Sunteți pe pagina 1din 282

Prin corabia aceasta se închipuieşte Soborniceasca Biserică  a Lui Hristos, a cărei 

temelie este Credinţa cea Ortodoxă în Sfânta Treime. Iar scândurile şi grinzile sunt 
dogmele   Credinţei   şi   tradiţiile.   Catargul   este   Crucea.   Vântrelele,   nădejdea   şi 
dragostea.   Cârmuitorul,   Domnul   nostru   Iisus   Hristos.   Prorarii   şi   marinarii, 
Apostolii,  şi Diadohii Apostolilor,  şi toţi Cuvioşii. Gramaticii  şi notarii, învăţătorii  
cei după vremi. Călătorii, toţi Ortodocşii Creştini. Marea, este viaţa acesta. Suflarea 
cea lină   şi zefirul, sunt suflările  şi harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele 
împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreaptă  către limanul Ceresc, este cartea  
aceasta a Sfintelor Canoane. 
Dumnezeiescul Hrisostom (Tom 6, foaia 429, stih 10,  şi tom 7, foaia 502, stih 20; 
Ediţia din Etoni)

Întru slava Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, a unuia Dumnezeu.

PIDALION

Sau cârma corăbiei înţelese a Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici a Ortodocşilor. 
Adică  toate Sfintele Canoane, a Sfinţilor Apostoli, a Sfintelor Sinoade Ecumenice, 
locale  şi a Sfinţilor Părinţi de pe alocurea. Traduse din greceşte în româneşte de 
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Chirio Chir Venianin Costachi.

Iar   acum   întâia­ş   dată,   în   zilele   Prea   Înaltului   Domn   Mihail   Grigoriu   Sturza 
Voievod 
Cu blagoslovenia Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop  şi Mitropolit al Moldovei Chirio 
Chir Meletie.

Tipărită   prin   sârguinţa   şi   cheltuiala   Prea   Cuviosului   Arhimandrit   şi   Stareţ   al  


Sfintelor Mânăstiri Neamţul şi Secul, Chir Neonil.

Îndreptate   şi   îndeplinite   de   Protosinghelul   Neofit   Scriban   în   tipografia   Sfintei 


Mânăstiri Neamţul, în anul 1844 de Ieromonahul Teofan  şi de Monahul Cleopa 
tipograful.

INSCRIPŢIE ASUPRA STEMEI DOMNEŞTI

MIHAIL STURZA VOIEVOD DOMN AL ŢĂRII MOLDOVEI,

O Cruce şi o Coroană, o Stea o Alurghidă,
Un Bour, o Cunună, ce stă pe o Egidă,
Un Schiptru, şi o Spadă, ba şi un Sfânt Patron,
Sau dat DOMNULUI nostru când s­a suit pe Tron,
Lui MIHAIL lui STURZA ca PRINŢ şi VOIEVOD,
Să fie­n Moştenire, de fericire rod.
Întreaga stăpânire, şi a Armelor Putere,
1
În mâna sa stau puse, şi a Moldovei vrere,
Deci dar acestea toate, a Providenţei sunt,
Ce duce Omenirea către un scop Preasfânt.
Lui dar se cuvine ca tot ce vom lucra,
S­aducem să supunem spre a se încununa ,
Primeşte Bune DOAMNE aceste spre­nchinare,
Primeşte această Carte, sub 'Nalta apărare.

CĂTRE CITITORI,

Începând de la cele mai mari trupuri ale lumii văzute, şi încheind la cele mai  
mici fiinţe  şi trupuri microscopice  şi înţelese, ale lumii nevăzute nu aflăm că  ar 
putea ele oarecum fiinţa sau a se mişca decât numai după oarecare legi.
Învoirea cea minunată a elementelor, mişcarea cea Universală a firii, scopul 
şi armonia lor de la sine arată  pe sfintele  şi preaînţeleptele legi ce li s­au pus de  
către Atotputernicul Ziditor.
Deci   precum   în   rânduiala   Universului   şi   a   firii   nimic   se   vede   fără   de 
oarecare legi, aşa  şi în rânduiala morală, nici o societate  şi nici un aşezământ nu  
se poate cârmui fără  de oarecare legi; deci, cu cât mai vârtos clerul, poporul  şi 
bisericile creştineşti.
Şi   iarăşi   precum   nici   un   Domnitor   înţelept   nu   ocârmuieşte   poporul   cu  
lesnire  şi ferice, fără  ca mai întâi să  le facă  cunoscută  voia sa, sau legiuirile după 
care vor ele a se ocârmui; cu cât mai vârtos Biserica care este sufletul cârmuirii şi a 
legilor fără  de care nici societatea nu poate fi trainică; clerul este sufletul unui 
popor; deci dacă clerul nu va şti calea pe care trebuie să meargă spre a nu rătăci şi  
a nu cădea în pierzare, apoi cum va arăta el turmei sale calea care duce la fericire  
şi mântuire. Dar apoi a le face cunoscute lor pe acestea nu este altă [cale], decât a 
le publica lor în acei termeni cu care ele se înţeleg între ele.
Biserica Moldovei, s­au mai bine bisericile Naţiei Române, din potrivă  au 
păţit, căci Codica sa de Legi, sau Canoanele Bisericeşti, nu i­au fost ei împărtăşite 
în   întregime,   prin   graiuri   ce   sunt   înţelese   fiilor   turmei   sale,   sau   deşi   i­se 
împărtăşeşte ceva, însă  numai poate prin broşuri, manuscrise, care din veac în 
veac se tălmăcesc de către vreun prieten sau fiu al ei adevărat. 
În sfârşit, în anul mântuirii 1652 sau dat la lumină  în Târgovişte, capitala  
Ţării   Româneşti,   Nomocanonul   lui   Alexie   Aristin,   tălmăcit   de   Daniil   monahul 
panoneanul,   îndreptat   de   ieromonahul   Ignatie   Petriţă,   tipărit   cu   cheltuiala 
Mitropolitului   Ştefan.   Întitulându­l   româneşte,   Îndreptarul   Legii   sau   Lege 
Dreptariu.   Dar   apoi   acest   Nomocanon1,   precum   este   ştiut,   este   o   prescurtare   a 
Canoanelor, amestecate cu legi politiceşti, iar nu o  completa  şi simpla Codică  de  
Canoane.
Această carte de la arătatul an, 1652 până astăzi ne având norocire de a se  
retipări, a ajuns un lucru atât de rar, încât o episcopie sau o mitropolie, se poate  
socoti foarte norocită dacă, încă i­a mai rămas vreun exemplar întreg!
Pricinile neretipăririi pot fi de mai multe feluri,  şi iarăşi, unele iertate, iar  
altele neiertate, precum între altele este aceea de a nu fi cunoscute la tot clerul  şi 
tuturor   credincioşilor   de   osebitele   legiuiri   a   Sfintei   Biserici…   Care   aceasta   din 
urmă, s­a întâmplat şi acestei cărţi, tocmai pe când era să vadă întâia oară lumina 
tiparului, în greceşte, precum mărturiseşte fericitul patriarh Neofit, în scrisoarea sa  
din 1802, care s­a tipărit în locul acesteia.

1 Nomocanoane sunt mai multe, precum a patriarhului Fotie, a lui Vastar, şi a altora.
2
Şi care carte poate că şi la noi are acest fel de neprieteni… Pe care, deşi cu  
o  singură  trăsătură  socotesc îndeajuns  a­i încredinţa  despre Adevăr;  adică, este  
Biserica învăţătoare şi propovăduitoarea Luminii, sau nu? Este un organism social, 
sau   nu?   Unde   se   aplică   prorocescul   cuvânt:   „Lumină   sunt   Poruncile   Tale   pe 
pământ.   Lumină   cărărilor   mele   este   Legea   Ta.   Şi   arătarea   Cuvintelor   Tale 
luminează   şi   înţelepţeşte   pe   prunci.”   [Psalm   118,   105,   130]   Cum   să   înţelegem  
cuvântul   Sfântului   Pavel:   „Că   elinilor   şi   barbarilor,   înţelepţilor   şi   neînţelepţilor 
datori   sunt.”   [Romani   1,   14]   Totuşi   le   voi   răspunde   cu   acest   mare   cuvânt   al  
Sfântului Grigorie Teologul: „Cum nu este necuviincios lucru, că  legea romanilor, 
nimănui nu este iertat a nu o şti, deşi neştine ar fi ţăran şi cu totul neînvăţat; nici 
este lege care să ajute pe cei care lucrează din neştiinţă; iară învăţătorii mântuirii,  
oare să poată a nu şti principiile mântuirii, care deşi altminterea sunt foarte simple  
şi neadânci pentru înţelegere.” [În Cuvântul la Marele Atanasie]Afară  de acesta  şi 
sfântul   Chiril   al   Alexandriei   zice:„   Să   auzim   dar   toţi   câţi   îi   lenevim   la   cetirea  
scripturilor câtă  vătămare suferim,  şi câtă  sărăcie, că  nu înţelegem vreo vieţuire  
cândva, cei ce nu ştim legile acestea după care trebuie a vieţui.”( la Matei Sira cap. 
13.52).
Şi cu adevărat, cât ar fi de ne potrivit clerului să ştie legile şi formele după 
care trebuie a purta proceduri particulare şi materiale cu acei ce li s­au încredinţat 
spre   ai   păstori   la   apa   odihnei,   şi   ai   povăţui   către   mântuire   şi   Împărăţia   lui 
Dumnezeu. Iar legiuirile sau canoanele bisericeşti a le fi cu totul neştiute! Ba încă 
ceea ce ar fi  şi mai rău, când am voi  să  împiedicăm pe cei ce ar voii de a le  ştii,  
ascunzând Lumina sub obroc.
Preasfinţitul   Mitropolit Veniamin, simţind  mai  mult această  necuviinţă,  şi 
trebuinţa   de   a   se   publica   în   limba   românească,   adunarea   tuturor   canoanelor  
bisericeşti, cu obişnuita sa râvnă pentru înmulţirea canoanelor române, s­a apucat 
şi a tălmăcit în limba românească  această carte de pe exemplarele tipărite la anul 
1800 în Lipsca, adunate de Sfântul Sinod al Constantinopolului, din tomurile ce se 
zic Sinodicale sau Pandecte ale Canoanelor Bisericii Răsăritului, tălmăcindu­le în 
limba nouă  grecească, potrivit cu însemnările ce ne­au lăsat Ioan Zonara2, şi după 
dânsul Theodor Balsamon3, câte odată   şi după  Alexie Aristin4  de multe ori după 
anonimul traducător5  şi alţii care  şi alţii6 care se află  greco­latine cele mai multe. 
Afară de care a adăugat la sfârşit  şi alte canoane de ale altor Părinţi, care nu sunt 
2 Ioan Zonara, a fost în timpul lui Alexie Comnin la 1118 de la Hristos, fiind mare drugarios
mai întâi a Viglei, şi protasicrit, pe urm ă s- a făcu monah, în Mănă stirea Sfânta Glicheria, şi
îndemnând u - se de oarecare precum însu ş i zice în Precuvântarea Canoanelor, el mai bine şi
mai în ţ elep ţ e ş te decât to ţ i le- au tălm ă cit, deş i toate tălm ă cirile acestea nu s- au pă strat, a
scris Istoria Universal ă pân ă în zilele lui Alexie Comnin, şi a tălm ăcit Canoanele Învierii ale
Octoihului Sfântului Damaschin. El este foarte lă udat nu numai de învăţ a ţ ii contemporanii
cu el, ci şi de al ţ i mul ţ i.
3 Theodor Valsamon, a st ă tut în zilele lui Manuil Comnin şi a patriarhului Mihail Anhialul,

pe la sfâr ş itul veacului al XXII- lea, dup ă Zonara şi chiar de Alexei Aristin, fiin diacon a marii
biserici, şi nomofilax şi hartofilax şi cel dintâi al blahernilor. Iar la anul 1203 împ ă r ăţ ind
Isachie Anghel şi patriarhul Gheorghe Sifilinie, a scris oarecare canonice ş ti întreb ă ri şi
ră spuns uri către Marcu al Alexandriei. Dup ă luarea Constantinopolului de către vene ţ ieni, la
1204 s- a hirotonisit şi patriarh al Antiohiei. Acesta din îndemnarea lui Manuil Comnin şi a
patriarhului Mihail, încă diacon fiind precum însu ş i zice în Precuvântarea Nomocanonului,
adică a celor 14 titluri sau prescurtare a legilor împ ă r ă te ş ti a lui Fotie, sau cu alte cuvinte
Nomocanonul lui Fotie, a făcut subînsem n ă ri, Canoanelor Apostolilor, şi Sinoadelor şi altele.
Şi a urmat mult lui Zonara, de şi altminteri st ă departe de dânsul dup ă pă rerea unora. Vezi
la subînsem narea Precuvânt ă rii Pidalionului grec.
4 Alexie Aristin, era tot în anii lui Manuil Comnin, mai în urm ă pu ţ in de Zonara, şi mai

înainte de Valsamon, pe la anii 1166. Diacon şi nomofilax făcându - se a bisericii mari, a


făcut prescurtare tuturor Sfintelor Canoane, care şi Nomocanon se nume ş te, şi aceasta este
acela care s- a tipă rit în române ş te la Târgovi ş te la anii 1652 dup ă un manuscris grec
tălm ă cit. Vezi în Precuvântarea ce- i face Mitropolitul Ştefan, şi în Poarta lui.
3
întărite de Sinod Ecumenic,  şi care nu au putere ca acelea lui Ioan Postnicul, a 
Sfântului Nichifor,  şi a lui Nicolae patriarhul Constantinopolului, despre care vezi 
biografiile   lor   şi   la   începutul   canoanelor   lor,   şi   în   subînsemnările,   de   la 
precuvântarea   Pidalionului   grecesc.   Lămurindu­le   cu   însemnări   teologice, 
filologice,   istorice   şi   părinteşti,   ba   încă   le­au   subînsemnat   şi   cu   legiuiri 
împărăteşti, mai vârtros ale lui Iustinian Digeste7, Codice8, Institutele9, Novelele10 
care au fost mai potrivite, iar care se împotriveau lor s­au răsuflat (scos). Aşijderea 
a lui Ioan Chitrus, a lui Nichita  şi a lui Petru diaconul  şi hartofilaxul bisericii celei 
mari.  Şi în sfârşit, a adus învăţătura despre nunţi, scoasă  din cartea numită  Iuris  
Greco­Roman (Juris Greco­Romanam),  şi întărite spre a se publica în limba nouă.  
Dându­i  ca  titlu  Pidalion,  adică   cârmă,  potrivit  asemănării   ce   face   Sfântul   Ioan 
Hrisostom,   Bisericii   lui   Hristos   cu   corabia.   Precum   se   vede   aceasta   la   începutul 
cărţii acesteia. Unde între altele se zice că, cârma corăbiei acesteia, adică a Bisericii 
acesteia sunt Dumnezeieştile Canoane.
Eu aflându­mă catehet exortator (care îndeamnă  şi însufleţeşte)  şi spiritual 
pe lângă   şcolile publice din Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, după  o nedreaptă   şi  
grozavă  calomnie, am fost silit a veni la această  Sfântă  Mănăstire, unde nu am 
încetat de la sfintele învăţături, şi de a semăna Grâul Cuvântului lui Dumnezeu.
În dată însă, după acest vifor al vieţii mele, am fost numit profesor public la 
şcoala   din   politiea   (localitatea,   târgul,   aşezarea)   Fălticenilor.   Cu   îndatorire   din 
partea Prea Fericitului Mitropolit Veniamin, de­a învăţa manuscrisul acestor Sfinte 
Canoane şi a sta pe lângă tipografie la ieşirea lor de sub tipar; precum mai pe larg  
se arată în scrisoarea Înalt Preasfinţiei Sale cu numărul 110 din anul 1842, ianuarie 
26 care se păstrează în hârtiile mele. 
Dar fiindcă deosebitele împrejurări ale Înalt Prea Sfinţiei Sale, ale mănăstirii 
şi   însăşi   ale   mele,   nu   am   înlesnit   darea   ei   la   lumină   atunci,   rămânând   eu   la 
Fălticeni   cam   2   ani.   Şi   de   acolo   numit   fiind   egumen   Mănăstirii   Mogoşeşti   din  
ţinutul Dorohoiului. Poate că după vechea zicere: „Toată piedica spre mai bine…” 
În  sfârşit, în 12  august  1843, la  cererea  Preacuviosului Arhimandrit Chir  
Neonil   şi Stareţul  de  atunci  al acestei sfinte  mănăstiri, mi  s­a  poruncit  de  Prea 
Înălţatul Domn Stăpânitor, ca părăsind egumenia­mi, să mă aşez în această Sfântă 

5 Anonimul traduc ă tor, cum că a fost altul decât Aristin, şi că mai în urm ă decât acela,
mă rturisesc îns ăşi cele zise de dânsul, că la Canonul 75 Apostolesc vorbe ş te despre
prescurtarea ce a făcut - o Aristin: Cel ce a prescurtat acest Canon, nu l- a în ţ eles bine. Căci
la cel de- al 19- lea canon al Anchirei, despre acest Aristin vorbe ş te, îns ă o seam ă pentru că
ar fi Simeon Magistrul şi Logofă tul, care ne- a lăsat oarecare tălm ăciri ale Canoanelor.
6 Adică din Nomocanonul lui Matei Vlastar, care tr ă ia pe la 1335 şi urmat t ă lm ă cirilor lui

Zonara, iar mai cu seam ă lui Valsamon, dintr - a lui Iosif egipteanul şi presbiterul, ce a
parafrasit şi tâlcuit Canoanele ară be ş te, fiind pe la anul 1398. Din Nomocanoanele lui Ioan
al Antiohiei, şi ale lui Ioan Scholasticul, ce a fost presbiter Antiohiei, pe urm ă apocrisiar în
Constantinopol, ale lui Anastasie al Antiohiei dup ă Zonara (Dositheu Dodicavivlion foaia
514) şi dup ă ce s- a izgonit patriarhul Eutihie, s’a făcut de Iustinian patriarhul
Constantinopolului. Şi ca Sfânt se serbeaz ă la 3 februarie (pe vechi !) care dup ă Dosithei
altul este de Ioan al Antiohiei, iar dup ă al ţ ii acesta şi este.
7 Digeste înseamn ă orânduire, iar aici însemnea z ă legile lui Iustinian, pe care le- au adunat

de pe la deosebite na ţ ii, în cincizeci de căr ţ i, şi le- au numit Digeste. Cine îns ă le- au mai
prescurtat, care a fost pricina şi altele, vezi la subînsemn ă rile Pidalionului grec, sau în
precuvântarea ce o face mitropolitul Ştefan la Îndreptarea Legii, tip ă rit ă în Târgovi ş te la
1652.
8
Codică în grece ş te înseam n ă lege, luându - se apoi şi în în ţ eles de carte de lege, sau
membran ă , sau pergament. Aici se în ţ elege careta de legi a lui Iustinian, împ ă r ţ it ă în trei
codice.
9
Instituta sau Institutele înseamn ă introducere, iar aici însemneaz ă propedia, sau înainte
învăţă tur ă a legilor, care a făcut - o Iustinian, pentru mai lesnicioasa în ţ elegere a ştiin ţ ei
legilor.
10 Novelă înseam n ă orânduirea nou ă a orică rui împ ă rat, iar aici înseamn ă lege politic ă .

4
Mănăstire   spre   a   preda   ştiinţa   religioasă   şi   limba   elină,   tinerilor   părinţi,   şi   să 
îndreptez această  sfântă  carte.  Şi aceasta a fost cea mai sigură  ocazie pentru un  
atât de mult aşteptat, şi atât de mare lucru pentru creştini.
Deci iată că, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieşit de sub tipar. Eu m­am silit în 
tot   chipul   spre   a­i   da   o   sintaxă   mai   românească,   însă   numai   pe   cât   m­a   iertat 
sfinţenia   lucrului,   căci   ştiut   este   că   la   asemenea   cărţi,   trebuie   a   jertfi   eleganţa 
limbii,   urmând   scumpătăţii   celei   mai   de   aproape   a   înţelesului   termenilor 
originalului, ba încă  de multe ori  şi înseşi literei. Pentru aceea, am întrebuinţat 
multe   cuvinte   tehnice,   necunoscute   poate   tuturor,   însă   pe   toate   le­am   făcut  
înţelese,   însemnându­le   cu   steluţă   şi   punându­le   cuvânt   înţeles,   sau   şi   pe   cel 
propriu, la marginea aceluiaşi rând.
Iar cea mai de aproape şi mai pătrunzătoare băgare de seamă, am avut de a 
o face înţeleasă   şi lămurită   şi de a fi întru toate, precum vorbele  şi zisele, aşa  şi 
idea întocmai cu a originalului. Şi unde nevoia m­a silit am pus în paranteze, când 
în   original   erau   fraze   eliptice   şi   idiomuri,   cuvântul   necesar   spre   a   face   înţeles 
textul. Mai vârtos când verbul era foarte depărtat în perioade de subiectul său.
Am înmulţit tâlcuirile  şi trimiterile ce rămăseseră  netălmăcite, precum  şi 
multe   însemnări   lăsate,   care   se   cer   neapărat   pentru   lămurirea   cuprinderii 
canoanelor. Din tâlcuiri multe mai că  n­ar fi trebuit în limba noastră, însă  m­am 
temut a le lăsa ca unele ce  şi ele au luat tărie Sinodicească.  Şi că  sunt mai vârtos 
ale   vrednicului   de   aducere   aminte   Zonara.   Toate   mărturiile   din   Scriptură   s­au 
cercetat,  şi s­au pus întocmai versurile Sfântului Grigoire Teologul  şi ale Sfântului 
Amfilohie, atingătoare de care cărţi ale Sfintei Scripturi sunt primite, fiindcă  au 
rămas   netâlcuite,   s­au   adăugat   scara   (indexul)   locurilor   şi   a   materiilor   mai 
însemnate, icoana şi desenul Bisericii de la începutul cărţii şi altele. Încât pot a mă 
măguli că  neştine poate să  o citească  cu însăşi încrederea ce o are în original. În  
sfârşit,   fiindcă   tălmăcirea   Prea   Sfinţitului   Mitropolit   Veniamin   a   fost   făcută   în  
grabă, silit de nevoia ce vedea că o are Biserica şi neamul său, apoi la îndreptarea  
şi   îndeplinirea   ce   am   făcut   am   avut   în   vedere   nu   numai   originalul   publicat   la 
Atena,   ci   şi   cel   publicat   la   Sankt   Petersburg,   care   este   tălmăcit   şi   tipărit   cu   o 
deplină   luare   aminte   şi   lămurire.   Pe   lângă   acestea   trebuie   să   mărturisesc   şi 
neobosita stăruinţă  osteneală   şi cheltuială  ce au jertfit Prea Cuviosul Arhimandrit  
şi Stareţ  Chir Neonil, care cu aprinsă  râvnă  se arată  pentru luminarea clerului  şi 
înmulţirea a tot felul de cărţi sfinte şi morale. Fără de a cărui sprijin, împrejurările  
poate mă  împiedicau a face şi atâta.
Deci   primiţi   iubiţilor   aceste   puţine   şi   mici   osteneli   ce   le   aduc   Bisericii   şi 
naţiei,   primiţi   această   sfântă   carte   care   este   îndată   şi   cea   întâi   după   Sfintele 
Scripturi.  Şi care veţi binevoi a o citi  şi a o avea, de veţi întâmpina vreo greşeală,  
îndreptaţi­o cu duhul blândeţilor, căci afară  de scurtimea timpului celui de nouă 
luni, în care s­a tipărit un atât de mare lucru,  şi deşi cu toate puterile, ca un om, 
m­am îngrijit a nu se face greşeli totuşi este ştiut, că, nimeni nu este fără de păcat, 
afară  de Unul Dumnezeu. Pe lângă  care, cu toată  supunerea  şi cu cea mai adâncă 
umilinţă mă rog, ca oricare, în deosebite timpuri, veţi binevoi a citi aceste puţine şi 
slabe trăsături ale condeiului meu, vă rog, ziceţi întru rugăciunile voastre măcar un 
mic cuvânt, pentru mine ticălosul, şi pentru toţi acei ce s­au ostenit de la începutul 
tălmăcirii ei  şi până  la ieşirea de sub tipar. Mai vârtos aceia pe care Milostivul 
Dumnezeu va binevoi, ca să trăiţi  şi atunci, pe când trupul meu şi al acelora vor fi  
cenuşă  şi în mormânt întunecos! Nu uitaţi pe cei ce au trecut de la voi! Gândiţi la  
cele trecute şi la cele ce vă aşteaptă, că aşa şi viaţa voastră de faţă, se va îndrepta 
potrivit veşnicului şi adevăratului nostru interes! Mai rugându­vă încă o dată ca să 
nu mă uitaţi în rugăciunile voastre, totodată cu tot sufletul şi inima mea, umilit rog 

5
pe Preaînduratul Dumnezeu, ca să  vă  învrednicească  acelor bunuri ale Sfântului  
Apostol Pavel: «Pe care ochiul nu le­a văzut şi la inima omului nu s­au suit… » 
Aşişderea:   «Şi   tuturor   celor   ce   voiesc   a   vieţui,   cu   dreptarul   acesta,   pace 
peste ei şi milă, şi spre tot Israelul lui Dumnezeu…» (Galateni 6, 16)

Protosinghel NEOFIT SCRIBAN

În Sfânta Mănăstire a Neamţului.
Anul 1844, Noiembrie, 10.

Prea Sfinţiţilor Arhierei ai patriei, Cucernicilor Preoţi împodobiţi prin lucrarea 
Sfântului Duh cu veşmântul preoţiei Domnului, fraţi şi fii iubiţi întru Iisus Hristos.

Iarăşi cu ajutorul lui Dumnezeu, ieşita la lumină, în limba românească   şi 
cartea   de   canoane   întitulată   Pidalion,   adică   cârma   Bisericii,   în   care   după 
Hrisostom, credincioşii stau ca într­o corabie mântuitoare de potopul păcatului, sub 
cârmuirea  arhiereilor   şi   a   clerului   următori   lui   Iisus  Hristos  şi   Apostolilor,   prin 
lumina învăţăturilor  şi a canoanelor lăsate de Sfinţii Părinţi, plutim către limanul 
fericirii, juruit de Rostul Dumnezeiesc, celor ce fără  prihană  cugetă   şi umblă  în 
voia   şi   în   Legea   Domnului.   În   aceasta   se   cuprind   Legiuirile   Dumnezeieştilor 
Apostoli,   ale   Sfintelor   Sinoade   Ecumenice   şi   locale   şi   ale   osebiţilor   Părinţi   şi 
Dascăli ai Ortodoxiei,  şi sub titlul sus numit, au fost tipărite în elino­greceşte în 
Leipzig la anul 1800.
Trebuinţa sau mai bine zis nevoia de o asemenea carte a fost pentru Biserica 
mare.   Că   precum   vasul   care   înoată   pe   luciul   oceanului,   fără   de   organul 
(instrumentul) povăţuitor, de bună  seamă  s­ar face pradă  la furia furtunilor  şi la 
zbuciumările talazurilor turbate, azvârlindu­se departe de la calea sa. De asemenea 
şi vasul Bisericii, al căruia întâi cârmaci a fost  şi este Însuşi Mântuitorul ei Iisus  
Hristos, lipsită  de legiuirile  şi graiurile dogmatice  şi morale ale învăţăturii Sale 
preaînţelepte, s­ar fi făcut în loc de casă  de rugăciune  şi lăcaş  Celui Prea Înalt, 
peşteră  de furi.  Şi dacă  Iisus prin asemenea rostiri canonice, cu care a insuflat pe  
următorii Săi, nu ar fi certat marea eresurilor  şi valurile patimilor încât să  se facă 
linişte în Biserică, de bună  seamă, ca  oarecând  vasul în care  se  aflau Apostolii  
înotând   fără   cârmă,   bântuindu­se   şi   aproape   de   cufundare   fiind,   de   multe   ori 
cârmacii şi credincioşii ei s­ar fi văzut nevoiţi a striga: „Doamne, mântuieşte­ne că 
pierim…” 
Iubiţilor mei în Hristos fraţi şi fii! Cunoscute vă sunt şi starea Bisericii patriei 
noastre pe care Marele Arhiereu a o încredinţa smereniei mele cu 50 de ani mai în 
urmă,    şi acelea câte, sprijinit de daru­I am lucrat în via Sa, cu jintire. Parte a  
lumina clerul  şi a­l rândui în faţa poporului, dorind să se învrednicească  a zice cu  
conştiinţa nejignită: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor!”. Parte a  
zidi şi a curăţi casa Domnului, pentru ca norul luminos al darului Său, că nu apună 
de la altarul tămâierii, de la care noul Israil trebuie a se adăpa prin învăţătura 
Evangheliei, cu apa cea vie din care cel care bea numai însetoşează,  şi îndreptat 
prin fapte, bine primite să­i fie  şi jertfele aduse,  şi ascultate rugăciunile către Fiul 
înălţate ziua  şi noaptea în locul acesta. Parte m­am îndeletnicit cu organizarea  şi 
reforma  dicasteriilor bisericeşti, spre care scop dorind ca din Sion să iasă Legea şi 
Cuvântul Domnului din Ierusalim, am tradus în sfârşit şi această carte canonică. Ca 
să  nu se zică  lipsiţi de ea, ca  şi despre judecătorii Legii Evangheliei: „Povăţuitori 
orbi. Nici pentru necazul sărmanilor şi suspinul mişeilor să se scoale Domnul, şi să 
6
se   pună   nouă   împotrivă   întru   mântuirea   lor.”   Rânduind   pe   Preacuvioşia   Sa  
Protosinghelul   Neofit   SCRIBAN   spre   ai   îndrepta   greşelile   ce   s­ar   fi   întâmpla   în 
manuscris,  şi poftind pe Prea Cuviosul Arhimandrit  şi Stareţ al Sfintelor Monastiri 
Neamţul   şi   Secul,   Chir   NEONIL   spre   a   o   tipări,   cu   cheltuiala   sa   în   tipografia 
aceleiaşi Sfinte Mănăstiri.
Preasfinţiţilor arhierei şi cucernicilor preoţi! Primiţi­mi această umilită jertfă 
cu   braţele   bunei   voinţe   deschise,   sub   ochiul   priveghetor   al   Mântuitorului, 
cunoscătorul inimilor  şi preţuitorul lucrurilor, după  adevăr, că  mulţi pot face mai 
mari  şi mai multe întru prisosinţa cunoştinţelor. Iar eu întru lipsa avuţiei  ştiinţelor 
cu care aceea sunt înzestraţi, cu inimă doritoare aduc, ca văduva fiilor, tot ceea ce  
pot, întru încredinţare că dacă fiecare din noi va face tot ceea ce poate spre binele 
Bisericii patriei, omenirii, nu va pierii cetatea noastră. Deci primind această  cârmă 
canonică,   şi   povăţuindu­vă   de   legile   ei,   mergeţi   spre   lumina   ce   vine   dinaintea 
strălucirii sale, ca să  vă  luminaţi mintea cu cunoştinţe veşnice. Căci cuvintele ei 
sunt  curate   ca   argintul   prin  foc,   ispitit   pământului,   lămurit   de   şapte   ori.   Şi   ca 
aceste canoane ce aduc la viaţă  păzindu­se, să  nu ne aducă  moartea călcându­se,  
sfinţiţii judecători să  fie nu numai cititori, dar  şi împlinitori graiurilor ei, căci nu  
din lege ne vom îndrepta, ci din fapte. Ca atunci să  putem zice: „Fericiţi suntem  
Israile, că cele plăcute Lui Dumnezeu am făcut”. Şi poporul cel ce pentru neştiinţa  
sa  şedea întru întuneric, acum prin publicarea  acestei cărţi păzite cu sfinţenie, au 
văzut Lumină mare…

Al dragostei voastre de amândouă fericirile doritor, şi duhovnicesc părinte.
Veniamin fostul Mitropolit al Moldovei.
În Sfânta Mânăstire Slatina anul 1844.

COPIE ÎNTOCMAI TĂLMĂCITĂ DE PE TIPĂRITA COPIE 
A CĂRŢII PREASFINŢITULUI PATRIARH NEOFIT

De   vreme   ce   Hristos   este   Însuşi   Adevărul,   şi   cela   ce   se   împotriveşte 


adevărului   se   împotriveşte   dar   Însuşi   lui   Hristos,   pentru   aceasta,   şi   noi   după 
datorie   mărturisim   tot   adevărul   cărţii   acesteia,   spre   deplina   încredinţare   a 
cititorilor   ei.   În   vremea   patriarhiei   noastre   celei   dintâi   s­a   adus   la   noi   această 
retipărită (carte de canoane), această canonicească carte, prin preaînvăţatul Agapie 
Peloponisiul, cu socoteala spre a se cerceta  şi vrednică  judecându­se, să  se dea în 
tipar spre folosul de obşte al drepcredincioşilor arhierei celor ce atunci se aflau pe 
lângă  noi  şi împreună  cu noi  şezători în Sinod;  şi toţi împreună  socotind, singur 
fericitul întru pomenire fostul Patriarh al Constantinopolului Gherasim, Mitropolit 
Derkon   atunci   aflându­se,   încă   împreună   cu   el   şi   Meletie   fost   al   Larisiei,   întru 
teoria cărţii s­au înduplecat, iară  în tipar a se da s­a împotrivit, propunându­i, că 
cele canoniceşti ale Bisericii nu se cuvin a se da în obşte, prin limba proastă, ca nu  
cele ale sfintelor canoane să se facă cunoscute poporului celui prost. Şi noi stându­
le împotrivă le­am zis, că de sunt acestea aşa, nu se cuvenea nici în limba elinească 
a se da din început Sfintele Canoane, fiindcă în timpul acela cu acea limbă vorbeau 
şi însuşi lucrătorii cei de meşteşuguri groase,  şi norodul. Acestea zic împotrivă 
punându­le noi, deşert s­a arătat cuvântul acelora  şi fără tărie.  Şi iar cu socotinţa 
noastră   şi împreună  cu socotinţa Sfinţiţilor Arhierei, sinodiceşte s­a hotărât, a se  
teorisi   cartea   pentru  aceasta   s­a   şi  încredinţat  cuviosului   şi  preacuvântăreţului11 
dascăl  şi sfinţitului propovăduitor al marii biserici a Lui Hristos, lui chir Dorothei 

11 Învăţă tor
7
unui   ca   ştiutor   de   Sfintele   Canoane   şi   împodobit   cu   multă   învăţătură   şi   faptă 
bună, care făcând teoria încredinţatei lui cărţi de­a dreptul ne­a înfăţişat­o, nimic 
adăugând   întru   dânsa,   ne­a   rugat   să   o   trimitem   şi   la   preaînţeleptul   cuvântăreţ 
dascăl chir Atanasie Pariul, aflându­se atunci în insula Chios, şi la fostul Prea Sfinţit  
al Corintului chir Macarie ce petrecea acolo; la care trimiţându­o noi am luat şi de  
la   dânşii   buna   mărturie   pentru   carte.   Aşa   am   rânduit,   şi   s­a   trimis   cartea   la 
tălmăcitorii din Sfântul Munte, ca cu cheltuiala noastră  să  se transcrie  şi să  se 
îndrepteze. Care  şi s­a făcut cu scopul ca  şi în tipar să  o dăm iarăşi cu însăşi 
cheltuiala   noastră.   Însă   întru   acea   vreme   paretisindu­i12  de   prostasia13 
Ecumenicului   Tron,   ne­am   lipsit   de   folositoare   de   suflet   plată   cea   de   acest   fel; 
pentru aceea  şi preacuvioşii părinţi din Sfântul Munte, din a lor sărăcie adunând 
după putinţă, şi mulţi alţii din cei petrecători în afara Sfântului Munte, au dat­o în 
tipar.   Şi   Teodorit   conducătorul   tipografiei,   fiindcă   a   adăugat   într­o   carte   ca 
aceasta, fără cunoştinţa tălmăcitorilor şi a bărbaţilor vrednici de cuvânt, care după 
bisericeasca poruncă au teoretisit cartea, adăugiri ale lui care au multă necuviinţă; 
pentru aceasta pe drept cuvânt adăugirile acestea s­au acoperit cu hârtie albă ca nu  
cele adevărate  cu neadevăratele adăugiri amestecându­se, evghenia14  cărţii să  o 
vateme,   şi   în   loc   de   folos   cititorilor   nu   mică   vătămare   să   le   pricinuiască   şi 
trupească şi sufletească. 
1. Pentru că  în adăugirile  acestea  zice  că  Domnul  nostru Iisus  Hristos a 
înviat sâmbăta.
2. Ca   să   se   facă   plecări   de   genunchi   în   ziua   duminicii   şi   chiar   în   ziua 
Cinzecimii.
3. Că  sâmbăta are aceleaşi pronomii15  ca  şi duminica pentru că   şi ea este 
închipuirea Învierii.
4. Că  cu un chip viclean înnoieşte vechile sminteli ce au urmat în Sfântul 
Munte despre pomenirile morţilor, care cu darul Lui Hristos  şi au fost  şi  
sunt  încetate   cu  totul.  De   vreme   ce  Sfânta  Biserică   a  Lui   Hristos  mai 
înainte purtând grijă  de obşteasca pace a mânăstirilor, prin trei scriitori  
soborniceşti ai ei cu înfricoşate blesteme au oprit a nu se porni cineva  
nici a zice nici a scrie despre acestea.
5. Că  prihăneşte pe toate tipicele Sfântului Munte ca pe unele care nu ar 
grăi   toate   acelaşi   lucru   şi   ar   fi   potrivnice;   care   sunt   potrivnice  
sobornicescului   şi   obştescului   tipic,   şi   sunt   mai   desvăţătoare   şi   mai 
arătătoare decât locurile cele neluminat arătate ale sobornicescului tipic. 
6. Că     curat   se   împotriveşte   în   adăugirile   acestea   canoanelor   Sfintelor 
Sinoade ecumenice şi locale şi predaniilor Bisericii Lui Hristos.
7. Şi că  mai de pe urmă  a cutezat preaîndrăzneţul a scrie într.o carte ca 
aceasta întru cele ce pomenesc despre antihrist, un atâtde înfricoşat  şi 
cutezător cuvânt încât ne­am îngrozit nu numai a­l da în scris, ci nici  
măcar   numele   al   numi,   pentru   primejduirea   ce   putea   urma   şi   pentru 
covârşirea necuviinţei, însă aceste adăugiri se află în paginile următoare 
ale cărţii ce ne stă  de faţă  tipărită  de el: 96, 104, 167, 183, 184, 203, 
204, 212, 300, 380, 383, 399, 449, 502, 504, 533, 548 şi 549 16. Şi dacă 
vreunul din cei ce au cumpărat din aceste canoniceşti cărţi de prin alte 
12 Demisionând u - i
13 Conducere, cancelarie, mai marii
14
Boierie, noble ţ e
15 Prerogativă , privilegiu, drept, putere
16 Vezi că pricinele însemnate aici de preafericitul patriarh, în aceast ă carte nici cum s- au
pus.
Însemnea z ă că aceste numere se află numai în prima edi ţ ie.
8
locuri ale pământului, ar voi a  şterge arătatele neadevărate adăugiri,  şi 
ar voi a­şi îndrepta cartea sa, găsească numele paginilor de mai sus întru 
care se află adăugirile. Că pentru acesta s­a şi făcut şi s­a întărit această 
mărturie prin patriarhiceasca noastră  iscălitură   şi pentru întărirea cărţii 
şi pentru obştescul folos, şi fie darul lui Dumnezeu cu credinţă citesc.  
1802, August

NEOFIT FOST AL CONSTANTINOPOLULUI PATRIARH
­­­­­ ­­­­­
 
PROLEGOMENA
ÎN DEOBŞTE DESPRE SFINŢITELE CANOANE.
CE ESTE CANONUL?

Canonul, după Zonara (în tâlcuirea Epistolei 39 a marelui Atanasie) chiar cu 
adevărat este un lemn, obşteşte numit cot, pe care îl întrebuinţează meşterii spre a  
îndrepta lemnele, sau pietrele, ce lucrează  ei. Că punând cotul acesta asupra celor 
ce se lucrează de ei, de sunt acelea strâmbe, în lăuntrul, sau în afară, le tocmesc, şi  
le fac drepte. Din aceasta însă, după metafora, Canoane se numesc,  şi pietricelele, 
ori bilele (ce se întrebuinţează  la balotaţie) spre alegeri:  şi hotărârile, atât cele ale 
Apostolilor, cât şi cele ale Sinoadelor Ecumenice,  şi ale celor locale,  şi ale Sfinţilor  
Părinţi celor din parte, care se cuprind în cartea aceasta. Pentru că   şi acestea, ca 
atâţia coţi drepţi  şi netezi, leapădă cu adevărat de la cei sfinţiţi cu preoţia,  şi de la  
clerici,   şi   de   la   cei   lumeşti,   toată   nerânduiala,   şi   strâmbarea   moravurilor.   Şi  
pricinuiesc lor toată buna rânduială şi îndreptare Bisericii, şi a stării creştineşti, şi 
a faptei bune.17

17
Însemnea z ă îns ă, că pentru a în ţ elege cineva mai lesne Canoanele, acestea, se cuvine a şti
acest 14 pre ţ uiri, sau cinstiri ce de Obş te se socotesc la toate Canoanele.
1. Cum că, Canoanele se osebesc de hot ă râri, de legi, de decreturi, şi de
poruncitoarele trimiteri, căci Canoanele Sinoadelor chiar nu cuprind, Dogmele
Credin ţ ei (decât rareori), ci pe buna rânduial ă, aşezarea Bisericii. Iar hot ă rârile
Sinoadelor, cuprind chiar pe singure Dogmele Credin ţ ei. Măcar că unii ori cu
abuz (rea întrebuin ţ are) şi Canoanele se numesc hot ă râri. Precum aceasta se
arat ă din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, şi mai ales din cel al 5- lea al
Sinodului din Cartagina, şii din Practicalele lui, unde se zice că s- au citit acele
20 de hot ă râri ale Sinodului din Niceea, adic ă acele 20 de canoane ale lui. Se
osebesc Canoanele de Legi, căci Legi chiar se numesc cele politice ş ti şi din afar ă
ale împ ă ra ţ ilor; Iară Canoanele sunt dinl ă untru şi Biserice ş ti, şi mai tari decât
Legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc Canoanele de Decreturi,
precum înva ţă Gratian în îmă r ţ irea a 3 Canoanele, ori de particularnic (local)
Sinod s- au rânduit, ori de Ecumenic s- au hot ă rât, ori s- au adeverit. Iară
Decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul să u hot ă t ăş te, spre a nim ă ruia
(nim ă nuia) sfă tuire sau răspuns. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri; căci
acestea se rânduiesc, ori de vre- un Papă, ori Patriarh, ori şi împreun ă cu Sinodul
lor spre dogmaticeasca sfă tuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).
2. Se cuvine a ş ti cineva că Canoanele câte nu cuprind ară tat certare acelora ce le
calcă, dup ă tă cere, dau voie Arhiereului celui de loc, fă ră patim ă să rânduiasc ă
cuvenita şi potrivita certare, adic ă canonisirea lor, care o ar socoti, precum zice
Valsamon în tâlcuirea Canonului 45 al Sinodului 6. Vezi cert ă rile, ori canonisirile
Pustnicului Ioan, împreun ă cu Canoanele lui cele nepomenite în celelalte
Canoane.
3. Se cuvine a ş ti că unul şi acela ş i pă cat, unele Canoane îl ceart ă mai în
îndelungat ă vreme, iar altele mai în pu ţ in ă. Fiindc ă dup ă mai mult ă , ori mai
pu ţ in ă poc ăin ţă a celor ce au p ăcătuit, aşa mai mult, ori mai pu ţ in, se rânduie ş te
şi iertarea lor (despre care vezi şi subînsem na rea Canonului 12 al Sinodului 1); şi
dup ă mai mult ă , sau mai pu ţ in ă cre ş tere, şi întă rire a Bisericii.
9
„Cum   că   de   către   toţi   se   cuvine   a   se   păzi   Dumnezeieştile   Canoane 
nestrămutate. Că cei ce nu le păzesc se supun sub înfricoşate certări ori canonisiri.
„Episcopilor, acestea  s­au rânduit  vouă  pentru  Canoane  de către noi. Voi 
însă  rămânând întrânsele vă  veţi mântui  şi pace veţi avea, iar nesupunându­vă  vă 
veţi munci, şi luptă unii cu alţii necurmată veţi avea. Plata neascultării cea cuvenită 
luând­o. (Apostolii în sfârşitul [epilogul] cuvântării Canoanelor.)
„Am  judecat  cu   dreptate   ca   Canoane  cele   de   cele  de   Sfinţi   aşezate   până 
acum în fiecare Sinod să stăpânească.”(Canonul 1 al Sinodului IV)
„S­a socotit de către Sfântul Sinod acesta, să rămână şi de acum adeverite şi 
întărite   spre   vindecarea   sufletelor   şi   spre   tămăduirea   patimilor   Canoanele   cele 
primite şi întărite de către Sfinţii şi Fericiţii Părinţi cei mai înainte de noi, dar încă 
şi predanisite nouă, anume ale Sfinţilor şi slăviţilor Apostoli, şi ale Ecumneicelor IV  
Sinoade după  nume, ale celor locale anume,  şi cele ale părinţilor în parte anume. 
Şi numărul a­i fi iertat rău a le schimba,  şi a surpa Canoanele cele mai­nainte 
arătate.”

4. Se cuvine a şti fieş tecine, că dup ă Capul 4 al Titlului 1 al lui Fotie, Canoanele nu
se aş eaz ă de un Episcop, ci de Obş time, şi de Sinodul Episcopilor; precum zice
Canonul 47<? > al marelui Vasilie: „Să se adune la un loc cei mai mul ţ i Episcopi.
Şi aşa să se aş eze Canonul”, şi cel al 6- lea al lui Grigorie de Nisa, zicând: „La noi
aş ezarea Canoanelor de un Episcop, nu are st ă pânire, nici este vrednic ă de
crezare.
5. Cum că cel vorbe ş te din Canoane Sinodice ş ti, cuvântul lui este vrednic de
crezare, dup ă cel al 6- lea a lui Grigorie de Nisa.
6. Că cel ce face dup ă Canoanele aceaste, are neprimejduire, dup ă însu ş i cel 47 al
marelui Vasilie.
7. Cum căcel ce calcă Canon Sinodicesc, se cuvune să ia, precum am zis, certarea,
care rânduie ş te Canonul cel călcat de el, dup ă cel al 2- lea al Sinodului al 6- lea.
Iar Sinodice ş ti Canoane sunt şi se numesc, nu numai cele aşezate de
Ecumenicele Sinoade, ci încă şi cele localnice, şi pe lâng ă acestea, şi cele de
oarecari Sfin ţ i în deosebi scrise. Şi mai ales au putere de Canoane Ecumenice,
atât cele de localnice Sinoade, cât şi cele alcă tuite de oarecari sfin ţ i. Pentru că de
Ecumenice Sinoade, de al patrulea, zic, şi de al şaselea, şi de al şaptelea, s- au
cercetat, şi s- au înt ă rit. Precum se vede în Canonul 1 al celui al patrulea, şi al
şaptelea, şi în cel al 2- lea al cin ş eselea Sinod.
8. Cum că ceea ce, Canoanele nu scriu ară tat, aceea din cele scrise în asemenea
Canoane, se cuvine a se judeca şi a se încheia, şi vezi tâlcuirea Canonului 15 al
Sinodului al 6- lea şi din Scripturile Părin ţ ilor celor din parte, ori şi din
deslu ş irea dreptului cuvânt să se judece.
9. Cum că toate cele rare, şi iconomicos, şi de nevoie urmate, ori din vre- un
obiceiu ră u, şi de Obş te a zice, toate cele ce afar ă de canon s- au făcut, Lege, sau
Canon şi pild ă a Bisericii nu sunt; şi vezi tâlcuirea Apostolescului Canon 68. Îns ă
şi iconomia aceasta şi nevoia trecând, iarăşi Canoanele st ă pânesc. Vezi
subînsem narea Canonului 46 şi Canonul 13 al Sinodului 1.
10. Cum că canonisirile cele mai multe ce se rânduiesc de Canoane fiind de atreia
persoan ă poruncitoarea care nu este de fa ţă, negre ş it au trebuin ţă de a doua
persoan ă ce este de fa ţă (care este Sinodul) pentru ca să se lucreze. Şi vezi
subînsem narea Canonului al 3- lea Apostolesc.
11. Cum că Canoanele şi Legile s- au pus pentru cei îndeob ş te, şi nu pentru cei
particularnici. Şi pentru cele ce se întâm pl ă mai de multe ori, şi nu pentru cele
ce urmeaz ă mai rar.
12. Cum că Canoanele Ecumenicelor Sinoade, mai mult ă tă rie au decât cele ale celor
localnice, şi cele al celor localnice, mai mult ă tă rie au decât cele ale Părin ţ ilor
celor din parte. Şi mai ales decât cele neînt ă rite de vreun Sinod Ecumenic, şi
citeş te zicerea Preasfin ţ iului Fotie despre aceasta.
13. Cum că unde nu este Canon, sau Lege în scris, stă pâne ş te bunul obicei, care cu
drept cuvânt şi în mul ţ i ani au fost cercat, şi care nu se împotrive ş te vreunui
Canon în scris sau Lege, ţ inând rânduial ă de Canon şi de Lege. Şi vezi
subînsem narea Canonului 1 al Sinodului din Sardica.
14. Cum că toate cele rău judecate şi închipuite, nici Canon, nici Lege, nici vremea,
adică obiceiul nu le adeveresc, dup ă legiuitori
10
„Iar de s­ar prinde cineva că a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canon 
din cele zise, ori că  se apucă  să  răstoarne, vinovat va fi după  Canonul cel de acel 
fel; precum acela hotărăşte, să primească certare şi prin acela în care greşeşte, să 
se vindece” (Canonul al 2­lea al Sinodului VI)  
„Bucurându­ne   pentru   acestea,   precum   când   află   cineva   dobânzi   multe, 
îmbrăţişare   primind   la   piept   dumnezeieştile   canoane   şi   o   întărim   pe   aşezarea 
acestora întreagă   şi neclătită  a acelor aşezate de către Trâmbiţele Sfântului Duh.  
Adică, de întru tot lăudaţii Apostoli, şi ale celor VI Sinoade Ecumenice, şi ale celor  
de pe alocuri adunate… Şi pe ale Sfinţilor Părinţilor noştri…  Şi pe cei ce acelea îi  
anatematisesc, şi noi îi anatematisim. Iară pe cei cei îi caterisesc, şi noi îi caterisim 
iară pe cei ce îi afurisesc şi noi afurisim. Şi pe cei ce îi dau certării, şi noi aşişderea 
îi supunem. (Canonul I al Sinodului VI)”
„Deci legiuim ca Bisericeştile Canoane să ţină rânduiala de legi, cele de către 
Sfintele patru Sinoade aşezate, ori adeverite, adică  de cel în Nicheea,  şi de cel în  
Constantinopol  şi de cel dintâi din Efes  şi de cel din Halkidon. (Novela 131 a lui 
Iustinian)”
„Legiuim dar ca rânduială de legi să aibă Bisericeştile Canoane, cele aşezate 
de   Sfintele   cele   şapte   Sinoade,   ori   adeverite   (prin   ziceri   adeverite,   se   arată 
Canoanele   Sinoadelor   locale   şi   ale   Părinţilor   celor   din   parte,   cele   adeverite   de  
Sinoadele   Ecumenice,   după   Balsamon.)   Că   Dogmele   mai   înainte   ziselor   Sfinte 
Sinoade ca pe Dumnezeiştile Scripturi le primim, şi Canoanele ca pe legi le păzim. 
(Cartea a 5­a, titlul 3, cap.2 din Basilicale, la Fotie titlul 1, cap.2 )”
„Rânduirea a treia a titlului al 2­lea din Novele. Voieşte ca, Canoanele celor 
7   Sinoade   să   se   ţină,   (ori   să   stăpânească)   şi   dogmele   lor,   ca   Dumnezeiştile 
Scripturi. (la Fotie, titlul 1, cap. al 2­lea) ”
„Leon Înţeleptul, (în cartea a 5­a din Basilicale, titlul 3, cap.1) zice, primesc  
pe Sfintele şapte Sinoade Ecumneice ca pe Sfânta Evanghelie.”
„S­a   hotărât   de   Sfinţii   Părinţi   a   se   întrebuinţa   şi   după   moarte   a   se  
anatematisi,   cei   ce   ori   în   Credinţă,   ori   în   Canoane   ar   păcătui   (al   V­lea   Sinod 
Ecumenic în trimiterea către Iustinian, foaia 392 al tomului al 2­lea). Vezi iubitule 
înfricoşat cuvânt.”
„Cei ce pun în defăimare Sfintele  şi Dumnezeieştile Canoane ale Sfinţilor  
Părinţilor noştri, care, şi pe Sfânta Biserică o sprijinesc, şi pe toată Credinţa petrec 
împodobind­o, o povăţuiesc către Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul din 
Constantinopol, cel după Constantin Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2­lea al 
Sinodicalelor, adică Tomul Unirii).”

Cum că  Dumnezeieş tile Canoane sunt mai tari decât împărăteş tile legi.

În praxa a doua a Sinodului al II­lea se scrie: „Prea slăviţii boieri au zis:  
Măritului  Stăpânitor   al  lumii   (adică   lui  Marchian  împăratul)  i­au  plăcut,  ca  nu 
după  împărăteştile  cărţi, ori după  pragmaticile forme  [şi aşa se numesc cărţile 
împărăteşti], să  urmeze preacuvioşii episcopi, ci după  Canoanele cele legiuite de 
Sfinţii   părinţi.   Sinodul   a   zis:   Împotriva   Canoanelor,   nici   o   lucrare   să   poată. 
Canoanele   Părinţilor   să   se   ţie.   Şi   iarăşi:   Îi   rugăm,   ca   fără   zicerea   împotrivă 
lucrările   cele   de   oarecare,   în   toate   eparhiile,   spre   vătămarea   canoanelor,   să 
rămână   nelucrătoare;   ci   să   stăpânească   Canoanele   prin   toate…   Toţi   acestea   le 
zicem.  Toate   lucrările  să   se   surpe.   Canoanele   să   stăpânească…  După   hotărîrea  
Sfîntului Sinod, şi în toate celelalte eparhii hotărârile Canoanelor să stăpânească. 
Iară  de va produce cineva vreo formă  împotriva celor hotărâte acum, s­a 
socotit de tot Sfântul şi Ecumenicul Sinod să fie fără tărie. (Canonul 10 al celui de­
al doilea Sinod Ecumenic)”
11
„Pragmaticile   forme   cele   ce   se   împotrivesc   Canoanelor   sunt   fără   tărie. 
(Cartea 1, titlul al doilea, rândul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2)”
„Că   acelea   cu   adevărat,   adică   Canoanele,   cele   de   împăraţi,   şi   de   Sfinţii 
Părinţi aşezate  şi întărite se primesc ca Dumnezeieştile Scripturi. Iar legile, numai 
de împăraţi s­au primit, ori s­au aşezat,  şi pentru acesta nu au tărie mai multă 
decât Dumnezeieştile Scripturi, nici decât Canoanele. (Balsamon în Scolie la cap. al  
doilea de mai sus a lui Fotie)”
„Nu­mi spune legile cele din afară, căci  şi vameşul legea dinafară  plineşte, 
dar însă se osândeşte (Hristostom cuvântul 57 la cea de la Matei.)”  Şi iarăşi: „Nici 
toţi împăraţii, de multe ori nu se ostenesc cu conglăsuire la legi. Cuvântul 6 la 
Andriante.)”
Zice însă  Blastar că  mare ajutor dau Dumnezeieştilor Canoane, legile cele 
iubitoare de buna cinstire de Dumnezeu: „Unele adică împreună ajutorându­le, iar 
altele,  şi plinindu­le, cînd se întâmplă  a se trece acelea cu vederea. (Cap. 5, litera  
k)”

Că Dumnezeieştile Canoane şi decât Tipicele sunt mai puternice, 
când acelea se împotrivesc acestora şi mai ales cele în parte şi locale.

Că zice Blastar: „Din Novela 131 a lui Iustinian ai putea cunoaşte, că tipicele 
cele făcute de ctitori sunt datori a le primi,de nu cumva se împotrivesc Canoanelor 
(Cap.16, litera l)”

Epigramă la Sfintele Canoane

Precum Treimea’naltă, cu legi preaînţelepte, 
Pe lumea’ceasta toată, a pus să se îndrepte, 
Ş’acestă rânduială nu poate să se strice,
Căci est’Un preaputernic ci’ oricine’i tare, ferice;
Aşa, şi lumea toată, a lui Hristos numită, 
Cu Sfinte Legi, Canoane, ce ţin fericită; 
Căci ele’ndreaptă omul, feresc de la păcate, 
Primiţi cu bucurie acestă Sfântă Carte;
C’aşa precum cu cârma, corabia se poartă,
Aşa zic cu aceasta Biserica se’ndreaptă.
P. N. Scriban 

Câţi   vor   umbla   cu   Canonul   (dreptarul)   acesta,   pace   peste   ei   şi   milă.  


(Galateni 7, 16)

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„ Am auzit  şi am  ţinut… Nu ai  ţinut, pe sineţi te­ai osândit. În jumătate ai 


ţinut,  şi de nu vei  ţine, vei zice însă, nu am  ştiut. Că  cel ce se osândeşte pe sine 
pentru că  nu a  ţinut, se sârguieşte spre a  ţine. ( În Cuvântul 4, Despre pocăinţă,  
foaia 785, a tomului 6, tipărit la Veneţia )

A SFÂNTULUI MAXIM

„Mulţi   suntem   cei   ce   zicem,   puţini   însă   cei   ce   fac;   dar   însă   Cuvântul   lui 
Dumnezeu nimeni nu este dator a­L mincionoşi pentru lenevirea sa. Ci a mărturisi 
cu adevărat neputinţa sa, iar nu a ascunde Adevărul lui Dumnezeu. Ca să nu facem 
12
vinovaţi, împreună  cu călcarea Poruncilor,  şi de reaua tălmăcire a Cuvântului lui 
Dumnezeu.”   (Capitolul   85   a   celei   de­a   doua   sute,   a   celor   pentru   dragoste,   din 
Filocalie)

PROLEGOMENA DESPRE CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI

Feluri   de   Sinoade,   sau   mai   bine   a   zice   adunări   ce   s­au   făcut18  de   Sfinţii 
Apostoli, după oarecare19. Cea dintâi adică în anul 33, sau 34 de la Hristos pentru 
alegerea Apostolului, în locul lui Iuda vânzătorul, când punându­se înainte Iosif  şi 
Matia, au căzut sorţii pe Matia. [Fapte 1] Iar a doua, când fiindcă inima şi sufletul 
celor   ce   crezuseră   era   una,   câţi   aveau   ţarini   şi   case   ori   altceva,   le   vindeau   şi  
aduceau câştigurile la picioarele Apostolilor, ca să­i chivernisească  pe cei ce nu 
aveau, măcar că  adunarea aceasta nu se înţelege arătat din povestirea Faptelor. A  
treia când s­a ales cei  şapte diaconi ca să  slujească  meselor. [Fapte 6,2] A patra, 
când după  ce au auzit Apostolii  şi fraţii cei din tăierea împrejur, cum că  Petru a  
botezat pe păgânul Cornelie şi pe ce cei împreună cu dânsul cu dânsul, se priceau 
cu Petru. A cincea, când Apostolii  şi prezviterii s­au adunat ca să  cerceteze toate 
acestea, adică  de nu pot a se mântui credincioşii cei ce nu se taie împrejur după 
legea   lui   Moisi,   precum   aceasta   o   zice   oarecare   ce   se   pogorâse   din   Iudeea   la 
Antiohia. Pe care aceasta, chiar Sinod şi adunare a Apostolilor se cade a o numi tot  
cel ce cu judecată, ori mai bine a zice pildă   şi prototip [original] al Sinoadelor de 
după acestea, fiindcă cuprinde şi numele şi însuşirile caracteristice ale Sinoadelor.  
„Că  s­au sculat oarecare din cei din eresul fariseilor, zicând: că  se cade a­i tăia 
împrejur   pe   ei.”   [Fapte   15,   5]   (Iată   pricirea   şi   prigonirea   pentru   care   trebuia 
Sinodul.) „Şi s­au adunat Apostolii  şi prezbiterii.” [Fapte 15, 6] (Iată  Sinodul  şi 
adunarea anume ce se zice.) „Şi multă  întrebare făcându­se.” [Fapte 15, 7] (Iată 
cea   întâia   cercetare   pentru   ea.)   „Atunci   s­au   părut   Apostolilor   şi   prezbiterilor  
împreună şi întregii adunări.” [Fapte 15, 22] „Şi s­au părut Sfântului Duh şi nouă”  
[Fapte   15,   28]   şi   celelalte.   (Iată   alegerea   şi   hotărârea.)   Şi   s­a   făcut   adunarea 
acesta în al 17­lea an după  Înălţarea Mântuitorului. A  şasea adunare a Apostolilor 
s­a făcut în anul 56, ori 59, când după ce a intrat Pavel la Iacov fratele Domnului.  
„Au venit la dânsul toţi prezbiterii.” [Fapte 21,18] Iar oarecare vor ca să se fi făcut 
şi   altă   adunare   a   Apostolilor  în   Antiohia,  care   să   fi  dat  nouă   Canoane  precum 
însemnează  oarecare Părinţi Apuseni. (Pentru care vezi subînsemnările Canonului 
85   Apostolic.)   Încă   şi   altele,   dintre   care   cea   prea   mare   şi   vrednică   de   cuvânt 
adunare, zic Apusenii să  se fi făcut în anul 44, când Apostolii erau să  se despartă 
unul   de   altul,   la   care   au   alcătuit   şi   Simbolul   Credinţei   (pentru   care   vezi 
subînsemarea întâi  a  Canonului 1  al  Sinodului al VI­lea), care Simbol se zice a 
Sfinţilor Apostoli.

18 Am zis mai vârtos adun ă ri, pentru că Sfântul Marcu al Efesului la Sinodul cel ce a fost la
Floren ţ a a ră spuns către Latini: noi adunare a Apostolilor numim un Sinod, precum
Silvestru marele eclesiarh scrie în cartea a şasea, capitolul 6 şi drept ca un preaîn ţ elept a
ră spuns. Că Sinod cu adev ă rat este strângerea bă rba ţ ilor celor aleşi ai Bisericii, din feluri de
eparhii şi de clime ale Pământului, într- o oarecare cetate. Iar adunarea este împreun ă
înfăţ i ş area cea a însu ş i acestora şi într - o zi hot ă rât ă la un loc şi un timp. Iar adunarea este
împreun ă înfăţ iş area cea a însu ş i acestora într- o zi hot ă rât ă , la un loc şi un timp.
19 Dositei Patriarhul Ierusalimului, în cartea numit ă Dodicavivlion le nume ş te pe acestea.

(foaia14 pân ă la 18) Asemenea şi Spiridon Arhimandritul; Milias, foaia 1015 a tomosului al
2- lea al adun ă rii Sinoadelor, cuvânt cu cuvânt le- a luat de la Dositei. Însă amândoi fără de
rânduial ă cuprind adun ă rile acestea ale Apostolilor, dup ă num ă r. Pentru acesta noi urmând
mai vârtos rânduiala capetelor Faptelor Apostolilor, în mai bun ă rânduial ă le- am aş ternut,
schimbând num ă rul.
13
Acestea aşa zicîndu­se, la care adunare din acestea s­au dat prin Climent  
Dumnezeieştii Apostoli pe aceste 85 de Canoane ale lor, nici o scumpătăţită ştiinţă 
pentru acesta nu ne­a predat vechimea. După  socotinţă20  însă  poate cineva a zice 
cum   că   i­au   rânduit   pe   aceştia   în   timpul   adunării   lor   celei   zise   prea   mare   şi 
vrednică   de   cuvânt,   când   voiau   ei   să   se   despartă   şi   să   se   samene   ei   spre  
propovăduirea Evangheliei. 
Dar fiindcă mulţi eretici şi poate şi oarecare din Apuseni (am zis însă poate, 
căci   după   mărturia   lui   Antonie   Forestul   Iezuitul,   întru   pregătirea   cea   pentru  
Sinodul lor cel ecumenic ce s­a adunat în Trident au întărit pe toate aceste 85 la 
număr. Mustrându­se la nobelelor iscodiri de Canoanele acestea, îşi deschid gurile 
împotriva   lor   zicând:   ori   toate   ori   unele   nu   sunt   Canoane   aşezate   ale   Sfinţilor 
Apostoli, noi cu multă  sârguinţă  ne­am silit a le îngrădi cu mii de zăvoare  şi cu  
toate săgeţile celor puternici, după cântare, ca şi din însăşi singura privire [teoria] 
mulţimii   a   tot   întrarmării,   să   se   teamă   de   dreptate   fiecare   luptător.   O   zic   mai  
arătat. Ne­am silit să  aflăm care Canoane ale Sinoadelor adeveresc din cuvânt în  
cuvânt pe Apostoleştile Canoane acestea  şi care le adeverează  cu singur numele, 
Apostoleştii. Şi care le adeveresc pe ele cu singur numele, Apostoleşti.
Şi cele ce din cuvânt în cuvânt se adeveresc, sunt acestea:
Cel al 5­lea Apostolesc de al 13­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 17­lea şi al 18­lea, de al 3­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 22­lea şi al 23­lea, de al 8­lea al Sinodului I şi al II­lea;
Cel de­al 26­lea, de al 6­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 27­lea, de al 9­lea al Sinodului I şi II­lea;
Cel de­al 29­lea, de al 5­lea al Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 30­lea, de al 3­lea al Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 34­lea, de al 9­lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de­al 38­lea, de al 12­lea al Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 40­lea, de al 24­lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de­al 44­lea, de al 25­lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de­al 53­lea, din practicalele Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 64­lea, de al 55­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 73­lea, de al 10­lea al Sinodului I şi al II­lea.

Iar cele cu singure numele, Apostoleşti, sunt acestea.

Cel al 12­lea, al 13­lea  şi 16­lea Apostoleşti, din Epistola lui Alexandru al 
Alexandriei,   pe   care   o   trimite   către   Alexandru   al   Constantinopolui.   (Teodorit 
Cartea I, cap.4 iar de alţii cap.3 al Istoriei Bisericeşti ).

20
Am zis dup ă socotin ţă , şi nu cu adevă rat. Pentru că Sfântul Meletie (în Cuvântul pentru
azime) aducând spre mă rturie Apostolescul Canon cel pentru azime zice că, Climent a scris
Apostole ş tile Canoane, cu porunca lui Petru şi a lui Pavel. (iar cum că acela şi cuvânt al
Apostolilor rânduiri celor de Climent scrise se află şi în Apostole ş tile Canoane, prea cu
adevă rat, o va m ă rturisi împreun ă fiecare în ţ elept dintr - o singur ă simpl ă citire.) Ci şi
Gheorghe Sugdurí, la rug ă min ţ ile lui Petru şi a lui Pavel zice că: unindu - se în Antiohia Petru
şi Pavel a făcut Apostole ş tile Canoane acestea. Încă şi însu ş i Climent acesta în Canonul 85
Apostolesc îşi scrie numele să u. Iar Sfântul Climent a fost nu numai ucenic şi urm ă tor al
Apostolului Petru, precum pomene ş te Epistola purt ă torului de cuvânt Ignatie că tre
Tralisieni care zice: „Anegclitos şi Climent lui Petru (slujind) fiind Episcop al Romei, ori fără
mijlocire dup ă Petru, ori al patrulea”, adică dup ă Petru, şi dup ă Linos, şi dup ă Clitos, ori
dup ă Anaclitos, ori Anegclitos. Ci şi ucenic a lui Pavel, precum aceasta o arat ă Epistola lui
Pavel că tre Filipeni, care zice: „Şi împreun ă cu Climent, şi cu ceilal ţ i împreun ă lucr ă tori ai
mei.”(Filipeni 4,3)
14
Cel al 14­lea  şi al 15­lea Apostoleşti, de al 15­lea al Sinodului I, ci  şi de  
Epistola ce o trimite marele Constantin către Evsebie al Chesariei (Evsebie la Viaţa 
lui Constantin. Cartea a 3­a, cap.59 şi 60 şi de către alţii 61).
Cel al 34­lea şi cel al 35­lea, de al 50­lea al Sinodului al III­lea.
Cel al 74­lea de Sinodiceştile însemnări cele făcute în Constantinopol pentru 
Agapie şi Bagadie, adică de sinodul local din Constantinopol, despre care vezi după 
cel din cetatea Sardicii.
Toate acestea 85 Apostoleşti se adeveresc de Canonul al 2­lea al Sinodului al 
VI­lea   şi   al   Sinodului   al   VII­lea   încă   şi   Novelele   6   şi   137   lui   Iustinian,   zic 
adeverindu­le   pe   acestea   zic:  „Şi   acesta   credem   că   va   fi,   dacă   luarea   aminte   a 
Sfintelor Canoane se păzeşte pe care Apostolii le­au dat cei ce cu dreptate se laudă, 
şi sunt închinaţi, şi însuşi văzători au fost şi slujitori ai Dumnezeiescului Cuvânt, şi  
Sfinţii Părinţi o au păzit şi o au învăţat”.
Pomeneşte   de   ele,   şi   Teodosie   şi   Valentian   în   Sacra,   purtându­se   ei 
împotriva   lui   Irineu   Episcopul   Tirului.   (Vezi   foia   610   din   Dodecabiblonul   lui 
Dosithei.) Le adeveresc pe acestea  şi tâlcuitorii canoanelor: Zonara, zic Balsamon,  
Alexie   Aristin,   Simion   Magistrul   şi   Logofătul;   Ieromonahul   Matei   Blastar,   Iosif 
Egipteanul,   Fotie.   Şi   le   adevereşte   pe   acestea   şi   Ioan   Damaschin,   zicând:  
„Canoanele   Sfinţilor   Apostoli   prin   Climent   (în   cartea   a   patra,   cap.   18   Despre 
Ortodoxie)   sunt   85”.   Cum   că   Canoane   ale   Sfinţilor   Apostoli   sunt,   zice   şi   Ioan  
Antiohianul în titlul 8  şi Ioan cel din scolastici Arhiepiscopul Constantinopolei, în 
precuvântarea   adunării   Canoanelor,   aşa   zice:   „Sfinţii   ucenici   şi   Apostoli   ai 
Domnului, au dat prin Climent 85 de Canoane”. Las a zice cum că   şi cele 25 de  
Canoane ale Sinodului celui din Antiohia, nu numai că se conglăsuiesc după noimă 
cu   cele   Apostoleşti,   ci   şi   întregi   ziceri   din   ele   cuprind   semănate   printr­însele. 
Dovadă  că  sunt adevărate Apostoleştile Canoane este  şi conglăsuirea  şi potrivirea 
cea după noimă a celorlalte Canoane, atât a celor Sinodale, cât şi a Părinţilor celor 
din parte, care se vede în fiecare Canon Apostolesc în această carte. Anevoie este cu  
adevărat, iar mai bine a zice cu neputinţă  să  creadă  cineva, cum că  din sineşi  şi 
după întâmplare s­au conglăsuit cu ele atâtea Sinoade Ecumenice, atâtea locale, şi  
atâţia Părinţi din parte.  Şi dimpotrivă  cu totul prea lesne este să  creadă  cineva,  
cum că  Canoanele cele atâtea  şi atâtea, având înaintea lor pe acestea Apostoleşti,  
ca   pe   atâtea   pilde   originale   şi   temelii   prea   întemeiate   [fundamentele],     după 
imitaţie [urmare sau pilduire] s­au conglăsuit cu ele,  şi asupra acestora s­au mai 
zidit. 

Canoanele cele ale Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, 
în limba noastră tălmăcite 

Canonul 1
Episcopul să se hirotonească de doi episcopi, sau de trei21.
21 Anaclit Episcopul Romei zice cum că: Canonul acesta întâiul este cuvânt al Apostolului
Petru, şi că, dup ă legiuirea Canonului acestuia, au hirotonit pe Iacov fratele Domnului aceş ti
trei Apostoli Petru, Iacob şi Ioan şi m ă car că dumnezeiescul Hrisostom zice, că l- a hirotonit
pe el Domnul. Ci poate, că Domnul adic ă l- a ales pe el episcop al Ierusalimului.(hirotonia
cea dup ă Hrisostom, în loc de alegere luându - se), iar aceş ti trei Apostoli, dup ă Înăl ţ area
Domnului prin dumnezeiasca sfin ţ it ă săvâr ş ire l- au hirotonit pe el. Precum şi Dositei
mă rturise ş te în cartea pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim. Dar pentru ce episcopul
adică se hirotone ş te de trei sau de doi episcopi; iar presbiterul şi ceilal ţ i clerici de unul
numai? De crezut este cum că acesta este pricina cea dinl ă untrul, şi mult mai de aproape.
Că de vreme ce dup ă Apostolul „Cel mai mic de cel mai mare se blagoslove ş te”(Evrei 7,7)
care osebit pentru preo ţ ie s- au zis, la hirotonia presbiterului (adică a preotului), mai mic
fiind, ajunge un singur episcop, ca unul ce este mai mare şi mai covâr şitor cu treapta decât
acela. Iar la a episcopului, de asemenea tagm ă şi de asemenea treapt ă fiind, şi nu mai mic
15
[al 1.4; al 7.3; al Sob. din Antiohia can. 19; al Sob. din Laodikia can. 12; al 
Sob. din Sardica can. 6; al Sob. din Constantinopol can.1] 
Tâlcuire
Zicerea   „episcop”,   mai   întâi   adică   li   chiar   se   dă,   de   Dumnezeieştile   şi  
Sfintele   Scripturi   ,   lui   Dumnezeu  celui   ce   pe   toate   le   priveşte   şi   le   cercetează,  
precum mărturiseşte Iov zicând: «Aceasta este partea omului necredincios de la 
Domnul,  şi agonisita averilor lui de la Cercetătorul» (adică  de la Dumnezeu) (cap 
20, stih 29). Şi iarăşi: «Iar certarea Ta a păzit pe duhul meu» (cap.10, stih 12);  şi  
Domnul   nostru   Iisus   Hristos,   precum   zice   Petru   verhovnicul   Apostolilor   pentru 
Dânsul: «Că eraţi ca nişte oi rătăcite. Ci va­ţi întors acum la Păstorul şi Învăţătorul 
sufletelor voastre»(Epistola întâi, cap.2, stih 25). Iar al doilea  şi după  Dar, glasul 
acesta   să   dă   celor   de   Dumnezeu   aleşi,   precum   zice   pentru   Eleazar   Însuşi  
Dumnezeu: «Episcop [Cercetător] Eleazar fiul lui Aaron preotul» (Numerele 4,16). 
Şi către Iezechia zice Dumnezeu: «Fiul omului, pândar te­am dat pe tine casei lui 
Israil» (Cap. 3, Stih 12).  Şi în scurt să  zic, episcopi se numesc în Scriptura cea  
Veche, atât luătorii aminte  şi păzitorii ocârmuirilor  şi a locurilor celor din lăuntru  
şi bisericeşti, precum este scris pentru cel mai sus Eleazar, cum că avea purtare de 
grijă  pentru tot Cortul (Numerele 4,16),  şi pentru arhiereul Iodae, cum că  aşezat 
purtători   de   grijă   în   Casa   Domnului:   «Şi   a   pus   preotul   luători   aminte   în   Casa 
Domnului.»(4  Împăraţi  11,18),  cât  şi  luători  aminte   a  lucrurilor   şi  ocârmuirilor 
celor din afară şi politiceşti, precum s­a scris: «S­a mâniat Moisi pe cei mai mari ai  
oştii, pe cei peste mii, şi pe cei peste sute.» (Numere 30, 14). Nici unul din Apostoli 
s­a hotărât, ori s­a numit episcop, când vieţuia Domnul pe pământ, Care singur este 
Episcopul sufletelor noastre, ci pe singură stăpânire de vindeca toată boala, şi de a 
scoate pe draci o aveau ei (Matei 10, Marcu 3). Iar după  Învierea din morţi  şi 
Înălţarea   Mântuitorului   nostru,   trimiţându­se   aceştia   de   Dânsul,   precum   El   s­a 
trimis de Tatăl, în toată lumea, şi  toată stăpânirea de a lega şi dezlega luând ei, şi  
toate   darurile   Prea   Sfântului   Duh   în   ziua   Cincizecimii,   nu   numai   numele   cel 
apostolesc îl aveau, din însăşi lucrurile, ci cu adevărat  şi pe însuşi cel episcopesc,  
precum mărturiseşte Sfântul Epifanie că  zicând: «Cei întâi Pertu  şi Pavel însuşi 
Apostolii, au fost  şi episcopi». Asemenea  şi toţi ceilalţi precum adeveresc Părinţii. 
Pentru aceasta au şi rânduit de trei, sau de doi episcopi să se hirotonească episcopii 
cei din cetăţi. Ci  şi Ei prin sate  şi prin cetăţi propovăduind, precum zice Sfântul 
Climent   Episcopul,   I   către   Corinteni:   «Cercetând   cu   duhul,   aşeză   părţile 
propovăduirii lor, în episcopi, şi diaconi ai celor ce urma să creadă. Pentru aceea şi 
purtătorul de Dumnezeu Ignatie scriind către credincioşii cei ce erau în Trallesa 
porunceşte: „Cinstiţi  şi pe episcopul vostru ca pe Hristos, precum au rânduit vouă 
fericiţii Apostoli”.  Şi aceasta adică pentru zicerea Episcop. Iar zicerea hirotoniei se 
face de la aceasta: „întind mâinile”.  Şi are două  însemnări. Fiindcă, hirotonie se 
numeşte  şi hotărârea  şi alegerea a vreunui dregător, care se făcea cu întinderea 
mâinilor norodului, după zicerea lui Demostene. „Măcar pe oricare voievod de oşti 
aţi hirotoni.” [Cuv: 1, asupra lui Filipp]  Şi mai ales după obiceiul Bisericii care din 
vechi   stăpânea,   când   fără   împiedicare,   mulţimile   adunându­se,   hirotonea,   adică 
alegea prin întinderea mâinilor, pe arhierei, precum zice Zonara, măcar că la urmă 
pe acesta Soborul cel în Laodikia, întru al cincilea canon al său l­a stricat, zicând 
că: „Nu se cade hirotoniile sau alegerile a se face, în fiinţa de faţă  a celor ce se  
învaţă  credinţa”. Iar hirotonie în ziua de astăzi se numeşte, cea prin rugăciuni  şi 
prin chemarea Sfântului Duh, făcându­se sfinţita săvârşire a arhiereului, punând 

fiind, nu ajunge un singur episcop, ca de unul ce este de asemenea treapt ă , şi nu decât


acela mai mare. Deci ca cel mai mare pe cel mai mic să blagosloveasc ă , doi sau trei pe cel
unul hirotonesc. Fiindcă negre ş it, mai buni, adică mai mari, sunt cei doi decât cel unul,
precum zice Solomon (Ecleziast stih 4).
16
întru   aceeaşi   vreme   şi   mâinile   sale,   pe   capul   celui   ce   se   hirotoneşte,   după 
hotărârea aceea Apostolească: «Mâinile în grabă pe nici unul să pui». Şi este lucrul 
acesta tuturor prea cunoscut. Deci porunceşte Canonul acesta, că, tot arhiereul (ori  
mitropolit de ar fi, ori arhiepiscop, ori episcop) să  se hirotonească  de doi episcopi 
ori de trei22.  Şi să  vede că  chipul cuvântului este pe dos. Că  cel mai curat,  şi mai  
ales ar fi fost, de ar fi zis aşa: episcopul să se hirotonească de trei episcopi, ori (mai 
puţin) de doi. Aşa rânduielile Apostolilor fără  formăluire pe însuşi canonul acesta 
l­au aşezat zicând: „Iar episcopul poruncim a se hirotoni de trei episcopi, ori însă 
cel mai puţin de doi”23.

SIMFONIE [unire de glasuri]
Întru un glas cu Canonul acesta, şi multe alte Canoane legiuiesc: „Că trebuie 
cu adevărat, ori toţi episcopii eparhiei (după  al 4­lea al Soborului I  şi al 3­lea al 
Soborului 7 şi al 19­lea al celui din Antiohia) ori mulţi (după al 13­lea al celui din 
Cartageni ) să  se adune  şi să  hirotonească  pe episcopul. Dar fiindcă  aceasta este 
anevoie, cel mai puţin trebuie să­l hirotonească trei, şi ceilalţi să se facă împreună 
hotărâtori la hirotonia lui prin scrisorile lor. Şi adeverind pe acest apostolesc cel al  
58­lea al Soborului din Cartageni , zice: forma cea veche se va păzi ca nu mai  
puţini24 de trei episcopi să  fie de ajuns la hirotonia episcopului, mitropolitul adică, 
şi alţi doi episcopi. Pe însăşi aceasta zice şi Canonul cel întâi al Soborului local din 
Constantinopol.   Încă   şi   al   12­lea   al   celui   din   Laodikia   rânduieşte   cum   că   cu  
judecata episcopilor celor de primprejur trebuie a se aşeza episcopii la stăpânirea 
Bisericească. Iar dacă după întâmplare va rămâne într­o eparhie un singur episcop 
care   chemându­se   de   mitropolitul,   nici   nu   va   merge,   nici   prin   scrisori   nu   va 
împreună   alege   pe   cel   ce   urmează   a   se   hirotoni   arhiereu,   atunci   trebuie 
mitropolitul să se împreună aleagă şi să­l hirotonească pe el cu episcopii apropiatei 
străinei eparhii, asemenea  şi pe însuşi mitropolitul înşişi aceşti apropiaţi cu locul 
trebuie a­l alege   şi a­l hirotoni, după  Canonul al 6­lea al celui din Sardica. Iar  
rânduielile apostolilor (cartea a 8­a, cap. 27) poruncesc că  cel ce se va hirotoni de 
un episcop să  se caterisească, dimpreună  cu cel ce l­a hirotonit, afară  numai dacă 
după  nevoie de prigoană, ori altă  oarcare pricină  nu pot mulţi a se aduna,  şi cu  
alegerea   acestora   se   va   hirotoni   de   unul.   Precum   Sidirie   s­a   hirotonit   episcop 
Palebiskei, după Sinesie, nu de trei ci de un episcop de Filon, pentru că nu puteau  
episcopii a se înfăţişa în vremurile acelea.

22 Iar episcopii cei ce se hirotonesc, trebuie a fi trecu ţ i cu vârsta, adică, numai pu ţ in de 50


de ani, afar ă numai, dac ă în vreo mică eparhie nu se află cineva trecut cu vârsta, dup ă
rânduielile cele Apostole ş ti. Cartea a doua cap.1 şi dup ă epistola 52 a Sfântului Ciprian. Ori
şi peste treizeci de ani dup ă Novela 137 a lui Iustinian.
23 Iar episcopul se hot ă r ăş te de împ ă ra ţ ii Leon şi Constantin a ş a: „Episcopul este lu ă tor

aminte şi purt ă tor de grij ă al tuturor sufletelor celor ce se adun ă în bisericile eparhiei sale,
având putere săvâr ş itoare peste presbiter, diacon, anagnost, şi psalt [cânt ă re ţ ] şi monah. Iar
însu ş irea episcopului este cu cei smeri ţ i adic ă a se împreun ă smeri, iar pe cei ce se
mândresc a- i defăima… Şi mai întâi a se primejdui pentru turm ă , şi pe strâmtorarea acelora
a sa chinuire a o face (în pravilele împ ă ra ţ ilor 8, foaia 92 a căr ţii, a 2- a a lui Ghiur). Iar
mitropolit pentru aceasta se nume ş te episcopul, dup ă Gavriil al Filadelfiei (în cuvântul
pentru preo ţ ie). Pentru că este ca maica cetăţ ii sale, pe care este dator a o hră ni
duhovnice ş te cu învăţă turile şi cu via ţ a şi cu sfinte nă ravurile sale, şi cu veniturile eparhiei
sale”. Vezi şi la Canonul 58 cel apostolesc. Iar cum că obicei prea folositor urma în Biserica
lui Dumnezeu, cei ce urmau a se hirotoni episcopi, a se face întâi monahi, apoi a se face
episcopi, vezi la subînsem narea Canonului 51 Apostolesc.
24 Poate pentru aceasta au zis nu mai pu ţ ini de trei, nu împotrivindu - se canonului
apostolesc, ci pentru că în vremurile acelea era mai mult ă mul ţ imea episcopilor decât în
vremurile Apostolilor, în care era şi nevoia prigoanei.
17
Canonul 2
Presbiterul (ori preotul)  şi diaconul,  şi ceilalţi clerici să  se hirotonească  de 
un episcop.

Tâlcuire
Canonul   acesta   rânduieşte   că   fiecare   preot   şi   diacon   şi   ceilalţi   clerici 25, 
ipodiaconi adică, anagnoşti şi psalţi, şi cei de aici, să se hirotonească numai de un 
episcop26.
Canonul 3
Dacă  vreun episcop ori presbiter afară  de rânduiala Domnului cea pentru 
jertfă, va aduce alte oarecare la jertfelnic, ori miere, ori lapte, ori în loc de vin,  
băuturi meşteşugite, ori păsări, ori oarecare vite, ori legume afară de rânduire, să 
se   caterisească.   Afară   de   mănunchi   de   grâu   nou,   ori   struguri   la   vremea 
cuviincioasă. Dar să  nu fie iertat a se aduce altceva în altar, decât untdelemn la  
candelă,  şi tămâie la vremea aducerii înainte. [Apostolesc 4; Sob.6: 28, 32, 57, 95;  
din Cartagina: 44; a lui Theofil: 8]

Tâlcuire

Când   Domnul   nostru   Iisus   Hristos   a   predanisit   Apostolilor   Taina 


Dumnezeieştii Sfintei lucrări, a rânduit lor să  nu osebească  cu nici un alt fel fără 
numai cu pâine  şi cu vin amestecat cu apă, Însuşi El întâi făcând aceasta la Cina  
cea de Taină, precum în Liturghia Sfântului Iacob, fratele Domnului, s­a scris: „Din 
vin dregând (Paharul adică) şi din apă”. Pentru aceasta şi Dumnezeiştii Apostoli în 
Canonul acesta rânduiesc, cum că  oricare episcop, ori preot călcând rânduirea ce 
Domnul a rânduit pentru Jertfa aceasta nesângeroasă, ar aduce pe Sfânta Masă alte 
oarecare feluri, ori miere (de pildă), ori miere, ori lapte, ori în loc de vin, băuturi  
meşteşugite, adică toată băutura cea beţivă, precum rachiul ce se face din feluri de 
25 Clerici prost şi de obş te se numesc to ţ i aceia care au punere de mân ă ieraticeasc ă şi
bisericeasc ă de la episcopul şi de la cei de aici ai rânduielii biserice ş ti, pân ă la anagnost şi
psalt [cânt ă re ţ ] şi catehet şi portar, dup ă Canoanele 26, 68 şi 70 apostole ş ti, şi dup ă
canoanele 24 şi 30 ale Laodikiei şi dup ă epistolia Marelui Vasile cea către horepiscopii cei
de sub dânsul şi dup ă Nomiconul lui Fotie, titlul I, cap 31. Pentru care şi Novela 123 a lui
Iustinian zice aş a: „Iar presbiterii şi diaconii şi ipodiaconii şi anagno ş tii şi psal ţ ii, pe care
to ţ i clerici îi numim, care şi canonici se zic dup ă al 6- lea al Antiohiei şi dup ă alte canoane”.
Iar chiar clerici se numesc to ţ i cei ce afar ă de altar au hirotesie. Iar Valsamon, tâlcuind la
Canonul 51 al Marelui Vasilie, zice că: „Şi monahii clerici se numesc”. Şi s- au numit clerici
dup ă Hrisant (Sintagmation foaia a 20- a). De la clerul (sau sor ţ ul) ce au aruncat Apostolii
pentru Matia. Iar în ziua de ast ă zi clerici se numesc mai vârtos cei ce au boierie şi cinuri
biserice ş ti, atât cei sfin ţ i ţ i cât şi lumenii.
26
Însemnea z ă că, m ăcar de şi episcopii, presbiterii, diaconii şi ipodiaconii se zic chiar să se
hirotoneasc ă , iar anagno ş tii şi psal ţ ii să se pecetluiasc ă , adic ă să se hiroteseasc ă , dup ă
Zonara, şi cei asemenea lor (că hirotesia este mai de ob ş te decât hirotonia), iar iconomii,
ecdichii [Ară tă torii drept ăţ ii], prosmonarii [Străjuitorii] să se pun ă înainte, dup ă Canonul 2
al Soborului IV. Iar Simeon al Tesalonicului, episcopii, presbiterii şi diaconii se hirotonesc,
iar ipodiaconi se hirotesesc, iar anagno ş tii se pecetluiesc [se blagoslovesc]. Cu toate acestea
Canonul acesta, nici o deosebire nu face, ci la to ţ i clericii zice numele hirotoniei. Şi acesta
încă însemne z - o, dup ă Hrisostom (în Cuvântul Întâi cărtre Filipeni, foiaia a 5- a, tomul 4)
cum că şi episcopul, presbiter, şi diacon se nume ş te (ca unul ce cuprinde lucră rile acestora)
şi dimpotriv ă, presbiterii episcopi se numesc (ibidem), iar că prezbiterii, şi diaconii se
alegeau precum episcopii, ară tat este din Canonul al 3- lea al Soborului al VII- lea; şi al 7- lea
a lui Teofil; şi Chiril al Alexandriei tâlcuind la capitolul 8 al Numerilor, zisa aceea: «Şi vei
aduce pe levi ţ i înaintea Domnului, şi îşi vor pune mâinile lor pe levi ţ i », zice pentru cei ce se
cheam ă la Sfin ţ ita lucrarea lui Hristos hot ă r ă sc noroadele, cu toate că hot ă râre de ast ă zi nu
se lucreaz ă în ziua de ast ă zi. Iar forma m ă rturiei care se dă celor ce vor să se hirotoneasc ă
preo ţ i şi diaconi, vezi la sfâr ş itul că r ţ ii, care m ă rturie iscălită fiind de preo ţ ii cei mai ale şi, şi
de clerici se vede că are loc de alegere.
18
roduri,   ori   bere   ori   altceva   asemenea;   ori   va   aduce   păsări   ori   niscaiva   vite,  ori 
legume, unul  ca acesta să  se caterisească27.Ci aduce­se  la Altar mănunchiuri de 
spice noi de grâu, (precum evreii aceştia le aduceau Lui Dumnezeu: «Că spice noi,  
zice,   prăjite?   <coapte>   nu   veţi   mânca,   până   ce   nu   veţi   aduce   voi   darurile 
Dumnezeului vostru.  Şi iarăşi, veţi aduce mănunchiuri pârga secerişului vostru la 
preot.)   şi   struguri.”   [Leviticon   23:   10,14]   Însă   nu   ca   o   nesângeroasă   jertfă   a  
Trupului  şi Sângelui Domnului, nu fie! Ci ca o pârgă,  şi întâi arătate roduri în  
vremea cuviincioasă, când se vor coace28. Drept aceea nu este iertat a aduce cineva 
alt ceva în Sfântul Altar, afară de untdelemn pentru luminare,  şi tămâie la vremea 
ce se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie. 

  Simfonie

Întru un glas cu Canonul acesta şi cel de aici al 4­lea rânduieşte, că celelalte 
poame să  nu se aducă la jertfelnic, ci la casa episcopului, ca nişte întâi arătate. Ar  
cel al 44­lea al Soborului din Cartaghei rânduieşte altceva, a nu se aduce la Sfintele 
Taine, decât numai pâine  şi vin amestecat cu apă29. Iar cel 28(κη) al soborului 6(

27 Trebuie să ştim că cert ă rile ce le poruncesc canoanele, adică acestea: să cateriseasc ă , să se


afuriseasc ă , şi să se anatematiseasc ă , acestea dup ă me ş te ş ugul gramaticii a treia persoan ă
care nu este de fa ţă, la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua
persoan ă , o tâlcuiesc mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să
cateriseasc ă pe preo ţ i, ori să afuriseasc ă , ori să anatematiseasc ă pe mireni, când calcă
canoanele. Însă dac ă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preo ţ ilor, ori afurisirea,
anatematisirea mirenilor, preo ţ ii aceş tia şi mirenii, nici caterisi ţ i nu sunt cu lucrul nici
afurisi ţ i , ori anatematisi ţ i. Învinov ăţ i ţ i îns ă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori
anatematisire, iar acolo spre Dumezeiasca osând ă . Precum şi când un împ ă rat va porunci
slugii sale să bat ă pe un altul, care i- a gre şit, dac ă sluga cea poruncit ă nu va lucra porunca
împ ă ratului, acela ce a gre şit împ ă ratului a ră mas neb ă tut, învinov ăţ it îns ă spre bă taie.
Drept aceea tare gre ş esc cei fără minte care zic, cum că în vremurile acestea to ţ i cei sfin ţ i ţ i
care în afar ă de Canoane s- au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisi ţ i. De cei sfin ţ i ţ i
prih ă nitoare limb ă este aceea ce nebune ş te pe acest fel de cuvinte le bârfe ş te, neîn ţ elegând
că porunca Canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adic ă a soborului,
este nes ă vâr ş it ă. Fără mijlocire şi mai înainte de judecat ă , ne lucrând de sine ş i. Însu ş i
Dumnezeie ş tii Apostoli ară tat se tălm ă cesc pe sine ş i cu al 46- lea Canon al lor, fiindc ă nu
zic că îndat ă acum cu lucrul se află caterisit oricare episcop sau preot va primi botezul
ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de fa ţă la judecat ă; şi de se va dovedi că a
făcut acesta atunci să se dezbrace cu hot ă rârea voastr ă de preo ţ ie, aceasta poruncim.
28 Pentru aceast ă pricin ă , precum se vede la Praznicul Adormirii Preasfintei de Dumnezeu

Născătoarei, aduceau struguri la Patriarhul în Altarul Bisericii celei din Vlaherna, dup ă
sfâr ş itul Dumnezeie ş tii Liturghii, precum zice Valsamon. Iar în ziua de azi, obiceiul cel mai
în multe locuri se zice, este a se aduce struguri cei de acest fel la Praznicul Schimb ă rii la
Fa ţă a Mântuitorului, şi a se blagoslovi de preo ţ i. Şi ar putea cineva a se nedumeri, pentru ce
numai spicele grâului şi strugurii să se învredniceasc ă de atâta cinste, şi să se aduc ă în
lă untru în altar, şi nu vreo altă road ă ? Poate pentru acesta, pentru că din acestea se face
pâinea şi vinul, care se prefac în Trupul şi Sângele Donului. Şi cum că noile m ă nunchiuri nu
sunt legume, precum a tâlcuit Valsamon, se arat ă din însu ş i Canonul acesta, care pe legume
ară tat le- a oprit. Pe mă nunchiuri şi Teodorit spice noi le- a tâlcuit la tâlcuirea celei
leviticeş ti, şi Filon Iudeul. Iar Canonul 44 a Soborului din Cartageni, anume zice: Să se aduc ă
pârga de struguri şi de grâu.
29 Mai ară tat decât to ţ i Proorocii şi mai deslu ş it a proorocit pe acestea trei feluri
creş tineasc ă jertf ă Solomon zicând, ca din partea Ipostaticii în ţ elepciuni a lui Dumnezeu, în
capul al nou ă lea a Pildelor. „Veni ţ i de mânca ţ i pâinea mea. Şi be ţ i vinul care am dres vou ă.
Iară în loc de, care am dres, Arăbeasca tălm ă cire are, cel amestecat cu ap ă (?). Vezi
(Ravvenul Samuil, alcă tuire de aur. Cap. 20) Şi înseam n ă , cum că unirea vinului şi a apei în
Potir, odat ă se face la Dumnezeiasca Liturghie. La punerea înainte numai la început adică.
Că apa cea cald ă care în vremea împ ă rt ăşirii singur ă la urm ă se pune, pentru altă pricin ă
pune. Şi vezi sub însemnarea Canonului 32( λβ) al Soborului al şaselea. Drept aceea ră u fac
oarecare făcând a doua unire în vremea Heruvice ş tii cânt ă ri, şi punând vin şi ap ă în Potir.
Şi de acum înainte [să] înceteze (despre) aceast ă nerânduial ă . Ca să nu cad ă sub canon şi
19
∀) Porunceşte, ca strugurii ce se aduc în sfântul Altar, trebuie a se blagoslovi de  
Preot cu osebită  rugăciune   şi blagoslovenie, de  cea  a  Tainilor,  ca   noi  luând   cu 
blagoslovenie   din   mâinile   Preoţilor,   că   mulţumim   lui   Dumnezeu,   că   prin   buna  
întocmirea vremilor iconomiceşte cele spre îndestularea vieţii noastre. Iar pe Preoţii 
cei   ce   nu   fac   aşa,   ci   unesc   strugurii   aceştia   cu   Trupul   şi   Sângele   Domnului,  
caterisirii îi supune. Iară  cel 32 al aceluiaşi mustră  pe armeni, ca pe unii ce aduc 
vinu numai, şi nu amestecat cu apă. Iar cel 99 al aceluiaşi, opreşte şi a se aduce la 
Jertfelnic   cărnuri   fripte.   Iar   cel   57   al   aceluiaşi,   anume   opreşte   a   se   aduce   la 
jertfelnic   lapte,   şi   miere.   Măcar   că   acestea   se   aduceau   mai   înainte   după   zisul 
Canon   44   al   soborului   din   Cartaghei,   pentru   prunci.   Iar   cel   al   8   al   lui   Theofil 
rânduieşte ce să se facă, câte vor rămâne din aducerile înainte şi din ape.

