în mod nemijlocit
agresive. Din nenumărate experienţe făcute pe
animale a reieşit că agresiunea din interiorul unei
specii poate fi amplificată prin înghesuirea
indivizilor. Cine nu a trăit asta ca prizonier de
război sau în cadrul unor alte concentrări forţate
a mulţi oameni nu-şi poate da seama la ce nivel
ajunge irascibilitatea meschină în astfel de
circumstanţe. Tocmai atunci cînd încerci să te
stăpîneşti, străduindu-te să arborezi în contactul
permanent cu ceilalţi oameni, care nu-ţi sînt
prieteni, o ţinută politicoasă, altfel spus prie-
tenoasă, această stare se accentuează pînă
22
III tip de hrană, cu atît este mai mare acest inte-
Pustiirea spaţiului vital res, în astfel de cazuri, animalul de pradă nu va
putea provoca niciodată dispariţia totală a pră-
zii sale, căci ultima pereche din specia care
vînează ar muri cu mult timp înainte de a întîlni
ultima pereche din specia vînată. Dacă den-
sitatea de populaţie a speciei vînate scade sub
un anumit prag, specia care vînează va dispă-
Părerea eronată că „natura" ar fi inepui- rea, lucru ce din fericire s-a întîmplat cu cele
zabilă e foarte răspîndită. Fiecare specie de mai multe întreprinderi profilate pe vînarea
animal, de plantă ori de ciupercă — toate aceste balenelor. în momentul în care cîinele Dingo,
tipuri de fiinţe vii făcînd parte deopotrivă din iniţial un animal de casă, a ajuns în Australia
angrenajul naturii — este adaptată la mediul şi s-a sălbăticit, el nu a dus la dispariţia nici
său înconjurător, mediu în care de bună seamă unuia dintre animalele de pe urma cărora trăia,
nu sînt integrate numai componentele anor- eliminînd în schimb două mari animale de pra-
ganice ale unui anumit teritoriu, ci şi toate dă, lupul cu marsupiu, Thylacinus, şi diavolul
fiinţele vii care coabitează în perimetrul acestui cu marsupiu, Sarcophilus. Aceste animale de
teritoriu. Aşadar, toate vietăţile ce se află în pradă înzestrate cu o dantură de-a dreptul
interiorul unui spaţiu vital sînt adaptate unele
înfiorătoare ar fi, ce-i drept, superioare în lup-
la altele. Acest lucru e valabil şi pentru acele
fiinţe ce se află aparent într-o relaţie ostilă, cum tă cîinelui Dingo, dar din cauza creierului lor
ar fi de pildă animalul de pradă şi prada sa, primitiv ele au nevoie de o densitate de popu-
altfel spus, cel care mănîncă şi cel care e mîncat. laţie mult mai mare a vînatului decît mai inte-
La o analiză mai atentă se poate vedea că, pri- ligentul cîine sălbatic. Ele nu au pierit în luptă,
vite ca specii şi nu ca indivizi, aceste fiinţe nu-şi ci au fost eliminate de concurenţă, trebuind să
dăunează defel unele altora, în anumite ca- moară de foame.
zuri ele alcătuind chiar comunităţi de intere- Nu se întîmplă decît arareori ca înmulţirea
se. E de la sine înţeles că cel care mănîncă e unui animal să fie determinată în mod nemij-
în cel mai înalt grad interesat în perpetuarea locit de cantitatea de hrană aflată la dispoziţie.
acelei specii de pradă de pe urma căreia trăieşte, Acest lucru nu ar fi economic nici în cazul
indiferent că e vorba de un animal ori de o vînătorului şi nici în cel al vînatului. Un pescar
plantă. Cu cît este mai specializat pe un singur care trăieşte din ceea ce îi dă apa va avea grijă
să nu prindă prea mulţi peşti, astfel încît peştii
24 25
supravieţuitori să poată asigura un adaos de însă, simbioza dintre cel care mănîncă şi cel care
populaţie suficient de mare pentru a compensa e mîncat merge mult mai departe. Există multe
pierderile suferite în urma pescuitului. Cum specii de iarbă special „construite" parcă spre
anume se poate afla pragul optim ne spune o a fi permanent culcate la pămînt şi lovite de
socoteală destul de complicată a punctelor de copitele unor animale mari, un efect similar
maxim şi de minim. Dacă se pescuieşte prea obţinîndu-se în cazul gazoanelor artificiale
puţin, lacul va rămîne suprapopulat, neputîn- doar în urma unor eforturi deosebite cu coasa
du-se produce sporul de populaţie dorit din şi tăvălugul. în absenţa acestor factori, astfel de
cauza aglomeraţiei prea mari de peşti, iar în caz ierburi ar trebui să facă loc altora ce nu suportă
contrar vor rămîne prea puţini peşti pentru a un asemenea tratament, fiind însă mai rezis-
realiza acest spor, chiar dacă lacul asigură con- tente în alte privinţe. Pe scurt, două forme de
diţii optime de hrană şi de creştere. După cum viaţă se pot afla într-o relaţie de dependenţă
a arătat V. C. Wynne-Edwards, multe specii de foarte asemănătoare cu cea dintre om şi anima-
peşti practică un tip asemănător de economie. lele sale de casă şi plantele pe care le cultivă.
Pe lîngă delimitarea teritoriilor, ce împiedică o Legităţile care guvernează astfel de interacţiuni
aglomerare nedorită, mai există o serie de alte sînt şi ele de multe ori foarte asemănătoare celor
moduri comportamentale de natură să prevină ale economiei umane, fapt reflectat, de altfel, în
o exploatare în exces a resurselor existente. termenul pe care ştiinţa biologică 1-a dat acelui
Adesea se întîmplă ca specia mîncată să be- domeniu ce se ocupă de interacţiunile mai sus
neficieze de avantaje însemnate de pe urma amintite: ecologia. Un termen economic de care
speciei care o mănîncă. Nu e vorba aici doar de ne vom mai ocupa aici nu apare, ce-i drept, în
reglarea cifrei de înmulţire a animalelor sau ecologia animalelor şi plantelor; e vorba de ex-
plantelor ce reprezintă hrana animalului de pra- ploatarea ilegală.
dă care e un factor de stabilitate în cadrul echi- Interacţiunile din cadrul feluritelor specii de
librului biologic. Pierderile bruşte de populaţie animale, plante şi ciuperci ce locuiesc laolaltă
care s-au înregistrat în cazul rozătoarelor în într-un spaţiu vital, formînd împreună o comu-
momentele imediat următoare atingerii densită- nitate de vieţuire sau biocenoză, sînt deosebit de
ţii de populaţie maxime reprezintă în mod cert complexe. Adaptarea diferitelor specii de vie-
un pericol mai mare pentru existenţa acestei tăţi, ce s-a desfăşurat în intervale de timp cărora
specii decît menţinerea echilibrată a unei popu- le corespund o ordine de mărime aparţinînd
laţii, a unei diminuări a suprapopulaţiei dato- geologiei şi nu istoriei omenirii, a dus la o stare
rită animalelor de pradă. De foarte multe ori de echilibru pe cît de admirabilă, pe atît de uşor

26 27
de perturbat. Există multe procese de reglare şi din animale de mare. Astfel de culturi nu-şi
care protejează acest echilibru de perturbări in- influenţează biotopul într-o măsură mai mare
evitabile, cum ar fi vremea ş.a. Toate trans- decît o fac diferitele populaţii de animale.
formările lente ce au loc în timp, fiind cauzate, Aceasta este o modalitate teoretică în care omul
de pildă, de evoluţia speciilor ori de o schim- ar putea trăi în echilibru cu biotopul său. Mai
bare treptată a climei, nu pot pune în pericol există însă şi posibilitatea ca omul să-şi creeze
echilibrul unui spaţiu vital. Influenţele bruşte ca agricultor şi crescător de vite o biocenoză
pot avea în schimb, chiar dacă sînt aparent ne- nouă, pliată perfect după necesităţile sale şi care
semnificative, consecinţe neaşteptat de mari, poate fi în principiu la fel de viabilă în timp ca
chiar catastrofale. Popularea unui teritoriu cu o biocenoză ce nu e supusă influenţelor sale.
un animal dintr-o specie la prima vedere total Lucrul e valabil în cazul unor vechi culturi de
inofensivă poate duce literalmente la pustiirea agricultori, caracterizate de o continuitate înde-
a mari întinderi, după cum s-a întîmplat în lungată a generaţiilor pe aceleaşi meleaguri, ce
Australia din cauza iepurilor de casă. Această face ca pe baza experienţei şi a cunoştinţelor
intervenţie în echilibrul unui biotop a fost pro- ecologice dobîndite prin practică omul să-i în-
dusă de om. Efecte similare se pot obţine însă toarcă gliei cu dragoste tot ce a primit de la ea.
în principiu şi în absenţa intervenţiei umane, Ţăranul ştie prea bine ceea ce întreaga omenire
chiar dacă probabilitatea e mai mică. civilizată pare să fi uitat, şi anume că resursele
Ecologia omului se transformă într-un ritm biologice ale planetei nu sînt inepuizabile.
mult mai rapid decît în cazul tuturor celorlalte După ce în America întinse suprafeţe de pămînt
vietăţi. Ritmul e prescris de progresul tehnolo- au fost transformate din teren arabil în deşert
giei sale, care urmează o progresie geometrică. prin eroziunile ce au urmat exploatărilor
Astfel, omul declanşează vrînd-nevrînd pre- ilegale, după ce mari teritorii au fost degradate
schimbări profunde ce conduc adesea la dis- prin despăduriri ce au dus la dispariţia a
trugerea totală a biocenozelor în care şi de pe nenumărate specii de animale folositoare, lu-
urma cărora trăieşte. De aici fac excepţie doar mea a început să se preocupe din nou de aceste
cîteva triburi „sălbatice", cum ar fi de pildă chestiuni, mai ales datorită faptului că mari
anumite comunităţi de indieni din junglele întreprinderi industriale din agricultură, din
Americii de Sud care trăiesc din ceea ce culeg domeniul pescuitului şi al vînătorii de bale-
ori vînează, precum şi locuitorii unor insule ne au simţit pe pielea lor consecinţele econo-
oceanice care se ocupă în mică măsură cu agri- mice ale acestor fenomene. Totuşi importanţa
cultura, trăind în primul rînd din nuci de cocos problemei nu este nici astăzi recunoscută pe
28 29
deplin, ea neintrînd încă în conştiinţa opiniei atunci va fi prea tîrziu. Mai greu de sesizat e
publice!
însă alterarea sufletească pricinuită de acest
• Agitaţia zilelor noastre, despre care vom
vorbi în capitolul următor, nu-i lasă omului proces barbar. Rapida înstrăinare generală de
timp să analizeze şi să chibzuiască înainte de a natura vie e în mare măsură vinovată de abru-
acţiona. Ba ignoranţii mai sînt şi mîndri de a fi tizarea estetică şi etică a omului civilizat. Oare
„doers", făptuitori, comiţînd de fapt nelegiuiri ce i-ar putea insufla omului modern sentimen-
asupra naturii şi a lor înşile. Nelegiuiri se comit tul de respect şi veneraţie pentru ceva, cînd tot
azi pretutindeni în utilizarea mijloacelor chi- ce îl înconjoară e opera omului, o operă foarte
mice, de exemplu pentru combaterea insectelor ieftină şi urîtă? Chiar şi perspectiva bolţii înste-
în agricultură şi pomicultură, vădindu-se însă, late îi e îngrădită orăşeanului prin blocuri şi
totodată, o inconştienţă asemănătoare şi în far- poluare atmosferică. Nu trebuie să ne mire, aşa-
macopee. Imunobiologii manifestă reticenţe dar, faptul că progresul civilizaţiei e legat de o
serioase cu privire la întreaga gamă de produse regretabilă urîţire a oraşelor şi satelor. Să com-
farmaceutice uzuale. Sub imperiul impulsurilor parăm cu ochii deschişi centrul vechi al unui
psihologice marcate de dorinţa de „a avea totul oraş german cu periferia sa modernă sau ruşi-
imediat", la care mă voi referi în capitolul IV, noasa decădere culturală ce se manifestă în
anumite ramuri ale industriei chimice mani- zona dimprejurul ei în contrast cu localităţile ce
festă o neseriozitate de-a dreptul criminală în nu i-au căzut încă pradă. Apoi să comparăm ima-
ceea ce priveşte livrarea unor mijloace cu efecte ginea histologică a unui ţesut normal dintr-un
total imprevizibile în timp. în legătură cu organism cu cea a unei tumori maligne. Vor ieşi
viitorul agriculturii, ca şi în privinţa medica- la iveală analogii uimitoare! Privită în mod
mentelor, domneşte o nepăsare de-a dreptul obiectiv şi transpusă din categoria esteticului în
incredibilă. Cei care au atras atenţia în legătură cea a numărabilului, această diferenţă se bazea-
cu folosirea nechibzuită a produselor farmace- ză în principal pe o pierdere de informaţie.
utice au fost reduşi la tăcere şi discreditaţi în Celula unei tumori maligne se deosebeşte de
modul cel mai infam cu putinţă. o celulă a unui organism sănătos în primul rînd
Pustiind, orbită de vandalism, natura vie ce prin faptul că ea a pierdut acea informaţie gene-
o înconjoară şi o susţine, omenirea civilizată se tică de care are nevoie pentru a-şi îndeplini
ameninţă singură cu ruina ecologică. Probabil rolul de verigă utilă în cadrul comunităţii de
că în momentul în care vor fi vizibile efectele interese a organismului. Astfel, ea se comportă
economice, ea îşi va recunoaşte greşeala, dar ca un animal unicelular, sau mai bine spus ca
o tînără celulă embrionară. Rămasă fără struc-
30
31
turile speciale, ea se divide fără măsură şi fără
menajamente, astfel încît ţesutul bolnav se infil- grajduri pentru oameni folositori, pentru a crea
trează în ţesuturile învecinate, care sînt încă această expresie în analogie cu termenul de
sănătoase, distrugîndu-le. Analogiile evidente „animal folositor".
dintre imaginea periferiei oraşului şi cea a Pe drept cuvînt, a ţine găinile din specia
tumorii constau în aceea că în ambele cazuri în Leghorn în baterii de creştere trece drept chi-
spaţiul încă sănătos erau realizate o mulţime de nuire de animale şi ruşine culturală. O situaţie
planuri constructive subtil diferenţiate, care se analoagă se acceptă însă în cazul omului, deşi
completau reciproc şi care îşi trăgeau înţeleaptă tocmai acesta e foarte sensibil la un tratament
regularitate dintr-o informaţie obţinută în de- nedemn. Respectul de sine al omului modern
cursul unei îndelungate evoluţii istorice, pe pretinde în mod cu totul justificat afirmarea"
cînd în regiunile distruse de tumoare ori de individualităţii sale. Omul nu e construit ca
■tehnologia modernă se regăseau doar cîteva furnica ori termita, care suportă din motive
construcţii extrem de simple. Imaginea histo- filogenetice să fie unul dintre milioanele de
logică a celulelor uniforme şi sărace în structuri elemente anonime de acelaşi fel, ce pot fi
ale tumorii prezintă o similitudine dezolantă cu oricînd schimbate între ele. Să privim cu atenţie
o fotografie făcută din avion unei suburbii mo- aşezarea unor proprietari de grădini de zar-
derne, formate din clădiri standardizate pe care zavat de la marginea oraşului şi vom vedea la
le-au proiectat într-o pripită concurenţă arhitecţi ce urmări a dus acolo dorinţa omului de a-şi
dispunînd de o cultură precară, ce n-au stat exprima individualitatea. Pentru locatarul bate-
prea mult pe gînduri înainte de a acţiona. riei de creştere a oamenilor folositori nu există
Procesele de întrecere a omenirii cu sine însăşi, decît o singură modalitate de menţinere a res-
despre care voi vorbi în capitolul ce urmează, pectului de sine. Ea constă în alungarea din
exercită o influenţă distructivă asupra construc- conştiinţa proprie a existenţei numeroşilor to-
ţiilor de locuinţe. Nu numai considerentul varăşi de suferinţă aparţinînd aceleiaşi specii,
comercial că prefabricatele în serie sînt mai fiecare individ căutînd să se izoleze de aproa-
ieftine, ci şi moda, care nivelează totul, duc la pele său. Multe blocuri au între balcoane pereţi
situaţia ca la toate marginile de oraş ale ţărilor despărţitori, astfel încît vecinii să nu se poată
civilizate să ia naştere sute de mii de locuinţe vedea între ei. Oamenii nu pot şi nu vor să intre
identice care nu pot fi deosebite între ele decît în contact social „peste gard" cu vecinii, temîn-
prin intermediul numerelor, nemeritînd nume- du-se să nu-şi vadă reflectată propria imagine
le de „casă", ci fiind mai degrabă baterii de disperată. Şi în acest caz aglomerarea duce la
însingurare şi la indiferenţă faţă de celălalt.
32
33

Oamenii care sînt nevoiţi să trăiască în condiţiile descrise suferă o atrofiere a simţurilor estetice şi etice,
aceste simţuri fiind strîns legate între ele. De bună seamă, pentru ca omul să se menţină sănătos din punct de
vedere sufletesc şi spiritual e nevoie deopotrivă de frumuseţea naturii şi de cea a mediului cultural
ambiant creat de om. Orbirea sufletească în faţa a tot ce e frumos, atît de răspîndită în zilele noastre, e o
boală psihică ce trebuie luată în serios, ea mergînd mînă în mînă cu insensibilitatea faţă de ceea ce este
reprobabil din punct de vedere etic.
Cei care hotărăsc în legătură cu construirea unei străzi, a unei centrale electrice ori a unei fabrici,
provocînd distrugerea pentru totdeauna a unor ţinuturi întinse, nu acordă nici un fel de atenţie considerentelor
estetice. De la primarul unei mici localităţi pînă la ministrul economiei dintr-un mare stat, toată lumea e de
acord că frumuseţii naturii nu trebuie să i se aducă nici o jertfă economică — ori chiar politică. Puţinii ecologi
şi oameni de ştiinţă care au ochi să vadă nenorocirea ce e gata să vină sînt complet lipsiţi de putere. Dacă unele
parcele situate la marginea unei păduri şi care ţin de o anumită comunitate capătă o valoare de vînzare mai
mare în cazul în care pînă la ele duce o stradă, încîntătorul pî-rîiaş ce şerpuia prin sat e imediat colectat în
ţevi, albia îi este redresată şi acoperită cu o boltă — şi, gata! fermecătorul drum de ţară s-a şi transformat într-
o oribilă stradă de suburbie.
IV
Întrecerea cu sine însuşi

La începutul primului capitol am arătat din ce cauză pentru menţinerea unei stări stabile (steady state) în
sistemele vii este indispensabilă funcţia unui circuit de reglare sau a unei conexiuni inverse negative,
menţionînd totodată şi motivele pentru care circuitele de acţionare cu o conexiune inversă pozitivă
ameninţă în permanenţă să ducă la creşterea de tip avalanşă a unei acţionări singulare. Un caz special de
conexiune inversă pozitivă apare atunci cînd indivizi ai aceleiaşi specii se iau la întrecere între ei, astfel încît
datorită procesului de selecţie această întrecere exercită o influenţă asupra evoluţiei lor. Spre deosebire de
selecţia cauzată de anumiţi factori din mediul înconjurător, care acţionează, aşadar, din afara speciei respective,
selecţia intraspecifică produce schimbări în zestrea genetică a acelei specii, schimbări ce nu numai că nu-i
sporesc şansele de supravieţuire, ci, din contră, în cele mai multe cazuri le sînt chiar dăunătoare.
Un exemplu pe care Oskar Heinroth 1-a folosit deja pentru a ilustra consecinţele selecţiei intraspecifice se
referă la penele remigi ale faza-
34 35
nului mascul Argus, Argusianus Argus L. La urmă chiar la catastrofe. în cazul evoluţiei cul-
împerechere, ele se îndreaptă înspre femelă, turale a omului nu sînt eficiente nici un fel de
desfăcîndu-se în mod analog cu roata păunului, asemenea puteri benefice de reglare. Spre ghi-
care după cum se ştie e alcătuită din terminaţiile nionul ei, omenirea a învăţat să stăpînească toa-
părţilor superioare ale cozii. Un fapt dovedit în te puterile mediului înconjurător aflate în afara
cazul păunului şi presupus la Argus îl repre- speciei ei, ştiind însă atît de puţine despre sine
zintă alegerea partenerului exclusiv de către însăşi, încît e total neajutorată în faţa efectelor
femelă, perspectivele de perpetuare ale mas- satanice ale selecţiei intraspecifice.
culului fiind oarecum direct proporţionale cu „Homo homini lupus" — „pentru om, omul
puterea de seducţie pe care organul cu care el e un animal de pradă". Această afirmaţie repre-
cheamă la împerechere o exercită asupra feme- zintă, ca şi spusele lui Heinroth, un „under-
lei, însă dacă roata păunului ia în timpul zbo- statement". Dar omul ca singurul factor de
rului forma unei creste mai mult sau mai puţin selecţie în măsură să determine evoluţia pro-
aerodinamice, pentru a nu reprezenta o frînă, priei sale specii nu poate fi considerat din
prelungirea penelor remigi îl face pe masculul păcate nici pe departe atît de inofensiv ca un
Argus aproape incapabil de zbor. Dacă încă mai animal de pradă, oricît ar fi acesta de periculos.
poate zbura, aceasta se datorează cu siguranţă Aşa cum nu a mai făcut-o pînă acum nici un
selecţiei exercitate în sens contrar de animalele factor biologic, întrecerea omului cu omul ac-
de pradă de la sol, care preiau astfel sarcina ţionează împotriva „puterii pururea în mişcare
necesară de reglare. şi mîntuitor creatoare", distrugînd cam toate
Profesorul meu Oskar Heinroth obişnuia să valorile create de aceasta cu un rece pumn
spună în felul său drastic: „Alături de aripile satanic, avînd drept punct de pornire numai
cocoşului Argus, ritmul de lucru al omenirii considerente comerciale insensibile la valoare.
moderne reprezintă cel mai stupid produs al Ceea ce e important şi folositor pentru ome-
selecţiei intraspecifice." La vremea ei, această nirea luată ca întreg şi chiar pentru omul în
afirmaţie a fost cît se poate de profetică, astăzi parte a şi fost cu totul uitat în forfota întrecerii
însă ea reprezintă o minimalizare crasă, un interumane. Covîrşitoarea majoritate a oameni-
exemplu clasic de „understatement". La Argus, lor care trăiesc astăzi nu mai consideră ca fiind
ca la multe alte animale cu structuri analoage, valoros decît ceea ce îi duce la succes în cadrul
influenţe ale mediului înconjurător împiedică unei concurenţe fără milă, ajutîndu-i să-i depă-
specia să evolueze prin selecţie intraspecifică şească pe ceilalţi oameni. Orice mijloc ce ar
spre forme monstruoase, ce pot duce în cele din putea servi acestui scop apare în mod înşelător

