Sunteți pe pagina 1din 18

Pai piciorul metric este ritmul poeziei si poate fi: troheul, iambul, amfibrahul.

Notiuni de versificatie (Versul, Strofa, Masura, Rima, Ritmul)

Notiuni de versificatie Versificatia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o stiinta. Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor, in diferite parti constructive ale cuvntului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa. In general, insa, prin versificatie se intelege ansamblul de tehnici pe care il presupune scrierea versurilor si rima. Versificatia, spre deosebire de proza, incnta pe cititor. Deci, prin prozodie sau versificatie, se intelege ansamblul de reguli, pe care, in timp, poetii le-au statuat in scrierea poeziilor. 1. VERSUL - este un rnd dintr-o poezie, in care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rima si masura. Acesta este versul clasic. In afara de acest gen de vers, mai exista: a) Versul liber - care este un rnd dintr-o poezie, in care regulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul, netinnd cont de unele dintre acestea; b) Versul alb este versul fara rima. 2. STROFA - apare in versificatia moderna si numeste o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spatiu alb. Numarul versurilor dintr-o strofa difera, incepnd cu strofe formate dintr-un singur vers si ajungnd pna la o strofa cu 12 versuri. Dupa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (soua versuri), tertet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (sase versuri), septet (sapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri). stanta este tot o strofa in care versurile sunt legate prin inteles si printr-o anumita rima. specifica Renasterii italiene, o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci. 3. MASURA - este numarul silabelor dintr-un vers. Masura poate fi de la patru silabe, pna la 15-16 silabe, si chiar mai multe. Masura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei. De regula, intr-o poezie, versurile au aceeasi masura. Exista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fabule. 4. RIMA - consta in a face sa coincida silabele de la sfrsitul a doua sau mai mulote versuri. Aceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata.Cnd rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta. In aceasta situatie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele. Considerata, in literatura culta, drept o licenta poetica, in poezia populara, asonanta este foarte des intlnita. Dupa felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima: - Monorima -- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este specifica poeziei populare. - Imperecheata sau succesiva -- apare atunci cnd versurile rimeaza doua cte doua - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea s.a.m.d. - Incrucisata sau alternativa -- apare atunci cnd primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea. - Imbratisata -- rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea. Este un tip de rima mai rar

folosit de poeti. - Variata sau amestecata -- apare, deseori, in fabule, unde poetii recurg la imbinarea diverselor tipuri de rima, nerespectndu-se o anumita ordine a acestora. Pentru multi, rima este sinonima cu poezia, fiindca rima, combinata cu ritmul, este cea care da muzicalitate oeziei. Rima este cea care grupeaza versurile in strofe, indicnd si sfrsitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvntul-rima este si cel mai important din versul repsectiv. Dupa silaba accentuata din rima, aceasta opate fi simpla sau complexa. Rima simpla poate fi masculina, atunci cnd accentul cade pe ultima silaba, sau feminina, atunci cnd accentul pica pe penultima silaba. 5. RITMUL - miscare regulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea regulata a unor silabe neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers. Unitatea metrica este un grup de silabe accentuate si neaccentuate ( / ) si ( U ) si care se repeta la intervale regulate intr-un vers. Cel mai adesea, in limba romneasca se folosesc unitatile metrice numite troheu, iamb si amfibrah, iar ritmul corespunzator este trohaic, iambic si amfibrahic. Formele ritmului sunt binare. Trohaic - atunci cnd unitatea metrica este troheul - / U. Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru ca este cobortor si vioi, dar apare si inpoezia culta. Iambic - atunci cnd unitatea metrica este iambul U /. Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui grava, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare, precum in elegie sau meditatie. Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) si amfibrahic ( U / U ). Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, in care a doua silaba, accentuata, este incadrata de doua silabe neaccentuate.

O analiza de care poezia romaneasca are nevoie in Romania Literara. Versificatie si metrica la origini.

Metrica, exil, modele si cod poetic romanesc Despre cultul personalitii i alte mitologii cu primii poei romni
Feb. 22 util 1 comment

Cum se ntmpla prin 1848 influena francez, care urmase celei greceti de prin jucriile poeziei timpurii romneti, urmat apoi de nebunia german i de strduinele de sincronizare cu poeticile americane care nici azi nu s-au dus pn la capt de-a binelea, n secolul XVII, influena principal pentru poezia romneasc a fost polonez. Dosoftei nsui pentru a gsi o formul romneasc pentru prozodia psalmilor a comparat rezulatul su i cu monumentalele traduceri leeti fcute de Jan Kochanowski cu un secol mai devreme. Primul fragment, l-am ales din Miron Costin (1633-1691) din poemul compus n 1671-73 care se ncheie cu epilogul: Ia aminte dar, o, oame, cine eti pe lume?/ Ca o spum plutitoare rmi fr nume./ Una fapta, ce-i rmne, buna, te lete,/ n ceriu cu fericie n veci le mrete// foarte plcut celor care srim n sus la elemente de cult al personalitii mprumutate prin orice domeniu, de la literatur pn la felierea pinii. n ce privete publicarea, Miron Costin i-a vzut incluse n ediia din 1679 a Psaltirii (care relua la Iai traducerea romneasc publicat de prietenul su, Dosoftei, n Polonia) compunerea despre originea Neamulu ri Moldovii. El era pomenit ca Miron, preacinstitul mare vornic de ara de Josu (titlul n slav veche). Versurile sale completau acum Stihurile n stema Moldovei semnate de Dosoftei. Dar la aceasta o s revin mai jos. ()Moartea, vrjmaa, ntr-un chip calc toate cas, Domneti i-mprteti, pre mine nu las: Pre bogai i sraci, cei frumoi i tare. O, vrjma, priiatin ea pre nimeni n-are, Natem, murim, odat cu cei ce s trece, Cum n-ar fi fostu n veci daca s petrece. Paimini suntu anii i zilile noastre. Sfinii ingeri, ferice de viiaa voastr. Vieuim i viiaa iaste netiut, i pn la ce vreme iasta giuruit, Aa ne poart lumea, aa amgete. Aa nal, surp i batjocorete. Fericit viiaa fr de valuri multe, Cu griji i neticneal avuiia pute. Vieuii n ferice, carii mai puine Griji purtai de-a lumii; voi lcuii bine. Vacul nostru cu-mprumut dat n datorie. Ceriul de gndurile noastre bate jocurie.