Canonul 4

Celelalte   poame   toate   la   casă   trimită­se,   pârgă   Episcopului,   ş i 


Presbiterilor, ş i nu la jertfelnic. Şi arătat este, cum că Episcopul, ş i Presbiterii, 
le vor împărţ i Diaconilor,  ş i celorlalţ i Clerici. [Apos. 3; Sob.6: 28, 32, 57, 59; 
Cart: 44, Theofil 8]

Tâlcuire

Canonul acesta rânduieşte, că  toate celelalte poame, (afară  de spicele de 


grâu,  şi de struguri,  şi de unt de lemn,  şi de tămâie) să  nu se aducă  în sfântul  
Altar, ci să se trimită  la casa Episcopului şi a Preoţilor, când sunt întâi arătate. Ca  
cei ce trimit acestea, vrednică  mulţumire se înalţă  lui Dumnezeu prin trânşii, căci 
le­au dăruit nişte bunătăţi ca acestea.  Şi este arătat că  Episcopul  şi Preoţii nu se 
vor îndulci de ele singuri, ci le vor împărţi şi Diaconilor, şi celorlalţi Clerici ca şi ei 
să se împărtăşească.30 Vezi tâlcuirea Canon 3 Apostolesc.

CANON 5

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, pe femeia sa să nu o lepede cu 
pricinuire de evlavie. Iar de o va lepăda, că se afurisească, iar mai rămânând 
să se caterisească. [Canon 13, 48; Sob: 6; Gang:4; Cart: 4, 33]

TÂLCUIRE

Legea cea veche adică  ierta celor căsătoriţi a­şi despărţi pe femeile sale, 
când voia, şi fără de nici o binecuvântată pricină. Iar Domnul la Evanghelie, o a 
oprit   aceasta   foarte.   De   unde   şi   Apostolii   urmând  rânduirii   Domnului,   opresc 
aceasta în Canonul acesta,  şi zic: Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, să  nu îşi 
lepede  femeia,  adică  să   nu o despartă   cu sila,  adică  fără   de  învoiala  aceleia, 
pentru pricinuire  şi chip de evlavie. Iar de o va despărţi, să  se afurisească, până 

sub certare. Că niciodat ă întru altă vreme se face a doua unire fără numai când se întâm pl ă
a se vărsa sfintele, ori a uita Preotul, şi vezi la acela şi sub însemnare a Canonului al 32( λβ)-
lea al Soborului al şaselea.
30
Mai curat înşişi Apostolii pentru acestea rânduind în rândurile lor Cartea 2 Cap 27 zic, că
poamele şi protofanisima (adică cele ce întâi se arat ă), şi zeciuielile grâului, a vinului, şi unt
de lemnului, şi a celorlalte semin ţ e, că se trimit ă la Episcop, şi la Preo ţ i; ca ei să le împart ă
la Clerici. Adică, la cei afar ă de Altar, câte o parte; iar la cei din lăuntru Altarului, câte dou ă
pă r ţ i. Dar vezi şi Cartea a patra a acelora ş i rânduiri Cap 6, 7, 9, 10. Ca să te înve ţ i de la care
trebuie a primi Clerici acest fel de daruri şi co şciugele, şi de la care să nu le primeasc ă .
Vezi şi sub însemnarea Canonului al 8 al lui Theofil.
20
ce se va îndupleca ca iarăşi să o ia în casa sa. Iar de va rămânea întru pizma sa, 
şi nu va voi a o primi, să  se caterisească  de Preoţie de istov. Fiindcă  cu aceasta 
ce face să  vede, că  necinsteşte nunta, care după  Apostolul este cinstită;  şi că 
socoteşte patul  şi împreunarea necurate, care de însuşi Apostolul, s­au numit 
nespurcate. [Evr. 13: 1, Col. 4] Las a zice, că   şi la această  despărţire mijloceşte 
precurvie,   precum   au   zis   Domnul:   „Cela   ce   ş­ar   lăsa   pe   femeia   sa,   afară   de  
cuvânt de curvie, o face pe ea să  prea ea să  preacurvească.” [Mat. 5: 32] Dar  şi 
Apostolul a zis: „Legatu­te­ai cu  femeie, nu căuta dezlegare.  Şi, să  nu vă  lipsiţi 
pe unul de altul, fără  numai dacă  din învoire, ca să  vă  zăboviţi cu postul  şi cu  
rugăciunea.31” [1 Cor. 7: 5, 27]

SIMFONIE
Aşa  şi Soborul al 6­lea în Canonul 13 rânduieşte, ca să  rămână  statornice 
şi nedespărţite căsătoriile celor sfinţiţi,  şi fiind acestea mai înainte de a se sfinţi 
însuraţi, să nu se oprească  pentru nuntă  de a lua Preoţia. Nici să  fie datori când 
se hirotonesc a mărturisi, că după ce se vor face Preoţi să se despartă de femeile 
lor. Precum un nelegiuit obicei ca acesta a stăpânit la Roma. Iar deşi canonul al 
4­lea  şi al 33 al Soborului din Cartagina zic că  Episcopii  şi Preoţii  şi Diaconii  şi 
Ipodiaconii   să   fie   întreg   înţelepţi,   şi   să   se   depărteze   de   femeile   lor,   după 
hotarele lor; dar tâlcuitorii Canoanelor, Zonara şi Valsamon,  şi mai ales Soborul 
al   6­lea   în   Canonul   13,   tâlcuind   Canoanele   cele   de   mai   sus:   să   se   depărteze 
numai la vremea efimeririi lor (a săptămânii, după obişnuinţa limbii noastre), şi  
nu totdeauna, afară de Episcopi şi vezi acolo.32

CANON 6

31 Înseamn ă că în vremurile vechi era iertat a avea Episcopii femei, pentru aceasta şi
Canonul acesta rânduie ş te să nu despart ă Episcopul pe femeia sa. Iară din vremea
Soborului 1 se vede s- au luat obiceiul a nu se însura sfin ţ i ţ i, şi mai ales Arhiereii, îns ă câ ţ i
voia, şi nu de nevoie precum aceasta se arat ă din cuvintele ce au pus înainte sfântul
Pafnutie Mărturisitorul şi Episcopul unei cet ăţ i a Tivaidelor de sus la Soborul 1 precum vom
zice în urm ă toarea sub însemnarea aceluia ş i Canon adeveritor al obiceiului acestuia, încă
nu era. Iar sfântul şi a toat ă lumea Soborul (6) mai în urm ă , şi prin Canon a înt ă rit obiceiul
acesta, rânduind în al 12- lea Canon al să u, de nevoie singuri Episcopii să nu aib ă femei. Nu
stricând pe acest Apostolesc (că nu rânduie ş te, ca Preo ţ ii cei ce au femei să le lepede, adică
să le despart ă în silă şi fără învoirea lor, care este împotriva Apostolescului Canon: Ci cu
amândoura învoire, şi cu mul ţ umire desp ă r ţ indu - se femeile, aş a cei ce le aveau pe ele
Preo ţ ii, ori Diaconii, ori Ipodiaconii, să se Hirotoneasc ă Episcopi, dup ă Canonul 48 al
aceluia ş i) ci înainte purtând grijă zice, pentru mântuirea şi mai multa sporire Creş tinilor, şi
pentru neprih ă nirea Arhiere ş tii vrednicii. Fiindc ă şi Moise, dup ă ce s- a învrednicit
Proorocescului Dar de aceia cu femeie nu s- a împreunat, dup ă sfântul Epifanie. (Tomul 2,
Cartea 3 alegerea 87)
32 Fiindc ă Latinii aduc înainte pe Dumnezeiescul Epifanie, că în alegerea 50 zice, pe b ă rbatul

unei femei nu- l prime ş te Biserica spre Preo ţ ie, de nu se va înfrâna despre dânsa, cu care să
une ş te la socoteal ă, şi Inochentie şi Dialogul: se cade a zice, cum că nou ă nu ne pas ă ce au
zis, sau ce au socotit oarecare Părin ţ i. Ci ce zice Scriptura şi Soboarele cele de toat ă lumea,
şi socoteala obş teasc ă a Părin ţ ilor. Că socotin ţ a unora nu înt ă re ş te dogm ă în Biserică. Zice
încă şi Sozomen Cartea 1, Cap. 23 „Pafnutie Mărturisitorul la întâiul Sobor în Niceea nu a
lă sat să se opreasc ă nunta Preo ţ ilor, m ă car de o voiau oarecare, ci au zis că nunta Preo ţ ilor
este întreag ă în ţ elepciune, şi trebuie a se lăsa fieş tecare în voia sa, dup ă predania cea vechie
a Bisericii. Că scrie şi Pavel lui Timotei, Diaconii să fie bă rba ţ i au unei femei. Şi lui Tit „De
este cineva neprih ă nit, bă rbat al unei femei”; şi Soborul cel din Gangra anatematise ş te pe ce
ce nu se împ ă rt ăş esc de Preot însurat, Canon 4. Căci a împiedica nunta Preo ţ ilor, este
socoteal ă a ereticilor, şi mai ales a Maniheilor, precum zice Augustin, eres. 40 şi 46. Că mai
ales şi pildele m ă rturisesc. Că Felix Episcopul Romei, a fost fiu al Preotului Felix. Papa
Agapit fiu al Presbiterului Gordian. Papa Ghelasie, fiu al lui Valerie Episcop. Şi mul ţ i al ţ ii, au
fost fii de Preo ţ i; şi m ă rturise ş te acela şi Epifanie la acela şi loc, că socoteala aceea, numai la
unii se urma şi nu la to ţ i. Dar poate că cu sfă tuitor chip o zice acesta, nu cu silnic.
21
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumeş ti purtări de grijă să nu 
ia asuprăş i, iar de nu să se caterisească. [Apostolesc 81, 83; al Sob. 4: 3, 7; 
a celui 7: 1; al celui I­II: 11; din Cart: 18]

TÂLCUIRE
Nu este iertat celor Preoţiţi (ori sfinţiţi) a se împletici pe sineşi în lucruri 
lumeşti,  ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă  a făgăduinţei lor,  şi să 
păzească   mintea   lor   slobodă   de   fieştece   tulburare   şi   zarvă   lumească.   Drept 
aceea  şi Canonul acesta rânduieşte, ca Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, că 
nu primească  asuprăşi purtări de grijă lumeşti. Iar de le primeşte acestea,  şi nu 
voieşte a le lepăda de la sine, ci rămâne întru ele, să  se caterisească. Iar Cartea  
cea pravilicească  a lui Fotie Titlu 8 zice că  Episcopii nu se cade a primi purtări 
de grijă,  şi a se face epitropi, nici ai însuşi rudeniilor sale. După  a 13, 14, 15 
Titlu  1. Cartea  a 3­a  a  celor împărăteşti. Afară   numai dacă  epitropia  aceasta  
este   c  să   se   împartă   pomene,  şi  milostenii   pentru  ruda   lor   cea   moartă,  după 
neara 68 a înţeleptului Leon. Citeşte  şi Canoanele însemnate la margine unite 
cu acesta, care opresc pe Clerici de la lumeştile purtări de grijă.

CANON 7

Dacă  vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfânta zi a Paş tilor mai­


nainte de primăvăreasca Isimerie cu Iudeii o va săvârş i, să  se caterisească. 
[Apos: 70, 71; Sobor6: 11; Anti: 1; Laod: 37, 38; Cart: 60, 81, 117]

TÂLCUIRE33
33
Pentru aflarea Pash ă i (Paş tilor), îndreptare prea alese, şi care nu puteau a se face mai
bune, zice Mathei Vlastar, au aşezat şi au dat sfântul şi de toat ă lumea Soborul 1, dup ă
Canonul 1, al Soborului din Antiohia. Care în Canoanele Soborului 1, ne se află. Dar precum
şi la Mathei Vlastaris, şi în sfintele Evanghelii tip ă rite, şi în alte căr ţ i multe. Deci pe
am ă run ţ ita (am ă nun ţ ita) cuno ş tin ţă a Pascaliei ace ş tia noi lăsând a o învăţ a deosebit şi
chiar Pascaliocuvânt ă torii no ş tri, atâta numai zicem la aceasta subînsem na re, cum că patru
oarecare de nevoie se caut ă pentru Paş tile noastre: (1) Că Paş tile trebuie a se face totdeauna
dup ă echinoc ţ iu de prim ă var ă, (2) Că nu se cade a se face întru aceea ş i zi, cu legiuitele Paş ti
ale Iudeilor (care amândou ă acestea să hot ă r ă sc de acest al 7- lea Apostolesc Canon) (3) Ca
să nu se facă chiar şi nehot ă rât dup ă echinoc ţ iu, ci dup ă cea întâi Lună plin ă a lui Martie,
care se va întâm pla dup ă echinoc ţ iu. (4) Ca să se facă în întâia Duminic ă ce se va întâmpla
dup ă Luna plin ă (iar aceste dou ă din predanie le avem, şi nu din Canon). Drept aceea ca să
se pă zeasc ă câte patru rânduirile acestea deopotriv ă în toat ă lumea, şi să pr ă znuiasc ă
Creş tinii întru aceea ş i vreme, şi întru aceea ş i zi Sfântele Paş ti, şi să nu aibă trebuin ţă în
fiecare an de astronomi, şi de Soboare, au tocmit de Dumnezeu în ţ elep ţ i ţ ii Părin ţ i dreptarul
cel pentru Paş ti. Dar înseamn ă că pentru nerânduiala [grece ş te anomalia] miş că rii Lunii, nu
se pă ze ş te a patra rânduire totdeauna, ci câteodat ă se calcă. Fiindc ă dup ă acela ş i Vlastar,
dup ă 300 de ani, cu dou ă zile dup ă întâia plin ălunie (Lună plin ă) urmeaz ă a se face
legiuitele Paş ti, în zi de Duminic ă. Iar aceste dou ă zile, care prisosesc din nerânduiala
aceasta, ad ă ugându - se, trec uneori peste Duminica 1 care se întâmpl ă dup ă plinalunie
(Luna plin ă) a lui Martie, în care Duminic ă noi pră znuim Stâlp ă rile, şi în cea viitoare facem
Paş tile. Iar din aceast ă pu ţ in ă călcare, nici o abatere din Blagocestie, nici ceva necuviincios,
ori primejdie sufleteasc ă nu urmeaz ă . Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom (în
Cuvântul cel către cei ce postesc la Paş tile cele dintâi) zice: Scump ă tatea timpului, şi
pândire a zilelor Biserica lui Hristos nu ştie. Fiindc ă de câte ori m ă nânc ă Pâinea aceasta de
via ţă făcătoare, şi bea Paharul acesta, veste ş te moartea Domnului. Şi Paş ti săvâr ş e ş ti: ci
fiindc ă la Soborul întâi s- au adunat Părin ţ ii şi au rânduit când să se facă Paş tile, cinstind
Biserica pretutindenea pe învoire şi pe unire, au primit rânduiala care ei au făcut. Deci
trebuia dup ă Hrisostom, şi Latinii mai mult să cinsteasc ă învoirea şi unirea Bisericii decât
pe pândirea vremilor (adică pe a echinoc ţ iului, care s- a pogorât acum la 11 Martie, fiind în
vremea Soborului 1 la 21 Martie) şi să pr ă znuiasc ă Paş tile cu noi, şi să nu necinsteasc ă pe
cei 318 de Dumnezeu purt ă tori şi de rane purt ă tori Părin ţ i, care o au legiuit aceasta dup ă
Dumnezeiasca luminare, socotindu - i pe aceş tia ca pe niş te fără de minte, şi ocărând
22
Două  echinocţii face soarele în an, adică una, în timpul primăverii, iar alta 
în timpul  toamnei.  Şi  să   zic echinocţii  (isimerii),  fiindcă  atunci  întocmai  este 
ziua   cu   noaptea,   şi   dipotrivă,   noaptea   cu   ziua.   Şi   echinocţiul   de   toamnă 
(tomnateca   isimerie),   se  face  în   luna   septembrie,   când  soarele   intră   în   prima 
Miră  (?) a zodiei ce se cheamă cumpănă. Nu acei în stele  şi simţite, ci acei fără 
de stele  şi gândite. Iar echinocţiul de primăvară  (cea primăvărească  isimerie), 
se   face   în   luna   martie,   când   soarele   intră   în   prima   Miră   (?)   a   zodiei   ce   se  
cheamă berbec, nu acelui simţit  şi în stele, a celui ce este schimbăcios, ci a celui  
gândit  şi fără  stele ce este neschimbăcios după  astronomi. Deci echinocţiul de  
primăvară,   pentru   nepotrivirea   a   însăşi   mişcării   soarelui   de   la   apusuri   către 
răsărituri, nu se face totdeauna întru una  şi aceeaşi zi, ci în vremea Sfinţilor 
Apostoli, era în 22 a lui martie, după rânduiala aceloraşi Apostoli (Cartea 5, cap  
17) ori după  alţii în 23. Iar în timpul primului Sobor a toată  lumea, era în 21  
martie, după  Sevastos  şi alţii.  Şi acum în vremurile noastre, se face în 11, ori  şi 
10 a lui martie. (că  după  astronomii vechi, Ptolemeu  şi alţii, o noapte  şi o zi se  
pogoară  în 134 de ani; precum se vede în cartea numită  „Tomos agapis”, foaia 
540).   Acestea   aşa   mai   înainte   fiind   cunoscute,   Canonul   acesta   apostolesc 
rânduieşte, căci care Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, ar prăznui Sfintele Paşti 
mai înainte de echinocţiu de primăvară, împreună cu legii Paştile Iudeilor, să se 

Biserica pe maica noastr ă a tuturor. Că, (zice dup ă urmare Hrisostom) de ar fi şi gre ş it
Biserica, negre ş it nu s- ar fi pricinuit atâta mare bine, din am ă runta paza aceasta a vremii,
cât de mare ră u s- au pricinuit din osebirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca
Biserică. Fiindcă zice „Nu poart ă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a
vremilor şi a zilelor, de cât pentru singur ă unirea şi pacea. Şi vezi iubitul, cum
Dumnezeiescul Hrisostom nume ş te schismatici pe Latini, pentru că din nou au izvodit
Pascalia lor şi Calendarul, nu pentru că nu este aceasta, dup ă echinoc ţ iu dreapt ă . Pentru că
şi noi vedem că echinoc ţ iul a ră mas cu adev ă rat 11 zile înapoi. Ci pentru că cu aceasta s- au
deosebit de noi, care este o vinov ăţ ie neiertat ă , dup ă acesta ş i Sfânt. Că zice întru acela ş i
cuvânt, a posti cineva, şi a face Paş tile în aceast ă vreme, ori în aceea, dup ă 21 a lui Martie,
să zicem, precum facem noi, ori dup ă 11 a lui Martie, precum fac Latinii, aceasta nu este
vinov ăţ ie. Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire, şi a face împerecheri
şi desp ă r ţ iri, şi a deosebi pe sine ş i pururea de Obş tescul Sobor al Bisericii, aceasta este
pă cat neiertat, şi de prihan ă vrednic, şi are mult ă munc ă şi pedeaps ă . Că trebuie să ştie ei că
şi Soboarele cele de toat ă lumea, care s- au făcut dup ă cel întâi, şi ceilal ţ i Părin ţ i, vedeau cu
adevă rat şi ei, ca niş te în ţ elep ţ i ce erau, că mult s- au pogorât echinoc ţ iul. Dar încă n- au
voit a o str ă muta din 21 martie, unde o au găsit Soborul 1. Cinstind mai mult pe învoirea şi
unirea Bisericii, decât pe amă run ţ imea echinoc ţ iului, care nu pricinuie ş te, nici la aflarea
Paş tilor noastre o tulburare, nici vătă mare Blagocestie. Iar mai ales că am ă run ţ imea aceasta
şi pricinuie ş te Latinilor, dou ă necuviin ţ e mari, adică, a pră znui ei Paş tile, ori cu Iudeii, care
este împotriva acestui Apostolesc Canon, ori mai înainte de Iudei. Şi cum că mai mult place
lui Dumnezeu rânduiala Pascaliei, şi în scurt a zice, a Calendarului nostru, de cât rânduiala
Pascaliei şi a Calendarului Latinilor, este văzut din minunile ce au ară tat şi ară t ă pân ă acum
pentru aceasta. Căci în p ă r ţ ile Heliopolis cei din Egipt, unde sunt Piramidele cele dou ă mari,
în fieş tecare an lucreaz ă Dumnezeu minune ca aceasta: Adică, în seara Joii cei mari a
noastre (nu a Latinilor) pă mântul vars ă moa ş te şi oase vechi de oameni. De care să umple
un câmp lat, care stau pân ă în Joia înăl ţă rii, şi atuncea se ascund şi nicidecum se văd, pân ă
iarăşi în Joia cea mare. Aceasta nu este vreo basn ă [basm], ci adev ă rat lucru, şi m ă rturisit de
Istoricii vechi şi noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, şi de pururea pomenitul
Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care în hronograful Arabicesc îl poveste ş te fila 266 şi cu
ochii săi l- a vă zut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (Iar oasele acestea omene ş ti mai
înainte vestesc, învierea mor ţ ilor ce va să fie, precum le- a văzut şi Proorocul Iezechiel.) Dar
scrie şi pomenita Coresie, că Paş tile scria că tre Papa Leon (precum se arat ă în Epistola 63 a
lui Leon) cum că Pră znuind oarecând Paş tile, Răsăritenii în 22 a lui aprilie, iar Apusenii în
25 a lui martie, un izvor de ap ă fiind uscat mai înainte, s- a umplut de ap ă în 22 a lui aprilie,
la Paş tile noastre, şi nu la al Latinilor. Vezi pe Dosithei cartea 12 pentru Patriarhii cei ai
Ierusalimului care poveste ş te de o minune ce s- a făcut la Beligrad, adeveritoare
calendarului nostru, şi surp ă toare calendarului latin, pe care o a văzut un Paisie Patriarh al
Ierusalimului, un aluat ce s- a plă m ă dit de o latinc ă în ziua Proorocului Ilie, s- a pref ă cut în
piatr ă uş oar ă, numit ă Chisira.
23
caterisească. (Fiindcă  din Iudei, cei mai înţelepţi, păzeau să  prăznuiască  după 
echinocţiu   Paştile,   după   Vlastar,  precum  a  rânduit  Moise   aceasta.  Iar  cei   mai 
ţărănoşi, o prăznuiau înainte de echinocţiu, după  cum arată  Canonul acesta,  şi 
după   urmare   de   două   ori   întru   acelaşi   an   prăznuiau   Paştile;   precum   aceasta 
înseamnă Epistolia împăratului Constantin, ca pentru Paşti 34, ce se află în cartea 
1 a Istoriei lui Teodorit, capitolul al 10­lea  şi al 9­lea cum zic alţii. Dar când să 
se săvârşească  aceasta? După  echinocţiu  şi după  Paştile legii. După  echinocţiu, 
căci   echinocţiul   fiind   măsură   despărţitoare   a   unui   an   deplin,   dacă   înaintea  
echinocţiului vom prăznui, facem de două  ori Paştile întru acelaşi an,  şi după 
urmare   de   două   ori   însemnăm   moartea   Fiului   lui   Dumnezeu.   Iar   de   o   vom 
prăznui după echinocţiu, numai un Paşti facem în an,  şi prin urmare o moarte a  
lui Hristos vestim. Pentru aceea şi însuşi Apostolii în aşezământurile lor (cartea  
5, cap 17) acestea zic. „Se cade voi fraţilor zilele Paştilor cu scumpătate a le  
face, cu toată sârguinţa, după schimbarea echinocţiului, ca nu de două ori în an,  
a unei pătimiri să  faceţi pomenire, ci odată  în an, aceluia ce odată  a murit.  Şi  
iarăşi după paştile iudeilor, întâi, ca înainte să fie închipuirea, adică Junghierea  
Mielului,   şi   apoi   să   urmeze   ceea   ce  se   închipuia,   adică  Moartea   Domnului   şi 
Învierea.”   Încă   şi   alta,   ca   să   nu   o   prăznuim   în   altă   zi   a   săptămânii,   precum 
prăznuiesc iudeii, în oricare zi se întâmplă  14 a lunii, ci totdeauna Duminică, 
precum  şi aceasta, în acelaşi loc Apostolii o zic. Că  pentru aceasta  şi câteodată 
când se întâmplă  a fi legiuitele paşti [ale iudeilor] în zi de Duminică, noi nu  
prăznuim   întru   aceeaşi   Paşti,   ci   în   viitoarea   Duminică,   ca   să   nu   prăznuim 
împreună   cu   iudeii.   Fiindcă   şi   după   însuşi   adevărul   lucrurilor,   atunci   întâi  
iudeii paştile lor au prăznuit,  şi apoi Învierea Domnului s­a făcut, al cărui chip  
şi aducerea aminte aduc Paştile care pe tot anul acum noi le prăznuim.

SIMFONIE
Şi   cum   că   cu   iudeii   nu   se   cade   a   împreună   prăznui,   ori   darurile 
sărbătorilor lor  şi azimele a le primi,  şi Apostolescul Canon 70 ci  şi 37  şi 38 al 
celui din Laodiceea rânduieşte. Ci nici se cade a ne ruga împreună  cu ei, după 
Apostolescul   Canon   65,   nici   untdelemn   a   aduce   în   sinagoga   lor.   După 
Apostolescul Canon 71.  Şi cateriseşte pe cei hirotesiţi Canonul 1 al Soborului  
din Antiohia pe care nu păzesc hotarul cel pentru Paşti a întâiului Sobor, ci o 
săvârşesc cu iudeii. Iar Canonul 70 şi 81  şi 117 a celui din Cartagina rânduieşte  
pentru   zilele   Paştilor   când   să   se   afle,   şi   unde   să   se   scrie,   şi   la   ceilalţi   să   se 
spună. Iar Canonul 11 al Soborului 6 opreşte încă   şi de a chema vreun creştin 
pe iudei spre lecuire, ori a se scălda cu dânşii.

CANON 8

Dacă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul 
Preoţ esc, aducerea înainte făcându­se, nu se va împărtăş i, spue pricina,  ş i 
de va fi bine cuvântată, aibă  iertare. Iar de nu o va spune să  se afurisescă, 

34 Că marele Constantin cel întocmai cu Apostolii, pe lâng ă alte bun ă t ăţ i ce a făcut, a adaos

şi aceasta, să roage pe întâiul Sobor a toat ă lumea să rânduiasc ă ca să se pr ă znuiasc ă


Sfintele Paş ti în toat ă lumea întru una şi aceea ş i zi. Că nu au suferit fericitul să vad ă pentru
praznicul acesta desp ă r ţ it ă Biserica lui Hristos, şi că se fac multe soboare în osebite p ăr ţ i, şi
că apusenilor li se st ă împotriv ă pentru aceasta despre Asieni, Apusenii urmând obiceiul
bă trânilor celor mai înainte de ei, iar Asienii, urmând lui Ioan Evanghelistul, şi celorlal ţ i
Apostoli, precum scrie Policarp al smirnei că tre Victor al Romei. Dup ă Eusebie cartea 5 cap
13. Vezi şi cuvintele lui Hrisostom cele pentru Paş ti. În care minunat aligorise ş te pe cele ale
Paş tilor vechi în Hristos.
24
ca  unul  ce s­a făcut  pricinuitor  de  vătămare  norodului,  ş i  prepus a  făcut 
întru el asupra celui ce o a adus, ca ş i cum nu sănătos o a adus.35

TÂLCUIRE
Canonul acesta va, ca toţi  şi mai ales cei Hirotonisiţi, să fie înainte gătiţi  şi 
vrednici a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine, când se face aducerea înainte, 
adică   sfinţita   slujbă   a   Trupului   Domnului.   Iar   dacă   cineva   din   ei   nu   se   va 
împărtăşi fiind faţă la Dumnezeiasca Liturghie, să spună pricina, pentru care nu  
s­a   împărtăşit36,   şi   de   va   fi   dreaptă   şi   binecuvântată   să   ia   iertare.   Iar   de   nu 
voieşte   să   o   spună,   să   se   afurisească.   Fiindcă   se   face   pricină   de   vătămare 
norodului, pentru că  dă  prilej să  prepue norodul, că  Preotul ce a liturghisit este 
nevrednic, şi pentru aceasta n­a voit a se împărtăşi de la el.

CANON 9

Toţ i   credincioş ii   cei   ce   intră   (în   biserică)   ş i   aud   Scripturile,   dar   nu 
îngăduiesc la rugăciune, ş i la Sfânta împărtăş ire, ca unii ce fac nerânduială 
în Biserică trebuie să se afurisească. [A celui 6: 66; Antiohi: 2; Timot 3: 13]

TÂLCUIRE
Amândoi   tâlcuitorii   Sfinţitelor   Canoane,   Zonara   şi   Valsamon,   tâlcuind 
Apostolescul   Canonul   acesta,   cu   un   glas   zic,   cum   că,   creştinii   câţi   intră   în 
Biserică,   când   se   săvârşeşte   Dumnezeiasca   Liturghie,   şi   aud   Dumnezeieştile 
Scripturi, dar nu aşteaptă până în sfârşit, nici se împărtăşesc, aceştia trebuie să 
se afurisească, fiindcă  pricinuiesc nerânduială  în Biserică.  Şi Zonara zice aşa: 
„De la toţi Canonul acesta cere, Sfânta Jertfă  săvârşindu­se, până  la sfârşit să 
îngăduiască la rugăciune, şi la Sfânta Împărtăşire. Că şi mirenilor atunci ades a 
se împărtăşi li se cere.” Iar Valsamon: „Rânduirea Canonului acestuia prea iute  
este. Că afuriseşte pe cei ce intră în Biserică,  şi nu aşteaptă până  la sfârşit, nici 
se împărtăşesc.37

35 Întru alte tip ă rituri nu se află aceasta, ca şi cum să n ă tos oa adus.


36 Din Canonul acesta se dezleag ă p ă ruta împotrivire ce se na ş te întru urm ă torul Apostolesc
Canon al 9- lea. Şi între Hrisostom, şi între celelalte Canoane a Soboarelor şi ale Părin ţ ilor.
Căci, Apostolescul Canon 9, rânduie ş te să se afuriseasc ă to ţ i creş tinii aceia care intr ă la
Liturghie, şi aud scripturile şi nu se împ ă rt ăş esc. Şi Hrisostom zice, să ias ă afar ă din
Biserică, şi să nu se roage împreun ă cu credincio ş ii, cei ce nu sunt gă ti ţ i a se împ ă rt ăş i. „Că
zice (în voroava 3 că tre efeseni) nu eş ti vrednic a te împ ă rt ăş i? Nu eş ti dar vrednic nici
împreun ă a te ruga cu cei vrednici de a se împ ă rt ăş i. Auzi pe Diacon că strig ă, câ ţ i sunte ţ i în
pocăin ţă ieşi ţ i. Câ ţ i nu se împ ă rt ăş esc, sunt în poc ăin ţă. Pentru ce auzind pe Diacon că zice,
câ ţ i nu pute ţ i a vă ruga, ieşi ţi, tu stai cu obr ă znicie, şi nu ieşi? Iar Canoane ale Soboarelor şi
ale Părin ţ ilor la multe pă r ţ i orânduiesc dimpotriv ă, să stea împreun ă cu credincio ş ii, şi să se
roage împreun ă în vremea Liturghiei mul ţ i din cei ce se poc ă iesc, încă să nu se
împ ă rt ăş easc ă . Deci pe aceast ă pă rut ă împotrivire o dezleag ă şi o învoie ş te Canonul acesta
al optulea, poruncind, celui ce împreun ă se roag ă cu credincio ş ii şi nu se împ ă rt ăş e ş te, să
spun ă pricina de care se opre ş te şi nu se împ ă rt ăş e ş te. Pentru că cu troposul acesta, şi
împreun ă se roag ă pân ă în sfâr ş it, şi nici se împ ă rt ăş e ş te, nici se afurise ş te. Că poate i se fi
întâmplat ceva omenesc, adică, ori apă să fi bă ut, ori să fi vărsat, ori altceva să fi p ă timit.
37 Neprecur mare de la dumnezeiasca împă rt ăş ire înva ţă Canonul acesta. Iar de ş i zice
Valsamon, la Canonul al 8- lea Apostolesc, că este cu neputin ţă a s împ ă rt ăş i cre ş tinii în
fiecare zi, iat ă că i se astup ă gura de Canonul acesta, şi nevrând m ă rturise ş te, cum că este
prea iute, pentru că afurise ş te pe cei ce fug şi nu se împ ă rt ăş esc. Căci cum ar fi voit
Dumnezeie ş tii Apostoli să legiuiasc ă lucru ce nu era cu putin ţă a se pă zi? Apoi Canonul nu
zice în fiecare zi. Ci pe cei ce nu îngă duiesc la Sfânta împ ă rt ăş ire, când se săvâr ş e ş te
Dumnezeiasca Liturghie. Iar celor ce ră u tâlcuiesc Canonul şi zic că afurise ş te pe cei ce nu
aş teapt ă la Liturghie, pân ă ce se vor împ ă rt ăş i cei vrednici, le astup ă gura Mateu Vlastar la
slova alfa cap 25 zicând: „Eu socotesc, că cre ş tinii cei vechi, precum se sârguiau să cread ă
25
SIMFONIE
Întru un glas cu Canonul acesta rânduieşte  şi cel al 2­lea al Soborului din 
Antiohia, zicând: „Toţi cei ce intră Biserică în vremea Dumnezeieştii Liturghii, şi 
aud   Sfintele   Scripturi,   dar   se   întorc   (asemenea   să   zicem   să   feresc   ca   şi   cum 
pentru   evlavie,   şi   smerenie,   după   tâlcuirea   preabunului   tâlcuitor   Zonara)   de 
Dumnezeiasca Cuminecătură, după vreo oarecare nerânduială. Aceştia zic, să se 
afurisească. Pe îndesirea împărtăşirii o adevereşte  şi Canonul 66 al Soborului 6 
poruncind   creştinilor   în   toată   săptămâna   cea   luminată,   să   se   zăbovească   cu 
Psalmi  şi cu laude,  şi să  se împărtăşească  de Dumnezeiştile Taine. Ci încă   şi 
din Canonul 3 al Sfântului Timotei îndesirea împărtăşirii se socoteşte.” Că  dacă 
acela iartă  pe cel ce se învredniceşte a se împărtăşi, nu însă  în toate zilele, ci 
numai Duminica (deşi în alte prescrieri este, numai la vremi), următor este că 
cei ce nu se îndrăcesc să iartă a se împărtăşi încă mai des. Iar oare carii vor, că, 
pentru aceasta acesta Timotei, în Canonul 3 rânduieşte, ca Sâmbăta şi Duminica 
prin învoire să nu se împreune bărbaţii cu femeile, ca adică să se împărtăşească. 
Fiindcă   în  vremea   aceea   numai   în  zilele   acestea,   precum   am   zis,   se   săvârşea 
Dumnezeiasca   Liturghie.   Şi   adevereşte   pe   socoteala   lor   aceasta   şi 
Dumnezeiescul Iustin, zicând în a doua Apologie (sau dezvinovăţire) „Că în Ziua 
Soarelui, adică  Duminica, se adună toţi creştinii la Biserică  (care pentru aceasta 
şi Kiriaca (Domneşti) se numea)”  şi să  împărtăşea cu Dumnezeieştile Taine.  Şi 
cum că  dea pururea creştinii se cade a îndesi la Dumnezeiasca împărtăşire, o 
adeverează  de  la  apus Dumnezeiescul   Ambrozie   zicând  aşa: „Vedem  pe  mulţi 
fraţi că  se adună  mai cu lenevire la Biserică,  şi mai ales că  Duminicile nu sunt  
de faţă  la Taine.”  Şi iarăşi acestaşi prihănind pe cei ce nu des se împărtăşesc, 
zice pentru Pâinea cea de Taină: „Dumnezeu a  dat nouă  Pâinea aceasta pentru  
toate zilele,  şi noi o facem numai de o dată în an.” Iar de la Asia, mai ales după 
mai osebit chip Dumnezeiescul Hrisostom o cere de la creştini.  Şi vezi înainte  
cuvântarea   tâlcuirii   Epistolei   către   Romani,   în   Cuvântul   8   şi   câtre   Evrei   în 
Cuvântul 18 la Fapte.  Şi în Voroava 5 a Epistolei 1 către Timotei.  Şi în Voroava  
17 a celei către Evrei.  Şi în Cuvântul către cei ce se lipsesc de Dumnezeieştile 
adunări,   în   Voroava   28   a   celei   1   către   Corinteni.   În   Cuvântul   cel   la   fericitul 
Filogonie.   Şi   în   Cuvântul   pentru   Post.   În   care   vezi   cât   se   nevoieşte,   şi   câte 
Ritoriseşte   limba   aceea   frumoasă,   ca   să   îndemne   pe   creştini   să   se 
împărtăşească,   întru   aceeaşi   vreme,   şi   cu   vrednicie,   şi   ades.   Dar   vezi   şi   pe  
marele   Vasilie   în   Epistolia   către   Kesaria   Patrikia.   Şi   în   Cuvântul   1   pentru 
Botez38. Ci  şi cel ce va lua aminte rugăciunile a toatei Dumnezeieştii Liturghii, 
oare nu vede arătat, cum că  toate acestea privesc spre a se împărtăşi creştinii 
cei ce se adună la Liturghie, câţi adică sunt vrednici?

drept, întocmai se sârguiau şi să vie ţ uiasc ă drept. Pentru aceasta şi multe obiceiuri bune ce
le pomenesc Dumnezei ş tile Canoane, care se obi ş nuiau în vremurile de atunci, acestea
acum în vremurile noastre sunt într - alt fel şi deosebite. La atâta ne- au adus ră zvr ă tita şi
lenevicioasa via ţ a care o vie ţ uim, încât nici să credem că vreodinioar ă cre ş tinii au fost ajuns
la atâta fapt ă bun ă, ca să se împ ă rt ăş easc ă ades la fiecare Liturghie.
38 Şi marele Grigorie al Tesalonicului legiuie ş te în decalogul cel dup ă Hristos, că cre ş tinii s ă

se cuminece în toat ă Duminica, şi în fiecare mare preznic (Filocalie fa ţ a 951). Asemenea zice
şi Simeon al Tesalonicului că să nu lase creş tinii să treac ă 40 de zile, ci pe cât este cu
putin ţă şi mai curând să se împ ă rt ăş easc ă , şi în fiecare Duminic ă, de este chip, şi mai ales
bă trânii, şi bolnavii (cap 360) ci şi ortodoxa m ă rturisire, zice, că cre ş tinii cei mai evlavio ş i să
se m ă rturiseasc ă în toat ă luna. Iar dac ă aceasta, este ară tat că şi să se împ ă rt ăş easc ă în
fiecare lun ă, îns ă să se împ ă rt ăş easc ă cu cuviincioas ă înainte gătire a zdrobirii inimii, a
mă rturisirii, a împlinirii Canonului, şi a postului dup ă putere. Pentru care vezi la sub
însemnarea Canonului 13 al Soborului 6.
26
CANON 10

Dacă  cineva cu cel scos de la împărtăş ire (achinonitos) măcar, în casă 


de s­ar împreună ruga, acesta să se afurisească. [Apostol: 11, 12; Antioh: 2;  
Cart: 9]

TÂLCUIRE
Numele, (achinonitos) ne împărtăşit, are trei însemnări. Căci, ori arată  pe  
cel ce stă  împreună  în Biserică   şi se roagă  împreună  cu ceilalţi creştini, dar nu 
se   împărtăşeşte   cu   Dumnezeieştile   Taine.   Ori   arată   pe   cel   ce   nici   se 
împărtăşeşte, nici stă  împreună   şi rugându­se cu credincioşii în Biserică  ci se 
afuriseşte   (să   deosebeşte)   de   dânşii,   şi   iese   afară   din   Biserică   şi   de   la 
rugăciune. Ori în cele din urmă  arată, că  fiecare Cleric ce se va face de Cliros 
(achinonitos) ne împărtăşit: Episcopul să  zicem, de Episcopii cei împreună  cu 
el, Preotul, de Preoţii cei împreună cu el, ori Diaconul, de Diaconii cei împreună 
cu   el,   şi   ceilalţi   după   urmare.   Şi   fiecare   neîmpărtăşit,   adică   osebit   de 
credincioşii cei din Biserică, este întru aceeaşi vreme  şi Tainelor neîmpărtăşit,  
dar   fiecare   de   Taine   neîmpărtăşit,   nu   este   ne   împărtăşit   şi   de   adunarea 
credincioşilor (?). Precum sunt Clericii cei ce s­au caterisit,  şi dintre cei ce se 
pocăiesc cei ce stau împreună: Care, nici se împărtăşesc, nici din Biserică ies, ca  
cei   ce   se   catihisesc   (adică,   se   învaţă   credinţa)   precum   am   zis.   Iar   Canonul 
acesta,   ne   împărtăşit   înţelege,   după   a   doua   însemnare.   Pentru   care   şi   zice, 
oricine s­ar ruga împreună  cu acela ce pentru păcate s­a osebit (s­a afurisit) de 
la  adunare,  şi  de   la   rugăciunea  credincioşilor,  măcar   şi  de  nu s­ar  împreună 
ruga în Biserică, ci în casă, unul ca acesta, ori Hirotonisit de va fi, ori mirean, să 
se   afurisească   asemenea   cu   acela,   de   la   Biserică,   şi   de   la   rugăciunea   cea   cu  
creştinii. Pentru că  această  împreună  împărtăşire de rugăciune, pe care o face 
cu cel afurisit (osebit, sau despărţit) cunoscându­l  şi  ştiindu­l acest fel, priveşte 
spre necinstea  şi defăimarea celui ce l­a despărţit,  şi îl cleveteşte pe el, ca  şi 
cum cu nedreptate l­a despărţit (afurisit).

CANON 11

Dacă  cineva Cleric fiind, cu caterisit Cleric împreună  s­ar ruga, să  se 


caterisească ş i el.

TÂLCUIRE
În două  chipuri se poate a se tâlcui Canonul acesta. Că  dacă  adică  acesta, 
împreună   s­ar   ruga,   se   va   lua   în   loc   de,   împreună   va   liturghisi,   toată   noima  
Canonului este aceasta. Oricare Cleric împreună  va liturghisi în  ştiinţă  cu Cleric 
caterisit, să  se caterisească   şi el asemenea cu acela. (Care aceasta este  şi mai 
dreaptă) dacă  zicerea, se roagă  împreună, însemnează  chiar după  zicerea sa, a 
se   împreună   ruga;   înţelegerea   Canonului   este   aceasta:   Oricare   Cleric   s­ar 
împreună   ruga   în   ştiinţă   cu   Clericul   acela   ce   nu   numai   s­a   caterisit,   ci   şi   a 
îndrăznit după  caterisis să  lucreze ceva din ale clirosului ori  şi de s­a caterisit 
adică, pentru păcate  de  Clericatul  său, iar după  caterisis,  iarăşi căzând  întru  
aceleaşi   păcate,   s­a   despărţit   încă   şi   de   adunarea,   şi   de   rugăciunea  
credincioşilor, unul ca acesta zic, să se caterisească, asemenea cu acela.

CANON 12

27
Dacă  vreun cleric, ori mirean, afurisit, adică  neprimit, ducându­se în 
altă  cetate se va primi, fără  de scrisori recomenduitoare, să  se afurisească, 
ş i cel ce l­a primit,  ş i cel ce s­a primit. [Apostol: 32, 33; Al 4­lea Sobor: 11, 
13; al 6­lea Sobor: 17; Anti: 6, 7, 8, 11; Sard: 7, 8, 9; Laod: 41, 42; Cart: 97, 
117]

TÂLCUIRE
Altul este cel afurisit, şi altul cel neprimit. Că cel afurisit adică, se desparte 
de la Biserică,  şi de la rugăciunea credincioşilor. Iar cel neprimit, pentru multe  
chipuri   de   Arhiereu   nu   se   primeşte.   Deci   Canonul   acesta   pe   amândoi 
pomenindu­i  împreună,  numai  pentru  cel  neprimit arată   aici.  Pentru aceea  şi  
acest,  nu este  tălmăcitor  numelui  afurisit,  ci  parte  de  cuvânt  deosebitor, care 
osebeşte pe cel afurisit de cel neprimit39. Drept aceea hotărăşte aşa. Dacă  cleric 
ori mirean se vor face neprimiţi de Arhiereul lor. (Mireanul poate, pentru că  s­a 
prihănit   de   el   pentru   vreo   greşeală.   Iar   clericul,   pentru   că   cere   să   se  
hirotonisească,  şi Arhiereul cercetând cele pentru el, a aflat oarecare îndoieli, 
pentru care nu l­a primit la Hirotonie.) Apoi se vor duce la alt Oraş, şi s­ar primi  
de Arhiereul de acolo, fără să aibă scrisorile Arhiereului lor, recomenduitoare  şi 
de credinţă,  şi de viaţă,  şi de Hirotonie, iar mai ales de prihănirea lor40, să  se 
39
Canon Apostolesc 10, 11 se vede că, pomenesc pentru cei ce s- au afurisit şi s- au
caterisit, ci ră mân în Eparhia, în care s- au afurisit. Iar acesta, pentru cei ce s- au afurisit, şi
în altă Eparhie s- au dus.
40 Trei scrisori era obicei a lua Clericii ce mergeau de la un loc la altul. Dou ă adic ă acei ce

erau neprih ă ni ţ i la cinste. Din care, una se numea ipaticeasc ă , pentru că ară ta în vremea
că ruia Ipat, şi în care zi s- a hirotonisit, dup ă canonul 97 al Soborului din Cartagina, iscălită
de Arhiereu ca să se vadă rânduiala celor ce mai înainte s- au hirotonisit, şi a celor mai pe
urm ă . Iar cealalt ă se numea slobozitoare şi pacinic ă, care ară ta, că ace ş tia au slobozire şi nu
se opresc a lucra cele ale Clirosului la locul acela, unde s- ar duce dup ă Canonul 1 şi 8 al
Antiohiei. Şi 17 al celui 6 şi 13 al celui din Cartagina. Dar lua pe lâng ă acestea şi a treia
scrisoare Clericii aceia, care s- au prih ă nit adică la cinstea lor, încă s- au dezvinov ăţ it, care
se numea recomend uitoare şi Canoniceasc ă , pentru că recomanda şi dezvinov ăţ ea faima
(ipolipsul) lor cel ce se prih ă nise, dup ă 41 al celui din Laodiceea şi 8 din Antiohia, şi mai
ales 11 al Soborului 4 şi dup ă acest 12 Apostolesc Canon, şi cel ce lua carte slobozitoare şi
pacinic ă, nu avea trebuin ţă să ia şi ipaticeasc ă , ori recomend uitoare. Iar cel ce lua
recomend uitoare, ori ipaticeasc ă , nevoie era să ia pe lâng ă acestea slobozitoare. Drept aceea
şi Dumnezeiescul Hrisostom (în Voroava 11 a Epistoliei către evrei, şi către Efeseni) zice
„Trebuie Arhiereii să cerceteze pe Clericii şi Preo ţ ii str ă ini care merg în eparhia lor, dacă să
zic pe sine ş i Clerici şi Preo ţ i. Pentru că nu este fără primejdie necercetata împ ă rt ăş ire, şi
primirea lor.” Şi precum se lupt ă şi mult cerceteaz ă de sunt cu adev ă rat pravoslavnici şi
credincio ş i, aş a trebuie a cerceta de sunt cu adev ă rat hirotonisi ţ i Preo ţ i; Şi nu cu neb ă gare
de seam ă , să se împ ă rt ăş easc ă cu cei ce cu adevă rat sunt Preo ţ i, şi cu cei ce se zic pe sine ş i
Preo ţ i, nefiind. Căci dac ă aşa cu neluare aminte to ţ i întocmai se vor primi, toate lucrurile
Bisericii vor că dea. Iar dac ă cei ce s- au dus la alt loc vor cere numai hran ă, şi chiverniseal ă
ca niş te săraci, cele de acest fel să nu aibă a le cerceta Arhiereul. Îns ă însemnea z ă că carte
slobozitoare lua şi Episcopii, de la Mitropolitul lor ducându - se de la locul lor, dup ă Canonul
31 din Cartagina, ci şi săracii lua scrisori pacinice, ca să umble pentru milostenie, dup ă 11
al Soborului 4. Şi să trimitea de Episcop şi scrisori că tre împ ă ratul, şi către boierii palatului
îndemn ă toare pentru ajutorul să rmanilor şi să racilor, şi pentru izb ă virea osândi ţ ilor, dup ă
al 7, 8 şi 9- lea din Cardichia. Iar Episcopii cei ce se duc către împ ă ratul, şi Presbiterii, şi
Clericii, trebuie să aibă scrisori şi de la to ţ i Episcopii eparhieie, iar mai ales de la
Mitropolitul, dup ă al 11- lea Canon al Soborului din Antiohia. Iar scrisorile acestea că tre
împ ă ratul, zice Armenopul, că se numesc pacinice Epistolii (în Partea 3 Epigrafi 2 a scurt ă rii
Canoanelor). Dar am zis mai sus, că scrisorile cele recomend uitoare, erau recomend uitoare
şi credin ţ ei. Pentru că dup ă ce armenii au schimbat felul Botezului, zicând: în Numele
Tatălui al celui mai mare, şi al Fiului al celui mai mic, şi al Duhului al celui mai de jos, dup ă
mă rturia lui Chedrino. Şi pe, Slavă Tată lui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, ră sturnând u - l zic ei:
Slavă Tat ălui, prin Fiul, întru Sfântul Duh. Şi dup ă urmare fiindc ă mul ţ i să făţărniceau că
sunt pravoslavnici; ca să nu se am ă geasc ă pravoslavnicii, s- au rânduit să se scrie Cartea cea
recomend uitoare întru acest chip: T. F. S. D. Adică, Tat ăl, Fiul, Sfântul Duh. Şi dup ă pricin ă
28
afurisească   şi Arhiereul care i­a primit aşa,  şi ei căci cu acest fel de chip s­au  
primit de el. Acela adică, căci afară de Canoane, fără de scrisori i­a primit pe ei,  
iar aceştia, ori căci n­au avut purtare de grijă  să  ia scrisori recomenduitoare de 
cinstea lor, ori căci spunând minciuni, au amăgit pe Episcopul şi i­a primit.

CANONUL 13

Iar   de   ar   fi   afurisit,   prelungească­se   asupra   lui   afurisirea41  fiindcă   a 


minţ it, ş i a amăgit pe Biserica lui Dumnezeu. [Apost: 12; Cart: 116]

TÂLCUIRE
Canonul   acesta   este   unit   cu   Canonul   12,   şi   după   înţelegere,   şi   după 
alcătuire  şi grăire. Fiindcă  acela adică, precum am zis, a vorbit de Clericul,  şi 
mireanul   cel   neprimit.  Iar   acesta   vorbeşte   de   clericul   şi  mireanul  cel   afurisit,  
zicând   aşa:   Dacă   vreun   cleric   ori   mirean,   vor   fi   afurisiţi   de   Arhiereul   lor,   iar 
mergând într­alt loc vor ascunde  şi nu vor mărturisi, cum că  sunt afurisiţi,  şi 
pentru ascunderea aceasta, s­ar primi de Arhiereul locului aceluia, care nu  ştia 
afurisirea lor. Asupra unora ca aceştia să  se adauge mai mult afurisirea, fiindcă 
au spus minciuni, şi au amăgit pe Biserica şi Arhiereul locului aceluia.

CANON 14

Episcopului să  nu­i fie slobod lăsându­ş i nemernicia (parichia) sa, la  


alta a sări, măcar de ş i de cei mai mulţ i de s­ar sili, fără numai de va fi vreo 
binecuvântată   pricină,   care   îl   sileş te   pe   el   a   o   face   aceasta,   ca   ceva   mai 
mult   folos   să   poată   a   face   celor   de   acolo,   sub   cuvânt   de   blagocestie 
(*evsevie)  ş i aceasta încă  nu de sineş i, ci cu chemarea multor Episcopi,  ş i 
cu rugăminte prea mare.

TÂLCUIRE
Alta   este   sărire   şi  păşire,  de   la  o   Eparhie   la  alta,  şi  alta   este   mutare   şi  
trecere42  şi   sărire   adică   este,   când   cu   lăcomie   de   mai   multă   avere,   şi   cu   de 
sineşi   voie   pornindu­se   Arhiereul,   va   lăsa   Eparhia   sa   (de   nu   cumva   neavând  
Eparhie petrece fără  lucrare)  şi va răpi alta fără cuvânt, care  şi se osândeşte,  şi  
sub Canoniceşti certări cade, după 1  şi al 2­lea Canon al celui din Cardichia. Iar 

se pecetluia scrisoarea cu amin. Înseamn ă pe lâng ă acestea că se obiş nuia a se trimite de la


cei de curând hirotonisi ţ i, şi câtre cei de curând hirotonisi ţ i Patriarhi trei feluri de scrisori,
care se numeau, Sobornice ş ti, împrum ut at nice, şi în scă uetnice. Şi Sinodice ş ti adic ă se
ziceau scrisorile, care le trimite fiecare din Patriarhi la ceilal ţ i Patriarhi, m ă rturisind
dreptsl ă vitoare Credin ţă , dup ă socotin ţ a Catolice ş tii Biserici, aş a numindu - se, pentru că
Sinodice ş te se scria. Iar împrum ut atince erau, scrisorile acelea care cereau pe Patriarhi să
împreun ă voiasc ă prin ră spuns la hirotonia Patriarhului acelui. Şi însc ă uetnice se zice,
scrisorile acelea care se făceau la începutul provivasirii (suirii) Patriarhului în scaunul cel
patriarhicesc. Precum am zice, cele ce se numesc acum Sirharitica (heretisitoare). Vezi pe
Dositei la foaia 469 a Căr ţii numit ă Dodecavivlion. Iar pe forma recomenduitoarei şi a
slobozitoarei scrisori, vezi la sfâr ş itul căr ţ ii.
41 În altele se află , că pân ă acolo se sfâr ş e ş te Canonul acesta, iar cea de aici nu se afl ă.

42 Iar la Valsamon şi la Vlastar se deosebe ş te mutarea, şi trecerea. Că mutare este adic ă ,

când se va muta vreun Arhiereu în ţ elept şi îmbun ă t ăţ it (având îns ă Eparhie) la mai mare, ori
şi mai la mică Eparhie, pentru înt ă rirea blagocestiei ce se primejduie ş te. Precum Grigorie
Teologul s- a mutat de la Sasimi la Constantinopol. Iar trecerea este când vreun Arhiereu stă
fără lucrare (pentru că, poate s- a st ă pânit Eparhia sa de păgâni) va trece la alt ă văduvit ă
Eparhie cu socotin ţă Obş teasc ă a soborului pentru în ţ elepciunea lui şi îmbun ă t ăţ irea. Dar
amândou ă acestea se iart ă să se facă, precum zice Valsamon, pentru Canonul acesta, şi
pentru al 16- lea al celui din Antiohia.
29
mutare este, când pentru mare nevoie,  şi întărire a blagocestiei (eusebiei), de  
mulţi Episcopi rugat fiind Arhiereul, va trece de la o Eparhie la alta, spre mai 
mult duhovnicesc folos al eparhiaţilor acelei Eparhii (şi aceasta încă  poate la o 
vreme,   şi   nu   întru   toată   viaţa   sa)   care   şi   se   iartă   după   oarecare   iconomii 43. 
Pentru aceea  şi Canonul acesta rânduieşte, cum că, nu este iertat Episcopul a 
lăsa Eparhia sa, cu lăcomie  şi de sineşi, fără  nici o binecuvântată  pricină,  şi a  
sări la alta, măcar  şi de alţii de ar fi silit a face aceasta. Ci atunci să  treacă  la  
altă   Eparhie   mai   mică,   ori   mai   mare,   ori   văduvitoare,   când   este   vreo 
binecuvântată,  şi dreaptă  pricină, ce îl sileşte la aceasta. Adică, când poate să 
pricinuiască   creştinilor   Eparhiei   aceleia,   mai   mult   câştig   sufletesc,   şi   folos 
duhovnicesc, cu blagocestivul cuvântul învăţăturii sale, decât altcineva. Însă,  şi 
aceasta să nu o facă de la sineşi, adică cu a sa pornire, ci cu judecata şi alegerea 
multor  Episcopi,  şi  cu  mare  rugăminte,   şi  poftire44.  Citeşte   şi  Canoanele   cele 
unite la socoteală, la margine însemnate.

CANON 15

Dacă  vreun Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul clericilor, 
părăsind (parikia) nemernicia sa, la alta se va duce, ş i desăvârş it mutându­
se, va petrece întru alta, fără de socotinţ a Episcopului său. Acesta poruncim 
de aceea să  nu mai liturghisească. Mai ales dacă, chemându­l Episcopul lui 
să  se întoarcă, nu a ascultat, rămânând întru nerânduiala sa, ca un mirean  
însă acolo împărtăş ească­se. [Sobor 1: 15, 16; Sobor 4: 5, 10, 20, 23; Sobor 
6: 17, 18; Sobor 7: 15; Anti: 2; Sardi: 15, 16, 17: Carta: 63, 98]

43
Vezi pe pururea pomenitul Patriarhul Dositei Cartea 3 pentru cei ce au Patriarhisit în
Ierusalim, fa ţ a 220. Dar însemneaz ă şi Armenopul ară tat (partea 1 epigrafi 4 a scurt ă rii
Canoanelor) cum că trecerea aceasta a Episcopului, care din Canonul acesta se arat ă , este
numai la o vreme, şi nu pe totdeauna, pentru folosul norodului, şi iarăşi să se întoarc ă la
Eparhia sa.
44
Precum preasfin ţ itul Proclu de la Kizic, şi Teologul Grigorie de la Sasimi, şi mul ţ i al ţ ii cu
acest fel de iconomicesc şi de nevoie chip, lesându - şi Episcopiile, şi Mitropoliile ce avea mai
înainte, s- au mutat la scaunul cel a toat ă lumea al Constantinopolului. Precum Meletie, de
la Sevastia la Verria, apoi la Antiohia. Şi Alexanndr u, de la Flaviada (care era sub Anavarzia)
la Ierusalim. Şi marele Evstatie, de la Verria cea din Siria, la Antiohia. Şi al ţ ii. Şi de vreme ce
(zice Dositei în Cartea 3 numit ă Decavivlios fa ţ a 221) iconomia aceasta la mul ţ i s- a făcut, şi
mai vârtos în vremurile de acum, pricină de ră utate, pentru aceasta zice, când se face
mutare, este afar ă de cuvânt şi afar ă de Lege. Fiindc ă cele ce s- au făcut dup ă vremi cu
iconomie, şi dup ă nevoie, Lege a Bisericii nu se fac. Drept aceea şi sinodicescul ră spuns ce
l- a dat Manuil Patriarhul Constantinopolului la anul 1250 cum că episcopul dup ă ce a făcut
paretisis de Episcopia sa, poate a se muta la altă Episcopie, cu sfatul Mitropolitului, şi
acelorlal ţ i Episcopi. Răspuns ul acesta zic, este pierz ă tor, şi ca unul ce se împotrive ş te
Canoanelor este de lep ă dat. Pentru aceea şi Areta al Chesariei zice: „Mut ă rile pentru
lăcomie şi cu pofta de slava de ş art ă se lucreaz ă , amândou ă fiind vrednice de ur ă, una, ca o
slujire de idoli, iar alta ca o boală sataniceasc ă . Ci şi Iulie al Romei scria către evseviani, şi
de socoti ţ i cu adev ă rat întocmai şi asemenea cinstea Episcopilor, şi nu din mă rimea
Cetăţ ilor judeca ţ i pe Episcopi, se că dea celui ce mică i s- au încredin ţ at, a ră mâne întru cea
ce i s- a încredin ţ at, şi a nu def ăima pe ceea lui încredin ţ at ă , şi a trece la ceea ce nu i s- a
încredin ţ at, ca pe cea de la Dumnezeu dat ă , să o def ăimeze, iar pe slava de ş art ă a
oamenilor să o iubeasc ă. Şi Papa Damas scria către Pavlii, noi pe cei ce trec de la o Eparhie
la alta, pân ă atunci str ăini de împ ă rt ăşirea noastr ă îi avem, pân ă când se vor întoarce la a
lor Eparhie.” Dar zice şi Teodorit: Cuvânt 5 cap 10 „Dacă Episcopul va trece de la un loc la
altul, şi se va Hirotonisi în locul să u alt Episcop, să ră mân ă argos de vrednicia Arhiereasc ă,
cel ce a lăsat turma sa, pân ă ce va muri acela ce s- a Hirotonisit pentru Eparhia lui.” Vezi şi
cartea 7 a lui Socrat cap 36: însemnea z ă căci pentru iconomie, şi pogorâre de Episcopi s- a
făcut, adic ă de la mai mare Eparhie la mai mică. Că Ioann Codonatul de la scaunul
Alexandriei s- a mutat la Tiron. Dar a zis şi oare care legiuitor, că, pe cel ce a luat dou ă
Episcopii, de a doua nunt ă îl numim.
30
TÂLCUIRE
Canonul al 6­lea al Soborului 4 porunceşte să nu se Hirotonească Preot, ori 
Diacon,   ori   altul   oarecare   Cleric   aşa   chiar   şi   nehotărât   la   fiecare   Biserică,   ci 
hotărât la Biserică  de Oraş, ori de sat, ori la Mănăstire. Deci care dintru dânşii  
cu chip ca acesta se va Hirotonisi, rânduieşte Apostolescul Canonul acesta, să nu 
lase Biserica sa cea rânduită,  şi să  meargă  la alta a unei străini Eparhii, fără  de 
socotinţa,  şi slobozitoarea scrisoare a Episcopului său. Iar de o ar face aceasta, 
poruncim  săă   nu  lucreze   la   Biserica  aceea   nici   o  slujire  de   ale  Preoţiei,  ori  a  
clericiei,  şi mai ales de l­a chemat înapoi Episcopul său ca să  se întoarcă, iar el  
rămânând   în   nerânduiala   sa,   şi   întru   pizma   sa,   nu   a   făcut   ascultare   a   se 
întoarce. Însă  ca un mirean roagă­se împreună  cu creştinii Bisericii aceleia,  şi  
împărtăşească­se   împreună   cu   dânşii.   Citeşte   şi   Canoanele   cele   la   margine 
însemnate.

CANON 16

Iar   dacă   Episcopul,   la   care   ei   se   află,   întru   nimic   socotind   arghia 


(oprirea) cea hotărâtă  asupra lor, îi va primi pe ei ca pe niş te clerici, să  se 
afurisească,   ca   un   învăţător   de   nerânduială.   [Sobor   6:   7,   18;   Anti:   3; 
Cartag: 63, 64]

TÂLCUIRE
Singur Episcopul Carhidoniei are voie din învechită  obişnuire a lua ori de 
unde ar voi (şi negreşit că de la Episcopii cei supuşi lui) Clerici, şi a­i împreună 
număra   în   Bisericile   Eparhiei   sale,   după   Canonul   64   al   acestuiaşi   Sinod,   iar 
celorlalţi   Episcopi,   niciodată   li   se   dă   o   voie   ca   aceasta.   Pentru   aceasta   şi 
Apostolescul Canonul acesta, atârnat fiind de Canonul cel mai de sus,  şi după 
grăire,   şi   după   noimă,   zice:   iar   dacă   Episcopul   întru   a   cărui   Eparhie   se   află 
clericii aceştia străini, cu toate că   ştie, cum că, ei sunt opriţi, după  Canoane de  
Arhiereul lor, ci ar defăima oprirea aceasta,  şi i­ar primi pe ei ca pe nişte clerici 
lucrând   ale   Clirosului45  lor   adică,   un   Episcop  ca   acesta   zic,   să   se  afurisească. 
Pentru că  se face învăţător de nerânduială,  şi de sminteli. Citeşte  şi Canoanele  
cele unite însemnate la magine.

CANON 17
Cel ce cu două  nunţ i s­a împleticit după  Botez, ori a avut posadnică 
(ţ iitoare),   nu   poate   a   fi   Episcop,   ori   Presbiter,   ori   Diacon,   sau   orice   din  
catalogul cel Ieraticesc. [Sobor 6: 3; Vasilie: 12]

TÂLCUIRE
Păcatele câte le­ar face omul înaintea Botezului, nu pot a­l opri de Preoţie 
şi de Cliros. Fiindcă  credem, cum că, i le spală  toate sfântul Botez. Nu însă   şi 
câte   ar   face   şi   după   ce   se   va   boteza.   Pentru   aceasta   şi   Canonul   acesta  
rânduieşte, cum că, cel ce după  sfântul Botez, de două  ori se va însura (Dar se  
însoară  de două  ori nu numai cel ce va lua cu nuntă  a doua femeie, ci  şi cel ce  
cu sfinţită  cuvântare se va logodi cu a doua femei, sau va lua cu nuntă  pe cea 

45 Soartei.
31
logodită  cu altul)46  sau are  muiere   ţiitoare47, nu poate a se  face  Arhiereu, ori 
Preot,   ori   Diacon,   oricât   de   puţin   a   se   împreună   număra   în   Catalogul,   ori   în 
treapta cea Ieraticească.

CANON 18

Cel ce va lua văduvă, ori lepădată, ori curvă, ori slujnică  ori din cele 
de la Teatre, nu poate a fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau orice din 
catalogul Ieraticesc. [Sobor 6: 3, 26; Vasilie: 27]

TÂLCUIRE
Dacă   Preoţii   Iudeilor   erau   opriţi   a­şi   lua   femeie,   curvă,   ori   izgonită   de  
bărbatul ei [Levi 12: 7, 13], ori măcar având ea nume prihănit: <<Că  muierea  
curvă, zice,  şi spurcată  nu îşi vor lua,  şi muierea lepădată  de bărbatul ei. Că 
sfânt   este   Domnului   Dumnezeului   său.>>[Matei   12:5]   Cu   cât   mai   vârtos 
aceasta este oprită despre Preoţii Evanghelie? <<Că iată mai mare decât Altarul 
este aici.>> Pentru aceasta şi Apostolescul Canonul acesta rânduieşte, că cel ce 
va lua femeie văduvă, ori izgonită  de bărbatul ei, ori curvă, ori roabă, ori pe  
una din muierile cele ce se află la comedii şi la Teatre, şi se făţărnicesc în multe  
feţe, nu poate să  se facă  Episcop, ori Preot, ori Diacon, sau cât de puţin să  se 
numere   împreună   în   tagma   Ieraticească.   Fiindcă   toate   muierile   acestea   sunt 
clevetite,   ori   prihănite.   Iar   cei   sfinţiţi   (Ierosiţi)   din   toate   părţile   trebuie   a   fi  
neprihăniţi,  şi ne prinşi [I Tim 3: 2]. Precum zice fericitul Pavel. Iar Canonul 3 
al Soborului 6 zice: Că Presviterii, Diaconii, ori Ipodiaconii, care au luat văduvă, 
ori  după   Hirotonie   au  căzut  în  nuntă   fără   de  lege,  aceştia   despărţindu­se   de 
46
Logodna ce se face dup ă închipuirea împ ă ratului Alexie comnino, şi dup ă însemnarea
Patriarhului Nicolae, adică cu obiş nuitele sfin ţ ite Rugăciuni, şi cu obiş nuita la cei ce se
logodesc să rutare, şi când bărbatul este de 15 ani, iar femeia de 13 dup ă legiuirea cea mai
nou ă a împ ă ratului Leon celui în ţ elept. Logodna, zic, care se face cu chipul acesta, nu se
osebe ş te de nunta cea des ă vâr ş it, dup ă hot ă rârea împ ă ratului Nichifor Votaniat, şi dup ă
Patriarhul Constantinopolului Ioann Xifilin, şi dup ă Soborul cel cu dânsul, care a înt ă rit pe
hot ă rârea lui Nichifor, fiindc ă şi legea cea politiceasc ă, precum nu iart ă a se înso ţ i rudeniile
celor înso ţ i ţ i, când au împiedicare dup ă obiş nuitele trepte, cu acesta ş i chip nu iart ă a se
înso ţ i nici rudeniile celor dup ă lege logodi ţ i. Ci şi Sobornicescul Tom legiuie ş te cu singure
acesta ş i pricini să se dezlege logodna, cu care se dezleag ă şi nunta. Iar alta, şi pentru că
Canonul 98 al Soborului 6 cu vina preacurviei osânde ş te pe cel ce ar lua femeia pe cea cu
altul logodit ă , încă acela fiind viu. Iar precurvia, ară tat este că se zice către femeia m ă ritat ă .
Drept aceea Soborul ca pe o nunt ă împlinit ă a socotit pe logodn ă . Deci fiindc ă dup ă
dovezile acestea, logodna în rânduial ă de nunt ă se socote ş te, ceea ce se face dup ă legi,
pentru aceasta de dou ă nun ţ i se socote ş te şi cel ce numai s- a logodit cu a doua femeie, ori
cel ce a luat pe cea cu altul logodit ă . Iar celelalte logodne, care numai cu cuvinte se fac, şi
goale arvune, încât dup ă am ă nun ţ imea Bisericii, nici logodne sunt, nici se numesc, aşa
asupra acestora Sobornice ş tile Canoane pot a- şi ară ta lucrarea lor. ( Şi vezi pentru
logodirea mai pe larg la Cap 11 a învăţă turii celei pentru înso ţ ire.)
47
Posadnic ă (ori ţiitoare) dup ă Patriarhul Fotie, este femeie cinstit ă, cu care cela ce
împreun ă locuie ş te, făcând ară tat ă mă rturie pentru împreun ă locuirea aceasta, se arat ă la
mul ţ i, că o are femeie a sa. Iar de nu face m ă rturia aceasta, înver ş unare lucreaz ă cu dânsa.
Ori şi într - alt chip. Posadnic ă este aceea ce vie ţ uie ş te împreun ă cu bărbat dup ă lege, fără a
se blagoslovi cu nunt ă . Dar însemneaz ă , că m ă car de şi posadnica aceasta se ierta de legile
cele dinafar ă . Însă de legile Bisericii noastre nu se iart ă cre ş tinilor, nicidecum să aib ă acest
fel de muieri, drept aceea şi Canonul 31al Sfântului Nichifor zice: „Că de are cineva o
posadnic ă ca aceasta, şi nu voieş te a o lăsa, nici a se blagoslovi prin cununie cu dânsa, nu
trebuie Preo ţ ii a primi în Biserică, nici proaducerile lui, şi Liturghiile; fiindc ă prin fapt ă
ocă re ş te şi necinste ş te legile şi Canoanele Bisericii.” Şi Petru Hartofilacul şi Diaconul
Bisericii mari în al 5- lea ră spuns al să u, zice: „Că nu se cuvine a primi cineva de la casa
celui ce are femeie necununat ă cu lege, nici proaducere, nici lumân ă ri, nici unt de lemn, nici
tâmâie.” Dar se deosebe ş te curva de posadnic ă , căci aceasta pă că tuie ş te cu mul ţ i, iar
posadnica cu unul.
32
muierile lor, să  se oprească  de Preoţie la puţină  vreme,  şi să  se certe, cu canon.  
Apoi iarăşi să­şi primească treptele Preoţiei sale, iară la mai mare treaptă să nu 
sporească, măcar că  Soborul al 6­lea atunci cu pogorământ a iconomisit pe unii  
ca aceştia, de atunci însă   şi în urmă, a hotărât acestaşi Sobor. Să  stăpânească 
iară­şi Apostolescul Canonul acesta.

CANON 19

Cela   ce   două   surori   a  ţ inut,   ori   nepoată   de   soră,   nu   poate   fi   Cleric.  


[Sobor 6: 3, 26; Neoche: 2; Vasilie: 23, 47; Teof: 5]

TÂLCUIRE
Dintre nunţi, altele se zic necuvioase, câte se fac cu rudenii ori cu eretici. 
Iar altele fără  de lege, precum este când cineva va lua muiere, pe cea căreia  
tatăl   său   din   pruncie   i­a   fost  epitrop.   Şi   altele   osândite,   precum  când   va   lua 
cineva femeie pe cea afierosită lui Dumnezeu, Călugăriţă. Dar cu Obştesc nume,  
toate   nunţile   acestea   pot   a   se   numi   nelegiuite.   (Precum   Soborul   al   6­lea   în 
Canonul 3 de obşte nelegiuite numeşte pe nunţile cele cuprinse în Canoanele 17  
şi 18 ale Apostolilor.) Iar acest Canon numai pentru nunţile necuvioase vorbeşte 
hotărând. Oricine va lua femeie pe două surori, ori va lua pe nepoata cea mare a 
sa, nu poate a se face Cleric. Pentru că  fiecare necuvioasă  nuntă, ori din sânge, 
ori din cuscrie este, nu numai împiedică  pe cineva a nu se face Cleric, ci  şi îl  
supune   certărilor.   Că   marele   Vasilie   pomenind   de   cei   ce   iau   două   surori   în 
Canonul 78 şi 87 al său, îi canoniseşte 7 ani, să se depărteze de Dumnezeieştile 
Taine.   Iar   Canonul   2   al   Soborului   din   Neocezareea,   rânduieşte   să   se   scoată 
afară  de la împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine muierea aceea, care va lua doi 
fraţi.   Iar   Canonul   27   al   marelui   Vasilie   hotărăşte,   că   Presviterul   carele   în 
neştiinţă  va cădea în nuntă  nelegiuită, adică  care se rudeşte, să  nu aibă  numai 
cinstea   şederii,   iar   de   celelalte   lucrări   ale   Preoţiei   să   se   depărteze,   şi   nici   în 
ascuns, nici în arătare să  blagoslovească  pe cineva,  şi nici să  împărtăşească  pe  
cineva. Pe însuşi Canonul acesta al marelui Vasilie îl pomeneşte anume Soborul 
6 în Canonul 26 al său, adăugând Soborul, că mai întâi să se despartă nelegiuita 
nuntă,  şi aşa să  aibă  cinstea  şederii. Iar al 5­lea Canon a lui Teofil zice, că  cela 
ce înainte de Botez a luat pe nepoata sa,  şi după  Botez s­a Hirotonisit Diacon,  
nu   se   cateriseşte.   Dacă   aceea   a   murit,   ori   el   o   a   lăsat   mai   înainte   de   a   se  
împreuna   cu   ea   trupeşte.   Iar   legea   cea   politicească   Cartea   60   Titlul   37 
porunceşte, că  toate necuvioasele nunţi să  se despartă,  şi să  se certe. Iar cei ce  
se   împreunează   cu   două   surori,   sau   nepoata   lor   (precum   Apostolescul   acesta 
Canon   porunceşte)   porunceşte   să   li   se   taie   nasurile,   şi   să   se   bată   şi   ei,   şi  
muierile cele ce cu dânşii împreună  s­au stricat. Iar de nu vor voi a se despărţi  
unii ca aceştia, trebuie cu domnească stăpânire să se despartă.

CANON 20

Clericul ce dă chezăş ii, să se caterisească. [Sobor 4: 30]

TÂLCUIRE
Două   însemnări   are,   a   da   cineva   chezăşii.   Pentru   că,   ori   dă   cineva   pe  
sineşi chezaş  pentru altul, ori dă  pe altul chezaş  pentru sine. Iar acest Canon 
după  întâia însemnare luându­se a da cineva chezăşii, zice. Ori care cleric ar da 
pe   sineşi   chezaş   pentru   altul,   să   se   caterisească.   Fiindcă   după   chipul   acesta,  
făcuta   chezăşuire,   în   cele   mai   de   multe   ori   la   omeneştile   cuviinţe   să 
33
obişnuieşte, adică  la pricini de vămeşii,  şi de biruri,  şi la pricini de bani,  şi în  
scurt a zice la interesurile neguţătoreşti. De care lumeşti  şi mireneşti lucruri,  
clericii   trebuie   să   fie   slobozi.   Şi   mai   ales   la   chezăşuirile   cele   de   acest   fel, 
urmează   şi alte multe ispite, în care ei nu trebuie de voie a se arunca pe sineşi. 
„Că   de   vei   lua   (zice   Parimiastul)   în   chezăşie   pe   prietenul   tău,   vei   da  
vrăşmaşului   mâna   ta,   pentru   aceasta,   zice,   nu   da   pe   sineţi   în   chezăşuire 
ruşinându­te.” [Pilde 6: 10; 22: 26] Că  de nu vei avea, de unde vei plăti? Vor 
lua aşternutul cel de sub coastele tale. Pentru câştigurile  şi lucrurile lumeşti, 
precum am zis, nu trebuie clerici a da pe sineşi chezaş. Pentru că  deşi suntem  
porunciţi a ne pune sufletul nostru pentru dragostea fratelui nostru, nu însă  la 
omeneştile cuviinţe, după  marele Vasilie. Iar pentru folosul fraţilor, după scopul 
bunei plăceri a lui Dumnezeu, nu numai chezaşi trebuie a da pe sineşi clericii; ci 
şi pe însuşi sufletul lor. Precum de pildă: Dacă  un cleric, întâmpinând pe unul 
ce cu nedreptate se trage ca să  se pună în închisoare, fiindcă  nu are pe nimenea 
să  dea chezaş  pentru sineşi către judecătorul. Iar fi milă  de reaua întâmplare a  
lui,  şi ar da pe sineşi chezaş  pentru fratele, unul ca acesta, zic, cleric, nu numai 
nu se cateriseşte, ci  şi se laudă  de Dumnezeu,  şi de oameni, ca unul ce a plinit  
Evangheliceasca   şi   Dumnezeiasca   poruncă.   „Că   zice,   izbăviţi   pe   cel   ce   se  
nedreptăţeşte. Şi pe cei ce­i trag spre moarte, scoate­i, şi a răscumpăra pe cei ce  
se ucid nu te scumpi.” [Isaia 10: 17; Pilde 24: 11]  Şi acesta adică  pentru întâia 
însemnare,   a   nu   da   cineva   pe   sineşi   chezaş   pentru   altul,   precum   s­a   zis.   Iar 
Ecumenicul Sinod 4 după  a doua însemnare luând aceasta, a da chezăşuiri, au  
cerut, în Canonul 30 al său, ca să  dea Episcopii Egiptului chezaşi pe alţii pentru  
sineşi,   că   nu   se   vor   duce   din   Constantinopol   până   ce   se   va   Hirotonisi 
Arhiepiscopul   Alexandriei,   şi   cu   chipul   acesta   se   unesc   Canoanele,   acest 
Apostolicesc adică,  şi acel al Soborului 4  şi nu se împotrivesc între ele. Fiindcă 
cel   Apostolicesc   după   altă   însemnare   a   luat   pe   a   da   chezăşuiri,   iar   cel   al 
Soborului 4 după alta.

CANON 21

Famenul, dacă din bântuirea oamenilor s­a făcut, ori în goană s­a lipsit  
de cele ale bârbaţ ilor, ori de s­a născut aş a, ş i este vrednic, facă­se Episcop. 
[Apost: 22, 23, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 ş i 2: 8]

TÂLCUIRE
În   trei   se   despart   famenii,   în   hadâmbi,   în   sfârmaţi,   şi   în   scopiţi.   Şi 
hadâmbii adică  sunt aceia ce s­au născut din pântecele maicii lor, fără de boaşă 
şi fără părţile cele născătoare de copii, pentru care a zis Domnul: „Sunt fameni,  
care s­au născut aşa din pântecele maicii lor (precum a fost Dorotei, Presbiterul 
Bisericii   celei   din   Antiohia,   cum   mărturiseşte   Evsebie   în   Bisericeasca   Istorie 
Cartea 7, cap 32).” [Matei 19: 12] iar sfărmaţii sunt aceia, a cărora născătoarele 
de copii părţi le­au sfârmat  şi le­au strâns părinţii lor, când erau prunci,  şi le­au 
făcut netrebnice spre facerea de copii cu strânsul acela. Iar scopiţii sunt aceia, 
care  şi­au lepădat părţile născătoare de copii, ori cu cuţit, sau cu alt meşteşug 
şi unealtă. Acestea aşa fiind cunoscute, zice acest Canon, dacă  cineva s­a făcut 
famen din răutatea  şi vătămarea oamenilor, ori în vreme de goană, li s­au tăiat 
de gonaci mădularele cele născătoare de copii al bărbaţilor; ori de s­a născut 
aşa din pântecele maicii sale; dar este vrednic pentru Preoţie, să se facă Episcop. 
Fiindcă  el nu s­a făcut pricinuitor unei scopiri ca aceasta. Ci ori de la fire ori de 
la oameni răi, a pătimit râul cel de acest fel. Pentru care trebuie mai ales să  se 
miluiască,   şi   nu   să   se   urască,   şi   să   se   pedepsească.   Pentru   scopire   încă, 
34
rânduiesc  şi Canoanele următoare, 22, 23  şi 24 ale Apostolilor. Iar pentru boală 
se va scopi de către doftori, ori de către barbari: acesta să  rămână  în cler. Iar 
mirean fiind, să  se facă cleric; iar care sănătos fiind, s­a scopit pe sineşi, acesta, 
cleric fiind, să înceteze de a lucra cele ale clericiei sale; iar mirean fiind să nu se  
facă cleric. Iar al 8­lea Canon al Soborului 1 şi 2 pe însuşi acest Canon al celui 1  
Sobor, punându­l înainte, zice: oricare cleric va scopi pe altcineva, ori însuşi cu 
mâna sa, ori va pune pe altul, să  se caterisească. Iar dacă  Preoţi ori mireni, vor 
scopi pe cei ce au oarecare patimă, nu se osândesc.

CANON 22

Cela   ce   ş i­a   tăiat   mădularele   sale,   să   nu   se   facă   cleric,   că   de   sine  


ucigaş  al luiş i este,  ş i vrăjmaş  al Zidirii lui Dumnezeu. [Apost: 21, 23, 24; 
Sobor 1: 1; Sobor 1 ş i 2: 8]

TÂLCUIRE
Cel mai sus zis Canon hotărăşte pentru cei scopiţi cu sila, iar acesta pentru 
cei scopiţi de voie, zicând: oricare s­ar scopi pe sineşi cu voia sa, sănătos fiind,  
ori   cu   mâinile   sale,   ori   ar   pune   pe   altul   şi   l­ar   scopi,   să   nu   se   facă   cleric 48. 
Fiindcă  el însuşi este ucigaş  luişi,  şi vrăşmaş  al făpturii lui Dumnezeu. Pentru 
că Dumnezeu l­a făcut pe el bărbat, cu toate născătoarele de copii mădulare; iar  
el lepădându­le pe ele, se preface pe sineşi întru o străină,  şi de mirare fire. 
Pentru  că  nici  bărbat  este,  căci  nu  poate   să   lucreze   cele   ale   bărbaţilor,  şi   să 
nască   om   asemenea   lui.   Nici   iarăşi   femei,   căci   nu   poate   a   pătimi   cele   ale 
femeilor, adică  a se în greca,  şi a naşte, ca femeile. Ci oarecum este o a treia 
grozăvie,  şi cum ar zice cineva, este un mijloc între bărbaţi,  şi între femei. Vezi  
şi tâlcuirea celui al 21­lea Apostolesc.

CANON 23

Dacă   oarecare   cleric  fiind,   pe  sineş i  se   va   ciunti,   caterisească­se.   Că 


ucigaş  al luiş i este. [Apost: 21, 22, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 ş i 2: 8]

TÂLCUIRE
Şi aceste Canon asemenea cu cel mai de sus, pentru scopire pomeneşte. 
Acela însă  porunceşte să  nu se facă  cleric, oricare mirean fiind, s­ar scopi pe  
48 Fiindc ă oarecare eretici cu rea socoteal ă, şi mai ales ualisienii auzind pe Domnul zicând:
„De te sminte ş te ochiul tă u cel drept, scoate - l pe el.” Asemenea, şi, dac ă mâna ta ori
piciorul tă u cel drept te smintesc, taie- le pe ele, ră u şi cu gre ş eal ă a tâlcuit zicerea. Pentru
aceea şi zic ei, cum că trebuie cineva a ciunti, şi a tăia m ă dularele acelea, care îl îndeamn ă
spre păcat. Precum Dumnezeiescul Epifanie pomene ş te de ereticii cei de acest fel. Deci
pentru aceasta câ ţ i ca ace ş tia se vor afla, care să - şi ciunteze m ă dularele trupului lor,
să nă to ş i fiind, supu ş i sunt şi ei cert ă rii Apostolescului Canonului acestuia, precum sunt şi
vrăjma ş i ai fă pturii lui Dumnezeu. Fiindc ă Cuvintele Domnului cele mai sus zise, nu se
în ţ eleg dup ă slovă, ci se tâlcuiesc tropologhice ş te. Adică, de avem rudenii, ori prieteni atâta
de mult apropia ţ i şi iubi ţ i nou ă, precum sunt m ă dularele trupului nostru, prietenia îns ă a
unora ca aceş tia de la dragostea lui Dumnezeu, şi de la mântuirea sufletului nostru, precum
Dumnezeiescul Hrisostom, Teofilact, Epifanie, şi al ţi Părin ţ i tâlcuiesc zicerea cea de acest
fel. Şi însemneaz ă , că pe scopi ţ i, Teologul Grigorie adic ă îi nume ş te, bă rba ţ i întru femei, şi
femei întru bă rba ţ i. Iar marele Vasilie (în Epistolia către Simplikia) pe neamul scopi ţ ilor îl
nume ş te, necinstit, atot pierz ă tor, neb ă rbat, de fier osândit, şi alte multe, ad ă ugând cum că,
nici întru mă rturie este vrednic de crezare. Iar Dumnezeiescul Apostol, vinovat blestem ului
judec ă pe cel ce s- ar scopi pe sine ş i. Că aş a blestem ă pe nesupu ş ii Galateni „O de s- ar tăia
de tot (de s- ar scopi, precum tâlcuie ş te Hrisostom şi Teofilact) cei ce ră zvr ă tesc pe voi.”
[Galateni 5:12]
35
sineşi. Iar acesta zice, că  dacă  cineva cleric fiind mai înainte, apoi s­ar scopi pe  
sineşi sănătos fiind, ori pe altul ar pune de l­ar scopi, să se caterisească. Fiindcă 
este   ucigaş   luişi.   Şi   nu   numai   Dumnezeieştile   Canoane,   ci   şi   legile   cele 
politiceşti   pedepsesc   pe   cei   ce   vor   scopi,   ori   pe   sineşi,   ori   pe   alţii,   cu   feluri 
pedepse, adică  cu răpirea averilor sale, cu izgonire, cu a aceeaşi pătimire, adică 
să  se scopească   şi el de lat om.  Şi dacă  vreun rob s­ar scopi de către stăpân,  
fiind   sănătos,   ori   bolnav,   poruncesc   legile   să   se   facă   slobod.   Fotie   cap   14   a 
titlului întâi.

CANON 24

Mireanul   pe   sineş i   ciuntindu­se,   să   se   afurisească   trei   ani.   Căci 


vrăş măş uitor al vieţ ii sale este. [Apostol: 21, 22, 23; Sobor 1: 1; Sobor 1  ş i 
2: 8]

TÂLCUIRE
Iar de va fi mirean cel ce s­ar ciunti,  şi s­ar scopi pe sineşi sănătos fiind, 
ori pe altul ar pune,  şi l­ar scopi, porunceşte acest Canon să  se deosebească  de 
la Dumnezeieştile Taine,  şi de adunarea creştinilor în Biserică  trei ani. Pentru  
că cu scopirea aceasta se face vrăşmaş vieţii sale.

CANON 25

Episcopul, ori Presbiterul, ori Diaconul, întru curie, ori în călcare de 
jurământ,   ori   în   furtiş ag,   prinzându­se,   să   se   caterisească,   ş i   să   nu   se 
afurisească. Că  zice Scriptura: „Nu vei izbândi de două ori pentru aceeaş i.” 
Asemenea  ş i ceilalţ i clerici. [Sobor 1: 9; Sobor 6: 4, 21; Neocezareea: 1, 8; 
Car: 35; Vasilie 2, 17, 32, 44, 51, 70]

TÂLCUIRE
Toţi cei preoţiţi  şi clerici trebuie a fi curaţi,  şi nevinuiţi, pentru aceasta  şi 
acest Canon rânduieşte aşa. Ori care Episcop, ori Preot, ori Diacon s­ar prinde, 
adică  s­ar dovedi, că  a făcut curvie, ori călcare de jurământ, sau furtişag (de 
capu adică, după Canonul 28 al Postnicului, adică care aduce asupră­i pedeapsă 
de   moarte),   iar   pedeapsa   de   moarte   nu   este   tăierea   capului,   ori   altă   moarte, 
precum tâlcuieşte Valsamon, sholiasind capul 25, al titlului 9 al Nomocanonului  
lui   Fotie,   ci   izgonirea,   orbirea,   tăierea   mâinii,   şi   altele   asemenea 49  să   se 
caterisescă   de   Preoţie,   dar   să   nu   se   afurisească,   şi   de   la   Biserică,   şi   de   la  
rugăciunea creştinilor. Pentru că  zice Dumnezeiasca Scriptură, nu vei pedepsi 
de două  ori, pentru unul  şi acelaşi păcat. Întocmai cu cei Preoţiţi se caterisesc 
de clerul lor, dar nu se afurisesc,  şi câţi Clerici s­ar prinde întru zisele aceleaşi 
păcate. Dar în Canonul acesta se cuprind două lucruri vrednice de luare aminte: 
unul adică, că  Preoţiţii  şi Clericii, măcar că  nu se afurisesc de la împărtăşire,  
adică de la adunarea şi rugăciunea creştinilor celor ce intră în Biserică, ca cei ce 
49 Dar însemnea z ă pe lângă acestea, că de vreme ce furarea de cele Sfin ţ ite are rudenie cu
furti ş agul, şi decât ea mai grea, pentru aceasta şi Episcopul ori Preotul ori Diacon care s- ar
prinde în furare de cele Sfin ţ ite, se caterise ş te dup ă Canonul 10 al Soborului 1 şi 2 şi de
vreme ce vinovăţ ia (catosiosiei – fur ă ri de afierosiri) este asemenea cu a fur ă rii de cele
Sfin ţ ite. Dar însemnea z ă şi aceasta, că de vreme ce cel Apostolesc 61 Canon opre ş te a nu se
Preo ţ i cel ce mai- nainte de Hirotonie se va vă di, că a curvit, ori a preacurvit, ori alt pă cat
oprit despre cei credincio ş i a făcut. Iar pă catele ce le pomene ş te acest Canon sunt oprite,
apoi dar, nu numai că sunt caterisitoare de Preo ţ ie, ci tot odat ă sunt şi împiedic ă toare de
Preo ţ ie, şi cei ce mai înainte de Preo ţ ie întru acestea s- au vădit, nu se Preo ţ esc.
36
se catehisesc, după  Canoanele 2, 32, 51 ale Marelui Vasilie, nu se împărtăşesc  
însă  cu precuratele Taine ca nişte nevrednici fiind,  şi sub Canon, până  când ar 
găsi de cuviinţă  Arhiereul lor, ori Duhovnicul lor50.  Şi altul încă, că  cei ce s­au 
prins,   nu   în   toate,   ci   întru   singure   păcatele   acestea,   care   le   pomeneşte   acest 
Canon,   Preoţiţi   adică,   şi   Clericii   (iar   de   cap   prinde   şi   în   altele   asemenea  
acestora, adică în preacurvie, ori în furare de cele sfinţite) se caterisesc numai şi 
nu se afurisesc. Pentru că  sunt  şi alte păcate, în care câţi Preoţiţi  şi Clericii se  
vor prinde,  şi se caterisesc  şi se afurisesc împreună. Precum sunt cei ce cu bani  
s­au   Hirotonisit,   ori   cu   stăpânirea   boierilor,   după   Canonul   29   şi   30   al 
Apostolilor.  Şi însemnează, că  cei ce Preoţiţi,  şi Clericii, ce pentru păcatele mai 
sus însemnate se caterisesc adică, dar nu se afuriseau, iar dacă şi după caterisire  
iarăşi   cădeau   întru   aceleaşi,   ori   în   alte   păcate,   atunci   şi   de   la   Biserică 
desăvârşit se afuriseau, ca cei ce se catehiseau. Pentru aceea  şi Canonul 1 al 
Soborului din Neocezareea rânduind, că, Preotul de va curvi, ori va preacurvi se 
afuriseşte   de   la   Biserică,   ca   mirenii   ce   se   pocăiesc.   Aceasta   zic   prea   bine   se 
învoieşte cu acest Apostolesc, măcar şi de s­ar înţelege că zice pentru Preotul cel 
ce de două, sau de trei ori a curvit, sau a precurvit.