36 37
ca o valoare în sine. Am putea defini eroarea mia orbitoare de bani sau graba extenuantă.
utilitarismului, ce are un efect distructiv, ca fiind Oricare ar fi răspunsul, cei care deţin puterea
confundarea mijloacelor cu scopul. La origine, urmăresc, indiferent de direcţia lor politică, să
banii reprezintă un mijloc. în limbajul uzual, le promoveze pe amîndouă şi să amplifice pînă
acest lucru se simte încă, de vreme ce spunem: la hipertrofiere acele motivaţii ce impulsionează
„El deţine mijloacele necesare." Dar oare cîţi omul către întrecere. Din cîte ştiu, nu există încă
oameni mai există azi care să înţeleagă că banii o analiză a psihologiilor abisale pentru aceste
în sine nu reprezintă o valoare? Acelaşi lucru e motivaţii, dar eu consider că e foarte probabil
valabil şi pentru timp: „Time is money" (timpul ca pe lîngă lăcomia de a deţine bunuri ori po-
înseamnă bani) exprimă pentru oricine conside- ziţie ierarhică superioară, sau de a le deţine pe
ră banii ca avînd o valoare absolută că acelaşi ambele, un rol esenţial să-1 joace şi frica, frica de
lucru se întîmplă cu fiecare secundă de timp a rămîne în urmă în cadrul întrecerii, frica de
economisit. Dacă se poate construi un avion sărăcie, frica de a lua hotărîri greşite şi de a nu
care să traverseze Atlanticul într-un timp ceva face sau a nu mai face faţă întregii situaţii atît
mai scurt decît toate avioanele de pînă acum, de stresante. Frica sub toate formele ei e cu
nimeni nu va întreba cu ce preţ s-a obţinut siguranţă cel mai important factor de submi-
această performanţă în ceea ce priveşte necesi- nare a sănătăţii oamenilor moderni, producîn-
tatea prelungirii pistei de aterizare, viteza spo- du-le hipertensiune arterială, rinichi cirotici,
rită de aterizare şi decolare şi pericolul legat de infarct la tinereţe şi alte asemenea bucurii.
aceasta, nivelul mai ridicat al zgomotului etc. Omul veşnic grăbit şi agitat cu siguranţă că nu
Cîştigarea unei jumătăţi de oră reprezintă pen- e mînat doar de lăcomie, cele mai ademenitoa-
tru toată lumea o valoare în sine pentru atinge- re tentaţii nu l-ar putea determina să ajungă
rea căreia nici un sacrificiu nu poate fi prea într-un asemenea hal de autodistrugere. El e
mare. Fiecare fabrică de automobile trebuie să mînat, şi ceea ce îl mînă nu poate fi decît frica.
ia măsuri ca noul tip să fie puţin mai rapid decît Agitaţia plină de frică şi frica agitată îşi au
cel precedent, fiecare stradă trebuie lăţită, fie- rolul lor în a-1 văduvi pe om de calităţile lui
care curbă lărgită, teoretic pentru o mai mare esenţiale. Una dintre aceste calităţi este reflecţia.
securitate, în realitate însă numai spre a se După cum am arătat în lucrarea mea Innate
putea circula încă puţin mai rapid — şi totodată Bases ofLearning, e foarte probabil ca în procesul
mai periculos. miraculos al devenirii omului să fi jucat un rol
Trebuie să ne întrebăm ce anume provoacă decisiv faptul că o fiinţă ce îşi explora curioasă
omenirii de azi daune sufleteşti mai mari: lăco- mediul înconjurător s-a trezit într-o bună zi

38 39
cercetîndu-se pe sine însăşi. Nu trebuie să con- prin pădure, am auzit la un moment dat în mod
fundăm această descoperire a propriului sine cu neaşteptat gălăgia unui aparat de radio portabil
acea mirare în faţa celor ce păreau pînă la un ce se apropia rapid, posesorul său fiind un
moment dat de la sine înţelese, mirare ce consti- biciclist de circa şaisprezece ani, care-1 ducea pe
tuie actul de naştere al filozofiei. Chiar faptul portbagaj. Soţia mea a observat: „Se teme să
că mîna care pipăia şi apuca obiectele din me- audă păsările cîntînd!" Cred că se temea numai
diul exterior era privită şi înţeleasă ca făcînd la să nu fie nevoit ca pentru o clipă să se întîl-
rîndu-i parte din mediul înconjurător trebuie să nească cu sine însuşi. Cum s-ar putea explica
fi dus la realizarea unei noi legături, ale cărei altfel faptul că oamenii care au pretenţia de a
consecinţe au fost epocale. E imposibil ca o fi intelectuali preferă propriei lor companii re-
fiinţă care încă nu are cunoştinţă de existenţa clamele de la televizor, ce te prostesc de-a
propriului său sine să dezvolte o gîndire con- binelea? Pentru simplul motiv că îi ajută să
ceptuală, un limbaj alcătuit din cuvinte, con- alunge reflecţia.
ştiinţă şi o morală responsabilă. O fiinţă ce Oamenii suferă, aşadar, din cauza solicitări-
încetează să mai reflecteze e în pericol să piardă lor nervoase şi sufleteşti la care îi obligă între-
toate aceste însuşiri şi capacităţi specific umane. cerea cu cei asemenea lor. Deşi sînt dresaţi încă
Una dintre cele mai rele consecinţe ale agi- din cea mai fragedă copilărie să vadă progrese
taţiei sau poate ale fricii care produce nemijlocit în toate formele nebuneşti de manifestare ale
agitaţie e incapacitatea oamenilor moderni de întrecerii, tocmai celor mai progresişti dintre ei
a sta fie şi numai un timp scurt singuri cu ei li se citeşte cel mai bine în ochi teama ce îi mînă,
înşişi. Ei evită orice posibilitate de autoreflecţie iar cei mai de nădejde în „a ţine pasul cu
şi meditaţie cu o consecvenţă plină de frică, de timpul" mor de infarct foarte devreme.
parcă s-ar teme ca nu cumva reflecţiile să-i pună Chiar dacă pornim de la premisa în mod
în faţa unui autoportret înfiorător, asemănător nejustificat optimistă că suprapopularea Pămîn-
cu cel pe care Oscar Wilde îl descrie în clasicul tului nu va continua în aceeaşi măsură pericu-
său roman de groază The Picture of Dorian Gray. loasă de azi, întrecerea economică a omenirii cu
Pentru atît de răspînditul viciu de zgomot, care, sine însăşi trebuie privită ca fiind suficientă
avîndu-se în vedere neuroastenia obişnuită a pentru a o distruge cu totul. Orice proces ciclic
omului modern, e de-a dreptul paradoxal, nu avînd o conexiune inversă pozitivă duce mai
avem nici o altă explicaţie în afară de aceea că devreme sau mai tîrziu la o catastrofă, iar feno-
există ceva care trebuie surclasat prin zgomot. menul despre care discutăm acum conţine mai
Aflîndu-mă împreună cu soţia la o plimbare multe astfel de procese. în afara selecţiei intra-

40 41
specifice de tip comercial care determină un atitudinea lor de a-1 răsplăti şi „condiţiona" pe
ritm de lucru din ce în ce mai rapid, se mai face consumator prin creşterea „standardului său de
simţit efectul unui al doilea proces ciclic, asu- viaţă" pentru consecvenţa sa în întrecerea cu
pra căruia Vance Packard a atras atenţia în mai aproapele, întrecere ce îi provoacă tensiune
multe dintre cărţile sale şi care duce la o creştere crescută şi îi toacă nervii.
progresivă a nevoilor omului. Din motive lesne însă, în afară de aceasta, luxul a dus la un
de înţeles, orice producător caută să sporească cerc de fenomene dăunătoare de un tip special,
pe cît posibil nevoia consumatorilor de mărfuri de care ne vom ocupa în capitolul ce urmează.
produse de el. Multe institute de cercetare „şti-
inţifică" se ocupă în mod exclusiv cu căutarea
acelor mijloace care ar fi cele mai potrivite să
ducă la realizarea acestui ţel reprobabil. în ma-
rea lor majoritate, consumatorii sînt destul de
proşti să se lase manipulaţi prin metodele
dezvoltate în urma cercetării în domeniul recla-
mei şi al formării opiniilor, mai ales datorită
fenomenelor discutate în capitolele I şi VII.
Nimeni nu se revoltă, de exemplu, împotriva
faptului că o dată cu tubul de pastă de dinţi ori
o dată cu lama de ras trebuie să cumpere şi
ambalajul care slujeşte la reclamă, fiind de
multe ori la fel de scump sau chiar mai scump
decît marfa cumpărată.
Consecinţele luxului, ce se vor face simţite
ca urmare a cercului vicios al unei creşteri cu o
conexiune inversă a producţiei şi a nevoilor, vor
distruge mai devreme sau mai tîrziu ţările vesti-
ce şi întîi de toate Statele Unite, populaţia lor
nemaifiind la un moment dat capabilă de con-
curenţă faţă de populaţia mai puţin răsfăţată
şi mai sănătoasă a ţărilor din est. Potentaţii
capitalişti dau dovadă de miopie persistînd în

42
V numai din succes sau din insucces, ci din am-
bele. O altă ipoteză propune următorul răspuns:
Moartea termică a simţurilor dacă se pune problema de a feri organismul de
anumite influenţe dăunătoare ale mediului în-
conjurător, asigurîndu-i-se condiţii optime de
căldură, lumină, umiditate ş.a., acţiunea stimu-
lilor punitivi e întru totul suficientă, constatîn-
du-se că într-adevăr apetenţa pentru un cadru
La toate fiinţele capabile să dezvolte reacţii optim, ce nu necesită aşadar acţionarea acestor
determinate de clasicul reflex al lui Pavlov, acest stimuli, apetenţă pe care din acest motiv Wallace
procedeu poate fi provocat de două tipuri de Craig o denumeşte „aversiune", se obţine de
stimuli cu efecte opuse, şi anume stimuli de cele mai multe ori în acest fel. Dacă se pune însă
obişnuire (reinforcement), de natură să accentu- problema obişnuirii unui animal cu un mod
eze un anumit comportament, şi stimuli de comportamental foarte specific, cum ar fi chiar
dezobişnuire (deconditioning, extinguishing), care şi numai aşezarea într-un anumit loc bine
au rolul de a reduce intensitatea de manifestare determinat, animalul se va lăsa cu greu convins
a unui comportament ori chiar de a-1 inhiba doar prin stimuli care cer un răspuns negativ.
total. La om, acţiunea primului tip de stimul e Va fi mai uşor să fie ademenit la locul dorit prin
legată de senzaţii de plăcere, iar acţiunea celui stimuli de răsplătire. însă Wallace Craig a arătat
de-al doilea tip, de senzaţii de neplăcere, şi con- că evoluţia a ales această cale de rezolvare a
sider că recurgerea şi în cazul animalelor supe- problemei peste tot unde era necesară obiş-
nuirea animalului cu manifestarea unui interes
rioare la termenii de răsplată şi pedeapsă nu
pentru situaţii foarte specifice de stimulare,
poate reprezenta o antropomorfizare prea crasă.
cum ar fi de pildă acelea ce duc la împerechere
Se pune întrebarea de ce programul dezvol-
ori la hrănire.
tat filogenetic al aparatului prin care se obţine
Fără îndoială că în măsura în care le consi-
această formă de învăţare lucrează cu două ti-
derăm suficiente, aceste explicaţii ale principiu-
puri de acţiuni ale stimulilor şi nu — de dragul
lui dublu al plăcerii şi neplăcerii sînt întemeiate.
simplificării — cu unul singur. La această între-
O altă funcţie a principiului plăcere-neplăce-
bare s-au dat deja diferite răspunsuri. Cel mai
re, şi anume cu siguranţă cea mai importantă,
la îndemînă răspuns e acela că efectul procesu-
poate fi recunoscută abia în momentul în care
lui de învăţare se dublează dacă organismul
o perturbare patologică scoate în evidenţă con-
este în stare să tragă în mod util concluzii nu

44 45
secinţele ce decurg în urma încetării ei. Atît în de vreme şi riscînd astfel să plătească un deget
istoria medicinei cît şi în cea a fiziologiei s-a degerat pentru o masă. Ce-i drept, e posibil să
întîmplat de multe ori ca un mecanism fizio- intervină asemenea circumstanţe care să justi-
logic bine delimitat să-şi semnaleze existenţa fice chiar şi un astfel de risc, de exemplu în ca-
abia prin consecinţele îmbolnăvirii sale. zul în care animalul de pradă e pe cale să moară
Orice obişnuire cu un mod comportamental de foame şi trebuie să mizeze totul pe ultima
care e realizată prin intermediul unei răsplătiri carte pentru a supravieţui.
menite a sublinia acel mod comportamental Faptul că principiile reciproc opuse ale răs-
determină organismul să accepte o neplăcere plăţii şi pedepsei, ale plăcerii şi neplăcerii au
prezentă de dragul unei plăceri ce va fi dobîn- într-adevăr rolul de a pune în balanţă preţul
dită în viitor sau — într-o exprimare obiectivă care trebuie plătit şi cîştigul care e de aşteptat
— să nu reacţioneze în nici un fel la unele si- reiese fără echivoc din aceea că intensitatea
tuaţii de stimulare care în absenţa procesului de amîndurora oscilează cu situaţia economică a
învăţare ar fi avut un efect de respingere şi de organismului. Atunci cînd se întîmplă să existe
dezobişnuire. Pentru a dobîndi o pradă ademe- hrană în exces, capacitatea acesteia de a stîrni
nitoare, un lup ori un cîine e dispus să facă interesul scade atît de mult, încît animalul nu
multe lucruri care altfel i-ar provoca o mare e dispus să facă nici măcar cîţiva paşi pentru a
neplăcere; el e gata să alerge prin tufişuri spi- o dobîndi, cel mai mic stimul producător de
noase, să sară în apă rece şi să se expună la neplăcere fiind de ajuns ca să blocheze apetenţa
primejdii de care în mod dovedit se teme. Acea pentru mîncare. Totodată, capacitatea de adap-
performanţă caracteristică tuturor acestor meca- tare a mecanismului plăcere-neplăcere al orga-
nisme de dezobişnuire care asigură menţinerea nismului face posibil ca la nevoie să fie plătit un
speciei constă pesemne în aceea că ele se contra- preţ exorbitant pentru atingerea unui scop vital.
pun acţiunii mecanismelor de obişnuire, neper- Aparatul care e responsabil la aproape toate
miţînd organismului să se expună în contextul fiinţele superioare de această adaptare atît de
năzuinţei sale direcţionate asupra stimulului de importantă a comportamentului la schimbătoa-
răsplătire la situaţii periculoase ce nu se află în rea „stare a pieţei" prezintă anumite caracteris-
nici un fel de relaţie cu acel cîştig care e de aş- tici fiziologice fundamentale comune aproape
teptat. Organismul nu-şi poate permite să plă- tuturor tipurilor de organizare neuro-senzorială
tească un preţ nejustificat. Un lup nu are voie cu acelaşi grad de complexitate. în primul rînd,
să pornească în cea mai friguroasă noapte pola- el e supus procesului foarte răspîndit al obişnu-
ră în toiul furtunii la vînătoare fără să ţină cont irii sau al adaptării simţurilor. Aceasta înseamnă

46 47

că fiecare combinaţie de stimuli care acţionează de multe ori consecutiv îşi pierde treptat din efect, fără ca
valoarea limită a reacţiei la alte situaţii de stimulare, chiar foarte asemănătoare, să se schimbe — ceea ce e
esenţial. în al doilea rînd, mecanismul despre care discutăm mai posedă o însuşire de asemenea larg
răspîndită, şi anume inerţia de reacţie. Dacă apare, de exemplu, un dezechilibru în urma acţiunii unor stimuli
care provoacă o neplăcere puternică, în-cetînd apoi în mod brusc, sistemul nu se reîntoarce în starea de
indiferenţă urmînd o curbă atenuată, ci depăşeşte această stare de repaus în sens opus, înregistrînd încetarea
neplăcerii ca pe o plăcere considerabilă. Se întîmplă ca în vechea glumă austriacă din popor: „Azi îi fac o
bucurie cîinelui meu. îi trag o mamă de bătaie şi apoi mă opresc."
Aceste două însuşiri fiziologice ale modului de organizare de tip plăcere-neplăcere sînt deosebit de
importante în contextul tratatului de faţă, ele putînd duce — alături de alte însuşiri proprii ale sistemului ■
— în condiţiile de viaţă ale omului civilizat modern, la perturbări periculoase ale economiei plăcerii şi
neplăcerii. Din acest motiv mă voi opri puţin asupra acestor ultime însuşiri înainte de a trece la analiza per-
turbărilor ce se pot ivi. Trebuie spus că ele derivă din condiţiile ecologice care domneau în acea perioadă a
istoriei filogenetice a omului în care s-a cristalizat — pe lîngă multe alte programări ale comportamentului
uman — mecanismul
despre care discutăm. Pe atunci, viaţa omului era grea şi plină de primejdii. Ca vînător şi carnivor, el era în
mod permanent dependent de hazardul care guverna dobîndirea prăzii, fiind astfel aproape întotdeauna
înfometat şi sub semnul nesiguranţei în privinţa hranei. Ca fiinţă tropicală ce pătrundea încetul cu încetul
către latitudini temperate, el trebuie să fi suferit mult de pe urma climei şi, luîndu-se în considerare faptul că
armele sale primitive nu-1 făceau nicidecum să fie superior marilor animale de pradă din vremea sa, e de
presupus că trăia într-o stare permanentă de alarmă şi teamă.
în aceste circumstanţe, multe lucruri pe care astăzi le considerăm „păcate" sau le privim măcar cu dispreţ
reprezentau pe atunci o strategie corectă şi chiar vitală de supravieţuire. A mîn-ca în exces era o virtute,
deoarece atunci cînd norocul îi aducea în cale drept pradă un animal mare, cel mai bun lucru pe care omul îl
avea de făcut era să mănînce cît mai mult. Acelaşi lucru e valabil şi în ceea ce priveşte lenea. Eforturile
depuse pentru prinderea prăzii erau atît de mari, încît se impunea limitarea energiei cheltuite la strictul
necesar. Omul era înconjurat la tot pasul de primejdii atît de ameninţătoare, încît asumarea oricărui risc
inutil era o prostie iresponsabilă, o prudenţă vecină cu laşitatea repre-zentînd singura maximă valabilă după
care omul trebuia să se ghideze. Pe scurt, la vremea cînd au fost programate marea majoritate a instinctelor
pe care le purtăm şi astăzi în noi,

48 49
strămoşii noştri nu trebuiau să facă faţă „bărbă- şi să scrie, ei au predicat împotriva amîndurora, <
teşte" ori „cavalereşte" vicisitudinilor existenţei, cuprinşi însă permanent de o emfază sporită
înfruntarea unor greutăţi aproape insurmonta- împotriva păcatului.
bile fiind pe atunci un fapt cotidian. Principiul Dezvoltarea tehnologiei moderne şi înainte
dezvoltat filogenetic de către mecanismul plăce- de toate a farmacologiei vine în întîmpinarea
re—neplăcere şi care prevedea evitarea primej- năzuinţei general-umane de a evita neplăcerea,
diilor inutile şi a consumului de energie era şi aceasta la dimensiuni nemaiîntîlnite. „Con-
astfel pe deplin justificat. fortul" modern este perceput de noi ca ceva de
Consecinţele dezastruoase la care a dus acest la sine înţeles, astfel încît abia dacă ne mai dăm
mecanism în condiţiile de viaţă ale omului din seama în ce măsură am devenit dependenţi de
civilizaţia contemporană se explică prin con- el. Cea mai modestă menajeră s-ar revolta ime-
strucţia sa filogenetică şi prin cele două însuşiri diat dacă i s-ar oferi o cameră cu posibilităţile
fiziologice fundamentale ale obişnuirii şi iner- de încălzire, iluminare, dormit şi spălat ce erau
ţiei, încă din vechime, înţelepţii şi-au dat sea- pe deplin satisfăcătoare pentru Goethe şi chiar
ma că nu e nicidecum spre binele omului dacă pentru ducesa Arma Amalie von Weimar. Cînd
acesta înregistrează un succes prea mare în ten- în urmă cu cîţiva ani reţeaua de distribuţie a
dinţa sa instinctivă de a obţine plăcerea şi de a curentului electric din New York a suferit o
evita neplăcerea. Oamenii vechilor culturi evo- avarie care a durat cîteva ore, mulţi oameni au
luate ştiau deja să evite orice situaţie de stimula- crezut în mod serios că a venit sfîrşitul lumii.
re legată de senzaţia de neplăcere, expunîndu-se Chiar şi aceia dintre noi care sînt convinşi de
astfel la o periculoasă moleşire care a dus pro- avantajele vechilor vremuri şi ale unei educaţii
babil nu de puţine ori la dispariţia unei culturi, de tip spartan şi-ar revizui opiniile dacă ar fi
încă din negura vremurilor oamenii şi-au dat siliţi să suporte un tratament chirurgical uzual
seama că efectul unor situaţii aducătoare de plă- acum 2000 de ani.
cere poate fi sporit printr-un complex de stimuli Prin stăpînirea progresivă a mediului încon-
abil folosiţi, variaţia acestora prevenind atenua- jurător, omul a modificat „starea pieţei" din eco-
rea ce ar fi fost provocată de obişnuinţă. Această nomia plăcerii şi a neplăcerii în direcţia unei
descoperire, pe care toate culturile superioare sensibilizări crescînde faţă de orice situaţie de
au făcut-o, a dus la păcat, care nu a reprezentat stimulare provocatoare de neplăcere şi a unei
însă nici pe departe o ameninţare la fel de seri- atenuări corespunzătoare a receptării situaţiilor
oasă pentru o cultură ca astenizarea. Atîta vreme provocatoare de plăcere. Din mai multe motive
cît au existat oameni înţelepţi care să gîndească aceasta duce la consecinţe nocive.