Miron Costin Viaa lumii Pentru c tot am pomenit de Dosoftei, este interesant de descifrat n reproducerea dup ediia original cuvintele romneti. nc i mai provocator mi se pare faptul c atunci cnd zice c scrie versuri n stem, Dosoftei vorbete chiar la propriu despre o ilustrare poetic a imaginii stemei, dup cum se vede n reproducerea cu care am nceput aceast postare. Capul cel de bur a hiar vestit, Smneadz putere ri nesmintit. Pre ctu-i de mare hiara i buiac, Coarnele-i pune la pmnt pleac De pre chip s vede burul ce-i place C-ar vrea-n toat vremea s stea ara-n pace Domnul Duca vod de la Hs. are agiutoriu pre stem i ferin tare, Vinstita cruce i-n ceas de nval a lui Hs. maic i da sprijineal.

(accepti ale termenului; evolutie)

Poezia

Poezia este creatia literara care exprima ori sugereaza o idee, o emotie, un sentiment, o stare sufleteasca, apeland la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, avand - din punct de vedere formal - armonie si ritm. Poezia poate apartine genului epic, daca are fir narativ si exprima ideile autorului indirect, prin intermediul personajelor sau genului liric daca exprima in mod direct sentimentele, starile, ideile, atitudinile, conceptiile scriitorului, modul de expunere fiind descrierea. Liricul este o forma artistica, prin care poetul "se comunica", asa cum definea Tudor Vianu limbajul poetic al ideilor si sentimentelor exprimate direct.

dintre autor si eul liric: Poezia moderna impersonalizeaza comunicarea, introducand un nou concept, "eul liric" sau "eul poetic", cunoscut si ca lirism subiectiv. Acesta nu trebuie confundat cu "eul empiric", adica biografia si nici cu "eul psihologic", care apartine simtirii personale a autorului. Eul poetic este "vocea interioara" a creatorului de poezie, detasat de lume si de realitatea inconjuratoare. Cea mai plastica definitie a eului liric a dat-o poetul francez Rimbaud: "Eu este un altul", in sensul instrainarii poetului de ideea de confesiune, ci dimpotriva, mergand catre obiectivarea creatiei. In studiul intitulat sugestiv "Poetica", Aristotel diferentia, pentru prima oara, discursul oratoric de evocarea imaginara, care se bazeaza pe imitatia realului, adica "mimesis". Poetica trateaza - asadar aspectele generale, legate de natura si de functiile textului literar, atat pentru creatiile in versuri, cat si pentru cele in proza. Principiul mimesis-ului a generat sistemul de norme specifice operelor literare, prozodia, procedeele stilistice, reperele estetice si filozofice care se regasesc intr-un text literar. In studiul intitulat "Atitudinea si formele eului in lirica lui Eminescu", in afara de "eul poetic", Tudor Vianu a definit inca doua tipuri de liric:

Comunicarea in textul poetic este definita atat de eul liric, cat si de raportul

lirica "mastilor" se manifesta in poezia in care poetul isi exprima ideile, sentimentele, conceptiile "sub o masca straina", asa cum se intampla in poemul "Luceafarul", Eminescu ilustrand ideile sub masca astrului sau a Demiurgului. In cazul liricii mastilor, se manifesta "un eu mai indraznet, mai viu colorat, mai radical in judecatile si simtirile sale". Exemplul prin care sustine acest nou concept este poezia "Rugaciunea unui dac" de Mihai Eminescu lirica "rolurilor" in care poetul se identifica, se contopeste cu un personaj, "asa cum face totdeauna creatorul de caractere dramatice si epice"; respectivul personaj nu reflecta, intotalitate, sentimentele poetului, desi acesta nu le respinge, ba chiar "le sustine si pe acestea", dar pe care le-a remarcat manifestandu-se in jurul sau si le releva in poezie. Lirica rolurilor reliefeaza "un eu care se joaca si care experimenteaza posibilitati dintre cele mai indepartate ale sale". Exemplul dat este poemul "Inger si demon" de Mihai Eminescu.

George Calinescu, in "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", remarca o particularitate inedita a poeziei lui George Cosbuc si anume lirismul
obiectiv. Prin aceasta noua tehnica lirica se realizeaza o poezie obiectiva, in afara constiintei poetului si independent de ea, cu alte cuvinte, comunicarea starilor, sentimentelor ideilor acestuia se face prin intermediul altor personaje, dar atitudinea creatorului ramane lirica. In idilele pastorale, construite ca "niste monoloage", se manifesta "lirismul in forma aceasta obiectiva", Cosbuc realizand "o poezie teatrala, asa cum exists un teatru de poezie".