SIMFONIE
Ci  şi Canonul 8 al acestuiaş  din Neocezareea Sobor zice, că, să  cateriseşte 
Preotul care vieţuieşte împreună  cu muierea sa ceea ce a precurvit. Iar Canonul 
21 al Soborului 6 zice, Clericii cei de istov caterisiţi pentru canoniceşti vinovăţii, 
dacă  de bunăvoie se vor pocăi, să­şi tundă  părul capului după  chipul clericilor.  
Iar   de   nu   se   vor   părăsi   de   păcat   cu   voia   lor,   să­şi   ţie   părul   ca   mirenii.   Iar 
Canonul 17 al marelui Vasilie zice, că  Presbiterii care s­au jurat să  nu lucreze 
cele al Preoţiei (din oarecare nevoie  şi primejdie) a arătat adică  nu trebuie să 
Ierurghicească, ca să nu smintească arătat adică pe cei ce îi  ştiu că s­au jurat, ci 
întru ascuns. Însă  să  se pocăiască  pentru jurământul ce a făcut. Iar Canonul 70 
al acestuiaşi rânduieşte: Că  dacă  Diaconul, ori Presbiterul va păcătui cu femeie 
până   la   sărutare,   va   înceta   de   Preoţie   la   o   vreme   după   Zonara,   iar   cu 
Dumnezeieştile Taine se va învrednici a se împărtăşi împreună  cu ceilalţi Preoţi 
şi Diaconi. Iar de se va vădi că  a păcătuit ceva mai mult decât sărutare, se va  
caterisi. Iar Canonul 4 al Soborului 6 cateriseşte pe Episcopul, sau Presbiterul, 
sau  Diaconul   ce  se   va   împreuna   cu  muiere   afierosită   lui   Dumnezeu,  adică   cu 
călugăriţă. Iar Ioan postnicul zice, că  dacă cineva mai­nainte de a se Preoţi (sau  
de a se Hirotoni) a căzut în păcatul malahiei (care şi curvie îndeosebi se zice de  
unii din sfinţi), acesta să  se certe, apoi să  se Hirotonească. Iar de a căzut după 
Hirotonie, să  rămână  argos un an,  şi să  se canonisească, cu alte certări,  şi aşa 
să  Ierurghisească. Iar dacă  după  cunoştinţa păcatului, iarăşi va mai cădea de 

50 Ir de ar zice cineva, că, Clericii cei caterisi ţ i îndoit se pedepsesc dac ă nu se vor împ ă rt ăş i,
înva ţă - se, că nu se pedepsesc îndoit, fiindc ă împreun ă cu caterisirea nu se şi afurisesc de la
Biserica dup ă acest Canon ( şi aceasta pentru că nu li se mai dă lor Clericia şi Preo ţ ia,
precum zice Vasilie Canon 3) şi nu pentru că nu se împ ă rt ăş esc. Căci de ar fi aş a, şi mirenii
urma a se pedepsi îndoit, car nu se cade. Căci când ei păcă tuiau de moarte, nu numai că se
goneau din Biserica credincio ş ilor cu cei ce se catehiseau, ci nici se împ ă rt ăş eau, dar îns ă nu
se zice că se pedepsesc îndoit. Căci dep ă rtarea de Dumnezeiasca împ ă rt ăş ire, nu li se
socotea pedeaps ă . Dar ce zic acestea? Înva ţă - se cel ce aceasta pune înainte, cum că nu
numai a se dep ă rta se cade Clericii caterisi ţ i de împ ă rt ăş ire, ci se cade şi prin zdrobirea
trupului, şi prin toat ă robia a se dep ă rta şi de îndulcirile, pentru care a pierdut Preo ţ ia,
dup ă Canonul 2 al lui Vasilie. Fiindc ă singur ă dep ă rtarea împ ă rt ăş irii, nu este destul a- i
vindeca de patimi. Însemneaz ă încă, că nu numai, cei ce dup ă Hirotonie au curvit, ori au
preacurvit, ori alte împiedic ă toare p ăcate au făcut, ci şi cei ce mai înainte de Hirotonie, dac ă
dup ă Hirotonie le vor m ă rturisi acestea, ori se vor vădi, întocmai se caterisesc şi ei, dup ă
Canonul 9 al Soborul 1 pe care citeş te - l.
37
două şi de trei ori întru aceeaşi patimă, unul ca acesta să se caterisească, şi să e  
pună în rânduială de citeţ (Anagnost).

CANON 26

Dintru   cei   ce   au   intrat   în   Cleros,   neînsuraţ i,   vrând   să   se   însoare, 


poruncim, numai Anagnoş tii (Ceteţ ii)  ş i Psalţ ii. [Sobor 4: 14; Sobor 6: 6; 
Cartag: 19, 33; Vasilie: 69]

TÂLCUIRE
Presbiterii,   şi   Diaconii,   şi   Ipodiaconii,   mai­nainte   de   a   se   Hirotonici,   au  
voie a­şi lua femeie (prin cununie), şi după nuntă să se Hirotonisească, iar dacă 
după   Hirotonie   s­ar   însoţi   cu   femeie,   se   caterisesc   de   la   treapta   lor   după 
Canonul 6 al Soborului 6. Iar Citeţii  şi cântăreţii  şi Clericii cei mai josiţi au voie  
a se căsători,  şi după  ce se vor face Clerici fără  de păcătuire,  şi să  păşească 
înainte   şi   la   mai   mare   treaptă.   Drept   aceea   acest   Canon,   porunceşte   unii   ca 
aceştia să se însoţească cu femeie,  şi nu cu de altă credinţă, după Canonul 14 al 
Soborului  4  de  toată  lumea.  Iar   Canonul  9  al  celui  din Cartagina  rânduieşte. 
Cum că Citeţii când vor ajunge  la vârsta de 14 ani, să fie siliţi ori a se însoţi prin  
nuntă, ori să  mărturisească  înfrânare, adică  a păzi feciorie. Iar după  ce se vor 
însoţi să  nu fie siliţi a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, după  Canonul 33  
al acestuiaşi. Iar Canonul 69 al marelui Vasilie zice, că  Citeţul de va cădea cu  
logodnica   sa   mai­nainte   de   a   se   cununa,   să   fie   argos   un   an,   apoi   să   se 
primească, iar la mai înaltă  treaptă  însă  să  nu se suie. Iar de ar fura nunta fără 
de logodnă, să  înceteze de slujba sa. Iar Canonul 6 al Soborului al 6­lea anume 
pune înainte pe acest Canon51.

CANON 27

Episcopul,   sau   Presbiterul,   sau   Diaconul,   ce   va   bate   pe   credincioş ii 


care ar păcătui, ori pe necredincioş ii ce ar fi nedreptăţ it, ori prin unele ca  
acestea ar voi a­i înfricoş a, poruncim să se caterisească. Că nicăieri Domnul 
ne­a învăţ at aceasta. Ci dimpotrivă, el bătut fiind, nu bătea, ocărându­se,  
nu ocărârea, pătimind, nu îngrozea. [Sobor 1  ş i 2: 9; Anti: 5; Carta: 57, 62, 
76, 83, 99, 100, 106, 107; Episto 1 Petru: 2:22]

TÂLCUIRE
Învăţând Domnul pe Ucenicii săi Dumnezeieştile sale Porunci, zicea: «Cele 
ce zic vouă  Ucenicilor mei, tuturor (creştinilor) le zic.» [Marcu 13: 37; Matei 5: 
39] Iar una din Poruncile lui este, ca să întoarcem obrazul nostru cel stâng, celui  
ce ne­ar lovi peste cel drept. Deci dacă de toţi creştinii trebuie a se păzi porunca  
aceasta, cu mult mai vârtos de cei Ierosiţi (adică sfinţiţi, ori Preoţiţi). Şi mai ales  
de   Episcopi,   pentru   care   scria   Dumnezeiescul   Pavel   către   Timotei:   «Cum   că 
Episcopul se cade a nu fi bătăuş.» [1 Timotei 3: 3] Pentru aceasta  şi Canonul  
acesta,   zice:   Oricare   Episcop,   ori   Preot,   ori   Diacon   loveşte   pe   creştinii   ce   îi 
greşesc, ori pe necredincioşii ce ar nedreptăţi pe alţii,  şi voieşte adică, ca cu 
lovire cele de acest fel, se fac să se teamă de el ceilalţi, poruncim să caterisească 
unul ca acesta. Pentru că Domnul întru nici o parte a Evangheliei ne­a învăţat să 
facem aceasta. Iar mai ales cu totul dimpotrivă  cu pilda sa ne­a învăţat. Pentru 
că  bătându­se de ostaşi,  şi de Iudei, în vreamea patimii, n­a ridicat mâna sa să­i 
51Iar pentru Hirotesirea şi Epanghelma Anaghio ş tilor, şi Psal ţ ilor, vezi Canonul 33 şi 75 al
Soborului 6.
38
bată şi el, prihănindu­se şi ocărându­se, nu ocăra, nici prinănea. Şi pătimind pe 
Cruce, nu îngrozea că  îi va pedepsi, ci ruga pe Tatăl său ca să­i ierte. Ai căruia  
Domn următori se cade a fi cei Ierosiţi, mustrând însă  pe cei ce păcătuiesc  şi  
nedreptăţesc,   ca   şi   ceilalţi   să   se   teamă.   Precum   zice   Pavel,   şi   înţelepţindu­i, 
uneori cu învăţătura  şi sfătuirea, iar alteori  şi cu Bisericeştile certări, dar nu  şi 
izbăvind cu urgie,  şi cu mânie, pentru necinstea, să  zicem, ori pentru greşeala 
ce le­a făcut unii ca aceştia, ori bătându­i  şi toiegindu­i. Pe însuşi acest Canon  
şi   Canonul   9   al   Soborului   1   şi   2   pomenindu­l,   zice:   Cum   că   nu   numai   se 
caterisesc Ierosiţii acei ce vor lovi însuşi cu mâna lor, ci  şi acei ce vor pune pe  
alţii să bată.

CANON 28

Dacă  vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, caterisit după  dreptate, 


pentru  vinovăţ ii  arătate, ar îndrăzni a se atinge  de  Liturghia (slujba) cea 
oarecând încredinţ ată lui, acesta de istov tae­se de la Biserică.

TÂLCUIRE
Acest Canon, rânduieşte, că  dacă  vreun Episcop, ori Preot, ori Diacon s­ar 
caterisi   după   dreptate   şi   după   Lege,   pentru   vinovăţii,   arătate   şi   dovedite52, 
Episcopul de Sobor, iar Preotul, şi Diaconul, ori de Episcopul lor, ori de Soborul 
lor,  şi apoi după  o legiuită  caterisire ca aceasta, de ar fi îndrăznit a întrebuinţa 
Liturghia   cea   dată   lor   oarecând53  (Liturghie   aicea   înţelege,   şi   pe   Arthieria 
52 Clericii cei dup ă dreptate pentru vinov ăţ ii ară tate caterisi ţ i de Sobor întreg (adică de to ţ i
Episcopii din acea Eparhie, şi de Mitropolitul) nu mai pot a face apela ţ ie, adic ă a se cerceta
judecata lor, la mia mare Bisericeasc ă judec ă torie. Fiindc ă unora ca ace ş tia nu li se mai dă
loc de dezvinov ăţ ire, ori nă dejde de întoarcere la starea lor de alt Sobor, dup ă Coanele 4 şi
15 al Antiohiei. Iar de este aceasta adev ă rat ă precum şi este, apoi ajutorul apela ţ iei nu se dă
la fiecare ce s- ar osândi, precum nu drept zice Valsamon la tâlcuirea Canonul 12 al
Antiohiei, nici toate pricinile pot a se apelarisi la mi înalt jude ţ . Pentru că nici hot ă rârea
aleş ilor judec ă tori nu se ridică la altă judec ă torie, dup ă Canonul 109 şi 140 al Cartaginei;
Nici a clericului aceluia ce se va duce de la nemernicia şi Biserica sa, caterisirea ceea ce s- a
făcut dup ă sfă tuirea Episcopului să u, dup ă Canonul 3 al Antiohiei, are loc deacia de
dezvinov ăţ ire. Nici aceluia ce lăsând pe Soborul cel mai mare, va alerga la împ ă ratul, dup ă
Canonul 12 al acestuia ş i. Nici a Patriarhului hot ă râre, nici poate a mai întinde judecata sa la
mai mare judec ă torie, acela ce cu orice chip s- ar mul ţ umi şi ar tăcea când se făcea
hot ă rârea judec ăţ ii sale. Deci din acestea zice să încheie cum că, este neadev ă rat Canonul
acela, pe care împotriva lui Atanasie îl puneau înainte Arienii, iar împotriva lui Hrisostom îl
puneau înainte Teofil al Alexandriei. Care zice aş a: „Ori care Episcop, ori Presbiter, cu
dreptate, s- au cu nedrept ate caterisit, dac ă el de sine ş i ar lua iarăşi Biserica ca mai- nainte
de a se face Sobor, lui nu i se mai dă loc de desvinov ăţ ire la alt Sobor. Că este ară tat, că
aceste fel de Canon, nu face osebire între cel drept şi nedrept; ci întocmai îe amândoi
osânde ş te în aceea ş i pedeaps ă şi osând ă . Şi pentru aceasta se împotrive ş te Dumnezeie ş tii
Scripturi, car nu voieş te să se pedepseasc ă dreptul la păgânul [Facere 18]. Se împotrive ş te
încă şi canonului 14 al Cardiciei, fiindc ă acesta, că cel ce cu nedreptate s- a caterisit, şi mai-
nainte de Sobor s- a întorc la Biserica sa, nu aibă de aici loc de dezvinov ăţ ire. Iar al
Sardichiei cu mai amar ă numai şi mai amar ă numai şi mai grele cuvinte în ţ elep ţ ind pe unul
ca acesta, nu zice, că să nu afle loc de dezvinov ăţ ire la alt Sobor. Drept aceea acest Canon,
fiindc ă s- a făcut de Arieni, şi nu zice drept, s- a stricat de Soborul din Sardichia.
53 Dar s- ar nedumeri cineva, dac ă Hirotonia, Botezul, sfin ţ irea (Apei), şi celelalte ce ar fi

îndr ă znit cei ce cu dreptate, şi pentru ară tate vinuiri de Sobor s- au caterisit, de au oare
putere şi fiin ţă, ori de sunt cu totul fără putere, şi neînfiin ţ ate, şi ca cum nici cum
necaterisit? Se vede că dup ă oarecare, sunt fără putere şi cu totul fără fiin ţă, şi pentru
aceasta este trebuin ţă a se face din început, ca cum nu s- ar fi făcut cu totul mai înainte.
Căci, dac ă Hirotoniile, şi alte sfin ţ ite săvâr ş iri, ce le- ar face afar ă de Enorie vreun Episcop,
sunt fă ră putere, dup ă Canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndr ă znite, a
celui cu dreptul şi dup ă lege caterisit sunt fără putere şi fără fiin ţă? Iar de ar zice cineva că
dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2- a a Epistolieie a 2- a că tre Timotei şi 11. A
39
Episcopului,  şi pe Ieria Preotului  şi Diaconului). Unii ca aceştia zic, afurisească­
se desăvârşit de la Biserică. Una adică  pentru îndrăzneala cea peste măsură   şi  
obrăznicia   lor,   iar   alta   că   la   cei   Ierosiţi,   după   caterisis,   altă   Canonicească 
pedeapsă  nu rămâne, decât a se despărţi desăvârşit  şi de Biserică. Şi aceasta cu 
dreptate. Căci dacă  după  Canonul 14 al Soborului din Sardichia  cel ce nu se  
cateriseşte cu dreptate, ar îndrăzni a lucra cele ale suartei sale, mai­nainte de 
altă   Sobornicească   judecată   trebuie   a   se   înţelepţi   cu   amare   şi   aspre   cuvinte.  
Dacă, după  cel al 5­lea al Soborului 1 cel  ce este  scos din adunare, nu după 
dreptate, ci după  oarecare micşorare de suflet  şi prigonire a Episcopului său, 
nici   acestea   poate   a   întrebuinţa   ceva   Ieraticesc   lucru   mai­nainte   de 
Sobornicească  certare. Cu cât mai vârtos nu poate a lucra ceva de ale Preoţiei, 
celei către Tessaloniceni 1 şi dup ă 8 a celei către Corinteni 1) „Că darul nu pe to ţ i
Hirotonise ş te, prin to ţ i îns ă şi prin însu ş i cei nevrednici lucreaz ă ; Răspundem, că şi prin
to ţ i cei necaterisi ţ i lucreaz ă , dar nu şi prin cei caterisi ţ i, şi deshirotoni ţ i.” Am zis pentru
lucrurile cele îndr ă znite a celui cu dreptate şi pentru ară tate păcate caterisit, cum că trebuie
de al doilea a se face, ca cum ar fi înfiin ţ ate, şi nu ar fi. Căci de ar fi aş a, trebuie acest
caterisit, când se desvinov ăţ ea, şi să se mai Hirotoneasc ă de al doilea. Ci îns ă, dup ă Canonul
56 al Cartaginei cel ce opre ş te Hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s- a Hirotonisit de al
doilea. Deci avea puterea Preo ţ ii (deşi pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). Drept
aceea şi lucră rile cele de dânsul îndr ă znite nu trebuie a le mai îndoi. Că cela ce cu dreptate
s- a caterisit, şi dinl ă untru de sine ş i pentru nevrednicia sa, şi din afar ă de la Sobor, a
pierdut lucrarea Preo ţ iei. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit, numai din afar ă, şi nu de la
sine ş i s- a lipsit de a lucra. Şi poate a se asem ă na, precum zic oarecare, cela ce cu dreptate
s- a caterisit, ca un me ş ter, a căruia şi mâinile de sine ş i s- a zgârcit, şi nu pot să apuce, şi
uneltele me ş te ş ugului să u i le- au luat. Drept aceea, şi mâinile, să zicem, de ş - ar mi ş ca, în
zadar le miş că, şi lucrul cel de dânsele făcut, se pare adică a fi, ci cu adev ă rul nu este; atât
pentru ciun ţ ia lor, cât şi pentru lipsa uneltelor. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit se
aseam ă n ă cu me ş terul, care mâinile îşi are să n ă toase, nu are îns ă şi uneltele me ş te ş ugului.
Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi, poate a le lucra şi me ş te ş ugul a- şi lucra. Şi lucrul lui
este cu adevă rat lucru. Iar cel ce este ciunt, adic ă cel cu dreptate caterisit, nici mai - nainte
de a i să da, nici dup ă ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, şi a face cu ele vreo isprav ă.
Iar de ar zice cineva că nu trebuie a se poftori Hirotoniile şi Botezurile celui cu dreptul
caterisit, căci Canonul opre ş te îndoirile Botezului şi ale Hirotoniilor, înva ţă - se că opre ş te,
cu adevă rat, pe îndoirile Botezurilor celor adev ă rate, şi ale Hirotoniilor asemenea, nu pe ale
celor neadev ă rate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisi ţ i făcute. Şi marele Vasilie îns ă în
Canonul 3 zice, că Diaconulcel odat ă caterisit de ajuns are pe osânda caterisirii. Şi în scurt
to ţ i clericii cei ce au p ăcă tuit păcatul cel de moarte din treapta lor se pogoar ă zice în Canon
32 al să u, şi nu li se mai dă lor Clerul şi Preo ţ ia. Iar dac ă nu li se mai d ă, ar ă tat că şi
sfin ţ itele lucr ă ri care le- ar face, se socotesc ca cum s- ar fi făcut şi de mireni, în locul cărora
ei s- au aruncat. Iar Manuil Malaxos Notarul la Patriarhul Constantinopolului a poruncit câ ţ i
s- au Hirotonisit de Arhierei caterisi ţ i, de au ştiut caterisirea lor, să fie şi ei caterisi ţ i să nu
se Hirotoneasc ă de al doilea. Iar de nu a ştiut, să se Hirotoniseasc ă de al doilea de Arhierei
necaterisi ţ i. Şi Teodor Studitul zice, că Preotul caterisit nici un lucru Ieraticesc face, ci este
lumesc (mirean) ca şi mai - nainte, şi Dar al Sfântului Duh nu are pentru că s- a luat de la el.
Şi de va da vreunuia Preo ţ ia, acela nu este Preot. Acestea aş a zicându - se, de mine se
socotesc acestea zise a fi cu îndoial ă , şi ce să zic hot ă râtor, nu ş tiu. Fiindc ă nici acesta de
fa ţă Apostolesc, nici cel 4 al celui din Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amândou ă ,
sfinte lucruri, cutezând u - se de că tre cei ce cu dreptul sunt caterisi ţ i, se socotesc ca cum nu
ar fi, ca şi cele de către eretici, dup ă cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales şi mai
cu deosebire, pentru că văd pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic că zice că nu are tă rie
Hirotonia celui hirotonisit nehot ă râtor nu ca una ce nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de
dânsul; ci ca una ce ră mâne nelucr ă toare, şi nu se pune în lucrare şi în fapt ă, şi nu pentru
alta, Ci numai pentru necinstea şi ocara celui ce a Hirotonisit. Şi fiindc ă cele asemenea din
cele asemenea se cuvine a se încheia şi a se judeca; Apoi şi cele neînt ă rite care rânduie ş te
Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se în ţ elege şi a se lua precum Soborul 4 le- a
în ţ eles şi le- a primit, şi nu precum cei mai de sus le- au în ţ eles şi le- au luat. Vezi îns ă şi în
tomul 2 al Practicalelor Sinoadelor foaia 993 că s- au adunat întreg sobor în Constantinopol
în zilele împ ă ratului Ioann Comnino, şi al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Care
sobor prih ă ne ş te pe Leontie, pentru că a botezat de al doilea pe cel botezat de un Iereu
caterisit pentru vinov ăţ ii ară tate, fiindc ă a socotit că nu este deplinit botezul cel făcut de
Iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie în epistolia cea către Nikita zice, că sunt sfinte şi deplinite
40
cel   cu   dreptate,   pentru   vederate   păcate   caterisit?   Şi   dacă   marele   Vasilie,   pe 
Grigorie   cel   ce   era   numai   oprit   de   el,   îl   înfricoşează   cum   că­l   va   osândi   cu 
anatema, de va îndrăzni a lucra ceva mai­nainte de îndreptarea sa, cum nu se 
cuvine desăvârşit a se rupe din Biserică, cel cu dreptate şi pentru arătate păcate 
caterisit, şi după caterisis va îndrăzni a lucra vreo lucrare Preoţească.

CANON 29

Dacă   vreun   Episcop   prin   bani   ar   apuca   vrednicia   aceasta,   sau 


Presbiterul, sau Diaconu, să  se caterisească,  ş i el  ş i cele ce l­a Hirotonisit, 
ş i   desăvârş it   taie­se   ş i   de   la   împărtăş ire,   ca   Simon   vrăjitorul   de   mine 
Petru. [Sobor 4: 2; Sobor 6: 22, 23; Sobor 7: 4, 5, 19; Vasilie: 90; Epist. lui 
Ghenadie ş i a lui Tarasie: Naum 1: 9]

TÂLCUIRE
În Canonul cel 25 al lor a zis Dumnezeieştii Apostoli, că  nu vei izbândi de  
două ori împreună. Iar întru acest de faţă Canon, cu îndoită pedeapsă pedepsesc 
pe cei ce se hirotonisesc cu bani, pentru covârşirea răutăţii, zicând aşa: Ori care  
Episcop,   sau   Presbiter,   sau   Diacon,   va   lua   vrednicia   Ierosinei   cu   bani,   să   se  
caterisească,  şi cel ce s­a Hirotonisit,  şi cel ce l­a Hirotonisit,  şi să  se despartă 
desăvârşit   de   la   Biserică,   şi   de   la   rugăciunea   Credincioşilor,   precum   s­a 
despărţit  şi Simon vrăjitorul de mine Petru. Căci mai greu păcat  şi mai rău nu  
se poate afla, decât a vinde cineva şi a cumpăra Darul Duhului Sfânt, cel ce este 
cu   neputinţă   a   se   vinde   şi   a   se   cumpăra.   Pentru   aceasta   şi   Dumnezeiescul 
Tarasie scriind către Adrian Papa Romei, dovedeşte, că  cei ce Hirotonisesc cu 
bani sunt  mai păgâni decât pnevmatomahul  Machidonie (luptătorul  de Duhul 
Sfânt); Fiindcă acela adică, bârfă, cum că Duhul cel Sfânt este rob şi zidire a lui 
Dumnezeu Tatăl, iar cei ce Hirotonisesc cu bani, se vede că  rob al lor fac pe 
Duhul Sfânt, vânzându­l ca pe rob celor ce le dau bani, aşijderea  şi cei ce se 
Hirotonisesc ca pe un rob pe el îl cumpără  de la cei ce îl vând.  Şi precum Iuda 
vânzătorul a vândut pe Fiul lui Dumnezeu, aşa  şi ei prin arginţi vând pe Duhul 
cel Sfânt. Însă  întru aceeaşi Epistolie a lui Tarasie, se vede că  Dumnezeiescul 
Hrisostom împreună  Soborul de lângă  el, a făcut pogorământ  şi a iertat a se 
împărtăşi   înlăuntru   în   Altar   câţi   au   dat   bani   lui   Antonin   Episcopului,   şi   sau  
Hirotonisit54.

cele îndr ă znite de către cei caterisi ţ i. Îns ă şi aceasta o m ă rturise ş te şi în ţ eleptul Evghenie
Vulgarul în cercet ă rile cele criticale ale Gramaticii lui Neofit, aducând ajutotor pe Nicolae
Cabasilan.
54
Iar Papa Grigorie scriind cătră Riga Carol zice, că simoniacii sunt cei mai mari decât to ţ i
ereticii (foaia 323 a Tomului dragostei) şi Ghenadie Sholarul zice, că simonia este pricina,
pentru care a că zut cre ş tinii în primejdiile barbarilor celor fără de Dumnezeu, că este mai
mare decât toate păcatele, şi păgân ă tate prea grea, şi eres de articul cel întâi al Credin ţ ei
(foaia 207 a aceluia ş i Tom); Iar Isidor Pilusiotul zice: „Deci tot oricare vinde Ieria ca Caiafa
uciga ş de Hristos să află. Că cele ce în lucră ri a încredin ţ a nu poate, acelea cu dogme
pă gâne ş ti le câş tigă.” (Epistolia 300, 15) Pentru acestea toate dar trebuie a se strica atât
hrisovul împ ă ratului Isachie Comnino ce rânduie ş te, că se cade a lua Arhiereul cel ce
hirotonise ş te de la Iereii cei hirotonisi ţ i şapte galbeni unul de la cite ţ , trei de la Diacon, şi
trei de la Presbiter, cât şi Sobornice ş tile hot ă râri ale Patriarhilor Mihail şi Nicolae care
înt ă resc pe hrisovul cel mai sus. Fiindc ă ară tat să împotrivesc Apostole ş tilor şi
Sobornice ş tilor şi Părinte ş tilor Canoane. Iar legile politice ş ti care se împotrivesc Canoanelor
sunt fără de tărie. Zice însu ş i şi Hrisostom. Vezi fa ţ a 18 la începutul Căr ţ ii, că Împ ă ra ţ ii de
multe ori nu cu folos pun legile (Voroava 6 la oborârea chipurilor împ ă r ă te ş ti) las a zice, că
iarăşi şi îns ăşi politice ş tile legi surp ă pe zisul hrisov, că Nearaoa 123 a lui Iustinian, ce se
află în Cartea 3 din Vasileca cu titlul 1 Cap 9 legiuie ş te să se pă zeasc ă mai mult decât toate
porunca aceasta, adică a nu se hirotonisi cineva cu dare de bani, sau pe alte oarecare lucruri
41
CANON 30

Dacă  vreun Episcop, lumeş ti stăpânitori întrebuinţ ând, prin­trânş ii ar 


câ ş tiga   vreo   Biserică,   caterisească­se,   ş i   afurisească.   Şi   toţ i   părtaş ii   lui 
acestea. [Sobor 4: 2; Sobor 7: 3, 5; Laodic: 13]

TÂLCUIRE
Şi canonul acesta, asemenea cu cel de mai sus îndoit pedepseşte pe unul  şi  
acelaşi păcat, zicând. Oricare Episcop ar întrebuinţa stăpânitori lumeşti,  şi prin  
mijlocirea lor ar lua vreo Episcopie, sau Mitropolie, să  se caterisească  împreună 
şi să  se despartă  de Biserică, asemenea  şi Clericii câţi s­ar împărtăşi cu dânsul, 
ori   Arhiereii   cei   ce   l­au   hirotonisit   pe   el,   veri   Presbiteri,   veri   Diaconi,   veri 
Ipodiaconi, sau veri Ceteţii, toţi zic, să  se caterisească  din soarta lor,  şi să  se 
afurisească (adică să se despartă de la Biserică).

CANON 31

Dacă   vreun   Presbiter,   defăimând   pe   Episcopul   său,   va   aduna 


îndeosebi,  ş i jerfelnic altul ar înfiinţ a, nici o vină   ş tiind asupra Episcopului 
întru   buna   credinţă   ş i   întru   dreptate,   caterisească­se,   ca   un   iubitor   de  
începătorie. Că este tiran, aş ijderea încă ş i ceilalţ i Clerici, ş i câ ţ i să vor uni  
cu dânsul. Iar cei lumeş ti să  se afurisească. Acestea însă  facă­se după  una,  
ş i a doua,  ş i a treia rugăminte a Episcopului. [Sobor 4: 18; Sobor 6: 31, 
34; Sobor 1 ş i 2: 13, 14, 15; Gangra:6; Antiohia: 5; Cartagina: 10, 11, 62]

TÂLCUIRE
Rânduiala  ţine    şi  pe  cele Cereşti,  şi pe cele pământeşti, după  Teologul 
Grigorie. Deci se cuvine buna rânduială,  pretutindeni a se păzi ca una ce ţine  şi 
păzeşte pe toate, iar mai  ales între cei Bisericeşti. Care sunt datori a cunoaşte 
fiecare măsurile sale,  şi hotărârile rânduielii sale  a nu le trece. Ci Presbiterii,  şi 
Diaconii,   şi     Clericii     toţi   să   se   supună   Episcopului   lor.   Iar   Episcopii  
Mitropolitului   lor.   Iar   Mitropoliţii,   Patriarhului     lor.   Pentru   aceasta   şi 
Apostolescul   Canonul   acesta   rânduieşte   aşa:   Oricare   Presbiter   ar   defăima   pe 
Episcopul său, şi fără să cunoască că greşeşte el arătat sau întru buna Credinţă, 
sau întru dreptate. Adică, fără  să­l cunoască  pe el că  este arătat, sau eretic, sau  
nedrept, ar aduna îndeosebi pe creştini,  şi zidind altă  Biserică 55, ar Liturghisi 

şi chipuri, iar de se va face aceasta, atât cei de dau, cât şi cei ce iau, încă şi cei ce intr ă
mijlocitori în dă rile acestea, singuri se osândesc pe sine ş i dup ă Dumnezeie ş tile Scripturi, şi
sfin ţ itele Canoane, caterisindu - se de Ierie şi de cinstea soartei. Iar banii care se vor da la
hirotonie să se dea Bisericii, sau Eparhiei aceleia ai căreia purtare de grijă a vrut să
cumpere. Iar mijlocitorul, sau ap ă ră torul unor hirotonii ca acestea porunce ş te să dea
Bisericii aceleia îndoit decât a dat cei ce s- au hirotonisit celor ce i- au hirotonisit.
55 Iar patriarhice ş tile stavropighii ale Monastirilor şi Bisericilor care în osebite Mitropolii, şi

Arhiepiscopii, şi Episcopii se zidesc, acestea nu sunt alte Jerfelnice, nici cei ce zidesc pe
acestea, se supun cert ă rilor Apostolescului Canonului acestuia, dup ă Valsamon. Că de
vreme ce toate Mitropoliile şi Arhiepiscopiile s- au împ ă r ţ it Patriarhilor, şi to ţ i Mitropoli ţ ii,
şi Arhiepiscopii supu ş i fiind ocârmuirii Patriarhilor, dup ă Canonul 6 şi 7 al Soborului 1 şi
cel 2 şi 3 ale Soborului al 2- lea pomenesc la sfin ţ itele slujbe numele acelora; Pentru aceasta,
dup ă cuprinderea acestor sfin ţ ite Canoane, au dreptate Patriarhii şi Eparhiile Mitropoliilor
şi al Arhiepiscopiilor cele împ ă r ţ ite lor să dea stavropighii, şi să se pomeneasc ă numele lor
într- însele. Fiindc ă pricina aicea este despre stavropighie, sub însemn ă m cuvântul cel
deplinit şi deslu ş it pentru dânsele, precum curat se vede în foaia 235 şi 236 a
Grecomanescului Ghiur. Că Singhelul cel ce este într - ânsul al Patriarhului Ghermano
rânduie ş te aş a, că în singure Mănă stirile acelea, sau în Bisericile acele Catolice ş ti sau în
casele de rug ă ciune, se cuvine a se pomeni numele Patriarhului, întru a că rora temele s- a
42
într­însa osebit, fără de voia  şi socoteala Episcopului său 56, unul ca acesta ca un 
iubitor   de   începătorie   să   se   caterisească.   Fiindcă,   ca   un   tiran   cu   silă   şi 
tiraniceşte,   caută   să   răşluiască   cuvenita   stăpânire   a   Episcopului   său;   Ci   şi 
Clericii   ceilalţi   câţi   se   vor   uni   cu   dânsul   la   o   nesupunere   ca   aceasta,   să   se  
caterisească   şi ei întocmai, iar cei lumeşti, să  se afurisească. Acestea însă  să  se 
facă, după  ce Episcopul va îndemna cu dulceaţă   şi cu blândeţe de trei ori pe cei  
ce  s­au  despărţit de  el, să  se  lase  de  o pornire  ca aceasta,  şi ei vor  stărui în  
pizma   lor.   Iar   câţi   se   despart   de   Episcopul   lor   mai­nainte   de   Sinodiceasca 
cercetare,   pentru   că   el   propovăduieşte   în   auzul   tuturor   vreo   rea   socoteală   şi 
eres, unii ca aceia, nu numai că  certărilor celor mai de sus nu se supun, ci  şi 
cuviincioasei  cinstei celor  drept slăvitori  se  învrednicesc. După  Canonul  15  al 
celui 1 şi 2 Sobor.

 CANON 32

Dacă  vreun Presbiter, sau Diacon, de Episcop se afuriseş te, acesta să 


nu se poată  a se primi de altul, ci numai de cel ce l­a afurisit pe el. Fără 
numai dacă  din întâmplare s­ar săvârş i Episcopul cel ce l­a afurisit. [Apost: 
12, 13; Sobor 1: 5; Sofia: 1; Anti: 6; Sardichi: 14; Cartag: 11, 37, 141]

TÂLCUIRE
Şi întru al 12­lea  şi al 13­lea Canoane ale lor a zis Dumnezeieştii Apostoli, 
că  clericii cei ce sunt neprimiţi  şi afurisiţi de către însuşi Episcopii lor, nu se  
cuvine a se primi de alţi Episcopi.  Şi întru aceasta însă asemenea, însăşi aceasta 
pus Patriarhicescul stavropighion, adică în care s- a înfipt Crucea trimis ă de Patriarhul. Şi
aş a asupra acestei Patriarhice ş ti Cruci s- au zidit. Că în unele ca acestea Arhiereul cel de loc
nici o împ ă rt ăş ire are, nici sfin ţ itele slujbe, nici de la înt ă rirea Igumenului, nici de la
judecata suflete ş tilor gre ş eli încât nici însu ş i cele Canonice ş ti poate a le cere de la cei ce
sunt într - însele, căci to ţ i cei sfin ţ i ţ i, care în Mănăstirile cele de aceste fel se numesc
Patriarhice ş ti, şi se supun Patriarhicescului Exarh. Iar unde din început nu s- au pus temelie
Crucea Patriarhiceasc ă , acolo Arhiereul locului stă pâne ş te m ă car mo ş ie Mănăstireasc ă,
mă car metoc de ar fi, mă car că - şi lăsau cas ă de rug ăciune. Şi întru acestea se cuvine a se
pomeni numele lui. El se cuvine a întă ri pe Egumenul cel dintr - însele, a le cerceta şi a le
judeca pe ele, şi a lua de la dânsele Canonice ş tile sale venituri. El trebuie să hirotoniseasc ă
într- însele, să ierte, sau să opreasc ă nun ţ ile locuitorilor din ele, şi în scurt să - şi aibă într-
însele ori ce alt pronomion Episcopesc. Iar câ ţ i oameni au locuit în locul Patriarhice ş tilor
stavropighii, mai- nainte de a se zidi ele sau şi în urm ă dup ă ce s- au zidit, ace ş tia fiind de
loc să fie întru toate supu ş i Arhiereului locului. Iar de vor fi str ă ini să se supun ă
Patriarhicescului Exarh, şi iarăşi (foaia 237) Patriarhice ş tii Exarhii nu se cuvine să
st ă pâneasc ă satele Patriarhice ş tilor Mănă stiri, sau pe norodul cel ce este într - însele, sau
casele de rug ă ciune câte cu Patriarhiceasc ă Cruce nu s- au întemeiat, şi nu s- au zidit…
fiindc ă acestea de Episcopul locului se st ă pânesc. Drept aceea din cuvintele acestea se
adun ă (adică se în ţ elege) cum că nu se cuvine a se face Patriarice ş ti stavropighii Mănăstirile,
sau Bisericile, sau casele de rug ă ciune, dup ă ce s- au zidit, ci mai - nainte de zidire. Şi din
acestea, câteva numai dup ă cinstirea, şi pronomion dat Patriarhilor, dar nu şi toate
Mănă stirile cele ce urmeaz ă a se zidi, sau Bisericile, sau casele de rug ă; Ca să nu se cale
Canoanele, care rânduiesc, ca Mănăstirile şi monahii, să fie supu ş i Arhiereului locului. Şi
vezi şi Canonul 4 al Soborului a toat ă lumea 4 că, dup ă prunca Episcopului şi Presbiterului
face stavropighii.
56 Zice îns ă Dumnezeiescul Hrisostom (în a 11 voroav ă că tre Efeseni) cum că a zis un om

sfânt, că nici sângele muceniciei poate a sp ă la pă catul osebirii şi a desp ă r ţ irii Bisericii. Şi a
dezbina cineva Biserica este ră ul cel mai cumplit, decât a cădea în eres. Scrie însu ş i Dionisie
al Alexandriei m ă rturisitorul în Epistolia cea că tre Navat Episcopul, că se cuvine a p ă timi
cineva ori ş ice ră u ar fi numai a nu dezbina Biserica, şi că este mai slăvit ă mucenicie, ce ar
suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce o ar ră bda pentru a nu sluji
idolilor. Fiindc ă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, m ă rturise ş te pentru folosul
sufletului să u, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica m ă rturise ş te pentru folosul, şi
unirea a toat ă Biserica.
43
o   rânduiesc,   cu   oarecare   adăugire   zicând:   oricare   Presbiter,   sau   Diacon,   s­ar  
afurisi   de   Episcopul   său,   acesta   nu   este   iertat   a   se   primi,   şi   a   se   dezlega   de  
afurisire,   nu   numai   de   Episcop   de   altă   Eparhie,   ci   nici   de   altul   ce   ar   fi   din 
aceeaşi Eparhie,  şi Mitropolie. Ci să  se primească   şi să  se dezlege de afurisire 
numai,   de   însuşi   Episcopul   acela,   ce   l­au   afurisit.   Afară   numai,   de   să   va 
întâmpla a muri Episcopul sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce l­au afurisit, 
mai­nainte   de   a   lua   iertare   Presbiterul,   sau   Diaconul.   Căci   atunci   poate   şi 
Episcopul,   sau   Mitropolitul,   sau   Patriarhul   cel   ce   s­a   făcut   moştean   după 
moartea   celui   ce   a   afurisit,   să­i   dezlege   de   legătură,   şi   nu   altul.   Însă   două 
lucruri trebuie a însemna cineva la acest Apostolicesc Canon. Unul adică, că toţi 
cei ce se vor afurisi de Episcopul lor, sau cu dreptate sau cu nedreptate, trebuie 
să  stea aşa afurisiţi,  şi să  nu îndrăznească  a scăpa de afurisire, până  se va face 
Bisericeasca certare despre aceasta, după  Canonul 14 al Sardichiei  şi cel 37 al 
Cartaginei57.   Afară   numai   de   s­ar   osândi,   mai­nainte   de   a   se   judeca,   şi   a   se 
chema   la   Bisericeasca   judecătorie58.   Şi   alta   încă,   că   după   Canonul   121   al 
Cartaginei,   dacă   Episcopul   ar   afurisi   pe   cineva,   pentru   că   mai­nainte 
mărturisind păcatele sale la dânsul, în urmă  au tăgăduit, se cuvine  şi ceilalţi  
Episcopi a nu se împărtăşi cu cel ce l­a afurisit, în câtă  vreme  şi el nu se va 
împărtăşi cu cel de dânsul afurisit pentru o pricină  ca aceasta.  Şi aceasta să  se 
facă, pentru ca să  se păzească  Episcopul a nu prihăni pe nimenea fără  a putea  
să  dovedească  catigoria (prihana). Iar după  Cartea legii lui Fotie titlul  şi capul 
9.   Şi   după   scoliastul   Valsamon.   Dacă   Episcopul,   sau   Presbiterul   ar   afurisi   pe 
cineva   (adică   l­ar   despărţi)   ori   de   împărtăşirea   Dumnezeieştilor   Taine   după 
Valsamon   şi   Vlastar,   sau   şi   de   starea   cea   împreună   cu   cei   credincioşi,   şi   de 
rugăciunea cea în Biserică, fără  de vreo canonicească   şi binecuvântată  pricină, 
afurisirea adică  aceasta să  se dezlege de Ierul cel mai mare, iar Episcopul sau 
Presbiterul cel ce a afurisit, să  se afurisească  de către mai marele său, în câtă 
vreme   va   socoti   acela   că   este   destulă.   Aceasta   însă   să   se   facă   pentru   ca   să 
pătimească  cu dreptate  acela,  ceea  ce  asupra  celuilalt cu nedreptate  a   lucrat. 
Drept aceea atât în Tomul 1 al Practicalilor Soboarelor la foaia 11 se scrie că 
încă  trăind cel ce a afurisit, afurisirea se dezleagă  de Sobor, de nu s­ar face cu 
dreptate. Cât  şi cel al 7­lea al lui Nicolae zice, că  legătura cea fără  cuvânt, care 
57
Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind
oarecum, că cei afurisi ţ i fă ră dreptate de Episcopul nu au nevoie a p ă zi acest fel de
afurisire. De vreme ce Canonaele acestea din potriv ă rânduiesc. Însă din Canonul acesta se
încheie că şi Părin ţ ii cei Duhovnice ş ti nu se cade a dezlega cert ă rile celorlal ţ i de o tagm ă cu
dân ş ii Părin ţ i Duhovnice ş ti, de nu vor fi ele afar ă din Canoane, şi cu totul fără cuvânt.
58 Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom fiindc ă se învinov ăţ ea, că nu a pă zit
afurisirea ce o a glăsuit asupra sa Soborul cel de pe lângă Teoria, ci nu o a băgat în seam ă ,
mai - nainte de alt ă soborniceasc ă cercetare, s- a dezvinov ăţ it zicând: Că, nici ca de cât
înfăţ i ş at la judecat ă . Nici prih ă nirile pârâ ş ilor săi le- au auzit. Nici vreme cât de pu ţ in i s- a
dat pentru a se dezvinov ăţ i. (Metafrastul în via ţ a lui Hrisostom) precum şi cel 74 Apostolesc
rânduie ş te, car şi cite ş te - l. Însemneaz ă îns ă, că trei feluri de afurisiri sunt. Că unul
Dumnezeiesc este, despre care pentru Pavel s- a zis, că a fost aforesit (adică ales) din
pântecele maicii sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani 11). Iar alta vine cuvântat ă şi
Canoniceasc ă , ceea ce se face dup ă Canoane. Şi a treia cea fără cuvânt, şi care se face afar ă
de Canoane. Deci afurisirea aceea ce se făcea de cei vechi, cuprinde desp ă r ţ ire sau de taine,
sau de Biserică, şi de rug ă ciunea ce cu cei credincio ş i, sau de împreun ă adunarea cu clericii
cei de o ceat ă cu dân ş ii, precum am zis în tâlcuirea celui al 10- lea Apostolesc. Iar afurisirea
cea ce acum se face, care cuprinde desp ă r ţ ire de Treimea cea prea Sfânt ă şi de o fiin ţă, şi
blestem, şi neiertare, şi nedezlegare, pân ă şi dup ă moarte, nu are asem ă nare cu afurisirea
celor vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena Soborului din
Gangra. Pentru acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canonice ş ti, nu se cade a se
scrie în căr ţ ile de blestem. Tu îns ă vezi rogu - te că se conglă suie ş te cu acest Apostolesc şi
Canonul 1 al Soborului, din sfânta Sofia, rânduind să fie şi de Patriarhul Constantinopolului
afurisi ţ i, sau caterisi ţ i sau anatematisi ţ i, cei ce sunt aş a de Papa Romei.
44
o ar fi făcut un Egumen ce s­a săvârşit din viaţă, asupra altuia, pentru ca să 
rămână  în Egumenie,  şi apoi s­ar fi dus, această legătură, zic, este fără  tărie,  şi 
pentru aceasta cel legat, de Arhiereu, se dezleagă 59. Vezi  şi tâlcuirea celui al 12 
Apostolesc.

CANON 33

Nici unul din străini Episcopi, sau Presbiteri, sau Diaconi fără  sistatica 
(sau   recomendaţ ie)   să   se   primească,   ş i   aducându­le   încă   acestea, 
cercetează­se;  Şi de vor fi propovăduitori ai bunei credinţ e, primească­se. 
Iar de nu, cele spre trebuinţă  lor dându­li­se, la împărtăş ire pe ei să  nu­i  
primiţ i. Că multe se fac după amăgire. [Apost: 12; Sobor 4: 11, 13; Sobor 6: 
14; Antioh: 7, 8; Laodi: 41; Cartag: 31, 97]

TÂLCUIRE
În Canonul 12 al lor rânduiesc Sfinţii Apostoli a nu se primi nici un Cleric 
străin de alt Episcop fără  a avea scrisori sistaticale (adică  recomenduitoare).  Şi  
în Canonul acesta încă însuşi aceasta o rânduiesc, cu oarecare adăugire, zicând:  
Nici un străin Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, nu se cuvine a se primi de alţi 
Episcopi,   fără   a   aduce   scrisori,   Episcopul   adică   ale   Mitropolitului   său,   iar 
Presbiterul,   sau   Diaconul   ale   Episcopului,   sau   ale   Mitropolitului   său, 
recomenduitoare,  şi de credinţa,  şi de buna viaţă, iar mai ales de neprihănitul 
său   nume.   Dar   deşi   vor   aduce   cu   sineşi   recomendaţii   ca   acestea,   iarăşi 
cercetează­se de sunt ortodocşi au ba; Căci poate să fi greşind ei întru credinţă: 
şi cel ce a dat lor cărţile cele recomenduitoare, greşeala aceasta nu a  ştiut. Iar 
dacă  cercetându­se se vor afla că  sunt propovăduitori ai Ortodoxiei,  şi ai bunei 
cinstiri,   atunci   să   se   primească   la   împărtăşire   (însă   să   nu   se   ierte   şi   a   se 
împreună  număra la vreo Biserică din cele de acolo  şi a lucra ale Preoţiei fără a 
avea   pe   lângă   cărţile   cele   recomenduitoare,   încă   şi   carte   slobozitoare,   şi  
arătătoare că au voie a lucra oriunde ar merge slujba Preoţiei, după Canonul 17  
al Soborului 6). Iar de se vor afla rău credincioşi  şi eretici să  nu vă  cuminecaţi  
cu dânşii, zice, ci daţi lor, cele trebuincioase  şi de nevoie,  şi trimiteţi să se ducă 
de   al   voi.   Căci   multe   necuviinţe   urmează   de   la   nişte   străini   ca   aceştia   din 
amăgirea,   pentru   că   nu   se   face   pentru   ei   cuviincioasa   cercetare.   Vezi   şi   sub 
însemnarea Canonului 12 al Sfinţilor Apostoli.

CANON 34

Episcopii fiecărui neam (naţ ie) se cuvine a ş ti (a cunoaş te) pe cel întâi 


întru dânş ii ş i al socoti pe le ca de cap, ş i nimic ceva de prisos a face. Iar ei  
59
Iar câ ţ i cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adic ă ori pentru
Credin ţă ori pentru predaniile Bisericii, ori şi pentru porunca lui Hristos; Aceş tia se cade a
se bucura, fiindc ă sunt vrednici de fericire, dup ă cuvântul Domnului, ce zice: «Ferici ţ i ve ţ i fi
când vă vor urî pe voi oamenii, şi vă vor desp ă r ţ i pe voi, şi vă vor ocă rî, şi vor lep ă da
numele vostru ca un ră u, pentru Fiul Omului.» [Luca 6:22] iar pentru cei ce afurisesc fără
cuvânt şi dup ă patim ă , acestea zice Dionisie Ariopag: la cap 7 a Biserice ş tii Ierarhii „Aşa au
şi Ierarhii afurisitoarele puteri, ca niş te ară tă tori ai Dumnezeie ş tilor drept uri, nu că doar pe
în ţ eleapta Dumnezeiasca încep ă torie ca să zicem aş a, slujitore ş te urmeaz ă pornirilor celor
fără cuvânt. Ci ca cum ei, cu chip prorocitor mi ş cându - i Duhul încep ă torul săvâr ş irilor, pe
cei judeca ţ i de Dumnezeu, dup ă dreptate afurisindu - i.” Şi iarăşi: Deci a întrebuin ţ a şi
afurisirile, şi toate Ierarhice ş tile puteri, în ce chip i- ar mi şca pe ei Dumnezeiasca
încep ă torie cea săvâr şitoare. Şi acestea tâlcuindu - le Dumnezeiescul Maxim zice, dac ă afar ă
de socotin ţ a lui Dumnezeu va afurisi Ierarhul, Dumnezeiasca judecat ă nu- i urmeaz ă lui.
Căci dup ă Dumnezeiasca judecat ă , şi nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.
45
singure acelea fiecare a face câte se cuvin Episcopiei sale ş i satelor celor de 
sub dânsa. Dar nici acela fără de socoteala tuturor să facă ceva, că aş a va fi  
o unire  ş i se va slăvi Dumnezeu prin Domnul întru Sfântul Duh: Tatăl  ş i 
Fiul  ş i Sfântul Duh. [Sobor 1: 6, 7; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28;  
Sobor 6: 36, 39; Anti: 9]

TÂLCUIRE
Precum   când   capul   boleşte,   şi   nu   propune   lucrarea   sa   sănătoasă,   şi 
celelalte mădulare ale trupului rău se află, sau  şi se fac desăvârşit netrebnice; 
Cu un chip ca acesta,  şi când cela ce  ţine rânduială  de cap în Biserică, nu are  
cuvenita   sa   cinste,   şi   tot   celălalt   trup   al   Bisericii   negreşit   se   va   mişca   fără 
rânduială.   Pentru   aceasta   şi   Canonul   acesta   rânduieşte:   Ca   toţi   Episcopii   ai 
fiecărei Eparhii trebuie a cunoaşte pe acela, care este întâi între dânşii 60  adică 
pe Mitropolitul.  Şi să­l socotească  pe el, ca cap al lor,  şi fără  de socoteala lui  
nici   o   lucrare   de   prisos   să   facă:   Care   nu   se   cuvine   adică   (necuvenită),   în 
parohiei Episcopilor lor, ce covârşindu­se pe acestea, priveşte la starea cea de 
obşte a toatei Eparhiei; Precum, de pildă, sunt întrebările cele despre Dogme, 
iconomiile   şi   îndreptările   greşealelor   celor   obşteşti,   stările   şi   hirotoniile 
Arhiereilor,  şi altele asemenea. Ci să se adune la Mitropolitul,  şi împreună cu el 
să se sfătuiască pentru obşteştile lucruri cele de acest fel,  şi ceea ce s­ar arăta a  
fi  mai   bine   pentru  acestea,  obşteşte  să   se   hotărască.  Iar  unul   fieşte   care  din  
Episcopi,   acelea   numai   să   le   facă   îndeosebi,   fără   de   socoteala   Mitropolitului, 
câte se cuvin în hotarele Episcopiei sale,  şi în satele care sunt supuse Episcopiei 
sale.   Însă   precum   Episcopii   nu   pot   a   lucra   vreo   obştească   lucrarea   a  
Mitropolitului lor, aşa asemenea  şi Mitropolitul, nu se cuvine a face vreo acest 
fel de lucrare obştească singur şi îndeosebi, fără de socotinţa tuturor Episcopilor  
săi61.     Căci   cu   chipul   acesta   va   fi   unire,   şi   dragoste   şi   între   Episcopi,   şi 
Mitropoliţi, şi între Clerici şi între cei lumeni. Iar din unirea şi dragostea aceasta 
va slăvi Dumnezeu  şi Tatăl, prin Fiul său,  şi Domnul nostru Iisus Hristos, care a  
arătat   oamenilor   Numele   Părintelui   său,   şi   a   legiuit   dragostea   zicând:   «Întru 
aceasta vor cunoaşte toţi că  ai miei ucenici sunteţi, de veţi avea dragoste întru 
voi.» [Ioan 13: 35]  şi se va slăvi întru Sfântul său Duh, care prin Darul său ne­a  
unit pe noi întru o Duhovnicească  împreunare. Adică, din unirea aceasta, se va 
slăvi Sfânta Treime, Tatăl, Fiul,  şi Sfântul Duh, după  Evanghelicescul Glas, ce 
zice: «Aşa să  lumineze lumina  voastră  înaintea oamenilor, ca să  vadă  faptele 

60 Însemnea z ă că cel întâi al Episcopilor, se zice dup ă Canonul 6 al Sardichiei, Episcop al


Mitropoliei, şi Exarh al Eparhiei, iar dup ă cel 34 şi altele ale celui din Cartag: protevon se
zice. Iar dup ă cel 46 al acestuia ş i se nume ş te Episcop al scaunului întâi, iar de ob ş te dup ă
cele mai multe Canoane, se nume ş te Mitropolit, iar cel întâi între Mitropoli ţ i se nume ş te,
sau Exarh al ocârmuirii, dup ă Canoanele 9, 17 ale Soborului 4 şi 6 ale celui de al doilea sau
Patriarh. Şi vezi subînsema narea 2 a Canonului 6 al Soborului 1. Iar Exarh al Iereilor, sau
Iereu Vârfelnic nu se zice, dup ă Canon 46 din Cartagina. Şi fiindc ă, cuvântul şi rânduiala ce
are Mitropolitul că tre Episcopi, acesta ş i are şi Patriarhul că tre Mitropoli ţ i, şi precum
Mitropolitul este întâi şi cap al Episcopilor, aş a este şi Patriarhul întâi şi cap al
Mitropoli ţ ilor. Pentru aceasta şi acest Canon Apostolesc nu se în ţ elege mai mult pentru
Episcopi către Mitropoli ţ ul, decât pentru Mitropoli ţ i către Patriarhul, ci întocmai pentru
amândou ă p ăr ţ ile asemenea.
61
Pentru aceasta şi Ioan Chitru zice, că de va sluji Mitropolitul în Episcopia Episcopului să u,
trebuie a o face aceasta cu socotin ţ a şi voia Episcopului să u. La diptih ă (Pomelnic) să se
pomeneasc ă numele Patriarhului, şi nu al Episcopului. Fiind cu necuviin ţă cel mai mare a
pomeni numele celui mai mic: (la Armenopol în Perilipsul Canoanelor supra scris 4)
46
voastre cele bune, şi să  slăvească pe Tatăl vostru cel ce este în Ceruri.» 62 [Matei 
5: 16]

CANON 35

Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii afară din hotarele sale în 
Cetăţ ile,  ş i satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de e va vădi că  au făcut  
aceasta,   fără   socotinţ a   celor   ce   ţ in   Cetăţ ile,   sau   satele   acelea,   să   se 
caterisească   ş i el,  ş i aceia pe care i­au hirotonisit. [Sobor 2: 2; Sobor 3: 8; 
Sobor 6: 20; Antioh: 13, 22; Sardic: 3, 11, 12]

TÂLCUIRE
Şi   Canonul   acesta   pentru   unirea   şi   buna   rânduială   a   Episcopilor   şi   a  
Mitropoliţilor   s­au   rânduit,   zicând:   Episcopul   nu   se   cade   a   îndrăzni   afară   de 
hotarele Episcopiei sale să  facă  hirotonii, sau altă  Bisericească  slujbă  să  lucreze 
în oraşele şi satele acelea, ce nu sunt supuse lui. (Ci nici Mitropolitul are voie să 
meargă   în   Enoriile   Episcopilor   lui,   şi   a   săvârşi   hirotonii,   sau   altceva 
Arhireticesc.) Ci atunci numai are voie a lucra cele de acest fel, când va fi poftit 
de Arhiereul locurilor acelora. Iar de s­ar vădi că au făcut aceasta de sineşi fără 
de socotinţa  şi voia Arhiereulor, care stăpânesc oraşele  şi satele acelea, să  se 
caterisească   şi el care peste hotar a hirotonisit,  şi aceia pe care i­a hirotonisit 63. 
Pentru   că   cu   chipul   acesta   se   văd   a   fi   întru   unul   şi   acelaşi   loc   totodată   doi 
Episcopi, sau doi Mitropoliţi, care lucru este afară de lege,  şi oprit de Canonul 8 
al Soborului întâi,  şi de cel al 12­lea la Soborului 4. Pentru aceasta  şi Soborul 6 
în al 20­lea Canon al său rânduieşte, că  cel ce va merge în Episcopie străină   şi  
va învăţa în public de la sineşi, fără  de voia Arhiereului locului, să  înceteze de  
lucrarea Arhierească,  şi să lucreze numai cele ale Presbiterului. Poate nu pentru 
alte   pravăţ   decât   pentru   a   nu   se   face   această   nerânduială,   a   fi   adică,   întru 
aceeaşi Episcopie, totodată  doi Episopi, unele voind altul,  şi altele altul, care 
62
Pentru aceasta şi Episcopii Egiptului înfăţ i ş ându - se la Soborul 4 au urmat Apostolescului
acestuia Canon, şi nu au iscălit îndat ă în Epistolia lui Leon, zicând: Că fără de socotin ţ a
celui întâi între ei, adică al Episcopului Alexandriei, nu au voie a face vreo lucrare. (Praxis 4
a Soborului 4. Vezi şi Canon 30 a aceluiia ş i Sobor.)
63
Ar putea întreba cineva dacă Clericii cei Hirotonisi ţ i de Arhiereul cel de peste hotar, fără
de socotin ţ a Arhiereului locului, caterisindu - se pot iarăşi a- şi lua treapta soartei, din care
au că zut, sau nu pot? Se vede că pot; precum zic oarecare. Fiindc ă nu pentru vinov ăţii
Canonice ş ti, nu pentru al loru ş i păcat din soarta lor s- au scos; Ci pentru pricina celui ce i- a
hirotonisit pe ei afar ă de hotar. Şi mai ales, când nici au ştiut că cel ce l- a hirotonisit, fă ră
de socotin ţ a Arhiereului locului i- a hirotonisit. Şi de vreme ce pot iarăşi a- şi lua soarta
treptei, oare cu a doua hirotonie, a Arhiereului locului, ca niş te caterisi ţ i, aceasta o mai iau,
sau cu singur ă înduplicarea şi plinirea a lui? Poate cu singur ă înduplecarea lui; Aceasta
adică, pentru că este oprit a se face al doilea hirotonisiri, dup ă Canoane. Şi aceasta, şi
pentru că, precum unul de ar ră pi o femeie, şi fă ră ştirea Arhiereului şi a nă scă torilor ei, ar
pune pe vreun Preot şi iar cununa, de ar afla Arhiereul în urm ă şi nă scă torii femeii, şi ar
primi nunta, nu se mai face a doua Cununie. (Drept aceea şi marele Vasilie în Canonul 22
voieş te ca cu singur ă voia nă scă torilor să aibă tă rie şi înt ă rire căsă toria cea de acest fel
ră pit ă .) Cu un chip ca acesta şi hirotonia celor hirotonisi ţ i de Arhiereul cel de peste hotar,
numai de va primi Arhiereul locului, are tă rie şi putere, ca cum ar fi fost chiar a sa
hirotonie. Căci, precum pricina caterisirii unora ca acestora s- a nă scut din nevrerea
socotin ţ ei Arhiereului locului, aş a şi înt ă rirea Hirotoniei lor se na ş te din voin ţ a şi socotin ţ a
Arhiereului lor, îns ă este ară tat că cel ce va m ă rturisi că va pă zi feciorie şi nu se va însura
dac ă hirotonisindu - se de Arhiereu de peste hotar, se va caterisi, nu poate în urm ă a se
însura pentru că s- a scos din soarta sa. Fiindc ă nu poate a pune de pricin ă, că pricina
soartei a făcut m ă rturisirea fecioarei; Şi pentru aceasta că zând din soart ă , stric ă şi cade
totodat ă şi din feciorie.. Pentru că era slobod lui mai- nainte a se însura, şi apoi a se face
cleric. Deci nu pentru clericie a iubit pe feciorie, ca şi pentru căderea din clericie să urasc ă
pe feciorie, ce o a iubit pe ea îns ăşi îndeosebi, pentru aceasta şi a o strica nu poate.
47
acela a îndrăznit a o face. Căci de nu ar fi fost acesta pravăţul acestui Sobor, 
pentru   ce   să   pogoare   pe   Episcopul   la   treapta   Presbiterului?   De   vreme   ce 
pogorârea aceasta este furare de cele sfinte, după  Canonul 29 al Soborului 4.  Şi  
dacă  Episcopul cel ce învaţă  peste hotar este nevrednic de Episcopie, nevrednic 
trebuie a fi  şi de Presbiterie. Iar de este vrednic de Presbiterie, pentru ce să  nu  
fie   de   Episcopie?   Deci   arătat   este   că   pentru   aceasta   îl   pogoară   pe   acesta   în 
treapta Presbiteriei, pentru ca să  rămână  iarăşi un Episcop întru Episcopie,  şi  
nu doi. Că  au păcătuit aşa fără  mijlocire întru vrednicia Episcopească, făcând a 
fi doi Episcopi întru aceeaşi Episcopie, pentru care  şi se cateriseşte din aceasta. 
Dar nu a păcătuit în vrednicia Presbiterului, de vreme ce, doi  şi mulţi Presbiteri  
nu este oprit a fi întru aceeaşi Episcopie, pentru aceasta nici se cateriseşte de  
Preoţie.   (Deşi   Zonara   şi   Valsamon   zic,   că   cel   ce   învaţă   în   public   fără   de 
socotinţa Episcopului locului, pentru aceasta se pogoară  în treapta Presbiterului, 
pentru ca să  se smerească, ca unul ce a iubit slava  şi s­a înălţat.) Drept aceea  şi 
sfinţitul   Fotie   (Titlul   9   Cap   11)   Spre   dezlegarea   părutei   împotriviri   a 
Canoanelor,   celui   29   adică   al   Soborului   al   4­lea   şi   cel   20   al   celui   al   6­lea   a  
propus   pe   cel   8   al   Soborului   1.   Însă   şi   slujba   Presbiterului   trebuie   a   o   lucra 
Episcopul cel de peste hotar, cu voia  şi slobozenia Episcopului celui de loc. Iar  
de nu este cu voia aceluia, nici aceasta poate a o lucra, ci petrece ca un lumean 
(adică  ca un mirean) până  ce se află  întru acel loc străin, după  Canoane. Însă 
pentru ca să  încheiem totul Canonului acestui Apostolesc. Zicem aşa: Episcopul  
care săvârşeşte Arhieraticeasca slujbă  în străină  Eparhie după  voia Episcopului 
locului,   nu   săvârşeşte   cu   puterea   şi   lucrarea   Arhieriei   sale.   (Căci   cu   chipul  
acesta ar fi doi Episcopi întru o Episcopie, ca cum având două  osebite puteri  şi 
lucrări.) Ci cu Episcopeasca putere,  şi lucrare a Episcopului locului. (Pentru că 
cu   chipul   acesta,   amândoi   Episcopii   se   socotesc   ca   un   Episcop).   Şi   de   este 
aceasta aşa precum şi este, cel ce a lucra ceva Arhieresc fără de voia Episcopului 
locului, se cateriseşte,  şi din Episcopeasca sa putere, care neavând, ca unul ce 
de peste hotar fiind a lucrat64. Încă   şi din ce străină  a Episcopului locului, pe 
care putea a o avea cu voia  şi clobozeniea aceluia: Dar o a furat  şi o a însuşit 
luişi.

CANON 36

Dac ă vreun ul Hirotonind u - se Episcop, nu ar primi slujba, ş i


purtarea de grij ă a norodului ce s - a încredin ţ at lui, acesta trebuie s ă
fie afurisit, pân ă ce ar primi. Ase m e n ea ş i Presbiterul, ş i Diaconul. Iar
dac ă mergând acolo nu ar fi primit, nu din a sa socot eal ă , ci din
ră utatea norod ului, el adic ă fie Episcop, iar cliros ul cet ăţ ii

64Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom în Voroava a 3- a către Coloseni zice, pân ă ce


ne află m în scaunul acesta al Constantinopolului, pân ă ce avem proedria (întâia şedere),
avem şi vrednicia şederii întâi şi scutirea. Deşi suntem nevrednici.
48
afuris ea s c ă - se. Că ci ai unui norod acest fel de nesu p u s nu s - au f ă cut
înv ăţ ă tori. [Sobor 6: 37; Anghir: 18; Ant: 17, 18]

TÂLCUIRE
Supune ţ i - vă şi asculta ţ i pe mei marii vo ş tri [Evrei 13: 17; Cor 7: 24].
Şi într u ceea ce te - ai chemat întru aceasta şi r ă mâi, zice Dumne z eiescul
Apostol. Tot aceas ta rând uie ş te şi Canonul acesta zicând. Cel ce se va
hiroto nisi prin Dumne zeiasca Ieros ă vâr ş ire a rug ă ciunilor, Episcop unei
Eparhii, sau Presbiter, şi Diacon unei Enorii (Parohii), apoi nu prime ş te
aceast ă Dumne z eias c ă slujb ă , şi purtar ea de grij ă a norod ul ui ce i s - au
sortit lui, unul ca acesta s ă se afuriseasc ă , pân ă ce va primi s ă mearg ă . Iar
de ar merge Episcopul la Eparhia sa, iar norod ul Eparhiei, pentr u
nesu p u n e r e a şi r ă utatea sa, şi nu pent r u vreo rea socoteal ă , şi pricin ă
vrednic ă de prihan ă a Episcopului, nu l- ar primi: El fie Episcop adic ă
împ ă rt ăş easc ă - se de vrednicia, şi slujirea cea cuvenit ă Episcopului, iar
Clericii Eparhiei cei ce nu l- au primit pe el, afuriseasc ă - se. De vreme ce
nu au pov ăţ uit cu înv ăţă tura, şi cu buna lor pild ă , pe nesup u s ul norod cel
de acest fel 65 .

CANON 37

De dou ă ori pe an fac ă - se Sinod al Episcopilor, ş i cercet ea z ă - se


între dân ş ii Dogm el e bunei Cinstiri de Dumne z e u, ş i întâmpl ă toarele
Biserice ş tile împotriv ă ziceri dezleag ă - se, odat ă adic ă , în a patra
s ă pt ă mân ă a Cinzeci mii, (cei dup ă Sfintele Paş ti), Iar al doilea, în
dou ă spre z e c e zile ale lunii lui Octombrie.

TÂLCUIRE
Pentr u nedu m e ririle cele despr e Dogme, şi pent r u împot riv ă zicerile
cele Biserice ş ti, ce are fiecare, şi în scurt a zice, pent r u Canonice ş tile
întreb ă ri, poruncesc Dumne z eie ş tii Apostoli în Canonul acesta, ca de
dou ă ori în an s ă se fac ă local localnic Sinod de Episcopi, cu Mitropolitul
al fiec ă rei Eparhii, ca să cercetez e între sine ş i îndoielile ce urmea z ă în
dog mele bunei cinstiri, şi ca s ă dezlege fiecare împotriv ă zicere
Bisericeasc ă ce s- ar întâm pla a avea cineva că tre Arhiereul s ă u, adic ă sau
pent r u că s- au afurisit de dâns ul, sau pentr u că alt ă pedeap s ă
Bisericeasc ă a luat de la dâns ul cu nedre p t a t e. Şi un Sobor, s ă se fac ă în a
patr a s ă pt ă mân ă dup ă Sfintele Pa ş ti; Iar cel ă lalt s ă se fac ă , în 12 ale lunii
lui Octo mbrie 66 . Iar ce deosebire are localnicul Sinod de cel a toat ă lumea,
65
Însemnea z ă din Canonul acesta cum se cuvine a fi Clericii, adic ă nu numai ei învăţ a ţ i, ci şi
în destui a învăţ a şi a în ţ elep ţ i pe al ţ ii. Căci, iat ă cum, mă car de şi ei nu s- au făcut
pricinuitori ră ului, îns ă fiindc ă n- au povăţ uit bine pe norodul lor, să afurisesc, şi cad sub
Canonice ş ti cert ă ri.
66 Însemnea z ă , că şi vremea, şi num ă rul localnicilor acestora Soboare, dup ă alt chip s- au

iconomisit de Soboarele cele mai din urm ă . Căci o vreme a unuia din aceste dou ă Soboare,
sau mutat pentru folos de Canonul al 5- lea al Soborului 1 a toat ă lumea, spre a se aduna
mai - nainte de Sfântul marele Post; Pentru ca să se ridice din mijloc cu judecata Soborului,
toat ă prigonirea şi patima ce ar avea Clericii, şi lumenii între dân ş ii, şi către Arhiereul lor, şi
aş a să se proaduc ă de dân ş ii cu cur ăţ enie şi fără de patim ă darul postului către Dumnezeu.
Iar num ă rul acestor localnice Soboare, dup ă pomenitul al 5- lea Canon al Soborului1 şi dup ă
al 19- lea la celui al 4- lea şi al 20- lea al Antiohiei s- a pă zit neschimbat, spre a se face
aceste adică de dou ă ori în an. Iar dup ă al 8- lea al celui al 6- lea şi al 6- lea al celui al 7- lea
şi al 26- lea şi 60 şi 104 a Cartaginiei. Şi dup ă 20 şi 21 capul al întâiului titlu a căr ţ ii a 3- a
din Vasilicale sau împu ţ inat, spre a se face odat ă în an Sobor, pentru greut ăţ ile călă toriei, şi
pentru întâmpl ă ri care oprea. Ci şi aceast ă dat ă s- au rânduit de Canon 81 al Soborului din
Cartagina, să se facă la 21 August; Iar cel 61 al acestuia ş i Sobo zice, că în vremea Soborului
49
vezi Prolegome na Sinodului 1, asemene a şi ce osebire are de cel s ă tesc,
vezi la Prolegome n a Soborului ce s - a fă cut în vremea lui Chiprian. Iar
Sinod chiar, este dup ă Vlastar, aduna r e de Arhierei, ce se face, sau pentr u
a se da hot ă râre pentr u buna cinstire de Dumne z e u (şi pentr u buna
rân d uial ă a Bisericii); Sau pentr u a se sur pa vreo vă tă mare ci se fă cuse,
sau urma a se face a bunei cinstiri de Dumne z e u (şi a faptei bune), cu
armele blagocestie.

CANON 38

A tuturor Biserice ş tilor lucruri, Episcop ul aib ă purtare de grij ă ş i


ocârmuia s c ă - le pe ele, fiindu - i Dumn e z e u cercet ă tor. Îns ă s ă nu - i fie
lui cu putin ţ ă a re ş lui ceva din ele, sau rudelor sale a d ă rui cele ale lui
Dumn e z e u . Iar de ar fi s ă raci, deie - le ca unor s ă raci, dar nu sub
pricinuirea acest ora, s ă vând ă cele ale Biericii. [Apost: 41; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 11, 12; Sobor 1 ş i 2: 7; Anghira: 15; Gangr: 7, 8; Antioh: 24,
25; Cartag: 34, 41; Teofil: 1; Chiril: 2]

TÂLCUIRE
Dac ă Episcopului i se încredin ţ ea z ă sufletele oame nilor, că rora toat ă
lumea nu le este vrednic ă , cu mult mai vârtos se cuvine a i se încredin ţ a
lucru rile Bisericii. Pentr u aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te, ca
Episcop ul s ă aib ă purtar e de grij ă pent r u toate lucrurile Bisericii, ori a
mo ş iilor şi a celor nemi ş c ă toare câ ş tiguri, ori a odoarelor şi a celor
mi ş c ă toare, şi s ă le chivernisea sc ă cu fric ă şi cu luare aminte, socotin d,
că, are pe Dumne z e u privitor şi cercet ă tor la chivernisirea acestor a. Îns ă
de ş i are pur ta r e de grij ă şi chivernisirea lor, dar nu are şi voie a şi le
însu ş i lui ş i şi s ă zic ă că este al s ă u vreun lucru din acestea, sau s ă
d ă ruiasc ă rudelor sale lucrurile cele afierosite lui Dumne ze u. Iar dac ă
rudele lui acestea sunt să raci, d ă ie - le şi lor cele spre trebuin ţă , precu m d ă
şi celorlal ţ i s ă raci. Adic ă miluiasc ă - i pe ei chiar ca pe ni ş te să raci, şi nu ca
pe rude. Îns ă miluiasc ă - i pe ei din roduri şi din prod uc t u r ile cele ce în
fiecare an se adun ă din lucrurile Bisericii, iar nu din pricina lor s ă aib ă
voie a vinde vreun lucru din acestea.

Canon 39

Presbiterii, ş i Diaconii, f ă r ă de socotin ţ a Episcop ului nimic s ă


s ă vâr ş easc ă . Că el este c ă ruia i s - au încredin ţ at norodul Domn ului, ş i
de la care s ă se cear ă cuvântul cel pentru suflet ele lor. [Sobor 7: 14;
Loadiki: 57; Cartag: 6, 7, 41, 50]

să se cerceteze însu ş i persoane prin locu ţ iitorii cei ce sunt de fa ţă în Soborul fieş tec ă ri
Eparhii. Porunce ş te îns ă Canonul 40 al celui din Laodicea, ca Episcopii să mearg ă la Soborul
aceasta pentru ca să înve ţ e, şi să se înve ţ e cele cuviincioase. Iar oricare st ă pânitor ar opri a
nu se face Soborul acesta, să se afuriseasc ă dup ă Canonul 6 al Soborului 7. Şi câ ţ i
Mitropoli ţ i s- ar leni la aceasta, sau câ ţ i Episcopi să nă to ş i fiind şi slobozi de neap ă rat ă
purtare de grijă, nu s- ar afla de fa ţă la Soboarele acestea, să se certe frăţ e ş te. Iar dac ă unii
nu vor ară ta celui mai întâi adică Mitropolitului, împiedicarea, pentru care nu au putut a se
înfăţ o ş a la Sobor, să se facă neîmp ă rt ăş i ţ i de că tre ceilal ţ i, şi la singur ă Eparhia lor să se
împ ă rt ăş easc ă , dup ă Canon, 84, 85 din Cartagina, iar Fotie titilu (l) 30 şi cap 8 rânduie ş te,
ca st ă pânitorii cei ce nu vor ară ta Împă ratului (neurmarea lor), să se certe cu prea mari
pedepse. Şi iarăşi la acesta ş i titlu şi cap, zice, că lângă Mitropoli ţ i, să se facă Soboare de
Episcopi, iar lâng ă Patriarhi, să se facă Soboare de Mitropoli ţ i. Şi cum că nu se împotrive ş te
acestui Apostolesc Canon cel, 104 din care vezi la tâlcuirea aceluia.
50
TÂLCUIRE
Apostolescul Canonul acesta rând uie ş te, că Prebiterii, şi Diaconii fă r ă
de socoteal ă şi voia Episcopului lor, nu pot să lucreze nici o slujire
Ieraticeasc ă , atât din acelea ce se cuvin Arhieratice ş tii vrednicii a
Episcop ul ui, cât şi din acelea, a că rora puter e o au ei, prin Taina
Hiroto niei, iar lucrarea lor a o s ă vâr ş i nu pot fă ră de socotin ţ a
Arhiereului. (Acestea îns ă spre pild ă este, adic ă , a nu spovedi, nici ierta pe
cei ce se poc ă iesc, dup ă Canonul 6, 7, 8 al Soborului din Cartagina 67 , a
afierosi lui Dumne z e u pe fecioare, dup ă Canonul 6 al acest uia ş i. A nu
Hirotesi şi atunci Anagnos t, sau Monahi; Şi altele aseme nea.) Fiindc ă , zice,
că Episcopului chiar şi mai cu deosebire, i s- au îndrin ţ a t norod ul lui
Domn ului, şi de la dâns ul mai cu deosebire, ca de al un Pă stor, cu
îndato rire are a i se cere de la Sumne z e u seam ă pentr u sufletele tur m ei
sale.

CANON 40

Fie ară tate însu ş itele lucruri ale Episcop ului (dac ă îns ă ar avea
ale sale), ş i ar ă tate cele Chiriace ş ti. Ca s ă aib ă st ă pânire Episcopul
s ă vâr ş indu - se, pe ale sale c ă rora va voi, ş i cum va voi, a le l ă sa. Şi nu
cu pricinuire de Biserice ş ti lucruri se cade cele ale Episcopului, când
va fi având muiere, ş i copii, sau rudenii sau casnici. Că drept este
înaintea lui Dumne z e u, ş i înaintea oam enilor, ca, nici Biserica s ă
sufere vreo pagub ă , pentru ne ş tiin ţ a lucrurilor Episcop ului, nici
Episcop ul sau rudele lui, cu pricinuirea Bisericii, s ă se jefuias c ă . Sau
ş i se cad ă în vorbe oamenii lui, ş i moartea lui cu oc ă ri s ă se îmbrace.
[Sobor 4: 22; Sobor 6: 35; Antioh: 24; Cartag: 30, 40, 89]

TÂLCUIRE
Dumne z eie ş tii Apostoli nici un lucru cinstin d mai mult decât pe
drep t a t e, rând uiesc în Canonul lor acesta, că se cuvine a fi ar ă tate, atât
lucru rile ce are Episcopul ale sale (de s - ar cuveni câtu ş i de cât să aib ă ale
sale, el care este mort lumii, şi lucrurilor lumii) ori cele ce a câ ş tigat mai -
nainte de a se face Episcop, ori cele ce i- au venit din mo ş tenire, sua din
dar ul rudelor sale. Atât, zic, trebuie a fi ar ă tate lucrurile Episcopului, cât
67 Pentru aceea şi Presbiterii, atât cei neînsura ţ i cât şi cei însura ţ i, prin scrisoare şi dare de
voie iau de la Arhiereu stă pânire de a lega şi a dezlega. Că având aceş tia înlă untru în
Ierosini putere cuprinse, de a lega şi a dezlega pă catele, prin slobozenia aceasta şi Cartea
Arhiereasc ă (Entaltirion) Mai iau şi şi lucrarea acestui Duhovnicesc lucru. Însă mul ţ i Arhierei
nu numai prin scrisoare şi prin o singur ă voie, ci încă şi prin hirotesie fac pe Duhovnice ş tii
Părin ţ i, care lucru este mai bun şi mai sigur, şi nici o necuviin ţă na ş te. Că hirotesia (adică
punerea mâinilor) aceasta este împă t ăşire de Blagoslovenie, dup ă Tarasie, şi dup ă Soborul 7
(şi vezi subînsem narea Canonului 8 al 1) şi de darul Duhovnicesc dup ă faptele Apostolilor,
«Că prin punerea mâinilor Apostolilor zice: Se dă Duhul cel Sfânt.» [nu are trimitere] Şi cu
drept cuvânt este aceasta, atât dup ă cei ce zic că cu putere se cuprinde în Ierosini a lega şi a
dezlega, cât şi dup ă cei ce zic cele din potrivă . Din care unul se vede a fi şi Simeon al
Tesalonicului, că zice (ră spuns ul 11). Că Presbiterii nu au împreun ă cu Hirotonia şi puterea
de a lega şi a dezlega, ci singuri Episcopii. Iar dup ă dare de voie, şi porunca Episcopilor şi
dup ă nevoie, şi ei pot a o lucra. Zice îns ă Canonul 30 al lui Ioan Chitru, că Duhovnicii câ ţ i
vor lua odat ă voia şi alegerea de la Arhiereu ca să mă rturiseasc ă, numai este trebuin ţă a o
mai lua şi de la mo ş tenitorul aceluia. Că cel ce odat ă s- a nă scut, nu poate de dou ă ori a se
naş te. Căci dup ă alt chip pot aceş tia a se lipsi de Darul Duhovnice ş tii slujbe, fără numai de
vor că dea în vreun păcat. Că atunci se caterisesc şi de Ierosini, şi de Epanghelma
Duhovniceasc ă . Drept aceia dup ă Canonul acesta Duhovnici trebuie să aibă Ierosinea lor
lucr ă toare. Iar câ ţ i nu o lucreaz ă pentru oarecare opritoare a lor p ăcate, nici a spovedi nu se
cuvine. Şi câ ţ i o fac aceasta, afar ă de Canoane fac. Şi vezi mai pe larg subînsem narea
Canonul 102 al Soborului 6.
51
şi lucrurile Bisericii, ale Episcopiei, sau ale Mitropoliei. Pentr u care
sfâr ş it? Pentr u ca s ă aib ă Episcopul st ă pânire, când va muri, s ă lase
lucru rile sale 68 la aceia care va voi, şi cu orice fel de schip va voi. Îns ă să
le lase la fe ţ e drept sl ă vitoare, şi nu la eretice ş ti 69 , ca să nu se piar d ă
pent r u pricina lucrurilor Bisericii, lucrurile Episcopului, care se întâm plă
uneori să aib ă muiere (şi vezi Canon 5 Apostolesc) şi copii, sau rude nii, şi
slugi să race, fiindc ă drept este, şi înaintea lui Dumne z e u, şi înaintea
oamenilor, nici Biserica a se p ă gubi de lucrurile sale de că tre rudele sau
poate de că tre îndatorii Episcop ul ui, nefiind osebite lucrurile lui, ci
mestecate cu cele ale Bisericii, nici Episcopul, sau rudele lui, să se
lipseasc ă de lucrurile cele ce se cuvin lor, fiind mestecate cu lucrurile
Bisericii. Nici este drept ca, rudele şi mo ş tenitorii Episcopului să cad ă în
ispite, şi în multe vorbe şi jude ţ u ri, pent r u a osebi lucrurile lui de cele ale
Bisericii, şi din pricina tutur o r acestor a, s ă se juleasc ă pome nirea
mor t ului Episcop, în loc de a se ferici. Deci pentr u ca s ă lipseasc ă toate
gâlcevile acestea, se cuvine Episcopul a avea izvod curat de toate lucrurile
sale, şi dup ă izvodul acesta s ă - şi fac ă testa m e n t (adic ă diat ă ) 70 la moar tea
sa, şi s ă lase, precu m am zis, averea sa la cei ce va voi. (Îns ă cei ce vor
mo ş teni pe Episcop, se cuvine a pl ă ti şi datorie de va avea.) Iar dac ă şi
Episcop ul sau şi oricare alt Cleric, sau şi Diaconi ţă , ar muri fă r ă a face
testa m e n t de lucrurile sale, şi fă r ă a avea mo ş tenitori legiui ţ i, lucrurile
acesto r a, le mo ş tene ş te Biserica aceea la care ei au fost Hirotonisi ţ i, dup ă
legiuirea lui Fotie, Titlul 10 Cap 5, rând uirea 3 a Titlului 2 din Nearale.

CANON 41

Poruncim ca Episcop ul s ă aib ă st ă pânire peste lucrurile Bisericii,


c ă dac ă suflet ele cele scu m p e ale oamenilor lui i s - au încredin ţ at,
apoi cu cât mai mult trebuie de a porunci pentru bani, încât dup ă a lui
st ă pânire toate s ă se ocârmuias c ă , ş i celor ce au trebuin ţ ă prin
Presbiteri ş i Diaconi s ă li se dea cu frica lui Dumn e z e u ş i cu toat ă
evla via. Să se împ ă rt ăş easc ă îns ă ş i el din cel trebuincioa s e (de ar
avea trebuin ţ ă ) la trebuin ţ el e sale cel de nevoie, ş i la ale fra ţ ilor celor
din str ă ini, ca nici într - un chip ei s ă fie lipsi ţ i. Că legea lui Dumn e z e u
a rânduit, ca cei ce stau înaintea Altarului (jertfelnicului) de la
Jertfelnic s ă se hr ă neas c ă . Fiindc ă nici Osta ş ul când va se lipse ş te de
simbria sa, purtând arme asupra potrivnicilor. [Apost: 38; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 12; Antioh: 24, 25; Teofil: 10, 11; Chiril: 2]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta aseme ne a cu cel al 38 - lea d ă Episcopul ui toat ă
st ă pânirea asupr a Biserice ş tilor lucruri, zicând: Poruncim ca Episcopul s ă
aib ă st ă pânire peste lucrurile Bisericii. Căci, dac ă încredin ţă m lui sufletele
cele scu m p e ale oame nilor, că rora toat ă lumea nu este vrednic ă , mult ne -
68 Am zis că cele ce au câş tigat mai- nainte de a se face Episcop să fie ară tate, şi să le lase
unde va voi, pentru că dup ă Canonul 40 al Cartaginei dac ă Episcopii, şi Clericii mai- nainte
fiind să raci, în urm ă au câş tigat în Episcopie sau în Cliros lucruri mi ş că toare, sau
nemi ş că toare, se cade să le lase Bisericii căreia îi slujesc (ci şi din lucrurile ce le vor câş tiga,
din darul cuiva, sau din clironomia rudeasc ă , trebuie să afieroseasc ă Bisericii lor ceea ce
bine vor voi).
69 Fiindc ă Canonul 89 din Cartagina, rânduie ş te ca şi dup ă moartea sa s ă se anatematiseasc ă

Episcopul, care va lăsa mo ş tenitori luişi elini, sau eretici, dar şi Canonul 4 al acestuia ş i
opre ş te pe Episcopi şi pe Clerici de a dă rui lucrurile lor la eretici, mă car şi rudenii ale lor de
ar fi aceş tia.
70 Închipuirea Testament ului vezi - o la sfâr ş itul că r ţ ii.

52
am lipsi, adic ă , nu trebuie a le poru nci, că to ţ i banii şi lucrurile Bisericii,
treb uie a se ocâr m ui dup ă st ă pânirea lui, şi a se împ ă r ţ i la cei sc ă p ă ta ţ i, şi
s ă raci, cu frica lui Dumne z e u, şi cu toat ă evlavia, prin Presbiteri şi
Diaconi 71 . Şi pentr u ce s ă se ocâr m uias c ă acestea, şi s ă se împar t ă prin
ace ş tia? Pentr u ca s ă se p ă zeasc ă pe sine ş i Episcopul, mai pres us de tot
prep u s ul, şi prihana, ca cum că singur el le m ă nânc ă , şi r ă u le
icono mise ş te. De vreme ce se cuvine bine a se îngriji, nu numai înaintea
lui Dumne ze u, ci şi înaintea oamenilor, precu m şi Parimiast ul mai - nainte
a zis, şi Apotolul Pavel în urm ă , şi s ă se p ă zeasc ă pe sine ş i fă r ă poticnire
înaintea tutur o r, şi neprih ă nit întru toate, îns ă zice, şi Episcopul trebuie
s ă primea sc ă din lucrurile Bisericii cheltuielile, atât pent r u trebuin ţ ele
sale cele de nevoie (de nu are ale sale adic ă , ci este să rac) cât şi pent r u
treb uin ţ ele tutur or fra ţ ilor celor str ă ini care ar veni la dâns ul. Încât, dup ă
nici un chip, nici el, nici str ă inii să se lipseasc ă de cele de nevoie. Pentr u
că şi legea lui Dumne z e u por u nce ş te de la Altar s ă se hr ă neasc ă ; adic ă ,
din jertfele cel ce se proad uc la Jertfelnic, Iereii cei ce stau înaintea
Jertfelnicului şi jertfesc 72 . Şi nici un osta ş cândva ridic ă arme asupr a
vrăş ma ş ilor; Adic ă nu merge la r ă zboi, cu a sa cheltuial ă . Vezi îns ă , că
Canon ul zice, cum că Arhiereul se cuvine a cheltui din venitul Bisericii
nu mai în trebuin ţ ele lor cele de nevoie, şi nu în cele de prisos, petreceri,
şi desf ă t ă ri. Şi cum că se cuvine a fi iubitor de str ă ini, şi iubitor de s ă raci,
precu m poru nce ş te fericitul Pavel lui Tit şi lui Timotei s ă fie Arhierei. (1
Timotei 3: 2; Tit 1: 8).

CANON 42

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cu tavle z ă bovin d u - se,


sau cu be ţ ii, ori încet e z e, ori cateris ea s c ă - se. [Apost: 43, 54; Sobor 6:
9, 50; Sobor 7: 22; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]

TÂLCUIRE
Cei Ierosi ţ i se cuvine a fi înainte tutu r o r pild ă vie şi închipuire a
toat ă buna rând uial ă , şi a faptei bune, şi înde m n a r e a c ă tre toat ă facerea
de bine. Dar de vreme ce unii dintr - în ş ii se abat din calea cea dreap t ă a
faptei bune, şi se îndeletnicesc la jucarea cu sor ţ i, adic ă în tavle (pe lâng ă
care se în ţ eleg şi că r ţ ile, şi alte jocuri), înc ă şi în be ţ ii şi în banche t u ri.
Pentr u aceas ta Apostolesc ul Canonul acesta rând uie ş te, ca oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon să îndelet nice ş te întru aceste necinstite
lucru ri, sau s ă înceteze despr e ele, sau s ă se caterisea sc ă de Ierosini.

CANON 43

71 Pentru aceasta şi Iustin Filosoful şi Mucenicul, în a sa a doua Apolighie (răspundere)


pentru creş tini, zice acestea: „Cei avu ţ i şi voind, ficare dup ă bun ă voin ţ a sa, ceea ce voie ş te
dă.” Şi ceea ce se adun ă se învistiere ş te la proestos (stă t ă torul înainte). Şi acesta împarte şi
orfanilor, şi vă duvelor, şi celor lipsi ţ i pentru boal ă, sau pentru alt ă pricin ă, şi celor ce sunt
în legă turi, şi str ă inilor celor ce sunt nemernici ţ i, şi în scurt tuturor celor ce sunt în nevoie
li se face purt ă tor de grijă.
72 Că dup ă Teodorit, care tâlcuie ş te: Stih 6, 7 al Cap 3 al Căr ţ ii celei Levitice ş ti, din Vitele

cele ce se jertfeau (afară numai de arderile de tot), alte m ă dul ă ri adic ă se proaduceau la
jertfelnic precum ră runchii cei doi cu prapurul; seul care era asupra pântecelui, şi asupra
coapselor, şi urechile maiului. Iar celelalte cărnuri se dă deau Preo ţ ilor pentru ca să le
mă nânce (Foaia 971 a Tomului 1 al celor opt Căr ţ i).
53
Ipodiacon ul, sau Cite ţ ul, sau Cânt ă re ţ ul, cele ase m e n ea f ă când,
ori încet e z e ori afurisea s c ă - se. Aş ijderea ş i mireanul. [Apost: 42, 54;
Sobor 6: 9, 50; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta rând uie ş te, ca oricare Ipodiacon, sau Cite ţ , sau
Cânt ă re ţ , face cele aseme ne a, care opre ş te Canonul de mai sus 42, adic ă
care şi joac ă în tavle, sau în c ă r ţ i, sau altele aseme ne a, şi se z ă bove ş te în
be ţ ii, şi în banchet u ri, sau s ă înceteze despr e ni ş te fapte acest fel de
necins te. Ori neîncetâ n d, să se afurisea sc ă . Aşijderea şi mirenii cei ce se
z ă bovesc într u acestea ş i, sau să înceteze despr e ele, sau s ă se osebea sc ă
din adu n ar e a celor credincio ş i.