50 51
Intoleranţa crescîndă faţă de neplăcere — modurile comportamentale superior diferen-
combinată cu forţa de atracţie scăzută a plăcerii ţiate ale formării perechilor pentru a le putea
— face ca oamenii să-şi piardă disponibilitatea îmblînzi mai uşor.
de a investi munca grea în acţiuni care promit Deoarece mecanismul economiei plăcere-ne-
abia în viitor dobîndirea unei plăceri. Ia astfel plăcere prezintă, după cum s-a mai spus, pro-
naştere o cerinţă de satisfacere imediată a tutu- prietatea inerţiei şi astfel a formării contrastelor,
ror dorinţelor ce se ivesc. Din păcate, produ-
năzuinţa exagerată de â evita cu orice preţ cea
cătorii şi întreprinderile comerciale vin în toate
mai mică neplăcere va duce în mod inevitabil
modurile posibile în întîmpinarea acestei nevoi
la dispariţia anumitor forme ale plăcerii ce se
de satisfacere imediată (instant gratification), fără
bazează tocmai pe acţiunea contrastelor. Miezul
ca vreun consumator să-şi dea seama în ce mă-
plin de înţelepciune al vechii vorbe a lui Goethe
sură cumpărarea „avantajoasă" în rate duce de
fapt la sclavie. din balada Die Schatzgrăber că după săptămîni
de trudă urmează sărbători fericite e pe cale să
Din motive uşor de înţeles, tendinţa forţată
fie Jat uitării. înainte de toate, evitarea asiduă
de satisfacere imediată a instinctului sexual duce
a oricărei neplăceri face imposibilă bucuria. Hel-
la urmări nefaste. O dată cu pierderea capaci-
mut Schulze a atras atenţia asupra faptului că
tăţii de a urmări un ţel mai îndepărtat dispar
toate modurile comportamentale fin diferenţiate în mod ciudat termenul şi conceptul de „Freude"
ale peţitului şi formării perechilor, atit cele in- (bucurie) nu exista la Freud. Acesta cunoaşte
stinctuale cît şi cele programate cultural, aşadar plăcerea de a savura, dar nu şi bucuria. Schulze
nu numai acelea care au luat naştere în decursul afirmă că atunci cînd ajungi transpirat şi obosit,
istoriei filogenetice în scopul menţinerii cuplu- cu degete julite şi dureri musculare într-un vîrf
lui, ci şi normele de comportare specific umane de munte greu accesibil, nu simţi probabil nici
care servesc unor funcţii analoage în cadrul vieţii o plăcere la cumpăna dintre eforturile şi peri-
culturale. A considera „animalică" această îm- colele urcuşului şi cele încă mai mari ale cobo-
perechere imediată ridicată la rangul de normă rîşului, avînd în schimb parte de cea mai mare
şi proslăvită în atîtea filme din ziua de astăzi, bucurie ce se poate imagina. Plăcerea de a savu-
care a ajuns să caracterizeze comportamentul ra mai poate fi în orice caz dobîndită şi fără a
uman actual, ar fi o eroare, deoarece aşa ceva fi nevoie să se plătească în schimb preţul neplă-
se întîmplă doar extrem de rar la animalele cerii sub forma unei munci grele, însă nu acelaşi
evoluate, dacă facem abstracţie de animalele lucru se poate spune despre frumoasa scînteie
de casă, pe care omul le-a „dezvăţat" de toate divină a bucuriei. Intoleranţa crescîndă faţă de
neplăcere, ce se înregistrează în zilele noastre,
52 53
transformă oscilaţiile profunde ale vieţii umane, get involved). Strădania anumitor grupuri cultu-
conforme cu firea lucrurilor, într-un plan nivelat rale de a evita cu orice preţ orice doliu şi jelire
artificial, manifestările copleşitoare ale simţu- duce la consecinţe bizare şi stranii în privinţa
rilor ce aveau amplitudini considerabile dege- modului de a reacţiona la moartea celor dragi.
nerînd într-o vibraţieabia perceptibilă, care face La mari părţi ale populaţiei nord-americane,
ca din lumini şi umbre să nu mai rămînă decît moartea e refulată în sens freudian, nemaivor-
un cenuşiu fără contur. Pe scurt, ea produce bindu-se de cel răposat, care dispare astfel deo-
plictiseală de moarte. dată, fără să mai fie pomenit, ceea ce ar fi
Această „moarte termică emoţională" pare considerat ca o lipsă de tact, iar toată lumea se
să ameninţe într-un mod cu totul special acele comportă ca şi cînd el nu ar fi existat niciodată.
bucurii şi suferinţe ce decurg în mod necesar Şi mai cutremurătoare este minimalizarea mor-
din relaţiile noastre sociale, din legăturile noastre ţii, înfierată satiric de Evelyn Waugh în cartea
cu soţii şi copiii, cu părinţii, rudele şi prietenii. sa The Lovea One. Cadavrul e machiat în mod
Ipoteza pe care Oskar Heinroth a lansat-o în artistic şi toţi consideră că e de datoria lor să se
1910, conform căreia „în cazul comportamentu- arate încîntaţi de aspectul său plăcut.
lui nostru faţă de familie ori străini, în demer- în comparaţie cu efectele distrugătoare asu-
surile noastre pentru obţinerea dragostei sau pra adevăratei firi a omului ce decurg din larg
prieteniei cuiva, e vorba de procese pur înnăs- răspîndită evitare a neplăcerii, strădaniile la fel
cute, avînd rădăcini cu mult mai vechi decît se de răspîndite depuse în vederea obţinerii plă-
credea în general", a fost pe deplin confirmată cerii par de-a dreptul inofensive. Aproape că
de rezultatele moderne ale etologiei umane. s-ar putea spune că omul civilizat modern e
Programarea genetică a tuturor acestor moduri prea nesîngeros şi blazat pentru a putea dez-
comportamentale deosebit de complexe face ca volta un păcat marcant. Deoarece continua scă-
ele să nu aducă numai bucurie, ci şi multă su- dere a capacităţii de a trăi plăceri se datorează
ferinţă. „O greşeală foarte răspîndită care induce în cea mai mare parte obişnuirii cu situaţii de
în eroare mulţi tineri este părerea că dragostea stimulare din ce în ce mai puternice, nu e de
ar conduce întotdeauna doar la plăcere", spune mirare că oamenii blazaţi sînt necontenit în
Wilhelm Busch. Cine vrea să evite suferinţa se căutarea unor situaţii noi de stimulare. Această
sustrage unei părţi esenţiale a vieţii umane. „neofilie" afectează cam toate relaţiile cu obiec-
Această tendinţă vizibilă se alătură în mod pe- tele din mediul ambiant de care omul e în stare.
riculos aceleia ce rezultă în urma suprapopu- Pentru cel care a căzut pradă bolii culturale
lării, despre care am mai vorbit la p. 19 (not to despre care vorbim, o pereche de pantofi, un

54 55

costum ori un automobil îşi pierd după un timp de posesie forţa de atracţie în mod perfect analog cu
iubita, prietenul sau chiar patria. Atunci cînd se mută, mulţi americani îşi vînd obiectele din casă cu o
uşurinţă surprinzătoare, pentru a-şi cumpăra apoi altele noi. Un mijloc de a atrage clienţii, la care se recurge
tot timpul în reclamele diferitelor agenţii turistice, este perspectiva unor „noi prietenii". La prima vedere
poate părea paradoxal sau chiar cinic dacă voi afirma că regretul pe care îl resimţim atunci cînd aruncăm la
gunoi o fidelă pereche de pantaloni vechi ori o bătrînă pipă credincioasă are anumite rădăcini comune cu
legăturile sociale prin care sîntem uniţi de prieteni umani. Dacă stau să mă gîndesc ce sentimente m-au
încercat atunci cînd m-am hotărît în cele din urmă să vînd vechea noastră maşină de care se legau ne-
numărate amintiri din călătorii frumoase, îmi dau seama că ele semănau calitativ cu cele nutrite la
despărţirea de un vechi prieten. Această reacţie, care faţă de un obiect neînsufleţit este bineînţeles total
deplasată, nu numai că este justificată în cazul unui animal superior, cum ar fi de pildă un cîine, ci poate
fi chiar un test pentru bogăţia ori sărăcia sufletească a unui om. M-am îndepărtat sufleteşte de mulţi
oameni care vorbeau astfel de cîinele lor: „... şi apoi ne-am mutat la oraş şi a trebuit să-1 dăm." Neofilia
reprezintă un fenomen deosebit de bine venit pentru marii producători şi care poate fi astfel exploatat,
datorită receptivităţii ma-

56
selor la îndoctrinare, ce va fi discutată în capitolul VII, încît să ducă la cîştiguri mercantile în stil mare.
„Built-in obsoletion", adică „învechire inserată", iată principiul care joacă un rol foarte important în moda
vestimentară, precum şi în cea a automobilelor.
Să luăm în considerare la sfîrşitul acestui capitol posibilităţile de combatere a moleşirii şi a morţii
termice a simţurilor prin mijloace terapeutice. Pe cît de uşor de înţeles sînt cauzele lor, pe atît sînt
de greu de înlăturat. Ceea ce lipseşte este de bună seamă un Obstacol natural, a cărui depăşire să-1
călească pe om, obligîndu-1 la toleranţă faţă de neplăcere şi dăruindu-i în caz de succes bucuria
reuşitei. Marea dificultate constă în faptul că acest obstacol trebuie să fie, după cum am mai spus, unul
natural. învingerea unor greutăţi artificial construite ale vieţii nu dă nici o satisfacţie. Kurt Hahn a
obţinut mari succese terapeutice însărcinînd tineri plictisiţi şi blazaţi cu salvarea celor pe cale să se înece
în zonele de coastă, în asemenea situaţii de afirmare, ce implică nemijlocit straturile adînci ale
personalităţii, mulţi dintre cei trataţi şi-au aflat vindecarea. Metode analoage a aplicat şi Helmut
Schulze, care şi-a adus pacienţii în situaţii profund periculoase, în „situaţii limită", cum le numeşte el,
ce-i pun pe cei moleşiţi într-un mod atît de serios şi de dur faţă-n faţă cu viaţa, încît, exprimat mai
vulgar, le piere nebunia. în ciuda succesului pe care l-au înregistrat, terapiile dez-
57
voltate în mod independent de Hahn şi Schulze şi depăşirea acestor obstacole e fără îndoială
nu pot aduce o soluţie generală a problemei, îndeajuns de dificilă spre a se asigura situaţii de
deoarece e imposibil să se aranjeze un număr afirmare satisfăcătoare pentru fiecare dintre noi.
suficient de naufragii artificiale pentru a le da Rolul educaţiei e ca aceste obstacole să le fie
sentimentul afirmării proprii tuturor celor care cunoscute tuturor oamenilor.
au nevoie de el, după cum e imposibil şi ca toţi
aceştia să fie îmbarcaţi în planoare şi speriaţi
într-atît încît să-şi dea seama cît de frumoasă e
de fapt viaţa. în mod ciudat, un posibil model
al unei vindecări de durată apare în cazurile
deloc rare în care plictiseala morţii termice emo-
ţionale duce la o încercare de sinucidere ce lasă
urme definitive mai mult sau mai puţin grave.
Un experimentat profesor de nevăzători din
Viena mi-a povestit cu mulţi ani în urmă că
tinerii care îşi răpesc singuri lumina ochilor
trăgîndu-şi un glonte în tîmplă cu intenţia de a
se sinucide nu mai recurg niciodată la o a
doua încercare. Nu numai că ei continuă să
trăiască, dar se şi maturizează în mod ciudat,
devenind oameni echilibraţi, ba chiar fericiţi.
Ceva similar s-a întâmplat în cazul unei doam-
ne, care, pe cînd mai era încă fetiţă, şi-a rupt
coloana aruncîndu-se de la fereastră în intenţia
de a se sinucide, ducînd apoi cu toată para-
plegia o viaţă demnă şi fericită. Fără îndoială
că a fost vorba de crearea unui obstacol greu de
depăşit care a făcut ca pentru toţi aceşti tineri
disperaţi din plictiseală viaţa să merite din nou
să fie trăită.
Nu ducem lipsă de obstacole pe care trebuie
să le depăşim pentru a evita pieirea omenirii,
58
VI mutaţii ce duc la dispariţia unor însuşiri, ele
producîndu-se aproape inevitabil mai devreme
D ecăderea genetică ori mai tîrziu. Dacă ele se referă la compor-
tamentul altruist de care am vorbit, ele trebuie
să însemne pentru cel vizat un avantaj al selec-
ţiei din care presupunem că apărarea celui la fel
cu el este periculoasă. Aşadar, mai devreme sau
mai tîrziu „elementele asociale" care parazitea-
Apariţia şi, mai mult, dăinuirea acelor mo- ză în cadrul modurilor de comportarea socială
duri de comportare socială care aduc pe de o ale membrilor încă normali ai societăţii ar trebui
parte foloase comunităţii, dăunînd însă pe de să penetreze societatea. Bineînţeles, acest lucru
altă parte individului, reprezintă — după cum e valabil numai pentru acele animale sociale la
a demonstrat de curînd Norbert Bischof — o care funcţiile reproducerii şi muncii sociale nu
grea problemă pentru orice încercare de expli- sînt împărţite între indivizi diferiţi, după cum
care pe baza principiilor mutaţiei şi selecţiei. se întîmplă în cazul insectelor care trăiesc în
Chiar dacă procesele de selecţie a grupelor, care colonii. La ele, problemele schiţate aici nu exis-
nu sînt atît de uşor de înţeles şi asupra cărora tă, şi poate că aceasta constituie motivul fap-
nu doresc să insist aici, ar putea explica apariţia tului că „altruismul" soldaţilor şi lucrătorilor a
modurilor de comportare „altruiste", sistemul putut lua forme atît de radicale în rîndul acestor
social ce ia naştere în acest fel va fi totuşi în mod animale.
necesar labil. Dacă, de pildă, în cazul stăncuţei, Nu ştim ce împiedică penetrarea societăţii
coloeus monedula L., a apărut o reacţie de apăra- de către paraziţi sociali în cazul animalelor
re, prin care fiecare individ intervine cu un curaj vertebrate sociale. De altfel, e greu să ne în-
extraordinar pentru salvarea unui alt exemplar chipuim că o stăncuţă ar putea lua atitudine în
din aceeaşi specie încolţit de un animal de pra- faţa „laşităţii" unui tovarăş social care nu par-
dă, nu e greu să ne dăm seama din ce motive ticipă la reacţia de apărare a unui camarad.
un grup ai cărui membri deţin acest mod de „Luarea unei atitudini" faţă de o comportare
comportare are şanse de supravieţuire mai mari asocială e un fapt cunoscut numai la un nivel
decît unul nevoit să se lipsească de el. Ce îm- de integrare relativ inferior precum şi la cel mai
piedică însă apariţia în interiorul grupului a unor înalt nivel de integrare a sistemelor vii, adică la
indivizi lipsiţi de reacţia de apărare a camara- nivelul „statului" celular şi la cel al societăţii
zilor? Trebuie să ne aşteptăm întotdeauna la umane. Imunologii au descoperit faptul extrem

60 61
de interesant că există o legătură strînsă între spunea: „De dreptul care s-a născut cu noi, de
capacitatea de formare a anticorpilor şi peri- acela nu e vorba, din păcate, niciodată." Cre-
colul apariţiei unor tumori maligne. Se poate dinţa în existenţa unui drept natural inde-
chiar afirma că formarea substanţelor specifice pendent de vreo legislaţie determinată cultural
de apărare a putut fi „inventată" numai în con- e însă legată fără îndoială încă din vechime de
diţiile unei presiuni selective exercitate în cazul părerea că acest drept ar fi de origine supra-
organismelor cu viaţă lungă şi, înainte de toate, naturală, nemijlocit divină.
în cazul organismelor cu o perioadă de creştere Printr-un ciudat concurs de împrejurări, în
mare, de către pericolul permanent ca în urma ziua cînd m-am apucat să scriu capitolul de faţă
nenumăratelor diviziuni celulare prin aşa-nu- am primit de la Peter H. Sand, cercetător al
mita mutaţie ramificată să ia naştere pericu- dreptului comparat, o scrisoare din care citez:
loase forme celulare „asociale". La nevertebrate „Din ce în ce mai mult, analizele noi ale drep-
nu există nici tumori maligne şi nici formare de tului comparat se preocupă de asemănările struc-
anticorpi, aceste fenomene apărînd brusc în turale dintre diferite sisteme juridice ale lumii
lanţul fiinţelor vii o dată cu primele vertebrate, (după cum e cazul, de exemplu, într-un recent
peştii ciclostomi, printre care se numără de publicat proiect de echipă al Universităţii Cor-
exemplu mreana cu nouă ochi. Probabil că am neli, «Common Core of Legal Systems»). Pentru
muri cu toţii la o vîrstă fragedă în urma tu- corespondenţele într-adevăr relativ numeroase
morilor maligne dacă organismul nostru nu ar s-au dat pînă acum trei explicaţii mai
fi dezvoltat sub forma reacţiilor sale imunitare importante: una dintr-o perspectivă metafizică
un fel de „poliţie celulară" care opreşte la timp asupra dreptului natural (corespunzînd vita-
buruienile asociale. liştilor din ştiinţele naturii), una istorică (schim-
La om, un membru normal al societăţii pre- bul de idei prin difuzie şi prin contactul dintre
zintă moduri de reacţie specifice într-un grad diferitele sisteme juridice, ceea ce înseamnă deci
înalt, prin care el răspunde unui comportament un comportament însuşit prin imitaţie) şi una
asocial. Noi, oamenii, „ne revoltăm", şi pînă şi ecologică (adaptarea la condiţiile de mediu,
cel mai blînd intervine cu fapta dacă e martorul respectiv infrastructură, altfel spus, un mod de
maltratării unui copil sau al violării unei femei. comportare însuşit prin experienţa comună). De
O analiză comparată a structurii dreptului la curînd, la acestea se adaugă şi o explicaţie psiho-
diferite culturi scoate la iveală o corespondenţă logică a «simţului comun al dreptului» (noţiune
ce merge pînă în detalii şi care nu se poate ex- de instinct!) din experienţe tipice ale copilăriei,
plica prin considerente cultural-istorice. Goethe explicaţie ce se revendică în mod direct de la

62 63
Freud (l-aş numi în primul rînd pe prof. Albert Şi în criminologia modernă se pune între-
Ehrenzweig din Berkeley cu «jurisprudenţa psih- barea ce laturi ale comportamentului criminal
analitică»). Această orientare nouă se remarcă se bazează pe dispariţii genetice ale unor mo-
în esenţă prin conştientizarea faptului că, pornind duri de comportare şi inhibiţii înnăscute şi ce
de la fenomenul social de «drept», ea ajunge la laturi pot fi explicate prin perturbări în trans-
structuri individuale, pe cînd în teoria tradiţio- miterea culturală a normelor sociale. Numai că
nală a dreptului se întîmplă invers. Consider aici răspunsul la această întrebare, deşi la fel de
însă regretabil faptul că se pune mereu accent pe dificil, prezintă o importanţă practică mult mai
modurile de comportare însuşite, pierzîndu-se mare decît în ştiinţa juridică. Dreptul rămîne
din vedere posibile moduri de comportare în- drept, el trebuind respectat indiferent dacă struc-
născute în domeniul dreptului. După lectura tra- tura sa e determinată de o evoluţie filogenetică
tatelor dumneavoastră complete (în parte greu ori culturală. La judecarea unui criminal, între-
de rumegat pentru un jurist) sînt ferm convins barea dacă defectul său e determinat genetic ori
de faptul că în ceea ce priveşte acest misterios educaţional e foarte importantă pentru perspec-
«simţ al dreptului» (termen care, de altfel, apare tivele de a-1 reintegra în societate. Ce-i drept, e
cu mult timp în urmă în teoria dreptului, dar posibil ca aberaţiile genetice să poată fi corec-
fără vreo explicaţie) e vorba în mare măsură de tate printr-un antrenament cu un scop precis,
moduri de comportare tipice înnăscute." aşa cum după afirmaţiile lui Kretschmer e po-
Sînt întru totul de acord cu acest punct de sibil ca multe persoane excesiv de suple să
vedere, fiind însă totodată pe deplin conştient dobîndească printr-o gimnastică făcută cu o
de marile dificultăţi care survin în aducerea consecvenţă de-a dreptul schizotimă în mod
unei dovezi necesare în acest sens, dificultăţi la secundar o musculatură cu adevărat atletică.
care face referire şi domnul prof. Sand în scri- Dacă tot ceea ce este programat filogenetic nu
soarea sa. Dar indiferent de ce ne va aduce în ar putea fi influenţat ipsofacto prin învăţare şi
viitor cercetarea în domeniul surselor filogene- educaţie, atunci omul ar fi o minge iresponsa-
tice şi ale istoriei culturii, putem considera ca bilă în bătaia pornirilor sale instinctive. întreaga
un fapt ştiinţific că specia homo sapiens dispune convieţuire culturală porneşte de la premisa că
de un sistem într-un înalt grad diferenţiat al omul învaţă să-şi stăpînească instinctele, toate
modurilor de comportare, care serveşte, în mod predicile ascezei avînd tocmai acest sîmbure de
perfect analog cu sistemul de formare a anti- adevăr. Dar dominaţia pe care raţiunea şi res-
corpilor în statul celular, la eliminarea para- ponsabilitatea o exercită nu are o forţă nelimita-
ziţilor dăunători comunităţii. tă. La omul sănătos, ea se limitează să-1 încadreze