Elementele de versificatie structureaza forma poeziei si se refera la: strofa, vers, vers alb, masura metrica, rima si ritm. Prozodia este o ramura a poeticii, care se ocupa cu studiul tehnicii

versificatiei, avand in vedere sistemul de pronuntare a silabelor - accentuate si neaccentuate, lungi si scurte - referindu-se, deci, la metrica si versificatie. Strofa este subdiviziunea unei poezii, diferentiindu-se dupa numarul de versuri care o compun: monovers, distih, tertet (tertina), catren, cvinarie, sextina (senarie) si polimorfa (7-12 versuri). Unele creatii lirice nu sunt structurate pe strofe, in special cele apartinand literaturii populare. Versul (stihul) este un rand dintr-o poezie, in care se manifests toate regulile de prozodie: ritmul, rima si masura. Rima este tehnica versificatiei referitoare la potrivirea sunetelor la final de vers si confers poeziei muzicalitate. In functie de prezenta accentului pe silabele care alcatuiesc rima, aceasta poate fi:
1. 2.

feminina - accentul cade pe penultima silaba: "Peste varf de


stoluri randunele" (M.Eminescu); masculina - accentul cade pe ultima silaba: "La pasa vine un arab/

ramurele / Trec in

slab" (G.Cosbuc).
Dupa succesiunea in poezie, rima poate fi: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Cu ochii stinsi, cu glasul

imperecheata (a a b b); incrucisata (aba b); imbratisata (abb a); inlantuita (a b a); mixta sau variata (imbinarea versurilor rimate diferit); semirima (xax a): "Pe aceeasi ulcioara / Bate luna la feresti / Numai tu de dupa gratii / Vecinic mi te mai ivesti. "; monorima (a a a a); vers alb (fara rima).

Ritmul este succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers, din a caror imbinare rezulta piciorul metric sau masura versului: 1. 2. 3. 4. 5. ritmul trohaic - format din doua silabe: prima accentuata si a doua neaccentuata; ritmul iambic - format din doua silabe: prima neaccentuata, iar a doua accentuate; ritmul amfibrahic - format din trei silabe: prima accentuata, a doua neaccentuata, ultima accentuata; ritmul dactilic - format din trei silabe: prima accentuata iar celelalte doua neaccentuate; ritmul anapest - format din trei silabe: primele doua neaccentuate, ultima accentuata.

Limbajul si expresivitatea textului poetic se caracterizeaza prin sensul conotativ, figurat al cuvintelor, prin caracterul original, prin inovatia si unicitatea expresiei, precum si printr-o bogatie lexicala de neologisme, arhaisme, regionalisme. Functia principal a limbajului artistic este cea estetica, de aceea se folosesc procedee artistice si figuri de stil. Clasificarea acestora se face dupa criterii lingvistice:

figuri sintactice si de constructie: enumeratia, repetitia, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogatia retorica, exclamatia retorica, invocatia retorica, chiasmul (dubia

antiteza), inversiunea; figuri semantice (de semnificatie): epitetul, comparatia, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul, personificarea, hiperbola; figuri de sunet aliteratia, onomatopeea, asonanta;

Evolutia creatiilor lirice


Primele productii lirice au fost cele religioase, care s-au manifestat in secolul al XIV-lea si au apartinut lui Grigore Tamblac si ucenicilor calugarului Nicodim de la Tismana. Dar primele cantari bisericesti au fost cele create de Filotei, logofatul lui Mircea cel Batran, creatii care se intonau la sarbatorile sfintilor, mucenicilor si ale Maicii Domnului. Primul poet religios a fost Dosoftei, care a si tiparit creatiile lirice religioase: "Psaltirea pre versuri tocmita" (1673), "Viata si petrecerea sfintilor". El a fost urmat de Miron Costin care a creat poemul de factura filozofica "Viaja lumii" (1673). Din secolul al XVII-lea poezia religioasa continua prin creatii folclorice, mai ales sub forma de colinde, pana in secolul al XIX-lea, cand ideile ortodoxismului romanesc se manifesta in elegiile lui Grigore Alexandrescu si in unele poezii cu tematica religioasa scrise de Eminescu, Goga si Cosbuc. Lirica religioasa ortodoxa ia un avant deosebit in perioada interbelica, prin poetii reprezentativi pentru literatura moderna: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat si Nichifor Crainic. Un rol important in promovarea ideilor ortodoxismului autohton l-a avut revista "Gandirea", aparuta la Cluj in 1921, sub directia lui Cezar Petrescu si D.l.Cucu si al carei mentor a fost Nichifor Crainic. Poezia religioasa cea mai veche si cu cea mai larga arie de raspandire este psalmul, creatie cu caracter religios care poate avea ca formula artistica rugaciunea, imnul (oda) si elegia, toate acestea fiind adresari directe catre Dumnezeu, prin care omul isi exprima cucernicia, smerenia si speranta in izbavire divina pentru pacatele savarsite in timpul vietii. Inceputurile poeziei romanesti stau sub influenta iluminismului, curent ideologic si cultural european, s-a manifestat si in Tarile Romane, cu predilectie in secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, perioada ce a constituit o epoca de tranzitie in toate domeniile vietii culturale, avand puternice influente asuprainceputurilor literaturii romane. Istoria literaturii romane fixeaza inceputurile poeziei romanesti in jurul anului 1800, iar primii nostri poeti sunt boieri care facusera studii in strainatate, unde au intrat in contact cu literatura occidentala din care au preluat maniera lirica pentru creatiile lor. Poezia acestei etape de inceput are ca surse de inspire lirica medievaia si renascentista, dar se manifesta si influente ale literaturii romantice, prin efuziunea sentimentelor (efuziune = manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile, caldura sufleteasca), prin meditatii asupra timpului, asupra mortii si prin preocupare pentru dezvoltarea limbii romane. De altfel, este celebru catrenul testamentar al lui Ienachita Vacarescu privind importanta limbii nationale si dragostea de neam si tara: "Urmasior mei Vacaresti!/ Las voua mostenire/ Cresterea limbii romanesti/ s-a patriei cinstire". Poetii Vacaresti (Ienachita, Alecu, Nicolae si Iancu), Matei Millo si Costache Conachi, Anton Pann marcheaza momentul cunoscut in istoria literaturii ca poezie premodernti, in care predomina sentimentalismul erotic si patriotic inflacarat, intr-o versificatie apropiata de cea a creatiei populare. In diferite epoci literare au fost concepute norme proprii pentru curentele literare manifestate cu pregnanta in perioada respectiva, fiecare fiind reprezentat de scriitori deveniti canonici pentru ideile si maniera artistica promovate. Curentele literare manifestate de-a lungul vremii au fost teoretizate prin stabilirea specificului fiecaruia, a normelor si ideilor caracteristice. Astfel, "Arta poetica" a lui Boileau stabileste principiile clasicismului, iar "Prefata" de la drama "Cromwell" a lui Victor Hugo pe cele ale romantismului. In literatura romana, cel care a formulat pentru prima oara o definitie a poeziei si a explicat specificul acesteia a fost Titu Maiorescu, in studiul "O cercetare critica asupra poeziei romane la 1867". Criticul considera ca poezia este o arta si de aceea ea trebuie "sa exprime frumosul", spre deosebire de stiinta,