CANON 44

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cam ă t ă cerând de la cei


ce se îndatore s c de la el, ori încete z e, ori cateris ea s c ă - se. [Sobor 1: 17;
Sobor 6: 10; Laodic: 4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14]

TÂLCUIRE
De a împr u m u t a cineva argint ul s ă u cu dobân d ă , este oprit şi de
legea cea veche. Că zice Dumne ze u în a doua lege (Cap 23) nu vei
că m ă t ă ri fratelui t ă u argintul cu cam ă t ă , şi cam ă t ă de pe mânc ă ri, şi
cam ă t ă de pe tot lucrul. Şi David lă udân d pe cel drept, pe lâng ă celelalte
ale lui fapte bune, şi pe aceasta o adaug ă , zicân d: «Argintul s ă u nu l- a dat
în cam ă t ă .» [Psalm 14: 6] şi dac ă aceasta a fost oprit ă la Iudei, cu mult
mai vârto s este acum oprit ă la noi cre ş tinii 73 . Că zice: «Că mai mare decât
73
Pentru aceasta şi Nearaoa lui Leon porunce ş te, că, de ş i Împă ra ţ ii cei mai - nainte de noi
dobânda pentru împietrirea inimii, şi cruzimea împrum ut ă torilor, noi îns ă am judecat cu
dreptul, să lipseasc ă des ă vâr ş it din petrecerea cre ş tinilor o fapt ă ca aceasta, ca o
necuviincioas ă vie ţ ii lor, şi oprit ă de Dumnezeie ş tile Legi. Pentru aceasta blânde ţ ea noastr ă
porunce ş te, a nu avea cineva voie, cu totul, nici întru o pricin ă a lua dobând ă , ca nu cumva
vrând să pă zim legea omeneasc ă , să călcă m Legea lui Dumnezeu. Ci oricât ă dobând ă ar lua
vreun împrum ut ă tor, să se socoteasc ă în capetele datoriei (Armenonul Cartea 3 Titlul 7). Iar
deş i Sholion al Titlului 2 al Capului 1 al legiuirii lui Fotie zice, că Nearaoa 131 a lui
Iustinian, ce este în Cartea a 5- a Titlul 3 Cap 9 hot ă r ăş te, că, de va lăsa cineva prin
Testament ul să u Dar spre bine cinstitoare pricini (Adică spre sloboziri de robiri
întâmplându - se, spre zidiri de sfinte Biserici; Spre chivernisiri şi hrane de săraci, şi de
orfani ne vrâsnici), poruncim în vreme de ş ase luni dup ă ce s- ar ară ta Testament ul cel de
acest fel, să se dea d ă ruirea aceasta şi pomana la fe ţ ele cărora s- au lăsat. Iar dac ă Epitropii
şi Iconomii testament ului mortului, ar prelungi vremea peste acelea şase luni, şi nu vor da
pomana aceasta, să o dea de aici înainte cu dobând ă , şi cu toat ă legiuita cre ş tere de la
vremea, care a murit cel ce o a lăsat. Dacă Nearaoa aceasta, zic, rânduie ş te aş a, şi Fotie
însu ş i aceasta zice, Titlul 9 Cap 27. Iar Sholiastul Valsamon zice, că se cuvine să mul ţ umi m
Patriarhului Fotie, pentru că bine a tâlcuit, că se cuvine Episcopii şi Clericii să cear ă
dobând ă . Aceasta nici ca decât trebuie să tulbure pe cel ce citeş te. Pentru că Fotie va adic ă
să ceară Clericii dobânzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri, care ei ale lor
împrum u t ea z ă . Pentru că aceasta este fapt ă potrivnic ă Sfintelor Canoane, şi Evangheliei, şi
Dumnezeie ş tii Legi. Ci precum este cu totul ară tat din îns ăş i cuvintele Nearalei, dobând ă
în ţ elege, că trebuie să cear ă, pentru cele suflete ş ti cile las ă cei ce mor la fe ţ e nevoia ş e,
pentru sufleteasca lor mântuire, iar iconimii mor ţ ilor le ţ in ca să le m ă nânce ei, şi
prelungesc vremea dă rii lor. Drept aceea nu se reazeme că mă tarnicii şi ling ă torii de dobânzi
pe cuvintele acestea ale lui Valsamon, că aceste cu adev ă rat toiag de trestie, dup ă Proorocul,
sau mai bine a zice, trestie de sine ş i sfă râmat ă , şi nimic îi ajut ă , ci mai vârtos la pă mânt îi
arunc ă , şi îi oboar ă în pr ă pastia cea de suflet pierz ă toare. Căci, dac ă noi cre ş tinii avem
porunc ă Evangheliceasc ă când împrum ut ă m, să nu n ă d ă jduim că vom lua nici îns ăşi
capetele: «Împrum u ta ţ i nimica nă dă jduind.» [Luca 6: 35] Şi Sirah zice: «De vei împrum u ta,
fii ca cum ai pierdut.» [Sirah 8: 15] cum vom fi ierta ţ i, dac ă luă m şi dobânzi?
54
Biserica este aici.» [Matei 12: 6] Că dac ă de to ţ i cre ş tinii este oprit a se
face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei Ierosi ţ i, şi despr e Clerici,
care se cuvine a fi chip şi pild ă a tot binele? Şi mai ales nevoitorii, şi
post nicii, cei r ă stigni ţ i lumii. Pustnic şi că m ă tarnic, este lucru nepilduit
întru adev ă r, şi neprimit la auzul omenesc. Pentr u aceas ta dar şi
apost olescul Canonul acesta rân d uie ş te, ca oricare Episcop, sau Presbiter,
sau Diacon, împr u m u t â n d banii să i, cere de la dator nicii s ă i dobân d ă , sau
s ă înceteze de la acest r ă u câ ş tig sau s ă se cateriseasc ă , Asemene a de aici
s ă cuvine şi Monahului s ă - şi primeasc ă potrivitele lor cert ă ri, adic ă
afurisire, şi ne împ ă rt ăş ire, cu stator nic ă fă gă duin ţă , că de acum înainte
se vor dep ă rta de ar ă tata, şi vrednica de osândir e călcare de legea aceasta.

CANON 45

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, împreun ă cu ereticii


rugându - se, numai s ă se afurisea s c ă ; Iar de au dat lor voie, ca unor
Clerici a lucra ceva, s ă se cateris ea s c ă . [Apost ol: 65; Sobor 3: 2, 4;
Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon numai împre u n ă s- ar ruga, dar nu şi împreu n ă ar Liturghisi, cu
ereticii, s ă se afuriseasc ă . Că, cel ce împreu n ă se roag ă cu afurisi ţ ii
(precu m acest fel sunt ereticii) trebuie împreu n ă a se afurisi şi el, dup ă
Canon ul 10 al acestor a ş i Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestor a s ă
lucreze vreo slujire, ca Clericii, să se cateriseasc ă . Fiindc ă oricare Cleric va
siliturg hisi (împreu n ă liturg hisi) cu cel caterisit (precum unii ca ace ş tia
sunt şi ereticii, dup ă Canonul 2 şi 4 al Soborului 3) împreu n ă se
caterise ş te şi el, dup ă al 11 - lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să - i
urâm şi s ă ne întoarce m fe ţ ele despr e ei, dar nu cândva şi s ă ne rug ă m
împreu n ă cu ei, sau s ă iert ă m lor a lucra vreo slujire Bisericeasc ă , ori ca
ni ş te Clerici, ori ca ni ş te Ierei.

CANON 46

„Episcop ul, sau Presbiterul, eretice s c bote z primind, sau jertf ă , a


se caterisi poruncim. Că ce congl ă suire este lui Hristos cu veliar? Sau
ce parte Credincio s ul ui cu necredinci o s ul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7;
Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15 <? > ]

TÂLCUIRE
Drept sl ă vitorii cre ş tini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a
le urî. Iar mai vârtos însu ş i ereticii se cuvine a se must r a şi a se în ţ elep ţ i
de că tre Episcopi şi Presbiteri, doar cumva vor în ţ elege şi se vor întoarce,
din ră t ă cirea lor. Pentru aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te, că, oricare
Episcop, sau Presbiter, ar primi ca de drept şi adev ă rat botez ul ereticilor 74

74 Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a st ă tut Episcop al Carhidonului, şi


tot Soborul cel dimprejurul să u, cel de optzeci şi patru de Episcopi, ce s- au adunat în
Carhidon, urmând Apostolescului acestuia Canon car leap ă d ă botezul ereticilor de obş te,
încă şi Apostolescului Canon 68 celui ce zice, că cei de eretici boteza ţ i sau hirotonisi ţ i, este
cu neputin ţă , a fi ori creş tini, ori Clerici. Urmând ei zic, Canoanelor acestora, au aş ezat
Canon prin care leapă d ă botezul ereticilor, şi al Shismaticilor împreun ă . Dovedindu - o
aceasta, şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostoleasc ă: «Un
Domn, o Credin ţă, un Botez» [Efeseni 4]. Că dac ă, zic ei, una este Catoliceasca Biserică, şi
55
sau jertfa ceea ce se proad uce de dân ş ii. Unul ca acesta, poru nci m ca să
se cateriseasc ă . Fiindc ă ce congl ă suire are Hristos cu diavolul? Sau ce
parte are credincios ul cu cel necredincios? Că ci cei ce primesc cele de
că tre eretici, sau şi ei au aceea ş i socoteli al acelora, sau cel pu ţ in nu au
osâr die spre a- i scoate pe dân ş ii din cacodoxia lor. Că cei ce bine voiesc
(adic ă se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a- i mus tr a pe ei ca să
lepede eresul lor cel cacodox şi r ă t ă cit.

CANON 47

unul este Botezul cel adevă rat, cum poate fi adev ă rat botezul ereticilor, şi al Shismaticilor,
de vreme ce ei nu sunt înlă untru în Biserica cea Catoliceasc ă ci s- au rupt dintr - însa prin
eres? Iar de este adevă rat botezul ereticilor şi al shismaticilor, şi este adevă rat şi cel al
drept slăvitoarei şi al Catolice ş tii Biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strig ă, ci
dou ă. Care este prea cu necuviin ţă. Adaug ă îns ă ei şi aceasta, că socoteala aceasta, de a nu
primi botezul ereticilor, ne este nou ă şi proasp ă t ă a lor, ci veche, şi de cei mai dinainte ai
lor cercat ă . Canonul acestui Sobor şi Sfântul a toat ă lumea al 6- lea Sobor (cu Canonul al
doilea) l- au pecetluit. Şi de unde mai- nainte era canon de localnic şi particularnic Sobor,
acum este Canon de a toat ă lumea Sobor, ca unul ce de acesta s- a pecetluit. Într- un glas cu
sfântul Chiprian şi cu Soborul cel de lâng ă el, şi Firmilian cel ce a st ă tut Exarh al Soborului
celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul să u Canon, îl nume ş te al să u, ca pe unul ce
era Episcop al Chesariei), strig ă şi leap ă d ă botezul ereticilor. Că scriind către sfântul
Chiprian, zice acestea, dar cine, mă car de ar fi ajuns şi la vârful săvâr ş irii şi al în ţ elepciunii,
poate a se întă ri, şi a crede, că singur ă suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi,
este destul ă spre iertarea p ăcatelor, şi spre sfin ţ enia Botezului, de nu este adic ă drept
slăvitori, şi acela ce boteaz ă ? Citeş te toat ă Epistolia acestuia, care se află în cartea cea
pentru cei ce au Patriarheisit în Ierusalim (Cartea 1, Cap 16, paragraf 4) de nevoie fiind la
aceast ă pricin ă . Să une ş te la aceast ă socoteal ă şi marele Vasilie, pe ale cărui Canoane
aşijderea le- a pecetluit cel al 6- lea Sobor a toat ă lumea (în Canonul 2) că ad ă ugând în
întâiul să u Canon a zice, care botezuri sunt primite, şi care neprimite, în dou ă le împarte pe
acestea, zicând: Că, botezul ereticilor: Adică al celor cu totul desp ă r ţ i ţ i de Biseric ă, şi care
dup ă îns ăşi Credin ţ a sunt osebi ţ i de cei drept slăvitori, şi a cărora osebire prive ş te dea
dreptul la Credin ţ a cea întru Dumnezeu, s- au p ărut bine cuvântat ă pricin ă celor din început
cu totul a se lepă da. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adic ă a fi de cuviin ţă de către
Soborul cel de lâng ă Chiprian, şi Firmilian al nostru, să se lepede şi acesta; fiindc ă
shismaticii cei ce se numesc cura ţ i zic, şi înfrâna ţ i, şi de sac purt ă tori, şi Idroparastatii
(adică cei ce săvâr ş esc Liturghia numai cu ap ă), şi al ţ ii, sau desp ă r ţ it la început de Biserică,
şi desp ă r ţ indu - se numai aveau în sine şi Darului Duhului Sfânt, fiindc ă darea acestuia se
tăiase. Pentru aceea ca niş te mireni făcându - se, nici dar Duhovnicesc aveau, nici st ă pânire
de a boteza, sau a hirotonisi; Şi dup ă urmare cei ce se botezau de dân ş ii, ca de mireni
botezându - se, au poruncit să se boteze cu adevă ratul Botez al Bisericii cei Catolice ş ti; dar
îns ă fiindc ă s- au socotit de cuviin ţă de că tre oarecare Părin ţ i ai Aisiei, să fie primit Botezul
schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însă însemneaz ă , că Botezul
Schismaticilor, care în întâiul să u Canon îl prime ş te marele Vasilie, în cel 47 al să u îl
leap ă d ă , zicând, noi cu un cuvânt, pe cei cura ţ i, şi înfrânatici, şi de sac purt ă tori, pe to ţ i îi
Botez ă m. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este şi
la Romani, cuvântul nostru însă să aib ă putere de a strica adic ă pe Botezul acestora. Drept
aceea dacă pe Botezul schismaticilor îl stric ă marele Vasilie, pentru că le lipseau săvâr ş itul
Dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. Iar în Canonul
al 20 al să u hot ă râtor zice, că pe eretici nu- i prime ş te Biserica, fă ră a- i boteza. Aceasta ş i
socotin ţă o are şi marele Atanasie, şi pe ale acestuia cuvinte le- a pecetluit Soborul al 6- lea
că zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăşi
plinirea Tainei, a Botezului zic. Căci, dac ă deplinirea prin Botez se dă în Numele Tat ălui, şi
al Fiului, iar Arienii nu zic tat ă adevă rat, fiindc ă tăgă duiesc pe întocmai fiin ţ a cea dintr -
însul, tăgă duiesc îns ă şi pe Adevă ratul Fiu, şi pe altul din nou plă smuindu - l cu nălucirea lor
zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se dă de dân ş ii,
nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi se vede adic ă dup ă masc ă , că este Botez, dar cu
adev ă rul nici un ajutor are către credin ţă , şi către buna cinstire. Că nu cel ce zice Doamne,
acela dă şi pe adevă ratul Botez, ci cel ce zice şi cheam ă Numelui, şi care are şi Credin ţă
dreapt ă . Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor să Boteze chiar numai,
56
Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez dup ă adev ă r, de - l
va bote za din început, sau pe cel spurcat de c ă tre cei necin s tit ori de
Dumn e z e u , de nu îl va bote za, s ă se caterisea s c ă . Ca unul ce - ş i bate
joc de Crucea, ş i de Moartea Domnului, ş i nu oseb e ş te pe Ierei de
c ă tre minciun oi erei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid:
1]

TÂLCUIRE
Un Botez este Predanisit nou ă Dreptsl ă vitorilor Cre ş tini atât de
Domn ul nostr u, cât şi de Dumne zeie ş tii Apostoli, şi sfin ţ ii Pă rin ţ i. Fiindc ă
una au st ă tut şi Crucea şi Moartea Domnului, într u a că rora închipuire se

ci mai întâi le- a zis să înve ţ e pe cei ce vor să se Boteze, şi aşa să - i Boteze în Numele
Tată lui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facă Credin ţ a dreapt ă din învăţă tur ă ,
şi cu dreapt ă Credin ţă să se adauge săvâr ş irea Botezului. Pentru aceasta şi multe alte
eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindc ă nu le cuget ă acestea drept, nici
Credin ţ a o au să nă toas ă , şi nefolositor au şi pe botezul cel dat de dân ş ii, fiind lipsi ţ i de
buna Cinstire. Drept aceea urmeaz ă , că cel ce se strope ş te de dân ş ii, mai mult se spurc ă cu
pă gân ă tatea, decât se izbă veş te de ea. Deci şi cei ce cuget ă cele al Arienilor, m ăcar de şi
citesc cele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la Botez, îns ă ame ţ esc pe cei ce iau Botez de
la dân ş ii, fiindc ă sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilal ţ i eretici. Dar şi Teologul
Grigorie întru un glas, cu sfin ţ ii cei mai- nainte zi şi, zice în cuvântul cel la sfântul Botez,
către Arieni, sau şi că tre macedonieni întinzând u - se, care se Catehiseau.” Iar de şchiop ă tezi
încă, şi nu prime ş ti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului, caut ă pe altul să te boteze,
sau mai bine zice, să te înece în apa Botezului, fiindc ă eu nu am voie a desp ă r ţ i
Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, de Dumnezeirea Tatălui, şi a te face mort, în vreme ce se
cuvine a doua oar ă a te na ş te prin Botez. Încât nici darul Botezului să - l aib ă, nici pe
nă dejdea care se na ş te prin Botez, perzând în pu ţ inele silaviri ale celui de o fiin ţă şi de
asemenea fiin ţă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din
aceasta, şi pe sine ţ i te lipse ş ti de deplinirea cea prin Botez. Zice încă şi Dumnezeiescul
Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te am ă geasc ă pe tine o ascult ă torule
adun ă rile ereticilor, că au Botez dar nu luminare. Şi se boteaz ă cu trupul, iar cu sufletul nu
se lumineaz ă .” Ci şi sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic d ă
sfin ţ enie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul
celor ră u cinstitori de Dumnezeu, nu sfin ţ e ş te.” Acestea aşa zicându - se, cu dreptate s- ar
nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toat ă lumea Sobor al 2- lea şi al 7- lea canon a să u, încă
şi cel al 6 a toat ă lumea Sobor în canonul 95 al să u, nu a lepă dat botezul tuturor ereticilor,
dup ă Apostole ş tile canoanele acestea şi dup ă Soborul cel de lâng ă sfântul Ciprian, şi dup ă
to ţ i ceilal ţ i mari de Dumnezeu în ţ elep ţ i ţ i Părin ţ i mai sus pomeni ţ i, ale că rora conscripturi,
însu ş i acest al 6- lea a toat ă lumea Sobor, precum am zis, în al 2- lea canon al să u, l- a
pecetluit, ci al altor eretici le- au primit botezul, iar al altora nu? Pentru ca să se facă dar
lesne de în ţ eles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuin ţă a şti cineva mai- nainte, că
dou ă feluri de chivernisire, şi de îndreptare, se p ă zesc în Biserica lui Hristos. Un fel se
nume ş te scump ă tatea, iar celălalt, se nume ş te iconomie şi pogor ă mânt. Cu care
chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul.
Deci sfin ţ ii Apostoli în Canoanele lor cel mai- nainte zice, şi to ţ i pomeni ţ ii sfin ţ i, au
întrebuin ţ at scum p ă tatea, şi pentru aceasta des ă vâr ş it leap ă d ă botezul ereticilor; Iar
Soborele acestea dou ă de toat ă lumea, au întrebuin ţ at iconomia, şi botezul Arienilor şi al
Macedonenilor l- au primit, şi al altora; Iar pe al Evnomianilor, şi al altora încă, nu l- au
primit. Pentru că, mai ales în vremea Soborului al 2- lea Arienii şi Macedonenii erau în
putere, şi nu numai că erau mul ţ i întru mul ţ ime, ci aveau şi mari puteri lângă împ ă ra ţ i, şi pe
lângă st ă pânitori, se aflau şi la senat. Drept aceea, întâi pentru ca să - i trag ă la dreapta
slăvire, şi să - i îndep ă rteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să - i
sălbă ticeasc ă asupra Bisericii, şi asupra cre ş tinilor, şi ră ul mai ră u să se facă, au iconomisit
lucrul aş a, Dumnezeie ş tii Părin ţ i aceia iconomisindu - şi cuvintele lor cu judecat ă [Psalm
111: 5]. Şi s- au pogorât a primi botezul lor. Iar cum că, acestea nu le zicem de la sine - ne, şi
cu cuvinte goale, m ă rturii sunt la aceasta la aceş ti doi mari Părin ţ i, Vasilie zic, şi Grigorie.
Că marele Vasilie, temându - se de împ ă r ă te ş tile şi dreg ă tore ş tile puteri, ale lupt ă torilor
Duhului, şi îngrijindu - se ca nu cumva să năvăleasc ă , asupra Bisericii Chesariei, care atunci
era Finix singur înfiin ţ at al ortodoxiei, au întrebuin ţ at iconomia, şi pân ă la destul ă vreme nu
nume ară tat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. Iar marele Grigorie vrând a ară ta puterile şi
sălbă ticia Arienilor, şi Macedonienilor, în însu ş i recomend uitor ul cuvânt ce îl face către cei
57
face Botezul. Pentr u aceasta Apostolesc ul Canonul acesta rânduie ş te, că,
oricare Episcop, sau Presbiter, ar boteza de al doilea din începu t şi de
iznoav ă , ca pe un des ă vâr ş it nebote z a t, pe cel ce cu adev ă rat sau boteza t
dup ă a ş ez ă mân t ul Domn ul ui, şi al Apostolilor, şi al Dumne z eie ş tilor
Pă rin ţ i, fă r ă de schimba r e, adic ă , precu m se boteaz ă Dreptsl ă vitorii
Cre ş tini, unul ca acesta s ă se caterisea sc ă . De vreme ce cu acest al doilea
de nou botez, a doua oar ă r ă stigne ş te şi pilduie ş te pe Fiul lui Dumne z e u;
Care lucru, zice Pavel, că este cu neputin ţă . Şi îndoie ş te Moartea
Domn ului, pe care moar te mai mult nu - l st ă pâne ş te, dup ă acesta ş i
Pavel 75 . Aşijderea şi oricare Episcop, sau Presbiter nu ar botez a cu Botezul
Catolice ş tii şi Dreptsl ă vitoarei Biserici pe cel spurcat, adic ă pe cel bote za t

150 Episcopi ai acestui 2 a toat ă lumea Sobor, zice, pentru dân ş ii acestea: „Cu adev ă rat fiare
cumplite au că zut asupra Bisericii, care nici dup ă însemnearea noastr ă cru ţ ându - ne, ci
neru ş inându - se a fi decât vremea mai puternici. Unde arat ă , că şi cu toate că împ ă ratul era
drept slăvitor, şi cu toate că drept slăvirea s- a înfăţ iş at, şi Sobor de toat ă lumea asupra lor
s- a făcut, îns ă ei încă erau grei şi sălbatici asupra dreptei slăviri, şi mai puternici decât
creş tinii. Au zis îns ă şi mai sus marele Vasilie, că, Botezul celor cura ţ i (adică al Navatianilor)
pe care l- au primit şi al 2- lea şi al 6- lea Sobor (l- au primit pentru iconomia celor mul ţ i)
căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu Soborul al 6- lea ne s- ar fi împotrivit şi
luiş i, şi Soborului al 2- lea de toat ă lumea, primind el Botezul oarec ă ror eretici, şi canoanele
lui Vasilie pecetluindu - se (adică înt ă rindu - se), care în canonul 1 şi în cel 47 des ă vâr ş it
stric ă botezul ereticilor? Au doar ă nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce să nu
facă osebire, şi să zică, că pecetluie ş te pe toate celelalte canoane ale lui, afar ă numai de cel
1 şi 47? Arătat este dar, că, au lăsat să în ţ elegem noi, că marele Vasilie întrebuin ţ ea z ă
scum p ă tatea, iar el, şi cel al 2 a toat ă lumea u întrebuin ţ at iconoia, şi aşa nu se vede vreo
împotriv ă zicere, sau împotriv ă întredân ş ii, şi cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea
mai întâi şi pe Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretici l- a prinit, şi
al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au st ă tut şi a doua pricin ă , pentru care a
făcut aş a. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al că ror Botez le- au primit Soboarele acestea,
pă zeau neschimbat felul, şi materia Botezului ortodoc ş ilor, şi se Botezau dup ă forma
Catolice ş tii Biserici; Iar ereticii aceia, al că rora Botez nu l- au primit, au schimbat săvâr ş irea
Botezului şi o au stricat, adică chipul felului, să zicem aşa, chiemarea, sau întrebuin ţ area
materiei, adică a afund ă rilor şi a ieşirilor din ap ă. Şi cum că aceasta a stă tut pricina, martori
vrednici de credin ţă sunt, mai întâi însu ş i cuvintele canonului al 7 al Soborului 2. Că pentru
ce alta, Botezul Evnomianilor, şi al Savelianilor nu l- au primit, iar pe al Arienilor şi al
Macedonenilor l- au primit, de vreme ce de o potriv ă, şi Evnomianii, şi Arienii, şi
Macedonenii sunt cu totul cumpli ţ i eretici? (Fiindc ă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra
Dumnezeirii a unuia nă scut Fiului Tat ă lui, zicându - l pe el zidire a Tat ă lui, şi slujitor
precum se vede în cuvântul al 2- lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Şi asemenea
ca Macedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându - l pe el că este al treilea cu firea
dup ă Tată l, precum se vede aceasta în cuvântul al 3- lea al marelui Vasilie cel asupra lui
Evnomie.) Şi savelianii, şi arianii, sunt întocmai dup ă eresuri, precum zice Teologul
Grigorie.” Întocmai este spre pă gân ă tate, şi saveliane ş te a împreuna, şi ariene ş te a desp ă r ţ i,
cea întâi adică cu fa ţ a, iar cea a doua, cu firile. Şi iarăşi, că ră ul în amândou ă este de- o
potrivă , m ă car de şi se află în cele potrivnice. Şi socoteala lui Savelie introduce Iudaismul,
dup ă sfin ţ itul Fotie, iar cea a lui Arie, bagă pe Elinismu? Pentru ce dar cei ce sunt
deopotrivă dup ă eresuri, nu s- au primit deopotriv ă de că tre Sobor? Arătat este, că Arienii,
şi Macedonieni se botezau fără schimbare, ca şi dreptsl ă vitorii, în trei afund ă ri, şi în trei
scoateri, şi în trei chem ă ri ale Sfintei Treimi, fără a schimba nici felul chem ă rilor nici
materia apei. (Că mă car de şi arianul Ualie a pus lege ca botezul să se facă întru o afundare,
precum zice Dositei la Dodecavivlion foaia 86 îns ă legea aceasta nu s- a ascultat, nici s- a
înt ă rit, ci a ră mas nelucr ă toare la Arieni. Fiindc ă nici pomenire de aceasta cât de pu ţ in
canonul nu face, întru cele ce pomene ş te botezul ereticilor, nici Zonara, sau Valsamon, sau
Aristin, sau Anonimul (cel nenumit) Tâlcuitorii Canoanelor o zic aceasta. Şi m ăcar de au
schimbat arianii şi chem ă rile botezului dup ă Chedrino, şi dup ă acesta ş i Dositei, zicând în
Numele Tatălui celui mai mare, şi al Fiului celui mai mic, şi al Sfântului Duh celui şi mai
mic; Dar nu au făcut schimbarea aceasta înaintea Soborului al 2- lea ci în urm ă , precum
acesta ş i Dositei zice.) Iar evnomianii schimbând chipul materiei botezului, numai într - o
afundare se botezau; Precum însăşi cuvintele ce le are Canonul arat ă anume: „Că pe
evnomiani, zice, care întru o afundare se boteaz ă şi cel: Precum şi savelianii chipul materiei
botezului, adică pe cele trei chem ă ri stricându - le, învăţ a, că Tat ăl, şi Fiul, şi Duhul sunt o
58
de că tre necinstitorii de Dumn e z e u, adic ă de eretici, s ă se cateriseasc ă .
Fiindc ă batjocore ş te Crucea, şi Moartea Domnul ui, r ă u şi cu gre ş eal ă
socotin d, că spurcat ul şi pâng ă ritul bote z ul ereticilor, este în închipuirea
Crucii şi a Mor ţ ii Domnul ui, care nu este, şi pentr u aceasta îl prime ş te pe
el, şi îl are aseme nea cu Botezul drept sl ă vitorilor. Şi pe lâng ă acestea,
fiindc ă nu osebe ş te pe adev ă ra ţ ii Iereii Dreptsl ă vitorilor, din mincino ş ii
Iereii ereticilor. Ce deopo t riv ă pe amân d oi ca pe ni ş te adev ă ra ţ i îi
prime ş te. Că nici urâtul botez al ereticilor face cre ş tini adev ă ra ţ i pe cei ce
întru dâns ul se botea z ă , nici hiroto nia lor face adev ă ra ţ i Ierei pe cei ce se
hiroto nicesc de dân ş ii, dup ă Apostolescul Canon 68. Îns ă însem n ea z ă că,
precu m am zis, întru închipuirea Crucii şi a Mor ţ ii Domnului se face

fa ţă. Iar cum că se boteza dup ă chipul botezului Bisericii ereticii aceia al cărora botez
Soborul l- a primit, martor este şi Zonara tâlcuitorului Canoanelor. Că citind Canonul al 7-
lea al Soborului 2 acestea zice anume.” Nu se boteaz ă dar de al doilea aceş tia, căci despre
sfântul Botez la nimic se osebesc de noi, ci întocmai se boteaz ă . Şi cum că dimpotriv ă , nu
dup ă forma Botezului Bisericii, se botezau ereticii aceia, al că rora botez nu l- au primit,
martor este iarăşi acesta ş i Zonara zicând: „Aceş tia dar, şi to ţ i ceilal ţ i eretici a se boteza
sfin ţ ii Părin ţ i au legiuit. Că ori nu s- au norocit de Dumnezeiescul Botez, sau norocindu - se,
nu drept nici dup ă chipul dreptsl ă vitoarei Biserici, s- au norocit de el. Deci pentru că ereticii
aceea pă zeau chipul Apostolescului Botez, Canoanele acelor dou ă Soboare, i- au primit ca
boteza ţ i. Şi nu numai pentru aceasta, ci şi pentru iconomie, precum am zis. Că de le- ar fi
lipsit iconomia, negre ş it nu ar fi st ă tut împotriva Apostole ş tilor Canoane, care poruncesc
dimpotriv ă , adică să nu primim botezul ereticilor. Toat ă Teoria, care pân ă acum o am făcut
aici, nu este aici de prisos, mai ales este şi prea de nevoie, de ob ş te adică pentru toat ă
vremea, iar mai ales pentru ziua de ast ă zi, pentru gâlceava cea mare, şi prigonirea cea
mult ă , ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai între noi, şi Latini, ci şi între noi, şi
între cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmând celor zise fiindc ă locul Apostolescului Canon
o cere, zicem, că botezul Latinilor este minciunonu mit botez. Şi pentru aceasta, nici dup ă
cuvântul am ă run ţ imei este primit, nici dup ă cuvântul iconomiei. Nu este primit dup ă
cuvântul am ă run ţ imei, întâi pentru că sunt eretici. Şi cum că Latinii sunt eretici nici o
trebuin ţă este acum să ară t ă m, vreo dovad ă . Că însu ş i aceasta, că avem atâta ur ă, şi atât
întoarcere, iată atâtea veacuri, despre dân ş ii, este ară tat ă dovad ă , că ca pre niş te eretici îi
urâm, adică precum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei lupt ă tori de Duh.
Dar de ar pofti cineva a în ţ elege şi din Căr ţi eresurile lor, acestea le va afla toate, în Căr ţ ile
preasfânt ului Patriarh al Ierusalimului chir Dositei biciul papista ş ilor, cu prea în ţ eleptele lor
surp ă ri. Îns ă în destul ă ştiin ţă poate să ia şi din cărticica în ţ eleptului Miniat cea numit ă
piatra smintelii. Ajung ă îns ă câte despre dân ş ii sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25
cea în Floren ţ ia) de fa ţă a zis aş a: Noi pentru nimic ă alta ne- am dezbinat de Latini, decât
pentru că sunt, nu numai shismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine m ă car a ne
uni cu dân ş ii. Încă şi marele Eclesiarh Silvestru zicea: „Osebirea Latinilor, este eres, şi aş a o
au avut cei mai - nainte de noi. Deci mă rturisit fiind, că Latinii sunt prea vechi eretici, mai
întâi îndat ă din aceasta sunt neboteza ţ i, dup ă marele Vasilie de mai sus şi dup ă Chiprian şi
Firmilian sfin ţ i ţ ii cei mai- nainte de el; Pentru că mireni făcându - se ei, fiindc ă s- au rupt din
dreptsl ă vitoarea Biserică, numai au cu sine ş i pe Darul Sfântului Duh, prin care
dreptsl ă vitorii Ierei săvâr ş esc Tainele. Aceasta este o dovad ă , care este atât de mare şi ne
împotriv ă zis ă, cât sunt mari, şi că rora nu li se poate zice împotriv ă, şi Canoanele marelui
Vasilie, şi ale Ieromartirului Ciprian, fiindc ă au luat, şi mai ales au înt ă rire de la Sfântul a
toat ă lumea al 6- lea Sobor. Al doilea Latinii sunt neboteza ţ i, pentru că nu pă zesc cele trei
afund ă ri la cel ce se boteaz ă , precum din început au primit de la sfin ţ ii Apostoli
dreptsl ă vitoarea Biserică. Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând Apostolescul Botez,
întrebuin ţ au turnare, adic ă pu ţ in ă ap ă pe cre ş tetul copilului turnând. Care încă şi acum pe
la oarecare locuri se lucreaz ă . Iar cei mai mul ţ i cu o legă tur ă de peri de porc, de trei ori
arunc ă pu ţ ine pică turi de ap ă pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, precum au vestit
nou ă de acolo întorcându - se la noi oarecine, că pu ţ in bumbac (care fieş tecine poate ş ti cât ă
ap ă au ridicat bumbacul) zice, împlântând u - l în ap ă, ung cu acela pe copil, şi aş a îl boteaz ă .
Deci, neboteza ţ i sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afund ă ri şi scoateri, dup ă
Apostoleasca predanisire. Pentru aceste trei afund ă ri, cât sunt de nevoie şi de neap ă rate,
spre deplinirea botezului, nu zicem. Cel ce pofte ş te, ceteasc ă, ci dup ă toat ă nevoia ceteasc ă
Cartea prea mult învăţ atului, şi prea în ţ eleptului Evstratie Arghentios. Ci şi noi la
Apostolescul Canonul al 50- lea vom zice, cât ă trebuin ţă de acum cere. Iar dac ă oarecare
dintre însu ş i Latinii şi dintre cei ce cuget ă Latine ş te, ar propune cele trei chem ă ri ale Sfintei
59
sfânt ul Botez. Că zice Pavel: «Câ ţ i în Hristos ne - am Botezat, într u
Moartea lui ne - am bote za t. Şi împreu n ă cu dâns ul dar ne - am îngropat
prin Botez întru moar te» [Romani 6: 3] şi, împreu n ă s ă di ţ i ne - am fă cut,
cu asem ă narea Mor ţ ii lui. Dar şi Crucea Botez s - a numit de că tre Domnul,
dup ă Hrisos to m, care zice: «Botezul, cu care Eu m ă Botez, vă ve ţ i boteza.»
[Matei 20: 22, 23] Şi iar ăş i «cu Botez am a m ă bote za, şi cum m ă
strâ m t o r e z, pân ă ce se va sfâr ş i!» [Luca 12: 50]

CANON 48

Treimi, nu trebuie a se face să au uitat cele ce au auzit mai sus de la sfin ţ itul Firmilian, şi de
la marele Atanasie; Cum că sunt adică nelucr ă toare Dumnezeie ş tile numele acelea din gura
ereticilor sco ţ ându - se. Pentru că de nu ar fi aceasta, negre ş it ar trebui să credem, că şi
bă borni ţ ile fac minuni, fiindc ă descânt ă cu Dumnezeie ş tile nume; Deci când Latinii, şi ca
niş te eretici Botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel încep ă tor des ă vâr ş iri, şi pe
lângă aceasta, au ră sturnat şi Apostolescul Botezul acelor trei afund ă ri. Deci, zic, cei ce
primesc stropirea Latinilor, socoteasc ă ce au să răspund ă , la st ă pânirea acestui Apostolesc
Canon, încă şi la a celui dup ă acesta adică al 47- lea! Ştiu ce propun nenumi ţ ii ap ă r ă tori ai
Latinescului minciunobotez. Că propun că obi ş nuia Biserica noastr ă a- i primi cu ungerea
sfântului Mir pe cei ce din Latini se întorceau. Şi că s află şi oarecare rânduial ă tip ă rit ă, care
arat ă în ce chip să - i primim. Şi că tre acestea chiar şi cu dreptate ră spunde m acestea. Cum
că ajunge că mă rturise ş ti, că cu Mir îi primeau; apoi, eretici sunt. Că pentru ce cu Mir dac ă
nu ereau eretici? Deci eretici fiind mă rturisite, nu este de crezut, că dreptsl ă vitoarea şi
Apostoleasca Biserică, ar fi vrut cu dinadinsul să strice Apostole ş tile şi Sobornice ş tile
Canoanele acestea, ca mai sus le- am însemnat. Ci precum se vede, şi precum de cuviin ţă
este a crede, că oarecare mare iconomie au vrut să întrebuin ţ eze pentru Latini Biserica,
având şi pild ă prav ăţ ului să u pe acel mare şi sfânt al doilea de toat ă lumea Sobor. Că au
iconomisit Soborul al 2- lea precum am zis, şi a primit botezul Arianilor, şi al
Macedonienilor, cu pravăţ ul şi cu nă dejdea întoarcerii acelora şi a cuno ş tin ţ ei, pentru ca să
nu se facă fiar ă mai sălbatic ă asupra Bisericii, fiindc ă era mul ţ ime prea mult ă, şi puternici
întru lucră rile cele din afar ă. Şi au nimerit prav ăţ ul acesta şi nă dejdea. Pentru că cu
iconomia aceasta şi mai blânzi s- au făcut aceia către cei dreptsl ă vitori, şi atâ ţ ia s- au întors
la buna cinstire, încât, în pu ţ in, ori des ă vâr ş it au lipsit, ori prea pu ţ ini au ră mas. Deci şi cei
mai - nainte de noi asemenea au iconomisit, şi au primit botezul Latinilor, mai ales dup ă
chipul cel al doilea. Pentru că Papismos ul atunci era îndricul să u, şi toate puterile
împ ă ra ţ ilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împ ă răţ ia noastr ă îşi da duhul. Drept aceea
de nevoie era, că de nu s- ar fi făcut iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele
apusene ş ti asupra celor ră s ă ritene ş ti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenum ă rate ră ut ăţ i
le- ar fi făcut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindc ă au pus asupra
noastr ă Dumnezeiasc ă pronie, acest fel de pă zitori care şi îns ăşi trufa ş ilor acelora
des ă vâr ş it le- au smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastr ă poate turbarea
Papismosului, ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are mă suri şi hotare, şi nu este veş nică
şi nehot ă rât ă . Pentru aceasta şi Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva dup ă iconomie,
nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (Tâlcuirea la
cap 5 stih 11 că tre Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea
că tre Atanasie, nici (socoteala) cea str ă ină primindu - o, nici pe a noastr ă stricându - o, care
cu adevă rat ar fi rea iconomie. Aşa zic şi eu. Cu adev ă rat rea iconomie este aceasta, când
printr - însa, nici pe Latini putem ai întaorce, şi noi călcă m scump ă tatea sfin ţ itelor Canoane,
şi primim minciunobote z ul ereticilor.” Că a iconomisi se cuvine unde nu se face călcare de
lege, zice Dumnezeiescul Hrisostom. Iar cum că cu iconomie s- au făcut închipuirea aceea,
dintru aceasta este ară tat, că pân ă atunci răsă ritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau.
Precum o mă rturise ş te aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei; Care s- a făcut la
anul de la Hristos 1215 că zice acesta în Canonul 4 că ră să ritenii nu Liturghiseau, acolo,
unde mai- nainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi făcut mai- nainte apă sfânt ă , spre
cur ăţ ire. Şi apoi zice, că Răsăritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Biserica
Răsăritului, adic ă ca pe unii ce nu aveau botez sfânt şi Apostolesc. Dodecavivlion a lui
Dositei foaia 8, 24. Deci, când pân ă atunci, dup ă m ă rturia a însu ş i vrăjma ş ilor, Răsăritenii îi
botezau, ară tat este, că în urm ă pentru mare iconomie au întrebuin ţ at chipul Mirului,
fiindc ă nu folosea slăbiciunii cei mai de pe urm ă a neamului nostru, să a ţ â ţ e mai mult
mânia Papismos ului, şi cu aceasta încă, fiindc ă atunci surpaser ă şi stricaser ă toate cele ră u
60
Dac ă vreun mirean pe a sa muiere lep ă dându - o pe alta va lua,
sau pe cea de altul lep ă dat ă , s ă se afurisea s c ă 76 . [Sobor 6: 87; Anghira:
20; Cartag: 113; Vasilie: 9, 21, 35, 77]

TÂLCUIRE
Fiindc ă şi Domnul a por uncit în Evanghelie, că oricare îşi va lă sa
muierea sa, fă r ă cuvânt de curvie, o face pe ea s ă precurveasc ă [Matei 5:
32; 19: 7]. Şi oricare va lua pe cea lă sat ă , preacurve ş te. Pentr u aceasta şi
Dumne z eie ş tii Apostoli urmâ n d rând uirii Domnul ui, zic întru acest Canon
al lor: oricare mirean îşi va desp ă r ţ i muierea sa fă r ă cuvânt de curvie,
adic ă de preacurvie (că Evanghelistul în loc de preacurvie aici, curvie a

făcute în Floren ţ a, şi mult ă Latineasc ă mânie era pentru acestea. Drept aceea, şi dup ă ce au
trecut iconomia trebuie să - şi aib ă locul lor am ă run ţ imea şi Apostole ş tile Canoane.
75 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 19 al Soborului 1 sau şi al ţ ii

asemenea cuget ă tori cu Valsamon, cum că se cuvine a se boteza a doua oară aceia, care
fiind mai- nainte boteza ţ i dup ă dreapta Credin ţă , s- au făcut apoi eretici, şi dup ă aceasta
iarăşi s- au întors la dreptsl ă vitoarea Credin ţă . Aducând spre mă rturie pe Apostolescul
Canonul acesta, şi pe cel 19 al Soborului 1 ce zice: Că cei ce s- au făcut Pavliani când vor
nă zui la Soborniceasca Biseric ă se cade de iznoav ă a se Boteza. Nu zic aceş tea drept pentru
trei pricini. 1. pentru că, cu acest de al doilea Botez care ei îl vor, dou ă Botezuri băgă în
Catoliceasca Biserică: Carea în Simbolul Credin ţ ei un Botez m ă rturise ş te, luând prlejul
mă rturisirii acesteia de la Pavel care zice, «un Domn, o Credin ţă , un Botez» [Efeseni 4: 5]. Şi
cât dup ă aceş tea a doua oar ă răstignesc pe Fiul lui Dumnezeu cu a doua Botezare, şi
Răstignire şi Moartea lui o îndoiesc, care lucru este prea p ăgânesc. «Că, zice, de bun ă voie
pă că tuind noi, numai ră mâne jertf ă pentru păcate. Adică Crucea, şi Botezul închipuitorul
Crucii, dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava 20 către Evrei) că cu o jertf ă , zice, a
deplinit întru veş nicie pe cei ce se sfin ţ esc, şi, cu neputin ţă este cei ce odat ă s- au luminat,
apoi au că zut (adică în Iudaism, şi de ob ş te în eres, dup ă Hrisostom) iarăşi prin pocă in ţă a
se înnoi, a doua oară răstignind loru ş i pe Fiul lui Dumnezeu. 2. Că Apostolescul Canonul
acesta, pe care spre m ă rturia socotelii lor îl aduc, nu zice pentru dreptsl ă vitorii cei mai -
nainte Boteza ţ i, ci pe cei ce din na ş tere sunt eretici, şi de dân ş ii spurca ţ i, apoi venind la
dreapta slăvire. Drept aceea şi nu zice de al doilea să - i Botez ă m, ca pe unii ce mai- nainte
au fost Boteza ţ i, ci să - i Botez ă m (că de nu va Boteza zice) ca pe unii ce niciodat ă ar fi fost
Boteza ţ i dup ă dreapta slăvire. Iar Canonul 19 al Soborului 1 zicând de iznoav ă să se Boteze
cei ce s- au făcut Pavliani, Pavliani ţ i nume ş te pe cei ce din na ş tere au eresul lui Pavel
Samosateului, şi nu pe cei ce în urm ă s- au făcut aşa (deşi ceva de acest fel se vede că
însemneaz ă zicerea Pavlianicesc) fiindc ă Soborul 6 în Canonul 95 al lui, aducându - şi aminte
de însu ş i Canonul acesta al Soborului 1 la zicerea, pe cei ce s- au făcut Pavliani o au
schimbat întru zicerea, Pavliani ş ti, asemenea adică cu, Donatisti, şi Montanisti, care nume
arat ă mai mult eresul cel din na ş tere, şi nu pe cel în urm ă făcut. Precum şi însu ş i Valsamon
acesta, dar şi Zonara, dup ă în ţ elegerea aceasta tâlcuie ş te Canonul, precum vom vedea în
tâlcuirea aceluia, iar deş i Canonul acesta a întrebuin ţ at zicerea lui Anavantizo, care arat ă că,
a doua oară Botez, ci o a întrebuin ţ at nu chiar, ci cu rea întrebuin ţ are. Pomenind adică
Botezul nostru că tre ereticului Pavel. Precum şi marele Vasilie în Canonul 47 aceast ă zicere
o au întreuin ţ at a Anavaptism os ului. Nu că doar era adevă rat Botez acela, ci precum ereticii
aceia îl numeau. Precum şi Pavel Apostolul a zis dumnezei din şi domni pe Dumnezeii
elinilor; Nu că doar erau adev ă ra ţ i Dumnezei, ci precum aceea îi numeau. Şi al 3- lea că de ar
fi fost iertat a e Boteza iarăşi creş tinii cei ce se fac eretici, sau că se leap ă d ă de Credin ţă,
pentru ce însu ş i Soborul 1 în Canonul 11 şi 12 al să u rânduie ş te, că cei ce s- au lep ă dat de
Credin ţă în vremea goanei, să facă atâ ţ ia ani ascultând (din afar ă de Biserică rugile) şi atâ ţ ia
ani că zând (înaintea uşilor Bisericii şi cerând iertare de la cei ce ieş eau din Biserică în
vremea ce ar fi fost cu putin ţă să - i boteze a doua oară, şi aşa, şi pe dân ş ii să - i cur ăţ easc ă
de lepă dare, şi Soborul să scape de atâtea osteneli şi griji ale suflete ş tii îndrept ă riii
acestora?” Pentru acestea dar pricini, ne este iertat a boteza cineva a doua oară pe cel cu
adevă rat Botezat, dup ă acest Apostolicesc Canon 47 şi dup ă cel 57 al Cartaginei de ş i de
eretici s- au spurcat. Fiindcă ră mâne Botezul cel dintâi. Că Darurile lui Dumnezeu sunt
necă ite. Pentru aceasta şi Canonul 35 al Soborului din Cartagina nu iart ă a se Boteza de al
doilea Clericii cei caterisi ţ i pentru vinov ăţ ii, şi aş a iarăşi să se ridice la treapta Ierosirii. Ci se
cur ăţ e ş te cineva de spurc ă ciunea eresului, cu anatematisirea aceluia ş i eres cu poc ăin ţă
vrednic ă de cuvânt, şi rânduiala cur ăţ itoarelor rug ăciuni al Patriarhului Metodie, pe care
Biserica le cite ş te asupra celor ce s- au lep ă dat de Credin ţă , şi în sfâr ş it cu Pecetea Sfântului
61
în ţ eles. Şi vezi des pre aceas ta Canonul al 4- lea al sfânt ului Grigorie Nisis)
şi va lua pe alta slobod ă de nunt ă , s ă se afurisea sc ă , a ş ijderea s ă se
afuriseasc ă , şi dac ă , dup ă ce se va desp ă r ţ i de muierea sa fă r ă de cuvânt
de curvie, va lua pe alt ă muiere desp ă r ţ it ă fiind şi aceea de b ă rbatul s ă u,
fă r ă cuvânt de curvie, adic ă de preacurvie. Acestea îns ă ce le- am zis
pent r u b ă rbat, trebuie a se în ţ elege şi pentr u muierea aceea, ce- şi va lă sa
pe b ă rbat ul s ă u, fă r ă cuvânt de curvie, şi va lua pe altul. Iar oricare
b ă rbat, sau muiere, desp ă r ţ in d u - se fă r ă pricin ă binecuvân t a t ă , şi se vor
că să tori al doilea ca ni ş te preacurvari se cuvine a se canonisi ş apte ani cu
neîm p ă rt ăş irea, dup ă Canonul 87 al Soborului 6, Canon 20 al celui din
Anghira şi 77 şi 37 al marelui Vasilie. Cite ş te şi Canon ul 113 al celui din

Mir. Iar dup ă cuviincioasa cercare, şi dup ă Canonul rânduit de Duhovnicescul pă rinte, şi cu
Trupul şi Sângele Domnului „Că Sângele lui Hristos zice, ne cur ăţ e ş te pe noi de tot p ăcatul.
Iar copiii Agarenilor care se boteaz ă cu Botezul nostru, nu cu socoteala binecinstitoare, ci
pentru ca să nu se facă trupurilor lor boln ă vicioase sau puturoase. Sobornice ş te s- a
hot ă rât, în vremea Patriarhului Luca a se boteza al doilea, de ar voi să vină la Credin ţ a
noastr ă . Fiindc ă la botezul lor, nu au fost unit ă credin ţ a pă gânilor nă sc ă torilor lor.
Asemenea se cade a se boteza şi cei ce ar fi boteza ţ i de ne Ierosit, form ă luit îns ă cu
minciun ă , că este Iereu. Pe lângă ace ş tia şi aceia ce s- ar fi botezat de om lumesc în vreme
de primejdie, de nu ar muri ci ar trăi dup ă aceasta. Fiindc ă dup ă Apostolescul acest 47
singuri Episcopii, şi Presbiterii au voie a boteza, şi nu lumenii. Dup ă 1 Canon al lui Vasilie,
ce zice, pe cei de că tre lumeni boteza ţ i îi botez ă m. Că ceea ce se face în vreme de primejdie,
şi dup ă întâm plare, nu este lege în Biserică, dup ă al 17 al celui 1 şi al 2- lea. Acestuia ş i zice
şi Valsamon şi Vlastar. Se cade îns ă să ad ă ug ă m şi aceasta într - aceast ă subînsem na re, că
dup ă al 80- lea al Cartaginei 84 al Soborului 6 se cade a se Boteza şi copii aceia care nici
însu ş i ştiu de s- au botezat, pentru nevrâsnicia lor, nici al ţ ii martori se află adeverind, că s-
au Botezat. Vezi şi subînsem narea celui 24 al Postnicului, pentru pruncul cel în primejdie
Botezat nu de Iereu, că adică de va trăi, să se Boteze de Iereu. Fiindc ă şi Dionisie al
Alexandriei pe un Iudeu botezat de un mirean în vreme de boală ce îngrozea moartea, l- a
botezat pe le din început dup ă ce s- a îns ă nă to ş it. Precum se istorise ş te în tomul 11 foaia
188 al Vizantidei. Adă ug ă m îns ă aicea că dacă lumeanul poate a- i boteza în vreme de
primejdie, poate dup ă urmare şi a- i mirui, şi a- i împ ă rt ăşi (şi vezi subînsem na rea
Canonului 58 al Soborului 6) este îns ă socotin ţă unora, că pruncii de mireni în primejdii
boteza ţ i, se cade a se pomeni de vor muri împreun ă cu cei Dreptsl ă vitori ca unii ce sunt
întru nă dejde de a dobândi Dumnezeiasca Milă. Iar cei nu în primejdii boteza ţ i de mireni şi
Neierosit ci făţă rnicit Iereu, ace ş tia murind să nu se pomeneasc ă , că neboteza ţ i sunt.
Însemneaz ă îns ă că pe Latini nu- i zică că a doua oar ă îi Botez ă m, ci că îi Botez ă m. Fiindc ă
botezul lor min ţ e ş te numele să u. Şi cu totul nu este botez, ci o singur ă goală stropire.”
76 Scump ă tatea adic ă , şi hot ă rârea Domnului întocmai vrea ca nici bă rbatul s ă - şi despart ă

pe muierea sa, nici muierea pe bă rbatul să u. Că întocmai Domnul şi pentru bă rbat, şi pentru
muiere a zis: «Oricare ş - ar lăsa pe muirea sa, şi va lua pe altul, preacurve ş te» [Marcu 10:
11]; fără să adauge afar ă de cuvânt de curvie, sau la bărbat numai, sau la muiere numai. Ci a
lă sat aceasta să o în ţ elegem noi cu neosebire la amândoi. Iar obiceiul Bisericii, bărbatului
adică îi dă st ă pânire a se desp ă r ţ i de muierea sa, aflându - o curvind, sau preacurvind; Iar
muierea să nu se despart ă de bă rbatul să u mă car de l- ar gă si curvind, sau preacurvind. Iar
de s- ar desp ă r ţ i pentru cuvântul curviei sau la precurviei, şi el ner ă bdând s- ar însura cu a
doua muiere, muierea cea dintâi ce s- a desp ă r ţ it de el, are p ăcatul desp ă r ţ irii acesteia, iar
bă rbatul este vrednic de iertare, pentru că s- a însurat a doua oar ă, şi muierea lui cea a doua
nu se osânde ş te de preacurv ă . Acest obicei, ce a încă put în Biserică din Romaiceasca şi
Politiceasca lege, nu- l prime ş te Teologul Grigorie; că zice (în Cuvântul cel al zicerea
Evangheliei, când a sfâr ş it Iisus cuvintele acestea) „Pe cei mai mul ţ i şi de obş te mireni
oameni îi vă d gre ş it în ţ elegând pentru întreaga în ţ elepciune. Şi legea ce o au despre aceasta
pe muiere o pedepse ş te, de va curvi, iar bărbatului îi d ă voie să curveasc ă ? Şi muierea de va
vicleni patul bă rbatului, se judec ă de preacurv ă , iar bă rbatul având muierea sa, de va curvi
cu alte muieri, este nevinovat? Eu nu primesc legiuirea aceasta, nu laud obiceiul; Bărba ţ i au
fost cei ce au făcut legea aceasta, şi pentru aceasta numai împotriva femeilor au legiuit.
Fiindcă însu ş i ei legiuitorii ai poitice ş tii legi acesteia, ta ţ ilor adică au legiuit a fi fiii supu ş i,
iar partea cea mai slabă , adic ă pe maică femeie neputincioas ă fiind o au lăsat fără purtarea
de grijă, ne legiuind a fi fiii şi acesteia supu ş i. Iar Dumnezeun u a legiuit aş a; Ci zice,
«cinste ş te pe tat ă l tă u şi pe maica ta, care este Porunc ă întâia întru făgăduin ţ e, ca să - ţi fie
ţie bine» [Matei 15: 4; Marcu 7: 10; A doua Lege, 5: 16 Ieşire; 10: 12 Eclisias] şi cel ce
62
Cartagina care hot ă r ăş te, c ă dac ă b ă rbatul şi muierea se vor desp ă r ţ i fă r ă
de curvie, ori trebuie să r ă mân ă vă duvind, ori s ă se împace, şi s ă se
uneasc ă , precu m aceasta o zice şi Apostolul Pavel în cea 1 că tre Corinteni
Cap. 7 stih 11.

CANON 49

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter dup ă rânduirea Domnului nu


ar Boteza în Tat ă l, ş i în Fiul, ş i în Sfântul Duh. Ci în trei f ă r ă de
început sau în trei fii, sau în trei mângâiet ori, s ă se cateris ea s c ă .
[Matei 28: 19]

grăieş te ră u asupra tat ălui să u sau asupra maicii sale, cu moarte să se omoare. Deopotriv ă
şi către tat ă l şi către maic ă, şi ascultarea o a cinstit; Şi ocara o a pedepsit. Şi blagoslovenia
tat ă lui înt ă re ş te casele fiilor, iar blestem ul maicii dezr ă d ă cineaz ă temeliile. Vede ţ i potrivire
de legiuiri? Unul este făcă torul şi al bă rbatului şi al muierii. Un pă mânt sunt amândoi. O
Lege amândoura, o înviere. Întocmai şi din bă rbat şi din femeie ne- am nă scut. Şi cu o
datorie sunt datori fii către amândoi nă scă torii. Cum dar tu legiuitor bărbat ceri întreag ă
în ţ elepciune de la femeie, şi tu nu o pă ze ş ti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum având trup
asemenea cu al femeii, nu legiuie ş ti asemenea? Iar de socote ş ti relele cele din vremea
călcă rii de Porunc ă , a Păcătuit Eva? Dar a păcă tuit şi Adam; Pe amândoi i- a am ă git şarpele,
şi nici femeia s- a aflat mai neputincioas ă întru a se am ă gi, nici bărbatul mai tare spre a nu
se am ă gi. Iar de socote ş ti bun ă t ăţ ile cele din a doua facere, să ştii că Hristos pe amândoi i- a
mântuit cu Pătimirile sale, s- a făcut trup pentru bă rbat? Dar şi pentru femeie. A murit
pentru bă rbat, dar şi femeia cu Moartea lui se mântuie ş te. Poate socote ş ti că a cinstit pe
bă rbat pentru că s- a nă scut din să mân ţ a lui David? Ci şi din Fecioar ă Născându - se a cinstit
pe femeie. Vor fi zice, amândoi un trup, şi trupul cel unul dar trebuie să aib ă asem ă nare. Iar
Pavel şi bă rbatului îi legiuie ş te întreaga în ţ elepciune; Cu care chip? «Taina aceasta, zice,
mare este, iar eu zic de Hristos, şi de Biserică.» [Efeseni 5: 32] Bine este femeia a se ru ş ina
de Hristos, prin ruş inarea care arat ă către bă rbatul să u; Bine este şi bă rbatul a nu necinsti
Biserica lui Hristos, prin necinstea ce face muierii sale, curvind cu alta. Asemenea îns ă şi
Hrisostom îns ăşi aceasta o m ă rturise ş te întru a cincia Voroavă a cei 1 că tre Tesaloniceni:
Rogu- mă, zice, să ne p ă zim de păcatul acesta. Pentru că precum noi bărba ţ i pedepsim pe
muierile noastre, când îşi vând cinstea lor la al ţ ii; Aşa şi pe noi ne pedepsesc, de nu legile
Romanilor, ci Dumnezeu, când vindem cinstea muierilor noastre, curvind cu altele. Fiindcă
şi aceasta, adică p ăcatul bărba ţ ilor cu alta, preacurvie este. Că preacurvie este nu numai a
preacurvi cu altul muierea cea mă ritat ă , ci şi bă rbatul cel însurat preacurvind cu alta. Ia
aminte cu deam ă runt ul la aceasta ce- ţi zic: Nu este precurvie aceasta numai a păcă tui
bă rba ţ ii cei însura ţ i cu str ăin ă muiere m ă ritat ă , ci şi aceasta a pă că tui muiere nem ă ritat ă , şi
aceasta întocmai este precurvie. Pentru că, de ş i muierea aceea cu care ar p ăcătui nu este
legat ă cu bă rbat, dar cel ce păcă tuie ş te este legat cu muiere. Şi pentru aceasta ai călcat
legea, şi ai nedrept ăţ it pe însu ş i trupul tă u. Că pentru ce tu pedepse ş ti pe muierea ta, m ăcar
şi cu bă rbat slobod de ar curvi? Negre ş it pentru că este preacurvie, m ă car şi cel ce a curvit
cu dânsa, nu are muiere, ci pentru că muierea ta este legat ă cu bă rbat (cu tine adică). Deci şi
tu, fiindc ă eş ti legat cu muierea când vei curvi cu muiere slobod ă , asemenea preacurvie este
şi curvia ta aceasta. Cel ce va lăsa, zice Domnul, pe muierea sa, fă ră cuvânt de curvie o face
pe ea să preacurveasc ă . Şi cel ce ia pe cea lăsat ă, preacurve ş te. Şi de este aceasta aş a, au nu
preacurve ş te cu mult mai vârtos cel ce având muierea sa, păcă tuie ş te cu muiere slobod ă ?
Cu adev ă rat fiecă ruia este ară tat. Şi nu numai Grigorie, şi Hrisostom, ci şi însu ş i Vasilie nu
sufer ă a urma obiceiul acesta, care surp ă Porunca cea predanisit ă de Dumnezeu, atât întru
alte pă r ţ i, cât şi întru a dou ă sprezecea hot ă râre a Iticalelor sale; Zice îns ă şi în canonul să u
35 că, când va lăsa muierea pe bă rbatul să u, se cuvine să cercet ă m pentru ce pricin ă l- a
lăsat, şi de se va vedea că muierea fă ră cuvânt şi fără pricin ă l- a lăsat, bă rbatul să fie
vrednic de iertare, iar muierea de canon de certare, ca una ce s- a făcut pricin ă ră ului. Iar
pricină bine cuvântat ă de desp ă r ţ ire între bă rbat şi între muiere alta vreuna nu este, decât
curvia, sau preacurvia bă rbatului şi a muierii. Ci şi Nearaoa 117 a lui Iustinian ce este în
Cartea 28 a Vasilicalelor titlul 7 rânduie ş te, că de are bă rbatul alt ă muiere, ori în cetatea ce
se află, ori în casa sa, şi păcă tuie ş te cu dânsa, iar muierea lui cea legiuit ă i- ar zice
dep ă rtez ă de aceia, şi el nu voieş te a se dep ă rta, se d ă voie a se dezlega nunta pentru
râvnirea muierii lui celei legiuite. Din care râvnirea aceasta, unele femei mă nânc ă otrav ă şi
se omoar ă , altele îşi pierd min ţ ile, altele se arunc ă în pr ă pastie, altele alte preanecuvioase
fac. Precum pilde ca acestea urmeaz ă în toate zilele mai în fiecare cetate şi ostrov şi sat.
63
TÂLCUIRE
Când a trimis Domnul pe Ucenicii s ă i la propov ă duirea Evangheliei,
le- au zis: „Megând înv ăţ a ţ i pe toate neam u rile, Botezân d u - i pe ei, în
Numele Tat ă lui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Deci Apostolesc ul acesta
Canon rânduie ş te, că oricare Episcop, sau Presbiter nu va Boteza cu
chipul acesta, dup ă poru nc a aceasta a Domnului, ci în trei fă r ă de început,
şi în trei fii, şi în trei mângâietori, s ă se cateriseasc ă . Fiindc ă oarecare
eretici, hulind pe Sfânta Treime, cu un chip ca aceasta se boteza. Iar
Biserica celor Drepsl ă vitori, un fă r ă de începu t au luat a zice pe Tat ă l,
pent r u că este fă r ă de cauz ă şi nen ă scut. Măcar de ş i Fiul fă r ă de începu t

Pentru că, precum mânia bă rbatului este plin ă de râvn ă pentru muierea lui care a
preacurvit, precum zice Solomon [Pilde 6: 34] şi nu va cru ţ a în ziua judec ăţ ii. Nu va schimba
vrajba cu nici o plat ă de izb ăvire, nici se va dezlega mânia lui pentru multe daruri. Cu
asemenea chip (ca să nu zic şi mai mult) plin ă de râvn ă este şi mânia, adică inima muierii
întru bă rbatul să u care curve ş te. Îns ă însemneaz ă că, m ă car de ş i Domnul a iertat a se
desp ă r ţ i bă rba ţ ii de muierile lor pentru cuvântul curviei, adic ă al precurviei; Arhiereii îns ă
nu se cuvine a le da voie de a se şi înso ţ i ei cu alte fe ţ e. Ci să - i lase aş a osebi ţ i îi
îndelungat ă vreme, pân ă ce partea cea vinovat ă se va căi, şi va că dea smerindu - se către
partea nevinovat ă , şi va făgă dui de aici înainte să - i pă zeasc ă cinstea, şi aş a iarăşi să se
uneasc ă . Pentru că şi Domnul n- a iertat a se desp ă r ţ i aşa prost pentru singur ă preacurvia;
ci chiar şi dup ă întâiul cuvânt pentru râvna, care urmeaz ă din o preacurvie ca aceasta, şi
pentru uciderea ce poate urma din râvna aceasta. Iar dup ă al doilea cuvânt, şi pentru
amestecarea şi stricarea neamurilor care urmeaz ă din aceast ă preacurvie, precum zice
Teologul Grigorie. Drept aceea dup ă zisa lui Zonara în tâlcuirea Canonului 9 şi 11 ale
marelui Vasilie, nu este silit bă rbatul, dac ă nu voie ş te, spre a o avea pe preacurv ă muierea
sa, ci de va voi, fără a greşi o are pe ea, şi împreun ă locuie ş te cu ea. Şi ce zic fără a gre ş i!
Lăudat şi preaîn ţ elept este bă rbatul acela, care înşi va primi iarăşi pe muierea sa, şi dup ă ce
a curvit (îns ă cu făgăduin ţă a nu mai greşi) pentru dou ă pricini. Mai întâi pentru dragostea
şi milostivirea ce arat ă către trupul să u, zic adică că tre muierea sa. Urmând însu ş i
Stă pânului a toate Dumnezeu, care şi preacurv ă fiind mai- nainte firea omeneasc ă, şi
curvind cu idolii, a primit a o face mireas ă a sa, prin întrupeasca iconomie, şi a o mântui
prin pocă in ţă şi prin unirea cea cu sine. Şi precum însu ş ire este a unui bă rbat în ţ elept ca
ră nindu - se vreun m ă dular, să nu- l taie de la sine, ci să se sileasc ă a- l vindeca; Aşa de
în ţ elept bărbat însu ş ire este, ca gre şind mă dularul să u, adică muierea, să nu o despart ă , ci
mai vârtos să se sileasc ă a o îndrepta prin pocă in ţă şi întoarcere. Şi al doilea, pentru că
necur ăţ ia cea de acest fel urmat ă între bărbat şi între muiere, dup ă dep ă rtarea lui
Dumnezeu, şi din pricina p ăcatelor celor mai dinainte a urmat. (Şi cerceteaz ă - şi fiecare
fiin ţ a sa, şi va găsi cuvântul nostru adevă rat.) Drept aceea amândou ă pă r ţ ile se cuvine a
suferi unul pe altul, şi nu a se desp ă r ţ i. Că dac ă Apostolul zice bărbatul credincios se
cuvine a locui împreun ă cu necredincioasa femeie, şi altminteri, femeia credincioas ă , cu
bă rbatul necredincios, pentru nă dejdea mântuirii amândoura, «Că ce ş tii, bă rbate, de vei
mântui pe femeie, şi ce ştii femeie, de- ţi vei mântui bă rbatul?» [1 Corinteni 7, 16]. Cu cât
mai vârtos se cuvine împreun ă a locui, şi a nu se desp ă r ţ i unul de altul, m ăcar şi curvie de
ar urma, de vreme ce nu- i desparte nici pă gân ă tatea cea rea decât toate pă catele? Şi acestea
ce am zis pentru bă rbat, se în ţ eleg asemenea şi pentru femeie. Iar de zice Parimiastul
«Bărbatul ce- şi ţ ine pe muiere preacurv ă este fără de minte şi necredincios»[Pilde 18, 23];
Zicerea aceasta este a asprimii şi a nemilostivirii legii celei vechi, şi nu a blânde ţ ii şi a
bun ă t ăţ ii Legii celei bune a Evangheliei. Iar mai vârtos şi însu ş i Scriptura cea veche, cu gura
Proorocului Maleahi zice «Pe femeia tinere ţ ii tale să nu o lepezi, ci dac ă urându - o o vei
dep ă rta, pă gân ă tatea va acoperi gândurile tale, zice Domnul a tot Ţiitorul» [Maleahi 2: 15,
16]. Iar dac ă pân ă în sfâr ş it, nu este chip, nici vreo me ş te ş ugire, a se uni de aici înainte
bă rbatul şi femeia, partea cea nevinovat ă de mare nevoie poate a doua oar ă a se căsă tori,
dar nu cândva şi partea aceea ce a curvit, şi s- a făcut pricinuitoare acestei desp ă r ţ iri. Că în
loc de cânt ă rile şi lume ş tile nun ţ i a doua, se cade mai mult a se tângui şi a plânge pentru
pă catul să u, şi în întunericul întrist ă rii, şi a vă duvei celei vii a se afla, că pe care Dumnezeu
i- a împreunat ea i- a desp ă r ţ it. Ce zic? Şi pagub ă din averile sale se cade să sufere partea
aceea, care s- a făcut pricin ă desp ă r ţ irii, precum legile împ ă r ă te ş ti poruncesc, dup ă
Hrisostom (cuvânt la zicere, femeia s- a legat cu lege şi celelalte). Iar a nu se că să tori a doua
oar ă partea ce a preacurvit dintre amândou ă , se încheie din Nearaua 48 a lui Leon. Că
porunce ş te aceasta, că bă rbatul muierii celei ce a precurvit, să ia zestre ei, iar pe preacurva
64
se zice dup ă Hronicescul început, precu m Teologhise ş te Teologul
Grigorie. Aşiş derea şi Duhul cel Sfânt, dar nu şi dup ă cauz ă şi dup ă
firescul începu t. Că aceasta însu ş ire a singur Tat ă lui este. Şi un Fiu pentr u
negr ă ita Na ş tere. Şi un Mângâietor, pe Duhul cel Sfânt pent r u purcede r ea
sa cea mai pres u s de cuvânt din singur Tat ă l. Însem ne a z ă îns ă că toate
Canoan ele Apostolilor care pome ne s c despre Botez, numai de Episcop şi
Presbiteri fac pome nire, fiindc ă numai lor le este iertat a Boteza, nu şi
Diaconilor, şi altor oarec ă rora Clerici.

CANON 50
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter nu va s ă vâr ş i trei afund ă ri ale
unei Taine, ci o afundare, care se d ă întru Moartea Domn ului, s ă se
caterisea s c ă . Că nu a zis Domnul întru Moartea mea boteza ţ i. «Ci
mergând, înv ăţ a ţ i pe toate neam urile, bote zân d u - i pe ei în Numele
Tat ă lui, ş i al Fiului, ş i al Sfântului Duh» [Matei 28: 19]. [Sobor 2: 7]

TÂLCUIRE

să se bage în m ă nă stire, şi să fie silită şi nevrând a se călugă ri. Iar câte lucruri are mai multe
decât zestrea sa, să le împart ă copii săi şi m ă nă stirea sa. Sau de nu va fi având copii, să le ia
nă sc ă torii şi rudele sale. Iar Neara 117 a lui Iustinian porunce ş te că dac ă bă rbatul muierii
celei ce pentru preacurvie se pă ze ş te în m ă nă stire, va muri în vremea a doi ani, mai- nainte
de a o lua iar, ea să se călugă reasc ă (şi să nu se căsă toreasc ă a doua oar ă adic ă). Iar cum că
este iertat a- şi lua bărbatul iarăşi pe muierea sa ce a preacurvit, sunt martori, despre o
parte Armenpolul (Cartea a 6- ea titlul 2) iar despre altă parte Sfin ţ itul Fotie (Cap 2 titlul 1)
zicând: Nearaoa 134 a lui Iustinian (pus ă în cartea 28 a Vasilicalelor, dup ă Valsamon)
rânduie ş te, că, poate bă rbatul a lua iarăşi pe muierea sa ce a precurvit în vremea a doi ani,
dup ă ce a preacurvit, şi s- a osândit a se băga în m ă n ă stire pentru preacurvie, şi a locui
împreun ă cu ea are toat ă st ă pânirea şi voia, fără a se teme cât de pu ţ in de vreo primejdie
pentru aceasta, şi fără a se vătă ma nunta de făcutul păcat de desp ă r ţ ire. Aceasta şi marele
Vasilie sfă tuind îndeamn ă să se milostiveasc ă bă rbatul dac ă se va pocăi şi se va îndrepta
muierea sa, şi să o ia iarăşi, ca pe un m ă dular al să u. Dar şi Canonul 93 al Soborului 6 iart ă,
de va voi Osta ş ul să - şi ia iarăşi pe femeia sa, mă car de ar fi luat - o altul, pentru îndelungata
lui înstr ă inare. Asemenea şi Canonul 8 al celui din Neocezareea se vede că iart ă pe Preotul,
de va voi, a vie ţ ui împreun ă cu muierea sa ce ar fi p ăcă tuit, îns ă să se cateriseasc ă .
Însemneaz ă îns ă, că nu poate fieş tecine a porni pâr ă pentru preacurvie, ci numai cinci fe ţ e
rânduite, şi acestea să fie prea de aproape ale muierii. Adică tat ă, frate, unchi de pe tat ă, şi
unchi de pe maică; Iar mai cu deosebire şi mai mult decât to ţ i bărbatul ei. Îns ă pân ă nu se
dezleag ă nunta, altcineva nu se iart ă a porni acest fel de pâr ă, decât singur bă rbatul muierii,
prin cinci martori, m ă rturisind ei în frica lui Dumnezeu, că, o a văzut făţiş preacurvind. Şi
se porne ş te pâra cea pentru preacurvie în curgere de cinci ani, şi nu în mai mul ţ i.
Armenopul Cartea 1 Titlul 3. Pe lâng ă toate acesta însă se cuvine a se şti de to ţ i, că legile
politice ş ti şi împ ă r ă te ş ti niciodat ă iart ă bă rba ţ ilor a- şi omorî muierile, chiar de le- ar şi
prinde preacurvind. Pentru aceasta prea ră u fac cei ce omoar ă , sau pe femeile lor, sau pe
surori, şi pe fete şi pe rudenii, pentru că au curvit sau au preacurvit. Deci fiindc ă din toate
acestea ce am zis se în ţ elege că, nu se cuvine a se desp ă r ţ i bă rbatul de femeie, sau femeia
de bă rbat, pentru aceasta este de nevoie a suferi o parte pe alta, dup ă Teologul Grigorie. Şi
atât femeia se cade a suferi pe bă rbat, mă car de o ocă re ş te, m ă car de o bate, m ăcar de
cheltuie ş te zestrea ei, sau altceva de- i face, cât şi bărbatul pe femeie, m ăcar de şi se
îndr ă ce ş te, dup ă Canonul 4 al lui Timotei, m ă car alte metehne de ar p ă timi, şi neputin ţă de
ar avea, dup ă Hrisostom (în cuvântul la zicerea: muierea s- a legat cu lege şi celelalte) m ă car
deş i legile împ ă r ă te ş ti şi cele dinafar ă, pentru multe pricini iart ă a se desp ă r ţ i bărbatul de
muiere şi muierea de bărbat, dar Hrisostom (în acelaş i) împotrivindu - se lor, zice, că nu are
a ne judeca Dumnezeu dup ă legile acestea, ci dup ă legile cele ce însu ş i le- a legiuit despre
nunt ă . „O singur ă pricin ă binecuvântat ă desp ă r ţ ire este cea rânduit ă de legi, dup ă împ ă ra ţ ii
Leon şi Constantin, când o parte când o parte vră jm ăş uie ş te via ţ a celeilalte. (Titlul 13 din
alegerea legilor) se despart încă dup ă dreptul cuvânt, când o fa ţă este drept slăvitoare, iar
cealalt ă ereticeasc ă , dup ă Canonul 72 al Soborului 6. Când sunt rudenii din sânge, sau din
cuscrie, dup ă cel 54 al aceluia ş i; sau din botez dup ă cel 53 al aceluia ş i. Şi când stă pânul lor
(adică de sunt robi) n- ar voi a se învoi la nunta lor, dup ă cel 40, 41 şi 42 ale marelui Vasilie.
Iar forma căr ţii de desp ă r ţ ire vezi- o la sfâr ş itul căr ţii.
65
Trei sunt prea de nevoie, şi cu adev ă rat cu totul neap ă rate la Taina
sfânt ul ui Botez. Ap ă sfin ţ it ă ; Afundar e în ap ă şi scoaterea întreite; şi
chiemar ea a câtetrele Ipostas u rile cele mai pres us de Dumne z ei. În
Canon ul 49 cel mai de sus Dumne z eie ş tii Apostoli des pr e cele trei
chem ă ri au por uncit şi au înv ăţ at, care nume s ă zicem, şi cu ce rând uial ă .
Iar într u acest al 8- lea rând uiesc dup ă urmar e des pr e cele trei afun d ă ri şi
scoateri din ap ă . De vreme ce, precu m am zis, sunt de nevoie 77 dup ă cele
ce chiar se zic de nevoie, şi înt ă ritoar e ale adev ă ratul ui şi
drep t sl ă vitor ului botez. Şi fă r ă de acestea, nu num ai nu se s ă vâr ş e ş te
botez u l, ci cu totul nici poate a se numi botez. Căci dac ă , vaptizo va s ă
zic ă afun d, din cele trei pogorâ ri în ap ă , adic ă din cele trei afun d ă ri, sau

77 Dogm ă că reia nu i se poate zice împotriv ă a dreptsl ă vitoarei noastre credin ţ e este, că
moartea lui Iisus Hristos a st ă tut un mijloc de nevoie pentru mântuirea a tot neamului
omenesc, şi pentru împ ă carea omului cu Dumnezeu. Pentru că fără de aceasta cu neputin ţă
era a se împ ă ca omul cu Dumnezeu, ci ar fi fost de nevoie să ră mân ă în veacuri vră jma ş al
lui ne împă cat. Şi aceasta înseamnân d u - o Pavel zicea: «Vrăjma ş i fiind noi, ne- am împ ă cat
cu Dumnezeu prin moartea Fiului să u» [Romani 5: 10]. Drept aceea şi pentru a se lucra
totdeauna pomenirea negr ăitei acesteia faceri de bine a lui Dumnezeu către om, şi pentru a
se lucra de aici înainte totdeauna mântuirea oamenilor prin moartea acestuia, atât însu ş i cel
ce cu Trupul a suferit moartea aceasta, şi Încep ă torul mântuirii noastre Domnul, cât şi
Dumnezeie ş tii săi Ucenici, şi to ţ i purt ă torii de Dumnezeu Părin ţ i au rânduit, ca de nevoie şi
neap ă rat la toat ă Taina să se facă închipuirea mor ţ ii lui, şi la toat ă sfin ţ ita lucrare şi
sfin ţ enia Bisericii noastre; Dar dup ă mai deosebitul tip, închipuirea st ă pâne ş tii mor ţ i, la
Taina Botezului se lucreaz ă , prin cele trei afund ă ri ce întru dânsa se săvâr ş esc. Am zis dup ă
deosebitul tip, fiindc ă la toate celelalte, dinafar ă de om se face închipuirea st ă pâne ş tii
mor ţ i; Iar la sfântul Botez, însu ş i omul întru sine şi lucreaz ă pe moartea Domnului. Adică
însu ş i cel ce se Boteaz ă cu închipuire moare, şi împreun ă se îngroap ă cu Iisus în apa
Botezului. Şi martor la aceasta este însu ş i Apostolul Pavel zicând: «Câ ţ i în Hristos ne- am
Botezat, întru moartea lui ne- am Botezat, aş adar împreun ă ne- am îngropat cu dânsul prin
Botez întru moarte.» [Romani 6: 4] Deci pentru ca să se facă întru noi asem ă narea mor ţ ii lui
Hristos; Şi a îngrop ă rii sale celei de trei zile, de nevoie se cuvine să se facă cele trei
afund ă ri. Iar alminteri este cu neputin ţă . Şi ascult ă cât este conglă suit ă cu Dumnezeiasca
Scriptur ă , şi cu Canoanele Apostolilor, şi predanisirea Părin ţ ilor cea despre nevoia cea
neap ă rat ă a afund ă rilor, că acolo şi Sfântul Dionisie Areopagitul învăţă torul tainelor
Contem poran ul (cel de o vreme) cu sfin ţ ii Apostoli cu obi ş nuita sa preasl ă vit ă grăire acestea
le Teologhise ş te. Deci are cel ce cu sfin ţ enie se Boteaz ă , pe Simboliceasca învăţă tur ă ce
Tainic îl pov ăţ uie ş te, ca cu cele trei afund ă ri în apă, pe Domneasca încep ă toare moarte a
îngrop ă rii celei de trei zile şi de trei nop ţ i a lui Hristos Dătătoruluide via ţă să o urmeze; Şi
iarăşi, osebit într - acea de tot acoperire ce prin apă s- a luat spre închipuirea mor ţ ii; Şi a
îngrop ă rii celui pururea vecuitor; Şi aiurea, de trei ori pe (Catehumeni) adică, Ierarhul îl
boteaz ă împreun ă cu cele trei afund ă ri şi scoateri, glăsuind asupra celui ce se boteaz ă pe
întreitul Ipostas al Dumnezeie ş tii fericiri. A sfântului Chiril Ierusalimleanului, în cuvintele
cele Catehisitoare. A sfântului Atanasie celui mul pă timitor la tâlcuirea Apostole ş tii ziceri;
Împreun ă să di ţ ii ne- am făcut cu asem ă narea mor ţ ii lui (Hristos adică). A sfântului Grigorie
Nissis în cel Catehiticesc. A lui Hrisostom (în voroava 24 la Ioan) unde zice: „Care este
cuvântul Botezului? Dumnezeie ş tii închipuiri se săvâr ş esc întru el, mormânt, şi omorâre, şi
înviere, şi via ţă. Şi toate acestea împreun ă se fac. Căci, ca într - un mormânt aflându - se
capetele noastre în apă , omul cel vechi se îngroap ă , şi afundân du - se jos se ascunde tot de
odat ă . Apoi iarăşi ieşind noi, cel nou se ridic ă iarăşi.” Şi iarăşi (în voroava 40 la cea 1 că tre
Corinteni) şi a ne boteza şi a ne afunda, apoi iarăşi a ieşi din ap ă. Este închipuirea pogorârii
lui în iad, şi ieşirii de acolo. Pentru aceasta şi mormânt pe botez îl nume ş te Pavel, zicând:
«Împreun ă ne- am îngropat cu el prin Botez» Şi iarăşi ceea ce este mitra la prunc, aceea este
Credinciosului apa. Că în apă se plă smuie ş te şi se închipuie ş te. Şi Ioan Damaschin, prin cele
trei afund ă ri, botezul însemnea z ă pe cele trei zile ale îngrop ă rii Domnului.” Dar ce aduc
spre mă rturie pe Părin ţ ii no ş tri cei vechi către înt ă rirea neap ă r ă rii afund ă rilor celor întru
botez? Citească cela ce voieş te pe în ţ eleptul bă rbat Corderie Teologul Latinilor, şi- l va
vedea pe el în cuvântul lui cel despre Botez, cum surp ă pe socoteala cea rea a lui Toma
Achinatul, care slăveş te că ar fi lucru adiafor, de a se face botezul ori în trei afund ă ri, ori
nu; Şi cum hot ă r ăş te a se pă zi cu neschimbare cele trei afund ă ri în trei ieşiri, dup ă
rânduiala botezului al ră s ă ritene ş tii noastre Biserici. Dar şi însu ş i numele Colimvitrilor
(adică scăld ă torilor) întru care se botezau, şi se scăldau cei ce se botezau, singur prin sine ş i
66
Vaptis m a t a (βαπτ σµαταadic ă afun d ă ri ) şi Vaptis m a adic ă botez se
nu me ş te, şi nu de la altceva. Dar să vedem şi ce anum e rând uiesc
Apostolii. Oricare Episcop, sau Presbiter întru o Tain ă a Botezului, nu va
s ă vâr ş i trei afun d ă ri, ci o singur ă afun da r e numai, care s - ar face ca şi
când întru Moartea Domnului, să se cateriseasc ă . (Vezi Apostolescul
aceasta Canon ce profetice ş te sur p ă pe Evnomie, care el întâi a n ă scocit
pe o afun d ar e în Botez, dar poate şi al ţ i eretici o fă ceau aceasta în vremea
sfin ţ ilor Apostoli.) Fiindc ă nu a zis Domnul nou ă Apostolilor s ă i, când ne -
a trimis la propov ă duire, întru moar tea mea boteza ţ i. Nu; ci ne - a zis:
„Mergân d înv ăţ a ţ i toate neam u rile, bote zâ n d u - i pe ei în Numele Tat ă lui,
şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Adic ă boteza ţ ii pe ei în trei afun d ă ri şi
scoateri, şi la fiecare afun da r e, un fiecare nume al sfintei Treimi s ă - l
zice ţ i. Că ci cu o afund a r e şi scoater e, nici Moartea de trei zile şi trei nop ţ i
a Mântuitor ul ui cu în ţ elegere se arat ă , nici taina şi cuno ş tin ţ a de
Dumne z e u a sfintei Treimi cu deplinire se descope r ă . Drept aceea şi
Botezul cel de acest fel, ca unul ce este pustiu şi de Teologie şi de
întru p ea sca iconomie, este prea p ă gânesc şi prea r ă usl ă vitor. Iar cu acele
trei afun d ă ri şi scoateri, şi Credin ţ a cea întru sfânta Treime luminat se
veste ş te, şi Moartea cea de trei zile şi trei nop ţ i, şi Îngropar e a, şi Învierea
Mântuito r ului totoda t ă se închipuie ş te. Şi dup ă urmar e, prin acestea
Botezul nostr u ţ ine împre u n ă într u sine pe cele mai întâi dou ă Dogme ale
Dreptsl ă vitoarei Credin ţ ei noast r e, a Teologiei zic, a Treimii celei de Via ţă
fă că toare, şi a într u pe ş tii Iconomii a lui Dumne z e u Cuvânt ul ui.
poate a dovedi nevoia afund ă rilor, fără de multe alte dovezi. Se află scris ă şi în Lexiconul
Fran ţ iscului Pivatu, că sfântul Oton prin trei afund ă ri Boteza, temându - se, îns ă, zice ca nu
cumva Latinii stricând Apostole ş tile legiuiri cele rânduite asupra Botezului, să - şi
pricinuiasc ă loru ş i ocar ă au poruncit să - şi facă Colimvitre din marmur ă , şi să - şi
statorniceasc ă în lăuntru în Biserici, mai- nainte fiind decât fa ţ a pă mântului ca un cot,
pentru ca să poat ă într - însele cu lesnire afunda pruncii botezând u - se. Drept aceea şi în
Biserica sfântului Marcu din Vene ţ ia şi pân ă ast ă zi se află o Colimvitr ă ca aceasta spre
ru ş inarea Papistilor. Încă şi Papa Pelaghie întru un glas cu acesta hot ă r ăş te: Că, neap ă rat
trebuie ca cele trei afund ă ri la sfântul Botez. Deci din toate aceste zise ce încheiere
urmeaz ă ? Aceasta adică. De vreme ce cele trei afund ă ri şi ieşirile sunt de nevoie întru Botez,
pentru a se închipui prin ele Moartea cea de trei zile şi de trei nop ţ i şi Îngroparea, şi
Învierea Mântuitorului, cu care se dă de la Dumnezeu oamenilor mântuirea, şi lăsarea
pă catelor, şi împ ă carea cu Dumnezeu; Apoi dar stropirea apusenilor lipsit ă fiind de
afund ă ri şi de scoateri, prin urmare este lipsit ă şi de închipuirea mor ţ ii celei de trei zile şi
de trei nop ţ i şi a Îngrop ă rii, şi a Învierii Domnului. Iar dac ă de acestea, ară tat este şi
mă rturisit, că este lipsit ă şi de tot Darul, şi sfin ţ enia, şi lăsarea pă catelor. Iar de se
împotrivesc Latinii zicând, că stropirea lor prin cele trei chem ă ri ale Sfintei Treimi este
dă tă toare de sfin ţ enie şi de Dar, înva ţă - se, că Botezul nu se săvâr ş e ş te prin singure
chem ă rile cele ale Sfintei Treimi, ci are trebuin ţă neap ă rat de închipuirea Mor ţ ii, şi a
Îngrop ă rii, şi a Învierii Domnului. Că nici singur ă Credin ţ a cea în Treime mântuie ş te pe cel
ce se Boteaz ă , ci împreun ă cu dânsa de nevoie este şi credin ţ a cea întru Moartea lui Hristos,
şi aş a prin amândou ă întru aceasta în mântuire şi în fericire. Că zice marele Vasilie: În trei
afund ă ri, şi în trei chem ă ri, Taina Botezului se săvâr ş e ş te, ca şi chipul Mor ţ ii (lui) să se
închipuiasc ă şi cu predanisirea cuno ş tin ţ ei de Dumnezeu să ne lumin ă m la suflet cei ce ne
Botez ă m. Însemnea z ă îns ă, că, precum zicem că botezul apusenilor este ereticesc şi
neprimit, pentru cele ce s- au zis, aş a se cade şi noi dreptsl ă vitorii să luă m aminte bine la al
nostru a nu se face în ligheanuri şi în covăţ ele întru care abia se afund ă parte din picioarele
copiilor ce se boteaz ă . Pentru aceasta, de vreme ce mustr ă m pe apuseni că au stricat
Apostolescul Botez, apoi se cade şi noi Dreptsl ă vitorii să luă m aminte bine la al nostru, a nu
se face în ligheanuri şi în scafe, în care abia să se afunde o pă rticică din picioarele pruncilor
ce se boteaz ă ; Las a zice, că de multe ori sunt cră pate şi scafele acelea, ori se ră stoarn ă şi se
vars ă sfânta ap ă. Pentru aceasta se cuvine, de vreme ce mustr ă m pe Latini să pă zim pe al
nostru Botez neprimejduit şi neprih ă nit. Şi dup ă aceasta precum şi pentru toate celelalte
purtare de grijă şi datorie st ă asupra Păstorilor sufletelor (adică a Arhiereilor, şi a Iereilor)
noi însă, facem lucrul Pândarului, şi strig ă m dând ştire. Iar ei iee (să ia) aminte de datoriile
loru ş i, ca unii ce au a da şi cuvânt.
67
CANON 51

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter sau Diacon sau oricare din
catalog ul cel Ieratices c de nunt ă , ş i de c ă rnuri, ş i de vin, nu pentru
nev oin ţ ă ci pentru urâciun e s - ar dep ă rta, uitând, c ă sunt bune foarte,
ş i c ă b ă rbat ş i fem eie a f ă cut Dumn e z e u pe om, ci hulind ar clev e ti pe
f ă ptur ă , ori îndreptea z ă - se, ori cateris ea s c ă - se, ş i de la Biseric ă
leap ă d ă - se, aş iş derea ş i mireanul. [Apost o: 50; Sobor 6: 13; Ang: 14;
Gan: 1, 9, 14, 21; Vasilie: 86]

TÂLCUIRE
De vreme ce toate sunt curate celor cura ţ i cu ş tiin ţ a, şi toat ă zidirea
lui Dumne ze u este bun ă , şi nimic este de lep ă dat primin d u - se cu
mul ţ u mir e, precu m osebit zice Pavel: Şi nici una este spurca t ă , sau
necur at ă dup ă a sa fire şi estime [Tit 1: 15; 1 Timotei 4:4; Romani 14: 14].
Pentr u aceas ta şi Dumne z eie ş tii Apostoli în Canonul lor acesta Ob ş te ş te
hot ă r ă sc, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau m ă car de ar fi
catalogul Iereilor, sau al Clericilor, uitân d că toate câte a fă cut Dumne z e u
sunt bune foarte [Facere 1]. Şi că Dumne ze u a fă cut pe om b ă rbat şi
femeie, s- ar dep ă rta de nunt ă , şi de mâncarea că rnii, şi de b ă utur a
vinului, nu pent r u nevoin ţ a, şi înfrâna r ea trup ul ui 78 , ci pent r u că se
78 Atât din Canonul acest Apostolesc, cât şi din cel 14 al Soborului din Anghira, urmeaz ă cu
în ţ elegere dreapt ă şi prea adev ă rat ă , că oarecare, şi Episcopi, şi Presbiteri, şi Diaconi, care
nefiind monahi, şi în vremea de atunci şi acum, din voia lor nu mâncau carne, nici m ă nânc ă .
Nu pentru îngre ţ o ş are sau pentru alt ă oarecare ereticeasc ă rea socoteal ă. Nicidecum (că
aceast ă însu ş ire este a Elinilor, care slăveau că dobitoacele cele necuvânt ă toare au suflet
cuvânt ă tor, pentru aceasta nici îndr ă zneau a le junghia precum zice Plutarh. Şi a
Marchiani ş tilor, şi de Obş te a Maniheilor, dup ă Epifanie. Şi Engrati ş tilor, dup ă Vasilie. Şi a
Bogomililor dup ă Valsamon), ci pentru înfrânare precum zice Canonul acesta, şi pentru
nevoin ţ a trupului. Am zis că Episcopii şi Presbiterii şi Diaconii cei ce nu erau monahi, că
aveau voie a se înfrâna despre carne sau a o mânca. Iar dup ă ce s- au obi ş nuit în Biserica lui
Hristos, acest preafolositor obicei, a nu se face Episcopi mai- nainte de a se face monahi
(care se adevereaz ă din cuvintele ce au zis Mitropolitul Cheasariei, şi cel al Halchidonului
că tre ţ iitorul locului a lui Papa Ioan, în Soborul ce s- a făcut în vremea Patriarhului Fotie,
zicând aş a: „Şi la Răsărit dac ă cineva nu se face monah: Episcop, sau Patriarh nu se face. Şi
iarăşi în vremea Arhieriei acestuia (lui Fotie adică) mul ţ i monahi s- au ales şi Clerici, şi
Simeon al Tesalonicului (Cap 266) zice, că Biserica pe cei mai mul ţ i din cei ce urmeaz ă a se
face Episcopi mai întâi făcându - i monahi aş a îi aş eaz ă Episcopi, vezi şi subînsem narea
Apostolescului Canon 80. După ce obiceiul acesta, zic, a stă pânit, nici aceş tia se cuvine a
mânca carne (zice pururea pomenitul Dositei al Ierusalimului în Dodecavivlion foaia 779
adică, Patriarhul către Patriarhi, şi Arhiereul către Arhiereim, nu eu) şi câ ţ i dezleag ă afar ă
de cuviin ţă fac, fiindc ă pricinuiesc mare sminteal ă cre ş tinilor celor pro ş ti şi tuturor încă.
Pentru aceasta şi Chedrino prih ă nea pe Episcopul lui Constantin Copronim, adică pe
Patriarhul lui, că din monah s- a făcut încununat adică Cleric şi mânca carne.” Iar dac ă
Arhiereii dup ă Arhiereul şi Patriarhul acesta Dositei, nu se cuvine a mânca carne, cu cât mai
vârtos moanhii? Care pentru trei pricini mai ales se cuvine a se pă ră si de mâncarea cărnii:
Întâi pentru că scoposul şi sfâr ş itul monahice ş tii făgă duin ţ e este întreaga în ţ elepciune,
fecioria şi înfrânarea şi smerirea trupului. Iar mâncarea cărnii prea îngr ăşătoare fiind mai
mult decât toate mânc ă rile, dup ă urmare se împotrive ş te întregii în ţ elepciuni şi fecioriei,
adică se împotrive ş te scoposului şi sfâr ş itului acesteia, fiindc ă ză d ă r ăş te pe trup, şi ridică
ră zboi de necuviincioase pofte împotriva sufletului. Şi dac ă monahii dup ă marele Vasilie se
cuvine a întrebuin ţ a nu dieta cea gras ă , ci pe cea pu ţ in hr ă nitoare, şi dac ă nici mânc ă rile
cele mai dulci nu se cuvine a le mânca, fiindc ă acestea arat ă iubire de îndulcire, dup ă
acesta ş i sfânt (vezi mai pe larg la Canon 71 al acestuia ş i), Cum dar ar fi cu cuviin ţă să
mă nânce carne, care este mai îngr ăşătoare decât toate mânc ă rile, şi mai hr ă nitoare, şi mai
îndulcitoare? Al doilea nu se cuvine monahii a mânca carne, pentru că calcă acest prea
vechi obicei al monahilor, zic pe dep ă rtarea de mâncarea că rnii. Iar cum că obiceiul cel ca
acesta este prea vechi şi folositor, şi mai- nainte de anii împ ă r ă tesei Teofanei, ară tat este şi
68
îngre ţă luie ş te de acestea, şi cu chipul acesta hule ş te şi clevete ş te pe
fă ptur a lui Dumne z e u, că este necur at ă şi rea, unul ca acesta, zic, ori să
se îndrep te z e şi să se înve ţ e a nu le îngre ţă lui, şi a nu - şi întoarce despr e
acestea, socotind, că nici nunt a şi împreu n a r e a cu muierea cea dup ă lege
este vă t ă m ă toare, nici că rnurile, nici vinul, ci întrebuin ţ a r e a cea rea a
acesto r a. Pentr u că de ar fi fost rele şi vă t ă m ă toare, nu s - ar fi fă cut de
Dumne z e u, care din fire este bun. Iar de nu se va îndrept a, să se
caterisea sc ă , şi îndat ă să se despar t ă şi de la Biseric ă . Aşiş derea înc ă şi
oricare mirean s - ar îngre ţă lui de acestea, s ă se afuriseasc ă .