64 65
în societatea culturală. Cel sănătos sufleteşte şi duce — în cel mai bun caz — la incapacitatea
psihopatul — pentru a reveni la vechea mea de a realiza legături sociale, incapacitate ce se
parabolă — nu se deosebesc între ei mai mult manifestă din punct de vedere simptomatic foar-
decît un om cu un defect compensat al inimii te asemănător cu deficienţa afectivă înnăscută.
şi un om cu un defect necompensat al inimii. Aşadar, nu toate defectele înnăscute sînt incura-
Aşa cum a spus-o foarte bine Arnold Gehlen, bile, după cum există defecte dobîndite care sînt
omul e prin natura sa, adică prin filogeneza sa, incurabile; vechiul principiu al medicului, care
o fiinţă culturală. Cu alte cuvinte, pornirile sale spune că „e mai bine să previi decît să vindeci"
instinctive şi stăpînirea lor responsabilă, cul- e valabil şi pentru perturbări sufleteşti.
tural determinată, formează un sistem, în care Credinţa în atotputernicia reacţiei determina- .
funcţiile celor două subsisteme se află în per- te se face vinovată în mare măsură de anumite
fectă rezonanţă. Un dezechilibru cît de mic duce sentinţe judecătoreşti bizare. F. Hacker relatează ,
la o perturbare, acest lucru întîmplîndu-se mai în prelegerile sale de la Clinica Menning din To-
uşor decît şi-ar închipui marea majoritate a oa- peka, Kansas., despre un caz în care un tînăr uci-
menilor, care înclină să creadă în atotputernicia gaş e eliberat dintr-o clinică după un tratament
raţiunii umane şi a învăţării. Dar dimensiunile psihoterapeutic în urma căruia e considerat „vin-
compensării pe care omul o realizează exersîn- decat", pentru a săvîrşi apoi la scurt timp o nouă
du-şi dominaţia asupra propriilor porniri sînt crimă. A fost nevoie ca acest lucru să se repete
din păcate reduse. de patru ori, societatea umană, democratică şi
înainte de toate, criminologia ştie prea bine behavioristică ajungînd la concluzia că ucigaşul
cît de reduse sînt perspectivele de a face din aşa- reprezintă un pericol public abia după ce acesta
numitele persoane cu deficienţă afectivă oameni şi-a răpus cea de-a patra victimă.
sociali. Acest lucru este valabil în egală măsură Aceşti patru morţi reprezintă o pagubă mică *
pentru cei născuţi cu deficienţă afectivă şi pen- în comparaţie cu atitudinea opiniei publice ac-
tru acei nefericiţi care s-au ales cu aproximativ tuale faţă de fenomenul infracţional în ansam-
aceleaşi perturbări, în urma unei educaţii defec- blu. Convingerea că toţi oamenii s-ar naşte egali şi
tuoase, îndeosebi prin Hospitalisation1 (Rene că toate cusururile morale ale infractorului s-ar
Spitz). Un contact social personal insuficient cu datora păcatelor comise de cei care l-au educat a
mama în timpul celei dintîi perioade a copilăriei devenit o adevărată religie, ducînd la
1
distrugerea oricărui simţ natural al dreptului,
Dereglare ireversibilă din perioada fragedei co- mai ales la cei care suferă mutaţii în plan etic şi
pilării (n.t.). se consideră, plini de autocompătimire, vie- •
66 67
time ale societăţii. Un ziar austriac a prezentat Auschwitz, eutanasia, ura de rasă, genocidul şi
de curînd următoarea ştire de senzaţie: „Frica linşajul. Trebuie să ne fie clar faptul că, dacă se
de părinţi îl împinge pe un tînăr de şaptespre- va întîmplă vreodată ca pendulul să ajungă
zece ani la crimă." El o violase pe sora sa în în stare de echilibru, capetele sale vor arăta
vîrstă de zece ani, strangulînd-o apoi în urma amîndouă valori adevărate: la „stingă" valoarea
ameninţării acesteia de a spune totul părinţilor, afirmării libere a individului, iar la dreapta
în înlănţuirea complexă de efecte, părinţii îşi valoarea sănătăţii sociale şi culturale. Inumane
vor fi avut măcar întrucîtva partea lor de vină, devin numai excesele în ambele sensuri. Osci-
dar cu siguranţă nu prin aceea că i-au insuflat laţia continuă, în America profilîndu-se deja
băiatului prea multă teamă. pericolul ca în urma revoltei pe deplin îndrep-
Aceste extreme în mod evident patologice ale tăţite în sine, dar lipsite de măsură, a tinerilor
formării opiniilor pot fi înţelese abia atunci cînd şi a negrilor, să li se dea elementelor de extremă
ştim că ea este o funcţie a acelor sisteme de dreaptă mult doritul prilej pentru a predica
reglare care tind spre oscilaţii. Opinia publică animate de vechea lipsă de măsură, de care nu
manifestă inerţie, reacţionînd abia după mulţi pot fi dezvăţate, revenirea în forţă la polul opus.
„timpi morţi" la acţiunea unor factori noi; tot- Cel mai rău lucru îl reprezintă însă faptul că
odată, ei îi plac simplificările grosiere, ce repre- aceste oscilaţii ideologice, pe lîngă faptul că nu
zintă de multe ori exagerări ale unor stări de sînt cu nimic atenuate, prezintă o tendinţă peri-
fapt. De aceea, opoziţia care ia atitudine critică culoasă de a deveni, amplificîndu-se, „catas-
faţă de o opinie publică este aproape întotdea- trofe de reglare". Este de datoria oamenilor de
una în drept. Dar ea ocupă în noianul curentelor ştiinţă să găsească de urgenţă măsurile necesare
de opinie poziţii extreme, pe care nu le-ar fi adop- pentru atenuarea acestei oscilaţii diavoleşti.
tat niciodată dacă nu şi-ar fi propus să compen-
Faptul că şi aici cerinţa de a-1 trata cu omenie
seze opinia opusă. Dacă opinia care pînă în acel
pe individul luat în parte se află în contradicţie
moment fusese dominantă pierde masiv teren,
cu interesele omenirii reprezintă una dintre apo-
ceea ce îndeobşte se întîmplă în mod brusc, ea
riile omenirii civilizate. Compasiunea noastră
pendulează către poziţia extremă, la fel de exa-
faţă de cel situat din cauza unor perturbări com-
gerată, pe care se situase pînă atunci opoziţia.
Actuala imagine deformată a unei democra- portamentale la marginea societăţii, fiind mar-
ţii liberale se află la punctul culminant al unei cat de o deficienţă ce poate fi cauzată la fel de
oscilaţii. La polul opus, unde pendulul s-a găsit bine de o dereglare ireversibilă din perioada fra-
nu cu mult timp în urmă, stau Eichmann şi gedei copilării (Hospitalisation) ori de o lacună
genetică, împiedică protejarea celui normal din

68 69
punct de vedere comportamental. Cum încerci în sensul lui Erikson şi aflîndu-se la baza multor •
să împărţi oamenii în persoane normale şi per- fenomene de proiecţie pe care psihologia soci
soane cu deficienţe, eşti suspectat că pledezi ală le cunoaşte prea bine, printre care se află şi
pentru camera de gazare. căutarea tipică a „ţapului ispăşitor" pentru pro
Fără îndoială că „misteriosul simţ al dreptu- priul eşec şi multe alte impulsuri extrem de
lui", de care vorbeşte P. H. Sand, este un sistem periculoase şi de imorale, care — neputînd fi
de reacţii determinate în mod genetic şi care ne diferenţiate de către cineva lipsit de exerciţiu —
fac să acţionăm împotriva comportamentului converg în acel simţ global al dreptului.
asocial al unor indivizi din aceeaşi specie. Ele
indică melodia de bază, invariabilă în perioade •
istorice, pe baza căreia au fost compuse diferi- Totuşi acesta e la fel de indispensabil pentru
tele sisteme morale şi de drept ale culturilor în angrenajul modurilor noastre de comportare
parte, ce au luat naştere în mod independent socială cum este glanda tiroidă pentru hormoni,
unul de altul. Nu încape nici o îndoială că iar tendinţa perfect vizibilă din zilele noastre de
probabilitatea unor erori crase ale acestui simţ a-1 condamna în întregime şi de a-1 anihila e în
nereflectat al dreptului este la fel de mare ca la aceeaşi măsură greşită ca încercarea de a vin
oricare alt mod instinctiv de a reacţiona. Cel deca boala lui Basedow prin extirparea totală
care, aparţinînd unei culturi străine, „face gafe" a tiroidei. Eliminarea simţului natural al dreptu- •
(tăind, de pildă, un palmier sfînt, după cum li lui prin tendinţa actuală către toleranţă absolută
s-a întîmplat participanţilor la prima expediţie e întărită în acţiunea ei periculoasă de doctrina
germană în Noua Guinee) va fi ucis cu acelaşi pseudodemocratică, ce afirmă că întregul com
simţ autosuficient al dreptăţii ca un membru portament uman ar fi însuşit prin învăţare. Mul
oarecare al societăţii ce săvîrşeşte, chiar fără te aspecte din comportamentul nostru benefic
vină, o crimă împotriva tabuurilor culturii. Acel ori dăunător societăţii reprezintă o binecuvînta-
„mobbing", care duce atît de uşor la justiţia prin re ori un blestem al unei amprente puse încă din
linşaj, este într-adevăr unul dintre modurile cea mai fragedă copilărie de nişte părinţi mai
comportamentale cele mai inumane la care oa- mult sau mai puţin înţelegători, responsabili şi
menii moderni normali ajung să recurgă. El se înainte de toate sănătoşi din punct de vedere
face vinovat de toate atrocităţile comise împo- emoţional. Altele, nu mai puţin numeroase, sînt
triva „barbarilor" din afară precum şi împotriva determinate genetic. Ştim că marele imperativ
minorităţilor din sînul propriei societăţi, accentu- al întrebării responsabile şi categorice nu poate
înd înclinaţia spre o pseudoformare a speciilor compensa decît în foarte mică măsură neajun
surile din cadrul comportamentului social, do-
bîndite prin educaţie ori pe cale genetică.

70 71
Dacă ai învăţat să gîndeşti biologic, cunos- negativ de selecţie! Din fericire, progresul eco- •
cînd la fel de bine puterea pornirilor instinctive nomic nu este corelat în mod necesar cu rata de
şi relativa insuficienţă a oricărei morale respon- reproducere.
sabile şi a tuturor principiilor bune, şi dacă pe Faptul că nu ne putem dispensa de morală
deasupra ştii să priveşti perturbările compor- este ilustrat foarte bine de o veche glumă evre-
tamentului social dintr-o perspectivă psihiatrică iască: Un miliardar vine la un şadhen (agent
a ps\k\o\og\\loT abisale, ayu.i\gi să rvu mai corv- matrimonial), lMtvd să se Metea^ă că ar vrea
damni „delincvenţii" cu acea mînie justiţiară să se căsătorească. Plin de zel, şadhenul începe
specifică naivului cu sentimente puternice. Cel eleîndată, săridiceîn slăvi o fatănespus de
afectat de o perturbare funcţională va fi atunci frumoasă, ce ajunsese de trei ori la rînd Miss
privit mai degrabă ca un bolnav vrednic de America, dar bogătaşul dă din cap: „Frumos
compasiune şi nu ca un om rău posedat de sînt şi eu." Cu prezenţa de spirit caracteristică
Satană, lucru altminteri perfect posibil din profesiei sale, şadhenul se apucă imediat să la-
punct de vedere teoretic. Dacă însă la această ude o altă partidă interesantă, ce dispunea de o
din urmă poziţie îndreptăţită se adaugă credinţa zestre de mai multe miliarde de dolari. „Nu-mi
eronată a doctrinei pseudodemocratice că, trebuie", spuse bogătaşul, „sînt şi eu destul de
fiind structurat prin condiţionare, orice com- bogat". Imediat şadhenul trece la un al treilea
portament uman poate fi transformat şi corectat registru, aducînd vorba de o tînără care la 21 de
în mod nelimitat prin procedeul condiţionării, ani era conferenţiar în matematică, ocupînd în
se ajunge la o păcătuire gravă împotriva comu- prezent, la numai 24 de ani, postul de profesor
nităţii umane. titular la catedra de Informatică a MIT. „Nu-mi
Spre a ne da seama de pericolele ce iau naş- trebuie soţie deşteaptă", spune miliardarul cu
tere pentru omenire în urma dispariţiei pe cale dispreţ, „deştept sînt şi eu." La care şadhenul
genetică a unor instincte este nevoie să înţe-• strigă disperat: „Pentru numele lui Dumnezeu,
legem că în condiţiile vieţii civilizate moderne ce fel de soţie doriţi?" „Una cuviincioasă", îi răs-
nu există nici un factor care să acţioneze în sen- punde bogătaşul.
sul realizării unei selecţii pentru simplul motiv
că aşa se cuvine, excepţie făcînd poate numai Ştim de la animalele noastre de casă şi chiar
simţul nostru înnăscut pentru valoarea bunei- de la animalele sălbatice care s-au înmulţit în
cuviinţe. în cadrul întrecerii economice pe care captivitate cît de repede se degradează modu-
o trăieşte cultura occidentală, împotriva acestei rile de comportare socială în cazul dispariţiei
valori se manifestă fără îndoială un criteriu selecţiei specifice. La anumite specii de peşti
care-şi îngrijesc puii, înmulţirea artificială a dus
72 73
numai în decursul cîtorva generaţii la asemenea să apară drept „nobil". în mod perfect analog
perturbări genetice ale capacităţii de a-şi îngriji decurge şi aprecierea noastră, bazată pe simţuri,
puii, încît abia dacă se mai găsea o pereche în a caracteristicilor comportamentale distruse ori
stare să o facă aşa cum trebuie. în mod ciudat măcar periclitate prin domesticire: dragostea ma-
analog cu degradarea normelor de comportare ternă, acţionarea cu altruism şi curaj pentru fa-
socială determinate cultural (p. 74 şi urm.), şi milie şi societate sînt în aceeaşi măsură norme
în această privinţă mecanismele cele mai dife- comportamentale programate instinctiv ca şi
renţiate, cele care au parcurs doar o scurtă evo- mîncatul şi împerecherea, dar noi le resimţim
luţie istorică, par a fi deosebit de predispuse la în mod clar ca fiind mai bune şi mai nobile.
această perturbare. Vechile instincte atît de în tratatele amintite am ilustrat în mod amă-
răspîndite, cum ar fi instinctul de a mînca şi nunţit ce legă'turi strînse există între periclitarea
instinctul sexual, manifestă adesea o tendinţă anumitor caracteristici prin domesticire şi prin
spre hipertrofiere, dar trebuie luat în conside- felul în care le apreciem datorită simţului nostru
rare aici faptul că, atunci cînd îmblînzeşte un etic şi estetic. Corelarea este prea evidentă pen-
animal, omul încurajează în mod selectiv lă- tru a fi o întîmplare, singura explicaţie posibilă
comia acestuia de a mînca şi pornirea către constînd în supoziţia că judecăţile noastre de
împerechere, ambele făcute la întîmplare, fără valoare s-ar baza pe anumite mecanisme imple-
alegere, căutînd în schimb să elimine pornirile mentate avînd scopul de a pune o barieră în
agresive şi de evadare, pe care el le consideră calea unor fenomene de degradare bine preci-
dăunătoare. zate care ar ameninţa omenirea. Se prea poate
Privit în mare, animalul de casă e într-adevăr ca şi simţul dreptului să se bazeze pe o struc-
o caricatură răutăcioasă a stăpînului său. într-o tură programată filogenetic, a cărei funcţie să
lucrare mai veche (1954) am arătat că receptarea fie contracararea penetrării societăţii de către
noastră estetică a valorilor prezintă legături indivizi asociali.
vizibile cu acele transformări corporale ce se Un sindrom al mutaţiilor genetice care a
manifestă în mod regulat în cazul îmblînzirii apărut fără nici o îndoială în mod analog şi din
animalelor. Atrofia musculară, depunerea stra- aceleaşi cauze la om şi la animalele sale de casă
tului adipos în zona burţii, scurtarea bazei cra- este combinaţia ciudată între precocitatea sexu-
niene şi a extremităţilor sînt semne tipice ale ală şi întinerirea permanentă. Cu mult timp în
domesticirii, fiind considerate în general neplă- urmă, Bolk a arătat că, prin foarte multe carac-
cute atît în cazul animalului cît şi în cel al omu- teristici corporale, omul seamănă mult mai mult
lui, opusul lor făcîndu-1 în schimb pe proprietar cu formele tinere ale celor mai apropiate rude

74 75
zoologice ale sale decît cu animalele adulte. Ră- lor pot genera un comportament infantil. E
mînerea permanentă într-o stare de tinereţe e de- foarte probabil ca la aceste procese determinate
numită îndeobşte în biologie neotenie. L. Bolk genetic să se adauge altele, determinate cultu-
(1926) atrage atenţia asupra acestui fenomen în ral. Cerinţa fremătătoare de satisfacere imediată
cazul omului, punînd însă un accent deosebit a simţurilor, lipsa oricărei responsabilităţi şi a
pe încetinirea ontogenezei umane şi vorbind de oricărui scrupul faţă de sentimentele altora sînt
cele mai multe ori de retardare. Ontogeneza tipice pentru copiii mici, fiind în cazul lor per-
corpului uman prezintă aspecte similare cu cea fect scuzabile. Munca susţinută în vederea unui
a comportamentului său. Aşa cum am încercat scop îndepărtat, responsabilitatea acţiunilor
să subliniez (1943), curiozitatea jucăuşă de a cer- proprii şi manifestarea grijii chiar faţă de cei
ceta a omului, care se menţine pînă la vîrste îna- mai puţin apropiaţi sînt norme de comportare
intate, deschiderea sa faţă de tot ce există pe lume ce-1 caracterizează pe omul matur.
reprezintă, după cum a arătat Arnold Gehlen De imaturitate vorbesc cercetătorii cancerului
(1940), o caracteristică persistentă a tinereţii. atunci cînd vor să caracterizeze una dintre
Caracterul copilăros constituie una dintre însuşirile fundamentale ale tumorii maligne.
cele mai importante, indispensabile şi în cel mai Dacă o celulă pierde toate acele însuşiri ce fac
nobil sens al cuvîntului umane însuşiri ale omu- din ea parte şi verigă a unui anumit ţesut uman,
lui. „Omul e pe deplin om doar atunci cînd se a epidermei, a epiteliului intestinului ori a glan-
joacă", spune Friedrich Schiller. „în omul ade- dei mamare, ea „regresează" în mod necesar că-
vărat se ascunde un copil ce vrea să se joace", tre o stare ce corespunde unei faze mai timpurii
spune Nietzsche. Soţia mea m-a întrebat: „Cum din istoria filogenetică sau individuală, altfel
adică se ascunde?" La cîteva minute după ce spus, ea se va comporta ca un organism uni-
am făcut cunoştinţă, Otto Hahn m-a întrebat: celular sau ca o celulă embrionară, începînd să
„Spuneţi-mi, sînteţi cumva copilăros? Sper să se dividă fără menajamente în ceea ce priveşte
nu mă înţelegeţi greşit!" corpul ca întreg. Cu cît regresia merge mai de-
însuşirile copilăreşti se numără fără nici o în- parte, cu cît ţesutul nou format se deosebeşte
doială printre premisele devenirii umane. Se mai mult de un ţesut normal, cu atît mai avan-
pune însă întrebarea dacă întoarcerea progra- sată va fi tumoarea malignă. Un papilom, care,
mată genetic a omului la copilărie nu e pe cale oricum, prezintă încă multe însuşiri ale epider-
să ia proporţii ce pot avea consecinţe nocive. mei normale, fiind totuşi un neg care a crescut
Am arătat deja la p. 40 ş. urm. că fenomenul in- pe suprafaţa ei, e o tumoare benignă, un sarcom
toleranţei la neplăcere şi cel al nivelării simţuri- în schimb, care e alcătuit dintr-o serie de celule

76 77
mezoderme total nediferenţiate, e o tumoare omul ca produs al civilizaţiei, se bazează într-a-
malignă. Creşterea nefastă a tumorilor maligne devăr, aşa cum mă tem, pe fenomene de decă-
se bazează, după cum s-a sugerat deja, pe faptul dere genetică, ne aflăm într-o situaţie extrem de
că anumite măsuri de apărare, prin care orga- periculoasă. Sentimentul care ne dictează să
nismul contracarează de obicei apariţia unor acordăm o înaltă apreciere la ceea ce e bun şi
celule „asociale", nu sînt eficiente sau sînt ani- cuviincios este mai mult ca sigur unicul factor
hilate de către celulele tumorii. Dacă ţesutul în- care mai acţionează astăzi cît de cît eficient în
conjurător va considera însă tumoarea ca fiind mod selectiv în sensul combaterii fenomenului
la fel cu el şi o va hrăni în consecinţă, tumoarea de degradare a comportamentului social. Chiar
ar putea creşte şi s-ar putea infiltra din ce în ce şi versatul afacerist din bancul nostru dorea să
mai mult, provocînd moartea organismului. se însoare cu o fată cuviincioasă! Tot ceea ce am
Putem duce mai departe aici analogia pe discutat în capitolele anterioare, suprapopu-
care am descris-o deja mai sus. Un om lipsit de larea, concurenţa comercială, distrugerea me-
norme de comportare socială matură, care va diului înconjurător natural şi înstrăinarea de
rămîne astfel într-o stare infantilă, devine în mod armonia sa demnă de veneraţie, dispariţia, prin
necesar un parazit al societăţii. I se pare firesc moleşire, a capacităţii de a avea sentimente pu-
să beneficieze în continuare de grija adulţilor, ternice, toate acestea, aşadar, sînt de natură să-1
grijă ce i se cuvine doar copilului. Siiddeutsche lipsească pe omul modern de orice discernă-
Zeitung a relatat de curînd despre un tînăr care mînt între bine şi rău. La aceşti factori se adaugă
şi-a ucis bunica pentru a face rost de cîteva mărci şi disculparea asocialului, la care ne obligă înţe-
necesare vizionării unui film. El se justifica re- legerea temeiurilor genetice şi psihologice ale
petînd cu îndărătnicie că i-ar fi spus bunicii că comportamentului său dereglat.
avea nevoie de bani pentru cinema. Desigur că Trebuie să învăţăm să punem de acord ome-
acest om era debil mintal într-o fază gravă. nia plină de înţelegere faţă de individ şi grija
Nenumăraţi tineri privesc cu duşmănie or- faţă de necesităţile comunităţii umane. Indi-
dinea socială actuală şi astfel şi pe părinţii lor. vidul luat în parte, afectat de dispariţia unor
Faptul că în ciuda acestei atitudini ei consideră moduri de comportare socială şi totodată de
de la sine înţeles să fie susţinuţi de această so- pierderea capacităţii de a nutri sentimentele ce
cietate şi de aceşti părinţi dovedeşte infantilita- le însoţeau, e într-adevăr un biet bolnav care
tea lor nereflectată. merită întreaga noastră compasiune. Această
Dacă fenomenul creşterii infantilităţii şi cri- dispariţie reprezintă însă răul pur şi simplu. Ea
minalităţii în rîndul tinerilor, ce caracterizează nu e numai o negare şi anihilare a procesului