"care se ocupa de adevar". Titu Maiorescu diferentiaza adevarul de frumos, evidentiind faptul ca poezia "cuprinde idei manifestate in materie sensibila." Creatia lirica trebuie sa indeplineasca doua conditii, una "materiala" - mijloace si procedee artistice - si cealalta "ideala" - sentimente, emotii si idei ale conceptiei poetice. Simbolismul a constituit un moment cu totul aparte pentru poezie, deoarece sugestia verbala se opune romantismului in care emotia excesiva devenise obositoare, ceea ce a facut posibila aparitia unui alt curent literar, parnasianismul, care se manifesta prin perfectiunea formala si impersonalitatea rece a ideilor poetice. Depasirea normelor si tehnicilor compozitionale in lirica romaneasca s-a facut prin aparitic modernismului, care a pus accentul pe ideatica filozofica, pe versul liber promovand poezia eliberata de orice fel de constrangeri formale.

Most viewed articles in Termeni category Romantismul Traditionalismul Enigma Otiliei Simbolismul Modernismul

Most recent articles in Termeni category Lupul si mielul Norocul dracului Junimea Fat-Frumos din lacrima - caracterizare Drama

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

zodia i fonologia de Cristian Vasiliu

Detalii # Link creatie:

http://w w w

troducere

urm cu cteva zile, n subsolul unei poezii semnate de dl. Ioan Peia, s -au schimbat cteva opinii privind metrica. Descop , n ciuda evidenei, mi lipsete argumentul, mi -am remprosptat cunotinele prin reluarea lecturii tratatului de metric ui Mihai Dinu ("E uor a scrie versuri...") (lectur recomandat de regretatul Ge orge Pruteanu). Acest articol nu este astfel ct un ecou (sau rezumat, daca vrei!) al acestei lucrri.

eoarece am s ncerc o abordare minimalist-tiintific a prozodiei (tehnica ntocmirii versurilor) clasice (adic a versurilor c m, msur i rim) i a legturii acesteia cu fonologia, voi formula mai jos doar definiii, axiome i teoreme. Pentru rofundarea noiunilor, cartea mai sus menionat este foarte util.

ersul

opun o definiie mai vag: ersul este un numr de cuvinte asezate unul lang altul, dup legi hotrte i n anumite condiiuni" (G.G. Ionescu -Gion Manualul de petic romn" 1885) u ersul face dintr-o grup de uniti articulatorii minimale (silabele) o unitate ordonat". (W. Kayser - "Opera literar.O troducere n tiina literaturii.)

oarece "nici msura,(...), nici regularitatea ritmic,(...), nici rima,(...), nici criteriul unitii sintactice,(...), nu pot aspira la atutul de condiie sine-qua-non a existenei versului." (M.D., pag. 13 -14)

einem ca legitim ntrebarea: Totui, "cum delimitam versurile?" (titlul unui capitol din cartea mai sus amintit), n finalul ruia se enun teorema (teoria) conform creia, "n sistemul versificaiei noastre elementul decisiv n delimitarea versuri lo te (...) unul de natur accentual." (MD. pag. 20).

ompletm deci definiia versurilor (de factur clasic): "serii, mai lungi sau mai scurte de silabe delimitate de ictusuri f orte M.D pag 140). (Nu vreau s pctuiesc n acest punct prin folosirea unor termeni neclarificai: ictus forte (conform DEX rsificaia antic) Pronunare intensificat a silabei accentuate.) Voi reveni asupra acestui aspect n capitolul despre mac ror

tmul

t definiia scolastic a ritmului: "Ritmul se nate din alternana dup un plan anume a silabelor accentuate i atone"(M.D. finiie care, nefiind n totalitate fals (dup cum nici Mecanica Clasic a lui Newton nu este n totalitate fals), tinde s fie imilat ca atare.