CANON 52

din m ă rturia ce am zis mai sus: Că Copronim a fost cu 150 ani mai- nainte de Teofana,
poveste ş te încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în întâiul cuvânt către Teodor cel că zut) cu un
monah în pustiet ăţ i aflându - se, ruga pe cel ce şede împreun ă cu el să mearg ă să - i aduc ă
carne ca să m ă nânce; Iar de nu ar merge (pentru necuviincioasa şi oprita cererea lui adică) îl
îngrozea că se va pogorî singur în târg. Şi aiurea acesta ş i, povestind obiceiurile Mănăstirilor
de atunci zice: Acolo toate sunt curate de jum ă ri (adică de putoarea fripturii de carne) şi de
sângiuri (Tomul 4, Voroava 14 la 1 către Timotei foaia 307), Istorise ş te şi Nichifor Grigoras
în Romana Istorie că, femeia lui Ioan Glicheul s- a făcut Monahie; şi cere ca şi bă rbatul ei să
se facă Monah; iar împ ă ratul foarte iubindu - l îl oprea; mai ales că pă timind de revmaticali
la încheieturile trupului dup ă vremi, era de nevoie a mânca carne dup ă sfatul doftorilor, iar
de s- ar fi făcut Monah, aceasta nu i- ar fi mai fost legiuit ă şi lăudat ă fapta. Încă şi
Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului, ară tat zice că mâncarea cărnii este oprit ă de al
Monahi. (Cuvântul 1 din cele mai de pe urm ă pentru cei ce sfin ţ enie se liniş tesc). Iar
împ ă rtul Nichifor Votaniat făcându - se Monah, dup ă ce a pierdut împ ă r ăţ ia, întrebat fiind
de oarecine, de sufer ă cu m ă rime de suflet monahiceasca via ţă? A ră spuns aş a: „Singur ă
dep ă rtarea de mâncarea cărnii m ă am ă răş te, iar pentru celelalte pu ţ in ă grijă am (Meletie al
Atenei în Bisericeasca Istorie Tom al 2 foaia 414), via ţ a încă a lui Ioan al scă rii zicând că
sfântul mânca toate care fără prihan ă se potriveau epanghelmei, aceasta adevere ş te. Vezi şi
la Everghetinos: foaia 425. Dar ce aduc mă rturii de la oameni? Când însu ş i Doamna
Născătoare de Dumnezeu a m ă rturisit, cât de veche şi folositoare de suflet este dep ă rtarea
de mâncarea cărnii, poruncind prin facerea de minuni către preasfânt ul acela Dositei, încă
copil fiind, pe lâng ă altele, şi să nu m ă nânce carne, precum aceasta o poveste ş te în ţ eleptul
avă Dorotei, îns ă pecete acestor zise fie Canonul, 34 al sfântului Nichifor m ă rturisitorului.
Ce zice ară tat acestea „Dacă vreun Monah va lepă da sfântul chip va mânca carne, şi va lua
muiere, unul ca acela de nu se va pocă i, trebuie să se anatematiseasc ă , ori cu sila
îmbr ă cându - se în chipul monahicesc să se închid ă înlă untru în monastire. Scrie încă şi
Teofilact al Bulgariei împotriva monahilor Latini, prih ă nindu - i că mânca zama cărnii, şi
dup ă urmare leap ă d ă mâncarea cărnii de la Monahi ca una ce se face nu dup ă cuviin ţă . Zice
încă şi sfântul Meletie m ă rturisitorul în Alfavitarul să u, că to ţ i adică şi mirenii şi Monahii
sunt datori a pă zi Poruncile lui Dumnezeu; Iar Monahii mai cu osebire trebuie a avea
feciorie, fugirea de lume, şi lepă dare de mâncarea cărnii, zicând aş a: „To ţ i suntem datori a
pă zi Poruncile Ziditorului. Singur ă aceasta mai cu osebire se adaug ă Monahilor; Acesta ş i pot
numai să o produc ă Stă pânului; Fecioria adică, fugirea de lucrurile lume ş ti, dep ă rtare de
mâncarea cărnii, şi strâmtorarea şi necazul. Iar al treilea şi mai pe urm ă nu se cade Monahii
a mânca carne de nu atât pentru împiedicare către prav ăţ ul şi sfâr ş itul monahice ş tii vie ţ i,
deş i nu că este împotriva predanisirii celei vechi a Bisericii şi a Părin ţ ilor, ci m ăcar pentru
sminteala ce pricinuie ş te în inimile celor mul ţ i. Monahii m ă nânc ă carne. Aceasta este o
propunere care din singur auzul se face împiedicare multora. Căci atât Apostolul Pavel
despre o parte zice, nu voi mânca carne în veac ca să nu smintesc pe fratele meu; şi iarăşi:
Bine este a nu mânca carene şi a nu bea vin, nici a face aceea întru care fratele tă u se
poticne ş te, sau se sminte ş te, sau slăveş te. Când şi Avva Pimen despre alta: Aflându - se
oarecând la o mas ă ce avea bucate de carne n- a venit să m ă nânce, zicând, că aceasta o face
spre a nu pricinui sminteal ă cre ş tinilor celor de acolo. Iar de pun înainte Monahii noş tri cei
ce mă nânc ă carne, pentru a scă pa de mustrarea ştiin ţ ei lor, că şi marele Vasilie zice
(aş ez ă mânt 26) că s- au iertat de către pă rin ţ i a se pune în buruieni s- au în legume o
bucăţ ic ă de slă nin ă, şi că şi Pahomie hr ă nea porci în m ă n ă stire, şi Simeon noul Teolog
hră nea porumbi. Înva ţă - se unii ca aceş tia, că pricinuitoarele acestea cuvinte, asemenea le
propun şi monahii Latinilor. Însă marele Vasilie, zicând că s- a iertat aceasta de către
pă rin ţ ii cei de pe lâng ă marea neagr ă nevoitori, a fost de nevoie pentru că în p ă r ţ ile acelea
untdelem n nu se afla, şi pentru că urma boal ă între fra ţ i din mâncarea cea cu totul neuns ă ,
69
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, pe cel ce se întoarce de la
p ă cat nu îl prime ş te, ci îl leap ă d ă , s ă se cateris ea s c ă . Că mâhn e ş te pe
Hristo s, Cel ce a zis: «Bucurie se face în Cer pentru un p ă c ă tos ce se
poc ă ie ş te» [Matei 18: 12;Luca 15, 7]. [Cart: 53, 72]

TÂLCUIRE
Zice Domnul «Pe cel ce vine că tre mine, nu - l voi scoate afar ă » [Ioan
6, 37]. Pentr u aceas ta şi Dumne z eie ş tii Apostoli, în Canonul acesta
rân d uiesc: „Că oricare Episcop, sau Presbiter, nu - l prime ş te pe cel ce se
întoarce de la p ă cat şi se poc ă ie ş te, ci îl leap ă d ă , şi îl gone ş te pe le de la
sine, ca Navat acela, îngre ţ eluin d u - se de dâns ul, oarecu m, şi întorcâ n d u -
şi fa ţ a sa pentr u p ă catele lui, să se caterisea sc ă . Pentru că cu aceasta ce
face mâh n e ş te pe Hristos, care a zis, «Bucurie se face în Cer, adic ă
Îngerilor celor ce sunt în Cer, pentr u un p ă c ă tos care se poc ă ie ş te de
p ă catele sale cele mai dinainte» [Luca 15, 7]. Şi de vreme ce însu ş i Domnul
iar ăş i a zis, «N- am venit s ă chem pe cei drep ţ i ci pe cei p ă c ă to ş i la
poc ă in ţă » [Matei 9, 13]; Ar ă tat este, că cel ce nu prime ş te pe cei p ă c ă to ş i,
al doilea şi pentru că atât de pu ţ in se pune încât nici o îndulcire pricinuia, că nici cât de
pu ţ in se pr ăjea, dup ă cuvântul sfântului. Că acea pu ţ in ă parte într- atâta mul ţ ime de ap ă,
sau de s- ar fi întâmplat în legume de mâncare fiind aruncat ă nu este prih ă nire de
desf ă tare, ci înfrânare de nevoitori cu adevă rat. (pag 50 verso) Şi al patrulea că de şi o zice
aceasta marele Vasilie. Cu aceasta nu iart ă mâncarea cărnii ci încă din împotriv ă cu totul
leap ă d ă dieta cea gras ă , precum am zis, şi mânc ă rile cele drese, şi mai dulci, iubire de
dezmierdare le nume ş te. Laud ă îns ă pe mâncarea ceea ce are pu ţ in ă hran ă , şi mânc ă rile cele
mai proaste, şi mai lesne dobândite, precum este untdelem nul (sau uleiul) şi vinul, şi
legumele şi cele de asemenea. Iar către zisa sântului Pahomie, şi a sfântului Simeon trebuie
a zice, că acestea le hr ă nea mai întâi pentru str ă ini, şi al doilea pentru monahii cei bolnavi;
dup ă Dositei. Precum şi băi aveau prin Mănă stiri pentru bolnavi. Ci şi acum de se
boln ă ve ş te vreun monah în primejdii de moarte şi va lua porunc ă de la doctor să m ă nânce
carne, nu se osânde ş te mâncând, că o întrebuin ţ eaz ă ca pe o doctorie, şi nu spre îndulcirea
şi lăcomia pântecelui. Iar de va zice cineva că Soborul cel din Gangra în Canonul al 2- lea al
să u anatematise ş te pe cel ce osânde ş te pe cel ce m ă nânc ă carne; Se ştie că acesta ş i Sobor se
dezvinov ăţ e ş te iarăşi prin Canonul 21 al să u, că aceasta o au zis nu pentru cei ce nu
mă nânc ă carne, nu pentru nevoin ţă şi înfrânare, ci pentru mândrie, sau şi pentru
îngre ţ o ş are; şi adaug ă zicând „Noi şi înfrânarea ceea ce se face cu cucernicie şi cu cinstire
de Dumnezeu o primim. Iar fiindcă oarecare eretici numi ţ i engratevte (adică înfrâna ţ i) care
se îngre ţ o ş au de cărnuri şi nu la mâncau, ne pun înainte aceasta, că pentru ce nu mânc ă m
şi noi carnea tuturor dobitoacelor, ră spunde marele Vasilie către dân ş ii zicând: Canon 86 că
dup ă socoteal ă, la noi toate cărnurile ca niş te buruieni şi ierburi se socotesc, precum a zis
Dumnezeu; «Ca niş te buruieni sau ierburi v- am dat vou ă pe toate» [Facere 9, 3]. Iar dup ă
deslu ş irea folosirii, precum nu mânc ă m de ob ş te toate ierburile, ci numai cele
nevă t ă m ă toare şi folositoare. Aşa nici toate cărnurile mânc ă m, ci numai cele nev ă t ă m ă toare
şi trebnice, la să n ă tatea trupului. Pentru că buruian ă este şi cucuta, şi m ă tr ă guna. Carne
este şi cea a vulturului, şi cea a câinelui, ci precum nu m ă nânc ă vreun în ţ elept cucuta şi
mă tr ă guna fiind otr ă vitoare şi aduc ă toare de moarte; Aşa asemenea nu va mânca cineva
carne de câine sau de vultur (sau de altele ca acestea) fiindc ă sunt şi vătă m ă toare la
să nă tate şi netihnite la gust. Afară numai de s- ar afla o mare nevoie şi foamete. Că atunci,
şi câine, şi vultur de ar mânca, nu p ăcătuie ş te. Fiindcă acestea nu sunt oprite de Scriptura
nou ă . Că Apostolii, la Fapte (Cap 15, 29) au oprit numai a nu mânca cineva cele jertfite
idolilor, şi sângele, şi sugrum at, iar în Canonul 63 asemenea a oprit a nu mânca cineva cele
prinse de fiar ă, mort ă ciune şi sânge. Iar de ar sta cineva împotriv ă zicând: Că câinele, şi
vulturul în scriptura veche se numesc necurate. Răspunde m: Că nu pentru că sunt gre ţ oase
şi urâcioase se numesc aş a, că nimic este spurcat şi necurat în firea sa. Ci se numesc aş a
pentru trei pricini: Întâi şi mai de temei pricin ă este, precum mai sus a tâlcuit marele
Vasilie, că toate cele necurate sunt vătă mă toare să nă t ăţ ii trupului, încă şi doctorii înşişi
aceasta o adevereaz ă . A doua, pentru că aşa se socotesc de cei mai mul ţ i oameni, dup ă
Procopie. Şi a treia, pentru a nu se închina lor iudeii ca unor dumne zei, dup ă Teodorit.
Drept aceea iubind Dumnezeu să nă tatea trupului nostru, şi vrând a ne face să nu le
mânc ă m, le- au numit necurate, ca şi de la însu ş i numele să le urâm şi să ne ferim de ele.
70
se împo trive ş te şi face împot riva lui Hristos. Iar cel ce se împotrive ş te lui
Hristo s, nu este ucenic al lui. Iar nefiind ucenic al lui, nici vrednic este a
avea Preo ţ ie. Că ci cum poate a o avea, şi a fi primit lui Hristos? Cel ce s- a
fă cut pe sine ş i potrivnic lui Hristos, şi se împotrive ş te Voii lui?”

CANON 53

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de


s ă rb ă toare nu se împ ă rt ăş e ş te din c ă rnuri ş i din vin, îngre ţ o ş ându - se,
ş i nu pentru înfrânare, s ă se cateris ea s c ă . Ca unul ce - ş i are v ă t ă mat ă
ş tiin ţ a, ş i s - a f ă cut pricinuitor multora de sminteal ă . [Apost ol: 51;
Angirei: 14; Gangra: 1, 9, 14, 18; Vasilie: 86]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta aseme n e a cu cel al 18 - lea rânduie ş te că oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de să rb ă tori, nu m ă nânc ă carne,
nici bea vin, nu pentr u nevoin ţă şi înfrânar e 79 . Ci pentr u că se
îngre ţă luiesc de ele, s ă se cateriseasc ă . Fiindc ă este vă tă mat cu ş tiin ţ a,
adic ă nesim ţ itor. Şi fiindc ă se face pricinuitor de sminteal ă la mul ţ i
oameni, care adunâ n d u - se la să rb ă tori, aveau obicei a face dragos t e,
adic ă mese Ob ş te ş ti, şi a mânca to ţ i împre u n ă . Pe care mese Pavel le
nu me ş te Domneasc ă cin ă , adic ă Ob ş teasc ă , în Epistola cea 1 că tre
Corinte ni, Cap 11: 21.

CANON 54

Dac ă vreun Cleric se va v ă di mâncând în cârcium ă , s ă se


afuris ea s c ă , afar ă numai dac ă în c ă l ă torie g ă zduin d pentru nev oi e în
vreo cas ă de oasp e ţ i. [Apost ol: 42, 43; Sobor 6: 9; Sobor 7: 22;
Laodicea: 24; Carta: 47, 69]

TÂLCUIRE
Cei sorti ţ i lui Dumne z e u se cuvine a fi mirenilor pild ă de via ţă
vrednic ă de cinstire, ca nu din pricina lor s ă se huleasc ă numele lui
Dumne z e u. Pentr u aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te, că oricare Cleric
s - ar afla că m ă nânc ă în cârcium ă s ă se afuriseasc ă . Pentr u că intrâ n d
ace ş tia în cârcium ă , ce alt ă se arat ă , decât că au via ţă necinstit ă , şi s ă sunt
strica ţ i, nu numai dup ă pofta mânc ă rilor şi a b ă uturilor, ci şi întru
celelalte moraluri, că ci adunâ n d u - se în cârciumi necins ti ţ i b ă rba ţ i, şi
femei necinstite, negre ş it cel ce se întâlne ş te cu unii ca ace ş tia nu va
ră mâne ne împ ă rt ăş it de r ă utatea acelora. Fiindc ă dup ă Pavel «Stric ă pe
obiceiurile cele bune, vorbele cele rele» [1 Corinte ni 15: 33]. Afar ă num ai

79 Din Canonul acesta se în ţ elege, că nu se caterisesc Episcopii, şi Presbiterii, şi Diaconii,


care nu din îngre ţ o ş are, ci pentru adev ă rata nevoin ţă şi înfrânare, sau cu totul nu mă nânc ă
carne, nici bea vin, sau la o vreme şi pe zile hot ă râte, de n- ar voi să mă nânce, şi să bea, şi în
zile de să rb ă tori. Dar încă şi ceilal ţ i, care de unele ca acestea (sau şi de alte oarecare
mânc ă ri) se feresc, ori monahi, ori lumeni, pentru nevoin ţă şi înfrânare nu se osândesc de
Canonul acesta ca niş te călcă tori, dup ă socoteala împreun ă amânduror tâlcuitorilor
Dumnezeie ş tilor Canoane, a lui Zonara zic, şi a lui Valsamon, de s- ar feri de acestea, şi în
zile de să rbă tori. Căci, nici se îngre ţ o ş eaz ă de dânsele, precum zice Canonul, nici în
celelalte zile mâncându - le, în singure să rb ă torile se dep ă rteaz ă de ele. Ci întocmai şi întru
acelea, şi întru acestea se feresc pentru singur ă înfrânare. Îns ă pentru ca să fie ferirea şi
postul unora ca acestora nesmintitor cu totul la cei mul ţ i, mai bine este unii ca ace ş tia şi în
zilele să rb ă torilor, deosebi şi singuri să - şi mă nânce pâinea lor. Încă se în ţ elege dup ă
urmarea aceasta şi înainte.
71
dac ă Clericul aflând u - se în călă torie, şi ne gă sind alt ă cas ă spre a gă zdui,
ar intra în hanuri de nevoie pentr u a se odihni. Vezi şi la tâlcuirea 42
Apostolescului Canon.

CANON 55

Dac ă vreun Cleric ar oc ă rî pe Episcop ul, s ă se caterisea s c ă . «Că


pe mai marele norod ului tă u nu - l vei gr ă i de ră u» [Ieş ire 22: 28]. [Sf.
Sofia: 3]

TÂLCUIRE
Episcopul şi Arhiereul, într u închipuirea Domnul ui fiind, şi cap sim ţ it
al tru p ul ui Bisericii socotind u - se, se cuvine a dobân di mai mult ă cinste
decât ceilal ţ i Ierosi ţ i (adic ă sfin ţ i ţ i). Pentr u aceasta şi Canonul acesta
rân d uie ş te, că oricare Cleric ar oc ă rî pe Episcopul, s ă se cateriseasc ă 80 ,
fiind scris în lege. «Nu vei gr ă i de r ă u pe înainte st ă t ă tor ul norod ul ui t ă u
şi pe st ă pânitor ul, ori pe cel din lă untr u adic ă şi Duhovnicesc, ori pe cel
dinafar ă şi trupe sc. Că pentr u aceasta şi Arhiereu se zice Episcopul, ca un
st ă pânito r şi încep ă tor al Iereilor, şi Ierarh, ca un mai mare şi încep ă tor al
celor Sfin ţ ite, dup ă Dumne z eiesc ul Maxim, şi Areopagitul Dionisie. Iar
Canon ul 3 al Soborului din sfânta Sofia zice: oricare ar îndr ă zni a lovi, sau
a închide pe Episcopul, şi fă r ă pricin ă , sau şi cu pricin ă scornit ă şi
mincinoas ă , unul ca acesta s ă se anate m a ti sea sc ă .

CANON 56

Dac ă vreun Cleric va oc ă rî pe Presbiter, sau pe Diacon, s ă se


afuris ea s c ă .

TÂLCUIRE
Presbiterii, şi Diaconii, având loc de mâini, prin care Episcopul
chivernise ş te Biserica, se cuvine şi ei a dobâ n di cuviincioasa cinste, nu
îns ă şi atâta cât ă se cade a o dobân di Arhiereul. Pentr u aceas ta şi Canonul
acesta rân d uie ş te, că oricare Cleric ar oc ă rî pe Presbiter, sau pe Diacon, s ă
se afurisea sc ă numai (care acesta este mai pu ţ in ă pedea p s ă ) şi nu s ă se
caterisea sc ă , ca cel ce va oc ă rî pe Arhiereul (care este mai mare

80 Fiind îns ă că şi Fotie în titlul 9 Cap 36 zice, că Cartea 9 a condicei titlul 7 aşez ă mântului 1
rânduie ş te că cel ce ocă re ş te pe împ ă ratul nu se pedepse ş te, nici pă time ş te ceva ră u.
Pentru, ori din deş ert ă ciunea lui l- a ocă rât, şi se cuvine a se trece cu vederea ca unui de ş ert
ce din necuno ş tin ţă face, şi se cade a se milui; Sau că i s- a făcut nedreptate şi trebuie a se
ierta. Aşa şi cel ce ocăre ş te pe Arhiereul, dup ă asem ă nare nu se cade a se pedepsi, ori ca un
deş ert, ori ca un fără de minte şi bârfitor, ori ca unul ce s- ar fi nedrept ăţ it. De vreme ce
dac ă împ ă ratul fiind persoan ă dinafar ă , se opre ş te de lege a pedepsi pe unii ca ace ş tia ce l-
ar ocă rî, cu cât mai vârtos Arhiereul fiind persoan ă dinlă untru şi Duhovniceasc ă , şi urm ă tor
chiar al prea Blândului şi nepomenitorului de ră u Hristos? Afară numai dac ă cel ce l- a
ocă rât este statornic cu mintea, şi obraznic şi seme ţ , însu ş i aceasta trebuie a se în ţ elege, şi
pentru cei ce ocă resc pe Presbiter, şi pe Diacon. Iar legile cele iubitoare de bun ă cinstire lui
Dumnezeu ale împă ra ţ ilor poruncesc, că, oricare ar intra în Biserică când se săvâr ş esc
Tainele, sau alte sfinte Slujbe, şi ar ocărî pe Episcopul, sau ar opri să nu se săvâr ş easc ă
acestea, să se certe cu pedeaps ă de cap. Însu ş i aceasta să se p ă zeasc ă şi când se fac Litanii,
şi Rugi, şi se află acolo Episcopi şi Clerici, adic ă de cap, cel ce ar tulbura Litania şi Ruga. Din
Canonul acesta încheie încă şi cel ce va ocă rî pe trupescul să u p ă rinte, sau pe
Duhovnicescul să u bătrân, se cuvine a se certa. «Că cel ce grăieş te de ră u, zice, pe tat ăl să u
sau pe mama sa (oricare ar fi, ori Cleric, ori mirean, ori monah) cu moarte să se sfâr ş easc ă»
[Leviticon 20: 9; Matei 15: 4], îns ă moartea acestora este lipsirea Dumnezeie ş tii împ ă rt ăş iri,
care la cei în ţ elep ţ i se socote ş te moarte adev ă rat ă dup ă Canonul, 55 al marelui Vasilie.
72
pedeap s ă ). Că ci, precu m capul este mai pres us decât mâinile şi celelalte
m ă dulare ale trup ul ui, iar mâinile sunt mai josite decât capul; Aş a prin
urmar e şi cei ce necinstes c capul, de mai mare pedeap s ă au trebuin ţă ,
îns ă cei ce necinste sc mâinile mai pu ţ in ă pedea p s ă trebuie ş te.

CANON 57

Dac ă vreun Cleric pe ochion, sau pe surd, sau pe orb, sau pe cel
ră nit la picioare îl va batjocori, s ă se afurisea s c ă . Aş iş derea ş i
mireanul.

TÂLCUIRE
Cei ce - şi au m ă dularele trup ul ui vă t ă mate şi urâcioase, se cuvine mai
ales a se milui, a se ajuta, şi de mâini a se duce de că tre cei ce- şi au
m ă dularele întregi şi să n ă toase, iar nu a se lua în râs şi a se batjocori.
Pentr u aceasta Canonul acesta rând uie ş te, că oricare Cleric va batjocori
pe sur d sau pe ochion, sau pe orb, sau pe cel ce este r ă nit şi urâcios la
picioare, să se afuriseac ă . Asemene a înc ă şi mirean ul de va face aceas ta,
s ă se afuriseasc ă . Căci, au doar ă nu este destul ă certarea şi pedea p s a ce o
d ă lor Dumne z e u pentr u judec ăţ ile, ce singur el le ş tie, şi pent r u aceas ta
şi oamenii luând Judecata lui Dumne z e u, adaug ă tic ă lo ş iilor acestor a,
pedeap s ă peste pedea p s ă , cu batjocurile şi cu lu ă rile în râs ale lor? Vai de
netem e r ea de Dumne ze u şi de marea mând rie! Nu, pentr u Domnul, nu, să
nu îndr ă zni ţ i, fra ţ ii mei, de acum înainte, sau a batjocori, sau a fugi de
grozavii cei aseme nea, ca de foc şi de spurc ă ciune. Obi ş nuind a zice
parimia acea fă r ă cuvânt şi prea nebu nea sc ă : Fugi ţ i de cei însem n a ţ i. Ci
mai vârto s înlesni ţ ii şi ajuta ţ ii cu toate chipurile, ce pute ţ i. Ca şi de la
Domn ul s ă vă milui ţ i, ar ă tân d u - vă că tre cei împreu n ă cu noi robi
milostivi şi îndur a ţ i. Pentru aceas ta şi Dumne z e u por unce ş te nici s ă
prih ă neasc ă cineva pe surd pentr u că nu aude, nici s ă pun ă piedic ă
înaintea picioarelor orbului, pentr u că nu vede. «Nu vei gr ă i de r ă u asupr a
orbului, şi înaintea orbului nu vei ad ă uga poticnire; Şi te vei teme de
Domn ul Dumne z e ul t ă u» [Levit 19: 14]

CANON 58

Episcopul sau Presbiterul nepurtând grij ă de Cler, sau de popor,


ş i neîn v ăţ ându - i pe ei bun ă cin stire de Dumn e z e u, s ă se afurisea s c ă ,
iar st ă ruind în nepurtare de grij ă ş i lene vire, s ă se cateris ea s c ă .
[Sobor 4: 25; Sobor 6: 19, 80; Sobor 1 ş i 2: 16; Sar: 11, 12; Cartag: 79,
82, 86, 131, 132, 133; Nisis: 6; Pet: 10]

TÂLCUIRE
Datorie neap ă rat ă este Episcopului a înv ăţ a în toate zilele pe norod ul
cel sup u s lui bine cinstitoar e Dogme, şi a- l îndrep t a pe el că tre drea pt a
Credin ţă şi îmbun ă t ăţ ita petrecere. Că zice Dumne z e u prin Proorocul
Iezechiel că tre proes to ş ii noroadelor: «Fiul omului, pânda r te - am pus pe
tine casei lui Israil, şi casei lui Iuda. De nu vei deslu ş i, nici vei gr ă i, va
muri cel fă r ă de lege întru fă r ă delegea sa, şi sângele lui din mâna ta îl voi
cere» [Iezechiel 3, 17]. Pentr u aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te:
„Oricare Episcop, sau Presbiter (că înv ăţă tori trebuie a fi şi Presbiterii) 81

81Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom zice: „Nu este mult ă osebire între Presbiteri şi
între Episcopi. Că şi ei au primit învăţă toria şi purtarea de grij ă a Bisericii…” Că cu singur ă
73
nu va pur ta de grij ă de Clericii s ă i, şi de tot norod ul cel ă lalt, şi nu - i va
înv ăţ a pe ei Dogmele şi faptele bunei cinstiri de Dumne z e u, s ă se
afuriseasc ă pân ă se va îndrep t a. Iar de va st ă rui în nepur t a r e de grij ă şi în
lenevirea sa, să se cateriseasc ă des ă vâr ş it, ca un nevrednic de Episcopie,
şi de Presbiterie 82 .

CANON 59

Dac ă vreun Episcop sau Presbiter, vreun ul din Clerici s ă rac fiind,
nu îi va da cele trebuincioa s e, s ă se afuris eas c ă . Iară st ă ruind, s ă se
caterisea s c ă , ca unul ce a ucis pe fratele s ă u. [Apostolic: 4, 41]

TÂLCUIRE
Lucrurile şi veniturile Bisericilor se nume sc s ă r ă ce ş ti, pentr u că se
cuvine a se împ ă r ţ i la s ă raci. Şi dac ă se cade a se împ ă r ţ i la al ţ i s ă raci şi
lipsi ţ i, de c ă tre proes to ş ii Bisericilor, cu cât mai vârtos se cade a se
împ ă r ţ i acestea la Clericii cei supu ş i lor, s ă raci fiind şi trebuin ţă având?
Pentr u aceas ta şi Canonul acesta rând uie ş te că oricare Episcop sau
Presbiter nu d ă cele trebuincioase spre via ţă din veniturile Episcopiei sau
ale Enoriei (că aveau şi Enoriile Presbiterilor venituri, des pr e care vezi la
sub însem n a r ea Canonul ui 4 al Soborului al 4- lea). Clericului acelei
Episcopii care are trebuin ţă , sau al Enoriei, s ă se afuriseasc ă , pân ă ce va
începe a da. Iar de va st ă rui întru nemilostivirea sa, s ă se caterisea sc ă ,
des ă vâr ş it. Pentr u că, cât despr e voin ţ a sa s - a fă cut uciga ş fratelui s ă u.
Că cel ce nu are cele înt ă ritoare vie ţ ii sale, negre ş it moare. Iar cel ce are,
şi nu d ă celui ce nu are şi se primej d uie ş te, negre ş it uciga ş al aceluia este.
Iar de ş i acela cu lucru nu a murit, Dumne z eia sca Pronie dând lui prin al ţ i
iubitori de s ă raci cele îndes t ule spre via ţă , îns ă cel ce are şi nu i- a dat,
uciga ş se judec ă pentr u nemilostivirea, şi cruzi mea sa. Cite ş te
hirotonia îi covâr ş esc, şi pentru singur ă aceasta se socotesc că întrec pe Presbiteri.”
(Voroava 11 la cea 1 că tre Timotei la început.)
82 Pentru aceasta şi deosebi Pavel în cea 1 că tre Timotei 3, 2 zice: Că Episcopul se cade a fi

învăţă tor. Şi către Tit 1, 9 ca să se ţin ă de cuvântul cel credincios al învăţă turii, ca să poat ă a
îndemna pe ceilal ţ i la să nă toasa învăţă tur ă , şi a mustra pe cei ce grăiesc împotriva ei. Atâta
mare şi neap ă rat ă este datoria Arhiereilor, ce o au că tre norodul cel încredin ţ at lor. Drept
aceea deş i alt ă nu îi îndeamn ă spre a nu se lenevi, ci a fi treji, m ăcar îndeamn ă - i numele de
Episcop cel au, care însemneaz ă pândar. Cei ce sunt la pând ă , se cade a priveghia şi a vidé,
nu a se lenevi, şi a dormita. Că pentru aceasta şi înlă untru în Altar sfin ţ itul Sinod (adică
scaunul cel împreun ă cu ale conslujitorilor săi), sau aş ezat, ca Arhiereul suindu - se şi
şezând într - însul mai sus decât ceilal ţ i să vad ă de sus, ca din pă tulul pândirii pe norodul
cel supus lui, şi mai cu scump ă tate să - l cerceteze pe el. Iar Presbiterii împreun ă stând şi
împreun ă şezând cu el de aici se îndeam n ă ca şi ei să cerceteze şi să îndrepteze pe norod,
ca unii ce sunt da ţ i Arhiereului împreun ă ostenitori, precum zice Zonara. Însăşi aceast ă
în ţ elegere o arat ă şi scunulul Arhiereului cel ce st ă în Biserică (strana Arhiereasc ă) mai înalt
decât celelalte şi pând ă preaînalt ă pentru aceasta numindu - se, şi sfin ţ ita înăl ţ ime a
scaunului, dup ă Diaconul Ignatie (în via ţ a Patriarhului Nichifor). Iar dac ă Episcopul şi
Presbiterii sunt neînvăţ a ţ i şi nu au putere de a învăţ a, trebuie cu unire să cheme de la alte
locuri învăţă tori şi sfin ţ i ţ i propov ă duitori, dând lor cele spre îndestularea vie ţii şi cinstea
cea cuviincioas ă , să aşeze şcoli în Eparhiile lor, şi prin acelea să - şi împlineasc ă datoria
învăţă turii, ci ei sunt datori norodului. Iar într - alt chip, st ă pânirea Canoanelor se cade
totdeauna a avea tă rie. Şi Nearaua pururea pomenitului împ ă rat Alexie Comnino a rânduit
fiecă rui dasc ă l al marii Biserici por ţ ie de hran ă şi simbrie; şi să aibă cinste de asta îndat ă
dup ă împ ă r ă te ş tii boieri şi pe lângă Patriarhul, ca unii ce ţin locul aceluia. Încă şi Pavel a zis:
«Cei ce se ostenesc în cuvânt şi întru învăţă turi de îndoit ă cinste să se învredniceasc ă » [2
Timotei 5: 17]. Scriu şi Apostolii şi în aşez ă mintele lor (Cartea a 7- a cap 10) acestea „pe cel
ce grăieş te ţie cuvântul lui Dumnezeu îl vei slăvi, aducându - ţi aminte de el ziua şi noaptea.
Şi îl vei cinsti nu ca pe pricinuitorul na ş terii, ci ca pe cel ce s- a făcut ţ ie pricinuitor de a fi
bine. Că unde este învăţă tur ă despre Dumnezeu, acolo Dumnezeu de fa ţă este”.
74
Apostolescul Canon 4 înc ă şi cel 41 ce rând uie ş te, ca din lucrurile şi
venitu rile Bisericilor, trebuie Episcopii să chivernisea sc ă trebuin ţ ele, atât
pe ale sale, cât şi pe cele ale fra ţ ilor celor str ă ini întâm plâ n d u - se; iar dac ă
treb uin ţ ele str ă inilor se cuvine ale chivernisi, cu cât mai mult pe al
Clericilor supu ş ilor s ă i?

CANON 60

Dac ă cine va c ă r ţ ile necin s tit orilor de Dumn e z e u cele


minciun o s u pras cris e, ca pe ni ş te sfinte în adunare (Biseric ă ) le - ar citi,
spre v ă t ă marea norod ului, ş i a Clerului, s ă se cateris ea s c ă . [Sobor 6: 2,
63; Sobor 7: 9; Laodiceea: 51]

TÂLCUIRE
Din că r ţ i, unele adic ă , de eretici, şi de necins titori de Dumne z e u fiind
alc ă tuite în numele sfin ţ ilor cu minciun ă s- au supr as cris, spre am ă girea
şi r ă t ă cirea celor mai pro ş ti; precu m este Evanghelia ceea ce se nume ş te a
lui Toma, fiind scrie cu adev ă rat de Manihei, iar deas u p r a scrise cu
nu mele Apostolului Toma: Apocalips urile cele numite ale lui Avraam,
Isaac, Iacov, şi ale de Dumne z e u Nă sc ă toarei. Bârfele lui Hrisomal (pă r de
aur), pe care ereticul Pamfil le- a scris deasu p r a Teologhice ş tii voroave. Şi
alte nen u m ă r ate ca acestea, de care face pome nire sfântul Meletie 83
Mă rturisitor ul, prin stihuri politice ş ti, în cea de dâns ul numit ă
Alfavitalfavit ă . Iar altele drept sl ă vitoari şi sfin ţ i, sau notevsit (adic ă s - au
stricat) de eretici în urm ă ; Precum s- au notevsit de cei r ă i sl ă vitori,
a ş ez ă min tele Apostolilor cele prin Clement, pentr u aceasta şi s - au
lep ă dat, precu m zice aceasta Ecumenicul Sobor al 6- lea în Canonul, al 2-
lea al să u. Şi cele apocrifa (ascuns e) ale lui Ilie, şi ale lui Ieremia, şi ale lui
Enoh, înc ă şi ale altor Prooroci, şi Patriar hi 84 . Pentr u aceas ta şi Canonul
83 Care pe lâng ă cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam, a lui Lameh. Rugăciunea lui
Iosif celui frumos; Apocalipsis a lui Moisi, şi Diata; Psalmii lui Eldad şi a lui Solomon;
Stră ine ziceri lui Isaia; Apocalipsis a lui Sofonie. Cartea a treia a lui Esdra; Apoclipsis a de
Dumnezeu Născătoarei, şi a lui Petru, şi a lui Pavel; Epistolia lui Varnava; Încungiur ă rile
Apostolilor; Carete lui Matei şi a lui Varnava. Învăţă tura lui Climent; Faptele lui Pavel;
Învăţă tura lui Ignatie şi a lui Policarp, Căr ţ ile Ucenicilor lui Simon, a lui Dima şi Cleov şi
Nicolai. Iar că r ţ ile ereticilor Manihei sunt a şéptea Evanghlie; Dragostea ce în şapte cuvinte;
Lucrarea rugă ciunilor; Pragmatia Urieşilor; Evanghelia lui Filipp; Cele copilă re ş ti ale lui
Hristos; Şi Faptele lui Andrei. Iar sfântul Nichifor în Canoanele 3, 4 ale sale (care sunt în
Tomul al 2- lea al adun ă rii Canoanelor foaia 918) zice: că nu sse cuvine să primim
Aposcalipsa lui Pavel, şi altele ca acestea. Că spurcate şi necurate sunt. Nici Apocalipsul lui
Esdra, şi a lui Zosima; şi cele dou ă Mucenii al sfântului Gheorghie; şi ale sfin ţ ilor Mucenici
Chiric şi Iulita). Însemneaz ă îns ă că în ţ elepciunea lui Solomon se cite ş te în Biserică în auzul
norodului împreun ă cu că r ţ ile cele canonisite ale scripturii, pentru că Carte canoniceasc ă se
nume ş te de Canonul 30 al Soborului din Cartagina. Încă şi Atanasie în Epistolia sa cea
pră znuitoare pe aceasta o num ă r ă împreun ă cu căr ţ ile cele ce se citesc. Iar de o numesc
oarecare apocrifa (ascuns ă ) ră u zic, că se mustr ă de acesta ş i epistolie a lui Atanasie.
Însemneaz ă pe lâng ă acestea, că scriitorul Căr ţ ii cei Sobornice ş ti scrie, că sfântul Sobor a
toat ă lumea cel 1 prin minune a cunoscut Căr ţ ile cele întest ă luite şi canonice ş ti, şi pe cele
ascunse şi mincinoase ale ereticilor, că punându - le pe toate împreun ă sub sfânta Masă, şi
rugându - se Domnului, o minune! Pe că r ţ ile cel canonice ş ti le- au aflat deasupra sfintei
Mese, iar pe cele ascunse sub dânsa.
84
Am zis, că s- a notevisit cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, şi Ieremia, şi Enoh, încă şi ale
altor Patriarhi, pentru că pân ă în vremurile sfin ţ ilor Apostoli, erau nenotevisite şi curate.
Pentru care Pavel, din cele ascunse ale lui Ilie, a luat zicerea ceea ce o scrie în Capul al
doilea, aceea întâi că tre Corinteni, care zice: „Ci precum este scris, cele ce Ochiul nu le- a
văzut, şi urechia nu le- a auzit, şi pe inim ă de om nu s- au suit, care au gătit Dumnezeu
celor ce- l iubesc pe el. Precum aceasta o mă rturise ş te mai întâi, Grigorie oarecare ce a
st ă tut Arhidiacon Patriarhului Tarasie, a în ţ eleptului Fotie; Şi al 2- lea însu ş i în ţ eleptul Fotie,
75
acesta Apostolesc rând uie ş te. Că oricare le- ar întrebuin ţ a acestea în
auz ul de ob ş te, şi ar pune să se citeasc ă în Biseric ă ca ni ş te sfinte, că r ţ ile
necistito rilor de Dumne z e u şi r ă u sl ă vitorilor, cele minciuno s u p r a s c rise,
pent r u ca să vat ă me suflete ş te pe norod ul cel de ob ş te, şi pe Clerici, s ă se
caterisea sc ă . Căci că r ţ ile cele de acest fel se cuvine s ă se osânde as c ă , sau
cel mai pu ţ in, s ă se ascun d ă , dar nu s ă se citeasc ă în Biseric ă .

CANON 61

De se va face vreo prih ă nire asupra unui credincio s, de curvie,


sau de preacurvie, sau de alt ă oarecare fapt ă oprit ă , ş i se va v ă di, s ă
nu se înainte z e în Cler. [Sobor 2: 6; Cartag: 59, 138]

TÂLCUIRE
Cel ce se va prinde în curvie, sau în preacurvie, sau într - altă
necuviin ţă ca aceasta, nu numai Cleric fiind şi Ierosit (adic ă sfin ţ it cu
hiroto nia), dup ă 25 al Apostolilor, ci şi mirean fiind, se opre ş te de a se
face, nu numai Ierosit (adic ă Diacon sau Presbiter sau Arhiereu), ci nici
Cleric prost, Cite ţ adic ă , sau Cânt ă re ţ , sau u ş éri, şi nici ca cum din cei ce
se nu mesc afar ă de Altar. Precum Canonul acesta rând uie ş te, zicând a ş a:
De s - ar face vreo prih ă nire de că tre cineva împotriva vreun ui cre ş tin, cum
că adic ă a curvit, sau a preacu rvit, sau vreun alt p ă cat a fă cut, oprit de
sfin ţ itele Canoane. Cre ş tinul acela de se va dovedi cu adev ă rat, că a fă cut
p ă catul acela, pent r u care se prih ă ne ş te, s ă nu se înainte z e în Cler, adic ă
s ă nu se Hirotonisea sc ă Cleric al Bisericii. „Se cuvine îns ă mai întâi a se
cerceta fe ţ ele prih ă nitorilor, şi a zic ă torilor împot riv ă , de nu sunt robi,
sau ierta ţ i din robie, s ă nu fie opri ţ i de legile cele politice ş ti despr e a
pârî”, dup ă Canonul 138 din Cartagina: „Să nu fie prih ă ni ţ i şi de al ţ ii c ă
to ţ i ace ş tia nu sunt primi ţ i a da pâr ă nici asup r a unei oarecare fe ţ e, de nu
vor dovedi mai întâi că sunt nevinova ţ i de prih ă nirile acelea, cu care au
fost prih ă ni ţ i, dup ă Armeno p ol ul Cartea 1 titlul 2 şi dup ă Canonul 6 al
Soborului 2 a toat ă lumea. Deci de vor fi slobo zi pârâ ş ii de cele mai de
sus, şi vor dovedi adev ă rat ă prih ă nirea cea împotriva Candidat ul ui
aceluia, unul ca acesta nu se face Cleric. Iar de nu vor putea în vreme de
trei luni a o dovedi adev ă rat ă , ei s ă se afuriseasc ă (adic ă s ă se opreasc ă )
pent r u totdea u n a de împ ă rt ăş irea pe Curatelor Taine de c ă tre Arhiereul
cel ce are se hiroto nisea sc ă pe Cleric, ca ni ş te clevetitori şi neadev ă ra ţ i
pârâ ş i. Iar Clericulcel cu nedre p t a t e clevetit şi pârât s ă se Hirotonisea sc ă ,
ca unul ce s - a ar ă tat curat şi nevinovat de prihan ă ; precu m por unce ş te
întâiul a ş ez ă mân t al titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 1 Cap 8). Pentr u
aceasta aceea ş i Neara hot ă r ăş te, că alegerile Episcopilor, şi ale Clericilor,
se a se face înaintea tot norod ul ui Bisericii, pent r u ca să aib ă sloboze nie
cel ce va voi a zice. Asemenea şi Soborul din Cartagina în Canonul 59
îns ăş i aceasta zice, hot ă rân d că, dac ă se va na ş te vreo împotriv ă zicere de
în întreb ă rile cele ce se numesc Amfilohia, de la Grigorie luându - o aceasta. Că nicăieri în
Căr ţ ile sfintei Scripturi cele ce se găsesc, zicerea aceasta a lui Pavel aş a anume nu se află.
Iar din cele ascunse ale lui Ieremia a luat, zicerea aceea ce o pomene ş te în Capul 5 a celei
că tre Efeseni, care zice. „Pentru aceasta zice: Deş teapt ă - te cel ce dormi, şi te scoal ă din
mor ţ i, şi va lumina ţie Hristos.” Precum şi aceasta o adevereaz ă însu ş i Grigorie, şi pe
deslu ş itorul Fotie. Iar Apostolul Iuda în Soborniceasca sa Epistolie, aduce o întreag ă parte
din cele ascunse ale lui Enoh. Adică: „Şi a proorocit de aceş tia şi Enoh cel al şaptelea de la
Adam, zicând: Iată au venit Domnul întru întunericile sfin ţ ilor săi Îngeri, ca să facă Judecat ă
împotriva tuturor, şi să mustre pe to ţ i necredincio ş ii, de toate faptele p ăgân ă t ăţ ii lor, cu
care a făcut fă ră de lege, şi de toate cuvintele lor cele aspre, care a grăit împotriva lui
pă că to ş ii cei necredincio ş i; Şi celelalte. Au fost ascunse îns ă şi ale altor Patriarhi.
76
prih ă nire şi de vinov ăţ ie despre oarecare, când se fac psifii şi alegerile
Arhiereilor, s ă se cercete z e cei ce zic împot riv ă , şi dup ă ce se va ar ă ta
Ipopsifiul curat înaintea fe ţ ei a tot norod ul ui de prih ă nirile cele aduse
asu p r ă i, atunci s ă se Hirotonisea sc ă Episcopul. Ar ă tat îns ă este că aceasta
ce o zice Soborul pentr u Episcopi, se în ţ elege întocmai şi pent r u Clerici.
Despre care vezi sub însem n a r e a Canon 2, 30 al Apostolilor, şi 5, 13
Laodiceea.

CANON 62

Dac ă vreun Cleric pentru frica omen ea s c ă (adic ă de fric ă de


Iereu, sau de Elin, sau de eretic), s - ar lep ă da, de Numele lui Hristos
adic ă , lep ă dat s ă fie. Iar dac ă de num el e de Cleric, cateris ea s c ă - se.
Poc ă indu - se, ca un mirean primea s c ă - se. [Sobor 1: 10; Ang:1, 2, 9, 12;
Petru 10, 14; Epist: 10 At; Vasilie: 45; Teo: 2]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta poru nce ş te, că oricare Cleric pentr u frica
oamen e ş tilor munci, a Iudeilor adic ă , sau a Elinilor, sau a Ereticilor, s - ar
lep ă da de Numele lui Hristos, unul ca acesta, dup ă ce se va căi, nu numai
s ă se cateriseasc ă de Clericie, înc ă s ă se lepede şi din adunar e, şi s ă stea
în rând uiala celor ce se poc ă iesc. Iar dac ă pentr u frica omenea sc ă s- ar
lep ă da de numele Clerului s ă u. Adic ă , cum că este cutare Cleric, sau Cite ţ
adic ă , sau Cânt ă re ţ , sau altceva. Să se cateriseasc ă numai de Clericatul
s ă u. Că cu drept a t e este a se lipsi, de ceea ce s - a lep ă dat, şi nu a voit s ă
zic ă că o are. Iar dup ă ce unul ca acesta se va poc ă i, s ă se primeasc ă la
împ ă rt ăş irea cea cu Credincio ş ii ca un norod nic, adic ă , s ă se roage
împreu n ă cu cei Credincio ş i 85 .

CANON 63

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din
catalog ul Clerice s c, va mânca carne întru sângel e sufletului s ă u, sau
de fiar ă prins, sau mort ă ciun e, s ă se cateris ea s c ă . Că aceasta legea o a
85 „Însemnea z ă îns ă, că dup ă Hrisostom (voroava trei la Anna Prooroci ţ a) nu este un chip de
lepă dare numai, ci multe şi osebite. Pe care Pavel însemnând u - le zice: «Pe Dumnezeu îl
mă rturisesc că îl ştiu, iar cu faptele îl tăgă duiesc» [Tit 1, 16] şi iarăşi, «dac ă cineva de ai săi,
şi mai ales de casnici nu poart ă grijă, de Credin ţă s- a lepă dat, şi este mai ră u decât un
necredincios.» [1 Timotei 5, 8] şi iarăşi, «fugi ţ i de lăcomia de averi, care este slujire de idoli.
Pentru că aceasta şi Canonul 45 al marelui Vasilie zice, că, oricare cre ş tin cu faptele sale
ocă răş te pe Hristos, nimic se folose ş te din singur numele Creş tinismului.” Vezi şi Canonul
11 al Soborului 1 însă înfrico ş at ă cu adev ă rat este Istoria, care se pomene ş te în via ţ a
marelui Paisie; Că acesta avea un ucenic, către care un evreu oarecând a zis acestea: Hristos,
că ruia voi vă închina ţ i, ne este acela, care are să vie, ci altul. Către care cuvinte, a ră spuns
acela cu prostime numai aceasta, poate aş a este adev ă rul. Şi îndat ă , o minune! A pierdut
Darul sfântului Botez. Drept aceea pentru înfrico ş ata Istoria aceasta, opreasc ă - şi cre ş tinii
limba lor şi să nu zică glasurile acestea lepă d ă toare: de nu voi veni de hac cut ă ruia să nu
mor cre ş tin, şi altele asemenea. Pentru că m ă tem, ca nu dintru aceasta să - şi piard ă şi ei
Darul sfântului Botez. Şi să nu poat ă a- l mai dobândi ca cel zic mai sus fă ră de mare
pocă in ţă şi îndreptare. Că atât de delicat lucru este credin ţ a, încât poate a se lepă da de
dânsa şi cel ce ar călca o singur ă silab ă, sau ar face o singur ă amenin ţ are împotriva
Credin ţ ei. Pentru aceasta şi Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cu
osârdie alegea mai bine a pă timi, care pă timiri înduplec ă şi pe cel preaviteaz, şi acestea
poate pentru o silab ă, sau pentru amenin ţ are, decât ră u a se mântui prin lep ă dare. Că
Numele Dumnezeu în scurt este scris. Pe care îl vând, şi pe altul nu este cu putin ţă a- l lua
(La voroava capului 10 de la Matei). Iar Dumnezeiescul Hrisostom zice: Mai ră u pă cat decât
lepă darea de Credin ţă nu este (cuvântul pentru poc ăin ţă).
77
oprit. Iar de ar fi mirean, s ă se afuriseas c ă . [Sobor 6: 67; Gang: 2;
Faptele Apost olilor 20: 18, 19]

TÂLCUIRE
Fiindc ă Dumne z e u dând legea cea pent r u mânc ă ruri lui Noe, i- a zis,
ca ni ş te bur uieni şi ierburi le- am dat vou ă pe toate. Fă ră num ai carne cu
sângele suflet ului nu ve ţ i mânca. Pentr u aceas ta în Canon ul acesta
Dumne z eie ş tii Apostoli rând uiesc, că oricare Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon, sau m ă car oricine ar fi din catalogul Iereilor şi al Clericilor, ar
mânca carne cu sânge, care este sufletul dobitoacului, adic ă sugr u m a t,
dup ă Hrisosto m, sau ar mânca prins de fiar ă , adic ă dobitoc prins şi
omor ât de lup, să zicem, sau de urs, sau de altceva de acest fel, sau şi de
pas ă re. Sar ar mânca mor t ă ciune, adic ă mort de sine ş i. Clericul cel ce va
mânca zic cele de acest fel, să se caterisea sc ă . Fiindc ă şi Legea le- a oprit a
nu se mânca; atât cea dat ă lui Noe, precu m am zis, cât şi cea dat ă lui
Moise în capul 17 a celei Levitice ş ti. Iar de va fi mirean cele ce le- ar
mânca să se afuriseasc ă 86 .

CANON 64

Dac ă vreun Cleric s - ar afla postind în ziua Duminicii, sau


Sâmb ă ta? Afar ă de una numai, s ă se cateris ea s c ă . Iar de va fi mirean
s ă se afuriseas c ă . [Sobor 6: 55, 56; Gangra: 18; Laod: 29; Petru 15;
Teofil 1]

TÂLCUIRE
Alt lucru este Postul, altul dezlegarea post ului, şi altul stricarea
post ului. Şi post ul chiar este des ă vâr ş ita nemâ nc ar e, sau şi a mânca
cineva o dat ă în zi, întru al nou ă lea ceas, cu mâncar e uscat ă , adic ă numai
de pâine şi ap ă . Iar dezlegarea post ul ui este, a mânca cineva mai - nainte
de al nou ă lea ceas, ori smochine, ori stafide, sau altceva de acest fel. Sau
şi a mânca afar ă de pâine, şi de ap ă , şi alte oare care feluri de mânc ă ruri
proast e: precu m de pild ă , legumi, vin, sau unt de lemn, sau raci, scoici, şi
alte de acest fel. Iar stricarea post ul ui este când m ă nânc ă cineva din toate
de mâncare, şi carne adic ă , şi pe ş te, şi lapte, şi brân z ă , şi celelalte. Deci în
Canon ul acesta rând uiesc Dumne z eie ş tii Apostoli, că oricare Cleric, s - ar

86 Pentru aceasta cei ce ucid cu pu ş ca, şi îndat ă nu le taie grumazul, pentru a se scurge tot
sângele, tare pă că tuiesc, ca unii ce m ă nânc ă carne cu sângele sufletului, şi calcă Canonul
acesta Apostolesc. Că ce se osebesc, rogu - vă, dobitoacele cele prinse de fiară, sau pă s ă rile
cele lovite de vulturi, pe care opre ş te Canonul, despre cele ce se omoar ă cu plum ă ? Mai
nimic. Pentru că, precum totdeauna întru acelea ră mâne sângele, aş a asemenea şi întru
acestea. Deci se cuvine îndat ă ce vân ă torii omoar ă vânatul, să - l junghie pentru ca să se
verse tot sângele să u. Precum aceasta Dumnezeu o porunce ş te, zicând: «Şi omul, om din fiii
lui Israil au din nemernicii, care se află întru voi, care va vâna vânat de fiar ă, au pas ă re, care
se m ă nânc ă , va vărsa sângele ei, şi- l va acoperi cu pă mânt.» [Levit 17: 13] De aici şi Ioan
Chitrul zice, că de va cădea în vreun vas vreo vietate din cele ce se zic necurate, de va fi
neputred ă , şi de curând că zut ă , să nu se lepede lucrul cel de hran ă ce va fi în vas, ci dup ă ce
se va sfin ţ i să fie spre întrebuin ţ are şi hran ă . Afară numai de se îngre ţ eluie ş te a mânca
st ă pânul lucrului sau de şi se vat ă m ă să nă tatea lui din aceea. Iar de ar fi putrezit vietatea,
să se lepede ceea ce ar fi în vas, nu numai pentru că vat ă m ă să nă tatea hrana aceş tia, ci şi
pentru ca să nu se par ă că m ă nânc ă sugrum at şi mort ă ciune, şi sângele dobitocului, cel ce o
mă nânc ă aceea. Pentru aceasta şi Nearaua aceasta 58 a lui Leon în ţ eleptului rânduie ş te, că
cei ce vând, sau mă nânc ă orice fel de mâncare, care ar avea sânge, să se bat ă , şi să se tund ă ,
şi să se osândeasc ă cu izgonire pentru totdeauna, şi averile lor să se risipeasc ă . Iar câ ţ i
st ă pânitori, şi judec ă tori nu vor pedepsi pe unii ca aceş tia, să se pă gubeasc ă de zece litre de
aur.
78
afla postind în ziua Duminicii sau a Sâmbetei, cu deplinit ă nemâ nc ar e,
sau şi cu mâncar e uscat ă într u al nou ă lea ceas, afar ă de o singur ă
Sâmb ă t ă : adic ă de Sâmb ă ta cea mare, într u care se afla Trupul Domnului
în mor m â n t. Şi într u care şi to ţ i Drept sl ă vitorii postim, dup ă Glasul
Domn ului ce a zis: «Iar vor veni zile când se va lua de la dân ş ii Mirele, şi
atu nci vor posti.» [Matei 9, 15] (Vezi şi însem ne a r e a Canon ul ui 29 al
Soborului 6) Un Cleric ca acesta, zic, să se cateriseasc ă . Iar de va fi mirean
unul ca acesta să se afuriseasc ă . Căci sâmb ă ta nu o postim, chiar şi în
fiin ţă , pentr u că este zi de odihn ă , întru care s - a odihnit Dumne z e u
desp r e lucrurile zidirii sale, dup ă a ş ez ă mân t u r ile sfin ţ ilor Apostoli
(Cartea 5 Cap 14) şi dup ă al doilea cuvânt, pent r u că Marchioni ţ ii postea u
sâmb ă ta, împot rivind u - se cinstei Ziditor ului a toate, dup ă sfânt ul
Epifanie la eresul împot riva lui Marchion. Zice înc ă şi Margunius în
tâlcuirea Canon ul ui 11 al Soborului din Anghira, că postea u în ziua
Sâmbetei, şi ereticii cei ce se numea u Coudiani, şi Apolinariani, spre
izb ă virea celor ador mi ţ i. Deci pe lâng ă pricina ce chiar şi din lă untr u,
pent r u care nu posti m Sâmb ă ta, care este precu m am zis, odihna
Ziditor ului a toate, şi pentr u aceasta înc ă nu postim, ca s ă nu se
socoteasc ă că ne unim cu ereticii cei pome ni ţ i. Iar Duminica nu posti m,
pent r u Învierea Domnului nostr u şi bucuria cea a toat ă lumea. Că sâmb ă ta
aduce pomenirea zidirii şi a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce este
sfâr ş itul şi pecetea ei. Iar Duminica poart ă chipul zidirii şi a facerii celei
de a doua ca un începu t al ei, iar mai vârtos ca un începu t şi al celei dintâi
zidiri.
Să se ş tie îns ă , c ă nu sunt călc ă tori ai Canon ul ui acestuia, cei ce
pent r u adev ă rat ă nevoin ţă cu cinstire de Dumne z e u, postesc zece zile de
rân d, sau şi 15, postin d prin urmar e în curs ul acestor zile sâmbetele şi
Duminicile, cuprinse într - însele, precu m Zonara şi Valsamon, într - un glas
zic, atât în tâlcuirea Canonului 53 cât şi într u acest ui Apostolesc. Îns ă şi
ace ş tia, întru aceste zile, şi mai ales Duminica, se cuvine a nu posti toat ă
ziua, ci s ă dezlege post ul, mai - nainte de al nou ă lea ceas, cu oarecare
mâncare proas t ă , iar nu stric ă toare de post. Latinii îns ă nu pot a se
îndrep t a că poste sc sâmb ă ta pentr u nevoin ţă . Pentr u c ă precu m scrie
Platin, Papa Inochentie a sur pa t post ul Miercurei, şi în locul acestuia a
introa d u s post ul sâmbet ei. Deci cum post ul sâmbetei poate pentr u
nevoin ţă a se posti de că tre Latini, care r ă ul cu r ă u vindec ă , şi cu
nelegiuitul post al sâmbet ei stric ă pe legiuitul post al Miercurei?

CANON 65

Dac ă vreun Cleric, sau mirean va intra în Sinagoga Iudeilor, sau a


Ereticilor, spre a se ruga, s ă se ş i cateris ea s c ă , ş i s ă se afurisea s c ă .
[Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]

TÂLCUIRE
Mare p ă cat socote ş te Canonul acestea a intra vreun cre ş tin în
Sinagoga Iudeilor, sau a Ereticilor, pent r u ca s ă se roage. Că ce parte este
credincios ul ui cu cel necredincios [2 Corinteni 6: 15] dup ă Dumne z eiescul
Apostol? Că ci, dac ă însu ş i Iudeii intrân d în Sinagogile lor şi jertfe fă când,
fă r ă de lege fac, fiind opri ţ i afar ă de Ierusalim a aduce jertf ă , dup ă lege?
(Precu m o m ă rturise ş te aceasta Dumne z eiescul Iustin în Dialogul cel c ă tre
Trifon. Sozome n în Bisericeasca Istorie Cartea 5 Cap 21 şi Hrisos to m în
Cuvânt ul al 2- lea împotriva Iudeilor). Cu cât mai vârtos face fă r ă de lege

79
cre ş tin ul acela ce se roag ă împre u n ă cu r ă stignitorii lui Hristos? Dar şi
Biserica şi aduna r ea ereticilor, ca una ce împotriv ă de Dreptsl ă vitorii
cuget ă , nu se cuvine a se cinsti, ci mai vârtos a se lep ă da. Pentru aceasta
şi Canon ul acesta rând uie ş te, că, oricare Cleric, sau mirean ar intra în
Sinagoga Iudeilor, sau a ereticilor pent r u rug ă , Clericul, ca unul ce foarte
a p ă c ă tuit, s ă se cateriseasc ă împreu n ă şi să se afuriseasc ă , iar mirean ul,
nu mai să se afurisea sc ă , fiindc ă , ca un mirean mai pu ţ in a p ă c ă tuit de cât
Clericul, fă când - o aceas ta, c ă a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sau
mai drep t, precu m al ţ ii tâlcuiesc, Clericul cel ce ar intra în Sinagoga s ă se
roage, s ă se caterisea sc ă , iar mirean ul s ă se afurisea sc ă .

CANON 66

Dac ă vreun Cleric în vreo gâlceav ă lovind, ş i dintr - o lovitur ă


omorând, s ă se caterisea s c ă pentru sum e ţ ia lui. Iar de va fi mirean s ă
se afurisea s c ă . [Sobor 6: 91; Ang: 21, 22, 23; Atana: Epistolie; Vasilie 2,
8, 11, 13, 33, 43, 52, 54, 56, 57; Grigorie Nissis: 5]

TÂLCUIRE
În Canonul lor 27 Dumne z eie ş tii Apostoli caterisesc pe Clericii cei ce
bat sau pe Credincio ş ii ce au p ă c ă tuit, sau pe necredincio ş ii ce au
nedre p t ăţ it, precu m am zis în tâlcuirea aceluia. Iar în Canonul acesta
rân d uiesc că, dac ă vreun Cleric în vreme de gâlceav ă , ar lovi pe cineva cu
o singu r ă grea lovire, şi din singur ă aceea l- ar omorî, unul ca acesta s ă se
caterisea scă 87 ; Măcar c ă nu a lovit cu o singur ă grea lovire; m ă car că nu a
voit să - l omoare, ci pentr u că s- a biruit de mânie, şi s- a ar ă tat sume ţ şi
obra z nic, ridicân d mâna şi lovind, care lucru este oprit Clericilor. (Las a
zice pent r u p ă catul cel mare şi de moarte al uciderii ce a fă cut.) Iar de va
fi mirean cel ce a fă cut ucidere ca aceasta, s ă se despar t ă de cuminecarea
tainelor, şi de la aduna r ea şi Biserica Credincio ş ilor.

CANON 67

Dac ă cine va pe vreo fecioar ă nelog odit ă silind - o ar avea - o, s ă se


afuris ea s c ă ; ş i s ă nu fie lui slobod a lua pe alta, ci pe aceea s ă o ţ ie, pe
care o a ales, m ă car s ă rac ă de ar fi. [Vasilie: 22, 23, 25, 26, 6]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te, c ă oricare cu sila ar strica pe vreo
fecioar ă , care nu este logodit ă cu altul, şi o are pe ea în casa sa, s ă se
afuriseasc ă pent r u aceasta silnic ă stricare. Şi s ă nu aib ă voie a- şi lua alt ă
muiere, ci pe aceea îns ăş i, pe care singur el o a ales, şi m ă car de ar fi şi de
neam pros t şi să rac ă .

CANON 68

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua


hirotonie de la oarecin e, s ă se caterisea s c ă ş i el ş i cel ce l- a
hirotonisit. Fără numai de ar dove di, c ă de la eretici are hirotonia. Că
cei ce de al unii ca ace ş tia sunt boteza ţ i, sau hirotonisi ţ i, nici
87
Însemnea z ă că de ş i acesta se caterise ş te numai, şi nu se desparte de ruga celor
credincio ş i şi de Biserică, nu se iart ă îns ă şi a se împ ă rt ăşi cu Dumnezei ş tile Taine,
împreun ă cu cei credincio ş i, pân ă la vremea, ceea ce ar gă si de cuviin ţă Arhiereul, sau
Duhovnicescul lui pă rinte, precum am zis în tâlcuirea Apostolescului Canon 25.
80
credincio ş i, nici Clerici este cu putin ţ ă a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1: 8;
Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]

TÂLCUIRE
A se hirotonisi cineva de dou ă ori în deosebite chipuri poate a se
socoti. Sau pentr u că cel hiroto nisit a def ă imat pe cel ce mai întâi l- a
hiroto nisit, sau pentr u că socote ş te că va lua mai mult dar de la cel ce l-
ar hiroto nisi de al doilea, având mai mult ă credin ţă c ă tre acela. Sau
pent r u alta oarecare pricin ă de aceste fel. Pentr u aceasta Canonul acesta
rân d uie ş te, că oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, ar primi a doua
hiroto nie 88 de la oarecine, s ă se caterisea sc ă şi el, şi cel ce l- a hiroto nisit.
Afar ă nu mai de se va dovedi c ă are Hirotonia de la eretici. Pentr u că cei
de eretici boteza ţ i, sau Hirotonisi ţ i, nici m ă car cre ş tini pot a fi cu acest
ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare, nici Ierei şi Clerici, cu
aceast ă ereticeasc ă hiroto nie. Pentr u aceasta fă r ă primejdie unii ca ace ş tia
şi se botea z ă de Ierei Drept sl ă vitori, şi se hirotonise sc de Drept sl ă vitorii
Arhierei; drept aceea prin urmar e şi marele Vasilie scriind că tre
Nicopoliteni, zice: Eu nu voi num ă ra împreu n ă cândva cu adev ă ra ţ ii Preo ţ i
ai lui Hristos, pe acela ce s - a hiroto nisit şi a luat purta r ea de grij ă a
noro d u l ui din spurcat ele mâinile ereticilor, spre spurcar ea
Dreptsl ă vitoarei Biserici.

CANON 69

88
Pentru ce pricin ă din cele 7 Taine, numai dou ă nu se repetuiesc <repet ă >, Botezul şi
hirotonia Ieriei? Scolasticii zic pentru că acestea las ă şi întip ă resc haractir ne ş ters. Care
haractir dup ă dân ş ii (în partea 4 a Teologiei, precum st ă la Nicolae vulgarul în catihisis) este
o fiin ţă practic ă ce se află în suflet şi putere mai presus de fire. Aceast ă socotin ţă a
scolasticilor o au urmat mai to ţ i Teologii cei noi ai noş tri, şi mai ales Coresie. Iar mie mi se
pare că pentru aceasta numai aceste nu se repet ă într - una şi aceea ş i via ţă a celor ce le
primesc acestea, pentru că se fac în chipul Mor ţ ii Domnului, care odat ă făcându - se, nu se
mai repet ă . Că cei ce se boteaz ă întru Moartea Domnului se boteaz ă , dup ă Pavel şi dup ă
Canonul 47 Apostolesc. Iar Iereii că zând din Ierie, pentru aceasta nu se Hirotonisesc al
doilea, fiindc ă închipuiesc pe Iereul cel întâi şi mare, care a intrat deodat ă întru cele sfinte,
veş nică izb ă vire aflând, dup ă Pavel; şi ră mâne întru veş nicie necă zut ă avându - şi Preo ţ ia.
Aceasta dup ă socoteala mea este pricina de nu se Hirotonise ş te a doua oar ă Preotul, că
necă zut ă este Preo ţ ia întru Hristos. Drept aceea şi închipuirea lui, se cade a sta totdeauna
întru curăţ enia ceea ce se cere la Preo ţ ie, pentru a se pă zi bine asem ă narea, întru arhetipon
(întâiul chip) şi întru Iereul ce- i poart ă chipul lui, şi alta încă, pentru că Iereul chiar st ă
întru a Ierosi adică , întru a jertfi Jertfa cea de Taină, care este Jertfa cea fără de sânge, prin
care se veste ş te Moartea Domnului cea una, dup ă Pavel. Că de ar fi cuvânt îndestulat pentru
că nu se repet ă Tainele acestea haractirul cel aflat de scolastici; pentru ce Mirul se
poftore ş te, cu toate că Pecete se nume ş te, şi pecetluirea şi haractir închipuie ş te în suflet?
Că zice Evanghelistul Ioan «Şi voi darul ce a ţ i luat de la el întru voi ră mâne» [1 Ioan 2: 27].
Şi Pavel, cel ce v- a pecetluit pe voi, zice, şi- a dat arvuna Duhului în inimile voastre [2
Corinteni 1: 22]. Dar şi David, us al Domnului pe Saul îl nume ş te, nu numai dup ă ce l- a
defăimat Dumnezeu, ci şi dup ă moarte [2 Împ ă r ăţ ia 1: 14]. Drept aceea pentru cuvântul
acesta, adică pentru singuratica Moartea Domnului, şi un singur Diacon, şi un singur
Presbiter, şi un Arhiereu numai se cade a se hirotonisi întru o Liturghie, şi nu doi sau mul ţ i,
dup ă Simeon al Tesalonicului (răspunsul 39). Şi dup ă Iov în sintagmation a lui Hrisant, iar
câ ţ i nu se vor hirotonisi singuratice ş te ace ş tia ce sunt, nu ştie zice acesta ş i Simeon, ca unii
ce nu- s hirotoni ţ i dup ă predania Bisericii. Măcar că cite ţ i şi Ipodiaconi se hirotonisesc mul ţ i
la una şi aceea ş i Liturghie, ca niş te m ă dulare mai nedeplinite decât Preo ţ ia, şi ca unii ce se
hirotetisesc afar ă de Altar, dup ă acesta ş i Iov. Pentru cuvântul acesta, adic ă pentru a nu se
poftori Moartea cea unatic ă a lui Hristos, au rânduit şi Soborul cel în cetatea Antisiodor
localnic în vremea lui Iraclie împ ă ratul la anul 613 adunat. A nu se face dou ă Liturghii întru
o zi pe una şi aceea ş i mas ă. Care şi aceasta o calcă Papista ş ii.
81
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau Ipodiacon, sau
Cite ţ , sau Cânt ă re ţ , sfântul marele Post nu - l post e ş te, sau Miercurea,
sau Vinerea, s ă se caterisea s c ă . Fără numai de s - ar opri pentru boal ă
trupea s c ă . Iar de a fi mirean, s ă se afurisea s c ă . [Sobor 6: 29, 89;
Loadice ea: 49, 51, 52; Petru: 15; Dioni: 1; Timot: 8, 10]

TÂLCUIRE
Tutur or împreu n ă , şi celor Biserice ş ti, şi celor lume ş ti, le por unce ş te
Canon ul acesta s ă posteasc ă întoc mai şi aseme ne a, atât Postul cel mare,
cât şi toate Miercurile, şi Vinerile, zicân d acestea anu me. Oricare Episcop,
sau Presbiter, sau Diacon, sau Cite ţ , sau Cânt ă re ţ , nu poste ş te sfânt ul
marele Post, sau fiecare Miercuri, şi Vineri, s ă se caterisea sc ă . Afar ă
nu mai de nu poate a posti pent r u vreo boal ă trupea sc ă . Iar de este mirean
cel ce nu le poste ş te acestea, s ă se afuriseasc ă . Că sfântul marele Post îl
postim, dup ă Dumne z eiesc ul Hrisosto m (în Cuvânt ul le cei ce postea u
primele Pa ş ti) ce zice nu pentr u Pa ş ti, nu pent r u Cruce, ci pentr u p ă catele
noast r e… Fiindc ă Pa ş tile nu sunt pricin ă de post şi de plâns, ci de veselie
şi de bucurie. Drept aceea nu se cuvine s ă zicem că plânge m pentr u
Cruce. Că nu plânge m pentr u aceea, să nu fie! Ci pentr u p ă catele noast re.
Postim îns ă marele Post, dup ă urmar e a Domn ul ui, care a postit în munt e
40 de zile. Iar cele dou ă zile ale s ă pt ă mânii le postim, Miercurea adic ă ,
că ci într u aceast ă zi, s - a fă cut sfatul pentr u vânza rea Domnului nost r u.
Iar Vinerea, că ci într u aceast ă zi a p ă timit cu Trupul moartea cea pentr u
mânt uir ea noastr ă , precu m Iromar tir ul Petru zice în al 15 - lea Canon al
s ă u. Şi Dumne z eiesc ul Ieronim 89 . „Fiind îns ă Canonul 50 al celui din
Laodiceea poru nce ş te ca bucate uscate s ă mânc ă m în tot sfânt ul marele
Post precu m şi Dumne z eiescul Epifanie la eresul 75 zice în post ul cel de
patr u z e ci de zile, (fie) mâncare uscat ă şi cur ăţ ie. Iar Apostolescul acesta
Canon, în cuvânt ul post ului împre u n ă a num ă rat Miercurea şi Vinerea cu
post ul ce de patr u z eci de zile. Deci şi post ul fiec ă rei Miercuri şi Vineri cu
mâncare uscat ă se cade a se face aseme ne a cu postul cel de patr u z e ci de
zile.” Iar mâncar ea uscat ă este, a mânca cineva odat ă în zi dup ă al
nou ă lea ceas fă r ă untdele m n şi vin, precu m am mai zis în tâlcuirea celui
64 Apostolesc. Pentr u aceasta şi Valsamo n opre ş te nici raci, nici cele de
89 Se osebesc Miercurile şi Vinerile Luminatei să pt ă mâni, şi a să pt ă mânii celei dup ă
cincizecime, întru care strică m cele ale să pt ă mânii celei Luminate pentru bucuria Învierii
Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale să pt ă mânii celei dup ă cincizecime, pentru
bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi dup ă aceasta să se arate că Sfântul Duh este de o
fiin ţă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât acela, precum zice Chitrul în Canonul 25 al să u.
Iar stricarea postului Miercurilor sau a Vinerilor ce o facem, când se întâmpl ă Praznicile
Naş terii lui Hristos şi ale Dumnezeie ş tilor Arătări, se vede că o vindec ă postul cel ce a
apucat mai - nainte al ajunului, care este rânduit în Tipic a se face totdeauna la praznicele
acestea, pentru aceast ă pricin ă socotesc, iar stricarea postului ce se face Miercurile şi
Vinerile în cele dou ă sprezece zile dup ă Naş terea Domnului, şi înainte de lă satul de carne, şi
în să pt ă mâna mânc ă rii de brânz ă , nici de o parte poate a se vindeca. Iar pricina ce o aduc
oarecare la aceasta că adic ă Armenii postesc în acele 12 zile pentru câinele ar ţ ivurie, iar în
să pt ă mâna cea înainte de lăsatul de carne, Ninivitenii, iar în să pt ă mâna brânzei Tetradi ţ ii.
Pricina aceasta, zic, este cu totul neputincioas ă şi rece. Fiindc ă noi Dreptsl ă vitorii nu ne
osebim de cei răi slăvitori şi de eretici cu mânc ă rile, ci cu dogmele Credin ţ ei. Pentru aceasta
şi Pavel zicea, Legea poruncilor, cu dogmele stricându - o. Pentru aceasta, atât Valsamon, cât
şi Ioan al Chitrului care zic că să dezleg ă m Miercurile şi Vinerile acestea, pentru că postesc
întru ele ereticii cei mai sus ară ta ţ i, nu zic ne hot ă rât ca to ţ i Dreptsl ăvitorii să dezlege, ci
numai aceea ce împreun ă locuiesc şi împreun ă petrec cu pomeni ţ ii eretici. Că Valsamon în
al 52- lea ră spuns ce face că tre Marcu al Alexandriei zice acestea: „Însă şi aceasta se va face
când cineva petrece împreun ă cu Tetradi ţ ii sau cu Armenii. Iar Ioan în ră spuns ul 27 ce face
către Cabasila al Dirahiei, asemenea zice; şi mai ales de neam întâmpla a petrece împreun ă
(cu niş te eretici ca aceş tia adică); nu îns ă cu pricinuirea aceasta să facem bucurie pântecelui.
82
acest fel a se mânca Miercurea şi Vinerea şi în Postul cel mare. Împreu n ă
m ă rtu rise ş te cu adev ă rul acesta şi Dumne zeie sc ul Epifanie zicând: „Postul
Miercurea şi Vinerea, pân ă în ceasul al nou ă lea fie. Ci şi Filostorgul
(Cartea 10 a Biserice ş tii Istorii) zice post ul Miercurei şi al Vinerei nu se
îngr ă de ş te num ai în nemâ nca r e de carne, ci se canonise ş te acesta într u a
nu gusta cineva hran ă pân ă seara. Pentr u aceasta şi fericitul Benedict în
Canon ul să u 41 rând uie ş te Monahilor celor supu ş i lui s ă posteas c ă
Miercurea şi Vinerea pân ă în ceasul al nou ă lea.” Zice înc ă şi purt ă tor ul de
Dumne z e u Ignatie în Epistolia sa cea că tre Filipeni „Postul cel mare s ă
nu - l def ă ima ţ i, că cuprin de urmar ea petrecerii Domnului.” Dup ă
s ă pt ă mâ n a Patimii, ne trece ţ i cu vederea Miercurea şi Vinerea postin d,
s ă racilor dând ce ave ţ i de prisos. Nu s ă am ă geasc ă dar unii zicând, că
Postul Miercurei şi al Vienerei nu este legiuire Apostoleasc ă . Că iat ă
Apostolii în Canoanele lor îl num ă r ă pe acesta cu post ul marelui Post. Iar
în a ş ez ă mintele lor cu post ul Să pt ă mânii celei mari. Căci scris într - însele
„Se cade a posti să pt ă mâna cea mare, şi Miercurea şi Vinerea 90 . Dar ce am
zis că - l legiuiesc pe ele Apostolii? Însu ş i Mântuitor ul Hristos pe postul
acesto r dou ă zile l- a fost legiuit. Şi cum că aceas ta este adev ă rat ă , ascult ă
pe însu ş i sfin ţ ii Apostoli, ce zic în a ş ez ă mintele lor (Cartea 5 cap 14) ne -
au por u n cit nou ă însu ş i s ă posti m Miercurea şi Vinerea. Vezi, că însu ş i
Domn ul este puitor de Lege al postului acestor dou ă zile? Îns ă de vreme
ce precu m s - a dovedit, aseme nea este Potul cel mare cu post ul Miercurei
şi Vinerei, prin ur ma r e asemene a este şi dezlegare acestor dou ă post u ri la
cei bolnavi. „Drept aceea, precu m Timotei în Canonul 8 şi 10 al lui, iart ă
pe muierea cea lehus ă , ca în Postul cel mare s ă bea vin, şi s ă m ă nânce
îndest ul ă hran ă , încât s ă se poat ă ţ ine, iar ă pe cel tare uscat de vreo
covâr ş itoare boal ă îl iart ă a mânca unt de lemn în Postul cel mare. Întru
asemen e a chip se cade a se ierta s ă m ă nânce num ai unt de lemn, şi s ă bea
vin Miercurea şi Vinerea cel ce s- a uscat de o mare boal ă . Asemene a zice
şi Dumne zeiesc ul Ieronim, că într u aceste dou ă zile nu trebuie a se
dezlega post ul fă r ă de mare nevoie. Aceasta ş i zice şi sfin ţ it ul Augustin 91 .

90 Iar de este întocmai Postul Miercurei şi al Vinerei cu sfântul Postul cel mare, ară tat este că
precum întru acela nun ţ i nu se fac, dup ă Canonul 52 al Soborului din Laodiceea, aş a nu se
cade a se face nici Miercurea nici Vinerea. Şi de este aceasta, ară tat că nici cei dup ă lege
căsă tori ţ i nu se cade trupe ş te a se împreuna nici întru o Miercuri şi Vineri pentru
cucernicirea şi cinstirea Postului, precum nici în sfântul marele Post. Că necuviincios lucru
este, despre o parte a nu strica Posturile acestea cu mânc ă ri, iar despre alta a le strica, cu
trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi Proorocul Ioil însemnâ nd, că în vremea Postului să
cade a se înfrâna despre împreunare cei că să tori ţ i, zice: „Sfin ţ i ţ i Postul, propov ă dui ţ i
vindecarea… Iesă mirele din aş ternut ul să u, şi mireasa din că mara sa” (Cap 2). Iar
Dumnezeiescul Pavel ară tat zice, că cei căsă tori ţ i dup ă lege, întru o unire se cade a se
dep ă rta de trupeasca împreunare, pentru a se ză bovi în Post, şi în rug ă ciuni. [1 Corinteni 7:
5] adică să se dep ă rteze şi când este precum am zis Post, şi când se roag ă şi se gătesc a se
cumineca cu Dumnezeie ş tile Taine. Şi Sâmb ă ta şi Duminica, dup ă Canonul 13 al lui Timotei,
şi în toate Sărbă torile. Dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde
aduce spre m ă rturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice. Că dac ă cei de curând înso ţ i ţ i, care
încă pofta le este înfocat ă, şi tinere ţ ea zburdatic ă , nu se cade a se împreuna în vreme de
Post şi de rugă , cu mult mai vârtos ceilal ţ i bă rba ţ i şi femei mai de mult înso ţ i ţ i, care nu au
atâta silă trupeasc ă , se cuvine a nu se împreuna. Acesta ş i sfânt Părinte poveste ş te şi cum
posteau cre ş tinii cei vechi sfântul marele Post, zicând: Sunt unii întrecându - se între sine ş i,
unii adică dou ă zile întregi petrec fă ră mâncare; iar al ţii nu numai de vin, şi de unt de lemn,
ci întrebuin ţ area tuturor bucatelor o leap ă d ă de la masa lor, mâncând numai pâine şi bând
apă, petrec tot Postul.
91
De aici se cunoa ş te cât sunt vrednici de osând ă aceea, ce au umplut Ceasloavele cele din
nou tip ă rite de dezleg ă ri la vin şi la unt de lemn, puse nu numai la sfin ţ ii cei mari ci şi la cei
mici, şi în scurt a zice la cei fără doxologii, sau (slavocântare) care acestea nu le au vechile
scrise cu mâna, şi tip ă rite Ceasloave care se află. Pentru aceasta cei ce s- au înş tiin ţ at de
83
Îns ă , fiindc ă iubitorii de trup vrând a strica Postul cel mare, şi Miercurea
şi Vinerea, ori punâ n d pricin ă că sunt bolnavi fă r ă a fi, sau şi fiind
bolnavi, zic, că nu este îndest ul numai untul de lemn şi vinul spre a înt ă ri
sl ă biciunea lor, pent r u pricinuirile acestea, este trebuin ţă a se întreba
vreun Doftor iscusit, şi tem ă tor de Dumne z e u, ce mâncar e poate fi
îndest ul ă spre înt ă rirea sl ă biciunii, şi a ş a dup ă rând uirea Doftor ul ui, s ă
sloboaz ă Arhiereul, sau Duhovnicul, pe bolnav să dezlege post ul, şi s ă nu
se încredin ţ e z e în singure pricinuirile bolnavilor, şi mai ales când bolnavii
cei de acest fel s- ar întâm pla a fi din cei ce se zic de bun neam.

CANON 70

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din
catalog ul Clericilor, va posti împreun ă cu Iudeii, sau va pr ă znui cu
dân ş ii, sau ar primi de la dân ş ii osp ăţ urile praznicului, precu m azim e,
sau ceva de acest fel, s ă se caterisea s c ă , iar de va fi mirean, s ă se
afuris ea s c ă . [Apsot olic: 7, 65, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 29, 37, 38;
Car: 60, 81, 117]

TÂLCUIRE
Dac ă cel ce num ai se roag ă împreu n ă cu cei afurisi ţ i, se afurise ş te,
sau cu cei caterisi ţ i numai, împreu n ă se caterise ş te. Cu mult mai vârtos
cel ce poste ş te şi serbea z ă împre u n ă cu Iudeii uciga ş ii lui Hristos, Cleric
fiind se caterise ş te, iar mirean se afurise ş te? Pentr u aceasta şi Canonul
acesta rând uie ş te, că oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau
oricare fiind din catalogul Clericilor, poste ş te cu Iudeii, sau serbea z ă cu
dân ş ii Pa ş tile, sau alte să rb ă tori, sau prime ş te de la dân ş ii daruri de osp ăţ
ale să rb ă torii lor, precu m sunt azimile 92 (pe care ei la zilele pasc ă i lor le

aceasta îndreptea z ă - se; şi urmeze mai bine celor vechi, decât celor noi. Iar pentru ca să
deplinim cuvântul cel pentru Posturi, ad ă ug ă m aici şi aceasta, că, cele trei Posturi, al
Naş terii Mântuitorului, al sfin ţ ilor Apostoli, şi al lui August, le înt ă resc încă, şi Simeon al
Tesalonicului (în ră spuns ul 54) şi aşez ă mintele cele din început, şi obş te ş tile Tipice ale
Ierosolimi ţ ilor şi ale Studi ţ ilor, şi în scurt toate osebitele Tipice ale împ ă r ă te ş tilor Mănă stiri
din sfântul munte. Ci şi însu ş i aceasta că Postul cel dinaintea Sfintelor Paş ti se nume ş te
mare, arat ă, că sunt şi alte Posturi, acesta îns ă covâr ş e ş te, precum aceasta descoperit o
încheie Simeon al Tesalonicului (în ră spuns ul 56). Deci în Posturile Naş terii Domnului, şi al
sfin ţ ilor Apostoli, Mar ţ ea şi Joia, se face dezlegare la unt de lemn şi la vin, nu şi la pe ş te,
dup ă Tipice; iar Lunea, Miercurea, şi Vinerea postim de unt de lemn şi de vin, şi întru
acestea de se va întâmpla Alliluia, adică sfânt neslavocuvântat se face la al 9- lea ceas o
mâncare şi uscat ă mâncarea; iar de se va întâmpla sfânt slavocuvântat se face de dou ă ori
mâncare.
92
Însemnea z ă , din Canonul acesta că întocmai se cade a se certa şi cei ce m ă nânc ă
spurcatele corbanuri ale Agarenilor; şi mai ales cele ale baeramurilor lor celor urâte de
Dumnezeu. Şi câte altele obi ş nuiesc a face la satanice ş tile şi de Dumnezeu urâtele sunéte
(adică tăiere împrejur) ale copiilor lor. De aici se vede că sunt vrednici de osând ă Latinii,
care au chenotomisit Taina Dumnezeie ş tii Euharistii, şi au introdus Iudaice ş tile azime. Căci
azimile sunt chenotomie (adică nou ă scornire) este ară tat că de la Hristos, pân ă la 1053 cu
pâine dospit ă Liturgisea Biserica Apusenilor. Că întru acest an Leon al nou ă lea s- a făcut
întâi află tor al azimilor. Că preamincinoase s- au dovedit propunerea cea de la Latini, că
Domnul ar fi săvâr şit Cina cea de Tain ă cu pâine nedospit ă 1 <întâi > dup ă ce s- a aflat
Pâinea dospit ă , de Domnul dat ă. Că poveste ş te Nicolae Idruntul în cea asupra azimelor, căci
când au luat Franghii Constantinopolul, au găsit în împ ă ră tescul schevofiláchiul, cinstitele
Lemne cununa de spini, sandalii Mântuitorului, şi un cui. Au gă sit îns ă şi în oarecare vas de
aur împodobit cu pietre scumpe şi cu m ă rgă ritare, Pâine: din care a dat Domnul Apostolilor.
Pentru aceea şi suprascrie acest fel ave: „Aici se află Dumnezeiasca Pâinie, pe care Hristos o
a împ ă r ţ it Ucenicilor săi în vremea Cinei, zicând: Lua ţ i, mânca ţ i, acesta este Trupul meu.” Şi
fiindc ă era dospit ă , sau sfă tuit Apusenii cei ce o au aflat să o ascund ă , Episcopul
Alvestaniei, şi Ipopsifiul Vitleemului care o aflaser ă . Dar n- au putut cu bun ă voin ţ a lui
84
m ă nânc ă , şi la toat ă să rb ă toarea lor, şi la toat ă jertfa azimele proad uce),
sau altceva ca acestea, primin d s ă se cateriseasc ă . Iar de va fi mirean s ă se
afuriseasc ă . Căci m ă car de ş i cei ce prime sc unele ca acestea, şi împreu n ă
postesc şi împre u n ă pr ă znuiesc, nu sunt de o cugetar e cu Iudeii (că de ar
fi fost unii ca ace ş tia, s - ar cuvenit nu a se caterisi, sau a se afurisi, ci şi
anate m ei a se da dup ă Canonul 29 al Soborului din Loadiceea). Dar îns ă
dau prilej de sminteal ă , şi prep u s că cinstesc slujbele Iudeilor, care lucru
este str ă in de Drept sl ă vitori. Las a zice, că şi se spurc ă unii ca ace ş tia cu
împreu n ă petrecerea uciga ş ilor de Hristos. Că tre care zice Dumne z e u,
Postul şi nelucrarea şi s ă rb ă torile voastre le ur ăş te sufletul meu.

CANON 71

Dac ă vreun cre ş tin ar aduce unde de lemn la Altarul p ă gânilor,


sau în Sinagoga Iudeilor, în s ă rb ă torile lor, sau lumân ă ri ar aprinde, s ă
se afurisea s c ă . [Apost: 7, 65, 70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38;
Cart: 59, 82, 123]

TÂLCUIRE
Că din aceasta ce face se arat ă , că cugetea z ă de adev ă rate
mincinoas ele slujbele acelora, şi tainele lor cele spurcate.

CANON 72

Dac ă vreun Cleric, sau mirean ar lua din sfânta Biseric ă cear ă sau
untdele m n, s ă se afurisea s c ă ; ş i pe lâng ă cele ce a luat încincit s ă
adaug ă . [Apost: 73; Sobor 1 ş i 2: 10; Nis: 8]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te că, oricare Cleric, sau mirean ar lua din
Biseric ă , cear ă sau untdele m n, şi le- ar întrebuin ţ a în treburi nesfin ţ ite şi
ob ş te ş ti, s ă se afurisea sc ă . Şi dup ă ce le va întoarce la aceea ş i Biseric ă
întregi, precu m le- a luat, să - i dea lâng ă acestea, şi o a cincia parte din
pre ţ ul acelora, iar Aristin a tâlcuit încincit. Încât dup ă dâns ul Canonul
zice, ca să întoarc ă cele ce au jefuit cele sfin ţ ite cear ă sau untul de lemn
ce le- a luat, şi înc ă de cinci ori pe atâta. Înc ă şi Iosif Egipteanul cel ce a
t ă lm ă cit canoanele Ară be ş te încincit a t ă lm ă cit. Totu ş i tâlcuirea cea mai
dinain te mai bun ă este că se potrive ş te cu cincimea şi zeciuiala rodurilor,
ce d ă Evreii Preo ţ ilor, care se afl ă în multe p ă r ţ i ale sfintei Scripturi, şi nu
însea m n ă încincit, sau înzecit, ci la cinci, sau la zece una.

CANON 73

Vas de aur, sau de argint, sfin ţ ind u - se, sau prostire, nimen ea s ă
nu le mai sfeteris ea s c ă (reş luiasc ă ) spre a sa întrebuin ţ are. Că lucru
f ă ră de lege este. Iar de se va v ă di cine va, s ă se certe cu afurisanie.
[Apost: 75; Sobor 1 ş i 2: 10; Nis: 8]

Dumnezeu. (Şi m ă rturise ş te aceast ă Istorie de adev ă rat ă şi Gheorghie al Cherchirei aflându -
se la anul 1146) şi al s- a dovedit, dup ă cel întâi Ioan al Ierusalimului, şi apoi de la dânsul
luând prilej Evstratie Arghent, a scris asupra azimelor, şi cu cuvinte din scriptur ă şi
neîmpotrivite a dovedit că Domnul nu a mâncat Paş tile cele ale legii în vremea când s- a dat
la Patim ă , şi prin urmare, nici a săvâr ş it Cina cea de Taină cu azime. Citeş te şi pe Dositei
cartea 8, cap 12.
85
TÂLCUIRE
Şi acest Canon asemene a cu cel mai de sus opre ş te ob ş teasca
întreb uin ţ a r e a celor sfin ţ ite, rând ui n d ca nimenea s ă nu ia, nici s ă
întreb uin ţ e z e spre a sa slujb ă vase de aur sau de argint, sau poale şi
ve ş minte, care sunt sfin ţ ite şi lui Dumne z e u afierosite 93 . Pentr u că luarea
aceasta, şi întrebuin ţ a r e a este urât ă lui Dumne z e u şi afar ă de lege. Iar de
s - ar vă di cineva că o face aceasta, s ă se afuriseasc ă . Iar care pedea p s ă iau
de la Dumne z e u cei ce spurc ă lucrurile cele afierosite lui, şi le
întreb uin ţ e a z ă spre ob ş teasca întreb ui n ţ a r e, mai mult decât to ţ i au ar ă tat
Baltasar Împ ă ratul. Care fiindc ă a spurcat vasele cele de aur şi de argint,
pe care le- au jefuit Nabucodo n o s o r tat ă l lui din Biserica lui Dumne ze u
cea din Ierusalim, fă când s ă bea cu ele vin atât el, cât şi cei mari şi
ţ iitoarele, dalcaucii lui. Întru aceea ş i noapt e când a fă cut aceasta, s- au
omor ât, şi împ ă r ăţ ia lui s- a împ ă r ţ it la Mezi şi la Per ş i. Iar Papa Ştefan,
dup ă Platin, zice, că sfin ţ itele îmbr ă c ă min ţ i, nici Preotul poate a le
întreb uin ţ a în trebuin ţă din afar ă . Cite ş te şi tâlcuirea celui mai de sus
Canon 72.