78 79
de creaţie prin care animalul a devenit om, ci am spus pînă acum despre consecinţele primej-
un lucru mult mai rău şi cutremurător. într-un dioase ale creşterii continue a infantilităţii, în
mod cu totul misterios, perturbarea comportării special în ceea ce priveşte dispariţia sentimen-
morale duce adesea nu numai la o simplă tului de responsabilitate şi a receptării valorilor,
dispariţie a tot ceea ce resimţim ca fiind bun şi se referă la criminalitatea crescîndă în rîndul
cuviincios, ci generează chiar o duşmănie activă tinerilor şi nicidecum revolta tineretului din
împotriva acestor valori. Tocmai datorită zilele noastre, revoltă ce se întinde în întreaga
acestui fenom en, m ulte religii cred m existenţa lume. Pe cît de energic voi combate în cele ce
unui duşman şi oponent al lui Dumnezeu. Dacă urmează periculoasele greşeli la care se dedă
privim cu atenţie tot ceea ce se întîmplă la ora tineretul, pe atît de clar vreau să precizez aici
actuală în lume, nu-1 putem contrazice pe un că el nu suferă în nici un caz de vreo lipsă a ca-
credincios care afirmă că a venit Anticristul. pacităţii de a simţi moral şi social şi cu atît mai
Fără îndoială că prin degradarea comporta- p-vAm ■& TOt%p\Mi -va\OTuOt. Dimpotrivă: Vinerii
mentului social determinat pe cale genetică ne îşj dau seama perfect nu numai de faptul că e
ameninţă într-un mod extrem de urît Apoca- cevaputcedmDanemaîca, ci şi de iaptu\ că sM
lipsa. Dar acest pericol nu este la fel de grav ca multe lucruri putrede în state cu mult mai mari.
altele, precum cel al suprapopulării ori cercul
vicios al întrecerii comerciale, fenomene care nu
pot fi combătute decît prin măsuri radicale,
presupunînd cel puţin o revalorizare educativă
a tuturor pseudovalorilor venerate în ziua de
azi. Pentru a împiedica decăderea genetică a
omenirii e de ajuns să ne gîndim la vechea înţe-
lepciune ce răzbate într-un mod clasic din ban-
cul evreiesc pe care l-am citat mai sus. E de
ajuns ca atunci cînd ne alegem perechea să nu
uităm o cerinţă simplă şi care se înţelege de la
sine: Cuviincioasă să fie fata, şi el la fel.
înainte de a trece la capitolul următor, în
care voi trata pericolul pierderii tradiţiilor din
cauza revoltei prea radicale a tinerilor, doresc
să previn o eventuală înţelegere greşită. Tot ce

80
VII în evoluţia speciilor şi în cea a culturii, şi anume
alegerea după o verificare temeinică. Desigur,
Sfărîmarea tradiţiei selecţia care determină structurile şi funcţiile
unei culturi nu este chiar atît de severă ca aceea
care acţionează în cadrul transformării unei
specii, pentru că prin continua creştere a puterii
sale de a-şi supune natura înconjurătoare omul
se sustrage de la tot mai mulţi factori selectivi.
Dezvoltarea unei culturi prezintă cîteva ana- Astfel, în cazul culturilor se găseşte adesea ceea
logii interesante cu dezvoltarea filogenetică a ce la specii nu prea există: aşa-numitele struc-
speciilor. Tradiţia cumulativă, care se află la baza turi de lux, altfel spus, structuri a căror formă
oricărei culturi, porneşte de la performanţe noi nu derivă din vreo performanţă menită să con-
în esenţa lor, ce nu apar la nici o specie de ani- tribuie la menţinerea speciei, nici chiar din-tr-
mal, şi anume întîi de toate de la gîndirea con- una mai veche. Pur şi simplu omul îşi poate
ceptuală şi limbajul cuvintelor, care, datorită permite să care cu el mai mult balast inutil decît
capacităţii de formare liberă a simbolurilor, des- un animal sălbatic.
chid omului posibilităţi nemaîntîlnite de lărgire în mod ciudat, selecţia pare să fie singurul
şi transmitere a cunoştinţelor dobîndite indivi- criteriu care stabileşte ce anume va intra în te-
dual. Această „moştenire a însuşirilor dobîn- zaurul peren de cunoaştere al unei culturi ca obi-
dite" ce apare în modul arătat reprezintă, la cei tradiţional şi „sfînt". După toate aparenţele,
rîndu-i, motivul pentru care evoluţia istorică a chiar invenţiile şi descoperirile, ce se datorează
unei culturi se desfăşoară mult mai repede decît înţelegerii şi explorării raţionale, capătă un ca-
filogeneza unei specii, mărimea raportului din- racter religios, de ritual, dacă au fost transmise
tre cele două viteze atingînd puteri de ordinul prin tradiţie un timp mai îndelungat. La acest
zecilor. aspect mă voi întoarce în capitolul următor.
Atît procedeul prin care o cultură dobîndeş- Dacă cercetăm normele tradiţionale de compor-
te o nouă cunoaştere care să ducă la menţinerea tare socială dintr-o cultură, aşa cum apar ele la
sistemului, cît şi cele prin care ea păstrează prima vedere, aşadar fără introducerea unui
această cunoaştere diferă de procedeele de mod de abordare ţinînd de istoria comparată,
transformare a speciilor. Metoda prin care se nu putem face vreo deosebire între cele care au
alege din varietatea de oferte cea care merită să luat naştere dintr-o „superstiţie" apărută întîm-
fie ţinută minte este însă de bună seamă aceeaşi plător şi cele izvorîte din revelaţii reale şi din

82 83
invenţii. Exagerînd, s-ar putea spune că tot ceea care e foarte periculos să îndepărtezi în mod
ce se transmite peste mari intervale de timp prin arbitrar un element fără a lua în considerare
tradiţie culturală capătă în cele din urmă carac- multitudinea interacţiunilor sale.
terul unei „superstiţii" ori al unei „doctrine". Credinţa eronată că doar ceea ce poate fi
Aparent, acest fapt ar putea reprezenta mai înţeles pe cale raţională ori, mai mult, doar ceea
întîi o „eroare constructivă" a mecanismului ce poate fi dovedit în mod ştiinţific ar face parte
responsabil de dobîndirea şi înmagazinarea din tezaurul stabil de cunoştinţe al omenirii duce
cunoştinţelor în culturile umane. La o analiză la consecinţe nefaste. „Iluminat ştiinţific", tine-
mai profundă însă se va vedea că un conserva- retul ajunge să nesocotească nepreţuita comoa-
torism cît se poate de puternic în păstrarea a ră conţinută în tradiţiile oricărei culturi vechi,
ceea ce a fost odată verificat reprezintă una precum şi în învăţăturile marilor religii ale lumii.
dintre însuşirile vitale ale aparatului căruia îi Cel care crede că toate acestea sînt lipsite de
revine în evoluţia culturii o sarcină analoagă orice valoare cade totodată într-o altă greşeală
celei pe care o îndeplineşte genomul în trans- nu mai puţin periculoasă, trăind cu impresia că
formarea speciilor. Păstrarea de date nu e la fel ştiinţa ar putea isca pur şi simplu din neant în
de importantă, ci e chiar mult mai importantă mod raţional o întreagă cultură, cu tot ceea ce
decît dobîndirea unor date noi, şi trebuie să fim ţine de ea. Această impresie reprezintă un lucru
conştienţi de faptul că în absenţa unor cercetări nu cu mult mai puţin prostesc decît părerea că
specializate nu am avea nici o posibilitate de a ştiinţa noastră ar fi de ajuns pentru a „îmbu-
şti care dintre obiceiurile şi tradiţiile pe care nătăţi" omul în mod arbitrar prin intervenţii
cultura noastră ni le-a transmis reprezintă o asupra genomului uman. O cultură conţine la
superstiţie învechită, de care ne putem dispen- fel de multă ştiinţă „crescută", dobîndită în
sa, şi care reprezintă un bun cultural indispen- urma procesului de selecţie ca şi o specie de ani-
sabil. Şi în cazul normelor comportamentale, al mal, care, după cum se ştie, nu poate fi deocam-
căror efect nefast pare a fi de la sine înţeles, cum dată „făcută".
ar fi de pildă vînătoarea de capete practicată de Subaprecierea puternică a tezaurului de cu-
unele triburi din Borneo şi Noua Guinee, nu e noaştere neraţională, de tip cultural, şi supra-
deloc previzibil ce efecte ar putea avea eradica- aprecierea celui pe care omul ca homo faber
rea lor totală asupra sistemului normelor de reuşeşte să îl adune datorită raţiunii sale nu sînt
comportare socială ce ţine laolaltă respectiva însă nici pe departe singurii factori care
grupă culturală. într-un fel, un astfel de sistem ameninţă să ne distrugă cultura, şi nici măcar
reprezintă scheletul oricărei culturi, schelet din cei mai decisivi. Un raţionalism arogant nu ar

84 85
avea motiv să privească în mod clar duşmănos în parte precum însuşi acest grup de oameni cu-
tradiţia moştenită. Ar putea eventual să o pri- noscuţi personal şi îndrăgiţi. După cum am
vească aşa cum ar privi un biolog o ţărancă arătat cîndva (1967), această înaltă preţuire a
bătrînă, care l-ar asigura că puricii iau naştere tuturor simbolurilor grupului propriu e însoţită
atunci cînd urina intră în contact cu rumeguşul. de un dispreţ corespunzător manifestat faţă de
Atitudinea unei mari părţi a tinerilor din ziua oricare altă unitate culturală comparabilă. Cu
de azi faţă de părinţi e caracterizată de o con- cît două grupuri etnice s-au dezvoltat mai mult
siderabilă aroganţă dispreţuitoare, în care nu timp în mod independent unul de celălalt, cu
există nici un dram de blîndeţe. Revoluţia tine- atît diferenţele cresc, pe baza acestora putîndu-
retului de azi e susţinută de ură, şi anume de o se reconstrui, în mod analog cu evidenţierea di-
ură strîns înrudită cu cel mai periculos şi mai ferenţelor de caracteristici ale animalelor, cursul
persistent dintre toate sentimentele de ură: cu evoluţiei lor. In ambele cazuri se poate consi-
ura naţională. Cu alte cuvinte, tineretul revoltat dera că acele caracteristici care sînt mai răspîn-
reacţionează împotriva generaţiei mai în vîrstă dite, fiind deci specifice unor grupuri mai mari,
în acelaşi fel în care un grup cultural sau „etnic" au o vechime mai mare.
reacţionează împotriva unei grupări străine şi Orice grup cultural îndeajuns lde bine contu-
duşmane. rat are într-adevăr tendinţa de a se privi pe sine
Erik Erikson a fost cel care a arătat primul însuşi ca pe o specie proprie, considerînd că
în ce măsură considerabilă evoluţia divergentă membrii altor unităţi comparabile nu sînt cu
a grupurilor etnice independente din istoria adevărat şi pe deplin oameni. în foarte multe
culturii se desfăşoară în mod analog cu evoluţia limbi ale băştinaşilor termenul utilizat pentru
pe care subspeciile, speciile şi genurile o par- desemnarea tribului propriu e pur şi simplu
curg în decursul istoriei lor filogenetice. El „om". Să ucizi un membru al tribului vecin nu
vorbea de pseudo-speciation, de o „pseudofor- este, aşadar, o crimă adevărată! Această conse-
mare a speciilor". Unităţile culturale mai mari cinţă a pseudoformării speciilor este deosebit
sau mai mici sînt ţinute laolaltă şi totodată deo- de periculoasă, deoarece prin ea se înlătură în
sebite de alte unităţi prin rituri şi norme de mare măsură inhibiţia de a ucide un alt mem-
comportare socială ce au luat naştere de-a lun- bru al speciei, în vreme ce agresiunea intra-
gul istoriei culturii. Un anumit fel de „maniere, specifică declanşată de membrii aceleiaşi specii
un dialect de grup special, un fel de a se îm- rămîne în continuare, ea singură, cea eficientă.
brăca etc. pot deveni simboluri ale unei colec- Asupra „duşmanului" se revarsă o mînie crun-
tivităţi care să fie îndrăgite şi apărate de fiecare tă, aşa cum omul nu o poate simţi nici pentru

86 87
cel mai păcătos animal de pradă, ci numai pen- Prin obiceiuri şi tradiţii, tineretul revoltat în-
tru om. Poţi să-ţi ucizi liniştit duşmanii, avînd cearcă, de asemenea, să se distanţeze cît mai
în vedere că nu e vorba de oameni adevăraţi. mult posibil de generaţia părinţilor, ceea ce nu
Bineînţeles că această mentalitate e încurajată presupune defel simpla ignorare a comporta-
de toţi aceia care îndeamnă la războaie, fiind o mentului tradiţional al acestora, ci studierea
tehnică des folosită de ei. celui mai mic detaliu, spre a putea face taman
Faptul că generaţia tînără începe fără îndo- pe dos. Aceasta reprezintă, de exemplu, una
ială să o considere pe cea mai în vîrstă ca fiind dintre explicaţiile apariţiei exceselor sexuale în
o pseudospecie străină îndreptăţeşte o anume cadrul unor grupuri umane la care potenţa se-
îngrijorare. Acest lucru este exprimat prin xuală generală e după toate aparenţele redusă.
multe simptome. Grupurile etnice concurente Tot din dorinţa intensă de a trece peste inter-
şi cele care se duşmănesc între ele au obiceiul dicţiile părinteşti se explică şi faptul că anumiţi
să-şi dezvolte sau să-şi creeze ad-hoc portul studenţi îşi fac nevoile în mod public, după
popular într-un mod deosebit de pregnant. în cum s-a întîmplat la Universitatea din Viena.
Europa Centrală, straiele ţărăneşti care să mar- Tinerii respectivi nu-şi dau seama în nici un
cheze specificul locului au dispărut de mult, ele fel de motivaţia acestor moduri comportamen-
fiind purtate cu îndîrjire numai în Ungaria, şi tale ciudate, ba chiar bizare, găsind cele mai
anume în acele regiuni unde satele maghiare şi diferite pseudoraţionalizări, uneori destul de
cele slovace sînt foarte apropiate. Acolo, portul convingătoare, pentru a-şi explica purtarea: ei
popular e afişat cu mîndrie, intenţia vădită a protestează împotriva insensibilităţii generale a
fiecărui grup etnic fiind aceea de a-i supăra pe părinţilor lor bogaţi faţă de cei săraci şi flămînzi,
membrii celorlalte grupuri etnice. Acelaşi lucru împotriva războiului din Vietnam, împotriva
îl fac multe grupuri autoconstituite de tineri re- abuzurilor de care se face vinovată conducerea
voltaţi, care — în ciuda pretinsei lor respingeri Universităţii, împotriva a tot ceea ce s-a impus
a oricărui element militar — manifestă în mod în toate direcţiile — dar rareori împotriva vio-
uimitor o tendinţă vizibilă de a se distinge prin- lării Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică,
tr-o uniformă. După felul lor de a se îmbrăca, în realitate însă, atacul lor este îndreptat în mod
„specialistul" poate recunoaşte diferitele sub- nediferenţiat împotriva tuturor oamenilor mai
grupuri din sînul grupurilor de beatnik, teddy- în vîrstă, fără nici o legătură cu linia politică de
boy, rock, mod, rocker, hippy, gammler etc. la care aceştia sînt ataşaţi. Profesorii de extremă
fel de uşor cum erau recunoscute odinioară re- stîngă nu sînt ocărîţi de către studenţii de ex-
gimentele fostei armate austro-ungare. tremă stîngă mult mai puţin decît profesorii de
88 89
extremă dreaptă: H. Marcuse a fost insultat oda- să se desprindă de tradiţiile casei părinteşti, pri-
tă în felul cel mai grosolan de către studenţi co- vindu-le critic şi orientîndu-se spre noi idealuri,
munişti conduşi de Cohn-Bendit, aducîndu-i-se spre un nou grup de care s-ar putea alipi, însu-
acuzaţii total stupide, cum ar fi cea că el ar fi şindu-şi cauza lui. Dorinţa instinctivă de a pu-
plătit de CI .A. Atacul nu a fost motivat de tea să şi lupte pentru o cauză bună are un rol
faptul că el ar fi aparţinut vreunei alte linii determinant în alegerea obiectului, îndeosebi la
politice, ci în mod exclusiv de acela că aparţinea oamenii tineri. în această fază, tot ceea ce e
unei alte generaţii. transmis din vechime apare ca fiind plictisitor,
Ghidată, la rîndul ei, de sentimente, genera- iar tot ceea ce e nou devine atrăgător, putîn-
ţia în vîrstă înţelege, chiar fără să-şi dea seama du-se vorbi de o neofilie fiziologică.
în mod conştient, că aceste pretinse proteste nu Fără îndoială, acest proces are un rol impor-
reprezintă de fapt decît declaraţii de război şi tant în menţinerea speciei, fapt ce a dus la in-
insulte pline de ură. Astfel, ura dintre generaţii, cluderea sa în programul dezvoltat filogenetic
care — după cum s-a mai arătat — se înrudeşte, al modurilor comportamentale umane. Funcţia
în esenţa ei, cu ura dintre diferitele grupuri sa este aceea de a ajuta la formarea unei anumi-
etnice, altfel spus cu ura naţională, ajunge rapid te capacităţi de adaptare în cadrul transmiterii
la o escaladare periculoasă. Deşi am experienţă altminteri prea rigide a normelor comporta-
în materie de etologie, îmi vine greu să nu mă mentale culturale, procesul care ia astfel naştere
înfurii atunci cînd văd frumoasa bluză albastră putînd fi asemuit într-un fel cu năpîrlirea racu-
a bine situatului comunist Cohn-Bendit, şi nu lui, ce se leapădă de rigidul său schelet exteri-
trebuie decît să studiezi expresia feţei unor ast- or pentru a putea creşte. Ca la toate structurile
fel de oameni pentru a-ţi da seama că exact stabile, şi în cazul transmiterii normelor com-
acesta e efectul pe care şi-1 doresc. Perspectivele portamentale culturale funcţia indispensabilă
unei înţelegeri sînt astfel mult diminuate. de reazem trebuie plătită prin pierderea unor
grade de libertate, renunţarea la anumite me-
Atît în cartea mea despre agresiune (1963) cît
canisme, renunţare pe care orice reconstrucţie
şi în prelegeri publice (1968,1969) am discutat o presupune, nefiind nici ea lipsită de perico-
despre posibilele cauze etologice ale războiului le, deoarece perioada de restructurare repre-
dintre generaţii, aşa că mă voi limita acum la zintă o privare de reazem şi de protecţie. Acest
strictul necesar. întregul cerc al acestor feno- lucru este valabil în mod analog pentru racul
mene se bazează pe o perturbare funcţională a care năpîrleşte şi pentru omul aflat la vremea
procesului de dezvoltare desfăşurat la om în pe- pubertăţii.
rioada pubertăţii. în această fază, tînărul începe

90 91
în mod normal, perioada neofiliei fiziologice mult, precum şi la o anumită izolare. Psihana-
e urmată de o revigorare a dragostei faţă de tot liştii cunosc prea bine ambele probleme.
ceea ce e tradiţional. Schimbarea mentalităţii se Perturbările care duc la ură şi război între
face în timp, majoritatea dintre noi, cei mai în generaţii se deosebesc însă sub raport cauzal în
vîrstă, putînd să confirme că la şaizeci de ani două privinţe de cele descrise mai sus. în pri-
respectul omului faţă de opiniile tatălui său este mul rînd, transformările la care sînt supuse ca
mult mai mare decît la optsprezece. A. Mit- urmare a nevoii de adaptare bunurile culturale
scherlich numeşte acest fenomen în mod potri- transmise devin din ce în ce mai mari din gene-
vit „ascultarea tîrzie". Neofilia fiziologică şi raţie în generaţie. La vremea lui Abraham, fiul
„ascultarea tîrzie" alcătuiesc împreună un sistem aducea modificări de-a dreptul insesizabile nor-
ce anihilează acele elemente ale culturii trans- melor comportamentale ale tatălui, încît —■ aşa
mise, care sînt în mod clar depăşite şi ar împie- cum Thomas Mann a arătat într-un mod atît de
dica dezvoltarea în continuare, asigurîndu-se convingător în romanul său psihologic Iosif şi
concomitent cu anihilarea acestor elemente fraţii săi — mulţi oameni din acea vreme nici
menţinerea structurii esenţiale şi indispensabile măcar nu reuşeau să facă deosebirea între per-
a culturii. Fiind în mod necesar dependentă de soana lor şi cea a tatălui, lucru ce reprezintă o
interacţiunea foarte multor factori interni şi perfectă formă a identificării. Ritmul de dezvol-
externi, funcţia acestui sistem poate fi evident tare la care tehnologia actuală obligă cultura
uşor perturbată. face ca o bună parte a tradiţiilor unei generaţii
Inhibiţiile în dezvoltare, ce pot fi determi- să fie considerată pe drept cuvînt de către tine-
nate de factori din mediul înconjurător, dar cu retul critic ca fiind învechită. Opinia eronată că
siguranţă şi de factori genetici, au, în funcţie de omul ar putea isca din neant în mod calculat şi
momentul în care încep să se manifeste, con- raţional o nouă cultură, despre care am mai vor-
secinţe foarte variate. Rămînerea într-o stare bit (p. 76), duce la concluzia total greşită că
infantilă timpurie poate duce la legături persis- soluţia cea mai bună ar fi distrugerea totală a
tente cu părinţii şi la o cramponare totală în culturii părinţilor spre a face loc unei recon-
tradiţiile generaţiei în vîrstă. Astfel de oameni strucţii „creative". Cine se gîndeşte în mod se-
nu vor şti să se poarte cu cei din generaţia lor, rios la aceasta va trebui însă să se întoarcă la
devenind adesea nişte ciudaţi, nişte solitari. Ră- omul precromagnon!
mînerea nefiziologică în stadiul de neofilie duce Strădaniile multor tineri de pretutindeni „de
la izbucnirea tîrzie a unor resentimente caracte- a vărsa din cadă şi părinţii o dată cu apa" mai
ristice faţă de părinţii uneori chiar răposaţi de- are însă şi alte cauze. Modificările la care struc-

