Sunteți pe pagina 1din 1

Ion Minulescu Multateptatei

De cnd te-atept!... Sunt ani... i anii, ce lungi i par cnd n-ai cu cine S-asculi ciudatele romane ce plng viorile-n surdine... i violetele apusuri ce triste-i par cnd n-ai cui spune Ce-nfiorri plutesc n zare i-n plnsul celor patru strune!... . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . Te-am ateptat la-ncruciarea potecilor pe care-alt'dat Multateptatele amante soseau grbite s-i srute Amanii, Ce-ateptau n umbr, tcui ca nite statui mute... i cte primveri, de-a rndul, castanii roii nu-mi vestir C nimeni n-a trecut pe-acolo i-n zare nimeni nu s-arat!... Te-am ateptat pe rmul mrii Pe rmul nalt ca i terasa Castelului regesc, pe care un prin i-ar atepta mireasa... Dar valurile, tiutoare de soarta celor ce pornir Spre rmul unde stam de straj, Cnd le-ntrebai ce tiu de tine, mi spuser c-atept zadarnic... i azi viorile-n surdine... Ce-mi plng ciudatele romane Mai trist de cum le plnse ieri, Par lacrimi picurate-n cupa netlmcitelor dureri...