D. identific dou mari direcii greite de abordare: n "Ritm i rim n poezia romneasc" - M.D.):

dealismul" ce susine c acest plan, (sau tipar metric) pre-existent este realizat ulterior prin "succesiunea regulat a silabe centuate i neaccentuate dintr-un vers" ("Dicionar de terminologie poetic" Gh. Ghi, C. Fierscu) (M.D. - pag 34)

materialismul" ce se grbete s conchid c nu "exist ... (un) pattern metric transtextual (planul de care vorbeam mai su M.D. - pag 36), ci el este realizat prin intermediul accentelor, individualiznd astfel fiecare vers. ergnd n aceast direcie se poate ajunge i la un extremism de tipul celui enunat de ctre metricianul ieean Mihai ordeianu - teoria bizar a "poliritmiei" versului romanesc sau de tipul celui enunat de ctre Ionel Funeriu, care respinge "c tul conceptul de picior metric, postulnd c versul sau, respectiv, emistihul (n msurile cezurate) ar reprezenta cea mai m itate metric a poeziei romneti"(M.D. pag 51).

t cum ncearc M.D. s mpace cele dou direcii : erspectiva cea mai echilibrat ni se pare,(...) , una ... dualist. Ea const n recunoaterea importanei ambelor planuri, at l concret, direct observabil, al textului, ct i cel al structurii metrice ascuns n sp atele celui dinti." Ritmul apare astfel la binarea ntre un plan pre-existent i realitatea textual. Se observ c accentul duce doar la recunoaterea ritmului; ulter tmul nu este generat de accent ci l impune" (M.D. pag 55).

e poate deci conchide c exist o legtur ambivalent dintre ritm i accent.

ma

principiu aici exist un consens asupra definiiei cuvntului rim: "Rima este ntocmai sunarea (potrivirea) a dou cuvint e sfritul unor versuri, sau a silabelor de la finitul cuvintelor ce sfresc versuri" (M.D. pag 217). Am ales aceast definiie mai pentru c este formulat nepretenios, ci i pentru c aduce lmurirea: "sfritul unor versuri". Dou cuvinte nu rime r i simplu, ci doar n contextul unei poezii n care s-ar situa la sfritul versurilor.

east definiie este corect dar nu este complet. "Identitatea acustic a unor silabe este insuficent pentru a da natere mei" (M.D. pag 60). Aici intervine i accentul, dar, atenie, cuvintele rimeaz nu numai pentru c silabele finale au accente milare, ci i pentru c aceste accente se transform n ictusuri forte (cel al clauzulei sau cel al cezurii). Deci ritmul s coate iden rima ("Dar nu rima marcheaz finele versului, ci finele versului puncteaz rima" - Mihai Bordeianu).

ractic rima este o rezultant a ritmului i a msurii. Caracterul ei (oxiton, paroxiton, proparaxiton, proproparaxiton (sau perdactilic), etc) e strict determinat de modul n care se combin ritmul i msura." (M.D. pag 60)

sura

ar prea c lucrurile aici sunt mai simple: "Prin msur se nelege lungimea versurilor exprimat n unitti metrice" (M.D. ). Suntem tentai s utilizm ca unitate metric numrul de silabe, deoarece ritmul este determinat de prezena accentulu abele sunt purttoare de accent.

onform prerii lui M.D."ar fi ns prea simplu, i, de fapt, inexact s afirmm c n poezia romneasc izometria a cedat lo c osilabismului"(M.D. - pag 81). Eu nsumi am ridicat aceast problem n momentul n care am descoperit c regula versulu mbic endecasilabic a sonetului are lacune: fr s se schimbe ritmul, un vers cu rim masculina dintr -un sonet este casilabic. Pentru simplificarea analizei prozodice M.D. propune "reconsiderarea n oiunii de picior metric" (pag. 86) drept itate pentru evindenierea i analiza ritmului. n acest caz versul unui sonet trebuie s fie pentametru iambic (cu cele dou riante: acatalectic i hipercatalectic)

Poetica greco-latin califica drept acatalectic versul ce coninea un numr ntreg de picioare. Trunchierea piciorului final oducea un vers catalectic, dup cum adugarea unei silabe, ddea natere versului hipercatalectic." (M.D. pag 86))

puri de ritmuri (cadene/picioare metrice)

oi relua mai jos doar definiiile clasice (http://www.poezie.ro/index.php/technique/1810400/Ritmul_este... de Ivan Dragos cian) ale termenilor pe care M.D. i pstreaz n tratatul su ("definiii tradiionale" este poate mai corect, innd seama c pt M.D. mbogete accepiunea notiunilor i nu le schimb). (Voi lsa deoparte termeni precum: ritm cretic, ritm coriamb m mesomacric sau ritm hipermesomacric i vom vorbi doar de ritm iambic, ritm trohaic, ritm anapestic, ritm dactilic, ritm mfibrahic, ritm peonic I, II, III si IV) :

TMURI BINARE, n care unitatea metric (piciorul metric) este format din 2 silabe. Termenul Troheu provine din fr. Troch . Trohaios, alergator, ritmul trohaic fiind aleit, dinamic, intalnit mai ales in poezia popular, potrivit pentru dans. Ritmul ohaic, cu unitate metric numit troheu, prima silab fiind accentuat, iar a dou neaccentuat : oin, / doin, / cantec / dulce (Doina) V / _V / _V / _V /

Mult mi-e/ dor i / i mult mi-e/ sete V/ _V/ _V / _ V/ vd/ frunza-n / codru / venic/ V / _ V / _V/ _ V tmul iambic, cu piciorul metric numit iamb, este caracterizat prin faptul c cea de -a dou silab este accentuat. Iambul ovine din fr. Iambe, lat. Iambus, gr. Iambos, de la iambo, preoteas a cultului zeiei Demeter. Iambul creeaz un ritm cendant, lin, specific poeziei culte, ndeosebi elegiilor i meditaiilor, folosit frecvent de Eminescu, de unde i referine poe upra lui : Iambii suitor, troheii, saltaretele dactile. Ritmul iambic, prin nota s grav, este adecvat sentimentelor ad nci, lburtoare din elegii i meditaii n vaduri ape repezi curg ( G. Cosbuc) _/ V_ / V_/ V_/ fost / oda / t ca-n / povesti/ fost / ca nici o / dat (M. Eminescu, Luceafarul)