92 93
tura familiei e supusă în cursul tehnologizării pentru a recunoaşte superioritatea spirituală a
continue pe care o cunoaşte omenirea acţionea- bătrînului, ştie să respecte vîrstă.
ză în mod constant în direcţia slăbirii contac- Recunoaşterea unei superiorităţi stabilite
tului dintre părinţi şi copii. Acest lucru începe printr-o ierarhie nu reprezintă un obstacol în
încă din perioada de sugar. Deoarece în zilele calea iubirii. Toţi oamenii ar trebui să-şi
noastre mama nu-şi mai poate dedica întregul amintească de faptul că pe vremea cînd erau
timp copilului mic, iau naştere aproape întot- copii nu-i iubeau mai puţin pe oamenii situaţi
deauna într-o mai mare sau mai mică măsură deasupra lor şi cărora trebuiau să li se supună,
fenomenele pe care Rene Spitz le-a numit Hospi- ci, din contră, îi iubeau mai mult decît pe cei
talisation. Simptomul lor cel mai rău este o slăbire aflaţi pe aceeaşi scară ierarhică ori pe o scară
greu reversibilă ori chiar ireversibilă a capa- ierarhică inferioară. Mi-aduc foarte bine aminte .
cităţii de a avea contacte umane. Acest efect se ce simţeam în copilărie faţă de prietenul meu
însumează în mod periculos cu perturbarea deja Emmanuel la Roche, care ne-a părăsit prea
aminită (p. 19) a implicării umane. devreme. Era cu patru ani mai mare ca mine
La o vîrstă ceva mai mare, în special în cazul şi-şi exercita cu dreptate, dar şi cu severitate,
băieţilor, se manifestă, perturbator, lipsa mo- autoritatea asupra bandei noastre neastîmpăra-te
delului patern. în afara mediilor -ărăneşti şi constînd din copii între zece şi şaisprezece ani.
meşteşugăreşti băieţii nu-şi mai văd astăzi Nu numai că îl respectam şi mă străduiam să
aproape niciodată taţii la lucru, ne. vînd astfel mă afirm în faţa lui prin fapte curajoase, ci ştiu
ocazia de a da o mînă de ajutor peniru a se con- sigur că simţeam pentru el o adevărată
vinge de superioritatea omului matur. De dragoste, cu nimic diferită de cea pe care urma
asemenea, în mica familie modernă lipseşte să o simt mai tîrziu pentru anumiţi prieteni mai
structura ierarhică, datorită căreia „omul bă- în vîrstă şi profesori foarte stimaţi. Una dintre
trîn" apărea ca inspirînd respect. Un copil de cele mai mari crime ale doctrinei pseudodemo-
cinci ani nu-şi poate da seama nemijlocit de su- cratice este aceea că ea consideră existenţa unei
perioritatea tatălui său de patruzeci de ani, fiind ierarhii naturale între doi oameni ca fiind un ob-
în schimb impresionat de forţa unui copil de stacol care i-ar frustra de orice sentimente mai
zece ani şi înţelegînd respectul cu care acesta îl calde. Dar fără această ierarhie n-ar exista nici
priveşte pe fratele în vîrstă de cincisprezece ani, măcar cea mai naturală formă a dragostei umane,
cea care îi leagă în mod normal pe membrii unei
astfel încît, bazîndu-se pe simţămintele sale, el
familii; cunoscuta educaţie de tip „non-frustra-
va trage concluziile corecte, observînd cum cel
tion" a făcut din mii de copii nişte bieţi nevrozaţi.
de cincisprezece ani, care e îndeajuns de isteţ
94 95
După cum am arătat deja în scrierile amin- nu face faţă, iar marile aglomerări din cadrul
tite, într-un grup lipsit de o structură ierarhică şcolilor şi universităţilor fac imposibil ca vreun
situaţia copilului este cît se poate de nenaturală. dascăl stimat să-i ia locul.
Neputînd să-şi reprime propria sa tendinţă pro- în cazul multor tineri inteligenţi, la aceste
gramată instinctiv de a parveni într-o poziţie motive pur etologice de respingere a culturii
ierarhică superioară şi tiranizîndu-şi în mod părinţilor se adaugă însă şi motive cu adevărat
evident părinţii, care nu-i opun nici un fel de etice. Cu aglomerările ei, cu pustiirea naturii şi
rezistenţă, copilul se vede silit să adopte poziţia întrecerea cu sine însăşi a omenirii avide de
şefului de grup, care nu-i surîde însă defel. într- bani şi insensibile la valoare, cu îngrozitoarea
o lume profund ostilă, el se va simţi lipsit de sărăcire emoţională şi cu prostirea prin îndoc-
apărare fără un „superior" mai puternic, deoa- trinare, cultura occidentală de azi are atît de
rece copiii care au parte de educaţia de tip multe aspecte care nu merită să fie imitate, încît
„non-frustration" nu sînt nicăieri îndrăgiţi. te face să uiţi prea uşor veritabilul ei conţinut
Atunci cînd, fiind în mod explicabil iritat, el în- de adevăr şi înţelepciune. Tineretul are într-a-
cearcă să-i provoace pe părinţi, „cerînd palme", devăr motive întemeiate şi raţionale să declare
cum se spune, un astfel de copil nu va declanşa război tuturor aşa-numitelor „establishments".
reacţia de contraofensivă aşteptată instinctiv şi E însă greu să ne dăm seama cîţi dintre tinerii
dorită de subconştientul său, ci se va lovi de re-voltaţi — incluzînd studenţi — acţionează
peretele capitonat al unor liniştite fraze pseudo- realmente pe baza acestor motive. Ceea ce se
raţionaliste. întîmplă în cadrul încăierărilor publice îşi are
Dar nimeni nu se va identifica vreodată cu cu siguranţă cauza în porniri total diferite, in-
un anemic servil, rumeni nu va fi gata să accep- conştient etologice, dintre care ura etnică se află
te de la el prescrierea unor norme comporta- fără îndoială pe locul întîi. Din păcate, tinerii
mentale, şi cu atît mai puţin se va găsi cineva meditativi şi care acţionează din motive raţio-
care să recunoască valorile apreciate de un nale sînt mai puţin violenţi, astfel încît tabloul
astfel de om ca fiind culturale. Numai atunci exterior al revoltei este dominat în mod pre-
cînd iubeşti un om din adîncul sufletului şi ponderent de simptomele regresiei nevrotice.
priveşti totodată în sus către el eşti în stare să-ţi După toate aparenţele, tinerii rezonabili mani-
însuşeşti tradiţia lui culturală. De bună seamă, festă o loialitate prost înţeleasă, nefiind în stare
înfiorător de mulţi tineri în plină formare din să se distanţeze de cei care acţionează în baza
ziua de azi duc lipsă de o astfel de „figură a impulsurilor. în urma discuţiilor purtate cu
tatălui". De cele mai multe ori, tatăl adevărat- studenţii mi-am dat seama că numărul celor cu

96 97
care te poţi înţelege nu e deloc atît de mic pe părinteşti. Tînărul se identifică aşadar fără echi-
cît s-ar părea judecind după tabloul exterior al voc cu grupul tînăr al unei culturi bătrîne. Fiind
manifestărilor de revoltă. prin natura sa o fiinţă culturală, omul nu poate
Nu trebuie însă uitat faptul că întotdeauna afla o identificare pe deplin satisfăcătoare decît
considerentele raţionale reprezintă un impuls într-o cultură şi printr-o cultură. Dacă obstaco-
cu mult mai slab decît forţa primordială, in- lele deja discutate îi fac imposibil acest lucru,
stinctivă şi elementară a agresiunii care se află atunci el îşi va satisface nevoia de identificare
în realitate îndărătul fenomenului analizat. Un şi de apartenenţă la un anumit grup printr-un
alt fapt care nu trebuie uitat este acela că aban- obiect compensator, la fel ca în cazul instinctului
donarea totală a tradiţiilor părinteşti se reper- sexual nesatisfăcut. în cercetarea instinctelor s-a
cutează asupra tinerilor înşişi. Urmările pot fi observat de mult cu cîtă uşurinţă instinctele
catastrofale. în timpul fazei de „neofilie fizio- nesatisfăcute sînt compensate cu ajutorul unor
logică", tînărul aflat în pubertate simte o dorin- obiecte uluitor de nepotrivite, dar cu greu s-ar
ţă copleşitoare de a se alătura unui grup etnic putea găsi un exemplu mai impresionant decît
şi de a participa în primul rînd la agresiunea modalitatea în care tinerii ce tînjesc după apar-
colectivă. Această dorinţă este la fel de intensă tenenţa la un grup îşi aleg nu rareori obiectul.
ca orice altă pornire programată filogenetic, Ei nu-şi pot închipui nimic mai rău decît să nu
fiind comparabilă cu foamea ori cu sexualitatea. aparţină nici unui grup, fiind astfel gata să facă
Prin înţelegere raţională şi procese de învăţare, parte chiar şi din cea mai sordidă dintre comu-
toate acestea pot fi în cel mai bun caz fixate pe nităţi, aceea a drogaţilor. Aristide Esser, expert
un anumit obiect, fără ca raţiunea să ajungă în domeniu, a arătat că în afara plictiselii, de
vreodată să le domine total ori chiar să le înă- care a fost vorba în capitolul V, dorinţa de a
buşe. Acolo unde acest lucru reuşeşte aparent, aparţine unui grup este cea care împinge un
există pericolul de nevrozare. număr tot mai mare de tineri către droguri.
După cum s-a mai arătat, procesul „normal" Acolo unde nu există un grup căruia să i te
în acest stadiu ontogenetic, altfel spus procesul poţi alătura, există întotdeauna posibilitatea de
care decurge în interesul menţinerii calităţii de a constitui unul „pe măsură". Bande de tineri
sistem a unei culturi, constă în aceea că tinerii parţial sau în întregime criminali, de tipul celor
dintr-un grup etnic se reunesc sub semnul unor descrise atît de potrivit în celebrul film muzical
noi idealuri şi reformează în mod esenţial nor- West Side Story, reprezintă o simplificare de-a
mele tradiţionale de comportare, fără a se le- dreptul schematică a programului filogenetic al
grupului etnic, din care lipseşte însă din păcate
păda însă în întregime de bunurile culturale
99
98
transmiterea culturală, caracteristică numai gru- VIII
purilor care s-au format în mod natural, nu şi
celor patologice. Ca şi în musical-ul amintit, de Receptivitatea la îndoctrinare
multe ori două bande se formează concomitent
cu unicul scop de a oferi obiecte potrivite pentru
agresiuni colective. Grupurile engleze de „Rocks
and Mods" sînt, dacă mai există, un exemplu
tipic. Aceste perechi de grupuri agresive sînt în
orice caz mai uşor de suportat decît rockerii din Profesorul meu Oskar Heinroth, care a fost
Hamburg, de exemplu, care şi-au făcut un ţel în prin vocaţie un cercetător al naturii şi un zefle-
viaţă din a ciomăgi bătrîni lipsiţi de apărare.
mist al ştiinţelor sociale, obişnuia să spună:
Incitarea emoţională inhibă activitatea raţio-
„Ceea ce gîndim e de cele mai multe ori fals, dar
nală, hipotalamusul blochează cortexul. Mai mult
decît pentru orice altă emoţie, acest lucru este va- ceea ce ştim e adevărat." Această frază, lipsită
labil în cazul urii etnice, colective, pe care o cu- de încărcătură în privinţa teoriei cunoaşterii,
noaştem prea bine sub formă de ură naţională. exprimă extraordinar de bine procesul evolutiv
Trebuie să ne fie clar faptul că ura generaţiei tine- al întregii cunoaşteri umane şi poate al cunoaş-
re împotriva generaţiei mai în vîrstă provine din terii în genere. La început „ne gîndim" la ceva,
aceleaşi surse. Falsificînd orice mesaj care e trans- apoi comparăm acel ceva cu experienţa şi cu
mis şi transpunîndu-1 în opusul său, ura e mai rea datele empirice care ne parvin, pentru a ne da
decît orbirea şi surzirea totală. Orice li s-ar spune seama apoi în funcţie de concordanţa sau
tinerilor revoltaţi pentru a preveni distrugerea neconcordanţa lor dacă ceea ce „am gîndit" e
propriilor lor bunuri esenţiale va fi răstălmăcit adevărat sau fals. Această comparare a unei
în mod previzibil ca fiind o încercare parşivă de regularităţi interioare ce a luat naştere în orga-
sprijinire a „establishment"-ului. Ura nu te face nism într-un mod neelucidat cu o a doua regula-
doar orb şi surd, ci te poate face şi incredibil de ritate, ce guvernează lumea exterioară, reprezintă
prost. E greu să-i convingem de propriul lor inte- probabil cea mai importantă metodă prin care
res pe cei care ne urăsc. Va fi greu să le explicăm un organism viu poate ajunge la cunoaştere.
că tot ceea ce a luat naştere în decursul evoluţiei Karl Popper şi Donald Campbell numesc aceas-
culturale e la fel de indispensabil şi demn de ve- tă metodă „pattern matching", ambele cuvinte
neraţie ca şi rezultatul evoluţiei filogenetice, va fiind greu traductibile.
fi greu să le explicăm că o cultură poate fi stinsă Acest proces de dobîndire a cunoaşterii de-
ca flacăra unei luminări. curge în cea mai simplă actualizare, în princi-
100 101
piu, în acelaşi mod încă de la prima treaptă a oricărui cercetător al naturii. Nu degeaba se
vieţii; în fiziologia perceperii el este utilizat la vorbeşte de ipoteze de lucru, iar o ipoteză de
tot pasul, iar în gîndirea conştientă a omului el lucru e cu atît mai utilă cu cît se pretează mai
ia forma presupunerii şi a confirmării care-i bine la munca de verificare: probabilitatea ca ea
succedă. De multe ori, un lucru pe care ni-1 în- să fie adevărată creşte o dată cu numărul fap-
chipuim, mai întîi prin presupunere, se dove- telor învăţate care i-au putut fi integrate.
deşte fals în urma confruntării cu exemplul, dar O părere eronată frecventă şi în rîndul teo-
ceea ce se confirmă printr-un număr satisfăcător reticienilor cunoaşterii este aceea că o ipoteză
de mare de probe devine un lucru ştiut. în ştiin- ar fi în mod definitiv contestată atîta vreme cît
ţă, aceste procese se numesc alcătuirea ipoteze- există fie şi numai un singur fapt sau puţine
lor şi verificarea lor. fapte care să nu i se poată integra. Dacă ar fi aşa,
Din păcate însă, aceşti doi paşi ai cunoaşterii toate ipotezele existente ar fi contestate, căci nu
nu sînt foarte clar delimitaţi între ei, iar rezul- se găseşte nici una care să satisfacă toate exi-
tatul verificării nu este nici pe departe atît de genţele, întreaga noastră cunoaştere nu este
precis pe cît ar părea din spusele profesorului decît o apropiere de realitatea extrasubiectivă pe
meu Heinroth. Ipoteza reprezintă un element care dorim să o cuprindem cu mintea; ce-i
constructiv situat la baza edificiului raţional, iar drept, e o apropiere progresivă. O ipoteză nu
constructorul ştie de la bun început că va re- poate fi niciodată contrazisă de un singur fapt
nunţa la acest element pe parcursul procesului care nu concordă cu ea, ci numai de o altă ipo-
constructiv. Ea nu este altceva decît o supoziţie teză, care reuşeşte să integreze mai multe fapte
provizorie, care nu se justifică decît atunci cînd decît ea însăşi. Astfel, „adevărul" este acea ipo-
există posibilitatea practică de a o contrazice teză de lucru care este cea mai adecvată să
prin fapte special căutate în acest scop. O ipo- niveleze calea către acea altă ipoteză ce poate
teză ce nu poate fi „falsificată" nu poate fi nici explica mai mult.
verificată, neputînd fi astfel folosită în munca Gîndirea şi simţirea noastră nu acceptă însă
experimentală. Cel care emite o ipoteză trebuie acest fapt indubitabil din punct de vedere teo-
să îi fie recunoscător oricui îi arată noi căi prin retic. Chiar dacă ne spunem tot timpul că în-
care ipoteza sa se poate dovedi a fi insuficientă, treaga noastră cunoaştere, tot ceea ce percepem
deoarece orice verificare constă doar în aceea că din realitatea extrasubiectivă nu reprezintă
ipoteza se dovedeşte a rezista în faţa încercări- decît o imagine grosolană simplificată şi apro-
lor de a o contrazice. La urma urmei, tocmai în ximativă a lucrurilor care există în sine, nu ne
căutarea unor astfel de confirmări constă munca putem împiedica să considerăm pur şi simplu

102 103
ca adevărate anumite lucruri, fiind convinşi de Există însă şi lucruri în care cred aproape la
absoluta lor veridicitate. fel de mult ca în teoriile dovedite, fără a mă
Privită corect din punct de vedere psihologic putea baza pe nici un fapt care să-mi confirme
şi înainte de toate fenomenologic, această con- convingerile. Cred de pildă că universul e gu-
vingere poate fi asemuită cu o credinţă, în toate vernat de o singură înlănţuire de legi ale natu-
sensurile cuvîntului. Dacă cercetătorul ştiinţelor rii, care nu se contrazic reciproc şi care nu pot
naturii a verificat o ipoteză într-atît încît ea să fi niciodată nesocotite. Această convingere, care
merite numele de teorie, şi dacă teoria a avan- are pentru mine un caracter de-a dreptul axio-
sat atît de mult, încît nu mai poate fi modificată matic, exclude orice fenomen nenatural, altfel
în mod previzibil decît în condiţiile unor ipo- spus, consider că toate fenomenele descrise de
teze suplimentare, nu însă în trăsăturile ei esen- parapsihologi şi de spiritişti reprezintă auto-
ţiale, atunci „credem cu tărie" în ea. înşelări. Această părere e total neştiinţifică, fiind
Această credinţă nu provoacă nici un fel de posibil ca fenomenele nenaturale să aibă loc
daune, deoarece o astfel de teorie „definitiva- foarte rar şi proporţiile lor să fie reduse, astfel
tă" îşi păstrează valoarea de „adevăr" în dome- încît faptul că eu nu am avut niciodată ocazia
niul ei de valabilitate şi în cazul în care acesta să mă conving cu propriii mei ochi de adevărul
se va dovedi mai puţin cuprinzător decît se cre- lor nu mă îndreptăţeşte să fac declaraţii cu pri-
dea la vremea lansării teoriei. Aşa s-a întîmplat vire la existenţa sau inexistenţa lor. Credinţa
de pildă în cazul întregii fizici clasice, al cărei mea pur religioasă, trebuie s-o recunosc, este
domeniu de valabilitate a fost îngrădit de teoria aceea că nu există decît un mare miracol, nu şi
cuantică, fără a fi însă contrazisă în adevăratul miracole, la plural, sau, aşa cum a spus filozoful
sens. poet Kurd LaCwitz, că Dumnezeu nu are nevo-
După cum cred şi în tezele mecanicii clasice, ie să facă minuni.
eu „cred" într-o serie întreagă de teorii care pre- Am spus că aceste convingeri — motivate
zintă un înalt grad de probabilitate: astfel, sînt atît ştiinţific cît şi prin simţiri — se aseamănă
ferm convins că aşa-numita imagine despre din punct de vedere fenomenologic cu o cre-
lume a lui Copernic este adevărată, şi m-ar mira dinţă. Pentru a asigura năzuinţei sale către cu-
nespus dacă s-ar dovedi a fi corectă teoria cu noaştere o bază fie ea şi numai aparent solidă,
prost renume că Pămîntul e gol pe dinăuntru omul nu are altă soluţie decît că considere anu-
sau că planetele parcurg totuşi pe boltă ciudate mite fapte ca fiind sigure, presupunîndu-le în
traiectorii epiciclice, după cum se credea pe vre- concluziile sale ca puncte arhimedice de sprijin,
mea lui Ptolemeu. în cadrul alcătuirii ipotezelor, se simulează con-

104 105
ştient siguranţa unei astfel de presupuneri, se mare şi stimat profesor. Dacă acesta a fost des- <
face „ca şi cum" ea ar fi adevărată pentru a se coperitorul unui nou principiu explicativ, avînd
vedea ce rezultă de aici. Cu cît se lu-crează mai astfel mulţi elevi, la ataşamentul descris se
mult pe baza unor astfel de puncte arhimedice adaugă efectul de masă al unei opinii împărtă-
fictive fără ca edificiul să devină contradictoriu şite de mulţi oameni.
în sine, prăbuşindu-se, cu atît mai probabilă Toate aceste fenomene nu reprezintă încă
devine supoziţia iniţial ameţitoare ca în confor- nimic rău în sine, fiind chiar îndreptăţite. într-
mitate cu principiul iluminării reciproce punc- adevăr, o ipoteză bună de lucru devine mai pro-
tele arhimedice de sprijin să fie adevărate. babilă dacă de-a lungul unei perioade mari de
Ipoteza că anumite lucruri ar fi pur şi simplu timp, de ordinul anilor chiar, cercetarea nu a
adevărate se numără, aşadar, printre procedeele scos la iveală nici un fel de fapte care să o con-
indispensabile ale năzuinţei omului către cu- trazică. Principiul iluminării reciproce îşi spo-
noaştere. Totodată, cercetarea umană se bazează reşte efectul o dată cu trecerea timpului. De
pe premisa că se speră în adevărul presupunerii, asemenea, vorbele unui profesor responsabil
în corectitudinea ipotezei. Nu există decît rela- merită să fie ascultate, avîndu-se în vedere fap-
tiv puţini cercetători ai ştiinţelor naturii care tul că acesta se va gîndi cu multă grijă la tot ce
preferă să procedeze per exclusionem, eliminînd le va spune elevilor, accentuînd, dacă e cazul, că
experimental una după alta posibilităţile de ex- nu face decît să emită o ipoteză. Numai în urma
plicaţie, pînă cînd ultima care rămîne în pi- unei reflecţii minuţioase un astfel de om va
cioare trebuie să fie cea adevărată. Trebuie să considera că o teorie de-a sa e „coaptă pentru
fim conştienţi de faptul că cei mai mulţi dintre manual". Nu trebuie să-i condamnăm nici pe cei
noi îşi iubesc ipotezele, astfel încît un exerciţiu care ajung să creadă cu mai multă tărie în ceva
de gimnastică dureros, dar care te menţine tînăr dacă opinia lor e împărtăşită şi de alţii. Patru
şi sănătos, este obiceiul de a arunca în fiecare ochi văd mai mult decît doi, şi mâi ales în cazul
zi cîte o ipoteză favorită peste bord, ca un fel în care celălalt a pornit de la o bază inductivă
de sport de dimineaţă. Desigur că şi perioada de un tip diferit, ajungînd la aceleaşi rezultate,
de timp în care am crezut în ea contribuie la înseamnă că e vorba de o confirmare evidentă.
„dragostea" pe care o simţim faţă de o ipoteză; Toate aceste efecte care întăresc o anumită
obiceiurile de gîndire ajung să fie „îndrăgite" convingere pot apărea din păcate şi fără să fie
la fel de uşor ca oricare altele. Acest lucru e îndreptăţite. în primul rînd, se poate întîmpla
valabil mai ales atunci cînd ele nu au fost create ca o ipoteză să fie, după cum s-a arătat la p. 93,
de persoana în cauză, ci sînt preluate de la un în aşa fel alcătuită încît toate experimentele pe