CANON 74

Episcopul de s - ar prih ă ni pentru oarece, de c ă tre oameni


vrednici de credin ţ ă , nev oi e este a se chema el de c ă tre Episcopi,
m ă car de ar întâmpina, ş i ar m ă rturisi, sau se va v ă di, hot ă rasc ă - se
certarea. Iar dac ă chemat fiind nu va asculta, s ă se chem e ş i a doua
oar ă , trimi ţ ându - se la el doi Episcopi. Iar dac ă ş i aş a nu va asculta, s ă
se che m e ş i a treia oar ă , iar ăş i doi Episcopi trimi ţ ând u - se c ă tre
dânsul, ş i dac ă ş i aş a def ă imân d nu va întâmpina, Sinodul hot ă rasc ă
asupra lui cele soc otit e, ca s ă nu socot ea s c ă fugind de judecat ă c ă
câ ş tig ă . [Sobor 2: 6; Sobor 4: 9, 17, 21; Anti: 14, 15; Sar: 4; Cart: 8, 12,
16, 27, 96, 105, 131, 137, 138, 139; Teo: 9]

TÂLCUIRE
Pâra cea asupr a Episcopul ui, pe care o arat ă Canonul acesta nu este
pricin ă b ă neasc ă , adic ă pentr u însu ş i lucrul al cuiva şi prihan ă a sa cum
că s - a nedrep t ăţ it adic ă de Episcopul, ori s - a p ă gubit, precu m nu bine a
tâlcuit Valsamo n. Ci pent r u pricin ă Bisericeasc ă , care poate a clă ti treap ta
lui. Şi de unde este ar ă tat? De la oamenii cei vrednici de credin ţă , pe care
ca pârâ ş i îi introd uce Canonul. Căci, cei ce pâr ă sc asupr a Episcopului
93 Înseamn ă îns ă că dup ă răspuns ul al 7- lea al lui Ioan chitrul, care se află în manuscrise,
uneltele cele ce au slujit la înoirea sfin ţ itelor Vase celor stricate, nici ne lucr ă toare se cade a
ră mâne, nici în mare pentru aceasta a se arunca, fiindc ă n- au luat îndat ă şi sfin ţ enia pentru
că s- au atins de cele sfin ţ ite. Dar nici locul, unde le topesc me ş terii se cade a se să pa, sau a
se acoperi cu alt ă materie ca şi când să nu se calce. Pentru că precum mâinile noastre care
prind, când cele sfinte, când spurc ă ciunile trupului nostru, nu le avem ca sfinte nici ca
spurcate. Aş a se cade să socotim şi uneltele acestea. Fără numai ce s- ar afierosi în ştiin ţ a
tuturor Dumnezeie ş tilor Biserici atunci ca sfin ţ ite se socotesc. Iar de vom zice, că acestea
au luat sfin ţ enie, îns ă lucr ă toarea putere a focului şterge sfin ţ enia aceasta. Pentru aceasta şi
împ ă r ă te ş tile legi poruncesc că Vasele cele din argint şi de aur ale Bisericilor, mai întâi să se
topeasc ă , şi apoi să se dea spre ră scump ă rarea robilor. Nici sfin ţ itele Veş minte de se vor
sp ă la nu se spurc ă . Că dup ă primul Canon al lui Nichifor, dac ă Antimisul ce dup ă ne ş tiin ţă
s- ar spă la, nu - şi leap ă d ă sfin ţ enia, nici se spurc ă , cu cât mai vârtos celelalte Veş minte
sp ă lându - se nu se spurc ă; se vede îns ă din aceasta ce zice Nichifor, dup ă ne ş tiin ţă: Cum că
nu se cuvine oricum a se spă la Antimisele, şi
Acoper ă mintelor sfintelor Potire. Iar de se vor strica des ăvâr ş it, atât acestea, cât şi toate
celelalte Ieratice ş ti Veş minte, şi poale, sfă tuiesc unii, că se cuvine a se arde în foc (care şi
mai bine este) sau să se arunce în adâncul m ă rii, sau să se îngroape în loc necă lcat.
86
pent r u pricin ă de bani, şi prih ă niri ale sale, nu se cercetea z ă ori
Dreptsl ă vitori sunt, ori r ă usl ă vitori, ori prih ă ni ţ i, ori neprih ă ni ţ i, adic ă
vrednici de credin ţă ; ci orice fel ar fi unii ca ace ş tia, se primesc la pâr ă .
Dup ă Canonul al 6- lea al Soborului 2 şi dup ă al 8- lea şi 27 al celui din
Cartagina. Iar cei ce- l pâr ă sc pe el pentr u Biserice ş ti pricini, se cuvine a fi
şi Dreptsl ă vitori, şi neprih ă ni ţ i, adic ă vrednici de credin ţă , c ă întru alt fel
nu se primesc la pâr ă dup ă acestea ş i Canoane. Pentr u aceas ta şi Zonara se
vede congl ă suind cu hot ă rârea cea de aceste fel a Canoanelor. Deci zice
Canon ul, dac ă vreun Episcop s - ar pârî de oame ni vrednici de credin ţă , şi
neprih ă ni ţ i pentr u vreo Bisericeasc ă vin ă , este nevoie a se chema de
Episcopi la judecat ă . Şi de va veni, şi va m ă rturisi însu ş i de sine ş i, că este
adev ă rat ă pâra cea de acest fel, sau, t ă g ă duind el, de se va dovedi prin
mus t r ă ri ne împotriv ă zice, de că tre pârâ ş i; atunci s ă se hot ă reasc ă de
Episcopi dator nica certare cea asupr a lui. Iar de se va chema şi nu va
asculta să vie la judecat ă , să se trimit ă că tre el doi Episcopi, şi s ă - l cheme
şi de - al doilea; iar de nu va asculta iar ăş i, s ă se trimit ă iar ăş i doi Episcopi
la el, şi s ă - l cheme şi de al treilea. Şi dac ă şi de a treia oar ă va def ă ima şi
nu va merge, de aceea dar Sinodul Episcopilor şi nefiind el de fa ţă ,
hot ă rasc ă asup r a lui, cert ă rile cele ce i se vor p ă rea drepte şi legiuite. Ca
s ă nu socoteasc ă că cu aceasta câ ş tig ă şi se folose ş te, fugind de judecat ă ,
şi prelu ngin d vremea.

CANON 75

La m ă rturia cea împotriva Episcop ului, eretic s ă nu se primeas c ă ,


dar nici credincio s unul numai, c ă pe gura a doi, sau a trei martori, va
sta tot graiul. [Sobor 1: 2; Cart: 40; Teo: 9; a 2 - a lege 17, 6]

TÂLCUIRE
Nu numai cei ce pâr ă sc pe Episcopul nu se cuvine a fi eretici, precu m
am zis mai sus, ci nici cei ce m ă rturise sc împot riva lui. Dar nici unul
m ă rtu risin d împotriva Episcopului, este primit. Fiindc ă este scris în legea
cea veche: pe gura a doi mar tori, sau a trei, va sta, şi se va adeveri tot
cuvân tul şi prih ă nirea ce va fi cu îndoial ă 94 .
94 „Însemnea z ă că, dac ă mul ţ imea martorilor nu va fi vrednic ă de crezare, se cuvine a se
cerceta chipul şi voin ţ a lor, dup ă Apostole ş tile aş ez ă minte, Cartea 2 cap 49 că de multe ori
se poate, şi doi şi trei şi mul ţ i martori a se uni la ră u, şi a m ă rturisi minciun ă . Precum
minciuni au mă rturisit asupra Susanei, asupra lui Navute, asupra lui Ştefan, şi asupra
Domnului. Pentru că vrednici de credin ţă , zice titlul 1 al că r ţ ii 21 din cele împ ă ră te ş ti (Fotie
titlul 9 cap 2) se cuvine a fi martorii. Şi vrednici de credin ţă fiind, de prisos se vede a fi de a
se mai jura. Că jurându - se cad în prepus că nu ar fi vrednici de credin ţă ; de la chipul şi
fapta lor cea bun ă , şi pentru aceasta vor să adevereze şi să încredin ţ eze m ă rturia lor cu
jură mânt uri, pentru aceasta dup ă Armenopul şi lege este unde zice a nu jura martorii
(Cartea 1 titlul 1) zicând îns ă legea să fie martorii vrednici de credin ţă , ară tat este că
opre ş te a nu m ă rturisi oameni pe jos târâtori, desfrâna ţ i, neînsem na ţ i, necunoscu ţ i,
lupt ă tori cu fiar ă , m ă scă rici, jucă u ş i, sau care s- au osândit în judec ă toria public ă, că au
clevetit pe cineva, sau că au preacurvit, sau că au furat, sau că alta oarecare nelegiuire au
făcut, şi nu s- au desvinov ăţ it dup ă aceasta de osând ă , sau că s- au pus în lan ţ şi în
închisoare pentru necuviin ţ ele cele zise şi ră ut ăţ i. Cel ce ar fi mă rturisit mai întâi spre
prih ă nirea cuiva, nu mă rturise ş te iarăşi spre ajutorul lui. La pricini de vinov ăţ ii se cade a nu
se crede numai glasurile martorilor, nefiind de fa ţă adic ă, ci să fie de fa ţă însu ş i în
persoan ă , şi să fie sili ţ i a descoperi, şi păcatul, şi anul, şi luna, şi locul, întru care s- a făcut
pă catul, şi să nu fie sili ţ i îns ă a m ă rturisi şi ziua şi ceasul. Iar de nu le vor putea dovedi
acestea, să se izgoneasc ă din hotarul acela. Boierii şi preo ţ ii fără voia lor nu se trag să
mă rturiseasc ă, ci cu voia. Iar Arhiereii şi de sine şi de vor voi a m ă rturisi, să nu se cheme
spre a mă rturisi, ci să se întrebe numai în cas ă. Iar ereticul şi necredinciosul împotriva
Dreptsl ă vitorului nu m ă rturisesc dup ă Armenopul Cartea 1 titlul 6 şi dup ă Cartea 1 a
87
CANON 76

Cum c ă nu se cuvin e Episcopul f ă când har fratelui, sau fiului, sau


rudeniei a hirotoni si în dreg ă toria Episcopiei pe cine voie ş te, c ă
mo ş tenitori a face Episcopi ei, nu este drept, d ă ruind cele ale lui
Dumn e z e u pentru patima omen ea s c ă . Că nu este dator a pune Biserica
lui Dumn e z e u sub mo ş tenitori. Iar de va face cine va aceasta f ăr ă tă rie
ră mâie hirotonia, ş i el ceart ă - se cu afurisirea. [Ant: 23; Cart 40]

TÂLCUIRE
Arhiereasca st ă pânire cu adev ă rat Har şi Dar a Sfântului Duh. Cum
dar poate cineva aceasta a o d ă rui altuia ca un drept clirono micesc?
Pentr u aceas ta şi Apostolescul acesta Canon rând uie ş te, c ă nu se cuvine
Episcop ul a face har, şi a hirotonisi Diadoh în dreg ă toria Episcopiei pe
cine ar voi din fra ţ ii, sau fiii, sau rudeniile lui. Pentr u c ă nu este drept a
face cineva mo ş tenitori, a Episcopiei, şi a Arhieriei (precu m face adic ă şi a
celorlalte lucruri lume ş ti), şi a d ă rui Darurile lui Dumne z e u, precu m este
Arhiereasca st ă pânire, pent r u patima omenea sc ă , adic ă pentr u leg ă tura şi
iubirea rudeasc ă . Dar nici se cuvine a supu n e cineva sub mo ş tenire pe
Biserica lui Dumne z e u, fă când - o s ă se nume as c ă Pă rintesc drept. Iar de o
ar face aceasta vreun ul din Episcopi, şi ar Hirotonisi Diadoh Episcopiei pe
vreo rud ă a sa, nelucr ă toare a fie hiroto nia celui a ş a hirotonisit, iar cel ce
l- a hiroto nisit, s ă se afuriseasc ă . Că de Sinod trebuie a se face Episcopii.
Că dac ă dup ă Canonul 40 al Sinodului din Cartagina Episcopii nu au
st ă pânire a lă sa rudelor lor, sau altora că rora ar voi, lucrurile ce dup ă
Episcopie le- au câ ş tigat, în cuvânt de mo ş tenire (fă r ă numai câte au
câ ş tigat din mo ş tenirea rudelor lor, sau în dar ce s- ar fi fă cut chiar lor de
la oarecare). Cum pot să lase rudelor lor, sau altora c ă rora ar voi, ca o
mo ş tenire, pe îns ăş i Episcopia?

CANON 77

Dac ă cine va va fi v ă t ă mat la ochi, sau ră nit la picior, dar ar fi


vrednic de Episcopi e, s ă se fac ă . Că nu meteahna trupului pe el
spurc ă , ci spurc ă ciun ea sufletului. [Sobor 6: 33]

TÂLCUIRE
Legea cea veche poru ncea s ă nu aib ă vreo prihan ă în trup cei ce vor a
se face Presbiteri, ci s ă fie întregi la toate m ă dularele şi neprih ă ni ţ i: «Că
tot omul în care este prihan ă nu se va apropia: omul cel orb, sau cel
ş chiop, sau cel cu nasul t ă iat, sau cel cu urechea t ă iat ă . Sau omul, a că rui
mân ă este rupt ă , sau piciorul rupt, sau ghebos, sau cu ochii urdu r o ş i, sau

codicii titlul 5 aşez ă mânt 21 a căr ţ ii celei de lege a lui Fotie titlul 9 cap 2. Iar credincio ş ii
unul asupra altuia mă rturisesc. Iar Aşez ă mânt ul Apostolilor Cartea 2 Cap 8 zic să nu
ră mân ă nepedepsit martorul relelor; adic ă cel nedrept şi mincinos. Precum şi Parimiastul
aceasta ş i o zice, de la care şi Apostolii s- au împrum ut at. Iar Hrisostom (în cuvântul că trei
robii au introdus pă catul) zice întru pâra celui ce a ocă rât, sau a bă tut pe tat ă l să u, ajunge
fără alt ă dovad ă m ă rturia a singur tat ălui să u. Şi dup ă dreptate, pentru că niciodat ă tat ă l s-
ar face pârâ ş i fiului să u, care şi banii şi averile, de multe ori şi însu ş i via ţ a voieş te a o da
pentru fiul să u, dac ă ocara ce a făcut asupr ăş i fiul nu ar fi fost adev ă rat ă şi covâr ş itoare. Iar
Neara 123 a lui Iustinian, şi cea 76 a în ţ eleptului Leon rânduiesc, că Presbiterii şi Diaconii
de vor m ă rturisi minciun ă în pricin ă de bani şi din afar ă, fără a jura, să se argosasc ă trei
ani, şi să se închid ă în mă n ă stire. Iar de vor şi jura, să se cateriseasc ă de Preo ţ ie. Iar în
pricin ă de vinov ăţ ie şi Bisericeasc ă de vor m ă rturisi minciun ă să se cateriseasc ă, şi să se
închid ă în m ă n ă stire.
88
cu albea ţă , sau omul întru care este râie s ă lbatic ă , sau pecingine, sau cu
un bo ş .» [Levitic 21: 18 - 20] Ci şi dac ă dup ă Preo ţ ie ar fi dobân di t în trup
vreo meteah n ă de acest fel, încetez e de a Ierurghisi (adic ă de a lucra cele
sfin ţ ite). Iar Legea cea nou ă a Darului Evangheliei, meteh n e de acest fel, şi
ciuntiri ale trup ul ui, nu le socote ş te ca opritoa re de preo ţ ie. Ci mai vârtos
cere de la dân ş ii a- şi avea sufletul curat de toat ă spurc ă ciunea. Pentr u
aceasta şi Canonul acesta zice, dac ă cineva îşi are ochiul vă t ă mat, adic ă
de este cu un ochi, sau încruci ş at, sau scur t la vedere, sau are stricat
piciorul, adic ă de este şchiop, sau de are vreo alt ă ciuntire şi vă t ă mare de
acest fel la trup, care nu opre ş te spre a se lucra lucr ă rile cele sfin ţ ite; şi
de este vrednic cel ce le are acestea a se face Episcop, s ă se fac ă . De
vreme ce ciuntirea trup ul ui nu - l face pe el nevrednic, ci spurc ă ciunea
sufletului cea din p ă cat.

CANON 78

Iar surd fiind ş i orb, s ă nu se fac ă Episcop, nu ca un spurcat, ci ca


s ă nu se împiedice cele Biserice ş ti.

TÂLCUIRE
Că cel ce nu vede, sau nu aude, cum poate a Ierurghisi? Sau a prinde
cele sfinte, sau a citi, sau a auzi cuvintele cele ce se glă suiesc de norod?
Însem n e a z ă îns ă că cel ce a asur zit dup ă Preo ţ ie, sau a orbit, nu se cade a
se caterisi de dânsa. Că fapt ă nemilostiv ă este una ca aceasta. Că
politiceasc ă lege în cartea 8 titlul 1 cap 1 Tema 4 zice: c ă cel orb şi a
judeca poate, şi nu se scoate din Singlit. Alt ă st ă pânire îns ă nu ia, ci
ră mâne în ceea ce a avut mai - nainte de patim ă 95 .

CANON 79

De are cine va dem o n, Cleric s ă nu se fac ă . Dar nici împreun ă cu


cei Credincio ş i s ă se roage. Iar cur ăţ indu - se s ă se primeas c ă . Şi de va
fi vrednic s ă se fac ă . [Sobor 6: 60; Tim: 2, 3, 15]

TÂLCUIRE
Fiecare îndr ă cit ca un necura t se judec ă . Fiindc ă d ă pres u p u s c ă
pent r u mâr şă via vie ţ ii sale, s - a dat sloboz e nie diavolului şi a intrat într -
însul. „Cum dar unul ca acesta se va înainta în Cler?” De vreme ce vasul
lui putr ed mir nu i se încredin ţ ea z ă , dup ă Teologul Grigorie 96 .
95
Pentru aceasta şi Valsamon la întrebarea şi ră spuns ul 23 către Marcu al Alexandriei,
împreunâ nd aceste dou ă Canoane Apostole ş ti, cel 77 zic şi acest 78 zice: Neoprit să
Ierurghiseasc ă cel ce are oarecare neputin ţă şi meteahn ă trupeasc ă . Iar dacă din pricina
neputin ţ ei se opresc lucr ă rile preo ţ iei, încetez neputinciosul de sfin ţ ita lucrare, nu se
înstr ă ineaz ă îns ă şi de dreg ă torie, ci mai vârtos unul ca acesta va afla milostivire, şi va
dobândi cinstea cea mai dinainte, va avea îns ă şi cele spre îndestularea vie ţ ii şi celelalte,
dup ă obiceiul de mai - nainte.
96 Însemnea z ă îns ă că cei ce se îndr ă cesc ori totdeauna ori în vremi, de se primejduiesc spre

moarte, neap ă rat trebuie a se împ ă rt ăş i cu chipul ce va socoti Preotul. Căci, dac ă cei ce se
află în pă cate de moarte şi se poc ăiesc, în vremea mor ţ ii se iart ă de că tre milostivirea
Bisericii, dup ă Canonul al 5- lea al sfântului Grigorie Nissis, şi dup ă ale altora, a se împ ă rt ăş i
cu Sfintele Taine, pentru a nu se lipsi de un acest fel de ajutor în călătoria lui, cu cât mai
vârtos cei ce se îndr ă cesc se cade a se împ ă rt ăş i, care de multe ori şi fără a că dea în pă cate
de moarte, pentru necuprinse judec ăţ ile lui Dumnezeu, se slobod a se munci de diavolul?
Aşiş derea şi dac ă cei îndr ă ci ţ i în vreme când pă timesc, se vor arunca în pr ă p ă stii, sau cu alt
chin se vor omorî, se cade a li se cânta şi a se pomeni şi de preo ţ i a se îngropa, pentru că nu
au fost în mintea lor, ci afar ă de minte şi de diavolul purta ţ i; dup ă Canonul 14 al lui
89
CANON 80

Cel ce din via ţ a p ă gâneas c ă a venit (c ă tre noi), ş i s - a bote zat, sau
din petrecere mâr ş av ă , nu este drept îndat ă a se prohirisi Episcop. Că
nedrept lucru este, cel ce înc ă n - a ar ă tat cercare, a fi altora înv ăţ ă tori,
f ă ră numai de se va face aceasta dup ă Dumn e z ei e s c Har. [Soborul 1: 2;
Sobor 1 ş i 2: 17; Neo: 12; Sard: 10; Lao: 3; Chiril: 4]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te, că nu este drept a se face Episcop îndat ă ,
acela ce ori din p ă gâni şi necredincio ş i va veni la binecins titoa r ea credin ţă
şi se va botez a, ori de la via ţă mâr ş av ă şi înr ă ut ăţ it ă ar veni la poc ă in ţă ,
precu m este în a come dia n ţ ilor, şi a m ă sc ă ricilor, şi a celorlal ţ i de acest
fel 97 că nedre p t lucru şi gre ş it a se face, înv ăţă tor al celorlal ţ i, care este
Episcop ul, cel ce înc ă nu a dat ispit ă şi dovad ă , de este s ă n ă tos dup ă
credin ţă , şi neprih ă nit dup ă via ţă . Că ispitirea aceasta are trebuin ţă de
vreme, şi în pu ţ in ă vreme nu se poate da. Fă ră num ai atunci se poate
pro hirisi, de se va face descope rire pentr u dâns ul din Dumne z eiesc Har,
precu m s - a fă cut Apostolului Anania pentr u Pavel, când a zis Domnul
că tre dân s ul în vedenie: «Mergi, că Vas de alegere îmi este acesta, de a
purta Numele meu înaintea neam u rilor, şi a împ ă ra ţ ilor, şi a fiilor lui
Israil.» 98 [Fapte 9: 15]

CANON 81

Am zis, cum c ă nu se cuvin e Episcopul, sau Presbiterul a se pune


pe sine ş i în ocârmuiri publice, ci s ă se îndelet nic ea s c ă la trebuin ţ el e
Biserice ş ti. Deci ori s ă se supu n ă a nu o face acesta, ori s ă se
Timotei. „Pe lâng ă acestea dac ă cel îndr ă cit nu se va cur ăţ i de demon (nebotezat fiind) nu
poate a se boteza; iar în primejdie de moartea fiind, dup ă Canonul al 2- lea al lui Timotei să
se boteze. Şi dac ă în vremea mor ţ ii se boteaz ă , iat ă dar că în vremea mor ţ ii se şi iart ă a se
împ ă rt ăşi. Şi de se îndr ă ce ş te muierea atâta, încât şi cu lan ţ uri a se lega, nu poate bă rbatul a
o desp ă r ţ i; preacurvie mijlocind la aceasta dup ă Canonul 15 al lui Timotei. Se cuvine îns ă să
ştim că, dup ă marele Grigorie al Tesalonicului (Duminica 4 a Sfântului mare Post) în dou ă
chipuri demonii ispitesc pe oameni ori dup ă lucrare, nevă zut adică şi dinafar ă ; dup ă care
chipuri pe to ţ i oamenii îi sup ă r ă cu năvălirile gândurilor şi ale patimilor.” Ori dup ă fiin ţă,
adică ară tat şi din lă untru, precum la cei ce se îndr ă cesc. Că dup ă fiin ţă în oarecare chip
intrând într - înş ii demonii şi alcă tuirea trupului pref ă cându - o, şi mai ales creierii, şi pe
aceş tia st ă pânindu - i, îi fac pe ticăloş ii afar ă din sine. Pentru aceasta şi despre Iuda este
scris, că a intrat într - însul satana, st ă pânindu - l pe el, dinafar ă oarecum mai - nainte fiind, şi
prin cuget ă ri lovindu - l.
97 Ci şi ofi ţ eri nu se cuvine a se face clerici, ca s ă nu urmeze ocar ă şi prihan ă Bisericii lui

Dumnezeu dup ă Cartea 3 a Vasilicalelor titlul 10 Cap 27.


98
Precum s- a făcut la sfântul Ambrozie Episcopul Mediolanului, pentru care scrie Teodorit
în cartea a patra Cap 6 al Biserice ş tii Istorii zicând: „Acestea aflându - le împ ă ratul a
poruncit ca îndat ă să se înve ţ e credin ţ a, şi să se boteze, şi să Hirotoniseasc ă bărbatul acel
vrednic de laud ă… Că a socotit a fi Dumnezeiasc ă alegere încredin ţ ând u - se din
congl ă suirea celor ce din potrivă cugeta (adică a necredincio ş ilor), încă şi Socrat scrie
pentru dânsul în Cartea a 4- a cap 30 a Biserice ş tii Istorii, că împ ă ratul mirându - se de
unirea norodului la un cuget, şi cunoscând ceea ce s- a făcut lucru al lui Dumnezeu, a ară tat
Episcopilor să slujeasc ă lui Dumnezeu celui ce porunce ş te să - l Hirotoniseasc ă . Şi Sozomen
în cartea a ş asea capul 24 a în ţ eles pentru unirea Bisericii celei din Mediolan că Dumnezeu
îl încununea z ă cu acestea (că alegerea norodului este descoperire Dumnezeiasc ă). Scrie încă
acesta ş i Sozomen şi pentru Patriarhul Nectarie al Constantinopolului, cum că fiind încă
îmbr ă cat cu podoaba Sfântului Botez, s- a vestit cu obş teasc ă alegere a soborului, Episcop al
Constantinopolului, în loc de Ighemon al cet ăţii Samosatelor. Şi a adaug ă că nu s- a
întâmplat acestea fă ră descoperire Dumnezeiasc ă. Cartea 7 cap 8 a Biserice ş tii Istorii.
90
caterisea s c ă . Că nimen e a poate a sluji la doi Domni, dup ă
Dumn e z e ia s ca porunc ă . [Apost: 6, 83; Sobor 4: 3, 7; Sobor 7: 10; Sobor
1 ş i 2: 11; Cart 18]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta aseme ne a cu cel al 6- lea opre ş te pe cei Ierosi ţ i a
nu se împletici în lucruri lume ş ti, zicând: Am zis (dup ă Canonul 6 al
nostr u adic ă ), cum că nu se cuvine Episcopul, sau Presbiter ul, a se pogorî
pe sine ş i în politice ş ti şi lume ş ti purt ă ri de grij ă şi ocâr m uiri, ci s ă se
îndeletniceasc ă în slujbele, şi trebuin ţ ele Bisericii. Deci ori s ă se înduplece
a nu o face aceasta de acum înainte; sau de nu de se va îndu pleca, s ă se
caterisea sc ă . «Pentr u că nimenea poate a sluji la doi Domni, şi a pl ă cea
amân d o u r a, dup ă cuvânt ul Domnul ui.» [Matei 6: 24; Luca 16: 13]

CANON 82

Slugile în cler a se prohirisi fă r ă de socotin ţ a st ă pânilor, nu d ă m


voie, pentru mâhnirea st ă pânilor celor ce - i au. Că una ca aceasta face
ră sturnare caselor. Iar dac ă când va s - ar ară ta sluga vrednic ă spre
hirotonie de treapt ă , precu m s - a ar ă tat ş i Onisim al nostru, ş i- l vor
ierta st ă pânii, ş i- l vor slobo z i, ş i- l vor scoat e din cas ă , fac ă - se. [Sobor
4: 4; Sobor 6: 85; Gan: 3; Cartagina: 73, 90; Vasilie 40, 41, 42; Epistolia
c ă tre Filimon]

TÂLCUIRE
Nu se cade a face cineva cele ce se fac altora, pricin ă de sminteal ă şi
de scârb ă . Iar pricin ă de sminteal ă şi de scârb ă se face, a hiroto nisi cineva
rob fă r ă de socoteala st ă pânul ui s ă u. Pentr u aceasta şi Canonul acesta
opre ş te acest lucru, zicând: Nu iert ă m a se înainta robi la Cler, şi la
Preo ţ ie, fă r ă de socoteala st ă pânilor lor, pentr u ca s ă nu scârbim pe însu ş i
st ă pânii lor. Pentr u că lucrul acesta case întregi r ă stoar n ă . (Că poate robul
acel sortit s ă fi fost, sau chivernisitor casei st ă pânul ui s ă u, sau s ă fi fost
Epistat al dughe nei lui, sau bani ai st ă pânul ui s ă u s ă fi avut în mâinile
sale, şi pentr u toate acestea hiroto nia lui ar fi pricinuit scârb ă st ă pân ului
s ă u. Iar dac ă robul s- ar ar ă ta vrednic de hirotonie, precu m s- a ar ă tat şi
Onisim al nostr u, trebuie Episcopul s ă împ ă rt ăş easc ă lucrul st ă pân ului
lui, şi dac ă acela va primi şi se va învoi, şi prin gura a doi sau a trei
marto ri îl va slobo zi pe el dup ă Canonul 85 al Soborului al 6- lea şi- l va
trimite pe el din casa sa spre sem n ul deplinitei sloboz e nii, atunci
hiroto niseasc ă - se. Aş a a fă cut şi Pavel, nu a voit s ă ţ in ă pe Onisim robul,
cu toate că l- a gă sit pe el îndemâ n a tic în slujba propov ă duirii, ci l- a
trimis că tre Filimon st ă pânul lui. Dar nici în m ă n ă stiri se cade a se primi
robii spre a se face monahi, fă r ă de socotin ţ a st ă pânul ui lor, dup ă
Canon ul 4 al sobor ul ui al 4- lea. Şi roag ă înc ă şi care fă r ă voia st ă pânul ui
s ă u s - ar m ă rit, curve ş te, dup ă Canonul 40 şi 42 al lui Vasilie. Pentr u că
dup ă acesta, tocmelile şi fă gă duin ţ ele celor ce sunt supu ş i sub st ă pâni
nici o încredin ţ a r e au. Şi dup ă Canonul 41 al acestuia ş i, nunt a care s- ar
face fă r ă de voia st ă pân ului, a vă duvei muieri, se dezleag ă , dac ă acela nu
voie ş te. Pentr u aceasta şi Soborul cel din Gangra cu Canonul 3
anate m a ti se ş te pe acela, ci pent r u pricinuirea Dumne z eie ş tii cinstiri
înva ţă pe rob s ă defaime pe st ă pânul s ă u, şi s ă se dep ă rte z e de la slujba

91
lui. Iar dup ă Canonul 73 al Soborului din Cartagina, slobozirile robilor se
cade a se propov ă dui în Biseric ă 99 .

CANON 83

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste z ă bo vin d u - se ş i


vrând amând ou ă a le ţ inea, Romana, ş i Ieraticeas ca ocârmuire,
caterisea s c ă - se. Că cele ale Chesarului, Chesarului, ş i cele lui
Dumn e z e u , lui Dumn e z e u. [Sobor 7, 10; Sobor 1 ş i 2: 11; Cartagina:
18]

TÂLCUIRE
Şi între alte Canoane Dumne z eie ş tii Apostoli opresc pe cei Ierosi ţ i de
a ocâr m ui lucruri mirene ş ti, şi de a primi lume ş ti pur t ă ri de grij ă , dar şi
întru acesta aseme ne a o fac aceas ta zicând: oricare Episcop, sau Presbiter,
sau Diacon, se îndelet nice ş te la oaste; adic ă , nu în întrebuin ţ a r e a armelor
şi a r ă zboaielor, ci în orcâr m uir ea lucrurilor ost ăş e ş ti. Precum, la
împ ă r ţ irea merinzilor osta ş ilor, la primirea hranelor lor, şi la alte
chivernisiri ca acestea. Deci oricare, zice, se îndeletnicesc la unele ca
acestea, şi va s ă le aib ă amân d o u ă , şi st ă pânirea împ ă r ă teasc ă roman ă , şi
ocâr m uir ea Ieraticeasc ă şi Bisericeasc ă , precu m am zice, şi st ă pânirea din
afar ă şi st ă pânirea din lă untr u 100 , unul ca acesta, de nu va înceta din
99 Însemnea z ă că supu ş i dup ă legi, se zice de patru feluri. Sau dup ă noroc, precum robii
că tre st ă pâni. Sau dup ă fire, precum fiii către pă rin ţ i. Sau dup ă nunt ă , precum femeia către
bă rbat, şi dimpotriv ă că tre femeie; sau dup ă scrisoare, precum solda ţ ii către Voievozi
(adaug unii şi a cincia supunere, Duhovniceasc ă alcă tuire, care au ascult ă torii către Stare ţ ii
lor). Deci despre supunerea muierii către bă rbat, şi a bă rbatului către muiere, vezi
subînsem narea Canonului 48 al Soborului 6, iar despre supunerea fiilor că tre pă rin ţ i vezi
subînsem narea 27 al Soborului al 4- lea şi subînsem na rea Canonului 42 al celui din
Cartagina. Şi Canonu 38 al lui Vasilie. Iar despre supunerea robilor către st ă pâni (în parte
îns ă şi despre supunerea osta ş ilor către Voievozi) vorbim aici. Deci Nearaoa în ţ elptului Leon
cea 9, 10 şi 11 rânduiesc, că robul cel ce dup ă ne ş tiin ţ a st ă pânului să u se va face Cleric, sau
Monah, sau Episcop, de a fost fugar de la el, pân ă în trei ani să se caute de că tre st ă pânul
să u, şi aflându - se să se întoarc ă iarăşi şi să fie rob. Iar de ar fi fost ară tat lui, şi s- a făcut
Cleric, sau Monah, rânduie ş te să se ceară numai pân ă la un an. Iar Fotie Titlul 1 Cap 36 zice,
că dup ă aş ez ă mântul 36 al titlului al 3- lea al Căr ţ ii 1 a Codicei: robul nici dup ă socotin ţ a
st ă pânului se face Cleric, de nu se va slobozi mai- nainte, iar aş ez ă mântul al 2- lea al titlului
din Nearale legiuieş te, că de au ştiut stă pânul când robul se face Cleric, şi nu a zis
împotriv ă, se sloboze ş te. Şi Mihail încă Ataliotul în Sinopsul (adică în adunare) Titlul 3 zice,
că se sloboade robul, dac ă ştia stă pânul să u când se Hirotonisea, şi a tăcut. Acelaş i
aş ez ă mânt zice, că Episcopia, şi pe robi îi sloboade din supunerea stă pânilor lor; şi pe
osta ş i din a Voievozilor lor, dac ă adică se va face cu voia înaltei stă pâniri. Însemneaz ă îns ă
pe lângă acestea, că legea zice că, de se întreab ă cineva, şi nu zice împotriv ă ci tace, şi ar fi
lucru despre care se întreab ă spre folosul să u, se socote ş te în loc de înduplecare, iar de este
spre paguba sa, se ia în loc de tă gad ă . Însă cel ce a ştiut Hirotonia robului să u, şi nu a zis
împotriv ă , cu toate că este spre paguba sa lucrul, se ia îns ă în loc de că s- a învoit, şi aceasta
este osebit ă pentru slobozenia celui ce s- a făcut cleric. Aşa se scrie în scolia lui Valsamon
cea la Titlul 1 Cap 36 în Pravila lui Fotie. Încă dup ă Armenopul Cartea 1 Titlul 18 se
sloboade robul de va muri stă pânul să u, fără a face diat ă . Cel ce se cump ă r ă de la ră zboaie
de este avut, să - şi deie pre ţ ul să u, şi să se ră scum pere. Iar de este sărac, să slujeasc ă trei
sau cinci ani pe cel ce l- a cump ă rat, şi aş a să se sloboade. Se sloboade şi acela ce cu ştirea
st ă pânului să u s- a făcut osta ş , sau monah, sau cleric. Iar robii cei ce vor lăsa nevoin ţ a
Cinului dup ă ce s- au făcut monahi, şi vor veni la alt ă petrecere, să se facă iarăşi robi, dup ă
Cartea a 4- a Titlul 1 Cap 11 Tema 13, însemneaz ă îns ă pe lâng ă aceste, că de dou ă feluri
sunt robii. Unii se nasc robi, câ ţ i s- au nă scut din robi, iar al ţ ii se fac, câ ţ i se robesc de oş tiri.
Iar cei ce slujesc cu plat ă la st ă pâni, nu sunt robi, ci slugi năimite.
100 În dou ă se împarte st ă pânirea şi încep ă toria. Alta este lumeasc ă , pe care o a încredin ţ at

Dumnezeu împ ă ra ţ ilor, şi stă pânitorilor. Iar alta Duhovniceasc ă , care o a încredin ţ at
Dumnezeu Arhiereilor şi suflete ş tilor Iconomi. Îns ă una alteia este potrivnic ă. Că una este
92
aceste, să se cateriseasc ă . Pentr u c ă lucrurile şi st ă pânirile Chesar ului, şi
ale împ ă ratului, Chesar ul ui se cuvine a se da. Adic ă , la oame ni din afar ă şi
împ ă r ă te ş ti. Iar lucrurile şi st ă pânirile lui Dumne z e u, asemene a lui
Dumne z e u se cuvine a se da. Adic ă la oameni Dumne z eie ş ti şi
Duhovnice ş ti, precu m sunt Episcopii, şi Presbiterii, şi Diaconii.

CANON 84

De va oc ă rî cine va pe împ ă ratul; sau pe st ă pânitorul f ă r ă


dreptate, s ă ia ped eap s ă . Şi de va fi Cleric adic ă , s ă se cateris ea s c ă , iar
de va fi mirean, s ă se afurisea s c ă .

Mosaiceasca Lege zice, «pe mai marele norod ul ui t ă u nu - l vei gr ă i de


ră u» [Ieşirea 22: 28], iar corifeul (vârfelnicul) Petru cu deosebire, cinste ş te
pe împ ă rat ul [1 Petru 2: 17]. Iar Pavel por unce ş te s ă ne rug ă m pentr u
împ ă ra ţ i şi pentr u to ţ i cei ce sunt cu covâr ş ire, m ă car şi necredincio ş i de
ar fi [1 Timotei 2: 2]. Iar aici Apostoli de ob ş te zic. Iar ocar ă la împ ă ra ţ i se
socotesc mus tr ă rile cele mai aspre. Oprind îns ă Canonul pe cel ce
oc ă re ş te pe împ ă rat ul fă r ă drepta t e, dup ă ceea ce se tace a lă sat s ă
în ţ elegem din deosebire, că, de vor fi împ ă ra ţ ii sau st ă pânitorii p ă gâni,
sau vor p ă c ă tui, se iart ă a- i mus t r a pe ei aici, că rora li se cuvine a must r a
ni ş te fe ţ e ca acestea. Dar îns ă nici cel ce a oc ă rât, se cuvine a se pedep si
îndată 101 . Vezi subînse m n a r e a 55 Apostolesc.

CANON 85

pă mânteasc ă , iar alta cereasc ă . Una poart ă sabie şi omoar ă ; iar cealalt ă cu blânde ţ e iart ă şi
îmbiaz ă . Pentru aceasta şi Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele împ ă r ăţ iei, şi altele hotarele
Presbiteriei, Împă ratul are încredin ţ ate acestea de aici, iar eu cele Cere ş ti.” (Eu când zic, pe
Preotul zic.) Împ ă ratului trupul i s- a încredin ţ at, iar Preotului sufletul. Împă ratul ră m ăşi ţ uri
de bani iart ă , iar Presbiterul datorii de păcate. Acela sileş te, acesta mângâie. Acela pe arme
sim ţ itoare, acesta arme duhovnice ş ti. (Cuvânt 4 la Ozia Tom: al 5- lea foaia 149). Aceasta ş i
necuviin ţă urmeaz ă dac ă sau împ ă ratul va îndr ă zni a intra în Sfântul Altar, sau Arhiereul a
împ ă r ăţ i şi a încinge sabie. Precum o a păţ it aceasta Uriaş ul cel cu dou ă coarne al Romei,
Papa zic. Carele pe lâng ă aceasta că este din lă untru şi dup ă Duh Arhiereu, va să fie din
afară , şi dup ă trup împ ă rat. Se blagosloveasc ă şi să omoare, să ţ ie cârja cea pă storeasc ă şi
sabia cea ucigă toare. Amestecare neamestecat ă , şi groz ă vie str ă in ă! Vad ă dar însu ş i că se
află călcă tor al Apostolescului acestuia Canon, şi caterisirii se supune vrând a le avea pe
amândou ă ; şi stă pânirea Romaniceasc ă; şi ocârmuirea Ieraticeasc ă. Către aceasta
preatrebnice sunt cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, că tre Constantin zice. (La Atanasie în
Epistolia cea către cei ce pretutindenea se nevoiesc la via ţ a monahiceasc ă ) „Ţie Dumnezeu
ţ i- a încredin ţ at împ ă r ăţ ia, nou ă ne- a încredin ţ at cele ale Bisericii. Şi precum cel ce ar ră pi
st ă pânirea ta, se împotrive ş te lui Dumnezeu cel ce o a rânduit; aşa teme - te şi tu ca nu
cumva tră gând la sine ţ i cele ale Bisericii, să te faci vinovat unei mari vinovăţ ii. Că scris este
da ţ i înapoi cele al Chesarului, Chesarului; şi cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Deci nici
nou ă ne este ierta a st ă pâni pe pă mânt (ce ar avea a zice către acestea Papa cel ce cu
amândou ă chipurile st ă pâne ş te?), Nici tu o împ ă rate ai st ă pânire a tă mâia.
101 Pentru a se îmblânzi împ ă ra ţ ii şi st ă pânitorii, şi a fi iubitori de oameni că tre ocă râtorii

lor, ieie pild ă de la marele Constantin, şi de la marele Teodosie. Că Constantin, fiindc ă


oarecare a împro ş cat chipul lui cu pietre, şi îl îndemna u prietenii să - i pedepseasc ă . El
pip ăindu - şi fa ţ a, şi zâmbindu - se a zis aceste vrednice de pomenire: „Nicăieri pe fruntea
mea vă z că s- au făcut ran ă , ci să nă tos îmi este capul, şi toat ă fa ţ a. (Hrisostom în Cuvântul
20 la Andriante tom al 6- lea) iar Teodosi cu toate că Antiohienii i- au oborât Icoana, şi alte
necuviin ţ e i- au făcut. Dup ă ce a mers îns ă Flavian al Antiohiei, şi l- a rugat, atât s- a
îmblânzit, încât a zis că tre dânsul: Şi ce lucru mare şi de mirarea este de vom ierta celor ce
ne- au ocă rât, oameni şi ei fiind, când Stă pânul lumii rug ă pe Părintele să u pentru cei ce l-
au ră stignit pe el zicând, iart ă - le lor, că nu ştiu ce fac. (Hrisostom întru acela şi, foaia 602.)
93
Fie vou ă tuturor Clericilor ş i mirenilor Căr ţ i vrednic e de cinstire
ş i sfinte: ale Testam e n t ul ui celui vechi adic ă , ale lui Moise cinci,
Facerea, Ieş irea, cea Leviticea s c ă , Numeri, a doua Lege. A lui Isus Navi
una, a Judec ă torilor una. A lui Ruth una. A Împ ă ra ţ ilor patru.
Paralipo m e n a din Cartea zilelor dou ă . Esdra dou ă . Estera una, a
Macabeilor trei; a lui Iov una; Psaltirea una. A lui Solom o n trei,
Pildele, Eclesiast ul, şi Cântarea Cânt ă rilor; a Proorocilor
dou ă spre z e c e: Una a lui Isaia; una lui Ieremia; una a lui Iezechiil; una
a lui Daniil. Din afar ă îns ă mai adaug ă - se vou ă a înv ăţ a tinerii vo ş tri,
în ţ elep ciu n e a a mult înv ăţ atului Sirah. Iar ale noastre, adic ă ale Noului
Testa m e nt, Evangh elii patru, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca, ş i a
lui Ioan. Patruspre z e c e Epistolii ale lui Pavel. Dou ă Epistolii ale lui
Petru. Ale lui Ioan trei. A lui Iacov una. A lui Iuda una. Ale lui Clement
dou ă Epistolii. Şi aş ez ă mânturile cel prin mine Clement în opt c ă r ţ i
progl ă suite c ă tre voi Episcopii (care nu trebuie a se publica c ă tre to ţ i
pentru cele într - însele tainice) ş i faptele noastre al Apost olilor 102 .
[Sobor 6: 2; Laodiceea: 51, 60; Cartagina: 32, 54; Atanasie: 39]

TÂLCUIRE
Dup ă ce au înv ăţ at Apostolii şi au legiuit prin sfin ţ itele lor Canoane
în ce chip se cuvine atât Clericii, cât şi de ob ş te to ţ i mirenii cre ş tini în a
vie ţ ui în lume; în sfâr ş it înva ţă , şi care că r ţ i se cade a le citi. Şi Că r ţ ile
adic ă cele ne Canonisite şi minciunos u p r a s c ris e au înv ăţ at în Canonul lor
al 60 - lea să nu le citim. Iar cele Canonisite şi sfinte prin Canonul acesta
ne înva ţă pe noi s ă le citim, pe care le şi num ă r ă , precu m aici se vă d.
Pomene ş te îns ă Că r ţ ile acestea şi Soborul cel din Laodiceea în Canonul 60
şi cel din Cartagina în Canonul 32 dar şi marele Atanasie în pr ă zn uitoa r ea
sa Epistolie a 39. Şi Grigorie Teologul în stihurile sale, şi Amfilohie al
Iconiei prin Iamvice ş ti stihuri. Deci marele Atanasie în pomenita Epistolie
în dou ă des par t e toate Că r ţ ile vechii Scripturi: în cele Canonisite, şi în
cele ce sunt de citit. Şi Canonisite adic ă învechei Scripturi zice că sunt
dou ă zeci şi dou ă de Că r ţ i, dup ă num ă r ul Literelor Evreice ş ti (precum
aceasta o zice şi Teologul Grigorie, şi Dumne z eiesc ul Ioan Damaschin)
care sun t acestea: 1. Facerea, 2. Ieş irea, 3. Leviticul, 4. Numeri, 5. A doua
lege, 6. Isus a lui Navi, 7. Judec ă torii, 8. Ruth, 9. Cea întâi şi a doua a
Împ ă ra ţ ilor împreu n ă (care şi Samuil se nume sc de Evrei. Iar cea a 3- a şi
4 - a a împ ă ra ţ ilor: 1 şi 2 a împ ă ra ţ ilor se nume sc), 10. Cea a treia şi a
patr a a Împ ă ra ţ ilor, 11. Întâia şi a doua împreu n ă Paralipom e n o n (adic ă a
ră m ăş i ţ elor), 12. a lui Esdra întâi şi a doua împr u n ă , 13. Psalmii, 14.
Paremiile (adic ă Pildele), 15. Eclesiast ul, 16. Cântarea Cânt ă rilor, 17. Iov,
102 Însemnea z ă îns ă că în multe că r ţ i manuscrise şi tip ă rite, şi mai ales în Sinopsul lui Alexie
Arestin, se vă d şi alte Canoane suprascrise, unele în numele lui Petru, iar altele în numele
lui Pavel, care nu se cade a le primi, ci a le lepă da ca neadev ă rate, şi minciunosu prascrise,
căci şi sfântul de toat ă lumea al 6- lea Sobor în Canonul 2 pe singure aceste 85 le prime ş te,
ca adevă rate Canoane al Apostolilor. Iar pe celelalte minciunoscrise le socote ş te. Însă
fiindc ă Grigorie Episcopul Pisinuntei a zis în sfântul al 7- lea Sobor, că adunarea Apostolilor
ceea ce s- a făcut în Antiohia (din nou ă Canonane ale sale, care se află în Biblioteca
Chesariei Palestinei ce se făcuse de Mucenicul Pamfil, precum însemnea z ă Apusenii) în
Canonul să u al 8- lea au rânduit a nu se mai am ă gi întru idoli cei ce se mântuiesc, ci
împotriv ă să închipuiasc ă Dumnezeu bă rb ă tescul şi preacuratul Chip al lui Hristos. Pe acest
Canon al Apostolilor, zic, îl primim, şi pentru că Soborul al 7- lea l- au primit, şi pentru că
se congl ă suie ş te, cu vechile Istorii. Fiindc ă şi femeia ceea ce i- a fost curs sânge
vindecându - se de Mântuitorul a afierosit stâlp în Paneáda precum istorise ş te Eusebie cartea
7 cap 8 pe care l- a sfă râmat Iulian, precum zice Sozomen Cartea 3, Cap 1 şi Nichifor Cartea
10, cap 30 (la Dositei în Dodecavivlion foaia 18) vezi şi la Prolegomena Apostole ş tilor
acestora Canoane.
94
18. Proorocii cei mici dous p r e z ece care se numes c o Carte, 19. Isaia, 20.
Ieremia împreu n ă şi Plângerile, şi Baruh, şi Epistolia, 21. Iezechiel, 22.
Daniil. Iar că r ţ i ce se citesc de cei ce de curân d se Catehisesc sunt acestea:
În ţ elepciu n ea lui Solomon, care şi preaîmb u n ă t ăţ it ă (virtoase) se zice
dup ă Evsebie (Cartea 11, Cap 7 despr e Evangheliceasca preg ă tire)
în ţ elepciu ne lui Sirah, care şi aceas ta pe preaîm b u n ă t ăţ it ă se zice dup ă
Gheorghe Singhelul. (Însemne a z ă îns ă că Sirah la Apuseni se nume ş te
Bisericesc) Estir, Iudit, şi Tovias. Dar însem n ea z ă că şi Cartea Estirei una
fiind, cu că r ţ ile cele Canonisite împreu n ă se num ă r ă , precu m şi Canonul
acesta Apsotolesc între cele Canonisite pe aceasta o num ă r ă , şi Soborul
cel din Laodiceea, şi cel din Cartagina. Ci şi în ţ elpciune a lui Solomon, şi
Iudith, şi Tobit, împre u n ă se num ă r ă cu că r ţ ile cele canonisite de Soborul
cel din Cartagina. Canonice ş ti că r ţ i îns ă se socotesc de Canonul acesta
Apostolesc, şi Că r ţ ile cele trei ale Macabeilor 103 . Iar Că r ţ i Canonice ş ti ale
Scriptu rii celei noi sunt acestea: Evangheliile cele 4, Faptele Apostolilor,
Cele ş apte Sobornice ş ti Epistolii, adic ă a lui Iacov una, a lui Petru dou ă ,
ale lui Ioan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, şi Apocalipsa.
Despre care m ă car că zice Dumne z eiescul Amfilohie în stihurile cele
Iamvice ş ti, că mul ţ i cu adev ă rat o judec ă a fi cu adev ă r a lui Ioan
(Evanghelistului), iar cei mai mul ţ i o judec ă ca o neadev ă rat ă . Înc ă ca o
Carte Canonisit ă pe aceasta o prime ş te Soborul cel din Cartagina Canon
30. Şi marele Atanasie în mai - nainte zisa Epistolie cea 39. Şi
Dumne z eiescul Dionisie Areopagitul, tainic ă privire pe aceasta numin d u -
o, şi scoliast ul sfânt ului Dionisie Dumne z eiescul Maxim, la multe locuri
din scoliile sale de aceasta pome ne ş te. Şi Dumnee z eiescul Ieronim
zicân d - o pe aceast ă Cartea cea mai înalt ă a lumii. Iar de şi Teologul
Grigorie aceasta nu o nume ş te în stihurile sale; ci întru alc ă tuitor ul s ă u
103
Însemnea z ă că al ţ ii num ă r ă pe Daniil cu Iezechiel o carte, şi aş a împlinesc pe 22 num ă r a
Evraicescului Alfavit. Iar Sinodul din Laodiceea, num ă r ă pe Ruth cu Judec ă torii o carte, şi
aş a împline ş te pe al 22- lea num ă r. Care este şi mai bun, fiind încredin ţ at de Sinod. Aşa
dar ă nedrept este şi gre şit şirul şi rânduiala şi cunoscut ă de to ţ i şi tip ă rit ă, în care se află
căr ţ ile vechiului Testament, pentru multe pricini. Întâi pentru că are desp ă r ţ it în dou ă
cartea lui Estir, aş ezând o parte cu cele canonizate, iar pe alta cu cele apocrife, în vreme ce
Apostolescul acesta Canon, o carte lă murit o nume ş te, şi al 60- lea a celui din Laodiceea şi
al 30- lea din Cartagina, şi marele Atanasie şi Amfilohie, aşiş derea o carte o num ă r ă . Al
doilea fiindc ă şi a lui Ezdra cel 2 că r ţ i în dou ă deosebite pă r ţ i le aş eaz ă , pe una adic ă în cele
canonizate, iar pe alta în cele apocrife, în vreme pe acestea dou ă căr ţ i ca una le num ă r ă şi
aceste Apostolesc Canon, şi Sinodul din Laodiceea, şi din Cartagina, şi marele Atanasie, şi
Teologul Grigorie, şi sfântul Amfilohie. Al treilea fiindc ă pe Baruh, şi pe Epistolia lui Ieremia
le desp ă r ţ e ş te de Profeticeasca carte a lui Ieremia, şi le num ă r ă cu cele apocrife, în vreme ce
Sinodul din Laodiceea şi marele Atanasie o carte le num ă r ă pe tustrele acestea (pentru ce
Sinodul din Laodiceea, scrie în num ă r multoratec Epistoliile lui Ieremia, în vreme ce una
numai se află, precum şi Atanasie Epistolie în num ă r singuratic o nume ş te? Mă mir!). Al
patrulea că pe acele trei căr ţ i ale Macabeilor între cele apocrife le num ă r ă pe care
Apstolescul acesta Canon le nume ş te Canonice. Al cincilea fiindc ă pe Cartea lui Neemia o
num ă r ă între cele Canonizate, despre care nicicum se face pomenire, nici de că tre
Apostolescul acesta Canon, nici de către Sinodul din Laodiceea, nici de către cel din
Cartagina, nici de către marele Atanasie, sau de Grigorie şi de Amfilohie. Al şaselea şi
fiindc ă în oarecare edi ţ ii nume ş te apocrife pe căr ţ ile cele ne Canonizate, în vreme ce
nicicum se cuvine cu acest nume să se numeasc ă , precum zice marele Atanasie în Epistolia
mai sus zis ă . Fiindc ă numele, de apocrife, li s- au pus de către eretici, spre a putea cu
aceasta a scrie ce voiesc, şi să înş ele pe cei simpli cum că ar fi căr ţ i apocrife şi vechi de ale
Sfin ţ ilor, dar bine este pe căr ţ ile necanonizate a Vechiului Testament să se numeasc ă
Anaghinoscom ene (cele ce se citesc), şi nu apocrife, îns ă Anaginoscomene acestea trebuie să
se numeasc ă: Neemia, Cântarea celor 3 Tineri, Vil şi balaurul, şi Susana. Cu toate despre
căr ţ ile acestea nici o pomenire se face, nici în Apostolescul Canon, nici în Sinodul Laodiceei,
nici a celui din Cartagina, nici de că tre marele Atanasie, nici de către Dumnezeiescul
Grigorie, nici de că tre Amfilohie.
95
cuvân t, cel face că tre cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2- lea ar ă tat o
pome n e ş te aceasta, zicând: Mă îndu plec a crede că al ţ i (Îngeri) pe alt ă
Biseric ă o ap ă r ă precu m Ioan m ă înva ţă prin Apocalipsis, (adic ă prin
desco p e rirea ce i s - a fă cut). Dar şi Origen avea tâlcuire la Apocalipsis.
Pomene ş te de aceasta şi Chiril al Alexandriei (foaia 669 a celor cinci Că r ţ i)
şi Clemen t Stroma t e ul (foaia 856 a acelor cinci Că r ţ i) o primesc pe aceasta
şi Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian, Lactandi us, Sevir,
Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Chesareei. Şi însu ş i cel a
toat ă lumea al doilea Sinod, înaintea c ă ruia Teologul Grigorie a glă suit
cuvân tul cel alc ă tuitor care pome ne ş te despr e Apocalipsis. Meliton al
Sardelor, Teofil al Antiohiei, şi al ţ ii. Iar cele dou ă epistolii ale lui Clement,
pe care le pomene ş te Apostolescul acesta Canon sunt trimese că tre
Corinte ni, ca din partea Bisericii celei din Roma, şi tip ă rite în aduna r e a
Tomului întâi al Practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2- a ne adev ă rat ă
se judec ă de că tre Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar a ş ez ă mânt u rile
Apostolilor, care şi înv ăţă tur ă a Apostolilor se nume sc, de că tre marele
Atanasie, şi de că tre Canonul al 2- lea al Sinodului 6 s- au lep ă dat de că tre
al 2- lea Canon al celui a toat ă lumea al 6- lea Sinod, adic ă , fiindc ă s - a
notevsit (adic ă s- au refor m ă luit) de că tre eretici. Dar de vreme ce nu toate
s - au notevsit, ci la oarecare p ă r ţ i, pentr u aceasta mul ţ i din Pă rin ţ i, şi mai
înainte de Sinodul al 6- lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă
şi sfin ţ itul Maxim, au întreb ui n ţ a t ziceri dintr - însele. Şi Teologul adic ă în
cuvân tul cel des pr e Pa ş ti: „Asupra str ă jei mele voi sta, cu oaie aligorice ş te
pe Hristos pentr u înbr ă c ă mintea nestric ă ciunii.” Care zicere o a luat din
a ş ez ă mâ n t u r ile acestea, dup ă Nichita. Iar Dumne zeisc ul Maxim perioade
(adic ă cuprin de ri) întregi întrebuin ţ e a z ă din a ş ez ă mânt u r ile acestea la
scoliile lui Dionisie. Şi ce zic pe unii? Însu ş i cel a toat ă lumea Sinod al 5-
lea aduce m ă rturie din aceste a ş ez ă mâ n t u ri în Epistolia lui Iustinian; că se
cuvine pentr u cei ce s- au s ă vâr ş it a se da miloste nie. Foaia 392 a Tomului
al 2 - lea al adun ă rii Sinoadelor. Dar şi dup ă cel al ş aselea a toat ă lumea
Sinod din a ş ez ă mâ nt u ri a întrebuin ţ a t m ă rturie Sinodul cel din sfânta
Sofia. Şi Mihail înc ă Chirulariul şi Patriar h ul Consta n ti n o p ol ul ui, cu
Sinodul cel împreu n ă cu el. Care se afla în via ţă în anul 1053 a adus
m ă rtu rie împot riva tunderii b ă rbilor, care se afl ă în Cartea întâia a
Apostolice ş tilor a ş ez ă mâ nt u ri în capul al 3- lea zicân d a ş a: „Nu vă ve ţ i
smulge bă rbile voastre; că frum s e ţ e a Ziditor ul Dumne z e u o a fă cut s ă fie
pent r u femei, iar pentr u bă rba ţ i cu drept ul a judecat a fi nepot rivit ă .” Şi
vezi la foaia 978 în Tomul al 2- lea al Sinodicalilor. Şi acum precu m se afl ă
tip ă rite, mi se pare că nu au nici un neadev ă r şi necuviin ţă . Iar Pimen
(adic ă Pă storul) de care Carte pome ne ş te marele Atanasie în Epistolia cea
de multe ori zis ă , este o carte care nu se afl ă vremile noast r e. Poate să fi
fost îns ă una ca aceasta, precu m este şi cuvânt ul ce face Ioan al sc ă rii
că tre Pă storul. Şi în scur t a zice, era Cartea aceasta, înv ăţ ând pe Pă stor ul
Oilor celor Cuvânt ă toare, cu ce chip s ă p ă storeasc ă pe acestea spre
p ăş unea cea mânt uitoa r e, şi cum s ă le p ă zeasc ă nev ă t ă mate de unghiile
lupilor celor gândi ţ i a demonilor, zic, şi a oamenilor celor r ă u sl ă vitori.
Ne- au vestit îns ă unii că Pă stor ul acesta se afl ă o Carte preaveche într u
m ă n ă stire a Eladei, facerea a lui Cuart, unuia din Apostolii cei ş aptezeci.
Pe Pă storul îl pome ne ş te şi sfânt ul Maxim în scoliile Dumne zeiesc ul ui
Dionisie. Şi este m ă rimea ei pe cât este a Psaltirii. Însemne a z ă că Canonul
54 al Cartaginei pe lâng ă Că r ţ ile Scripturii celei vechi şi a celei nou ă ,
poru n ce ş te a se citi şi vie ţ ile Mucenicilor, care cuprin d muceniile lor, în
zilele Praznicilor lor.

96
PROLEGOMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL ÎNTÂIUL SINOD

Sfântul şi întâiul Ecumenic 104 Sinod (A toat ă lumea Sobor). S- au


adu n a t în Niceea Vitiniei, în timpul marelui Conasta n ti n, la anul de la
Hristo s: 325. Iar b ă rba ţ ii cei mai întâi întru acesta au fost, Alexandr u al
Constan ti no p olul ui, Viton şi Vichentie, Presbiterii împre u n ă cu Cuviosul
Episcop al Cudr uvei sau Cudruvei din Ispania, tustr ei împreu n ă ţ inân d
locul lui Silvestr u (Papa) al Romei, şi al lui Iulie; Alexandr u (Patriarh ul) al
Alexan d riei, împreu n ă lupt ă tori având pe marele Atanasie, aflând u - se

104 Patru oarecare însu ş iri haractirisitoare <caracteri..> ale Sinoadelor celor Ecumenice
gă sesc că se află sem ă nate pe la mul ţ i, şi mai ales la Dositei (în Dodicavivlion foaia 1018).
Din care, cele trei sunt departe şi obş te ş ti, şi oarecare Sinoade locale, iar cea una mai de
luat aminte este, şi pentru că să zic aş a, fiin ţ elnicia, şi înt ă ritoarea, şi prea osebita deosebire
a tuturor Sinoadelor celor Ecumenice; şi mai întâi însu ş imea tuturor celor Ecumenice este, a
se aduna prin porunci, nu ale Papei, sau ale cut ă rui Patriarh, ci prin poruncile împ ă r ă te ş ti.
Aceasta şi la localnicul Sinod cel în Sardica a urmat, care s- a adunat de Constantin şi
Costant, şi în Antiohia, şi acela cu porunca lui Constantin a fost adunat, de şi pentru alt ă
socoteal ă a înnoirilor Bisericii celei din Antiohia (Dositei Dodecavivlion foaia 133). Al doilea:
a se face întrebare despre Credin ţă, şi prin urmare a se aş terne hot ă râre, şi hotar Dogmatic,
la fieş tecare din cele Ecumenice Sinoade (Dositei foaia 633 în Dodecavivlion). Dar şi aceasta
a urmat la oarecare localnice, precum la cel din Cartagina, care împotriva eresului lui
Pelaghie şi a lui Chelestin făcând cercetare au aşezat hotare Dogmatice. Al treilea a fi toate
Dogmele cele aş ezate de dân ş ii, şi Canoanele, Ortodoxe, binecinstitoare, şi unite, cu
Dumnezeie ş tile Scripturi, sau cu Sinoadele cele Ecumenice de mai înainte, pentru aceasta şi
mult vestit ă este socoteala sfântului Maxim, cea zis ă la o pricin ă ca aceasta: „Pe Sinoadele
cele făcute, Credin ţ a binecinstitoare le înt ă re ş te, şi iarăşi, drept ăţ imea Dogmelor judec ă pe
Sinoade, dar, şi aceast ă însu ş ire, este obş teasc ă şi la cele mai multe localnice Sinoade, afar ă
de oarecare. Iar a patra şi cea mai de pe urm ă este, a conglă sui, şi a primi cele rânduite de
Sinoadele cele Ecumenice, şi cele Canonisite de to ţ i Patriarhii şi Arhiereii cei Dreptsl ă vitori
ai Catoliceş tii Biserici, sau prin îns ăşi înfăţ o ş area lor, sau prin ai lor loc ţ itori, sau şi ace ş tia
nefiind, prin scrisorile lor. Aceast ă congl ă suire a Patriarhilor şi a Arhiereilor lumeni, este
precum am zis, înt ă ritorul, şi deslu ş itorul haractir, al Sinoadelor celor Ecumenice. Întă ritor
adică, pentru că le înt ă re ş te pe ele, şi le face a fi, dup ă numele ce poart ă , Sinoade
Ecumenice. Iar deslu ş itori, pentru că nici la un alt localnic Sinod socotindu - se, deosebe ş te
pe singure cele Ecumenice, despre cele localnice. Drept aceea pe Sinodul cel ce s- a făcut în
Vlaherna în vremea lui Copronim, numit de că tre lupt ă torii de Icoane Sinod Ecumenic, atât
sfântul Ghermano, şi Damaschin şi noul Ştefan, şi al ţ ii mul ţ i cât şi cel al 7- lea Ecumenic
Sinod, în a şasea practic ă a lui l- a mustrat zicând: că fără de congl ă suirea tuturor celorlal ţ i
Patriarhi, Sinod Ecumenic, nici se face, nici se zice. Că Epifanie din partea Sinodului al 7- lea
a zis: cum dar mare şi Ecumenic ar putea fi acela pe care nici l- au primit, şi la care nici s- au
congl ă suit întâi şez ă torii ai celorlalte Biserici, ci anatemei pe acestea l- au dat? (Dositei 634,
a Dodecavivlion) mai cu aceste mustr ă ri a mustrat şi sfântul Maxim, pe minciuno - sinod a
lui Pirr Monotelitului (adică al celui ce dogmatisea o singur ă voie întru Hristos Domnul).
Pentru că pe acesta îl numea Pir Sinod Ecumenic. Am zis că congl ă suirea, şi primirea
tuturor Patriarhilor, înt ă re ş te pe Sinoadele cele Ecumenice, şi nu numai singur ă fiin ţ a lor de
fa ţă , sau cea prin ai loru ş i loc ţ iitori. Pentru că întru toate cele 7 Ecumenice Sinoade, nici un
Pap ă a fost de fa ţă în persoan ă . Iar întru cel al doilea, sau şi în cel al 5- lea Ecumenic Sinod,
nici împersoan ă , nici prin loc ţ iitori, au fost de fa ţă Damas, şi Vighilie Papii, dar aceste
Ecumenice Sinoade, iarăşi au ră mas Ecumenice, pentru că ace ş tia ş i Papi, s- au unit la cele
hot ă râte de către acelea, şi prin scrisorile lor şi prin Iscălituri le- au primit pe ele, şi cum că
singur ă înfăţ o ş area sa cea în persoan ă , sau cea prin ai loru ş i loc ţ iitori nu înt ă re ş te pe
Sinoadele cele Ecumenice, ci mai vârtos unirea şi congl ă suirea; au ară tat cele dou ă Sinoade
cel din Sardica, şi cel din Floren ţ a. Că cel din Sardica, cu toate că s- a numit la începutul să u
Ecumenic Sinod (vezi la 1 Cuvântare a lui). Şi au fost de fa ţă la acesta to ţ i Patriarhii, unii în
persoan ă , iar al ţ ii prin loc ţ iitori. Fiind îns ă, că s- au desp ă r ţ it şi nu s- au unit la cele de
acesta hot ă râte Patriarhii şi Arhiereii Răsăritului, acest la început numit Ecumenic Sinod, s-
a făcut localnic la isprava şi sfâr ş itul lui. Asemenea şi cel din Floren ţ a, de şi Ecumenic s- a
numit, fiind îns ă că loc ţ iitorii Patriarhului Antiohiei, şi Episcopilor Răsăritului şi mai întâi, şi
al însu ş i Patriarhului Alexandriei Marcu, zic, prea sfântul acel al Efesului, nu s- au unit cu
97
atu nci Diacon. Evtatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalim ului. Pafnutie, şi
Spirido n, Iacov şi Maxim, b ă rba ţ i împod o bi ţ i cu Apostole ş ti Daruri, şi cu
Mucenice ş ti p ă timiri, şi al ţ ii mul ţ i, fiind la num ă r dup ă tradi ţ ia cea de
ob ş te, şi de to ţ i m ă rturisit ă a Bisericii 318 pe lâng ă care îns ă , au fost şi
alt ă mul ţ ime de Clerici, de Presbiteri, şi de Diaconi, şi s - au aduna t acest
Sinod împot riva lui Arie, care hulea, că Fiul şi Cuvântul lui Dumne z e u, nu
este de o fiin ţă cu Tat ă l, şi prin urma r e nu este Dumne z e u adev ă rat, ci
zidire, şi fă ptur ă 105 , şi trei ani şi jum ă tate ţ inând acest Sinod (m ă car de ş i
Ghelasie la Fotie citirea 256 în ş ase ani şi jum ă tate zice) a preda t
Dumne z eiescul şi Sfin ţ itul Simbolul Dreptsl ă vitoarei noastr e Credin ţ e, cel
de Ob ş te cunoscu t de că tre to ţ i. Întru care pe Fiul şi Cuvânt ul lui

dânsul, cel Ecumenic dar s- a schimbat în localnic. Şi ce zic localnic? Şi în minciuno - numit
s- a schimbat dup ă dreptate, pentru că nu avea nici pe a treia însu ş ire a Sinoadelor celor
Ecumenice. Că hot ă rârea cea de dân ş ii aşezat ă nu a fost unit ă cu Dumnezeiasca Scriptur ă ,
şi cu celelalte Sinoade. Vezi că neunirea oarec ă rora Patriarhi, şi pe cele Ecumenice le face
localnice? Şi dimpotriv ă unirea tuturor Patriarhilor lumii, şi pe cele localnice le face
Ecumenice, şi le schimb ă în Catolice ş ti. Fiindc ă localnicele Sinoade şi Canoanele lor cele de
Ecumenicele Sinoade, şi mai ales de cel al 6- lea Ecumenic, fiind primite, Ecumenic ă
st ă pânire, adică: şi axioma (vrednicie) peste tot cuprinz ă toare iau. Deci din aceste zise cu
lesnire poate a se închipui orismosul (defini ţ ia) Sinodului celui Ecumenic întru acest chip:
„Ecumenic Sinod este cel adunat prin împă ră teasc ă porunc ă , cel ce aşeaz ă hot ă râre
Dogmaticeasc ă despre Credin ţă , cel binecinstitor, şi dreptsl ă vitor, şi unit cu Sfintele
Scripturi, sau cele Ecumenice de mai - nainte, pe care Sinod unirea tuturor Patriarhilor şi
Arhiereilor Catolice ş tei Biserici l- au primit, sau prin înfăţ o ş area a însu ş i persoanelor, sau
prin loc ţ iitori, sau şi aceş tia nefiind, prin scrisorile şi iscăliturile lor. Deci tot Sinodul
Ecumenic care are aceste haracterisitoare însu ş iri, acesta este sfânta şi Catoliceasca
Biserică, întru care în Simbolul Credin ţ ei mă rturisim că credem.” De aici cu alte patru
însu ş iri dup ă Teologi se înavu ţ e ş te aceasta: 1. a fi pururea vie şi nelipsit ă . Că zice: «Şi alt
Mângâietor voi da vouă, ca să ră mân ă cu voi veac» [Ioan 14, 16]. Şi, «iat ă eu cu voi sunt în
toate zilele pân ă la sfâr ş itul veacului» [Matei 28, 20]. 2. a fi negre ş itoare, şi nesmintitoare.
Că Biserica a cărei fa ţă o ţ ine Sinodul Ecumenic, «stâlp şi înt ă rire a Adev ă rului» dup ă Pavel
[1 Timotei 3: 15] şi că ceea ce se socote ş te de Sinoadele Ecumenice, aceea şi de Sfântul
Duhul Adevă rului este socotit. Că acela zice că va învăţ a pe voi toate, şi vă va aduce aminte
de toate. Care lucru mai vârtos la Ecumenicele Sinoade se arat ă adevă rat. Că dac ă Canonul
al 8- lea al făcă torului de minuni Grigorie zice, despre Sinodul localnic cel în Agchira
adunat. Că pân ă când se va socoti ceva obş te ş te de către sfin ţ ii cei împreun ă aduna ţ i, şi mai
întâi decât dân ş ii de către Sfântul Duh, cu cât mai vârtos se socote ş te aceasta că este
adev ă rat ă , zicându - se pentru Sinoadele Ecumenice! La care însu ş i Duhul Sfânt st ă ruind
asupr ă - le, le lumineaz ă pe ele, şi nu le las ă a se ră t ăci la hot ă rârile lor! Că însufl ă dreptatea
sa Dumnezeu în nenum ă ra ţ ii Ierei cei ce se adun ă la Sinod, dup ă Epistolia cea că tre Celestin
a Sinodului celui din Cartagina. 3. de a avea vrednicie prea înalt ă , şi preaputernic ă, nu
numai întru a întinde drept ăţ ile şi adevă rurile cu sfă tuire, ci şi întru a sili spre supunere pe
cei ce se împotrivesc, punând asupr ă - le Biserice ş tile cert ă ri cele cuviincioase lor, şi
judecând, şi aspru cercetând şi pe Papi, şi pe Patriarhi, şi pe to ţ i cei ce se află în toate
pă r ţ ile lumii, Arhierei şi clerici şi mireni. 4. a pune hotar, şi m ă rginire la fiecare cerere ce se
iveş te, şi la pricin ă şi ob ş teasc ă , şi particularnic ă, şi a dezlega toat ă gâlceava, şi prigonirea
ereticilor şi a schismaticilor. Că Catoliceasc ă , zice Chiril al Ierusalimului (în Cateheza 18) se
nume ş te Biserica, că de Obş te peste tot înva ţă, fără lipsire, şi fără osebire toate Dogmele
cele ce se întind spre cuno ş tin ţ a oamenilor şi despre cele văzute, şi despre cele nev ă zute.
Drept aceea şi de că tre to ţ i, nu Dumnezeiasca Scriptur ă , ci Ecumenicul Sinod se
propov ă duie ş te, că este cel mai de pe urm ă Judec ă tor al Biserice ş tilor pricini, dup ă Canonul
al 6- lea al Sinodului al 2- lea al căruia judec ă tor socoteala şi hot ă rârea nu se supune
apela ţ iei altui mai mare jude ţ . Că dac ă Apelarisirea este o jeluire despre oricare jude ţ către
altul mai mare, dup ă cartea a 9- a a Vasilicalelor, titlul 1 hot ă rârea cea cu îndoial ă a
Episcopilor, se supune la apelarisirea jude ţ ului celui mai mare a Mitropoli ţ ilor; iar a
Mitropoli ţ ilor la a Exarhului, sau a Patriarhului ocârmuirii; şi a Patriarhului la Sinodul
Ecumenic, şi aici de aici toat ă apelarisirea se mă rgine ş te, şi se sfâr ş e ş te nefiind alt jude ţ mai
mare decât Sinodul Ecumenic. Iar deşi Judec ă toria Patriarhilor nu se supune apela ţ iei, dup ă
Vasilicale, şi dup ă Iustinian, şi dup ă Leon în ţ eleptul. Aceasta îns ă , se în ţ elege, pentru că alt
Patriarh nu poate a se face judec ă tor asupra hot ă rârii altui Patriarh, şi nu pentru Sinodul
Ecumenic, care cerceteaz ă şi judec ă toate cele judecate de către to ţ i Patriarhii, şi Papii, ca şi
98
Dumne z e u, l- au propov ă duit Dumne z e u adev ă rat, de o Fiin ţă cu Tat ă l,
adic ă avân d aceea ş i fiin ţă şi fire întoc mai cu Tat ă l, şi prin urmar e aceea ş i
Slavă , şi Stă pânire, şi Domnie, şi pur u re a vecuire, şi toate celelalte lui
Dumne z e u cuviincioase însu ş iri ale Dumne zeie ş tii firi. Care Simbol este
anu m e a ş a: „Credem într u Unul Dumne ze u, Tat ă l Atot ţ iitor ul Făcă torul
tutu r o r celor vă zute, şi al celor nev ă zute. Şi într u Unul Domnul Iisus
Hristo s Fiul lui Dumne z e u, cel n ă scut din Tat ă l, Unuln ă scut, adic ă , din
fiin ţ a Tat ă lui, Dumne z e u din Dumne ze u, Lumin ă din Lumin ă , Dumne z e u
adev ă rat din Dumne ze u adev ă rat, n ă scut nu fă cut, de o Fiin ţă 106 cu Tat ă l,
prin care toate s - au fă cut, cele din Ceriu, şi cele de pe p ă mânt. Care
pent r u oame nii, şi pent r u a noastr ă mânt uire s - au pogorât, şi s - au

cum nu s- ar fi judecat cândva. fiindc ă hot ă rârea Eparhului, m ăcar de şi apela ţ iei nu se
supune: fiindcă nu se mai atinge de că tre altcineva, cu toate acestea nedumeririle care
Eparhul nu poate a le hot ă rî, le cerceteaz ă şi le hot ă r ăş te însu ş i Împ ă ratul. Drept aceea,
dreptul ce are monarhul întru cele politiceş ti, acela ş i drept îl are şi Sinodul Ecumenic în
Biserică (Dositei în Dodecavivlion foaia 309 şi 384). Am zis îns ă că judec ă torul cel mai de pe
urm ă în Biseric ă nu este Sfânta Scriptur ă , precum aceasta o zic Luterocalvinii. Ci Sinodul
Ecumenic, fiindc ă Dumnezeiasca Scriptur ă la multe pă r ţ i ne luminat vorbind, şi fiecare din
ereticii că tre al să u eres strâmbân d noima Scripturilor cea ne luminat ă , de nevoie trebuie ş te
tâlcuirea pentru a tâlcui adev ă rata noima scripturii, care nu este altul, fără numai
Ecumenicul Sinod. Încă şi alta, pentru că pe lângă cel adevă rate, şi Catolice ş ti (Sobornice ş ti)
căr ţ i al Scripturii, fiindc ă au îndr ă znit ereticii a le suprascrie (în titulat ă) ca pe niş te
canonice ş ti, şi pe cele neadev ă rate, şi eretice ş ti căr ţi ale lor, pentru aceasta Sinodul
Ecumenic alege pe cele adev ă rate, şi leap ă d ă pe cele neadev ă rate, şi ascunse, precum
Sinodul al 6- lea a făcut pentru Apostole ş tile aş ez ă mânturi, şi cel întâi însu ş i (şi vezi la
subînsem narea Apostolescului Canon 60). Pentru care şi sfin ţ itul Augustin aceasta ştiindu -
o luminat a socotit (Epistolia 154) zicând: Nu aş fi crezut în Evanghelie, de nu m - ar
încredin ţ a vrednicia de credin ţă a Bisericii. Drept aceea din toate cele zise se încheie, că
nimenea poate a se împotrivi Sinoadelor celor Ecumenice, ră mânând binecinstitor şi
dreptsl ă vitor; ci de Obş te şi fără osebire fiecare este dator a se supune lor. Că cel ce se
împotrive ş te lor, se împotrive ş te Duhului celui Sfânt, celui ce grăieş te prin Sinoadele cele
Ecumenice, şi se face eretic şi anatematesit, fiindc ă şi Papa Dialogul (Cap 1, Epis. 24)
anatematise ş te pe cei ce nu se supun Sinoadelor Ecumenice. Şi îns ăşi Sinoadele acestea pe
cei ce nu se supun loru ş i îi anatematisesc. Ce zic eretic? Ca un pă gân şi necinstitor de
Dumnezeu se socote ş te cel ce nu ascult ă de Biserică, a cărei fa ţă poart ă Sinodul cel
Ecumenic. Că zice Domnul, «şi de nu va asculta de Biserică, să - ţi fie ţie ca un pă gân şi
vame ş » [Matei 18: 17]. Fiindc ă hot ă rârea şi judecata cea mai de pe urm ă şi mai des ă vâr ş it ă a
Bisericii este Sinodul cel Ecumenic, dup ă Augustin (Epistolia 162). Şi aceasta este ceea ce
însu ş i Dumnezeu a poruncit a se p ă zi şi în Sinodul Presbiterilor Legii vechi. Iar de va fi,
zice: vreun grai în judecat ă , care să nu- l po ţ i lesne dezlega, între sânge şi sânge, şi între
judecat ă şi judecat ă … Şi vei merge la Presbiterii şi Levi ţii, şi la judecatorul, care va fi în
zilele acelea şi ei cercetându vor spune ţie judecata… Nu te vei abate din cuvântul, care - ţ i
vor spune ţ ie, în dreapta sau în stânga. Şi omul care se va sume ţ i ca să nu asculte de
Presbiterul, sau de judec ă torul, va muri omul acela, şi vei scoate pe cele ră u din Israel (A
doua Lege, 17: 2, 8]. Se cuvine îns ă pe lângă cele zise să adă ugă m şi aceasta, că cu adevă rat
şi mai cu deosebire singure şapte Sinoade Ecumenice s- au numit, pentru că toate acestea
dup ă Legile Sinoadelor celor Ecumenice s- au adunat; şi pentru că ceea ce a fost de nevoie
spre cuno ş tin ţă , întru dânsele s- au rânduit. Drept aceea toate întreb ă rile câte se nasc din
cele rânduite de acele şapte, cu lesnire se desleag ă (Dositei în Dodecavivlion foaia 633). Iar
dup ă cel al şaptelea Sinod, cu toate că altele s- au numit Ecumenice precum cel 1 şi 2 şi cel
adunat în Biserica Sfintei Sofii; îns ă cu rea întrebuin ţ are s- au numit aşa, pentru că nici unul
dintru acestea s- au adunat dup ă legile Sinoadelor Ecumenice. Şi pentru aceea nu au putut a
se împreun ă num ă ra cu cele şapte Ecumenice, nici num ă rul lor al adaoge. Că cel ce de Latini
s- au numit al 8- lea Ecumenic, adică: cel ce s- a făcut împotriva lui Fotie, în urm ă de că tre
cel ce s- a făcut pentru Fotie s- a surpat, şi cu totul nici a se numi Sinod s- a osândit. Şi
mă car că toate acele şapte Ecumenice Sinoade pentru cuvântul de a fi Ecumenice Sinoade,
sunt de o cinste şi întocmai. Însă acest întâi Sinod, şi pentru vechime, şi pentru sfin ţ enie, a
st ă tut, şi st ă, pururea pilda cea mai întâi închipuit ă , şi ştiin ţ a cea mai întâi încep ă toare a
tuturor Sinoadelor celor Ecumenice, şi acestuia a urmat de aici înainte şi Sinoadele cele
dup ă dânsul, şi întru proclama ţ iile (poruncile) lor, şi întru şederile lor, şi întru hot ă rârile
lor, şi pe acesta Dialogul Papă cap al tuturor Sinoadelor l- au numit, şi un cuvânt se află în
99
întru p a t şi om s- au fă cut. Au p ă timit, au înviat a treia zi, şi s- au suit la
Ceruri, şi ş ade dea Dreapta Tat ă lui. Şi iar ăş i va s ă vie s ă judece viii şi
mor ţ ii. Şi într u Sfântul Duh. Iar pe cei ce zic, că era oare cândva, când nu
era, şi că mai - nainte de a se na ş te nu era, şi că din cele ce nu era s- au
fă cut! Sau că din alt Ipostas (fa ţă) zic, că este, sau din alt ă fiin ţă , Fiul lui
Dumne z e u, sau că este schimb ă cios şi pref ă c ă cios, pe ace ş tia îi
anate m a ti se ş te Totalnica (Catoliceasca), şi Apostoleasca Biseric ă 107 . Pe
acest Simbol îns ă , Teodor al Ierusalimului l- a numit dreapt ă m ă rturisire a
Credin ţ ei. Iar Damas al Romei, zid împotrivitor armelor diavolului. Şi de
Ob ş te de că tre toat ă Biserica se nume ş te Prapor (au semn) haractirisitori,
şi Steagul Drept sl ă vitorilor. Prin care ace ş tia ca ni ş te adev ă ra ţ i osta ş i ai

gura tuturor, adică: Stă pâneasc ă cele rânduite în Sinodul din Niceea. Mult au ostenit Sinodul
cel adunat în Cartagina şi în practicalele sale, şi în Canoanele sale, şi în Epistoliile sale, cele
către Bonifatie, şi către Chelestin, pentru ca să nu primeasc ă alte Canoane, fără numai pe
acestea adevă rate Canoane al Sinodului din Niceea. Şi marele Atanasie, şi Dumnezeiscul
Ioan Hrisostom ul, tare striga să nu stă pâneasc ă alte Canoane, fără numai Canoanele
Sinodului din Niceea.
105
Că Arie Presbiter fiind al Alexandriei, şi vrând să scape de urâciunea ceea ce se ridicase
de că tre dreptsl ă vitorii cre ş tini, asupra lui Pavel Samosateului, care Dogmatisea, că Fiul şi
Cuvântul lui Dumnezeu om gol s- a Nă scut din Fecioar ă , zicea el adică, cum că a fost acesta
mai înainte de Naş terea cea dup ă trup, nu îns ă ca Dumnezeu, ci ca una din Zidiri şi din
fă pturi în vreme făcut de la Tată l. Iar în câte pă r ţ i s- a desp ă r ţ it eresul lui Arie, vezi la sub
însemnarea Canonului întâi al Sinodului al 2- lea Ecumenic.
106
Însemnea z ă că Cuvântul de o Fiin ţă, şi mai înainte de 1 Sinod se întrebuin ţ a între cei
binecinstitori; iar fiindc ă dup ă Dumnezeiescul Ilarie, savelianii şi cei de pe lâng ă Pavel
Samosatul, l- au întrebuin ţ at pe acesta ca să surpe Treimea Ipostasurilor celor
Dumnezeie ş te încep ă toare, pentru aceasta Părin ţ ii cei 180 aduna ţ i în Antiohia în anul 272
împotriva lui Pavel Samosatul, pe acest cuvânt l- au lep ă dat; dup ă nume numai (măcar că
dup ă în ţ elegere şi dup ă însemnare îl m ă rturisea) pentru ca să nu deie apucare ereticilor, şi
mai ales pentru că Pavel cu vicleş ug me ş te ş ugind, trei fiin ţ e din glasul OMOUSIULUI (de
Ofiin ţă) zicea că sunt. Una adic ă cea mai întâi era a Tat ălui, iar a 2- a a Fiului, şi a 3- ea a
Sfântului Duh, şi că din aceea aceste se propun ca niş te pă r ţ i, precum zice Atanasie,
(împotriva eresului Arienesc) iar Sinodul din Niceea, Ecumenic fiind, pentru vrednicia sa, nu
numai dup ă în ţ elegere, ci şi dup ă nume au poruncit a se propov ă dui (vezi la Dodecavivlion
a lui Dositei, foaia 1031). DE O FIINŢĂ (OMOUSION) iar nu de asemenea fiin ţă (OMIUSION)
precum ziceau viclene ş te Arienii cei pe jum ă tate (Imiarianisti), pe Fiul şi Cuvântul lui
Dumnezeu Sinodul acesta l- a propov ă duit. Că de ÎMPREUNĂ sau pe de ACEEAŞI, despre
FIINŢĂ se zice, dup ă Aristotel şi în Logică. Iar de Asemenea se zice la felurime, şi de obş te
la cele întâmpl ă toare fiin ţ ei, şi nu la fiin ţ ei, şi la fire. Şi iarăşi, DE O FIINŢĂ l- au zis pe el, şi
nu DE O ÎMPREUNĂFIINŢĂ (SINUSION), precum însemnea z ă Dumnezeiescul Epifanie în
Anghirot; că DEOÎMPREUNĂFIINŢĂ însemneaz ă unire fără de oarecare deosebire (precum o
zice Savelie). Iar DE O FIINŢĂ, însemneaz ă pe unirea cea cu deosebire, şi pe sporirea a unui
Ipostas despre celălalt.
107 Însemnea z ă că Simbolul acesta al celui din Niceea, nu numai că este pu ţ in schimbat în

oarecare de acest cunoscut nou ă tuturor, şi în toate zilele rostit, ci şi aceasta: „A căruia
împ ă r ăţ ie nu va fi sfâr ş it”, nu cuprinde nici Teologia Sfântului Duh, şi celelalte articole pân ă
la sfâr ş it. Că Sinodul al 2- lea pe acestea le- au plinit, şi l- au adus în rânduiala aceasta
neschimbat ă , întru care acum îl rostim. Drept aceea la al 4- lea Sinod praxis 5 foaia 1515 a
adun ă rii Sinoadelor Tomul 2 unde se află Simbolul Sinodului din Niceea cu aceasta, a căruia
Împă r ăţ ie nu va fi sfâr ş it, negre ş it gre ş eal ă este a tipografiei. Fiindc ă oriunde se află aiurea,
fără de acest cuvânt se află, precum în Simbolul al însu ş i Sinodului acestui din Niceea (la
foaia 283 a Tomului 1 al adun ă rii Sinoadelor) în praxis 18 al Sinodului al 6- lea (foaia 650) a
Tomului 2 al Sinoadelor) în Practicalele Sinodului din Cartagina, la Socrat Cartea 1 Cap 7 şi
pretutinde nea. Şi fiindc ă acest cuvânt cel al 2- lea Ecumenic l- au adaos, vezi şi în prologul
aceluia. Însemneaz ă încă că Simbolul acel din Niceea, în alte Codice se află cuprinzâ nd
aceasta, şi au şezut dea dreapta Tată lui, iar întru altele nu. Şi aceasta o însemn ă m aicea, ca
un lucru vrednic de ştiin ţă, că Simbolul Credin ţ ei se zicea în Biserica cea din început numai
în Vinerea cea mare, când Episcopul catihisea pe cei ce se gă teau a se boteza în noaptea
Sâmbetei cei mari când a doua zi str ă lucea ziua cea purt ă toare de lumin ă , precum
istorise ş te Teodor Anagnost în Cartea a 2- a a Biserice ş tii Istorii, apoi s- au rânduit de
Timotei al Constantinop ului să se zică la fiecare Liturghie, în anul 515; în vrea lui Anastasie
100
lui Hristos, se deosebesc de vr ăş ma ş ii lui Hristos, şi de cei ce se
făţă rnicesc cu Numele lui Hristos, în vremea ce sunt fra ţ i mincino ş i şi r ă u
sl ă vitori. Că şi osta ş ii prin semne (adic ă prin steaguri) deslu ş esc şi
deosebe sc pe osta ş ii despr e cei potrivnici. Drept aceea şi de la metafor a
ost ăş e ş tilor Simboluri s- au numit, şi Simbolul Credin ţ ei. Au parad o sit
acest sfânt Sinod şi rând uiala pent r u Pa ş ti, pe care acum o ţ ine
nestr ă m u t a t ă Tatalnica (Catoliceasca) Ră să ritean ă Biseric ă . Despre care
(vezi pe al 7- lea Apostolesc Canon, şi pe cel întâi al Sinodului din
Antiohia) dar înc ă şi pe acestea de fa ţă dou ă zeci sfin ţ ite Canoane le- au
a ş ezat. Care nehot ă rât sunt înt ă rite de cel întâi Canon al Sinodului al 4-
lea, iar hot ă rât de al doilea al Sinodului al 6- lea şi de cel 1 al celui al 7-
lea, însem ne a z ă îns ă că Practicalele acest ui întâi Sinod acum nu se afl ă
nici eline ş te, nici Latine ş te, ci singure acelea, câte Evsevie al Pamfiliei,
Rufin, Socrat, Sozome n, Teodorit, şi Ieronim, şi al ţ ii. Iar mai cu deosebire,
şi mai ales Ghelasie Chisichean ul, care se afla în vremea lui Zinon
împ ă ratul la anul 476. Care în urm ă şi Episcop al Chesariei Palistinei s - a
fă cut (vezi la Tomul 1 foaia 151 a adun ă rii Sinoadelor) acestea singure
zice, se afl ă câte cei mai de sus, şi Ghelasie acesta le- a scris. Iar
conscrierea (alc ă tuirea) lui Ghelasie, practic ă o nume ş te Nichita Honiat ul,
iar Fotie mai mult Istoriceasc ă , decât Practiceasc ă , o pome ne ş te îns ă
aceasta şi Ioan Chiparisian ul. (Vezi la Dositei foaia 108 din
Dodecavivlion).

CELE 20 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI ÎNTÂI


SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Dac ă cine va învoial ă de c ă tre doftori s - a hirurghisit, sau de c ă tre


barbari s - a tă iat, acesta ră mâie în clir (soart ă ). Iar dac ă vreun ul
s ă n ă tos fiind s - a t ă iat pe sine ş i, acesta în clir (soart ă ) cercetân du - se,
se cuvin e a înceta. Şi de acum înainte nici unul dintru cei de acest fel
nu trebuie ş te a se înainta; precu m aceasta este prea ar ă tat ă , c ă s - a zis
pentru cei ce întrebuin ţ ea z ă lucrul, ş i care îndr ă zn e s c pe sine ş i a se
tă ia. Aş a, dac ă careva de c ă tre barbari, sau de st ă pâni s - au scopit, iar
altmintrelea s - ar afla vrednici, pe unii ca ace ş tia îi prime ş te în cliros
(soart ă ) Canonul. [Apost: 21, 22, 23; Sobor 1 ş i 2: 8]

TÂLCUIRE
Câteva Canoane ale Apostolilor rând uiesc des pr e scopire, fiind îns ă ,
că precu m se vede, au fost r ă mas întru nelucrar e, pentr u aceasta, au
urma t trebuin ţ a de a rând ui des pr e aceasta şi Canonul acesta. Care şi
zice: Cel ce pentr u patim ă , şi pentr u boal ă s - au scopit de că tre doctori,
sau şi de barbari în vremea goanei, acesta Cleric fiind se lucreze cele ale
soar tei sale. Iar cel ce să n ă tos fiind, s - a scopit pe sine ş i, acesta şi cleric
fiind se cade a înceta din lucr ă rile Clerice ş ti (soartei). Şi din cei de acest
fel, câ ţ i sunt mireni, de ast ă zi înainte, nici unul se cuvine a se face Cleric.
Precu m îns ă aceasta o zicem pentr u cei ce înadins, şi de voie îndr ă zne sc a
se scopi pe sine ş i, de aseme ni iar ăş i zicem, că dac ă oarecare s - a scopit de
barbari, sau de st ă pânii lor, adic ă fă r ă de voie şi tiranice ş te, şi ar fi

împ ă ratului, precum acesta ş i Teodor zice. Iar apoi în anul 545 Iustin împ ă ratul întâi a
rânduit, şi în ce vreme a Liturghiei să se rosteasc ă acesta în toate Bisericile răs ăritului, adic ă
mai - nainte de Dumnezeiasca Rugă ciune, Tat ăl nostru.
101
vrednici, unii ca ace ş tia se primesc de că tre Canonul (ori de acesta adic ă ,
ori de cel 21 Apostolesc). Spre a se face Clerici. Cite ş te şi tâlcuirea a celui
21 Apostolesc.