TMURI TERNARE: ) Dactilic, bazat pe un dactil _VV. Termenul de dactil provine din fr. Dactyle, lat. Dactylus , gr. Daktylos, deget i forme ritm descendent, care atenueaz armonia sonor a versului. rd deprtrile (M. Eminescu) VV / _VV ise iar / ei chio/ tir var/tos i gro/zav rsu/na ( Homer, Ili ada) ) Anapestic, numit i ritm antidactilic, cu ultima silab accentuat VV_ ) Ritmul amfibrahic, bazat pe un amfibrah, V_V, iar termenul provine din fr. Amphibraque, gr. Amphi, din dou pari, achys, scurt i creeaz un ritm unduitor, larg, deschis, al spaiilor cosmice, fiind folosit frecvent de Eminescu. Ritmul mfibrahic este adecvat poeziilor i poemelor cu coninut narativ, de legend, de evocare sau visare. n linitea serii (M. Eminescu) _V / V_V

TMURI CUATERNARE, sunt acele ritmuri bazate pe unitile ritmicede 4 silabe, dintre care una poart accentul. Peonul ca rmen provine din gr. Paian, dup numele Paianios, Tmduitorul, dat lui Apollo. Forma in antichitate un ritm solemn, folo ai ales in imnurile pagane. Eminescu ii aprecia valoarea eufonica: Si-I diamante, peonul, indraznetul Peon I, _VVV alurile, vnturile (M. Eminescu) _VVV / _VVV Peon II, V_VV Peon III, VV_V Peon IV, VVV_

ecnd de la observaia statistic conform creia "n limba romna cam o silab din trei este accentuat" (M.D. pag 64), vine evident c pentru ritmurile binare i cuaternare este practic imposibil de realizat o caden nealterat. Putem nele g est context de ce abordarea "idealitilor" este una fals, fiind combtut de realitatea nsi. Chiar i "capodopera emines talia Scrisoarea III nu conine nici mcar un distih care s respecte riguros regula ritmului trohaic" (M.D. pag 64). Deoa se poate nici accepta inexistena picioarelor metrice i nici teoreia poliritmiei (n acest caz nu mai putem diferenia un agment de proz de unul n versuri!), M.D. trage concluzia c pentru realizarea ritmului se pot eluda anumite accente suge regula ritmului (n cazul iambului i al troheiului) sau se pot accepta accente intermediare n plus fa de cele sugerate de gula ritmului (n cazul peonilor). Devine astfel "greu decidabil dac rimul unei poezii este iambic sau peonic II, trohaic sau onic III" (M.D. pag 65). Ritmurile ternare (innd seama de remarca de la nceputul paragrafului) sunt mult mai uor de eninut chiar i n cazul poeziilor de o ntindere considerabil. (Acestea fiind spuse, este de ateptat ca diagnoza ritmic a eziei dlui Ioan Peia s nu pun mari dificultti i s nu ntlnim silabe atone n locul n care ritmul sugereaz prezena une abe accentuate).

D. propune pentru definirea mai lax a ritmurilor, modulul aritmetic al rangurilor silabelor accentuate.

n teoria numerelor, se consider c dou numere ntregi oarecare X i Y sunt congruente modulo N, ceea ce se scrie: Y(mod N) c diferena lor |X-Y| este divizibil cu N) (M.D. pag 61)

tfel :

e Rv = { r(1), r(2), , r(i), r(n-1), r(n) } mulimea rangurilor silabelor accentuate din versul v.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 0 (mod 2), atunci ritmul versului este iambic.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 1 (mod 2), atunci ritmul versului este trohaic.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 0(mod 3), atunci ritmul versului este anapaestic.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 1(mod 3), atunci ritmul versului este dactylic.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 2 (mod 3), atunci ritmul versului este amfibrahic.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 0 (mod 4), atunci ritmul versului este peon IV.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 1(mod 4), atunci ritmul versului este peon I.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 2 (mod 4), atunci ritmul versului este peon II.

ac oricare ar fi i, subzist r(i) 3 (mod 4) , atunci ritmul versului este peon III.

este definiii se gsesc n cartea lui M.D. la pag. 70.

acroritm

D. stabilete existena, n cazul limbii romne, a unui alt nivel (superior) de analiz ritmic, un nivel la care opoziia dintr erite ritmuri se anuleaz n favoarea unei periodiciti mai cuprinztoare, a unui macroritm care i le subordoneaz(M.D. g 70). Este vorba de ritmicitatea apariiei picioarelor metrice cu ictus forte printre picioare metrice de care vorbeam mai s lementul fonic hotrtor pe baza cruia are loc () recunoastere(a) (macroritmului) este ictusul forte (M.D. pag 74). D ncluzia c "versul nu este, aa cum s-a afirmat unitatea minimal n detectarea ritmului, ci n detectarea macroritmului dena superioar, prezent numai n versificaia cu accent mobil"(M.D. pag 75).

u alte cuvinte, notnd cu

0) piciorul metric normal cu 1) piciorul metric n care este prezent ictusul forte, avem :

podii : vers - P(0)P(1)

ipodii : vers - P(0)P(0)P(1)

trapodii : vers P(0)P(0)P(0)P(1)

ntapodii : vers P(0)P(0)P(0)P(0)P(1) desi M.D. se strduiete s demonstreze c nu pentametrul iambic ar fi macrorit

netului romanesc, eu rmn totui la aceasta concluzie.

ezura

ult vreme cezura a avut o definiie bizar, legat de necesitile fiziologice de a ntrerupe fluxul sonor cu o pauz, ca i cu ezia nu se poate asimila i respectiv transmite dect prin declamaie.