106 107
care ea le dictează nu pot decît să o confirme Pasul hotărîtor în alcătuirea unei doctrine în
din capul locului. Ipoteza că reflexul ar fi singu- sensul strict al cuvîntului constă însă în aceea
ra performanţă elementară a sistemului nervos că la cei doi factori discutaţi, care au darul să
central a dus de pildă exclusiv la experimente sporească gradul de credibilitate al teoriei, se
în care se înregistra răspunsul sistemului la o adaugă numărul foarte mare de adepţi. Posibili-
schimbare de stare. Aceste experimente nu au tăţile deschise astăzi de mijloacele de comuni-
putut releva faptul că sistemul nervos realizea- care în masă: ziare, radio, televizor, duc foarte
ză mai mult decît simpla reacţie pasivă la acţiu- uşor la transformarea unei teorii, care nu repre-
nea unor stimuli. E nevoie în aceeaşi măsură de zintă decît o ipoteză ştiinţifică neverificată, nu
autocritică şi de o bogăţie de gînduri fanteziste numai într-o opinie ştiinţifică generală, ci în în-
pentru a nu cădea în greşeala care descalifică săşi opinia publică în genere.
ipoteza din calitatea ei de ipoteză de lucru, Din nefericire, în acel moment intră în acţi-
indiferent cît ar fi ea de „fructuoasă" în sensul une toate mecanismele care servesc la menţine-
colectării de „informaţii" privite din punctul de rea unor tradiţii recunoscute, mecanisme despre
vedere al teoriei informaţionale. în această si- care am vorbit pe larg în capitolul VI. Doctrina
tuaţie, ipoteza nu va mai duce decît în foarte va fi susţinută cu aceeaşi perseverenţă şi cu ace-
rare cazuri la dobîndirea de cunoştinţe. eaşi accentuare a afectelor cu care s-ar cuveni
Oricîte foloase ar aduce în cadrul înfiinţării să fie apărate de distrugere înţelepciunile pline
unei „şcoli", adică a unei noi direcţii de cerce- de miez şi cunoaşterea filtrată prin selecţie ale
tare, şi încrederea în învăţăturile unui maestru unei culturi vechi. Cel ce nu împărtăşeşte o anu-
prezintă pericolul formării unor doctrine. Orice mită opinie e înfierat ca eretic, denigrat şi cît se
mare geniu care a descoperit un nou principiu poate de discreditat. Asupra lui se orientează
explicativ înclină de obicei să exagereze în pri- reacţia specială a „mobbing"-ului, a urii de rasă.
vinţa domeniului de valabilitate al descoperirii O astfel de doctrină devenită religie atotcu-
sale. Jacques Loeb, Ivan Petro viei Pavlov, Sig- prinzătoare le asigură adepţilor ei satisfacţia su-
mund Freud şi mulţi alţi oameni cu adevărat biectivă de a cunoaşte în mod definitiv caracterul
mari au făcut-o. Cînd la aceasta se mai adaugă revelaţiei. Toate faptele care o contrazic vor fi
şi faptul că teoria e prea plastică, neîndemnînd negate, ignorate sau, lucru ce se întîmplă cel
la falsificări, veneraţia faţă de maestru face ca mai adesea, refulate în sensul lui Sigmund Freud,
elevii să devină apostoli, iar şcoala o religie şi adică izgonite sub pragul conştiinţei. Cel care
un cult, după cum s-a întîmplat în multe locuri refulează aceste fapte se va opune cu o îndîrjire
cu teoria lui Sigmund Freud. puternic marcată de afecte oricărei tentative de

108 109
♦ conştientizare a lor, rezistenţa opusă fiind cu atît portamentul fiinţelor vii trebuie să se compună
mai mare cu cît ar fi mai mare modificarea la din elemente independente şi indivizibile. Do-
care conştientizarea ar supune opiniile sale, mai rinţa în sine corectă de a se ţine cont deopotri-
ales în ceea ce priveşte opiniile sale despre sine vă de aspectele compensatoare ale domeniului
însuşi. Philip Wylie spunea: „întotdeauna întîl- fiziologic şi psihologic a dus în mod necesar la
nirea unor oameni avînd doctrine contradictorii considerarea reflexului ca fiind cel mai impor-
a dus la o aversiune puternică de ambele părţi, tant ori chiar singurul element al tuturor pro-
fiecare parte fiind convinsă că cealaltă greşeşte ceselor nervoase, incluzîndu-le aici şi pe cele mai
şi e păgînă, necredincioasă şi barbară, constînd complicate. Totodată, descoperirile lui I. P. Pavlov
exclusiv din intruşi puşi pe nelegiuiri. Astfel a au făcut ca procesul de însuşire a reflexului con-
• început apoi în mod regulat Războiul Sfînt." diţionat să apară ca un corolar fiziologic univoc
Toate acestea s-au întîmplat de nenumărate la procesele de asociere cercetate de Wundt.
ori, după cum spune şi Goethe: „La urma ur- Geniul deţine prerogativa de a exagera în privin-
mei, în toate sărbătorile demonice, ura partinică ţa domeniului de valabilitate al unui nou prin-
are cel mai bun efect, pînă la spaima cea de pe cipiu explicativ, aşa că nu poate surprinde faptul
urmă." îndoctrinarea are însă efect cu adevărat că aceste descoperiri epocale şi care se confir-
satanic abia în momentul în care ea reuneşte mau reciproc într-un mod atît de convingător
într-o unică erezie mari mulţimi de oameni, au făcut ca nu numai descoperitorii lor, ci şi
continente întregi, poate chiar întreaga omenire. toată lumea ştiinţifică să creadă că „întregul"
Tocmai acest pericol ne ameninţă acum. Cînd, comportament animal şi uman s-ar putea expli-
pe la sfîrşitul secolului trecut, Wilhelr.t Wundt ca pe baza reflexului şi a reacţiei condiţionate.
a făcut prima încercare serioasă de a transforma Succesul bine meritat cu care teoria reflexului
psihologia într-o ştiinţă a naturii, în mod uimi- şi cercetarea reacţiei condiţionate şi-au făcut
tor noua direcţie de cercetare nu s-a orientat intrarea în forţă, simplitatea impunătoare a
după biologie. Deşi descoperirile lui Darwin ipotezei şi aparenta exactitate a experimentului
erau pe atunci unanim cunoscute, noua psiho- au făcut din amîndouă nişte direcţii de
logie experimentală a rămas total străină de cercetare dominante în întreaga lume. Marea
metodele comparatiste şi de considerentele filo- influenţă pe care aceste direcţii au dobîndit-o
genetice. Ea s-a orientat după modelul fizicii, asupra opiniei publice are însă o altă explicaţie.
unde la vremea aceea tocmai era în mare vogă Aplicînd teoriile lor în sfera umanului, ele sînt
teoria atomului. S-a pornit de la premisa că, în potrivite să spulbere toate grijile izvorîte din
mod asemănător cu alcătuirea materiei, şi com- existenţa domeniului instinctiv si subconştient

110 111
al omului. Adepţii ortodocşi ai teoriei afirmă cu sau mai bine zis nu ar trebui să aibă nici un fel
convingere că omul s-a născut ca o pagină nescri- de însuşiri moştenite, mai ales de tipul celor
să şi că tot ceea ce gîndeşte, simte, ştie şi crede care determină comportamentul social şi nevo-
ar fi rezultatul „condiţionării" sale (după cum ile sociale.
spun din păcate şi anumiţi psihologi germani). Astăzi, potentaţii din America, Uniunea So-
Din motive pe care Philip Wylie le-a recunos- vietică şi China sînt cu toţii de părere că o con-
cut foarte clar, această părere a avut un ecou ge- diţionare nelimitată a omului ar fi în cel mai
neral. Chiar şi oamenii religioşi au împărtăşit-o, înalt grad salutară. Credinţa lor în doctrina pse-
presupunînd că, dacă orice copil vine pe lume udodemocratică porneşte — conform afirma-
ca tabula rasa, credincioşii au datoria de a educa ţiilor lui Wylie — de la dorinţa ca ea să fie
pe cît posibil toţi copiii în propria lor religie, con- adevărată, căci aceşti manipulatori nu sînt defel
siderată ca fiind singura adevărată. Astfel, dog- nişte supraoameni de o isteţime satanică, ci
ma behavioristă va întări convingerile oricărui doar simple victime umane ale propriei doctri-
doctrinar, nefăcînd nimic pentru concilierea doc- ne inumane. Specificul uman este străin de
trinelor religioase. Americanii liberali şi intelec- această doctrină, care salută toate fenomenele
tuali, care manifestă o predilecţie pentru teoriile de dezumanizare descrise în acest tratat, feno-
palpabile, simple, uşor de înţeles şi înainte de mene ce fac ca masele să poată fi mai uşor
toate mecanice, au îmbrăţişat aproape fără ex- manipulate. Lozinca folosită e: „Blestem indivi-
cepţie această doctrină, în primul rînd datorită dualităţii!" Atît marii producători capitalişti cît
faptului că ea a reuşit să le apară în mod fals şi funcţionarii sovietici sînt interesaţi în aceeaşi
ca fiind un principiu al libertăţii şi democraţiei. măsură să-i condiţioneze pe oameni, făcînd din
Faptul că toţi oamenii au dreptul la aceleaşi ei nişte supuşi uniformi, lipsiţi în mod ideal de
posibilităţi de dezvoltare este un adevăr etic apărare, exact cum a arătat Aldous Huxley în
indubitabil. Cu mare uşurinţă acest adevăr poa- romanul său de groază The Brave Nezu World.
te fi însă răstălmăcit într-un neadevăr, care afir- Părerea eronată că atunci cînd îl „condiţio-
mă că toţi oamenii ar avea în mod potenţial nezi" bine, poţi face din om orice vrei stă la baza
aceeaşi valoare. Doctrina behavioristă merge multor păcate capitale pe care omul le comite
chiar cu un pas mai departe, afirmînd că toţi împotriva naturii, a naturii umane şi a omenirii.
oamenii ar putea ajunge egali între ei dacă ar Faptul că o ideologie mondială şi politică ce
evolua în condiţii exterioare identice, ajungînd rezultă din ea se bazează pe o minciună are în
cu toţii oameni ideali dacă aceste condiţii ar fi mod obligatoriu consecinţe dintre cele mai rele."
ideale. Pentru aceasta însă, oamenii nu ar putea Fără îndoială că doctrina pseudodemocratică se

112 113
morală şi culturală a Statelor Unite, care se pro- şi lozincile roşii care au rolul să exercite un pro
filează în mod ameninţător şi va antrena proba- fund efect sugestiv prin omniprezenţa lor, exac
bil întreaga lume occidentală. ca acele „babbling machines" ale lui Aldou;
A. Mitscherlich, care cunoaşte prea bine exis- Huxley, care murmură întruna cu o voce joase
tenţa pericolului ca omenirea să fie îndoctrinată şi persuasivă textele propagandistice. Plăcută
cu un fals cod de valori, corespunzînd numai în schimb, resimţim absenţa reclamelor lumi
intereselor manipulatorilor, face o ciudată afir- noase şi a risipei. Nu se aruncă nimic ce ma
maţie: „Nu avem însă motive să considerăm că poate fi folosit: hîrtia de ziar e folosită la amba
oamenii ar fi împiedicaţi să se realizeze indivi- larea mărfurilor, iar maşinile vechi de cînd Iu
dual de către subtilul sistem de manipulări din mea sînt întreţinute cu multă dragoste. încetu
zilele noastre într-o mai mare măsură ca înain- cu încetul, iese la iveală faptul că reclama pe
te." Dar eu cred, din contră, că tocmai aşa se care producătorii o fac pe scară largă nu este
întîmplă! Nicicînd mase de oameni atît de mari nicidecum de natură apolitică, ea îndeplininc
n-au mai fost împărţite în doar cîteva grupuri de fapt — mutatis mutanăis — exact aceeaş
etnice, nicicînd fascinaţia maselor nu a mai fost funcţie ce revine în Est lozincilor. Nu tot ceee
atît de mare, nicicînd manipulatorii nu au mai ce scrie în lozincile comuniste trebuie să fii
avut o tehnică atît de bună a reclamelor, fonda- neapărat nişte lucruri prosteşti şi rele. Arunca-
tă pe experimentări ştiinţifice, nicicînd ei n-au rea unor bunuri abia cumpărate pentru a le
mai dispus de „mijloace de informare în masă" înlocui cu altele noi, creşterea în avalanşă a pro-
atît de pătrunzătoare ca astăzi. ducţiei şi a consumului este însă ceva deopotri-
Nu numai scopurile pe care şi le propun po- vă prostesc şi rău — în sensul etic al cuvîntului
tentaţii zilei, dar şi metodele prin care ei încear- In măsura în care meşteşugurile sînt eliminate
că să-şi transforme supuşii în reprezentanţi prin concurenţa industriei şi în care micii între-
ideali ai modului american de viaţă, în func- prinzători, inclusiv ţăranii, sînt incapabili să-şi
ţionari şi oameni sovietici ideali sau orice alte asigure existenţa, sîntem cu toţii pur şi simplu
produse ideale sînt în principiu aceleaşi în în- siliţi să ne ghidăm viaţa supunîndu-ne dorinţe-
treaga lume. Nici măcar nu ne mai dăm seama lor marilor producători, să folosim alimentele
în ce măsură omul cultural occidental, pretins şi îmbrăcămintea pe care ei le consideră bune
liber, e manipulat prin deciziile comerciale ale pentru noi, şi lucrul cel mai rău este acela că din
marilor producători. Dacă întreprindem o călă- cauza condiţionării de care avem parte nici mă-
torie în Republica Democrată Germană sau în car nu ne dăm seama de ceea ce fac ei.

114 115
Cea mai eficientă metodă de a manipula
vremea cavalerilor şi care dispăruseră de mult
mari mase de oameni prin uniformizarea năzu-
din uniforma ostaşilor de rînd s-au păstrat un
inţelor lor o dă moda. Probabil că iniţial ea apare
timp foarte îndelungat ca însemne caracteristice
din dorinţa general-umană de a face vizibilă în
ale ofiţerilor de rang înalt şi foarte înalt. Acest
exterior apartenenţa la un anumit grup cultural
respect pentru tradiţie a dispărut în momentul
sau etnic, aşa cum se întîmplă în cazul diferi-
în care s-a făcut simţit fenomenul de neofilie
telor porturi populare care au cunoscut datorită
descris la p. 82. începînd de atunci, marile mase
pseudoformării speciilor o minunată varietate
de oameni s-au arătat foarte receptive la toate
de „tipuri", „subtipuri" şi „forme locale", mai
înnoirile „moderne" care certificau un rang înalt.
ales în văile alpine. Despre relaţia lor cu agre-
Bineînţeles că marii producători aveau tot inte-
siunea colectivă între grupuri am mai scris la
resul să încurajeze opinia publică în acest sens,
p. 78. Un al doilea efect al modei, mai important
invocîndu-se astfel „progresul" şi chiar patrio-
în acest context, a apărut probabil abia atunci
tismul. După toate aparenţele, ei au reuşit să
cînd în sînul unor mari comunităţi urbane s-a
convingă marea masă de consumatori de faptul
manifestat tendinţa de a se marca în mod public
că cel mai plauzibil „simbol al stării" (şi care
propria ierarhie, „starea" fiecăruia fiind expri-
asigură totodată cel mai eficient credit) l-ar con-
mată prin îmbrăcăminte. Laver a arătat foarte
stitui posesia celor mai noi haine, mobile, televi-
bine în comunicarea ţinută la Simpozionul de
zoare, maşini, maşini de spălat rufe, de spălat
la Institute of Biology din Londra din 1964 că
vase etc. Cele mai penibile nimicuri pot căpăta
întotdeauna stările mai bine situate au vegheat
acest statut de simbol spre a fi exploatate din
ca acelea inferioare să nu-şi confecţioneze în-
punct de vedere financiar de către marii pro-
semne ierarhice „necuvenite" stării lor. In nici
ducători, aşa cum arată următorul exemplu
un alt domeniu al istoriei civilizaţiei democra-
tragicomic: cunoscătorii în ale maşinilor îşi vor
tizarea crescîndă a ţărilor europene nu este
mai aduce aminte că pe vremuri automobilele
exprimată cu o mai mare claritate ca în moda
Buick aveau lateral în dreptul capotei de motor
vestimentară.
nişte deschizături total lipsite de funcţionalitate,
Probabil că la început moda a exercitat o in-
de forma unor hublouri şi cu marginile croma-
fluenţă în sensul stabilizării şi conservării direc-
te, modelul cu opt cilindri avînd de fiecare parte
ţiei de dezvoltare culturală. Patricienii şi
cîte trei găuri, iar cel mai ieftin, cu numai şase
aristocraţii erau aceia care îi prescriau legile.
cilindri — doar cîte două. Cînd într-o bună zi
După cum a arătat Otto Koenig, în istoria uni-
firma a decis să doteze şi modelul cu şase cilin-
formelor multe însemne vechi provenind de pe
dri cu cîte trei hublouri, conform aşteptărilor
116 117
cifra de vînzări la acest tip a crescut considera- mai profunde şi înalte probleme ale planetei
bil, posesorii modelului cu opt cilindri arătîn- noastre, nicidecum ştiinţa despre sufletul şi spi-
du-se în schimb revoltaţi de faptul că simbolul ritul uman, ci, din contră, ea este exclusiv ceea
ce se cuvenea să pecetluiască statutul automo- ce poate aduce mulţi bani sau multă energie sau
bilului lor putea fi văzut acum şi pe tipurile ceea ce conferă o mare putere, chiar dacă nu e
inferioare. vorba decît de puterea de a distruge tot ce este
Cel mai dăunător efect al modei se manifestă frumos şi înălţător.
însă în domeniul ştiinţelor naturii. Ar fi o mare Primatul care îi revine cu adevărat fizicii
greşeală să se creadă că oamenii de ştiinţă ar fi între ştiinţele naturii nu trebuie tăgăduit. în
feriţi de bolile culturale ce fac obiectul tratatului complicatul sistem al ştiinţelor naturii, unde nu
de faţă. Numai reprezentanţii ştiinţelor care sînt există contradicţii, fizica reprezintă temelia. Ori-
în mod nemijlocit afectate, cum ar fi ecologia şi ce analiză reuşită la orice nivel, chiar şi la cel
psihiatria, îşi dau seama că e ceva putred cu mai înalt nivel de integrare al sistemelor natu-
specia homo sapiens L., dar dintre toate ştiinţele rale, reprezintă un pas „în jos", către fizică.
tocmai acestea două se bucură în zilele noastre Analiza înseamnă în germană dizolvarea, iar
de cea mai slabă recunoaştere în rîndurile opi- ceea ce este dizolvat de către ea şi eliminat din
niei publice, fapt asupra căruia George Gaylord lume nu constituie ansamblul legităţilor proprii
Simpson a atras atenţia în chip excelent în ar- de tip special al ştiinţelor naturii, ci în mod ex-
ticolul său satiric apărut recent despre „Peck clusiv graniţele sale cu cel mai apropiat an-
order" a ştiinţelor. samblu de legităţi mai generale. O dizolvare
adevărată a graniţelor nu s-a putut realiza pînă
Nu numai opinia publică despre ştiinţă, ci şi
acum decît o singură dată: chimia fizică a reuşit
opinia dominantă în rîndurile oamenilor de
într-adevăr să extindă legile naturale ale dome-
ştiinţă înclină să considere mai importante acele
niului ei de cercetare şi în sfere mai generale ale
ştiinţe care corespund punctului de vedere al
fizicii. Şi în biochimie se întrevede o dizolvare
unei omeniri degradate şi masificate, înstrăinate
asemănătoare a graniţelor dintre biologie şi chi-
de natură, care nu mai crede decît în valorile mie. Chiar dacă astfel de succese spectaculoase
comerciale, fiind domesticită, incapabilă de nu au mai fost înregistrate şi în alte ramuri ale
vreo simţire puternică şi neinteresată de tra- ştiinţelor naturii, principiul cercetării analitice
diţie. Privind în mare, şi opinia publică a ştiinţei este pretutindeni acelaşi: se încearcă reducerea
naturii e afectată de ansamblul fenomenelor de fenomenelor şi legităţilor unui domeniu al ştiin-
degradare descrise în capitolul anterior. „Marea ţei, ale unui „strat al fiinţei reale", cum ar spune
ştiinţă" nu este nicidecum ştiinţa despre cele
119
118
Nicolai Hartmann, la cele care guvernează cel mai înalt sau mai puţin înalt — de integrare al
mai apropiat domeniu de cercetare cu o gene- procesului vieţii. Şi ştiinţa despre spiritul uman,
ralitate mai mare, pentru a le explica pe baza mai ales teoria cunoaşterii, începe să devină o
structurii mai speciale, care este specifică doar ştiinţă biologică. Aşa-numita exactitate a ştiinţei
stratului superior al fiinţei. Ce-i drept, noi, bio- naturii nu are nimic de-a face cu complexitatea
logii, considerăm că cercetarea acestor structuri şi nivelul de integrare al obiectului ei, depinzînd
şi a istoriei lor e destul de importantă şi destul în mod exclusiv de autocritica cercetătorului şi
de dificilă pentru ca biologia să nu fie privită de onestitatea metodelor sale. Denumirea, uzu-
ca o simplă ramură secundară a fizicii, aşa cum ală pentru fizică şi chimie, de „ştiinţe exacte"
o face Crick („a rather simple extension of phy- reprezintă o denigrare a tuturor celorlalte. Ex-
sics"), şi noi subliniem faptul că fizica se presii cunoscute, cum ar fi aceea că orice ştiinţă
bazează la rîndul ei pe o ştiinţă biologică: pe şti- a naturii ar fi o ştiinţă în măsura în care conţine
inţa spiritului uman viu. Dar, în sensul arătat matematică ori că ştiinţa ar presupune „să ma-
mai sus doar sîntem buni „fizicieni" şi recu- sori ceea ce e măsurabil şi să faci măsurabil ceea
noaştem deschis faptul că fizica reprezintă baza ce nu e măsurabil", reprezintă, atît din punctul
către care tinde cercetarea noastră. de vedere al teoriei cunoaşterii cît şi din punct
de vedere uman, cea mai mare prostie spusă
Consider însă că nu respectul bine meritat
vreodată de nişte oameni care ar fi trebuit să se
de care fizica se bucură ca bază a tuturor şti-
priceapă mai bine la aceste chestiuni.
inţelor naturii i-a adus recunoaşterea publică
Deşi aceste pseudoînţelepciuni sînt în mod
drept „cea mai mare" dintre toate ştiinţele, ci
dovedit false, efectele lor mai domină şi astăzi
mai degrabă motivele amintite şi cît se poate de
imaginea ştiinţei. E la modă acum să utilizezi
rele. Ciudatele aprecieri de care ştiinţele au modele cît se poate de asemănătoare fizicii, in-
parte astăzi în rîndurile opiniei publice, care — diferent dacă astfel de metode pot sau nu duce
după cum spunea pe drept Simpson — are o mai departe cercetarea în domeniul respectiv.
părere cu atît mai proastă despre o ştiinţă cu cît Fiecare ştiinţă a naturii, incluzînd fizica, începe
obiectul ei de cercetare e mai înalt, mai complex cu descrierea, trecînd apoi la încadrarea feno-
şi mai valoros, nu pot fi explicate decît prin menelor descrise şi abia apoi la găsirea legită-
aceste motive, la care se adaugă altele, despre ţilor care o guvernează. Experimentul serveşte
care vom discuta acum. la verificarea legilor descoperite, ocupînd astfel
Cercetătorii ştiinţelor naturii au tot dreptul ultimul loc în ordinea metodelor. Aceste stadii,
să aleagă obiectul de cercetare situat într-un anu- pe care încă Windelband le-a denumit stadiile
mit strat al fiinţei reale, la un anumit nivel —
121
120
descriptive, sistematice şi nomotetice, trebuie să operaţionale şi statistice. Deoarece toate legită-
fie parcurse de orice ştiinţă a naturii. Deoarece ţile biologice decurg din funcţiile unor structuri,
fizica se află însă de mult timp în stadiul nomo- este un efort zadarnic acela de a se ajunge fără
tetic şi experimental al dezvoltării ei şi, pe de cercetarea descriptivă a structurii fiinţelor vii la
altă parte, atinge un atît de înalt grad de ab- abstractizarea legităţilor de care este guvernat
stractizare încît trebuie să-şi definească obiec- comportamentul lor.
tele în primul rînd după operaţiile prin care Pe cît sînt de simplu de întrevăzut aceste
capătă informaţii despre ele, există oameni care reguli elementare ale teoriei ştiinţei (pe care
consideră că aceste metode ar trebui aplicate şi orice absolvent de liceu ar trebui de fapt să le
în cazul unor obiecte de cercetare ce nu pot fi stăpînească înainte de a începe studiul universi-
abordate în actualul stadiu al cunoaşterii decît tar), pe atît de încăpăţînat şi incorigibil se im-
prin simpla observare şi descriere. Cu cît un pune moda imitării fizicii în aproape întreaga
sistem organic e mai complex, integrarea sa fă- biologie modernă. Efectul este cu atît mai nociv
cîndu-se la un nivel mai ridicat, cu atît mai strict cu cît sistemul cercetat este mai complex şi cu
trebuie să se ţină cont de ordinea lui Windel- cît se ştie mai puţin despre el. Sistemul neuro-
band, nerespectarea acestei ordini a metodelor senzorial, care determină comportamentul în
ducînd tocmai în domeniul cercetării comporta- cazul animalelor superioare şi al omului, poate
mentale la rezultate absurde din cauza aplicării emite pretenţia de a se situa pe primul loc în
premature a operaţionalismului experimental ambele privinţe. Tendinţa, la modă acum, de a
premodern. După cum era de aşteptat, această considera cercetarea la nivelurile inferioare de
poziţie greşită este sprijinită de credinţa în doc- integrare drept „mai ştiinţifice" duce foarte
trina pseudodemocratică, ale cărei teze afirmă uşor la atomism, altfel spus la cercetările par-
că întregul comportament animal şi uman este ţiale ale unor sisteme subordonate fără a se ţine
determinat în mod exclusiv de influenţele cont de specie şi de modul în care aceasta se
mediului înconjurător şi de procesul de învă- încadrează în construcţia întregului. Greşeala s
ţare, negînd structura dezvoltată filogenetic a metodologică nu constă, aşadar, în năzuinţa co-
sistemului nervos central. Eroarea fundamen- mună tuturor cercetătorilor naturii de a reduce
tală a modului de gîndire şi de lucru dictat de chiar şi fenomenele de viaţă din cel mai înalt
gîndirea doctrinei behavioristă constă tocmai în nivel de integrare la legi naturale de bază — în
această neglijare a structurilor: pur şi simplu, acest sens sîntem cu toţii „reducţionişti" —, ci
descrierea lor este considerată superfluă, singu- în neglijarea în decursul încercărilor explicative
rele metode recunoscute ca legitime fiind cele a structurii infinit de complexe în care sînt inte-