CANON 2

Fiindc ă multe, sau de nev oi e, sau altmintrele nevoi ţ i fiind


oame nii, s - au f ă cut afar ă de Canonul cel Biserice s c. Încât oam eni din
via ţ ă p ă gâneas c ă viind acum la Credin ţ ă , ş i în pu ţ in ă vrem e
catehi sind u - se, îndat ă la Baia cea Duho v ni c e a s c ă se aduceau, ş i
îndat ă ce se botezau se aduceau la Episcopi e, sau la Presbiterie. Bine
s - a soc otit a fi de acum înainte, ca nimic de acest fel a se face; fiindcă
ş i timp trebuie celui ce se catehis e ş te, ş i dup ă bote z mai mult ă
cercare. Că lă murit ă este Apost ol ea s c a scriptur ă ce zice, nu de curând
s ă dit (neofit), ca nu mândrindu - se s ă cad ă în osând ă ş i în cursa
diavolului [1 Timotei 3: 6]. Iar dac ă , dup ă ce a trecut timp s - ar afla
vreo grea ş al ă sufletea s c ă pentru fa ţ a aceea, ş i s - ar v ă di de c ă tre doi,
sau trei martori, unul ca acesta încete z e de la Cliros. Iar cel ce ar face
afar ă de acest ea, ca împotriva marelui Sinod obr ă znicind u - se, acesta
se va primejdui des pre Cler. [Apost ol e s c: 80; Sinod 1 ş i 2: 17;
Sardichia: 10; Laodice ea: 3; Chiril: 4]

TÂLCUIRE
Ceea ce rânduie ş te Canonul 80 al sfin ţ ilor Apostoli, şi Canonul
acesta rând uie ş te; că zice, fiindc ă în timp u rile trecute au urmat a se face
multe lucruri, afar ă de Bisericescul Canon (adic ă de acesta 80 al
Apostolilor), sau de nevoie, sau din alt ă pricin ă por nin d u - se oarecare.
Încât, a- i bote za ei îndat ă pe aceea care cu pu ţ in timp mai înainte de la
p ă gâneasca, şi necredincioa sa via ţă au venit la Drept sl ă vitoarea Credin ţă ,
şi în pu ţ in ă vreme s- au înv ăţ at taina bunei cinstiri, şi împre u n ă cu
botez u l a- i înainta pe ei şi la Episcopie, sau la Presbiterie; adic ă a- i
Hiroto nisi pe ei Presbiteri şi Episcopi. Fiind, zic, c ă aceste a ş a afar ă de
lege se fă ceau, s - a socotit de cuviin ţă de acum înainte a nu se face. Căci
cel ce se catehise ş te, şi mai - nainte de a se boteza are trebuin ţă de
îndest ul ă vreme 108 pent r u a se catehisi, şi a se înv ăţ at bine toate dogmele
Credin ţ ei, şi dup ă ce se va bote za, iar ăş i are trebuin ţă de mult ă ispitire.
Că zice Apostolul Pavel că tre Timotei, nu pe cel de curân d să dit (să - l
Hiroto ne ş ti) adic ă pe cel de curân d catehisit, şi din nou s ă dit în via lui
108 Vremea catehisirii nu se rânduie ş te de to ţ i una şi aceea ş i, că din Apostole ş tile
aş ez ă mânt uri, un an se rânduie ş te a se catehisi cei ce vin la Dreptsl ă vitoare Credin ţă . Doi
de Canonul 42 al localnicului Sinod, celui adunat în Iliviria Ispanioleasca ceteate, pu ţ in mai
înainte de Ecumenicul întâiul Sinod. Şi de Nearaoa 144 a lui Iustinian încă doi ani se
rânduie ş te pentru Samaritenii cei ce vin la Credin ţă . Şi din Canonul 25 al localnicului Sinod
cel adunat în Ahati în anul 506 opt luni s- au rânduit pentru Iudeii cei ce se întorc la
credin ţă . Iar Canonul 8 al Sinodului al 7- lea voie ş te să nu primim pe evreii cei ce cu
făţă rnicie cred. Ci numai pe cei ce cu adevă rat cred, şi mustr ă pe cele ale evreilor; unii
socotesc că numai într - atâtea zile se face catehisire, câte are Postul cel mare; luându - o
aceasta din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea şi din Epistolia lui Ieronim cea către
Pammahie, şi din întâia catihisire a lui Chiril Patriarhul Ierusalimului. Dar îns ă din acestea
alta nu se încheie, fă ră numai că în Postul cel mare se face partea cea mai de pe urm ă , şi
mai cu deam ă runt ul a catehisirii, pentru că atuncea se boteaz ă catehumenii (adică cei ce se
învăţ a buna Credin ţă ) în noapte Sâmbetei celei şi a zilei celei Luminat. Uneori îns ă se scurta
vremea Catehisirii pentru împrejur ă ri de nevoie. Pentru aceasta Catehume nii cei ce se
primejduiesc de moarte, se boteaz ă mai - nainte de vremea hot ă rât ă a Catehisirii, dup ă
Canonul 12 al celui din Neocezareea; dup ă cel 47 din Laodiceea; dup ă 52 din Cartagina.
Dup ă al 5- lea a lui Vasilie, şi dup ă al 5- lea al lui Chiril.
102
Hristo s, ca nu în ă l ţ ând u - se, să caz ă în însu ş i p ă catul, şi în cursa cea
asemen e a în care a că zut diavolul, adic ă în mân drie. Iar dac ă trecân d
vreme s - a afla la cel ce cu vreme în dest ul ă şi cu cercare, şi s - a catehisit,
şi s - a botez a t, şi s - a Hirotonisit, s - ar afla zic vreun p ă cat sufletesc 109 şi
s - ar vă di pentr u acela de doi, sau trei martori, unul ca acesta, s ă înceteze
de a lucra cele ale Ieriei. Iar care va voi a face afar ă de acestea, acesta ca
unul ce se obr ă znice ş te împotriva marelui Sinodului acestuia se va
primej d ui, şi la Ierie, adic ă se va caterisi. Vezi şi tâlcuirea Canonul ui, 80
Apostolesc.

CANON 3

A oprit des ă vâr ş it marele Sinod, nici Episcop ului, nici


Presbiterului, nici Diaconului, nici m ă car vreun uia din cei ce sunt din
Cler, a- i fi cu putin ţ ă s ă aib ă împreu n ă l ă cuitoare muiere; afar ă numai
decât maic ă , sau sor ă , sau m ă tu şă , sau de singure fe ţ ele acele cu care
ar putea sc ă pa de tot prepu s ul. [Sobor 6: 6; Sobor 7: 22, 23; Anghira:
19; Cartagina: 45; Vasilie: 88]

TÂLCUIRE
Cei Ierosi ţ i (adic ă sfin ţ i ţ i), şi Clericii nu se cuvine a pricinui vreo
pricin ă de prepu s, şi de sminteal ă popor ul ui, pentr u aceasta şi Canonul
acesta rând uie ş te, că, marele Sinodul acesta, cel întâi adic ă , des ă vâr ş it a
oprit, a nu avea st ă pânire şi voie, nici Episcopul, nici Presbiter ul, nici
Diaconul, nici altcineva din Clerici să aib ă muiere str ă in ă în casa sa, şi a
locui împreu n ă cu dânsa, afar ă numai maic ă , sau sor ă , sau m ă tu şă , sau
singu re fe ţ ele acelea care nu dau prep u s.

CANON 4

Episcopul mai vârtos se cuvin e a se aş eza adic ă de c ă tre to ţ i cei


ce sunt în Eparhie; iar de ar fi cu greu una ca aceasta, sau pentru
nev oia ce sile ş te, sau pentru dep ă rtarea c ă ii. Fără sminteal ă trei
109
Păcat sufletesc, Zonara zice pe tot p ăcatul cel ce se na ş te din abaterea acelor trei puteri
ale sufletului, din puterea cea cuvânt ă toare zic, din puterea mâniitoare şi poftitoare. Iar
Valsamon zice: tot păcatul ce pricinuie ş te vătă mare sufletului, ori din trupeasc ă poft ă are
începutul, ori din sufleteasc ă . Iar al ţ ii păcat sufletesc au zis, pe cel ce se face din suflete ş tile
patimi, adică din trufie, din neascultare, şi din altele. Îns ă chiar p ăcat sufletesc, despre care
zice aicea Canonul, este trufia, şi înăl ţ area şi mândria, că singur ă patima aceasta se
potrive ş te Duhovnice ş tei, şi nematerialnicei firei sufletului. Şi aceasta este osânda şi cursa
în care a că zut diavolul. Dup ă zicerea Apostolului care o aduce aicea Canonul, şi dup ă
tâlcuirea ce- i face Dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea şi sfin ţ itul Avgustin (Cartea 3
despre Cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici be ţ iv, nici altceva de acest fel, dar
este mândru şi zavistnic. Deci de a cădea Episcopul în patima mândriei şi o va ară ta pe ea
prin cuvinte şi fapte, şi se va vădi de doi, sau trei martori, să înceteze de la Cliros. (Adică de
lucrarea soartei sale.) Poate pentru ca să se smereasc ă , şi să - şi mă soare cugetarea sa, şi aş a
iarăşi să primeasc ă lucrarea Ieriei. Iar dac ă se va mândri şi mai mult, şi nu va voi a înceta, să
se cateriseasc ă şi des ă vâr ş it de treapta sa. Iar cum că ară tata mândrie, este caterisitoare;
ară tat este şi de la Navatiani, care pentru aceasta s- au lep ă dat de la Biserică, pentru că din
mândria şi trufia lor, se numeau pe sine ş i cura ţ i, şi pe cei ce în vremea goanei s- au lep ă dat
şi în urm ă s- au poc ă it, nu- i primeau, şi cu cei căsă tori ţ i a doua oar ă nu se împ ă rt ăş eau,
unii îns ă au zis că păcat sufletesc în ţ elege Canonul aici pe socoteala cea ră usl ăvitoare şi
pă gâneasc ă. Dar de ar fi fost aceasta, s- ar fi cuvenit cel ce o are aceasta, nu numai să
înceteze ci şi stra ş nic să se cateriseasc ă , şi de la Biseric ă să se lepede. Deci fiindc ă p ăcat de
moarte este mândria, iar cei ce fac păcatul cel de moarte, cad din treapta lor, dup ă Canonul
32 al marelui Vasilie; pentru aceasta şi Canonul acesta pe cel ce a că zut în acest fel de
pă cat, îl pedepsesc cu încetarea Ieriei.
103
împreunâ nd u - se, împreun - aleg ă tori f ă cându - se ş i cei ce nu sunt de
fa ţ ă , ş i împreu n ă - nvoind u - se prin scris ori, atuncea s ă se fac ă
Hirotonia. Iar tă ria celor ce se fac, s ă se dea Mitropolitului în fiecare
Eparhie. [Apost ol: 1; Sobor 7: 3; Antiohia: 19, Sardichia: 6; Laodice ea:
12; Cartagina: 12, 58, 59]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te, c ă Episcopul se cuvine mai ales a se
Hiroto nisi de to ţ i Episcopii Eparhiei. Iar de este cu greu a se aduna to ţ i,
sau pentr u nevoia ce sile ş te, sau pentr u lungimea că lă toriei, negre ş it trei
Episcopi s ă se adune, iar cei ce nu sunt de fa ţă s ă se fac ă împreu n ă -
hot ă râto ri prin scrisori la Hirotonie, şi atuncea s ă se Hirotoniseas c ă . Iar
t ă ria şi pecetluirea tut ur o r celor ce se fac; adic ă t ă ria alegerii acesteia ce
se face acum de că tre to ţ i Episcopii, şi rând uir ea unuia din cei trei ce s - au
ales (că trei dup ă Bisericeasca închipuire se aleg) rând uir ea zic a unuia
spre a primi vestirea Hirotoniei, să r ă mân ă şi s ă se aduc ă , ca la un
Chiriarh la Mitropolitul fiec ă rei Eparhii. Dar fiindc ă tâlcuitorii, adic ă
Zonara şi Valsamo n, t ă lm ă cesc pe a ase a ş eza în loc de a se alege, iar al ţ ii
în loc de a se Hirotonisi. Aceasta se cuvine s ă o ş tim, că mai întâi şi chiar
a se a ş eza, însem ne a z ă pe a se face. Şi a ş ezi este în loc de fac, sau ar ă t.
Deci şi aici mai întâi şi cuprin z ă tor, acest se cuvine a se a ş eza
însem n ea z ă , c ă se cade a se face, a se ar ă ta, a se prohirisi de că tre to ţ i.
Am zis cuprin z ă tor, şi mai întâi, că aceast ă ar ă tarea are rând uial ă sfin ţ it ă ,
adic ă mai întâi s ă se aleag ă , şi apoi s ă se Hirotonisea sc ă . Şi a ş a cu
deplin ă tate în ţ elegem, că s - a a ş ezat, adic ă s - a fă cut Episcop. Încât a se
a ş eza are pe amân d o u ă însem n ă rile, precu m şi a se face; că însem ne a z ă şi
a se alege, însem n ea z ă şi a se Hirotoni. Una de că tre to ţ i, iar alta de că tre
trei, şi dup ă Canonul acesta, şi dup ă cel întâi Apostolesc mai aceasta este
şi t ă lm ă cirea Sinodului al 7- lea celui a toat ă lumea întru al 3- lea al s ă u
Canon. Că şi când trei singuri Hirotonisesc, mai întâi de că tre to ţ i se
alege, împreu n - aleg ă tori to ţ i fă când u - se prin scrisori..

CANON 5

Despre cei ce se fac achinoni ţ i (neîmp ă rt ăş i ţ i), ori din cei din
Cler, ori din cei din tagma (rânduiala) mirenea s c ă , de c ă tre Episcopii
fiec ă rei Eparhii, s ă se ţ ie soc otin ţ a, dup ă Canonul ce zice, pe cei de
c ă tre al ţ ii lep ă da ţ i, de al ţ ii s ă nu se primeas c ă . Îns ă s ă se cercet e z e nu
cum v a din mic ş orarea de suflet, sau din vreo filonichie (prigonire),
sau din vreo de astfel de necu viin ţ ă a Episcopului, s - au lep ă dat din
adunare. Deci ca aceasta se ia cuviincioa s a cercetare, s - a socotit că
este bine în fiecare an, la fiecare Eparhie de dou ă ori în an, s ă se fac ă
Sinoade. Ca de Obş te to ţ i Episcopii Eparhiei adunând u - se la un loc,
întreb ă rile cele de acest fel s ă se cercet e z e, ş i aş a cei ce cu dovad ă au
gre ş it Episcop ului, cu cuvânt achinoni ţ i (sco ş i de la împ ă rt ăş ire) de
c ă tre to ţ i se vor soc oti a fi, pân ă când ob ş timea Episcopilor va socoti
pentru dân ş ii a face o hot ă râre mai iubitoare de oam eni. Iar Sinoad el e
s ă se fac ă , unul adic ă , mai înainte de Postul mare; Că toat ă mic ş orarea
de suflet stricându - se, darul curat s ă se aduc ă lui Dumne z e u. Iar cel
al doilea, pe la timpul toamn ei. [Apost ol: 12, 13, 32, 37, Sobor 4: 19;
Sobor 6: 8; Antiohia: 6, 20; Sardichia: 20, 10 <? >; Cartagina: 26, 37,
104, 116, 141]

104
TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te acestea, pentr u Clericii şi mirenii care s -
au aforisit de că tre Episcopii fiec ă rei Eparhii, s ă ţ ie, şi s ă r ă mâie adev ă rat ă
socotin ţ a ceea ce este legiuit ă , precu m Canonul (cel 32 al Apostolilor
adic ă sau şi cel al 12 - lea) acel vechi rând uie ş te, că adic ă să nu se
primeasc ă la împ ă rt ăş ire de că tre al ţ i Episcopi, cei de că tre al ţ i Episcopi
aforisi ţ i. Îns ă s ă se fac ă cercetar e nu cumva ace ş ti afurisi ţ i s - au aforisit
pent r u vreo împu ţ ina r e de suflet, sau prigonire, sau alt ă oarecare
împ ă timire a Episcopului. Drept aceea pentr u ca să ia lucrul acesta
cuviincioasa cercetar e, şi celelalte cerc ă ri de acest fel, s - a socotit de
cuviin ţă a se face Sinoade localnice de dou ă ori pe ani în fiecare Eparhie,
şi s ă se adune to ţ i Episcopii de Ob ş te, să cercete ze. Şi a ş a dup ă ce se va
face cercetarea cea de acest fel, cei ce ar ă tat au gre ş it Episcopului, şi cu
drep t chip s - au aforisit de El, să ră mân ă aforesi ţ i, dup ă cuvântul urm ă rii
şi al drep t ăţ ii, şi de că tre to ţ i ceilal ţ i Episcopi, pân ă când se va p ă rea de
cuviin ţă ob ş timii Episcopilor ca s ă dea o mai iubitoare de oameni hot ă râre
pent r u ace ş ti aforesi ţ i (adic ă opri ţ i de împ ă rt ăş ire). Că dac ă cel ce a
aforesit pe ei, să zicem, s- ar împietri, şi dup ă trecere de timp n - ar voi să -
i dezlege de aforisire, sau şi de va muri, este slobod Sinodului dup ă ce va
cunoa ş te de ajuns pe timp ul cert ă rii, s ă - i dezlege pe ei de aceasta. Iar
Sinoadele acestea să se fac ă , unul mai - nainte de marele Post, ca
dezlegân d u - se toat ă mic ş orarea de suflet, şi gre ş eala, care ori Arhiereul o
a fă cut că tre cler, şi că tre popor, sau din potriv ă clerul şi popor ul, că tre
Arhiereul, să se proa d uc ă lui Dumne z e u curat, şi neprih ă nit dar ul
Postului. Iar cel al doilea s ă se fac ă în timpul toam n ei. Cite ş te şi pe al 32,
şi 33 Apostolesc.

CANON 6

Obiceiurile cele din început ţ ie - se, cele în Egipt ş i în Libia, ş i în


Pentapoli, ca Episcopul cel ce este în Alexandria s ă aib ă st ă pânire
pest e toate acest ea; fiindc ă ş i Episcop ului ce este în Roma aceasta
este obi ş nuit ă . Aş iş derea îns ă ş i în Antiohia, ş i în celelalte Eparhii s ă
se p ă zea s c ă întâietatea (pres via) Bisericilor. Şi de Obş te aceea fie
ară tat ă , c ă , dac ă cine va f ăr ă de socotin ţ a Mitropolitului s - ar face
Episcop, unul ca acesta marele Sinod a hot ă rât a nu se cuve ni a fi
Episcop. Îns ă dac ă cu ob ş teas ca alegere a tuturor binecu vâ n tat ă fiind,
ş i dup ă Canonul Biserice s c, doi sau trei, pentru a loru ş i prigonire ar
gr ă i împotriv ă , ţ ie - se hot ă rârea celor mai mul ţ i. [Apostol: 34; Sobor 2:
2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19; Cartagina: 13]

TÂLCUIRE110

110 Pricina pentru care s- a dat de Sinod Canonul acesta, este aceasta. Era obiceiul la
Episcopii Egiptului, şi al Libie, şi al Pentapolei a avea mai întâi pe al Alexandriei, şi fără de
socotin ţ a aceluia a nu face vreun lucru Bisericesc; precum zice Epifanie, că aceast ă
st ă pânire întrebuin ţ ân d u - o şi sfin ţ itul Mucenicul Petru Episcopul Alexandriei, a caterisit pe
Melitie Episcopul Licopolei în Tivanda, precum mă rturise ş te marele Atansie în a doua sa
Apologie, şi însemnea z ă încă acesta ş i sfânt, că mai- nainte de Petru, fiindc ă în Pentapoli a
Libiei de sus, câ ţ iva Episcopi au primit socotin ţ a lui Savelie, şi atâta tărie au luat
mincinoasele dogmele aceluia încât abia se propov ă duia în Biserici Fiul lui Dumnezeu.
Aceasta aflându - o Dionisie al Alexandriei, a trimis la ei soli ca să - i întoarc ă la adevă rata
Dogm ă a Bisericii; din acestea dar se arat ă , că Episcopul Alexandriei, şi mai înainte de acest
Sinod avea Patriarhice ş tile pronomii din învechit obicei (care mai vârtos au st ă pânit de la
cel 34 Apostolesc, ce zice, că Episcopii fiecă rui neam, se cuvine să cunoasc ă pe unul mai
întâi, şi altele) avea st ă pânirea nu numai a ocârmui cele Biserice ş ti ale Eparhiilor de acolo, şi
105
Canon ul acesta rând uie ş te, ca s ă se p ă zeasc ă vechile obiceiuri ale
celor trei Patriar hi, al celui al Alexandriei chiar şi dup ă întâiul cuvânt; iar
al Antiohiei, dup ă al doilea cuvânt, iar al Romei pe scur t şi cuprin z ă tor
(iar pentr u al Ierusalim ului cu osebire zice Sinodul acesta în al 7- lea
Canon al să u, şi pentr u al Consta n ti no p ol ul ui zice Sinodul al 2- lea întru
al treilea Canon); încât, Patriar h ul (pe care Episcop îl nume ş te aici, nefiind
înc ă obiceiul a se numi cineva cu nume de Patriar h) 111 al Alexandriei, să
aib ă st ă pânire peste Episcopii, şi Mitropoli ţ ii Egiptului, şi ai Libie, şi ai
Pentap olei. Precum şi Patriarh ul Romei acesta ş i obicei ţ inea 112 a avea
st ă pânire şi ş ederea mai sus decât to ţ i Apusenii, şi Mitropoli ţ i. Aşiş derea
înc ă şi Patriarh ul Antiohiei a avea st ă pânirea peste Episcopii, şi
Mitropoli ţ ii Siriei, şi ai Chilisiriei (Covăţ iteisiriei), ai amân d u r o r
chilichiilor, ai Mesopot a mie, şi ai tutur or celorlalte supu s ei lui ocâr m uiri.
Şi nu nu mai Prono miile Patriarhilor acestor a poru nce ş te Canonul acesta a
se p ă zi. Ci înc ă şi prono miile celorlalte Eparhii, şi a Bisericilor celor supus
Mitropoli ţ ilor. Atât celor ce sunt Patriar hi, cât şi celor ce nu sunt supu s e
Patrirhilor, şi atuncea şi acum adic ă , celor neatâr n a ţ i, precu m al Asiei, al

ale ocârmuirilor, ci şi caterisi Episcopi, şi Mitropoli ţ i, ai Climei aceleia. Şi fiindc ă zisul


Melitie cel caterisit de al Alexandriei, se apucase de a silnici obiceiul cel de acest fel, şi a
îndr ă zni să Hirotoniseasc ă al ţi Episcopi în ocârmuirea Alexandriei, pentru aceasta Sinodul
acesta 1 în Niceea au reînnoit prin acest Canon obiceiul cel din început.
111 Că nume de Patriarh mai întâi a început în vremile lui Teodosie celui mic. Patriarhii mai

întâi zicându - se cu osebire, Episcopi ai Apostole ş tilor scaune. Acest Teodosie mai întâi a
numit pe al Romei Patriarh, şi pe Dumnezeiscul Hrisostom, precum aceasta o arat ă Socrat
în Cartea 7 cap 31, s- a zis îns ă numele acesta şi în Sinodul Halchidon, şi mai ales de
Iustinian s- au numit Patriarhi, Patriarhii. Şi însemneaz ă dou ă oarecare, numele acestea, sau
pe Episcopii cei ce s- au făcut Efori, şi Exarhi în oarecare Eparhii, şi ocârmuiri de către
Obş tesc Sinod, precum au făcut aceasta cel al 2- lea a toat ă lumea Sinod, dup ă Socrat Cartea
5 Cap 8, dintre care unul a fost, şi Grigorie Nissis, supus celui al Chesariei. Şi s- au numit
aceş tia cu acest nume Patriarhi nu de la covâr ş irea scaunelor, ci de Sinodiceasca hot ă râre.
Ca să aib ă mai mult ă tărie spre să dire şi spre desr ă d ă cinare, fiindc ă întocmai era cu ceilal ţ i
Patriarhi. Pentru aceasta şi Grigorie Nissis scriind către Flavian al Antiohiei, asupra lui
Chesarias cel def ăimase pe el zicea: de s- ar judeca dup ă vrednicia Preo ţ iei, întocmai şi
deopotrivă de către Sinod, şi un pronomion amânduror nou ă s- ar fi făcut, iar mai ales
îngrijirea îndrept ă rii celor ob ş te ş ti, întru a fi întocmai. Sau însemnea z ă chiar pe Episcopii
cei ce au cinstea cea întâi în Biserică, de la covâr ş irea scaunelor acelora, şi de la întâia
dreg ă torie nu Personal ă fiind ca acelora; ci cuvenit ă scaunelor acelora, dup ă mo ş tenire.
Care cinci au fost: cel al Romei, al Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei, şi cel al
Ierusalimului. Şi fiindc ă cel 1 a lep ă dat frâul, a ră mas 1 cel al Constantinopolului; sau adaos
şi al cincilea cel al Moscovei cei mari; dar şi acesta acum nu este. Iar de şi Petru al Antiohiei
scriind către cel al Achiliei a zis, că singur el cu deosebire se zicea Patriarh, cu care s- a unit
şi Valsamon, totu ş i nu căut ă m ce zic Episcopii pentru sine ş i, ci ceea ce pentru dân ş ii zice
Catoliceasca Biserică . A numit îns ă Dionisie, şi Timotei Eluros (Motocul) Patriarh şi pe cel al
Efesului, dar o a stricat aceasta Sinodul al 4- lea. A numit şi Teodor Istoricul Patriarh pe al
Tesalonicului; totu ş i aş a l- a zis, ori dup ă cuvântul Exarhilor, precum a făcut Sinodul al 2-
lea. Cum am zis, ori precum al ţ ii zic, pentru multele Episcopii ce avea, mai la patruzeci.
(Dositei, Dodecavivlio).
112 Nu tâlcuiesc drept pe Canonul acesta cei ce n ă v ălesc de la Biserica Romei. De unde Papa

Filix pricindu - se cu Acachie al Constantinopolului, stricând Canonul a zis, că Episcopul


Pimen în fiecare Sinod are tă ria, precum Canonul (acesta adic ă) al Sinodului din Niceea
voieş te. Şi mai înainte de acesta şi Pashasinus loc ţ iitorul lui Leon, pe dos a zis acestuia ş i
Canon în sinodul al 4- lea. Noi îns ă din îns ăşi graiurile Canonului află m adev ă rata în ţ elegere
a Sinodului acestuia. Deci zicem că de vreme ce Melitie a răsturnat drept ăţ ile Episcopului
Alexandriei, precum am zis, a dat pricin ă Sinodului acestuia să pun ă Canonul acesta, şi să
rânduiasc ă nu vreun lucru nou, ci numai să înt ă reasc ă rânduielile şi obiceiurile, care din
veci se pă strau, nu numai la Patriarhi, ci şi la Mitropoli ţ i, şi nu numai întru Hirotonii, pe
care le abă tea Melitie, ci şi întru toat ă alt ă dreptate, ce se cuvine Patriarhilor, şi
Mitropoli ţ ilor dup ă Bisericile cele supuse lor. Adică a avea st ă pânire fiecare Patriarh peste
Eparhiile cele supuse lui. Şi dar şi ocârmuirea Episcopului Pimen este îngr ă dit ă, ca şi a
celorlal ţ i Patriarhi.
106
Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, şi al celorlalte (m ă car că al ţ ii
zic că alte Eparhii nume ş te Canonul aici, că cuprin z ă tor nume ş te pe
ocâr m uirile cele supu s e celorlal ţ i doi Patriar hi, al Consta n ti no p ol ul ui, şi al
Ierusalim ului, şi că Mitropoli ţ i nume ş te num ai pe Patriar hi. Dar tâlcuirea
cea dintâi este mai bun ă , şi vezi la Dositei în Dodecavivlion foaia 117 şi
123). Încât nici un lucru ce atâr n ă de Bisericeasca ocâr m uire să nu se fac ă
fă r ă de socotin ţ a acestor a. Şi fiindc ă cea mai mare treab ă şi mai de
că petenie din toate cele Biserice ş ti sunt Hirotoniile, pentr u aceasta prin
urmar e adaoge Canonul, că oricare s- ar face Episcop, fă r ă de socotin ţ a
Mitropolitului să u, au hot ă rât marele Sinodul acesta, ca unul ca acesta s ă
nu fie Episcop. (Căci de ş i mul ţ imea Episcopilor ar fi ales pe Episcopul,
înt ă rirea îns ă a alegerii se cuvenea a se face de Mitropolitul, şi pe care
acela l- ar fi ales, se cuvenea a se face Episcop; şi vezi subînse m n a r e a
Canon ului al 4- lea al acestui 1 Sinod). Îns ă dac ă de Ob ş te to ţ i vor alege pe
cineva de Episcop dup ă Canoanele Biserice ş ti, iar doi, sau trei ar zice
împot riv ă , nu dup ă drept ul cuvânt şi cu drept a t e, ci cu prigonire, şi în
piz m ă , hot ă rârea celor mai mul ţ i s ă biruiasc ă ; precu m şi Canonul al 19 -
lea al Sinodului din Antiohia rând uie ş te. Iar Canonul al 12 al Sinodului
din Cartagina zice, că dac ă dintre aleg ă torii, care au şi isc ă lit, în urm ă s -
ar împot rivi vreun ul îns ăş i m ă rturiei sale şi isc ă liturii, acela însu ş i pe sine
se va lipsi de cinstea Episcopul ui. Cite ş te şi tâlcuirea la cel Apostolesc 34.

CANON 7

Fiindc ă obicei, ş i tradi ţ ie (predanie) vech e, s - a apucat a se ţ inea,


ca Episcop ul Eliei s ă se cinstea s c ă , aib ă - ş i urmarea cinstei, p ă zind u -
se dreg ă toria sa cu Mitropolia. [Apost ol: 34; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8;
Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19]

TÂLCUIRE
Dou ă tâlcuiri prime ş te Canonul acesta. Că Valsamo n şi Anonimul
(nenu mit ul) tâlcuitor ul al Canoanelor, cu care împreu n ă se unesc şi câ ţ iva
Papi ş ti şi Calvini, tâlcuiesc, că de vreme ce veche tradi ţ ie au apucat, şi
obicei, a se cinsti Episcopul Eliei, adic ă al Ierusalim ului 113 , pent r u că întru
dân s ul s - a întru p a t, şi a p ă timit Domnul şi Mântuitoare Propov ă duire
dintr - însul a ie ş i prin Sfin ţ ii Apostoli a toat ă lumea, s ă - şi aib ă cinstea
potrivit ă cu cea dintâi, şi în anii cei din urm ă , îns ă singur ă cinstea fă r ă de
st ă pânire, şi fă r ă de dreg ă torie. Pentr u că st ă pânirea şi dreg ă toria se
cuvine a p ă zi Mitropolia Palestinei, zic adic ă a Chesariei 114 care se
nu me ş te a lui Straton, că reia precu m zice, se supu ne a Ierusalim ul. Precum
adic ă şi Canonul 12 al Sinodului din Halchidon rând uie ş te, că Cet ăţ ile

113
Însemnea z ă că dup ă Iosip despre Iudeea Cartea 7, Cap 18 Ierusalimul s- a numit, pentru
că Melchisedec întâiul zidind cetatea, a zidit şi Biserică, din aceasta Cetatea au numit - o
Ierusalim. Şi numele Ierusalimului este tot evreiesc, însemnând vedenia de pace, dup ă
sfin ţ ii Părin ţ i. Şi Ierusalim mai întâi numindu - se, în urm ă Elia Capitolia s- a numit, dup ă
Dion Istoric. Elia de al Adrian care se poreclea Elius, care să pându - se mai înainte
Ierusalimul, şi cu boi arându - se, şi sem ă nându - se dup ă Istoricul Evsevie, şi abea de pe fa ţ a
pă mântului cunoscând u - se, dup ă Teologul Grigorie, Elia s- a poreclit, dup ă Teodorit şi
Evsebie. Iar Capitolie, pentru că în locul Bisericii lui Dumnezeu, au zidit capi ş tea lui Dia
celui ce se cinstea în capitolia Romei, acesta ş i Adrian, dup ă însu ş i Dion Istoricul.
114 Chesaria s- a numit, pentru că Evsebie, Irod o a zidit aceasta în numele lui Augus

Chesariul. Care mai întâi se numea turnul lui Straton. Întru care şi Statui ale Chesarului şi
ale Romei se aflau dup ă Iosip Iudeul cartea 15 cap 13. Îns ă trei Chesarii erau în Asia, una
Mitropolia aceasta a Palestinei, a doua cea a Capadociei (care şi maza Chesarului se numea,
dup ă Sozomen, cartea 5 cap 4, încă şi mazaca). Şi a treia cea a lui Filip.
107
câtre prin împ ă r ă te ş ti scrisori au luat nume de Mitropolie, Episcopii acei
(Mitropolii) dobâ n d ea sc ă - şi singur ă cinstea, iar drept ăţ ile sale s ă se
p ă zeasc ă Mitropoliei celei dup ă adev ă r. Cu care chip Marchian a cinstit pe
Healchido na, şi Valentinian pe Niceea, dup ă practicaoa 12 a Sinodului 4.
Iar Zonara şi al ţ ii vor că, precu m Canon ul cel mai de sus a dat protia celui
al Alexan dria, şi celui al Antiohiei, sau mai bine zice le- au înoit, ca pe
unele din nou schimba t e. (Că protia celui al Romei nu s- a înoit. Fiindc ă
era precu m am zis întreag ă , şi nestr ă m u t a t ă ) întraces t chip şi Canonul
acesta a mai hot ă rât cinstea celui al Ierusalim ului. Adic ă precu m acela a
înt ă rit acelora, nu numai pro no mii, şi cinstea Patriarhiceasc ă , ci şi
rân d uiala cinstei acesteia, dup ă care, cel al Romei este întâi, iar al
Alexan d riei al doilea, şi al Antiohiei al treilea, a ş a şi Canonul acesta a
înt ă rit Patriar h ului Ierusalim ului, nu num ai cinstea Patriar hicesc ă , ci şi
rân d uiala cinstei. Pentr u aceasta nu a zis ă aib ă - şi cinstea, ci aib ă - şi
urmar ea cinstei. Adic ă s ă fie cu rânduiala cinstei al 4- lea dup ă cei trei. Iar
a se p ă zi pred nicia sa cu Mitropolia, însem n e a z ă că cinstea aceas ta
Patriar hiceasc ă , nu este Personal ă , şi particular ă , ci afierosit ă Mitropoliei
Ierusalim ului. Încât s ă treac ă la to ţ i mo ş tenitorii Scaunului celui dup ă
vremi, şi nu num ai la acesta, şi la acela. Iar cum că Ierusalim ul a fost
Mitropolie, martori sunt, atât Iosip zicând: despr e Iudeea în Cartea 7
Cetate mare, şi Mitropolie a tot neam ul Iudeilor. Cât şi Filon, Mitropolie
nu a unei Ţă ri a Iudeii, ci şi a celor mai multe. Că Apostolescul scaun al
Ierusalim ului, nu numai că este cel mai întâi decât toat ă lumea, ci şi
Patriar hicesc Prono mio n a avut din începu t, şi are. Întâi, pentr u că a avut
Eparhii supu s e lui ş i, şi ocâr m uire Patriar h ul ui cuvenit ă . Drept aceea
proest o ş ii Bisericilor cei de loc, şi nu cel al Chesariei, au Hirotonisit pe
Dion al Ierusalim ului, dup ă ce s - a dus Narchis. Iar ar ă tân d u - se iar ăş i
Narchis, iar ăş i de fra ţ i se cheam ă , dup ă Evsebie, şi nu de fratele, sau de al
Chesariei. Iar Narchis a fă cut Sinod cu 14 Episcopi pentr u Pa ş ti mai
înainte de Sinodul 1. Al doilea, pent r u că Patriar h ul Ierusalim ul ui în
Sinodul 1 El întâi a isc ă lit, iar Evsebie al Chesariei al 5- lea. Şi peste a zice,
că Mitropoli ţ ii se schimb ă adic ă , întru isc ă lituri, şi în ş ederile Sinoadelor,
şi cuvânt ă rile că tre Împ ă ra ţ i, alteori mai întâi, şi alte ori mai în urm ă . Iar
cel al Ierusalim ul ui, totdea u n a întâiul între Pă rin ţ ii Sinodului, şi de - a
pur u r e a împreu n ă cu Patriar hii se num ă r ă , şi cu Mitropoli ţ ii niciodat ă . Şi
cite ş te de Dositei în Dodecavivlon cartea 2 cap 4. Iar de am şi da că
Ierusalim ul ar fi fost supu s Chesariei, dintr u aceasta ce iese? Că precu m
Vizantia mai întâi era supu s Iracliei, iar apoi dup ă ce Vizantia s- a fă cut
Patriar hie, Iraclia s- a supu s ei. Întru acest chip, de am şi ierta (care nu
este) că se supu ne a Ierusalim ul Chesariei, dup ă ce Ierusalim ul s- a cinstit
a fi Patriarhie, Chesaria a ră mas cu dreg ă toria sa, a fi Mitropolie a
Palestinei, şi mai plecat ă îns ă decât Ierusalim ul. Fiindc ă ea, este numai
Mitropolie, ia Ierusalim ul Patriarhie.

CANON 8

Pentru cei ce se num eau pe sine ş i cura ţ i când va, iar venind c ă tre
Catolicea s ca, ş i Apost ol ea s c a Biseric ă , au socotit Sfântul, ş i marele
Sinod, ca hirotesin d u - se ei, apoi aş a s ă ră mân ă în Cler. Îns ă mai întâi
de toate, aceasta se cuvin e a o m ă rturisi ei în scris, c ă se vor învoi, ş i
vor urma dogm el or Catolice ş tei, ş i Apost ol e ş tei Biserici. Adic ă ş i cu
cei înso ţ i ţ i prin a doua nunt ă a se împ ă rt ăş i, ş i cu cei ce în vrem e de
goan ă au c ă zut; pentru care ş i timp s - a rânduit, ş i vrem e s - a hot ă rât;

108
ca ei s ă urme z e întru toate dogm el e Catolice ş tei Biserici. Deci ori
unde s - ar afla, ori prin sate, ori prin cet ăţ i numai ei singuri
Hirotoni si ţ i, cei afla ţ i în Cler, vor fi întru aceea ş i schim ă (Chip). Iar
(unde) ar fi Episcop al Catolice ş tii Biserici, ş i ar veni oarecare, este
ară tat cum c ă Episcopul Bisericii va avea dreg ă toria Episcop ului, iar
cel ce se nume ş te Episcop de c ă tre cei ce se zic cura ţ i, c ă aveau
cinst ea Presbiterului. Afar ă de nu cum va i s - ar p ă rea Episcopului
(însu ş i) al împ ă rt ăş i de cinstea numelui. [Sobor 7: 14; Anghira: 13;
Neoc e s are ea: 14; Antiohia: 8, 10] Şi dac ă aceasta nu îi va pl ă cea lui, va
socoti un loc, ori de horepis c o p, ori de Presbiter, pentru cel ce se
socot e ş te negre ş it a fi în Cler. Ca s ă nu fie doi Episcopi în cetate.
[Apostol: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina:
66; Vasilie: 1, 57; Teologul: 12]

TÂLCUIRE
Cura ţ i se zic navatianii (aş a pe sine ş i numin d u - se dup ă mân dria
cugetul ui, precu m scrie Evsevie Cartea 6, Cap 43) [Sard: 6; Laodiceea 57;
Vasilie: 89] Iar Navat a fost Presbiter al Bisericii Romanilor, carele nu
primea pe aceea, ce în vremea goanei s - a fost lep ă dat (de Credin ţ a lui
Hristo s) iar apoi s - au căit. Ci nici cu cei înso ţ i ţ i prin a doua nunt ă se
împ ă rt ăş ea. Şi dup ă Botez zicea, că nu se mai poate milui cel ce a
p ă c ă tuit, dup ă Epifanie la eres 59, şi dup ă Avgustin eres 38. Deci acesta
m ă car că în dogmele Credin ţ ei nu a gre ş it, nici era eretic, ci numai
schis ma tic, dup ă 1 Canon al marelui Vasilie. Pentr u ura de fra ţ i a sa îns ă
şi nemilostivirea socotelii, şi mân dria sa, s - a anate m a tisit, de Sinodul cel
ce s- a fă cut în Roma în vremea lui Papa Cornelie, dup ă Evsevie, şi de
Sinoadele ce s - au fă cut în Cartagina, în vremea lui Ciprian, şi în Antiohia
şi în Italia împotriva lui. De la acesta s - a numit Novatiani şi cei ce au
urma t relei socotelei lui. Aceasta a ş a fiind cunoscu t e, zice Canonul acesta,
că dac ă Navatianii cei de acest fel, vor veni la Catoliceasca Biseric ă , s - a
socotit de cuviin ţă s ă se hirotetisea sc ă 115 şi a ş a s ă se primeasc ă , şi să
ră mâie în soarta lor, cei ce erau adic ă şi în chip Clerici (aş a prin hirotesie
au primit pe Donati ş ti şi Canonul 66 al Sinodului din Cartagina) îns ă
treb uie să m ă rturisea sc ă în scris, că au s ă p ă zeasc ă toate dogmele
Catolice ş tii Biserici. Cum c ă vor primi că de a doua nunt ă , şi pe cei ce de

115 Hirotesia aici nu este hirotonie, precum poate a prepune cineva, ci este a se pune mâna
preo ţ ilor pe capetele ereticilor celor ca ace ş tia, şi aş a să se primeasc ă ca poc ă indu - se. Că
aş a prin hirotesie (şi nu prin hirotonie). Şi Canonul 49 al celui din Cartagina. Voieş te a se
primi cei ce se poc ăiesc. Şi că este adev ă rat cuvântul meu, m ă rturise ş te şi Sinodul al 7- lea.
Că citindu - se Canonul acesta la întâia Prax ă a acestuia ş i, şi întrebând u - se, cum se cade a se
în ţ elege zicerea hirotetisindu - se, a zis preasfânt ul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aici
hirotesia, şi nu spre hirotonie. Drept aceea din Canonul acesta trebuie a se învăţ a pă rin ţ ii
cei Duhovnice ş ti, să - şi pun ă mâinile pe capetele celor ce se poc ăiesc, când le citesc
Rugă ciunea cea iert ă toare, precum o zice aceasta şi Canonul 35 al celui din Cartagina
anume. Că de nevoie este hirotesia aceasta la Taina poc ăin ţ ei. Şi auzi ce zic Apostolii în
Aşez ă mânt urile lor. (Cartea 2 şi Cap 18) „Prime ş te pe cel ce a p ăcătuit, când se va tângui, şi
punându - ţ i mâna pe capul lui, las ă - l apoi să ră mân ă în turm ă .” Şi iarăşi (la acela ş i Cap 43)
„Precum prime ş ti pe cel necredincios, dup ă ce îl vei Boteza, aş a şi pe cel păcă tos, dup ă ce îl
vei hirotetisi ca pe un curat îl vei aş eza la păş unea cea Duhovniceasc ă . Şi hirotesia i se face
lui în locul Botezului. Fiindcă prin punerea mâinilor se d ă Duhul cel Sfânt celor ce credeau.
Obiş nuirea hirotesiei ace ş tia îns ă, în Darul acest nou, a apucat a se ţine de al legea veche, că
aş a şi Arhiereul prin punerea mâinii primea Jertfele arderilor de tot, şi ale mântuirii, şi cel
pentru pă cat. Şi vezi Capetele 1 şi 3 şi 4 ale Căr ţ ii Levi ţilor. Însemnea z ă îns ă, că cu iconomie
au primit Sinodul pe aceste pe Navatiani, precum însemnea z ă marele Vasilie în Canonul 1.
Vezi, şi tâlcuirea Canonului al 7- lea al Sinodului 3 unde Canonul 39 al Sinodului din Iliviria
zice că prin Hirotesie să se primeasc ă ereticii.
109
sil ă s- au lep ă dat de Hristos, şi cum că îi vor iconomisi pe ei, dup ă
rân d uitele vremi, şi dup ă Canonul poc ă in ţ ei celor ce s - au lep ă dat de
Hristo s; şi a ş a, oriun de s- ar afla, ori în cet ăţ i, ori în sate, s ă r ă mân ă în
Cler, şi în treapt a în care s - a aflat fiecare Hirotonisit. Adic ă Episcopul s ă
ră mân ă Episcop; Presbiter ul, Presbiter; şi Diaconul, Diacon; să r ă mân ă
îns ă Episcopul, acolo unde Episcop Dreptsl ă vitor al Catolice ş tii Biserici nu
este. Iar dac ă la aceea ş i Biseric ă se afl ă şi Drept sl ă vitor ul Episcop, acesta
s ă - şi aib ă dreg ă toria, şi toat ă lucrarea, şi numele de Episcop. Iar
Novatian ul cel ce mai - nainte a fost Episcop, s ă aib ă pe singur ă cinstea
Presbiter ului; afar ă numai de va voi Dreptsl ă vitor ul Episcop, s ă aib ă şi
acela cinste, şi numele gol de Episcop 116 îns ă nu şi s ă lucreze vreo sfin ţ it ă
slujb ă ca Episcop, pentr u ca s ă nu urme ze necuviin ţ a aceasta, a fi doi
Episcopi într u una şi aceea ş i cetate (despre care vezi Canon 35 Apostolesc
şi pe cel al 16 al celui 1 şi al 2- lea Sinod 117 iar de nu va voi nici aceasta, se
cuvine a ierta s ă aib ă loc de Episcop 118 sau de Presbiter, pentr u ca
împreu n ă s ă se numer e şi el cu ceilal ţ i Ierosi ţ i, şi Clerici, şi să nu se arate
cu totul că zut din Cler.

CANON 9

Dac ă oarecare f ă r ă cercetare s - a proadu s Presbiteri, sau


cercetân du - se ş - au m ă rturisit p ă catele lor 119 . Şi m ă rturisind u - se ei,
afar ă de Canon pornind u - se oamenii, asupra unora ca acest ora ş - au
pus mâna, pe ace ş tia Canonul nu - i prime ş te. Că pe neprih ă nirea o
ap ă r ă Catoliceas ca Biseric ă . [Apost ol: 25, 61; Neoce s ar e ea: 9, 10;
Teofil: 3, 5, 6]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te, c ă, cei ce vor s ă se Ieroseasc ă , se cuvine a
fi cura ţ i de p ă cate care opresc Ierosirea (adic ă sfin ţ irea), şi se cuvine a se
cerceta via ţ a, şi petrecerea lor. Iar dac ă oarecare s - au fă cut Presbiteri,
fă r ă a se cerceta, sau şi cercetâ n d u - se şi- au m ă rturisit p ă catele lor, fiind
oprito are de Presbiterie, iar Arhiereii cei ce i- au cercetat, pornin d u - se
116
Precum şi pe Melitie cercetându - se l- au osândit Sinodul 1 să petreac ă în Lico, gol nume
de Episcop având, şi de aici înainte nici în cetate, nici în vreun sat să hirotoniseasc ă .
Sozomen în Bisericeasca Istorie, cartea 10, Cap 14 şi Socrat cartea 10 cap 9.
117 Scrie Sozomen, în Cartea a 4- a Cap 14 povestind despre Felix, şi despre Liverie Episcopii

Romei, zice. Aceasta Dumnezeu iconomisind să moar ă Felix, şi să ră mâie singur Liverie,
pentru a nu se necinsti scaunul lui Petru, de doi pov ăţ uitori chivernisindu - se, care este
semn de prigonire, şi str ăin de Bisericescul Canon. Iar Epifanie la eresul 68 zice: Nici odat ă
Alexandria a avut doi Episcopi. Şi Cornelie al Romei, scriind către Fanie al Antiohiei,
prih ă ne ş te pe Mavdat că cerea să se facă, care s- a şi făcut Episcop al Romei, însu ş i Cornelie
acesta fiind într - însa legiuit Episcop; şi zice, deci cum nu cuno ş tea, că într - o Biserică un
Episcop se cuvine a fi, şi nu doi?
118 Fiindc ă nu este slobod a se face Episcop în sat, sau într- un timp mic, în care şi un singur

Presbiter este destul, pentru a nu se defă ima numele Episcopului, dup ă Canonul 6 al
Sinodului din Sardichia, pentru aceasta, în niş te ora ş e mici ca acestea, şi în sate, se făcea cei
ce se numea horepiscopi. Deci horepiscopul dup ă Canonul al Antiohiei, se făcea de
Episcopul cetăţ ii aceleia, la care supus, şi însu ş i şi satul lui. Zice dar Canonul acesta, că unul
ca acesta se hirotoniseasc ă Cite ţ i, Ipodiaconi, şi (Eforchistis) adică Catehisitori. Dar să se
Cateriseasc ă de va îndr ă zni fă ră voia Episcopului celui din Cetate a hirotonisi Presbiter sau
Diacon, mă car de ar avea şi Hirotesie de Episcop. Iar Canonul 8 al acestuia ş i Sinod, iart ă a
da neprih ă ni ţ i Horepiscopi Căr ţ i pa ş nice, adică slobozitoare celor ce ar cere. Aşiş derea încă
şi Canonul 13 al Celui din Anghira, rânduie ş te că fără scrisorile adev ă ratului Episcop să nu
hirotoniseasc ă Horepiscopii, Presbiteri, sau Diaconi, nici în locul lor, nici întru altă cetate.
119 Iaon Antiohianul în adunarea Canoanelor, în loc de „p ă catele lor” are „Cele gre ş ite de

dân ş ii” care este şi mai drept.


110
afar ă din Canoane, au Hirotonisit pe ei Presbiteri. Ace ş tia, zic, care cu
nevred nicie presbiterit, neprimi ţ i sunt de a lucra Preo ţ e ş te. Că vă dindu - se
de că tre al ţ ii, s- au însu ş i m ă rturisind u - şi p ă catele cele opritoar e de
preo ţ ie, ce au fă cut mai - nainte de Hirotonie, se caterisesc dup ă Valsamo n
şi Zonara. Sau încetez e despr e a lucra Preo ţ e ş te, dup ă anoni m ul
(nenu mit ul) tâlcuitor al Canoanelor. Dar adaoge şi pricina Canonul,
pent r u care cei ce au că zut în p ă cate nu sunt primi ţ i la Preo ţ ie. Fiindc ă
zice, că Catoliceasca Biseric ă ap ă r ă , şi voie ş te a fi Presbiterii neprih ă ni ţ i
întru p ă cate, precu m porunce ş te Pavel, a fi şi Episcopul, zicân d: «Se
cuvine Episcopul a fi neprih ă nit» [1 Timoti 3: 2] adic ă nu num ai
neînvinov ăţ it, ci şi cu totul neprih ă nit, şi ne catigorit 120 .

CANON 10

Câţ i dintre cei ce au c ă zut s - au prohirisit (adic ă s - au Hirotoni sit)


prin ne ş tiin ţ ă , sau ş i mai - nainte ş tiind cei ce i- au prohirisit, aceasta
nu face sminteal ă Canonului Biserice s c, c ă ci cuno s câ n d u - se se
caterise s c. [Apost ol: 62; Anghira: 1, 3, 12; Petru: 10]

TÂLCUIRE
Câ ţ i au c ă zut 121 , adic ă s- au lep ă dat de Domnul nostr u Iisus Hristos,
apoi s - au poc ă it, nu se face Presbiteri. Căci cum este cu putin ţă a se face
Presbiter cel ce dup ă Canoane este oprit a se împ ă rt ăş i cu Dumne zeie ş tile
Taine pân ă la moar te a sa? Pentru aceasta şi Canonul acesta zice, că, acei
câ ţ i dintre cei ce s - au lep ă dat (de Hristos) s - au Hirotonisit, ori pentr u că
Arhiereul cel ce i- a Hirotonisit nu ş tia lep ă darea; sau pent r u că ş tia dar
n - a b ă gat sam ă , sau au socotit că Hirotonia poate ca şi Botezul să - i
120
Însemn ă m îns ă aici o socoteal ă Catoliceasc ă şi Obş teasc ă , că to ţ i cei ce afar ă de Canoane,
şi cu nevrednicie s- au Hirotonit, mai- nainte de a se caterisi de Sinod, cu adevă rat sunt
Presbiteri. Fiindcă precum zice Dumnezeiescul Hrisostom: „Pe to ţ i Dumnezeu nu- i
Hirotone ş te, îns ă prin to ţ i el lucreaz ă ; de ş i ei ar fi nevrednici, pentru a se mântui norodul”
(Voroava 2 că tre Timotei la cea 2). Şi iarăşi: „Fiindc ă şi prin cei nevrednici Darul lucreaz ă nu
pentru dân ş ii, ci pentru cei ce vor să se foloseasc ă .” (Voroava 11 la cea 1 că tre Tesaloniceni)
Şi Iarăşi: „Acum dar şi prin cei nevrednici a obiş nuit a lucra Dumnezeu. Şi nimic Darul
botezului de al via ţ a Presbiterului se vată m ă”. (Voroava 8 la cea 1 către Corinteni) Dar şi în
Voroava a 3- a la cea că tre Coloseni prin multe o dovede ş te. Întru care şi acestea le zice:
„Darul lui Dumnezeu care şi întru cei nevrednici lucreaz ă , nu pentru noi, ci pentru voi.” Şi
iarăşi, „nu pe mine mă defaim ă , ci Presbiteria. De m ă vei vedea gol de aceasta, atuncea
defaim ă - m ă. Atuncea nici eu voi suferi a porunci. Pân ă îns ă şedem în Tronul acesta, pân ă
când vom avea şederea întâi, avem st ă pânirea şi tă ria, de ş i nevrednici suntem.” Iar Simeon
al Tesalonicului (în ră spuns ul al 13- lea) zice, „prin hirotonie lucreaz ă darul întru dân ş ii, ori
Arhierei de sunt, ori Ierei, pentru mântuirea celor ce vin, şi câte Taine vor săvâr ş i, sunt cu
adevă rat Taine. Vai îns ă (adaoge acesta ş i iarăşi) unora ca acestora. Care ori mai - nainte de
Hirotonie au greş it, ori dup ă Hirotonie, că nevrednici sunt de Preo ţ ie. Şi de vor a se poc ăi, şi
a se mântui, înceteze des ă vâr ş it de la preasfintele lucră ri al Preo ţ iei. Fiindc ă nimic alt ă îi va
ajuta spre pocăin ţă, de nu mai - nainte se vor p ără si de Preo ţ ie.” Vezi şi m ă rturia lui
Hrisostom pentru paretisire la forma canonice ş tii paretisiri la sfâr ş itul căr ţ ii.
121 Însemnea z ă , că în vremea goanelor câ ţ i ră mâneau statornici în Credin ţ a lui Hristos, în de

Obş te se numeau st ă t ă tori. Care se împ ă r ţ eau în dou ă , în Mărturisitori, şi Mucenici. Şi


Mărturisitori se ziceau, cei ce luau feluri de chinuri pentru m ă rturisirea lui Hristos, în nu se
omorau. Iar Mucenici, cei ce mureau în temni ţ e şi în munci. Iar câ ţ i dimpotriv ă nu st ă ruiau
în Credin ţ a lui Hristos, se numeau căzu ţ i, sau gre şi ţ i, sau călcă tori, spre deosebirea de cei
st ă t ă tori. Care se desp ă r ţ eau în patru rânduieli. Cei întâi se numeau cei ce jertfiser ă , pentru
că au jertfit idolilor, sau au mâncat jertf ă idoleasc ă . Cei al doilea care au tă mâiat, pentru că
au tă mâiat idolii. Cei al treilea libelatici, pentru că da libel, adică în scris mă rturisea, că nu
sunt cre ş tini. Sau şi cump ă ra acest fel de m ă rturie de la Eparhul că au jertfit. Şi cei al
patrulea, vânz ă tori, care temându - se de gonaci vindeau sfin ţ itele Căr ţ i al cre ş tinilor spre a
se arde. (Adolf Labiul din Bisericeasca Istorie cartea 2 cap 3).
111
cur ăţ easc ă , precu m tâlcuie ş te Valsamo n. Aceasta zic, a se Hirotonisi adic ă
prin ne ş tiin ţă , sau în ş tiin ţă , nu aduce vreo sminteal ă sau împiedicare
Bisericescului Canon, încât a nu - i opri despr e a lucra Preo ţ ia, nu. Pentr u
că dup ă ce se vor, c ă întru acest chip s - au Hirotonisit, se caterisesc. Câ ţ i
îns ă mai - nainte de Botez au jertfit idolilor, ace ş tia botezâ n d u - se, se
Preo ţ esc, ca unii ce se spal ă de p ă cat dup ă Canonul 12 din Anghira. Iar
câ ţ i pentr u Hristos s- au muncit, şi s- au închis, şi de sil ă şi nevoie au
primit în mâini Tă mâie, sau în gur ă mânc ă ri de jertf ă , ace ş tia, dac ă
cealalt ă via ţă a lor este bun ă , se prohirisesc Clerici, dup ă Canon 3 al
acestuia ş i. Însem nea z ă îns ă , că nu numai cei ce mai - nainte de Hirotonie
s - au lep ă dat (de Credin ţă ) apoi Hirotonisin d u - se se caterisesc, ci şi câ ţ i
dup ă Hirotonie s- au lep ă dat, şi cite ş te Canonul 62 Apostolesc.

CANON 11

Pentru cei ce au c ă lcat (Credin ţ a) f ă r ă de sil ă , sau f ă ră de luarea


averilor, sau f ă ră primejdie, sau ceva de acest fel, care s - au f ă cut sub
st ă pânirea lui Lichinie. Au soc otit Sinodul, de ş i au fost nevre d nici de
iubire de oameni, îns ă s ă se milosti v e a s c ă spre ei. Deci câ ţ i cu
ade v ă rat se vor c ă i, trei ani vor face ca ni ş te credincio ş i între cei
ascult ă tori, ş i ş apte ani vor c ă dea jos. Iar doi ani f ă ră proaduc ere se
vor împ ă rt ăş i cu poporul de rug ă ciuni. [Anghira: 6; Petru: 2; Vasilie:
73, 81; Grigorie Nissi s: 2]

TÂLCUIRE
Alte Canoane pent r u cei ce de multa sil ă , şi de mare nevoie se
lep ă dau de Credin ţă vorbesc, iar Canonul acesta vorbe ş te pentr u cei ce
fă r ă de nevoie se leap ă d ă , zicând: Cei ce au călcat Credin ţ a cea în Hristos
fă r ă de oarecare nevoie, sau primej die, s - au lipsirea averilor lor. Care au
fost cei ce erau în vremile Tiranului Lichinie. Ace ş tia zic, m ă car că erau în
vremile nevrednici de iubirea de oameni, şi de sincatavasis
(conpogor e m â n t), s - au p ă rut îns ă Sinodului s ă arate mil ă spre dân ş ii. Deci
câ ţ i cu adev ă rat, şi din inim ă , dar nu cu făţă rnicie, şi cu minciun ă , se
că iesc pentr u p ă catul ce au fă cut. Ace ş tia trei ani vor face între
ascult ă tori. Adic ă vor sta în Pridvor înaintea Sfintelor şi Împ ă r ă te ş tilor
Por ţ i ale Bisericii, pentr u ca s ă asculte Dumne z eie ş tile Scripturi, pân ă ce
va zice Diaconul câ ţ i sunte ţ i catisihin d u - vă ie ş i ţ i, dup ă aceasta s ă ias ă . Iar
doi ani vor că dea jos, adic ă vor intra în Biseric ă , şi vor sta în partea cea
din urm ă a Amvonului; s ă ias ă îns ă şi ace ş tia împre u n ă cu cei ce se
catihisesc, când zice Diaconul, câ ţ i sunte ţ i catihisind u - vă ie ş i ţ i. Iar doi
ani se vor împ ă rt ăş i întru Rug ă ciuni împreu n ă cu norod ul. Adic ă vor sta
împreu n ă cu cei credincio ş i să se roage, şi s ă nu ias ă cu cei ce se
catihisesc, fă r ă îns ă a se împ ă rt ăş i cu Dumne z eie ş tile Taine, pân ă ce se
vor sfâr ş i acei doi ani.

CANON 12

Iar cei ce vor fi chema ţ i de Har, ş i pornirea cea întâi ar ă tând, ş i


brâiele lep ă dând, iar dup ă acest ea, la a loru ş i borâtur ă se vor
întoarce, ca câinii, încât unii ş i argin ţ i a da, ş i cu beneficii spre a
ispr ă vi, ca iar ăş i s ă se ost ăş asc ă . Ace ş tia, zece ani s ă cad ă , dup ă
vrem ea de trei ani a ascult ă rii. Peste toate acest ea, se cuvin e a cerceta
buna voin ţ ă a lor, ş i felul c ă in ţ ei. Că ci câ ţ i cu fric ă , ş i cu lacrimi, ş i cu

112
ră bdare, ş i cu faceri de bine, îş i vor ară ta întoarcere cu lucrul ş i nu cu
chipul, ace ş tia plinind vrem ea hot ă rât ă a ascult ă rii, dup ă cuviin ţ ă se
vor împ ă rt ăş i de Rug ă ciuni, împreun ă cu a fi slob od Episcop ului, a
socoti ş i ceva mai iubitor de oam eni pentru dân ş ii. Iar câ ţ i cu
neb ă gare de seam ă au adus, ş i au socotit c ă le ajunge lor spre
întoarcere, chipul într ă rii în Biseric ă , numai decât plineas c ă vrem ea.
[Petru: 9, 11; Sinod: 6, 102; Anghira: 2, 5, 7; Laodice ea: 1, 2; Vasilie: 2,
3, 74, 84; Nissi s: 4, 5, 7, 8]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta pent r u osta ş ii cre ş tini, se vede că vorbe ş te, care se
afla în anii lui Lichinie, şi rând uie ş te a ş a: câ ţ i osta ş i cre ş tini, chemâ n d u -
se, şi împute r nicin d u - se de Dumne zeiesc ul Har, au ar ă tat mai întâi vitejie
şi por nirea spre mucenie, şi brâiele le- au arunca t, semne fiind a ost ăş iei
lor; iar dup ă aceasta s - au întors ca câinii la borât u r a loru ş i. Adic ă s- au
că it, şi s - au lep ă dat de credin ţă . Încât unii dintr - în ş ii şi bani au dat, şi cu
beneficii, adic ă cu feluri de dar uri, au dobân di t iar ăş i ost ăş ia cea dintâi,
ace ş tia zic, dup ă ce vor face trei ani în locul ascult ă torilor, s ă fac ă , şi zece
ani înc ă în locul celor ce cad. Adic ă, s ă intre în Biseric ă , şi s ă ias ă
împreu n ă cu cei ce se catehisesc. Îns ă peste toate acestea Arhiereul, şi
Duhovnicescul Pă rinte, se cuvine să cercetez e voin ţ a unora ca acestor a, şi
felul, şi a ş ezarea căin ţ ei lor 122 . Că ci, câ ţ i cu frica lui Dumne z e u se
poc ă iesc, şi cu umilin ţă fac pe Dumne z e u milostiv, şi rabd ă chinuiri, şi fac
faceri de bine, milostenii adic ă , şi alte bun ă t ăţ i. Şi în scurt a zice, se
poc ă iesc cu adev ă rat şi curat, şi nu cu făţă rnicie, şi numai într u ar ă tare.
Ace ş tia, zic, dup ă ce vor împlini acei trei ani cu ascult ă torii, dup ă
drep t a t e roag ă - se împreu n ă cu cei credincio ş i, şi din Biseric ă s ă nu ias ă .
Şi pe lâng ă conpogor ă mâ n t ul acesta, este slobod Arhiereului a ar ă ta
pent r u dân ş ii înc ă mai mult ă iubire de oameni, şi milostivire. Iar câ ţ i cu
neb ă gare de seam ă şi cu lenevire se poc ă iesc, şi socotesc că este îndest ul
spre poc ă in ţă a intra în Biseric ă dup ă ar ă tare împreu n ă cu cei ce cad, şi să
ias ă iar ăş i cu cei ce se catehise sc. Ace ş tia zic, plineasc ă , şi acei trei ani ai
ascult ă rii, şi acei zece ani întregi ai că derii. 123
122
Pentru aceasta Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul 2 pentru Preo ţ iei) zice aceste: „Nu se
cade dup ă m ă sura păcatelor să pune Păstorul şi cert ă rile. Ci să socoteasc ă, şi proeresul
pă că to ş ilor, nu cumva vrând a cârpi, pe cea rupt ă , mai ră u să o rup ă , şi silindu - se să
îndrepte ze pe cel că zut, mai mult să - l oboare. Că cei neputincio ş i dup ă proeresis (adică
dup ă mai- nainte alegere şi voin ţ a) de se vor certa câte pu ţ in pu ţ in, vor putea, de nu
des ă vâr ş it, dar m ă car în parte a se izb ă vi de păcate şi de patimi; iar dac ă deodat ă de va da
cineva toate cuviincioasele cert ă ri şi canonisiri, îi va lipsi şi de cea pu ţ in ă îndrepare, ce o
putea lua. Şi iarăşi: Multă în ţ elepciune trebuie să aibă pă storul, şi mii de Ochi, ca să vadă
din toate pă r ţ ile deprinderea sufletului. Pentru că precum unii, neputân d suferi asprimea
Canonului, se fac tari în cerbice, şi să rind cad în dezn ă d ă jduire. Aşa iarăşi dimpotriv ă, sunt
unii care pentru că nu au luat Canon potrivit p ăcatelor lor, se lenevesc, şi mai răi se fac, şi
se îndeamn ă a p ăcătui mai mult. Pentru aceasta în vreamea Patriarhului Luca, un Episcop
canonisind prea prea în pu ţ in ă vreme pe un osta ş , ce făcuse ucidere de bun ă voie, şi
dându - i în scris nevinov ăţ irea lui, s- a învinov ăţ it de Sinod pentru pogor ă mânt ul acesta
covâr ş itor, ce a făcut; iar Episcopul, a adus spre m ă rturie Canonul acesta al Sinodului
acestuia. Însă a auzit de la Sinodul acela, că Arhiereilor s- a dat voie să adaoge, sau să
împu ţ ineze cert ă rile Canoanelor, nu însă şi să facă covâ şitoare şi necercetat ă conpogorâre.
Apoi pe uciga ş ul osta ş Sinodul l- a supus cert ă rilor Canoanelor, iar pe Episcopul l- au
pedepsit cu oprirea Arhieriei întru atât a rânduit ă vreme.
123 Însemnea z ă că în Canonul acesta se p ă zesc acele dou ă ce marele Vasilie în Canonul al 3-

lea al să u le pomene ş te. „Adică obiceiul, şi forma, scump ă tatea, şi m ă rginirea. Obiceiul
adică, şi forma, sunt acei trei ani ai ascult ă rii, şi cei zece ai căderii. Iar scump ă tatea şi
mă rginirea sunt lacrimile, şi suferirea relei pă timiri, facerile de bine, şi de Obş te poc ăin ţ a
cea adev ă rat ă şi curat ă . Şi la cei ce au primit scump ă tatea, s- a făcut pogor ă mânt a împlini
113
CANON 13

Iar pentru cei ce c ă l ă toresc (din via ţ ă ) vec h ea ş i canonic ea s ca


lege se va p ă zi ş i acum, încât, de se c ă l ă tore ş te vreunul, de merind ele
cele mai de urm ă ş i prea de nevoie, s ă nu se lipsea s c ă . Iar dac ă cel
dezn ă d ă jduit, ş i poate s - a împ ă rt ăş it, va ră mâne iar ăş i între cei vii,
fie împreun ă cu cei ce se împ ă rt ăş esc de singur ă rug ă ciunea. Iar de
Obş te, ş i pentru oricare ar c ă l ă tori din (via ţ ă ), cerându - se a se
împ ă rt ăş i de Euharístie, Episcop ul cu cercetare împ ă rt ăş easc ă - l din
Prosf orá (Proaducere).

TÂLCUIRE

Dup ă ce Dumne z eie ş tii Pă rin ţ i ace ş tia rând uit despr e certare, şi cu ce
chip, şi în cât ă vreme se cuvine a fi neîmp ă rt ăş i ţ i cei ce s- au lep ă dat de
Hristo s, în Canonul acesta rând uiesc, că ci câ ţ i dintre unii ca ace ş tia, se
primej d uiesc s ă moar ă , la ace ş tia să se p ă zeasc ă şi Canoniceasc ă Lege.
(Care se socote ş te a fi Canonul 6 al Sinodului din Anghira, mai vechi fiind
decât acest 1 Sinod Ecumenic). Încât, oricare se va dezn ă d ă jdui spre
moar te, să nu se lipseasc ă de cea de să vâr ş it, şi mai de pe urm ă , şi prea
de nevoie Merind ă pentr u călă toria aceea şi înstr ă inarea, care este
împ ă rt ăş irea Dumne zeie ş tilor Taine 124 . Îns ă dac ă acesta ce s - a hot ă rât de
moar te, şi s - a împ ă rt ăş it cu Sfintele Taine, se va îns ă n ă to ş i iar ăş i, acesta
s ă stea numai cu cei Credincio ş i, şi s ă se roage împre u n ă , nu îns ă şi s ă se
împ ă rt ăş easc ă . Iar Valsamo n zice, că unul ca acesta, pentr u care vorbe ş te
Canon ul acesta, fiindc ă se afl ă în locul celor ce împreu n ă stau, pent r u
aceasta şi întru acela ş i iar ăş i i se poru nce ş te a r ă mâne. Iar de a fost în
locul ascult ă torilor, iar ăş i într u acela a r ă mâne. Şi în de Ob ş te, în Canonul
acela în care se afl ă fiecare când se primej d uia mai - nainte de împ ă rt ăş ire,
se cade a se întoarce iar ăş i la acela dup ă împ ă rt ăş ire. Şi pent r u ca s ă
zicem cu Canon cuprin z ă tor şi ob ş tesc, fie ş tec ă rui om (cre ş tin) adic ă ce
se primej d uie ş te spre moar te, şi cere a se împ ă rt ăş i cu Dumne z eiasca

numai cei trei ani ai căderii. Iar la cei ce aceasta nu au primit, nici un pogor ă mânt li s- au
făcut, ci li s- a poruncit să p ă zeasc ă to ţ i anii.” Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom
în voroava 14 la cea a doua către Corinteni zice, „Eu nu cer mul ţ imea anilor, ci îndreptare
sufletului. Aceasta dar arat ă, de s- au umilit cei ce au păcă tuit, de ş - au schimbat via ţ a, şi
iat ă s- au făcut tot. Iar încât aceasta nu este din prelungirea canonisirii nici un folos se
naş te. Căci şi la ranele cel trupe ş ti, nu căut ă m de s- au legat de multe ori, ci de le- au folosit
legă tura. Deci de le- au folosit în pu ţ in ă vreme, nu se mai lege; iar de nu, legi- să încă şi mai
mult de zece ani. Şi pân ă atuncea nu se dezlege, pân ă ce se va folosi ră nitul prin legă tur ă .
124 Scrie îns ă şi Dionisie al Alexandriei lui Favie trimi ţ ând „Că un credincios b ă trân ce se

numea Serapion, a fost jertfit idolilor, boln ă vindu - se greu şi trei zile fără glas fiind, întru a
patra zi pu ţ in împuternicindu - se, a chiemat pe nepotul să u, şi a zis să vin ă un Iereu. A
mers copilul la Presbiterul; şi era vreme de noapte. Sau întâmplat îns ă de a fost Presbiterul
bolnav, încât nu a putut să mearg ă . Şi fiindc ă eu (zice Dionisie) am fost dat porunc ă
Presbiterilor, ca să ierte a se împ ă rt ăş i cei ce se primejduiesc la moarte, mai ales dac ă
aceasta rugându - se o cer, pentru ca să moar ă şi să se duc ă din via ţ a aceasta cu bun ă
nă dejde. Presbiterul dar a dat copilului o pă rticică din prea Sfânta pâine, şi i- a zic că să o
ude, şi să o toarne în gura bă trânului, şi aş a făcând copilul, şi acela pu ţ in înghi ţ ind, îndat ă
şi- a dat duhul.” (Evsevie în Bisericeasca Istorie Cartea a 6- a cap 44). Încă şi Ilie Mitropolitul
Critului, scriind că tre oarecare Dionisie Monah zice: „Că dac ă cineva încă de pu ţ in ră sufl ă, şi
des ă vâr ş it nu a murit, îns ă este întru nesim ţ ire, şi nici a lua, nici a mânca poate, sau şi într -
alt chip, scuip ă ceea ce- i pun în gură , de este zic cineva aceste fel, se cuvine Presbiterul cu
luare aminte, să pecetluiasc ă buzele lui şi limba lui cu atingerea şi turnarea
Dumnezeie ş tilor Taine”.
114
Euharistie, Episcopul sau şi Duhovnicescul Pă rinte, cu cercare, s ă - l
împ ă rt ăş easc ă pe el cu Dumne z eie ş tile Taine.

CANON 14

Pentru cei ce se catihis e s c ş i au c ă zut, au socotit sfântul ş i marele


Sinod, ca, trei ani ei s ă fie ascult ă tori numai, dup ă aceasta s ă se roage
cu cei ce se catehis e s c. [Neoc e s are ea: 5; Laodice ea: 19; Vasilie: 20;
Timotei: 6; Chiril:5]

TÂLCUIRE
Catehu m e ni se nume sc de la Catihó, care se tâlcuie ş te, înv ăţ prin
cuvân t pe cei încep ă tori la Credin ţă . Fiindc ă se catehisea u ace ş tia, şi se
înv ăţ au Dogmele Dreptsl ă vitoar ei Credin ţ e. Îns ă se împ ă r ţ ea în dou ă
rân d uieli. Şi rânduiala cea întâi era mai îndeplinit ă , şi nume a a celor ce
pleac ă genunc hile, care primesc Credin ţ a, iar numai Botezul îl mai
întâr zia u. Pentr u aceea intra şi în Biseric ă , pân ă la rug ă ciunea celor ce se
catehisesc, dup ă Canonul 19 al Sinodului din Laodiceea, care rug ă ciune în
tain ă zicând u - se, şi vremea ei mâna Preotului punâ n d u - se asup r a lor, îşi
pleca genunc hile. Iar când se striha, câ ţ i sunte ţ i chema ţ i ie ş i ţ i, ie ş eau din
Biseric ă . Iar cea a doua rând uial ă era mai nedeplinit ă , şi se nume a a
ascult ă torilor. Care în Pridvor stân d că tre împ ă r ă te ş tile u ş i, ascultau
Dumne z eie ş tile Scripturi, şi dup ă ascultar ea Dumne z eie ş tii Evanghelii
ie ş eau, dup ă Vlastar, şi dup ă scoliast ul lui Armeno p ul la perilips ul
canoanelo r (partea 5 supr as crierea 3) care amân d o u ă rând uieli luminat se
vă d şi în închipuirea Bisericii care o am închipuit la sfâr ş itul c ă r ţ ii. Iar
Cardinalul Bona (Cartea 1 desp r e lucr ă rile Liturghiei) şi al ţ ii oarecare, pe
lâng ă aceste dou ă rând uieli, num ă r ă şi alte dou ă , de la Pă rin ţ ii Apuseni
aceste adunâ n d u - le. Şi acestea se numea u, una a celor pricep ă tori (pentr u
că cerea Botezul) şi alta a celor ale ş i. Care a ş a se ziceau, dup ă ce se
înscriau în catalogul celor ce abia aveau a se botez a. Pe care îi nume ş te
Capul al 7- lea al că r ţ ii a 8- a a Apostole ş tilor a ş ez ă mân t u ri lumina ţ i, şi
Chiril în Catehisirile sal. Iar ă Boteza ţ i Capul al 8- lea al aceleia ş i c ă r ţ i a
a ş ez ă mâ n t u r ilor. Pe ace ş tia îi pome ne ş te şi Canon ul al 6- lea al lui
Timotei. Acestea a ş a fiind zise, zice Canonul acesta: Câ ţ i catehu m e ni fiind
din rând uiala cea întâi şi mai deplinit ă , s - au lep ă dat de Credin ţă , s - a
p ă rut a fi cuviincios sfânt ului şi marelui Sinodului acest uia, trei ani s ă
stea în cea a doua, şi mai nedeplinit ă rând uial ă a celor ce se catehisesc, a
celor ce ascult ă în Pridvor, şi dup ă acei trei ani s ă se roage împreu n ă cu
cea întâi, şi mai deplinit ă rând uial ă a celor ce se catehisesc în lă untru în
Biseric ă . Cu drept a t e îns ă s- ar nedu m e ri cineva, pent r u ce Sinoadele a ş a
ceart ă pe cei ce se catehise sc, când p ă c ă tuiesc, iar marele Vasilie în
Canon ul 20 al s ă u zice: „şi de Ob ş te cele ce se face în via ţă de cel ce şi
catehise ş te nu se aduc la dare de seam ă .” Spre dezlegarea zicerii acesteia
împot riv ă ar ă tat ă , dup ă Zonara, că nu a zis marele Vasilie s ă nu se certe
cateh u m e nii, gre ş ind mai înainte de Botez. Că atuncea ar fi potrivnic
Sinodice ş tilor Canoane. Ci că p ă catele catehu m e nilor nu se aduc dare de
seam ă , adic ă la munc ă dup ă ce s - au boteza t ei. Fiindc ă s - au iertat prin
sfânt ul Botez, nu numai de câte, catehu m e ni fiind, au fă cut, ci înc ă , şi de
cele ce au fă cut mai - nainte de a se face catehu m e ni. Adic ă într u
necredin ţă fiind. Se ceart ă îns ă catehu m e nii, pent r u că şi ei, de ş i cu lucrul
nu în lă untr u Bisericii, nici cu lucrarea, m ă dul ă ri ale Bisericii, îns ă cu
pofta, şi cu îndur ar ea sufletului, şi cu puterea sunt în Biseric ă . Căci dup ă

115
Teologul (în cuvânt ul cel de sfântul Botez) sunt ace ş tia înaintea u ş ilor
bunei cinstiri; şi s - au z ă mislit în Credin ţă , m ă car de nu s - au n ă scut înc ă
prin Botez. Fiindc ă nici sunt dezn ă d ă jdui ţ i de toat ă n ă dejdea mânt uirii,
dac ă de nevoie vor muri nebote z a ţ i) precu m aceasta se arat ă din cuvântul
cel asup r a îngrop ă rii, ce face Dumne z eiesc ul Ambrosie că tre împ ă rat ul
Valentinian, ce a murit înc ă catehisind u s e. Deci Sinoadele pentr u aceasta
ceart ă pe cei ce se catehise sc, ca pe cei ce sunt acum ai lor, şi Credin ţ a o
au primit, şi cre ş tini se nume sc. Şi câte Legea le zice lor, ca unora ce sunt
în Lege le gr ă ie ş te dup ă Apostolescul Cuvânt. [ Romani 3, 19]

CANON 15

Pentru multa tulburare ş i gâlce vil e ce s - au f ă cut, s - a socotit


des ă vâr ş it a se ridica din mijloc obiceiul, cel ce afar ă de Apost ol e s c ul
Canon s - a aflat în oarecare p ă r ţ i. Încât din cetatea în cetate, a nu se
muta, nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac ă cine va dup ă
hot ă rârea sfântului ş i marelui Sinod, s - ar apuca a face ceva de acest
fel, s - au s - ar da pe sine ş i vreun ei lucr ă ri de acest fel, negre ş it se
strica lucrarea, ş i se va aş eza la Biserica, la care Episcop ul, sau
Presbiterul, sau Diacon ul s - a Hirotonisit. [Apstol: 14, 15; Sobor: 4, 6;
Antioh: 3, 21; Sardichia: 1, 16; Cartag: 57]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te acestea, s - a socotit de cuviin ţă a se r ă dica
din mijloc cu des ă vâr ş ire obiceiul, care în oarecare p ă r ţ i s - a izvodit afar ă
de a ş ez ă mâ nt ul şi legiuirea Apostolesc ul ui Canon (celui 14 adic ă , dar şi
celui al 15 - lea). Pentr u multele tulbur ă ri, şi gâlcevile cele între unii cu
al ţ ii ce călcarea aceasta s- au ur ma t. Că adic ă a nu trece dintr u o cetate
întru alta nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac ă cineva în urma
Canon ului acestuia al acestui sfânt Sinod, s - ar apuca a face una ca
aceasta şi s - ar muta dintr u o cetate întru alta. Mutarea aceasta ce o va
face, negre ş it se va surpa, şi Episcop ul, sau Presbiter ul, sau Diaconul se
va a ş eza la Biserica aceea, la care s - a hirotonisit. Fiindc ă nu numai
Episcop ul, ci şi Presbiterii, şi Diaconii, se cuvine a se hiroto nisi la Biserica
rân d uit ă , şi nu slobod, dup ă al 6- lea Canon al Sinodului 4 şi dup ă al 14 şi
15 Apostolesc.

CANON 16

Câţ i aruncându - se în primejdie, nici frica lui Dumn e z e u înaintea


Ochilor având, nici Biserice s c ul Canon ş tiind, se vor duce de la
Biserica lor Presbiteri, sau Diaconi, sau oricare, se cercet ea ză
[cuprind] în Canon; ace ş tia nicidecu m trebuie a fi primi ţ i la alt ă
Biseric ă , ci toat ă sila trebuie a li se face, ca s ă se întoarc ă la a loru ş i
Parohie. Sau, st ă ruind [n ă tângindu - se], se cuvin e a fi achinoni ţ i
(neîmp ă rt ăş i ţ i). Iar de ar îndr ă zni vreun ul a ră pi locul ce se cuvin e
altuia, ş i va hirotonisi în Biserica sa, neîn v oi n d u - se Episcop ului de la
care a fugit cel ce se cercet ea z ă în Canon, f ă r ă tă rie fie Hirotonia.

TÂLCUIRE
Canon ul cel mai de sus rând uie ş te ca iar ăş i s ă se a ş eze Presbiterii, şi
Diaconii la Biserica aceea întru care s - au Hirotonisit, iar acesta şi agrie
(adic ă nelucrar e) pune asupr a unora ca acestor a, de nu se vor îndu pleca a

116
se întoarce, zicând: Câ ţ i Presbiteri, sau Diaconi, sau cei împreu n ă
nu m ă ra ţ i în Canon, şi în Cler 125 , nici de Dumne ze u temâ n d u - se, nici
Canon ul Bisericii cunoscâ n d u - le (cel al 15 - lea Apostolesc adic ă )
aru ncân d u - se în primejdie se vor duce de la Biserica aceea la care s - au
hiroto nisit; ace ş tia, zic, nicidecu m se cuvine a se primi la alta (fă ră de
scrisori adic ă recoma n d ui t o a r e şi slobo zit oa re), ci trebuie a fi sili ţ i să se
întoarc ă la Bisericile lor. Iar de vor st ă rui în pisma lor, trebuie a fi
neîm p ă rt ăş i ţ i. Nu îns ă de Taine, nu de mirenii şi Credincio ş ii cei din
Biseric ă (Căci dup ă chipul acesta ar fi împot rivnic Canonul acesta celui al
15 - lea Apostolesc, care pe unii ca ace ş tia de la împ ă rt ăş irea cea cu
mirenii în Biseric ă nu - i scoate) ci de cei de o tagm ă cu dân ş ii
Simpres biteri şi Sindiaconi. Adic ă a nu Siliturghisi cu cei Ierosi ţ i, şi a
ră mânea argo ş i (nelucr ă tori). Iar de ar îndr ă zni vreun Episcopi a r ă pi cu
vicle ş ug pe str ă in Cleric al altui Episcop, şi al Hirotonisi pe el (poate în
mai mare treap t ă ) în Biserica sa, fă r ă a voi Episcopul Clericului, de la care
a fugit, fie fă r ă de t ă rie Hirotonia cea de acest fel. Cite ş te şi pe 15
Apostolesc.

CANON 17

Fiindc ă mul ţ i din cei certa ţ i (adic ă cuprin ş i) în Canon, pe lă comia


de averi, ş i urâtul câ ş tig vânând, au uitat Dumn e z e ia s c a scris oare ce
zice: „Argintul s ă u nu l- a dat în cam ă t ă ” [Psalm 14, 5]. Şi
împru m utân d, sute cer înapoi. Au îndreptat (au judecat cu dreptul)
sfântul ş i marele Sinod, ca de se va afla cine va dup ă hot ă rârea aceasta
luând dobân zi, din întrebuin ţ are, sau într - alt chip întrebuin ţ ând
lucrul, sau în jum ă tate de dobând ă cerând, sau m ă car altce va
izv o din d pentru urâtul câ ş tig, se va caterisi de Cliros ş i str ă in de
Canon va fi. [Apost ol: 44; Sobor 5: 10; Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20;
Vasilie: 14]

TÂLCUIRE
Multe Canoane opresc dobâ n zile banilor. Dar şi acesta, aceasta o
rân d uie ş te, zicând: fiindc ă mul ţ i Canonici, adic ă Clerici, iubind lăcomia de
averi şi urâtul câ ş tig, au uitat Psalmicescul cuvânt al lui David, cel ce zice,
argintul n- a dat în cam ă t ă , drept ul adic ă , cel ce voie ş te a lă cui în Muntele
cel sfân t al Domnul ui, adic ă în Cereasca Împ ă r ăţ ie. Ci împr u m u t â n d cel de
la dato r nicii lor se ia sute, adic ă zece lei la sut ă (care era dobâ n d a cea mai
grea decât celelalte). Fiind zic, că o fac aceasta Clericii, au judecat cu
drep t ul sfânt ul şi marele Sinodul acesta, că dac ă în urma Canonul ui
acestuia, s - ar afla vreun Cleric să ia dobân d ă , sau ca o nego ţ itorie
oarecare întrebuin ţ â n d lucrul, sau şi dup ă alt chip (voind adic ă a nu se
ar ă ta că el ia dobâ n d ă ) d ă banii s ă i la cei ce au trebuin ţă , îns ă se învoie ş te
cu dân ş ii s ă ia şi el parte din dobân d ă , şi din câ ş tigul banilor, numin d u -
se pe sine ş i, nu împr u m u t ă tor, ci p ă rta ş ). Deci ori care s - ar afla că face
aceasta, sau că cere jum ă tate de dobân d ă , sau vreun alt lucru aseme ne
izvode ş te pent r u urâtul câ ş tig. Unul ca acesta se va caterisi din Cler, şi se
va înstr ă ina din Canoniceasca rând uial ă . Cite ş te la 44 Apostolesc.

125 Canonici, şi în Canon cerceta ţ i, cu osebire se numesc Clericii, fiindc ă via ţ a şi mintea, şi
cuvântul lor, se povăţ uie ş te, şi se îndrepteaz ă dup ă Sfin ţ itele Canoane, cele Apostole ş ti zic,
Sinodice ş ti, şi Părinte ş ti. Canonici pe lângă aceş tia se zic şi Monahii, precum aceasta se vede
în multe Canoane, dar încă şi Monahiile, pentru aceasta ş i pricin ă Canonece se numesc;
fiindc ă mirenii, necanonisit, şi oarecum cu slobozenie petrec.
117
CANON 18

Au venit la sfântul ş i marele Sinod (ş tiin ţ ă ), c ă în oarecare locuri,


ş i cet ăţ i, Presbiterilor, Euharístia Diaconii o dau. Care nici Canonul,
nici obiceiul au predanisit, ca cei ce st ă pânire nu au prosf orá
(proaduc e), celor ce prosf or ea z ă se le dea Trupul lui Hristos. Şi aceia
s - a f ă cut cuno s c u t, c ă acum unii din Diaconi ş i mai înainte de
Episcop, se ating de Euharístie. Deci acest ea toate ră dice s e, ş i ră mâie
Diaconii întru m ă surile lor, ş tiind ei, c ă , a Episcop ului sunt slujitori,
iar decât Presbiterii mai mici. Şi s ă ia dup ă rânduial ă Euharístia dup ă
Presbiterul, ori Episcop ul dându - le lor, ori Presbiterul. [Laodiceea 20;
Sobor 6: 7] Dar nici a ş edea între Presbiteri s ă fie iertat Diaconilor. Că
afar ă de Canon, ş i afar ă de rânduial ă este cel ce f ă cea; iar dac ă unul
nu ar voi a se supun e, ş i dup ă hot ă rârile acest ea, încete z e de
Diaconie.

TÂLCUIRE
Pretutin d e n e se cuvine a se p ă zi buna rând uial ă , iar mai ales între cei
sfin ţ i ţ i, (adic ă Hirotonisi ţ i) pent r u aceasta şi Canonul acesta îndrep t ea z ă
un lucru ce fă r ă de rând uial ă se fă cea. Că zice, au venit la auzul sfântul ui,
şi marelui Sinodului acest uia, că în oarecare locuri, şi cet ăţ i, Diaconii dau
Dumne z eiasca împ ă rt ăş ire Presbiter ul ui, care aceasta nici vreun Canon în
scris, nici obicei nescris o a preda ni sit. A da adic ă Trupul lui Hristos
Preo ţ ilor celor ce- l Ierurghise sc pe el, Diaconii cei ce nu st ă pânire a- l
Ierurghisi (adic ă cu sfin ţ e nie a- l lucra). Pe lâng ă acestea înc ă şi aceasta s-
a vestit, că unii din Diaconi se împ ă rt ăş esc înainte de Presbiteri. Deci
toate nerân d uielile acestea să se ridice din mijloc, şi Diaconii s ă ră mâie în
hotarele lor, adic ă nici Euharístia s ă o dea preo ţ ilor, nici mai - nainte de
Preo ţ i să se împ ă rt ăş easc ă . Ştiind că a Episcopului sunt slujitori, precu m
şi însu ş i numele acesta însem ne a z ă : c ă Diacon va s ă zic ă slujitori. Iar
decât Preo ţ ii sunt mai josi ţ i şi mai mici, «Iar cel mai mic de cel mai mare
se Binecuvintea z ă » [Evrei 7, 7]. Precum zice Apostolul, şi nu pe dos.
Primeasc ă dar dup ă rând uial ă Dumne z eia sca Euharístie dup ă ce se vor
împ ă rt ăş i Presbiterii, dând u - o aceasta lor, sau Episcopul, sau (de nu va fi
de fa ţă Episcopul) Presbiter ul. Dar nici voie este Diaconilor a ş edea între
Presbiteri, fiindc ă aceasta este fă r ă rând uial ă şi afar ă de Canon. Că arat ă ,
că Diaconii ar fi de o cinste cu Presbiterii, care lucru nu este. Iar dac ă şi în
urma Canonului acest uia nu ar voi careva din Diaconi a se supu n e,
înceteze de Diaconia sa.

CANON 19

Pentru cei ce s - au f ă cut urm ă tori lui Pavel (Samosatelui), apoi au


n ă zuit la Catoliceas ca Biseric ă , sau pus hot ă râre a doua oar ă a se
boteza ei negre ş it. Iar dac ă unii în timpul trecut, s - ar fi rânduit în
Cler, de s - ar ar ă ta neprih ă ni ţ i ş i nemânji ţ i dup ă ce de al doilea se vor
boteza Hirotoni s e a s c ă - se de Episcop ul Catolice ş tii Biserici. Iar dac ă
certare i- ar afla pe ei neharnici, se cuvin e a se caterisi ei. Aş iş derea
înc ă ş i pentru Diaconi ţ e, ş i de Obş te pentru to ţ i cei cerceta ţ i
[num ă ra ţ i] în Canon, aceasta ş i închipuire se va p ă zi. Am pom e nit îns ă
pentru Diaconi ţ e care se num ă r ă în Schim ă ; fiindc ă nici vreo hirote si e
oarecare au, negre ş it între mireni s ă se num ere ele. [Apost ol: 47;

118
Sobor 1: 2; Sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [Sobor 4: 15;
Sobor 5: 14, 40; Vasilie: 44; Cartagina 5, 51, 135]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te pent r u cei ce s - au n ă scut în eresul lui
Pavel Samosate ului, iar dup ă aceasta au n ă zuit la Catoliceasca Biseric ă ,
zicân d că , Canon şi tip s - au dat ca negre ş it a doua oar ă s ă se bote ze
ereticii cei de acest fel (vezi îns ă că cu rea întreb ui n ţ a r e nume ş te Sinodul
Botez pe Botezul Pavlianí ş tilor, şi ală turân d u - l pe el cu Botezul nostr u, nu
cu însu ş i acela al lor, au întreb ui n ţ a t graiul acesta, adic ă a doua oar ă s ă se
boteze; şi vezi Prolegome n a Sinodului din Calcedon, fiindc ă nu se botea z ă
ei întocm ai ca şi cei Dreptsl ă vitori). Iar dac ă unii dintr - în ş ii s - au
Hiroto nisit Clerici mai - nainte de Drepsl ă vitor ul Botez, ne ş tiind Arhiereii
ce i- ar fi Hirotonisit, că sunt eretici, sau c ă au Hirotonisi ţ i în Clerul
Pavliani ş tilor. Ace ş tia zic dup ă ce a doua oar ă se vor Boteza în
Dreptsl ă vitor ul Botez, de se va vedea via ţ a lor neprih ă nit ă , şi nemâ njit ă ,
s ă se Hirotoniseasc ă de Episcopul Catolice ş tii şi Dreptsl ă vitoarei Biserici,
fiindc ă întâia Hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socote ş te
Hiroto nie. Căci cum este cu putin ţă cel ce nu este Botezat dup ă
Dreptsl ă vitoarea Credin ţă , a lua venirea Sfântului Duh, şi Darul şi
Hiroto nie? Iar cercetâ n d u - se de se vor afla nevred nici de Preo ţ ie, se
cuvine a se caterisi, adic ă a se scoate din Cler. Că cu rea întrebuin ţ a r e s -
au luat aici caterisirea de scoatere. Fiindc ă se caterise ş te chiar, cel ce s - a
ridicat mai - nainte la în ă l ţ imea Ierosirii şi a Clirosului. Iar ace ş tia ce nici
ca cum au luat Hirotonia, din care în ă l ţ ime se vor caterisi? Cu adev ă rat
nici din una. Sau poate că zice, a se caterisi din Preo ţ ia şi Clirosul
Pavliani ş tilor. Că precu m Botez au numit pe cel dup ă a lor rând uial ă
fă cut, a ş a au numit şi Cler pe cel al lor, şi prin urma r e caterisis; precu m şi
Canon ul al 8- le al celui din Laodiceea Cler nume ş te pe cel al
Montani ş tilor. Şi aceasta ce am zis pentr u b ă rba ţ i, trebuie a se p ă zi fă r ă
schimb ar e, şi la femei. Adic ă dac ă unele din femeile Pavliani ş tilor se vor fi
Hiroto nisit de Episcop Drept sl ă vitor Diaconi ţ e, ne ş tiind eresul lor, sau de
vor fi şi fost Hirotonisite în ceata Diaconi ţ elor cea a Pavliani ş tilor,
acestea, zic, să se Boteze a doua oar ă , şi de se vor ar ă tat vrednice de
Diaconie dup ă Botez, Hirotonisea sc ă - se Diaconi ţ e (şi vezi şi Canoanele 46
şi 47 Apostolesc, şi pe al 7- lea al Sinodului al 2- lea). Iar ceea ce adaug ă
Canon ul, zicân d: Am pomenit de Diaconi ţ e care se num ă r ă în shim ă ,
fiindc ă nici au vreo hirotesie, negre ş it între mireni s ă se nume r e ele;
m ă car că este cu anevoie de în ţ eles. Îns ă în ţ elegerea este aceas ta, că, am
pome nit îns ă osebit pentr u Diaconi ţ e, care la Pavliani ş ti avea shima
aceasta, adic ă slujba Diaconi ţ elor, că şi acestea, precu m şi ceilal ţ i Clerici
ai lor, ca ni ş te mireni se cuvine a se socoti. Pentr u c ă, precu m acia nu
aveau vreo hirotonie, lipsi ţ i fiind de Dumne zeiesc ul Dar, a ş a şi
Diaconi ţ ele cele ce erau la dân ş ii, numai shima (adic ă chipul) Diaconi ţ elor
aveau, iar hirotesie adev ă rat ă , şi de Dar d ă t ă toare nu aveau. încât, ca ni ş te
mirence se cade a se cunoa ş te şi ele dup ă botez, precu m era şi mai -
nainte.