entru metricianul dogmatic, cezura este o pauz de respiraie plasat undeva n interiorul versului" (M.D. - pag 131). Sim recum instinctiv c cezura segmenteaz versul (n limba romn) dup un numr ntreg de picioare metrice i la frontiera ntre cuvinte. "A afirma ns c oriunde exist coincidena ntre frontiera dintre picioare i frontiera dintre cuvinte este vorb zur ar fi cu totul greit" (M.D. - pag 133). Emistihurile (cel stng - aristeron i cel drept - dexion) pot fi tratate din punct dere ritmic ca orice alt vers i putem afirma c tocmai necesitile ritmice duc la apariia cezurii, ca i n cazul versului.

om ncerca s rspundem, plecnd de la implicarea ritmului n apariia cezurii, i la ntrebarea dac "versificaia romn cept sau nu cezurile mobile(?)" (M.D. - pag 131) i mai ales la ntrebarea: ce determin apariia cezurii. Am s ncep cu spunsul la cea de-a doua ntrebare: macroritmul, lsndu-l pe M.D. s-i argumenteze teoria: mplasarea () (cezurii) nu este aleatorie, la fel cum, n versul de factur clasic, nici lungimea versului nu este ntmplto mbele sunt strict determinate de formula metric aleas de poet, tocmai pentru c organizarea sub forma de versuri (...) s zeaz pe revenirea unui element recursiv, care este, (...) ictusul forte. Att finalul versului, ct i pozitia cezurii sunt estabilite prin planul metric iniial i, de aceea, cititorul le anticipeaz cu uurin apariia nc nainte ca aceasta s se oduc."(M.D. - pag 139)

eleas astfel cezura devine un concept pur metric.

totui care este diferena dintre emistih i vers? Din punct de vedere metric nu putem distinge ntre vers i emistih; ambe unt serii, mai lungi sau mai scurte de silabe (mai exact ar fi de picioare metrice dup umila mea prere, n cazul n care scutm despre vers clasic), delimitate de ictusuri forte" (M.D pag 140). Iat de ce, nici nu am dedicat o seciune separat mistihului.

tui am putea gsi i elemente obiective n preferia autorilor pentru o anumit transcriere grafic: preponderena cezurilor feminine ("frecvena considerabil mai mare a cezurilor feminine n comparaie cu aceea a clauzule acelai gen" (M.D. - pag 141) recurgerea sau nerecurgerea la rim" (M.D. pag 153) (Not: A nu se trage de aici concluzia eronat c rima marcheaz ritul unui vers vezi capitolul despre rim)

ai adaug aici o alt observaie interesant privind ritmurile ternare (cazul poeziei scrise de dl. Ioan Peia): Mihai Dragomi re marca faptul c, n cazul ritmurilor ternare, pauza dintre picioare se comport aproape ca o mini cezur, deoarece "caden te mult mai marcat, fiindc, cu infime excepii, toate poziiile teoretic accentuate sunt i practic accentuate. (M.D. pag 0)

centul

m stabilit c picioarele metrice sunt alctuite din silabe (i c macroritmul este format din serii de picioare metrice), dar nu m intra n amnunte privind desprirea n silabe morfologic sau fonetic a cuvintelor, dei acest lucru prezint de aseme levan n condiiile n care metricienii tind ctre o abordare ne-natural atunci cnd investigheaz ritmic o poezie clasic. orda doar problema accentului.

imeni nu poate nega () faptul c, printre multele trsturi ce disting ntre ele silabele limbii romne, exist i una car e a us un cuvnt hotrtor n compunerea versurilor, i anume, accentul. n principiu, limbile cunosc dou mari tipuri de acce uzical/tonic i de intensitate/dinamic. Primul afecteaz frecvena sunetelor pronunate, constnd ntr -o ridicare a glasului c int, pe cand cel de-al doilea amplitudinea lor i presupune o rostire de cteva ori mai intens dect n cazul silabelor accentuate. " (M.D. pag 31)

n romnete, intensitatea silabelor accentuate este de circa patru ori mai mare dect a celor atone." (Este interesant de nstatat i faptul c "accentul produce i o crestere de circa dou ori a duratei silabei"(M.D. pag 32), lucru care ns nu ecteaz ritmul unei poezii.)

nd n vedere c am stabilit criteriile de analiz ritmic, mai rmne s cdem de-acord i asupra regulilor generale de pl accentului n limba romna. (Reamintim ns c ritmul indic accentul, datorit "prezenei unei ateptri generate n cont ceptorului denumit impuls metric" - inerie ritmic (J. Hrabak) i nu invers.)

Sunt purttoare de accent : Cuvintele pline (substantive, adjective, verbe, adverbe, pronume posesive i interogative) Interjeciile Nu sunt accentuate : Pronumele relative Conjunciile Prepozitiile Verbele auxiliare Adverbele relative

ai mult: n fraza, prepoziiile nu poart accent Adverbul nu este ntotdeauna accentuat

M.D pag 40 41 si pag 50)

u putem ns analiza accentul cuvintelor, extrgndu -le din context i punndu-le n eprubete separate. Trebuie s inem ama i de fenomenele naturale ale limbii romne, att de melodice i flexibile. n condiiile frazrii, exist teoretic obabilitatea de ocuren a dou silabe accentuate alturate (spondei). Limba romna are ns "oroare de spondei" (M.D. ), astfel c, n aceste cazuri, una dintre cele doua silabe se atonizeaz. De asemenea, n contextul unui vers, datorit resiunii pe care planul ritmic subiacent textului l exercit asupra nivelului verbal" (M.D. pag 43), simim nevoia s mut accent sau chiar s reducem intensitatea unui accent. Nu ndrznesc s afirm ns c regulile prezentate mai sus au mai natur probabilistic dect determinist; susin doar c regulile sunt valabile n cazul n care nu exist alte presiuni de ord elodic/ritmic asupra planului textual i c analiza ritmic n cazul versurilor nu trebuie s plece n mod fundamental de la asarea accentelor conform acestora. urmtorul articol voi utiliza aceste instrumente pentru a analiza din punct de vedere ritmic poezia dlui Ioan Peia.