122 12.3
grate subsistemele şi care, doar ele, pot explica că „particulele" cercetate sînt oameni şi nu neu-
însuşirile de sistem ale întregului. Această gre- troni — ceea ce presupune să se facă abstracţie
şeală metodologică o numim reducţionism. de toate aspectele cu adevărat interesante ale
Cine vrea să se informeze mai îndeaproape în sistemelor organice cu un înalt grad de inte-
legătură cu metodologia cercetării naturii, in- grare, incluzînd omul. Acest lucru este valabil
cluzînd sistemul ca întreg, poate citi cartea lui mai ales pentru trăirea subiectivă, care e refu-
Nicolai Hartmann, Aufbau Aer realen Welt, sau lată în sens freudian ca fiind ceva cît se poate
Reducţionism stratified de Paul Weiss. în ambele de necuvenit. Cel care face din propria sa trăire
opere e vorba în principal despre acelaşi lucru, subiectivă obiectul cercetărilor sale trece drept
multitudinea punctelor de vedere făcînd ca subiectivist şi are parte de cel mai mare dispreţ,
obiectul prezentat să apară deosebit de plastic. mai ales atunci cînd îndrăzneşte să epuizeze
Cele mai rele consecinţe ale modei ştiinţifice din izomorfia proceselor psihologice şi fiziologice
zilele noastre derivă din aceea că, asemenea ca izvor de cunoaştere întru înţelegerea acestora
modei vestimentare sau a automobilelor, ea cre- din urmă. Doctrinarii doctrinei pseudodemo-
ează simboluri de statut, care instaurează ierar- cratice se declară în mod deschis adepţi ai „psi-
hia ştiinţelor, ironizată de Simpson. Adevăratul hologiei fără suflet", uitînd cu totul faptul că ei
operaţionalist modern, reducţionistul, cuantifi- înşişi au cunoştinţă de obiectul „celor mai obiec-
catorul şi statisticianul manifestă un dispreţ plin tive" cercetări ale lor numai pe baza propriilor
de milă faţă de demodaţii care cred că putem trăiri subiective. Cel care afirmă că şi ştiinţa de-
afla date noi şi esenţiale despre natură fără ob- spre spiritul uman poate fi practicată ca o ştiinţă
servarea şi descrierea comportamentului ani- a naturii e considerat pur şi simplu nebun.
mal şi uman, fără a face experimente şi chiar Toate aceste puncte de vedere eronate ale
fără a număra. Preocupările legate de sistemele oamenilor de ştiinţă din zilele noastre sînt în
vii, prezentînd un înalt grad de integrare, sînt mod fundamental neştiinţifice. Ele pot fi expli-
recunoscute ca „ştiinţifice" numai dacă în urma cate doar prin presiunea ideologică a consensu-
unor măsuri planificate — „simplicity filters", lui care leagă mari mase de oameni receptivi la
fenomenul îndoctrinării, aceeaşi presiune făcîn-
după cum le-a numit foarte bine Donald Griffin
du-se vinovată în mod frecvent în alte domenii
— însuşirile structurale ale sistemului trezesc ale vieţii umane de incredibile prostii aflate la
imaginea falsă a unei simplităţi „exacte", altfel modă. Marele pericol al îndoctrinării care e la
spus asemănătoare fizicii, sau dacă estimarea modă în domeniul ştiinţei constă în aceea că ea
statistică a unui material informativ impunător ghidează setea de cunoaştere a multor cercetă-
prin numărul de date duce la ignorarea faptului
125
124
tori moderni ai ştiinţelor naturii într-o direcţie comercială a omenirii cu sine însăşi, ce face ca
total opusă faţă de cea care ar duce la adevăra- pe baza gîndirii utilitariste mijlocul să devină
tul scop al năzuinţei omului către cunoaştere, scop în sine în condiţiile în care scopul iniţial
care nu e altul decît mai buna sa autocunoaş- este uitat, şi nu în ultimul rînd plafonarea emo-
tere. Tendinţa pe care moda actuală o impune ţională generală, toate acestea duc împreună
ştiinţelor e inumană în cel mai rău sens al cu- la fenomenele de dezumanizare care afectează
vîntului. Mulţi gînditori care văd în mod lucid ştiinţa. Ele nu sînt o consecinţă a acestor feno-
fenomenele de dezumanizare ce se manifestă mene, ci chiar cauzele lor.
pretutindeni asemeni unor tumori maligne încli-
nă să creadă că gîndirea ştiinţifică ar fi inumană
ca atare şi ar invoca pericolul „dezumanizării".
Aşa cum rezultă şi din cele spuse pînă acum,
eu nu sînt de aceeaşi părere. Cred, din contră,
că oamenii de ştiinţă din zilele noastre, marcaţi
fiind de vremurile în care trăiesc, sînt afectaţi
de fenomene de dezumanizare ce se manifestă
în mod primar peste tot în cultura neştiinţifică.
Nu numai că există corespondenţe clare mer-
gînd pînă în detaliu între aceste boli culturale
generale şi acelea mai speciale, care afectează
ştiinţa, dar la o analiză mai atentă se va vedea
fără nici un dubiu că cele dintîi reprezintă cau-
za, şi nu efectul celor din urmă. Primejdioasa
receptivitate la îndoctrinare care se manifestă ca
o modă în cadrul ştiinţei, ameninţînd să lase
omenirea fără nici un punct de sprijin, nu şi-ar
fi găsit nicicînd un teren de manifestare dacă bo-
lile culturale descrise în primele patru capitole
nu i-ar fi netezit calea. Suprapopularea însoţită
de inevitabila dezindividualizare şi uniformiza-
re, înstrăinarea de natură, care a dus la dispa-
riţia oricărui sentiment de veneraţie, întrecerea

126
IX vorabil caz constă în aceea că ea duce la crearea
Armele nucleare unei „atmosfere de sfîrşit al lumii". Fenomenele
unei tendinţe infantile şi iresponsabile de satis-
facere imediată a unor dorinţe primitive şi cele
ale unei incapacităţi corespunzătoare de a resimţi
vreo responsabilitate cu privire la ceva aflat în
viitorul îndepărtat se găsesc cu siguranţă în
corelaţie cu faptul că, în mod inconştient, la
Comparînd ameninţarea omenirii prin ar- baza tuturor deciziilor stă întrebarea temătoare
mele nucleare cu consecinţele pe care ea le su- şi îngrijorată cît timp va mai exista lumea.
portă din cauza celorlalte şapte păcate capitale,
eşti silit să recunoşti că dintre toate cele opt
păcate acesta poate fi cel mai uşor evitat. Desi-
gur că un nebun ori un psihopat nediagnosticat
ar putea ajunge la butonul declanşator, desigur
că un banal accident al părţii adverse poate fi
înţeles în mod eronat ca un atac, dezlănţuin-
du-se astfel dezastrul. în orice caz însă este
absolut şi irevocabil clar ce măsuri ar trebui
luate împotriva „bombei": să nu fie produsă ori
să nu fie aruncată. Avîndu-se în vedere incre-
dibila prostie colectivă a omenirii, acest lucru
e destul de greu de atins. în ceea ce priveşte însă
celelalte pericole, nici măcar aceia care le văd
cu claritate nu ştiu ce s-ar putea face împotriva
lor. Sînt mai optimist în privinţa posibilităţii ca
bomba atomică să nu fie aruncată decît sînt în
ceea ce priveşte celelalte şapte păcate capitale
ale omenirii.
Cea mai mare pagubă pe care ameninţarea
prin armele nucleare o pricinuieşte deja şi o va
pricinui omenirii şi în viitor chiar în cel mai fa-

128
X şire. Dezvoltarea tehnologiei şi farmacologiei
Rezumat determină o intoleranţă crescîndă faţă de ceea
ce provoacă cea mai mică senzaţie de neplăcere.
Astfel, oamenii îşi pierd capacitatea de a trăi
acea bucurie ce poate fi obţinută doar în urma
unor eforturi îndelungate, depuse pentru în-
vingerea obstacolelor. Jocul de contraste între
bucurie şi suferinţă, care există prin firea
Această carte prezintă opt procese diferite, lucrurilor, se pierde în oscilaţiile insesizabile ale
dar care se află într-o relaţie de interdependenţă unei plictiseli fără nume.
cauzală, ameninţînd să ducă la dispariţia nu (5) Decăderea genetică. în afară de „simţul
numai a culturii noastre contemporane, ci şi a natural al dreptului" şi de anumite tradiţii juri
omenirii ca specie. dice care s-au transmis în timp, în cadrul civi
Cele opt procese discutate sînt: lizaţiei moderne nu există nici un fel de factori
(1) Suprapopularea Pămîntului, care obligă care să exercite o presiune selectivă asupra evo
printr-un exces de contacte sociale pe fiecare luţiei şi menţinerii unor norme de comportare
dintre noi la izolarea într-un mod principial socială, în ciuda faptului că o dată cu dezvol
„ne-omenesc", declanşînd totodată nemijlocit, tarea societăţii se resimte din ce în ce mai mult
în urma aglomerării multor indivizi într-un lipsa unor astfel de factori. Nu e exclus ca multe
spaţiu restrîns, manifestări agresive. manifestări infantile, ce fac din mari părţi ale
(2) Pustiirea spaţiului vital natural, care nu actualului tineret „revoltat" paraziţi sociali, să
distruge numai mediul exterior înconjurător, în fie determinate genetic.
care trăim, ci şi orice sentiment pios al omului (6) Sfărîmarea tradiţiei. Astfel se ajunge la un
în faţa frumuseţii şi măreţiei unei creaţii ce-i punct critic, în care generaţia tînără nu mai e ca
este superioară. pabilă să se înţeleagă din punct de vedere cultu
(3) întrecerea omenirii cu sine însăşi, care ral cu generaţia în vîrstă, ca să nu mai vorbim
impulsionează tot mai rapid dezvoltarea tehno de imposibilitatea oricărei identificări. Genera
logiei în detrimentul nostru, făcîndu-i pe oa ţia tînără o va trata pe cea în vîrstă ca pe un grup
meni incapabili să mai perceapă adevăratele etnic străin, nutrind faţă de el sentimente de ură
valori şi răpindu-le timpul necesar îndeletnicirii
naţională. Această imposibilitate de identificare
realmente omeneşti de a reflecta.
este cauzată în primul rînd de lipsa contactului
(4) Dispariţia tuturor sentimentelor şi
între părinţi şi copii, fapt ce poate avea conse
afectelor puternice în urma procesului de mole-
cinţe patologice încă din perioada de sugar.
130
131
(7) Creşterea receptivităţii omenirii la feno
menul de îndoctrinare. înmulţirea numărului
de oameni strînşi într-un singur grup cultural
duce, laolaltă cu perfecţionarea mijloacelor teh
nice, la influenţarea opiniei publice în sensul
unei uniformizări a mentalităţilor pe care isto Bibliografie
ria omenirii nu a mai cunoscut-o vreodată. La
aceasta se adaugă faptul că efectul sugestiv al
unei doctrine ce se bucură de succes creşte o BOLK, L., Das Problem der Menschwerdung, Jena, 1926.
dată cu numărul aderenţilor, urmînd poate CAMPBELL, D. T., Pattern matching as an essential in
chiar o proporţie geometrică. Se întîmplă deja distal Knowing, în K. R. Hammond, The Psychology
în unele locuri ca un individ care se sustrage în ofEgon Brunswik, Hoit, Rinehart & Winston, New
mod conştient influenţei mediilor de informare York, 1966.
în masă, cum ar fi de pildă televiziunea, să fie CARSON, R., Silent Spring, Houghton Mifflin, Boston,
considerat un caz patologic. Efectele pierderii 1962.
individualităţii sînt salutate de către toţi aceia
CRICK, R, OfMolecules and Men, Univ. of Washington
ce vor să manipuleze mari mase de oameni. Press, Seattle, 1966.
Sondajele de opinie, tehnica reclamelor şi moda
abil dirijată îi ajută pe marii producători din ERIKSON, E. H., „Ontogeny of Ritualisation in Man",
Vest şi pe funcţionarii din Est să dobîndească în Philosophical Transactions, Royal Society, Londra
251 B, 1966, pp. 337-349;
acelaşi tip de putere asupra maselor.
(8) Cursa înarmării nucleare pune omenirea —, Insight and Responsibility, Norton, New York, 1964.
în faţa unor pericole mai uşor de evitat decît HAHN, K., „Die List des Gewissens", în Erziehung und
cele presupuse de procesele prezentate anterior. Politik, Minna Specht zu ihrem 80. Geburtstag, Offent-
Dezumanizarea descrisă în primele şapte liches Leben, Frankfurt, 1960.
capitole e înlesnită de doctrina pseudodemocra- HARTMANN, N., DerAufbau der realen Welt, de Gruy-
tică, ce afirmă că nu organizarea sistemului ter, Berlin, 1964.
nervos şi a organelor de simţ ale omului deter -
mină, prin evoluţia lor filogenetică, modul său HEINROTH, O., Beitrage zur Biologie, namentlich Etno-
de comportare socială şi morală, ci doar „condi - logie und Psychologie der Anatiden, Verhandl. V. Inter-
ţionarea" căreia omul îi este supus, în decursul nation. Ornithol. Kongrefi, Berlin, 1910.
ontogenezei sale, prin influenţa exercitată de HOLST, E. V., „Ober den Prozefi der zentralnervosen Ko-
către mediul cultural ambiant. ordination", în Pflugers Archiv 236,1935, pp. 149-158;

132 133
—, „Vom Dualismus der motorischen und der auto- SCHULZE, H., Der progressiv domestizierte Mensch und
matisch-rhythmischen Funktion im Riickenmark seine Neurosen, Lehmann, Miinchen, 1964; Das Prin-
und vom Wesen des automatischen Rhythmus", în zip des Handelns in der Psychotherapie, Enke, Stutt-
Pflugers Archiv 237,1936, p. 3. gart, 1971.
HUXLEY, A., Brave New World, Chatto & Windus, Lon- SIMPSON, G. G., „The Crisis in Biology", în The Amer
dra, 1932. rican Scholar 36,1967, pp, 263-377.
LAVER, J., „Costume as a Means of Social Aggression", SPITZ, R. A., The First Year of Life, Int. Univ. Press, New
în The Natural History of Aggression, editat de J. D. York, 1965.
Carthy şi F. J. Ebling, Academic Press, Londra şi
New York, 1964. WEISS, P. A., The Living System. Determinism Stratified,
în Arthur Koestler § Smythies, Beyond Reductionism,
LEYHAUSEN, R, „liber die Funktion der Relativen Hutchinson, Londra, 1969.
Stimmungshierarchie. Dargestellt am Beispiel der
phylogenetischen und ontogenetischen Entwick- WYLIE, Ph., The Magic Animal, Doubleday, New York,
lung des Beutefangs von Raubtieren", în Z. Tier- 1968.
psychol. 22,1965, pp. 412-494. WYNNE-EDWARDS, V. C, Animal Dispersion in
LORENZ, K., Psychologie und Stammesgeschichte, în G. Relation to Social Behaviour, Oliver & Boyd, Londra,
Heberer (ed.), Die Evolution der Organismen, Fischer, 1962.
Jena, 1954; Das sogenannte Bose, Zur Naturgeschichte
der Aggression, Borotha-Schoeler, Viena, 1963; Evo-
lution and Modification of Behavior, Univ. Press,
Chicago, 1965; „Die instinktiven Grundlagen
menschlicher Kultur", în Die Naturwissenschaften 54,
1967, pp. 337-388; Innate Bases of Learning, Univ.
Press, Harvard, 1969.
KOENIG, O., Kultur und Verhaltensforschung. Ein-
fuhrung in die Kulturethologie, Deutscher Taschen-
buchverlag, Miinchen, 1970.
MTTSCHERLICH, A., Die vaterlose Gesellschaft, Miinchen,
1970.
MONTAGU, M. F., Man and Aggression, Univ. Press,
Oxford, 1968.
POPPER, K. R., The Logic of identific Discovery, Harper
& Row, New York, 1959.

134
Cuprins

Un optimist cuvînt înainte........................ 5


I. Proprietăţi structurale şi perturbări
funcţionale ale sistemelor vii........... 9
II. Suprapopularea................................ 19
III. Pustiirea spaţiului vital....................
24
IV. întrecerea cu sine însuşi................... 35
V. Moartea termică a simţurilor........... 44
VI. Decăderea genetică........................... 60
VII. Sfărîmarea tradiţiei.......................... 82
VIII. Receptivitatea la îndoctrinare.......... 101
IX. Armele nucleare............................... 128
X. Rezumat........................................... 130
Bibliografie................................................ 133
Redactor DANIELA
ŞTEFĂNESCU
Apărut 2001
BUCUREŞTI — ROMÂNIA

Tipografia : S.C. ARBEIT S.R.L.


1900 Timişoara str. Pestalozzi nr. 22