Ritm (vers)
De la Wikipedia, enciclopedia liber

Ritmul unui vers este succesiunea regulat a picioarelor metrice. Structura ritmic a unui vers ("metrica") este dat de piciorul metric (unitatea ritmic care este repetat regulat) i msur (numrul de silabe sau picioare ntr-un vers). Cuprins
[ascunde]

1 Ritmul versului

o o o

1.1 n greaca veche i latin 1.2 n francez 1.3 n romn

2 Exemple pentru diferite lucrri 3 Alte exemple 4 Note 5 Bibliografie

Ritmul versului[modificare | modificare surs]


n greaca veche i latin[modificare | modificare surs]
n greaca veche i latin silabele pot fi lungi sau scurte i accentuate sau neaccentuate. n metrica clasic piciorul metric este determinat de lungimea silabelor (nu de accent).[1][2]
Picior metric = silaba lung = silaba scurt

Nume

Descriere subiectiv Observaii generale

Echivalent n romn

troheu

alert

Foaie verde...

iamb

lin ascendent

dactil (gr. daktylos, "deget")

depinde

anapest

regulat

amfibrah (gr. amphi, "din ambele pri", brachys, "scurt")

larg, deschis

eretic

regulat

spondeu

frecvent in metrica clasic

tribrah (gr. brachys, "scurt")

stabil

coriamb=troheu+iamb

sincopat

Sara pe deal...

peon 1

solemn

Valurile, vanturile ...

peon 2

solemn

peon 3

solemn

peon 4

solemn

mesomacru

cvinar (picior de cinci silabe)

hipermesomacru

senar (picior de ase silabe)

Poemul epic (Homer, Virgiliu) utilizeaz hexametrul dactil n forma:[3]

U | U | U | U | | , unde () este o silab lung, () o silab scurt, U poate fi o silab lung () sau dou scurte ( ) iar bara vertical (|) separ dou silabe. Ovidiu a folosit un cuplet (distih) elegiac format dintr-un hexametru dactil i un pentametru dactil (bara dubl (||) separ dou cuvinte, nu doar silabe): U|U|U|U|| U | U | || | | Multe alte combinaii au fost utilizate in tragediile i comediile autorilor clasici (Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan), ca i in poezia liric i coral clasic.

n francez[modificare | modificare surs]


n franceza modern accentul este foarte slab[4] i, spre deosebire de greac i latin, silabele au aceeai durat. Din acest motiv, ritmul este determinat exclusiv de numrul de silabe ntr-un vers (vesificaie cantitativ), iar lucrrile n versuri au evoluat n complexitate n special prin combinaii, uneori foarte complexe, de rim i strof (formele fixe). Versul in metru alexandrin[5] are aproximativ 10-12 silabe, find imprtit de cezur n diferite moduri (6+6, 4+8, etc.). Versul in metru alexandrin fost utilizat i n limba romn n secolul al XIX-lea.

n romn[modificare | modificare surs]


Romna este un caz intermediar ntre francez (practic neaccentuat) i italian (accentuat puternic). Astfel, ritmurile din metrica clasic au un rol important, cu silaba lung nlocuit de cea accentuat, iar cea scurt de silaba neaccentuat.[6]

Exemple pentru diferite lucrri[modificare | modificare surs]


Autor (lucrare, perioad) Limba Ritm Exemplu

Dante (Comedia Divin, 1307-1321)

italian

versuri de 11 silabe (endecasilabice), cu accent pe a 6-a

Nel mezzo del cammin di nostra vita...[7]

Shakespeare (Hamlet, englez pentametru iambic 1599-1601)

To be or not to be ... ()[8]

La Fontaine (Fabule, 1668-1693)

francez 12 silabe alexandrin, fr accent Je conclus quil faut quon sentraide. [9]

Goethe (Faust, 1808)

german

accentul cade la intervale regulate

Und was soll ich dagegen dir erfullen? [10]

Alte exemple[modificare | modificare surs]


"Lacul codrilor albastru ( )/ Nuferi galbeni l ncarc;( )/ Tresrind n cercuri albe ( )/ El cutremur o barc. ( )" Un peon ntre doi trohei (t+p1+t) creeaz un ritm nelinitit, de premoniie.

Note[modificare | modificare surs]


1. ^ In ungar i finlandez silabele au durate diferite (ca n latin i greaca veche). Accentul este puternic dar automat pe prima silab. 2. ^ Un caz cu totul aparte sunt limbile chinez, norvegian i suedez n care nlimea unei silabe este important. 3. ^ In metrica clasic se numrau picioarele metrice, nu silabele: de exemplu hexametrul dactil are ase picioare, fiecare de 2-3 silabe. 4. ^ Franceza i provensala Evului Mediu erau posibil accentuate datorit influenei latinei. 5. ^ De la Alexandria, vestit n antichitate pentru epigrame. 6. ^ Cele mai vechi versuri n romn (cu excepia poeziei populare), de Miron Costin si Dosoftei, dateaz din secolul al XVII-lea. 7. ^ "La jumtatea drumului vieii noastre..." 8. ^ "A fi sau a nu fi..." 9. ^ "Concluzia mea este c oamenii trebuie s se ajute unii pe alii." (din fabula Mgarul i cinele). 10. ^ "i ce doreti de la mine n schimb?" (Faust ctre Mefistofel)