CANON 20

Fiindc ă sunt unii care Duminica pleac ă genun c hile ş i în zilele


Cincize ci mii. Pentru a se p ă zi toate întru toat ă parichia (parohia) sau

119
socotit de sfântul Sinod, stând, Rug ă ciunile a se da lui Dumn e z e u .
[Sobor 6: 90; Petru: 15]

TÂLCUIRE
Obiceiurile cele de Apostoli, şi de Pă rin ţ i preda ni site, se cuvine de
Ob ş te a se p ă zi toate, de toate Bisericile, şi unele de unele num ai. Pentr u
aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te că, de vreme ce oarecare cre ş tini
pleac ă genunc hile (adic ă îngenu nc hin d) şi în ziua Duminicii, şi în zilele
cele du p ă Pa ş ti pân ă la Cincizecime (adic ă pân ă la Duminica Pogorârii
Sfântului Duh). Care lucru este afar ă de Canoane, şi necuviincios. Deci
spre a se p ă zi toate Apostole ş tile şi Pă rinte ş tiile Predanii, într u toate
Dreptsl ă vitoarele Biserici a toat ă lumea; dintre care una este, şi a nu pleca
genu nc hile în ziua Duminicii, şi întru toat ă Cincizecimea. A socotit de
cuviin ţă Sfântul Sinodul acesta, ca s ă - şi dea to ţ i cre ş tinii rug ă ciunile lor
lui Dumne z e u, în zilele acestea, nu îngenu nc hia ţ i, ci stând şi drep ţ i. Iar
Marele Vasilie, în capul 27 din cele pentr u Sfântul Duh care este Canon al
91 - lea s ă nu plec ă m genunc hile Dumineca şi în Cincizecime, ci şi
cuvân tul, şi pricinile le adaug ă pentr u care aceasta nu facem. Că
Duminica zice, stân d drep ţ i ne rug ă m 126 nu numai că într u dânsa
126 Pentru aceasta şi marele Vasilie (Cuvintele sunt ale lui Vlástar) alcă tuind foarte bine mai
mult decât to ţ i cur ăţ itoarele Rugă ciuni, „Care se citesc în ziua a cincizecea întru care
Sfântul Duh peste Ucenicii Domnului s- au pogorât, şi cu chip de rob şi cu plecarea
genunchilor au sfă tuit pe norod să le asculte, pentru ca să m ă rturiseasc ă cu chipul acesta
fireasca Stă pânie a Sfântului Duh, şi să arate, şi dup ă aceata că Duhul cel Sfânt este de o
Fiin ţă cu Fiul, căruia tot genunchiul se pleac ă, dup ă Apostolul. Acestea, zic, făcându - le, nu
au judecat a fi de cuviin ţă să se citeasc ă în ceasul al treilea al zilei întru care au venit
Sfântul Duh peste Sfin ţ ii Apostoli. Pentru că nu era de cuviin ţă , El care era tăinuitor şi
învăţă tor al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh, şi strice vechile Pronomii ale Duminicii,
care mari Taine şi socoteli cuprind, pe care însu ş i mai- nainte le- au înt ă rit, zic adic ă a nu
pleca genunchii Duminica. Pentru aceasta, ca să nu se facă aceast ă necuviin ţă , au rânduit a
se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii, când şi Duminica şi Cincizecimea se sfâr ş e ş te.
Pentru aceasta cei ce citesc Rugă ciunile acestea diminea ţ a, ră u, şi cu gre ş eală, şi afar ă de
Canoane fac. Iar de s- ar nedum eri cineva, pentru ce Apostolul Pavel a plecat genunche,
rugându - se în zilele Cincizecimi? Că în capul 20 al Faptelor este scris, că Pavel trecând prin
Efes, fiindc ă se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. Şi dup ă aceasta adauge,
acestea zicând: (Pavel adică) plecându - şi genunchele sale împreun ă cu to ţ i ei s- au rugat. Şi
iarăşi în urm ă torul cap 21 scrie însu ş i Luca: că mergând din Tir plecând genunchele pe
malul m ă rii ne- au rugat.” Dezlegarea este gata, că starea Bisericii atunci încă era ne
canonisit ă , şi oarecum era în pruncie, fiindc ă încă atuncea se punea Temeliile cele mai de
Căpetenie, şi nu luase săvâr şirea, nici toat ă am ă run ţ imea. Însemnea z ă îns ă, că Canonul
acesta nu zice pentru plecarile de genunchi, cele ce la noi mai în de Obş te metanii mari
(Care pentru să rutarea Sfintelor Icoane se fac, şi mai ales înaintea înfrico ş atelor Taine, nu le
opre ş te Canonul atât al 10- lea al sfântului Nichifor, nici Duminica, nici întru toat ă
cincizecimea, cât şi sfin ţ itele cânt ă ri ce zic, când, înaintea ta că dem celui ce te- ai sculat din
Mormânt. Şi când, Veni ţ i să ne închin ă m şi să că dem, înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. Şi
altele multe ca acestea. Am zis că plec ă rile de genunchi, cele ce se fac pentru sărutarea
Icoanelor nu se opresc. Fiindc ă pe cele ce se fac din obicei şi acesta le opre ş te, în acesta ş i
Canon zicând aş a: Trebuie pentru să rutarea celor Sfinte a pleca genunchele şi Duminica, nu
îns ă a face îngenuncherile cele din obicei. Precum în multe manuscrise Códice s- au scris.
Iar Dumnezeiescul Isaía acestea le opre ş te, că scriind că tre Teódora îi zice: Că de va face
îngenuncheri Duminică, şi în Cincizecime, unui pre greu Canon se supune. Şi sfântul Cálist
şi Ignátie Xantópul, asemene le opresc, zicând, dup ă oarecare Tainice, şi negr ă ite cuvinte.
Dar şi Tipícele pe metaniile cele mari le ridic ă din mijloc şi Duminica, şi Sâmbetele, şi în
toat ă Cincizecimea, şi cuvântul este, pentru că în aceste fel de că deri se cuprinde, şi
îngenuncherea cea oprit ă de Canoane). Nu zice, zic, Canonul pentru îngenuncherile cele de
acest fel, ci pentru îngenuncherea, dup ă care pe genunchi stând ne rug ă m, precum face în
seara sfintei Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Drept aceea de aici se încheie, că a ne ruga
în îngenunchia ţ i, nu este obicei Latinesc şi păgânesc; ci Bisericesc, şi Evanghelicesc.
Evanghelicesc, pentru că şi Domnul aş a s- a rugat; «Că plecându - şi Genunchile se ruga»
[Luca 22: 41]. Iar Apostolesc obicei, pentru că şi Pavel cu osebire aşa se ruga, precum am zis
120
împreu n ă cu Hristos ne - am sculat, şi sunte m datori a asculta cele de sus
şi Cere ş ti, dar şi pentr u că ziua Duminicii se vede oarecu m a fi asem ă nar e
şi închip uire a viitor ului veac, întru care adic ă to ţ i se vor afla scula ţ i.
Pentr u care şi încep ă toar e fiind aceas ta a zilelor, nu s- au numit de Moise
întâia, ci una. Care şi a opta este, însem n â n d pe cea cu adev ă rat a opta ce
are a fi dup ă sfâr ş itul veacului acestuia al ş aptelea. Şi în toat ă
cincizecimea împreu n ă stân d drep ţ i ne rug ă m, pent r u c ă aceasta este
aduc ă toare aminte de Învierea ceea ce se n ă d ă jduie ş te în veacul cel viitor,
ca prin chipul cel drept să mut ă m mintea noastr ă de la veacul de acum la
cel viitor. Unit cu marele Vasilie zice şi Dumne z eie sc ul Iustín în
întreba rea 115 hot ă râtor, că în Duminic ă genunc hi nu se pleac ă , fiind
semn ul Învierii, prin care cu Darul lui Hristos ne - am slobozie de p ă cat şi
din moarte. Iar în cincizecime nu plec ă m genunc hele, fiindc ă aceasta este
de o putere cu ziua Duminicii, dup ă cuvânt ul Învierii; şi că obiceiul acesta
a luat începu t din vremile Apostolilor, precu m zice fericitul Irinéu
mucenicul, care şi Episcop Lucdúnelor a st ă tut, în cuvânt ul cel pentr u
Pa ş ti. Înc ă împre u n ă m ă rturise ş te şi Dumne z eiescul Epifánie, că
îngenu n c h e r e nu se face în toat ă Cincizecimea. Acestea zic, şi sfin ţ it ul
Augustín în Epistolía cea că tre Ianuárie, şi Ironím împot riva
Luchiferiánilor, şi Dumne zeiesc ul Ambrósie şi Tertulián. Ci şi Canon ul 1
al lui Teófil hot ă r ăş te a se cinsti fiecare Duminic ă , şi a se pr ă zn ui. Fiindc ă
ea întâia este ca început de via ţă , şi a opta, ca o covâr ş itoare Iudaicescului
Sabatis m, adic ă în a zilei a ş aptea. Însem ne a z ă că Canonul 56 al Sinodului
din Cartagina zice, că între cele ce s - au cercat şi s- au ispitit în Niceea era
scris, să Liturghisesc ă Prebíterii posti ţ i; îns ă în Canoanele acestea ale
Sinodului din Niceea nic ă ieri una ca aceasta se afl ă .

PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL DOILEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al doilea Sinod [Sobor], s - a


fă cut în vremea marelui Teodosie, în anul 381, care şi 1 se zice al
Sinoadelor celor Ecumenice ce s - au fă cut în Consta n ti n ó p ol. Iar Pă rin ţ ii
cei mai însem na ţ i întru dâns ul au fost, Nectárie al Consta n ti no p ol ului,
Timotéi al Alexandríei, Melétie al Antiohíei, Chiríl al Ierusalím ului,
Grigórie Teológul, şi Grigórie Níssis, şi al ţ i mul ţ i Episcopi de la Ră să rit,
fiind la num ă r 150. Iar de la Apus nici unul au fost de fa ţă la acesta, nici
împers o a n ă Pápa Dámas, nici loco ţ iitor al lui, dar nici Epistolíe
Sinodiceasc ă se vede a lui la aceste Sinod 127 . În urm ă îns ă s - au unit, şi
mai sus. Şi iarăşi, «Pentru acesta plec genunchile mele, zice, către Tat ăl Domnului nostru
Iisus Hristos» [Efeseni 3:14]. Şi mai ales Iacov Fratele Domnului, a căruia, precum scrie
Metafrastul şi al ţ ii, i s- au umflat genunchile ca ale că milei, de desele îngenuncheri. Şi în de
Obş te Apostolii în Aşeză mânturile lor zic (Cartea 8, Cap 9 şi 15): Că Credincio ş ii plecând
genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei, şi în sfâr ş it este Bisericesc; pentru
că Sinodul al 6- lea în Canonul al 90- lea zice, că în seara Duminicii plecând genunchele
aducem lui Dumnezeu rugă ciune. Şi marele Vasilie (în cuvânt; al că ruia început este „Omul
dup ă chipul…”) scrie, că pentru aceasta în 7 Stări s- a împ ă r ţ it vremea rug ă ciunii, pentru ca
să se facă oarecare odihn ă la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rug ăciuni. Însă nu se
cade cineva totdeauna îngenuchiat a se ruga, ci şi stând, şi dup ă Canonul acesta şi dup ă
Evanghelia, ce zice: «Când sta ţ i rugându - vă…» [Marcu 11: 25]
127 Este vrednic ă de însemnat aceasta ce a urmat la Sinodul acesta, fiind surp ă toare

pă rutului Privilegiu al Papilor de acum al Romei, adică cum că Papii cu de la sine st ă pânire
adun ă Sinoadele cel Ecumenice . Că iat ă la acest de fa ţă Ecumenic, nu numai nu l- au adunat
Papa Dámas, dar nici însu ş i în persoan ă nu a fost, nici prin loco ţ iitori, nici prin Sinodiceasc ă
obiş nuit ă Epistolíe, şi cu toate acestea, ca adevă rat Ecumenic, to ţ i apusenii, şi atunci
împreun ă l- au m ă rturisit, şi acum împreun ă m ă rturisesc.
121
împreu n ă au hot ă rât la cele hot ă râte de Sinod, şi Dámas, şi toat ă
Apusean a Biseric ă , şi pân ă acum de Ecumenic Sindo îl prime ş te şi- l
m ă rtu rise ş te pe el. S- au aduna t îns ă acest Sinod mai întâi asup r a lui
Machedó nie, care hulea, că Duhul cel Sfânt este zidire a Fiului, iar prin
urmar e şi asupr a lui Apolinárie, şi Evnomiánilor, adic ă a Evdoxiánilor şi a
Saveliánilor, şi a Marchiliánilor, şi a Fotiniánilor 128 , şi în scurt toate
erésu rile le- au anate m a tisít, cele ce s - au fă cut în timpul st ă pânirii lui
Constán tie, a lui Iulian, şi a lui Válent împ ă ra ţ ilor celor dinaintea
Sinodului acest uia. Îndrep tâ n d Doxologia, şi închin ă ciunea Prea Sfintei
Treimi ce s - a fost schimba t de Ariéni 129 , au înnoit Dogma Sindului celui
din Nicéea ca pe o cu totul adev ă rat Ortodox ă (Dreptsl ă vitoare). Drept
aceea, pent r u ca s ă se arate că aceluia ş i sole ş te cu Sinodul din Nicéea, al
Símbol Credin ţ ei osebit nu a fă cut, ci pe al aceluia pu ţ in schimbâ n d u - l, şi
ad ă ugân d u - l cu aceasta: „A că ruia Împ ă r ăţ ie nu - i va fi sfâr ş it”, pentr u
eresul Hiliástului (mia ş ului) 130 Apolinárie, şi pe aceasta: „Şi într u Duhul
Sfânt; articului 8, mai pe larg ar ă tând u - l şi celelalte 4 articule pân ă la
sfâr ş it împlinind u - le într u acest chip neschim b a t l- a fă cut, precu m de
că tre to ţ i Dreptsl ă vitorii acum se cite ş te, şi precu m în Sinodul acesta al 2-
lea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adun ă rii Sinoadelor) şi întru a 5- a
Práctic ă a acestuia ş i. (Foaia 155 a aceluia ş i tom. Îns ă de ş i ad ă ugirile şi
schimb ă rile acestea, care acest al doilea sinod au fă cut în Símbolul celui
din Niceea, cu toate acestea, şi Sinoadele cel din urm ă , ca pe un Símbol,
pe cel a celui dintâi, şi pe cel al celui al doilea Sinod le- au primit. Iar
pent r u ce ad ă ugirile acestea le- au fă cut acesta, vezi la suptîn se m n a r e a
Canon ului al ş aptelea al Sinodului al 3- lea. Şi pe lâng ă toate acestea, şi pe
aceste 7 Canoane le- au a ş ezat, care privesc spre înt ă rirea şi buna
rân d uiala Bisericii, înt ă rite fiind ne hot ă rât de Canonul 1 al Sinodului al
4 - lea iar hot ă râtor de cel al 2- lea al celui al 6- lea şi de cel întâi al celui al
128
Despre fiecare din aceş tia vezi la subînsemna rea întâiului al acestui Sinod.
129 Că Ariénii, dar şi Imiariénii (jum ă tate Ariénii) şi Pnevmatom áhii (lupt ă torii Duhului) au
schimbat vechea şi obi ş nuita în Biserică Slavocuvântarea Prea Sfintei Treimi. Că în loc de,
Slavă Tat ălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, ziceau, Slavă Tatălui prin Fiul întru Duhul Sfânt, ca
cu osebirea prepozi ţ iilor, să facă rău cinstitorii osebirea fiin ţ ei, rânduielii, şi cinstei
Dumnezeie ş tilor Încep ă toarelor Fe ţ e ale Treimii celei Deofiin ţă şi de o Cinste. Pentru
aceasta şi Leóntie al Antiohíei, cel ce s- a scopit pe sine ş i, vă zând pe cei Dreptsl ă vitori că
pun la Fiul pe Şi, conjunc ţ ie (legă toare) iar de Ariéni, pe Prin, şi că la Sfântul Duh, cu tă cere
le treceau şi pe una şi alta, glăsuind numai sfâr ş itul, adică, şi în vecii vecilor. În tomul întâi
al Sinoadelor fa ţ a 247. Iar n vremea împ ă ratului Anastásie Dicópul (închizând în Africa
Bisericile Dreptsl ă vitorilor Trasmún d ul mai marele Arienilor Vandáli), şi că 120 de Episcopi
izgonind în Óstrovul Sardíniei, un Arian anume Várvar (iar dup ă al ţ ii, várvarul ce vrea să se
Boteze au auzit că), vrând a Boteza pe oarecine au zis, se Boteaz ă cutare, în Numele Tat ălui
prin Fiul, întru Duhul Sfânt; şi o minune! Îndat ă des ă vâr ş it s- a uscat Colimvítra. (Dosítei
foaia 446 din Dodecávivlion).
130 Mul ţ i am ă gindu - se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei, unde zice, că s- a închis şi s- a

legat satana o mie de ani, şi cum că Drep ţ ii şi cei au parte la învierea cea dintâi, au
împ ă r ăţ it cu Hristos o mie de ani, au nălucit ace ş tia, că dup ă ce se va face a doua Venire, şi
Obş teasca Judecat ă , au să împ ă răţ easc ă Drep ţ ii aici pe pă mânt împreun ă cu Hristos o mie
de ani, şi dup ă aceasta să se suie în Ceruri. Pentru aceasta şi miéşi unii ca ace ş tia s- au
numit. Şi dou ă cete de mié şi au st ă tut. Că unii din ei ziceau, că întru acea mie de ani au să
dobândeasc ă toat ă îndulcirea, şi trupeasca dezmierdare, ace ş tia erau cei de pe lângă Kirínth
ucenicul lui Símon vră jitorului în veacul 1 şi Marchianí ş tii în veacul 2. Iar al ţ ii ziceau că nu
vor dobândi îndulciri pă tima ş e, ci mai ales gânditoare, şi cuviincioase la oamenii
cuvânt ă tori, al că rora încep ă tori au fost Papías al Ierapóliei (Evsévie în Bisericeasca Istorie
cartea 3 cap 34) şi al ţ ii. De unde şi Apolinárie acest fel de mié ş i au st ă tut din ceata cea întâi,
precum de marele Vasílie se arat ă (în Epistolía 232) şi de Teologul (cuvânt 51) şi de Ieroním
(cartea 18 la Iasaía). Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos în Símbolul
Sinodului din Nicéea, Sinodul acesta acest cuvânt, împrum ut â n d u - se cu acesta, din ceea ce
a zis, Arhanghelul Gavriil către Fecioar ă: „Şi Împ ă r ăţ iei lui nu va fi sfâr ş it”.
122
7 - lea (vezi pe Dosítei fa ţ a 222 la Dodecávivlion).

CELE 7 CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL DOILEA


SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Au hot ă rât sfin ţ ii Părin ţ i cei aduna ţ i în Constantin óp ol a nu se


strica Credin ţ a Părin ţ ilor celor trei sute optspre z e c e, ce s - au fost
adunat în Nicéea Vitíniei, ci a ră mânea aceea dom nit oare, ş i a se
anatematicí toate eres urile, ş i cu deo s e bire cel al Evnomiánilor, adic ă
al Evdoxiánilor, ş i cel al Imiariéniloe [jum ă tate Ariéni], sau al
Pnev mat o m á hilor [lupt ă torilor Duhului]. Şi cel al Saveliánilor, ş i cel al
Marcheliánilor, ş i cel al Fotiniánilor, ş i cel al Apolinariánilor. [Sobor 2:
1; Sobor 6: 2; Cartagina 5]

TÂLCUIRE
Acest întâi Canon al acestui Sinod Dogmatise ş te, că ace ş ti 150 sfin ţ i
Pă rin ţ i, ce s- au aduna t în Consta n ti no p ol, au hot ă rât că Dreptsl ă vitoar ea
Credin ţă , adic ă Símbolul Credin ţ ei al celor trei sute opts p r e z ec e Pă rin ţ i ce
s - au adu na t în Niceea Viténiei, să nu se str ă mu te, ci s ă r ă mâie stator nic,
şi neschim ba t. Iar tot eresul s ă se anate m a tis eá sc ă . Şi mai cu deosebire s ă
se anate m a tis eá sc ă eres ul Evnomiánilor 131 , adic ă a celor ce se nume sc
Evdoxiáni, eresul Imiariénilor (jum ă tatea rieni) 132 , adic ă a Pnevmato m á hilor
(lupt ă torilor Duhului). Eresul urm ă torilor lui Savélie 133 . Eresul ur m ă torilor

131 Însemnea z ă că urm ă torii lui Arie dup ă Sinodul 1 din Niceea, în trei rânduieli s- au
împ ă r ţ it, dup ă Epifánie eres 73, 74 şi al ţ ii se numeau neasem ă na ţ i, pentru că ziceau pe Fiul
neasem ă nat întru toate cu Tat ă l, al că rora încep ă tor a st ă tut atât Evnómie al Galátiei care a
fost şi Episcop al Chizícului, şi care Boteza pe cei ce veneau la reasl ă virea lui întru o singur ă
afundare, cu picioarele fiind în sus, şi cu capul în jos. Bârfea îns ă că munc ă şi gheen ă cu
adevă rat nu este, ci numai pentru frică s- au îngrozit, şi împreun ă cu el Aétiul. Însă se
numeau Evnomiéni, şi Evdoxiéni, de la Evdóxiul asemenea cuget ă tori lui Evnómie, celui ce a
st ă tut şi Patriarh al Constantinopolului, şi pe Evnómie l- au Hirotonisit Episcop al
Chizícului.
132
Iar al ţ ii se numeau jum ă tate Arieni. Fiindc ă în jum ă tate se împ ă rt ăş eau din eresul lui
Arie. Care pe fiul îl ziceau că este întru toate asemenea, şi de o fiin ţă cu Tat ăl, zicerea îns ă
OMOUSIOS (adică Deofiin ţă) nu voiau a o primi, ca pe o mai înalt ă, şi cu toate că aceasta era
întrebuin ţ are, şi la Părin ţ ii cei din început şi mai- nainte de întâiul Sinod (vezi la
Prolegómena Sinodului 1); iar încep ă tor al acestora a fost, Vasílie cel din Anghíra. Din
partida aceasta a jum ă tatearienilor fiind Machedonie, a ridicat ră zboi şi asupra Dumnezeirii
Sfântului Duh, pe care şi acesta al 2- lea Sinod l- a osândit, de la care şi urm ă torii lui,
lupt ă tori de Duhul Sfânt s- au numit. Aceş ti ai treilea, nici Deofiin ţă ziceau pe Fiul, nici nu
deofiin ţă , prin mijlocul Arienilor, şi a jum ă tate Arienilor umblând.
133 Savélie cel din Lídia, şi din Ptolemaída a Pentápolei fiind Episcop, primind eresul lui Noít,

Smirnéanului, adică, dup ă Teódor, şi Epifánie, iar dup ă Augustin, Efisánului, atâta mult l- au
sem ă nat, încât cei ce îl bărfeau nu se mai numeau Noitiáni, ci Saveliáni de la dânsul. Şi zicea
el că Tat ă l, şi Fiul, şi Sfântul Duh sunt trei numiri ale uneia şi aceleia ş i fe ţ e, şi că dup ă
osebirile lucră rilor, când se nume ş te Tat ă, şi când Fiu, şi când Duh.
123
lui Markélie 134 . Eresul ucenicilor lui Fotinó 135 . Şi eresul ucenicilor lui
Apolinárie 136 .

CANON 2

Episcopii cei de pest e ocârmuiri, pe Bisericile cel afar ă de


hotarele lor s ă nu le bântuiasc ă , nici s ă tulbure Bisericile. Ci dup ă
Canoan e, Episcop ul Alexandríei, numai pe cele din Egipt
icono m i s e a s c ă . Iar Episcopii Ră s ă ritului, pe singur Ră s ă ritul s ă - l
ocârmuia s c ă . Pă zindu - se Protíile [Presvia] Bisericii Antiohiánilor, cele
în Canoanele celui din Niceea. ş i Episcopii ocârmuirii Asiatice ş ti, cele
ale Asiei numai s ă le ocârmuias c ă . Şi cei pontice ş ti, pe singure cele
pontice ş ti, ş i cei ai celei Trakice ş ti, numai pe cele ale Trekiei s ă le
icono m i s e a s c ă . Iar nech e m a ţ i Episcopi pest e ocârmuire, s ă nu
n ă v ă leas c ă la Hirotonie, sau la alte oarecare Iconomii Biserice ş ti.
Pă zindu - se îns ă Canonul cel mai - nainte scris pentru ocârmuiri, bine
ară tat este c ă cele ale fiec ă rei Epárhii Sinodul Epárhiei le va ocârmui,
dup ă cele hot ă râte în Niceea. Iar Bisericile lui Dumn e z e u cele ce sunt
între neam urile cele bárbare, trebuie a se icono m i si dup ă obiceiul
Părin ţ ilor ce au apucat a ţ inea. [Apost ol: 34, 35; Sinod 1: 6, 7; Sinod 3:
8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 20, 30, 39; Antiohia: 9; Sard: 3, 11, 12]

TÂLCUIRE
De vreme ce precu m m ă rturise ş te Socrát Cartea 5, cap 5, a lucra
peste hotar e mai - nainte se fă cea cu ne luare aminte pentr u goanele (ce
suferea Biserica) care lucru, precu m zice Teodorít, dup ă multa râvn ă îl
fă ceau şi fericitul Evsévie al Samosátelor. Pentr u aceasta pace ar ă tând u -
se în Catoliceasca Biseric ă , s- au a ş ezat Canonul acesta, care nici pentr u
singu ri Mitropoli ţ ii cei ne atârna ţ i pome ne ş te, precu m au tâlcuit
Valsamó n, nici pentr u singuri Patriarhii. Ci pentr u amân d o u ă p ă r ţ ile
împreu n ă dup ă Dosítei (foaia 233 pentr u cei ce au Patriar hit în Ierusalim)
ca fiecare dintre dân ş ii s ă iconomiseas c ă cele ce s - ar întâm pla în Eparhia
şi ocâr m uir ea sa, şi s ă nu n ă vă leasc ă în str ă in ă , şi s ă tulbure drept ăţ ile
Bisericilor. Ci dup ă Canoane (cel al 6- lea adic ă , şi al 7- lea al Sinodului
întâi, şi cu mult mai vârtos cele 34 şi 35 Apostole ş ti) cel al Alexandríei s ă

134 Markél era din Anghíra, a îmbr ăţ o ş at îns ă eresul lui Savélie. Şi nu numai om gol zicea pe
Hristos; ci şi bârfea că dup ă a doua judecat ă are a se lepă da Trupul Domnului, şi a se duce
întru nefiin ţă (dup ă Evsévie în Bisericeasca Istorie cartea 3 şi că prin urmare împ ă r ăţ ia lui
va avea sfâr ş it).
135
Fotinós cel ce se tră gea din Sírmion, ce a st ă tut Episcop Sirmíului acelea ş i cugeta
împreun ă cu Pavel Samosatéul, că nici pe Sfânta Treime o m ă rturisea, pe Dumnezeu,
numindu - l numai Duh Făcător al totului, iar pe Cuvântul numai rostitor, ca pe oarecare
organ mihanic <mecanic >, nici pe Hristos îl zicea Dumnezeu, ci om gol, care pe cuvântul
lui Dumnezeu, acel rostitor, l- au primit, şi şi- au luat estimea din Maria. (După Sozomen
Bisericeasca Istorie Cartea 4 cap 6). Despre aceasta vezi şi Canonul 7 al Laodíkiei.
136 Apolinárie cel ce a fost Episcop în Laodíkia Sírie. Primind eresul lui Arie celui ce pe lângă

altele zicea, şi că Cuvântul era în Trupul lui Hristos în loc de suflet. Şi dup ă Atanásie, şi
dup ă Epifánie. Că zicea, că Cuvântul a luat trup fără de suflet. Şi alt ă dat ă ru ş inându - se de
necuno ş tin ţ a sa, zicea, că a luat suflet, fără de minte îns ă, şi necuvânt ă tor, desp ă r ţ ind, dup ă
platonicé ş tii filosofi, pe suflet, de minte. Care zicea, că nu se cuvine să ne închin ă m unui
om purt ă tor de Dumnezeu. Către care întorcând dimpotriv ă Teológul Grigorie zicea: că se
cuvine să ne închin ă m nu unui trup purt ă tor de Dumnezeu, ci lui Dumnezeu purt ă torului
de om. Grigorie în Epistolía a 2- a către Clindónie. Tot el încă bârfea încă că şi Carnea
Hristos a avut - o din veac, ră u în ţ elegând zicerea aceasta, „al doilea Om din Cer”, şi că prin
urmare nu ar fi luat trup de carne din Fecioar ă, precum m ă rturise ş te marele Vasílie întru o
Epistolíe a sa.
124
icono misea sc ă pe singur e Enóriile (paróhiile) cele din Egipt (şi anu me
pome n e ş te pe al Alexandríei Sinodul, pentr u că Episcopul Alexandríei,
împreu n ă cu cei de pe lâng ă el, au lucrat, şi s - au Hirotonisit Máxim
Kínicul în Consta n tin o p ol, şi s- a lep ă dat marele Grigorie, de la
ocâr m uir ea, şi Enória sa). Iar Mitropoli ţ ii Ră să ritului, cele ale Ră să ritului;
p ă zin d u - se Pronómiile celui al Antiohíei, dup ă Canonul celui din Niceea
(al 6 - lea adic ă ) şi Mitropoli ţ ii Asiei, şi ai Pontului, şi ai Trakiei, să
icono misea sc ă num ai Epárhiile cele cuvenite lor. (Acestea îns ă s - au
rân d uit în urm ă s ă se Hirotonisea sc ă de cel al Consta n ti n o p ol ul ui, dup ă
Canon ul 28 al Sinodului 4.) Porunce ş te îns ă pe lâng ă acestea, c ă şi
Patriar hii împreu n ă şi Mitropoli ţ ii, s ă nu sar ă peste ocâr m uirile, şi
Epárhiile lor pentr u ca să Hirotonisea sc ă , sau alte Biserice ş ti iconomii s ă
s ă vâr ş easc ă între ale celorlalte Enórii, fă r ă a fi chema ţ i. Şi cum că, ale
fiec ă rei Epárhii a Mitropoli ţ ilor Biserice ş tile pricini, ori alegerile, ori
Hiroto niile, ori cert ă rile, ori dezleg ă rile, şi celelalte de acest fel, le va
icono misi Sinodul Epárhiei. Iar a fiec ă reia ocâr m uire a Patriar h ului,
Sinodul ocârm uirii va ocâr m ui iconomiile cele de acest fel, precu m a
hot ă rât Sinodul cel din Niceea (în Canonul 6), că aseme ne a sunt cei ce au
zis cel din Niceea, nici un Episcop s ă se fac ă fă r ă socotin ţ a Mitropolitului,
cu aceasta ce zice şi acesta, că cele ale fiec ă rei Epárhii, Sinodul Epárhiei (a
Mitropolitului adic ă ) le va ocâr m ui. Iar Bisericile lui Dumne ze u cele ce se
afl ă între neam u rile bárbar e, la care, sau nici atâ ţ ia mul ţ i Episcopi se afl ă ,
încât ar fi destui spre împlinire de Sinod, ori ar fi nevoie a merge acolo
vreun Episcop ales pentr u a înt ă ri pe cre ş tini în Credin ţă . Aceste Biserici,
zic, se cuvine a se iconomisi dup ă obiceiul Pă rin ţ ilor cel ce a apucat a se
ţ ine. Adic ă se cuvine Episcopii cei cu apropiere de loc, şi mai vrednici de
cuvân t să mearg ă la dâns ele, pent r u ca s ă plineasc ă lipsurile Sinodului
celui de loc. Care, de ş i este afar ă de Canoane lucrul, îns ă pent r u nevoie l-
a iertat Sinodul. Cite ş te 34 şi 35 ale Apostolilor, şi 6 al celui 1.

CANON 3

Episcopul îns ă al Constantin op ol ului, s ă aib ă pronó miile (pres vía)


cinst ei, dup ă Episcopul Romei, pentru c ă ea este nou ă Rom ă .

TÂLCUIRE
Canon ul cel mai de sus de Ob ş te pentr u Patriar hi (şi mai ales pent r u
al Alexan dríei, şi al Antiohíei) şi pentr u Mitropoli ţ i a rând uit, iar acesta cu
deosebire pentr u al Consta n ti n o p ol ul ui rând uie ş te, şi zice, că Patriar h ul
Constan ti no p olul ui să aib ă pronó miile cinstei dup ă Papa şi Patriar h ul
Romei. Fiindc ă Constan ti no p olul este şi se nume ş te Roma nou ă . Iar
prepo zi ţ ia, Dup ă , nu aici urma vremii, precu m zic unii împreu n ă cu
Aristín, dar nici pogorâr e şi mic ş orare, precu m nu drept a tâlcuit Zonara
(fiindc ă cel al Alexandríei este dup ă cel al Consta n ti no p ol ului, iar dup ă al
Alexan d ríei, al Antiohíei, şi dup ă al Antiohíei, al Ierualim ul ui, dup ă
Canon ul 36 al Sinodului 6, vor fi patr u feluri de pogorâri de cínsti. Şi prin
urmar e cinci osebite cínsti, una decât alta mai nalt ă . Care lucru împotrivit
la toat ă Catoliceasca Biseric ă , şi singur primit Latinilor şi Latino -
cuget ă torilor), ci însem ne a z ă potrivire în cinste, şi în rând uial ă . Dup ă care
unul este întâiul, iar altul al doilea. Potrivire în cinste adic ă , pentr u că
Pă rin ţ ii cei din Calcedón, prin Canonul 28 zic, că ace ş ti 150 Episcopi
pro nó miile cele de o potriv ă ale celui al Romei cei vechi, le- au dat celui al
Romei cea nou ă . Şi cei aduna ţ i în Trúlla prin Canonul 36 zic, de o potriv ă

125
pro nó mii cu cel al Romei s ă dobâ n de a sc ă cel al Consta n ti n o p ol ul ui. Iar în
rân d uial ă , pentr u că şi aceia, şi ace ş tia în Canoanele lor al doilea dup ă cel
al Romei zic, pe al Consta n ti no p ol ului. Nu al doilea cu cinstea, ci al doilea
cu orân d uiala cinstei. Că ci dup ă firea lucrurilor, cu neputi n ţă este a se
afla dou ă oarecare întocm ai fiind şi întâi şi al doilea zicân d u - se între
sine, fă r ă de rând uial ă . Pentr u aceasta şi Iustinian în Neara 130 ce se afl ă
în Cartea 5 din Vasilicále Titlul 3. Pe cel al Romei, îl zice întâi, iar pe al
Constan ti no p olul ui că are a doua rând uial ă dup ă cel al Romei. Îns ă
însem n ea z ă că, fiindc ă Zonara tâlcuind Canonul, adaug ă legiuirea aceasta
a lui Iustinian, este ar ă tat că mic ş orarea şi pogor ârea ce o au zis mai sus a
celui al Constan tin o p ol ul ui, că tre cel al Romei, o au zis num ai dup ă
rân d uiala cinstei, şi nu chiar dup ă cinste. Dup ă care şi întru isc ă lituri, şi
întru ş ederi, şi întru pome nirile numelor lor, unul este întâi, iar cel ă lalt
este al doilea. Unii îns ă zic, că Canonul numai cinstea o d ă celui
Constan ti no p olul ui, iar în ur m ă trebuin ţ a ceea ce silea i- au dat lui şi
st ă pânire de a Hirotonisi pe Mitropoli ţ ii cei din Asia şi din Pont, şi din
Trakia. Iar Sinodul cel din Calcedón în Epistolia cea că tre Léon zice, că din
vechi obicei, avea el acest fel de st ă pânire de a Hirotonisi; şi nu numai l- a
adeverit Canonul 28 al acestui al 4- lea Sinod. Cite ş te şi cel 28 al 4.

CANON 4

Despre Máxim chínicul, ş i despre nerânduiala lui f ă cut ă în


Constantin op ol, încât nici Máxim Episcop sau a se face, sau a fi, nici
cei de dânsul Hirotoni ţ i în orice treapt ă de Cler. To ţ i desf ă când u - se,
ş i cei de pe lâng ă dânsul, ş i cei de dânsul s - au f ă cut.

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te că Máxim acesta 137 cu totul s ă nu se
socoteasc ă că s - a fă cut, sau că este Episcop. nici cei de dâns ul Hirotoni ţ i
în oricare treapt ă , cu totul s ă nu se socotea sc ă că s - au Hirotonit. Fiindc ă
toate s - au desf ă cut, atât cea a lui afar ă de hotar ă , şi afar ă de Canoane
fă cut ă de Egipteni hirotonie, cât şi hirotoniile cele de dâns ul fă cute de
dân s ul altora.

CANON 5

Precum Tomul Apus en ilor, am primit ş i pe cei din Antiohia care


m ă rturise s c o Dumne z e ire, a Tat ă lui, ş i a Fiului, ş i a Sfântului Duh.
[Sinod 2: 1; Sinod 6: 1, 2; Cartagina: 1]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta osebit este şi particular, că zice, că precu m am primit
tomul Apusenilor, adic ă hot ă rârea ceea ce adeverea z ă pe Sfântul Símbolul
137Máxim acesta a fost Egiptean, cu rânduiala filosof kínic (cânesc <câinesc >),
împrietenindu - se cu Teologul Grigorie în Constantinopol, s- a catehisit de dânsul şi s- a
botezat, şi dar s- a num ă rat în Cler făcându - se apă ră tor cuvântului Deofiin ţă . Îns ă în urm ă
vrăş m ăş uind scaunul Constantinopolului, a trimis bani că tre Petru al Alexandríei, şi acela a
trimis pe oarecare şi l- au Hirotonit Episcop al Constantinopolului în casa oarec ă rui fluierar,
dup ă Grigorie ucenicul Teologului, care i- a scris via ţ a. Iar Teodorít, şi Sozómen zic, că
venind în Vizántia Episcopii Egipteni împreun ă cu Timotéi al Alexandríei, au furat
Hirotonia, şi au aş ezat pe Máxim Episcop al Cosntantinopolului. Văzând îns ă Sinodul
necuviin ţ a, pe dânsul l- au caterisit, şi hirotoniile cele de el făcute le- au stricat. Şi fiindc ă
Máxim acesta s- a ară tat că cuget ă cele ale lui Apolinárie, s- a anatematisit încă de către
Sinod.
126
Pă rin ţ ilor celor din Niceea, şi anate m a tise ş te pe to ţ i cei ce cuget ă din
potriv ă , pe care Símbol l- au a ş ezat Apusenii Pă rin ţ i cei ce s- au aduna t în
Sardíki 138 . Aş a asemene a am primit şi hot ă rârea Credin ţ ei celor ce în
Antiohía s- au adunat 139 . Care m ă rturisesc o Dumne zeir e a Tat ă lui, şi a
Fiului, şi a Sfântului Duh, potrivit adic ă cu Pă rin ţ ii cei ce s- au aduna t în
Niceea.

CANON 6

De oarece mul ţ i Bisericea s ca bunarânduial ă voind a o tulbura ş i a


o ră sturna, cu vr ă jm ăş easc ă pl ă cere, ş i cu clev etiri, pricini oarecare
pl ă smuie s c, asupra Dreptsl ă vitorilor Episcopi celor ce icono m i s e s c
Bisericile, nimic alta, f ă r ă numai a mânji num ele Iereilor, ş i tuturor
popoarelor celor pa ş nice apucând u - se a face. Pentru aceasta au
pl ă cut Sfântului Sinod al Episcopilor celor ce împreu n ă au venit în
Constantin op ol, ca nu f ă r ă cercetare s ă se apropie prih ă nitorii, nici
tuturor a se da voie s ă aduc ă prih ă nirile asupra celor ce icono m i s e s c
Bisericile, nici îns ă pe to ţ i a- i opri. Ci dac ă cine va, a sa oarecare pâr ă ,
adic ă însu ş itoare ar aduce asupra Episcop ului, c ă s - a asuprit, sau
altcev a afar ă de dreptate de dânsul a p ă timit. Pentru ni ş te prih ă niri ca
acest ea a nu se cerceta, nici fa ţ a prih ă nitorului, nici religia. Că trebuie
cu tot chipul, ş i ş tiin ţ a Episcop ului a fi slobod ă , ş i cel ce zice c ă s - a
nedrept ăţ it, ori de care Religie de ar fi, s ă - ş i afle drepturile. Iar de ar
fi Bisericeas c ă pâra ceea ce se aduce Episcopului, atunci trebuie a se
cerceta fe ţ ele pârâtorilor pârâtorilor. Că mai întâi ereticilor s ă nu le
fie slobo d a face pâri asupra Dreptsl ă vit orilor Episcopi pentru lucruri
Biserice ş ti. Eretici îns ă zice m pe cei de dem ult lep ă da ţ i de la Biseric ă ,
ş i pe cei mai în urm ă de noi anatematisi ţ i. Iar pe lâng ă ace ş tia, ş i pe
cei ce se fac a m ă rturisi credin ţ a cea s ă n ă toas ă , dar s - au rupt ş i
împotriva Canonice ş tilor no ş tri Episcopi împreun ă se adun ă . Iar apoi
138
Pricina pentru care s- a făcut Tomul acesta, ca în scurt să zicem este aceasta. Fiindc ă au
aflat Constántie şi Cónsta Împă ra ţ ii, că cei de pe lângă Evsévie tulbur ă Biserica, şi cum că au
caterisit pe marele Atanásie, şi pe Pavel al Constantinopolului, au poruncit să se adune
Sinod în Cetatea Sardíkie cea Iliricéasc ă , atât de Apuseni Părin ţ i, cât şi de Răsăriten. Deci
Răsăritenii mergând la Sinod din Filipúpoli au scris Apusenilor să nu pue împreun ă să şad ă
în Sinod pe Atanasie şi pe Pavel ca pe niş te caterisi ţ i; că aceş tia erau vrăş ma ş i Cuvântului
Deofiin ţă . Iar Apusenii au scris dimpotriv ă, acestora, că nu- i cunosc pe ei caterisi ţ i, sau
greş i ţ i. Acestea auzindu - le Răsăritenii, s- au dus de la Sinod, şi s- au întors în Filipúpoli. Iar
Apusenii singuri ră mânând, au săvâr ş it Sinodul; desvinovâ ţ ind pe Atanásie şi pe Pavel,
adeverind îns ă şi Credin ţ a cea din Sinodul Niceeii, nimic ad ă ugând sau scă zând. Deci
aceast ă ară tare şi adeverire a Credin ţ ei, o nume ş te Canonul acesta, Tom al singuri
Apusenilor, nu şi al Răsă ritenilor, fiindc ă ei s- au dus.
139 Socrat în Cartea 2 cap 10 poveste ş te că cei de pe lâng ă Evsévie al Nicomidiei, în Sinodul

Antiohíei, cel adunat în vremea lui Constantin, nici cât de pu ţ in nu au prih ă nit Credin ţ a cea
din Niceea, ci dup ă alt ă ţ es ă tur ă şi grăire au alcă tuit hot ă rârea Credin ţ ei, în care se vă d cum
că m ă rturisesc o Dumnezeire a Tat ă lui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Care Credin ţă acolo la
Socrat st ă. Deci aceast ă hot ă râre a Credin ţ ei, zice Canonul acesta, că o a primit Sinodul;
(mă car că cu vicleş ug aceasta s- a alcă tuit mai întâi de Evseviáni ca câte pu ţ in pu ţ in, să trag ă
pe cei mul ţ i la socoteala Ariánilor, precum la acela ş i loc zice însu ş i Socrat) care hot ă râre şi
Tom, şi Teodorít Cartea 5, Cap 9 o nume ş te. Că în Epistolía cea Sinodiceasc ă, ce Sinodul
acest al Doilea o trimite Romanilor, pomene ş te de aceasta, zicând aş a: „Deci cele ale
Credin ţ ei care de noi fă ră de sfială se propov ă duie ş te ca în cuprindere sun acest fel; despre
şi mai pe larg se pot pov ăţ ui sufletele cu Tomul cel din Antiohia care s- a făcut de Sinodul
cel adunat acolo poftind a se bine noroci; şi cu cel ce în anul trecut s- a alcătuit de Sinodul
Ecumenic cel în Constantinopol adunat, în care credin ţ a mai pe larg o am m ă rturisit. Deci
precum Canoanele cele 25 a celui din Antiohía s- au primit, aş a şi hot ă rârea Credin ţ ei de
mai sus a aceluia ş i dreapt ă fiind, (deşi cu vicleş ug făcut adică) de Sinodul acesta al 2- lea s-
au învrednicit primirii.
127
ş i cei care ar fi osândi ţ i de Biseric ă , pentru oarecare pricini, sau
achin ó ni ţ i (lep ă da ţ i de la împ ă rt ăş ire) sau din Cler, ori din mirenea s ca
rânduial ă , nici acest ora s ă le fie slob od a prih ă ni pe Episcop, mai
înainte de a se dezbr ă ca de vino v ăţ ia lor cea dintâi. Aş iş derea ş i cei
ce sunt sub prih ă nire mai vech e; s ă nu fie prih ă ni ţ i mai înainte la
prih ă nirea Episcopilor, sau altor Clerici, mai întâi de a se dove di pe
sine ş i nevin o v a ţ i de vino v ăţ iile cele pus e asupra lor. Îns ă dac ă
oarecare nici eretici fiind, nici achinóni ţ i (neîmp ă rt ăş i ţ i), nici osândi ţ i,
nici mai - nainte prih ă ni ţ i pentru oarecare gre ş ale, ar zice c ă au
oarecare Bisericea s c ă pâr ă asupra Episcop ului; ace ş tia porunc e ş te
sfântul Sinod, mai întâi a- ş i înf ăţ o ş a pârile înaintea tuturor
Episcopilor Epárhiei, ş i înaintea acelora s ă v ă deas c ă vino v ăţ iile
Episcop ului celui ce ar fi în oarecare pricini. Iar de s - ar întâmpla a nu
putea Eparhió ţ ii spre îndreptarea pârilor celor ce s - ar aduce asupra
Episcop ului, atunci ei s ă vin ă la un mai mare Sinod al Episcopilor
ocârmuirii aceleia, care împreun ă se vor chema pentru prihana
aceasta, ş i s ă nu înf ăţ o ş ez e mai întâi pâra, pân ă ce ei nu vor da în
scris c ă se vor certa cu întoc mai primejdie însu ş i, dac ă se vor dove d i
întru rânduiala lucrurilor c ă clev et e s c pe pârâtul Episcop. Iar dac ă
cine v a def ă imând acest ea ce s - au socotit dup ă cele mai sus ar ă tate, ar
îndr ă zni, ori împ ă r ă te ş tile auzuri a le tulbura, sau judec ă toriile
boierilor lume ş ti, sau Sinodul Ecumenic a tulbura, pe to ţ i Episcopii
ocârmuirii necin stin d u - i, unul ca acesta nicidecu m întru prih ă nire s ă
fie primit, ca unul ce a oc ă rât Canoanele, ş i Bisericea s ca
bunarânduial ă o au v ă t ă mat. [Apsot ole s c: 74; Sinod 4: 9, 17, 21;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 36, 96, 105, 134, 137, 138, 139;
Anghira: 12, 14, 15]

TÂLCUIRE
Acestea zice Canonul acesta. De vreme ce mul ţ i, vrând a tulbur a
buna rânduial ă a Bisericii clevetesc vră jm ăş e ş te pe Drept sl ă vitorii
Episcopi, neispr ă vind alta din aceasta, fă r ă num ai s ă nu întine numele
celor Preo ţ i ţ i, şi să tulbure popoa r ele. Pentr u aceasta au socotit de
cuviin ţă Sinodul acesta, ca nici to ţ i prih ă nitorii Episcopilor s ă se
primeasc ă , nici iar ăş i to ţ i s ă nu se primeasc ă . Ci dac ă prih ă nirile vor fi
particulare, numai pagub ă de bani purtâ n d, adic ă de va prih ă ni cineva pe
Episcop ul, că l- a nedre p t ăţ it, sau c ă la asup rit, luând u - i toate lucrurile
mi ş c ă toare, sau nemi ş c ă toare, la acestea nu trebuie a se cerceta fa ţ a
pârâto r ul ui, nici Religia lui, ci ori de ce Religie ar fi el, se cuvine a se primi
şi a- şi lua drept ul s ă u. Iar de vor fi pârile învinov ăţ itoar e care pot adic ă
s ă - l pogoare din treap ta sa. În ce fel este furarea celor Sfinte, Sfin ţ ita
lucrare cea afar ă de hotare, şi altele. La acestea se cuvine a se cerceta
pârâ ş ii, mai întâi adic ă a nu fi eretici, gre ş ind din Dogme, atât cei ce din
vechime s- au anate m a tisit de Biseric ă , cât şi cei din nou acum de că tre
noi. Iar al 2- lea a nu fi schis m a tici 140 . Adic ă desp ă r ţ i ţ i de Biseric ă , pent r u
oarecare obiceiuri vindec ă toare, dup ă Canonul 1 al marelui Vasilie, şi
împot riva Canoanelor, adic ă a celor Drepsl ă vitori, şi dup ă Canoane fiind
Epsicopii Catolice ş ti, ei împreu n ă se adun ă în deosebi. Al treilea, a nu fi
ori des ă vâr ş it rup ţ i de la Biseric ă pentr u oarecare gre ş ale ale lor, ori
140Pentru aceasta şi marele Atanasie, în dezvinov ăţ itorul ră spuns ul să u că tre monarhul zice
acestea. Melitiani sunt pârâ ş ii, cu totul nu se cuvine a se crede. Că schismatici, şi vrăjma ş i ai
Bisericii s- au făcut, nu acum, ci de la fericitul Petru, cel ce şi Mucenic s- a făcut. Iar pentru
ce eretici pe schismatici, şi osebit aduna ţ i i- au numit Canonul. Vezi a doua subînsem nare a
întâiului Canon al marelui Vasilie.
128
vremelnice ş te desp ă r ţ i ţ i de Clerici, sau de mireni. Dar şi acei ce atunci au
apucat, a se pârî de că tre al ţ ii, nu sunt primi ţ i la pâra Episcopului, sau
altor Clerici mai - nainte de a se dezvinov ăţ i pe sine ş i, de vinov ăţ iile cele
ce s- au adus asupr a lor. Îns ă dac ă cei ce pâr ă sc pe Episcopul întru aceste
Biserice ş ti, şi învinov ăţ itoare prih ă ni, vor fi slobo zi de toate meteh n ele
cele mai sus în ş irate, por unce ş te Sfântul Sinod, că ace ş tia, mai întâi s ă
înf ăţ i ş eze vinov ăţ iile pârât ului Episcop înainte Sinodului a tutur o r
Episcopilor Epárhiei aceleia. Iar dac ă Sinodul Epárhiei nu poate îndrep ta
acest fel de pricin ă a vinova ţ ilor, atunci pârâ ş ii s ă apelarisea sc ă judecata
la Sinodul cel mai mare al Episcopilor ocâr m uirii 141 ; şi acolo s ă ia sfâr ş it
pricina. Îns ă fiindc ă în Cartea 60 din Vasilicale, titlul 26 cap 6 s- a scris,
că oricare s- ar ar ă ta vânz ă tor, şi mincinos în pârile ce va face la vinov ăţ ie
de pedea p s ă , s ă ia pedea p s a aceea ce o ar fi luat pârât ul. Pentr u aceasta
urmâ n d Canonul acesta politice ş tii legii acesteia adaoge, că, cel ce pâr ăş te
s ă nu înceap ă pârile, de nu va da mai întâi în scris fă gă duin ţă , că va primi
întocmai osând a, ce o ar fi primit Episcopul fiind pârât cu drept ul, şi cu
adev ă rul, de se va dovedi că cu nedre p t a t e şi cu clevetire l- a pârât. Iar cel
ce va def ă ima acestea, şi necinstin d pe to ţ i Episcopii ocâr m uirii, ar
îndr ă zni a apelarisi judecata sa la Împ ă rat ul 142 , sau la jude ţ u ri de boieri
lume ş ti, sau să fac ă Sinod Ecumenic 143 , unul ca acesta cu totul să nu fie
141
Numele ocârum uirii multe însemn ă ri are, cât în lucrurile cele Biserice ş ti. 1. Că
însemneaz ă pe Episcopia şi lăcuirea fiecă rui Episcop, dup ă Canonul 62 al Sinodului din
Cartagina; 2. Pe Epárhia Mitropolitului dup ă Canonul 28 al Sinodului al 4- lea; 3. Epárhiile
multor Mitropoli ţ i care se află întru o ocârmuire dup ă Canonul acesta al 6- lea al Sinodului
al 2- lea; 4. Enoría fiecă rui Patriarh, precum se zice în multele locuri ale Practicalelor
Sinoadelor, precum în cele ale Sinodului din Efés. „Sântul Sinod al Răsăritenei ocârmuiri.” Şi
5. „Enoríile a doi sau a trei Patriarhi împreun ă ” Precum s- a zis întru cel al 7- lea. Ioan, şi
Toma loco ţ iitorii ai Răsă ritenei ocârmuiri, la al Antiohíei adică, şi al Ierusalimului. Acestea
aş a zicându - se, Sinodul ocârmuirii dup ă 1 şi 2 însemnare niciodat ă se zice. Iar dup ă cea a
4- a şi 5- a mai ales se zice. Şi din vechi, şi pân ă acum se lucra, şi se lucreaz ă . Iar dup ă cea a
3- a se lucra din vechime dup ă Canonul acesta al Sinodului, şi dup ă 9 şi 28 al Sinodului 4,
iar dup ă Sinodul au încetat de a se lucra Sinodul cel de acest fel. Pentru aceasta şi Iustinian
prin aş ez ă mântul 29 al titlului al 4- lea a Căr ţ ii întâi (la Fotie titlul 9 cap 6) nicicum
pomene ş te de acestea întru cele ce zice despre pricinile Episcopilor, şi ale Clericilor. Că zice
„ori singur Mitropolitul, ori cu Sinodul să u va judeca pe Episcopul, sau pe Clericul (adică,
dac ă Sinodul Eparhiei va judeca). Patriarhul cel al cârmuirii acelea cerceteaz ă , şi întru cele
judecate de el ră mân, ca cum ar fi judecat el din început. Că nici se mai apelarisesc
hot ă rârile Patriarhilor. Iar ceea ce zice aici Canonul, Sinodul ocârmuirei, Exárh al ocârmuirii
au numit Canonul 9 şi 28 al Sinodului al 4- lea altul fiind decât Patriarhul, precum la
tâlcuirea Canoanelor acelora vom zice. Şi pentru ca să zicem mai ară tat: Sinod al ocârmuirii
era Adunarea Mitropoli ţ ilor ai unei ocârmuiri, împreun ă cu întâiul şi Exárhul lor, care
fiindc ă acum nu se lucreaz ă , Sinodul fiecă rui Patriarh, judec ă toate Biserice ş tile pricini ale
Mitropoli ţ ilor ocârmuirii celei supus lui. Fiindc ă acesta mai mare s- a făcut decât Sinodul
ocârmuirii, dup ă ce Patriarhii au luat des ă vâr ş it st ă pânire în Sinodul 4 de a Hirotonisi pe
Mitropoli ţ ii lor. Adă ugând îns ă Sinodul în Canonul acesta, să nu caute cineva Sinod
Ecumenic dup ă judecata Sinodului ocârmuirii. Au dat nou ă să în ţ elegem, dup ă ceea ce se
tace, că Sinodul Ecumenic este judec ă torul cel mai de pe urm ă al tuturor pricinilor
Biserice ş ti, şi la el se suie toat ă apelarisirea. Despre care vezi în procuvântarea celui 1
Ecumenic în a treia subînsem na re.
142 Iar de ş i zice Valsamon că împ ă ratul toate le poate, şi pentru aceasta poate a da, şi

dinafar ă judec ă tori, ca să judece pe Episcopul şi pe fiecare Cleric, poate îns ă dup ă luarea
aminte a Legii, a schimba judec ă toria Bisericeasc ă în politiceasc ă. Zicem că, adev ă rat poate
cele iertate şi drepte, nu îns ă şi cele neiertate, şi nedrepte. Fiindc ă dup ă Hrisostom (Cuvânt
că trei chipuri de robii au introdus pă catul) legile sunt încep ă toare şi st ă pânitoare şi a
însu ş i st ă pânitorilor. Că asupra singur dreptului nu este pus ă lege, dup ă Apostolul; şi
citeş te tâlcuirea Canonului 9 al Sinodului 4 că şi înş işi Împ ă ra ţ ii rânduiesc, ca Biserice ş tile
pricini să nu se judece de stă pânitori lume ş ti.
143 Iar dac ă Pavel al Constantinopolului şi Atanasie împreun ă cu Papa Iulie au cerut de la

Constant, şi de la Constantie a se face Sinodul Ecumenic care s- a numit cel din Sardíchia, ca
să cerceteze cele pentru ei, şi Hrisostom, şi Inochentie, au cerut de la Arcádie şi de la
129
primit la pâr ă , fiindc ă a oc ă rât sfin ţ itele Canoane, şi Bisericeasca buna
rân d uial ă o au stricat.

CANON 7

Pe cei ce din eretici se adaog la ortodo xi e (Dreapt ă sl ă vire), ş i al


partea celor ce se mântuie s c îi primim, dup ă supu s urmare, ş i obicei.
Pe Arieni adic ă , ş i pe Mached oni e ni, ş i pe Savatieni, ş i pe Navatieni,
pe cei ce se zic pe sine ş i cura ţ i, ş i mai buni 144 , ş i pe cei
Patruspre z e c e l ni ci, adic ă Tetradi ţ i (Mercurieni), ş i pe Apolinarí ş ti îi
primim dându - ş i Libéle (adic ă m ă rturisirea Credin ţ ei), şi
Anatematisin d pe tot eresul, care nu cuget ă , precu m cuget ă sfânta
Catolicea s ca ş i Apost ol ea s c a Biserica lui Dumne z e u. Şi pecetluind u - i
mai - nainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, ş i pe n ă ri, ş i pe gur ă , ş i
pe urechi, ş i Pecetluin du - i pe ei, zice m: Pecetea Darului Sfântului
Duh. Pe Evnomiani care se boteaz ă întru o afundare, ş i pe Montani ş ti,
cei ce aici se zice fríghi, ş i pe Saveliani, care înva ţ ă , c ă Tat ă l ş i Fiul
este o fa ţ ă (Yopatoríe), ş i alte oarecare cumplite fac, ş i pe celelalte
eres uri toate, (fiindc ă aici sunt mul ţ i, mai ales cei ce n ă v ă lesc din ţ ara
Galatenilor). Pe to ţ i cei ce din ace ş tia vor voi a se ad ă uga la ortodo xi e,
ca pe Éllini îi primim. Şi în ziua cea dintâi îi face m cre ş tini. Iar întru a
doua Catehu m e ni, iar întru a treia îi jură m, cu însuflare de trei ori în
fa ţ ă , ş i în urechi, ş i aş a îi Catihisim, ş i îi face m s ă z ă bo v ea s c ă în
Biseric ă îndest ul, ş i s ă asculte Scripturile. Şi atunci îi bote z ă m.
[Apostol e s c: 46, 47, 68; Sinod 1: 8, 19; Sinod 6: 95; Laodiceea: 7, 8;
Cartagina: 66; Vasilie: 1, 5, 47]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta orând uie ş te cu ce chip se cuvine s ă primim pe cei ce
din eres u ri vin la Ortodóxa Credin ţă , şi la partea celor ce se mânt uiesc.
Zicând, că pe Arieni, şi Machido nieni, şi Navatieni, despr e care am zis în
Canon ul întâi al Sinodului acestuia. Şi pe Savatieni 145 ş i pe

Onórie a se face Sinod Ecumenic, pentru ca să cerceteze cele pentru Hrisostom. Deşi sfin ţ ii
aceş tia zic, au cerut Sinod Ecumenic, nu se supun cert ă rii Canonului acestuia, una adică,
pentru că Papi şi Patriarhi ai lumii fiind alt ă judecat ă decât ei mai înalt ă nu aveau, afar ă
decât Sinodul Ecumenic, şi alta încă pentru că aceasta a cerut de nevoie, fiindc ă cei ce
localnic vrea să judece pe Atanasie şi pe Pavel, erau vră jma ş i ară ta ţ i şi evseviani, asemenea
şi cei vreau să judece pe Hrisostom.
144 În Epistolía, care de la Constantinopol s- a trimis, că tre Martirie al Antiohíei, ce cuprinde

anume Canonul acesta tot, care Sinod, prin acea scrisoare hot ă r ăş te a se primi ereticii,
scriind aş a: Pe cei ce se zice pe sine ş i cura ţ i şi mai cura ţ i; iar aristerús sau stângaci, întru
altele se află arístus mai buni.
145 Savátie dup ă Socrat Cartea 5: 21 din Iudei Cre ş tinându - se de că tre Marhchian Episcopul

Navatianilor ce în Constantinopol s- a Hirotonisit Presbíter. Urma însă şi dup ă cre ş tinism


iudaice ş tile obiceiuri, pr ă znuind cu Iudeii şi Paş tile, şi altele. Dar încă dup ă obiceiul
Iudeilor, serbând şi Sâmb ă ta (şi pentru aceasta poate aş a s- a poreclit) dup ă Valsamón. Şi cei
ce i- au urmat lui Savatiani s- a numit. Care erau şi Navatiani. Se numesc îns ă Navatianii
aceş tia, aristerí (adică stângaci) ori dup ă stricarea vorbei, în loc áristi (mai buni), şi mai
cura ţ i decât to ţ i, că pe cei de a doua nunt ă , şi pe cei ce au fost că zut în vremea goanei nu- i
primeau, şi de necur ăţ ia lor se fereau. Ori pentru că se îngre ţ o ş au de mâna stâng ă , şi cu
dânsa nu voiau a primi orice fel de lucru, dup ă Valsamón. Ci vrednic de nedumerire este,
pentru ce pe Navatianii aceş tia Sinodul 1, prin Canonul 8, i- au primit cu singur ă
mă rturisirea. Iar acest al doilea prin pecetluirea Sfântului Mir. Dezlegând nedumerirea
aceasta ră spunde m că, chiar, şi dup ă întâiul Cuvânt aceast ă iconomie, au făcut Sinodul 1
pentru pogor ă mânt ca să nu leneveasc ă pe Navatiani despre a se întoarce către dreapta
slăvire, că Dreptsl ăvitorii îi miruiesc pe ei ca pe niş te nemirui ţ i. Iar dup ă al 2- lea Cuvânt
acest al doilea Sinod i- a primit pe ei prin pecetluirea Sfântului Mir. Fiindc ă dup ă Teodorít
130
Patrus p r e z ec eri, adic ă Tetradi ţ i 146 şi Apolinari ş ti, îi primi m, dup ă ce vor
da Libéle, adic ă Mărturisire în scris, în care s ă anate m a tis ea sc ă şi pe al lor
eres, înc ă şi pe tot alt eres care nu cuget ă , precu m cuget ă sfânta
Catoliceasca, şi Apostoleasca Biserica lui Dumne z e u, (precu m şi Sinodul
întâi cel Ecumenic o au cerut aceasta în scris de la Navatieni cu deosebire
în Canon ul 8) ale că rora mai întâi pecetluim cu Sfântul Mir fruntea, ochii,
n ă rile, gura, şi urechile la fiecare pecetluire zicând: „Pecetea Darului
Sfântului Duh”. Pe to ţ i ace ş tia îns ă a ş a îi primim, nebote z â n d u - i a doua
oar ă , fiindc ă dup ă Zonará, întru Sfântul Botez cu nimic se deosebesc de
noi, ci întocmai cu Drept sl ă vitorii se botea z ă , pe Arieni îns ă , şi
Machedo nie ni, ar ă tat fiind eretici, i- a primit Canonul fă r ă al doilea bote z
icono mice ş te, dup ă întâiul cuvânt pentr u multa mul ţ ime a ereticilor celor
de acest fel ce aflau într u acea vreme. Iar dup ă al 2- lea cuvânt, şi pent r u
că întocmai ca noi se Boteza u. Pe Evnomieni îns ă , care într u o aduna r e se
boteaz ă , şi Montani ş ti, care aici în Consta n ti no p ol, se nume sc Frighi 147 . Şi
pe Saveliani, care zic că o fa ţă este Tat ă l, şi Fiul, şi alte rele fac, şi pe toate
celelalte eresuri al ereticilor, (dintre care mul ţ i se afl ă aicea, şi mai ales
câ ţ i se trag din Ţ ara Galátilor). Pe ace ş tia, zic, pe to ţ i, ca pe Éllini îi
primim. Adic ă ca pe unii cu totul nebote z a ţ i. (Pentr u că ace ş tia, ori cu
totul nu s- au boteza t, ori de s- au botez a t, îns ă nu drept, şi precu m se
boteaz ă Dreptsl ă vitorii. Pentr u aceas ta nici se socotesc botez a ţ i) şi în ziua
dintâi, îi facem pe ei cre ş tini, adic ă îi facem s ă primeasc ă toate Dogmele
Cre ş tinilor, afar ă din Pridvor ul Bisericii, puind u - şi Preotul mâna peste ei,
dup ă Canonul 39 al localnicului Sinod din Ilivíria, care este Ţ ar ă a
Ispaniei 148 . Iar a doua zi îi facem catihú me ni, adic ă îi num ă r ă m în
rân d uiala catihú m e nilor. Iar a treia zi le citim obi ş nuitele lep ă d ă ri (de
sata n á) însuflân d de trei ori în fa ţă şi în urechile lor, şi a ş a îi catihisím pe
ei (adic ă îi înv ăţă m) în parte cele ale Credin ţ ei, şi îi facem să r ă mâie în
Biseric ă mult timp 149 ş i s ă asculte Dumne z eie ş tile Scripturi, şi atuncea îi
botez ă m pe ei 150 .

Navatianii nu se ungeau cu Sfântul Mir. Care despre dân ş ii zice aşa: Şi celor ce se boteaz ă
de ei, nu le aduc pe Sfânta ungere, pentru aceasta dar şi pe cei ce din eresul acesta se
împreunea z ă cu Trupul Bisericii îi unge au poruncit prea - lă uda ţ ii Părin ţ i, adică Părin ţ ii
acestui al 2- lea Sinod, şi cei ai Sinodului din Laodíkia prin Canonul 1.
146 Patrus pre zeceni sau mercurieni, pentru că precum Paş tile nu sunt Duminic ă , ci ori în ce

zi s- ar fi întâmplat luna de 14 zile, postind, şi priveghind.


147 Montanós a fost în veacul 2, s- a ară tat dup ă Evsévie Cartea 5 cap 15 a istoriei în Misía

Fríghei (Pentru aceasta şi Fríghi de la dânsul se numeau) minciuno - prorocind de diávolul


povăţ uit, mângâietor pe sine ş i numindu - se, şi Apostole ş tilor predanii împotrivindu - se.
având îns ă dou ă muieri urm ă toare lui, Priscíla şi Maximíla, prooroci ţ e pe ele le numea.
Învăţ a să se despart ă nun ţ ile. Să se dep ă rteze de mânc ă ri oamenii, pentru îngre ţ o ş are.
Aceasta, şi cei de dânsul învăţ a ţ i, Praznicul Paştilor îl ră sucea. Întru o fa ţă pe Sfânta Treime
amesteca. Şi sânge de prunc împuns de dân ş ii, cu făină mestecându - l, şi pâine făcând cu
dânsa liturghiseau, şi cu aceea se împ ă rt ăş eau. Montani ş tii ace ş tia, şi Pepuzieni se numeau,
pentru că lă udau cu covâr ş ire, un sat al Fríghiei numit pépuza, pe care îl numeau şi
Ierusalim.
148 Că a ş a şi Canonul 8 al Sinodului întâi prin punerea mâinilor, au primit pe Navatiani, iar

Sinodul în Ilivíria acesta s- a adunat, pu ţ in mai- nainte de Sinodul 1. Dar şi to ţ i ereticii şi


schismaticii, întorcându - se la Catoliceasca Biserică , prin Hirotesie (punerea mâinilor) se
cade a se primi.
149 Cât timp îns ă se cere pentru Catihisire vezi subînsem narea Canonului al doilea al

Sinodului întâi.
150
Canonul acesta, fă ră apă rare, şi dup ă toat ă nevoia boteaz ă şi pe Latini, ca pe unii ce se
boteaz ă nici întru o afundare. Că dac ă pe cei ce întru afundare, cu cât mai vârtos pe cei nici
întru una boteza ţ i? S- au zis pentru aceş tia îndestul şi cu dovedire, în tâlcuirea
Apostolescului Canon 46.
131
SIMFONIÉ
„Dup ă Canonul acesta neschim ba t voie ş te a se iconomisi Navatienii,
şi Patru s p r e z e ce rii întorcân d u - se că tre Ortodoxie, şi Canonul 7 al
Sinodului din Laodíkia, cu anate m a tisirea eresului adic ă , şi cu pecetea
Sfântului Mir. Iar Fríghii întorcân d u - se por unce ş te Canon ul 1 al aceluia ş i
Sinod s ă se bote ze. Dar şi Canonul 45 al Sinodului 6 nu este alta, decât, o
repet uir e (poftorire) a Canon ul ui acestuia. Ad ă ugân d că Manihéii,
Valentiniani, şi Marchioni ş tii se cade a se boteza întorcân d u - se la
Dreapt a sl ă vire. Iar Evtihienii, şi Dioscori ţ ii, şi Sevirianii s ă se primeasc ă
prin anate m a tisirea eresurilor lor, ca şi Navatianii adic ă , şi ceilal ţ i. Iar
Canon ul 19 al Sinodului 1 voie ş te ca negre ş it s ă se boteze Pavliani ş tii
precu m şi Canonul 95 al Sinodului 6 aceasta m ă rturise ş te. Iar cel 43 al
marelui Vasilie zice să se boteze întorcâ n d u - se Engrati ţ ii (înfrâna ţ ii), şi
sacoforii (purt ă torii de sac), şi apotacti ţ ii (lep ă da ţ ii). (Pentr u care vezi
Canon ul 95 al Sinodului 6.) Iar cel al 5- lea al acest uia ş i zice, s ă primim pe
ereticii cei ce la sfâr ş itul vie ţ ii se poc ă iesc nu îns ă judecat ă , ci cu cercare,
cite ş te şi pe 46 şi 47 Apostolesc.

PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL TREILEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al treilea Sinod [Sobor], s - a


adu n a t în Efésul cel din Asia în Biserica cea mare a Cet ăţ ii, care se
nu me ş te Maria de Dumne z e u Nă sc ă toarea 151 în timp ul împ ă r ăţ iei lui
Teodó sie celui mic, în anul de la Hristos 431. Fiind la mul ţ ime peste 200
de Pă rin ţ i. Iar pov ăţ uitor într u el era vestitul între Pă rin ţ i Chiril al
Alexan d ríei, care plinea mai - nainte şi locul lui Chelestin al Romei, mai
sus ş ezân d în locul aceluia, în urm ă îns ă s - a trimis de al Apus loc ţ iitori al
Patriar h ul ui Romei, Arcádie, şi Proéct Episcopii, şi Filip Presbíter ul.
Iuvenálie al Ierusalim ului, şi Mémnon al Efésului. S- au aduna t îns ă
împot riva lui Nestorie, care se tr ă gea din Germanichia Cetatea cea în
Antiohía, dup ă Teodorít, şi prin Dumne z eiasca dep ă rtar e s- a fost suit în
scau n ul Consta n ti no p ol ului. Că ci, sorbind tic ă losul din apele cele tulbure,
şi eretice ş ti ale lui Diodór, şi Teódor, al Mopsúes tiei, s- au fă cut
ră ucuget ă tori despr e Taina Întrupe ş tei Iconomii. Că pe unul Hristos, în
dou ă fe ţ e, şi Ipostas u ri îl împ ă r ţ eau, Om gol închipuin d deosebit Ipostas,
fă r ă de cuvânt ul ce l- a primit, şi Dumne ze u fă r ă partea cea goal ă de
ad ă ugirea omenirii. Precum am zice pe Unul Fiu, în doi fii îl împ ă r ţ eau, şi
altul ziceau că este Fiul lui Dumne z e u, şi altul Fiul Fecioarei. Pentru
aceasta şi pe Sfânta Fecioara şi cea dup ă trup Maic ă a lui, nu voia a o
nu mi de Dumne z e u Nă sc ă toare. Deci Sfântul Sinodul acesta, pent r u

151 Aceasta o zice Epistolia lui Chiril că tre Clerul Alexandrénilor şi práxis 1 a acestui Sinod.
132
acestea pe acesta anate m a tisin d u - l 152 osebit hotar de Credinţă 153 au fă cut,
întru care pe Hristos l- au Dogmatisit Unul dup ă Ipostas (Fa ţă ) des ă vâ ş it
Dumne z e u pe acesta ş i, şi Om des ă rvâr ş it pe acesta ş i, nu altul, şi altul, ci
un Fiu, pe acesta ş i, de sus adic ă din Tat ă l fă r ă Maic ă, iar jos din Maic ă
fă r ă Tat ă , iar pe pur ur e a Fecioara Maica lui, chiar, şi cu adev ă rat de
Dumne z e u Nă sc ă toare a se nu mi au preda nisit, ca una ce chiar, şi cu
adev ă rat pe Dumne z e u Cuvânt ul cu Trup l- a Nă scut 154 că ci când Exárhul
Sinodului acestuia sfânt ul Chiril al Alexandríei acestea le- a propov ă duit
în acest Sinod: „Nu om îndu m n e z ei t propov ă dui m, ci Dumne ze u întru p a t
m ă rtu risi m, pe Roaba sa o a fă cut Maic ă, cel dup ă Fiin ţă fă r ă de Maic ă, şi
dup ă Iconomie pe p ă mânt fă r ă de Tat ă ”. Iar în Epistolía cea că tre
Nestórie, pe care osebita sa hot ă râre o a fă cut acest al 3- lea Sinod
(precu m zice Dosítei şi precu m se arat ă din Practicalele Sinodului al 4- lea
152 Dup ă ce s- au anatematisit ră ucinstitorul Nestórie de Sinodul acesta, nelini ş tindu - se, ci
iarăşi propov ă duind eresul să u, mai întâi dup ă Teofán s- a izgonit în Tas. Apoi în Oásul
Arabiei cu împreun ă lucrarea lui Ioan al Antiohíei. Iar acolo aflându - se urâtul de
Dumnezeu, l- a ajuns mânia lui Dumnezeu. Că dup ă Evágrie i- a putrezit limba, şi dup ă
Chédrinul şi Nichifor (Cartea 14 a Istoriei sale) şi tot trupul. Iar în Tivaída de sus înfrico ş at ă
şi dureroas ă moarte a luat, precum poveste ş te sfântul Ghermanó, Patriarhul
Constantinopolului, unde scrie pentru Sfintele Sinoade. Că în timpul lui Marchian
împ ă ratului prin ajutorul oarec ă rora prieteni ai lui, s- a învrednicit a lua scrisori Nestórie
prin care se chema de la izgonire. Deci luându - le aceste scrisori, şi întrând în ieşitoare,
pân ă a nu şedea zicea, precum au auzit oarecare stând dinafar ă , „Te- am ară tat pe tine
Marie, că om ai Născut.” Şi o minune! Îndat ă cu hula aceasta, Îngerul Domnului l- a lovit, şi
s- au vărsat toate m ă runtaiele lui, în vasul necur ăţ iei sale, şi ş - a dat sufletul. Întârziind dar
el a ieşi; fiindc ă împ ă r ă tescul boier ce fu trimis, cu scrisorile se gră bea, slugile lui au bătut
în uşă. Iar el ner ă spunz â n d, au scos uş a, şi întrând slugile împreun ă cu boierul, l- au aflat
mort pe vasul să u, întru care erau toate m ă runtaiele lui vărsate. Atunci cei ce auziser ă hula,
au spus boierului, şi to ţ i au cunoscut că pentru singur ă aceasta a luat acel fel de moarte,
întocmai cu al lui Arie. Pentru aceasta a zis Isaía „Vai de vărsă torul acesta, nu vor plânge
pentru el. Şi celelalte.
153
Zic unii că de vreme ce s- au rânduit de Sinodul acesta a se numi Născătoare de
Dumnezeu Preasfânta Fecioar ă , precum şi cu adev ă rat este, au voit Sfântul Chiril a o scrie
aceasta şi în Símbolul Sinoadelor cel 1 şi 2 Ecumenice, dar pentru evlavia Símbolului s- au
lăsat. Şi făcând numai osebit ă hot ă râre Părin ţ ii, întru aceea au dogmatisit - o aceasta, că
pentru unirea lui Dumnezeu Cuvântul cea dup ă Ipostas, adic ă Ipostasul cel unul al lui
Hristos, ca pe o ară tat ă dovad ă de Símbol, nu au voit a o adaoge într- însul; Că m ă rturisind
Părin ţ ii în Símbol pe Fiul lui Dumnezeu, că s- a Născut din Tat ă l, şi s- a pogorât şi Om s- a
făcut, ară tat este că pe unul şi acesta ş i Hristos, dup ă Ipostas îl m ă rturisesc, că Dumnezeu
este, şi Om acesta ş i.
154 Însemnea z ă că precum zicerea Deofiin ţă era obi ş nuit ă Părin ţ ilor, şi mai- nainte de 1

Sinod. Ci el o au înt ă rit aceasta, şi în toat ă lumea o au predat - o.


Aşa şi pe Sfânta Fecioara Maria, de Dumnezeu Născă toare o au numit, şi al ţ i Părin ţ i, mai-
nainte de acest al 3- lea Sinod. Ci Sinodul acesta, pe aceasta preadulce numire a Fecioare
înt ă rindu - o, ca pe o hot ă râre dogmatic ă în toat ă lumea o au predat. „Că cel mai întâi Origen
a numit de Dumnezeu Născă toare pe Fecioara, tâlcuind stih 33 Cap 22 al legii a 2- a, dar şi
Socrat (Cartea 7 a Istoriei sale cap 32) zice că acesta ş i Origen tâlcuind Epistolía lui Pavel cea
către Romani pe larg au scris, în ce chip Născătoarea de Dumnezeu se zice Fecioar ă. Iar
Chiril al Alexandríei scriind că tre Nestórie zice, că şi marele Atanasie Născătoare de
Dumnezeu pe ea o numea, şi o m ă rturisea, şi Amón Episcopul Andrianúpolei, precum şi
Alexandru al Alexandríei, scriind că tre Alexandru al Constantinopolului (cel de pe vremea 1
Sinod adică) de Dumnezeu Născă toare o au zis pe Preasfânta Fecioara. Şi marele Vasilie în
cuvântul cel la Naş terea Mântuitorului zice, pentru că nu prime ş te, auzul iubitorilor de
Hristos, că Născă toarea de Dumnezeu nu a încetat cândva a fi Fecioar ă, socotesc că sunt
îndestule mă rturiile aceluia; şi Grigorie Teologul în 1 Epistolíe că tre Clidónie zice: oricine pe
Maria nu o socote ş te de Dumnezeu Născă toare, fă ră Dumnezeu este. Şi în cuvântul cel 1
pentru Fiul, că tre Éllini întinzând u - se, zice; că unde ai cunoscut întru cele ale tale Fecioar ă
de Dumnezeu Născă toare? Şi Evsévie la via ţ a lui Constantin Cartea… cap 43 şi Socrát Cartea
7 cap 32. Pentru aceasta Împă r ă teasa cea Preacinstitoare de Dumnezeu (Eléna adică)
Naş terea de Dumnezeu Născă toarei (adică Vifleémul) cu monum ente minunate o a
împodobit. Şi al ţ ii mul ţ i.
133
fa ţ a 16 a tomului 6 al Sinodicalelor) al c ă rei început este a ş a: „Bârfesc
precu m am aflat”. Acestea le zice acesta ş i Chiril. „A se întru p a, şi a se
face om, însem ne a z ă pe Cuvântul cel din Dumne z e u, că nu firea
Cuvânt ul ui pref ă cân d u - se s - a fă cut carne, dar nici că într u tot omul s - a
schimb at, în cel din suflet şi din trup. Ci aceea mai vârtos, că carne
însuflte ţ it ă cu suflet cuvânt ă tor unind u - şi Cuvânt ul lui ş i dup ă Iposta s, cu
negr ă it şi neîn ţ eles chip s - a fă cut Om, şi a st ă tu Fiu Omului. Nu num ai
dup ă voie, sau dup ă bunavoin ţă , dar nici numai ca în ad ă ogirea fe ţ ei, şi
că, osebite sunt firile cele ce ţ in că tre adev ă rata unire, că unul este dintr u
amân d o u ă Hristos şi Fiu. Nu ca cum s - ar fi stricat osebirea firilor pentr u
unire, ci mai vârtos ne - a fă cut nou ă pe Unul Domnul, şi Hristos, şi Fiu,
prin negr ă ita, şi nepricep u t a Lucrare că tre unirea, a Dumne z eirii şi a
Omenirii… Şi iar ăş i dac ă dup ă unirea cea dup ă Iposta s, sau ca de un
neaju n s, sau ca de un neîncuviin ţ at ne - am lep ă da, că dem întru a zice doi
fii… Şi iar ăş i, aceasta sole ş te pret utin d e ni cuvânt ul scum p ă t ăţ itei
Credin ţ e. Aş a vom afla pe sfin ţ ii Pă rin ţ i că au cugetat. Aş a au cute za t pe
Sfânta Fecioar ă a o zice de Dumne z e u Nă sc ă toare, nu că doar firea
Cuvânt ul ui, adic ă Dumne z eirea lui, a luat începu t de a fi din Sfânta
Fecioar ă . Ci că Nă scând u - se dintr - însa Sfântul Trup, şi însufle ţ ind u - se
loghice ş te, cu care şi unind u - se Cuvânt ul dup ă Ipostas, se zice că s- a
n ă scut dup ă Carne”. (Aceasta st ă şi în tomul 1 al Sinodicalelor, foaia 436.)
Şi Próclu Episcopul Chizícului cel de atuncea în Biserica cea mare, ş ezân d
Eresiar h ul Nestórie, a ş a a serbat. „Împre u n ă ne - au chemat pe noi aici
Sfânta, şi de Dumne z e u Nă sc ă toarea Fecioara Maria, neîntina t a Vistierie a
Fecioriei. Raiul cel cuvânt ă tor al lui Adam celui Aldoilea. Că mara unirii
amân d u r o r firilor. Pră znuirea mânt uit oa r ei împ ă c ă ri, şi celelalte.” Iar
dup ă ce au rând uit (acest al 3 - lea Sfânt Sinod) că, alt Símbol afar ă de
acela ce l- au dat întâiul, şi al doilea Ecumenice Sinoade, să nu cuteze
cineva a scrie, sau m ă car a ad ă uga ceva, sau a sc ă dea dintr - însul, pe cei
ce vor că lca poru nc a aceasta i- au anate m a tisit. Şi au înt ă rit Sinodul
acesta, şi osândirea lui Pelághie şi a lui Kelestín, pe are o au luat ei mai -
nainte de la multe localnice Sinoade, şi mai ales de al cel din Cartaghé n.
Iar pe lâng ă toate acestea, şi pe acest 8 Canoane, şi aceast ă Epistolíe că tre
Pamfília le- au alc ă tuit, întru al 7- lea şi cea mia de pe urm ă a sa Práx ă , de
nevoie fiind spre buna rânduial ă , şi starea Bisericii, pe care nehot ă rât le-
au înt ă rit Canonul 1 al Sinodului al 4- lea, iar anum e şi hot ă râtor Canonul
al doilea al Sinodului al 6- lea şi cel întâi al Sinodului al 7- lea.

CELE 8 CANOANE AL SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL TREILEA


SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Fiindc ă se cuvin e s ă ş tie ş i cei ce lipse s c de la Sfântul Sinod, ş i


care ră mân prin ţ ar ă sau în cetate, pentru oarecare pricin ă
Bisericea s c ă , sau trupeas c ă , cele ce pentru dân ş ii s - au închipuit,
face m cuno s c u t sfin ţ eniei ş i dragost ei voastre, c ă dac ă vreun
Mitropolit de Epárhie, apostatisin d u - se sau desp ă r ţ indu - se de Sfântul
ş i Ecumenicul Sinod, va trece c ă tre adunarea apostasi ei (revolt ei), sau
dup ă aceasta s - ar ad ă uga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Chelestin au
cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidec u m poate lucra împotriva
Episcop ului Epárhiei, fiindc ă este nelucr ă tor, ş i sco s de c ă tre Sinod,
de acum înainte de la toat ă Bisericea s ca împ ă rt ăş ire. Ci înc ă ş i se va

134
supun e întru totul Episcopilor Epárhiei, ş i Mitropoli ţ ilor de prin
prejur care cuget ă cele ale Ortodoxiei, ş i din treapta Episcopiei se va
scoate.

TÂLCUIRE
Canon ul acesta în ş tiin ţ ea z ă pe cei ce nu s - au aflat în Sinod, de
caterisirea lui Ioan al Anitohíei, a lui Teodorít Episcopul Chírului, a lui Íva
Episcop ul Edései, şi a celor împreu n ă cu ace ş tia 30 Episcopi 155 , zicând:
fiindc ă Episcopii cei ce nu s- au înf ăţ o ş at la sfânt ul Sinodul acesta pentr u
vreo pricin ă a lor Bisericeasc ă , sau trupea sc ă , trebuie s ă ş tie cele ce s- au
fă cut pentr u ace ş ti zi ş i. Facem cunoscu t dragost ei voastre, că oricare
Mitropolit s - a desp ă r ţ it de Sfântul şi Ecumenicul Sinodul acesta, şi s- au
unit cu aduna r ea apos ta siei (revoltei), a lui Nestórie adic ă , şi a lui Ioan, şi
a celor împre u n ă cu dâns ul. Sau mai în urm ă se va uni. Sau au cugetat
eretice ş tile dogme ale lui Chelestín 156 . Acesta nici o putere are a face ceva
ră u asupr a Episcopilor, sau şi asupr a mirenilor, asupr a celor
Dreptsl ă vitori. Fiindc ă s- au fă cut lep ă dat de la Sinodul acesta despr e
toat ă Bisericeasca împ ă rt ăş ire, şi Sfin ţ ita lucrare, şi fiindc ă are a se face
de aici înainte cu totul lep ă dat din treapt a Episcopiei, înc ă şi dintre însu ş i
Drepsl ă vitorii Episcopi, şi Mitropoli ţ ii cei ce sunt prin prejur.

CANON 2

155 Pricina pentru care s- au caterisit aceş tia, a fost aceasta. Dup ă ce Sinodul acesta a osândit
pe ră u- cinstitorul Nestorie, şi l- a caterisit, dup ă trei zile a venit şi acest Ioan al Antiohíei
împreun ă cu Teodorít, cu Íva şi cu 30 de Episcopi, care ori că scârbindu - se, pentru că nu au
îngă duit venirea lor Sinodul. (Ori şi pentru că au avut priete ş ug cu Nestórie) au prih ă nit
caterisirea lui Nestorie, ca pe o nebinecuvântat ă , şi întâi pricinuitor ca cum a caterisirii
acestei fă ră cuvânt au numit pe Dumnezeiescul Chiríl şi pe Mémnon al Efésului ca când ei
ar fi fost îndrept ă tori în Sinod. Şi atâta prigonire s- a făcut între Ioan şi Chiríl, şi între cei de
lângă ei, încât, despre o parte cei de pe lâng ă Ioan au caterisit pe cei de lâng ă sfântul Chiríl.
Iar despre alta, cei pe lângă sfântul Chiríl, au caterisit pe cei de pe lâng ă Ioan. Dar şi
Teodorít dou ă sprezece Capete a scris împotriva a dou ă sprezece anatematisiri, pe care
Dumnezeiescul Chiríl împotriva lui Nestórie le- a alcă tuit. Şi Íva încă, a scris o Epistolíe
pentru Nestórie, care împreun ă cu cele dou ă sprezece Capete ale lui Teodorít, ca o rea
cinstitoare s- a lepă dat de că tre Sinodul al 4- lea şi de că tre cel al 5- lea. În urm ă îns ă cu
împreun ă - lucrarea Împ ă ratului, iarăşi s- au unit şi Ioan şi Teodorít cu sfântul Chiril. Şi Ioan
adică, dup ă ce iarăşi s- a descoperit eresul lui Nestórie, s- a făcut pricinuitor (dup ă Zonará şi
Evágrie Cartea 1 Cap 7) a se izgonie Nestorie din Mănă stirea cea din Antiohía unde mai întâi
se afla, în Óas, ce turce ş te se zice Iprím. Iar Teodorít la Sinodul al 4- lea ară tat au
anatematisit pe Nestórie şi eresul lui. Pe care eres îl num ă ra împreun ă cu eresurile în Cartea
cea despre bârfiturile ereticilor, şi în caterisirea lui Nestórie a iscălit împreun ă cu cel al
Antiohíei la Sinodul al 3- lea.
156 Chelestin urm ă tor înv ăţă torului să u Pelághie, unit cu Nestórie s- au fă cut în eres, dup ă

sfin ţ itul Fótie la citirea 54 fiindc ă acela hulea întru Fiul lui Dumnezeu. Iar Chelestín întru
Duhul cel Sfânt, precum scria Chiríl că tre Teodísie. „Că Nestórie zice, că, de vreme ce
Hristos este de firea noastr ă , iar Dumnezeu voie ş te to ţ i a se mântui, şi dup ă voin ţ a sa
fiecare poate a- şi îndreptat gre ş eala sa, pentru aceasta, nu Cuvântul lui Dumnezeu este cel
ce s- a Născut, ci Omul cel ce s- a Născut din Maria, pentru vrednicia fiere ş tei voin ţ ei sale,
avea pe cuvântul lui Dumnezeu urm ă tor luiş i, cu singura vrednicia, şi cu aceea ş i numire
împ ă rt ăşindu - se de Dumnezeire. Iar Chelestín zicea, că nu Dumnezeu adic ă Duhul cel Sfânt
împarte fiecă ruia precum voieş te cele spre buna cinstire (de Dumnezeu) spre mântuire; ci
firea omului care pentru pă cat este că zut ă din fericire, aceasta dup ă vrednicia voin ţ ei, adic ă
proeresul, ori cheam ă , ori împinge de la sine pe Duhul cel Sfânt. Şi mai- nainte de Darul,
st ă pânirea de sine ş i a omului pov ăţ uie ş te. Drept aceea voin ţ a omului îndestul ă spre
împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Relele dogme ale lui Chelestín acestuia, l- au
anatematisit şi acest al 3- lea Sinod şi mai înainte de acesta cel din Cartagina, împreun ă cu
cele ale lui Pelaghie.
135
Iar dac ă oarecare Episcopi Eparhio ţ i s - au lipsit de Sfântul Sinod,
ş i s - au unit cu apostasia (revolta), ori s - ar ispiti a se uni, ori ş i
isc ă lind în caterisirea lui Nestórie, s - au întors c ă tre adunarea
aposta si ei. Ace ş tia cu totul dup ă soc otin ţ a Sfântului Sinod, str ă ini s ă
fie de Preo ţ ie, ş i c ă zu ţ i din treapt ă .

TÂLCUIRE
Şi acest Canon, asemene cu cel dintâi zice, că dac ă niscaiva Episcopi
din Eparhia Antiohíei, nu s - au aflat fa ţă în Sinod. Ci ori s - au unit cu
apost a sia (revolta) acestui al Antiohíei, sau în urm ă s - ar uni, sau şi dup ă
ce au isc ă lit, şi au adeverit caterisirea lui Nestórie, iar ăş i s- au întors la
apost a ticeasca lui aduna r e. Ace ş tia zic, s- a socotit de cuviin ţă de că tre
Sfântul Sinod, să fie str ă ini de Preo ţ ie, şi lep ă da ţ i din treapt a Episcopiei.

CANON 3

Iar dac ă oarecare din Clericii ce se afl ă în fiecare cetate, sau sat,
de c ă tre Nestórie, ş i de cei ce sunt împreu n ă cu el, de Preo ţ ie s - au
oprit pentru c ă cuget ă drept, i- am îndreptuit ş i pe ace ş tia a- ş i lua
iar ăş i treapta lor. Şi în de Obş te Clericilor celor ce împreun ă cuget ă cu
Ortodo x ul ş i Ecumenicul Sinodul acesta, le porunci m ca Episcopilor
celor ce au apostat (revoltat), sau s - au dep ă rtat, nici decât s ă se
supuie, sub nici un fel de chip.

TÂLCUIRE
De vreme de Patriarh al Consta n ti no p ol ului fiind Nestórie, a aforesit,
şi a caterisit pe Clericii aceia ce nu erau de o cugetar e cu el, dar şi
Episcopii cei de o socoteal ă cu el printr - alte ţă ri aceas ta ş i o au fă cut.
Pentr u aceasta Canonul acesta a judecat cu drept ul ca ace ş ti caterisi ţ i s ă -
şi dobân de a s c ă iar ăş i treap ta lor. Şi totalice ş te zicând au poru ncit ca
dup ă nici un chip s ă fie supu ş i aposta ţ ilor Episcopi, Clericii aceia ce sunt
de o cugetar e cu Drept sl ă vitor ul şi Ecumenicul Sinodul acesta.

CANON 4

Iar dac ă vreun ul din Clerici ar apostá (revolta) ş i ar îndr ă zni ori
îndeo s e bi, ori în public a cugeta cele ale lui Nest órie, sau ale lui
Chelestín, ş i ace ş tia de Sfântul Sinod, s - au îndreptuit a fi caterisi ţ i.

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta deopo t riv ă cu cel mai de sus cuprin de pent r u
Clericii aceia, de ar apost á, şi ori îndeos ebi, ori în auzul popor ul ui, ar
îndr ă zni a cugeta, sau a înv ăţ a dogma lui Nestórie, şi a lui Chelestín celui
de o cugetar e cu el, zicân d, că s - a judecat drept de Sfântul Sinod, că unii
ca ace ş tia s ă fie caterisi ţ i din treap t a lor.

CANON 5

Câţ i pentru fapte necu viin cioa s e de c ă tre Sfântul Sinod, sau de
Episcopii lor s - au osândit, ş i pentru acest ea Nest órie, dup ă toat ă a sa
neb ă gare de seam ă , ş i cei ce cuget ă ale sale f ă r ă canoni sire s - au
ispitit, sau s - ar ispiti a le da împ ă rt ăş irea, sau treapt ă . Am îndreptuit

136
s ă ră mâie ş i ace ş tia nefolo s i ţ i, ş i întru nimic a fi mai pu ţ in decât cei
caterisi ţ i.

TÂLCUIRE
Acest Canon rând uie ş te, că Clericii câ ţ i pentr u oarecare p ă cate, ce
aduc asup r a aforisirii, s - au catérisis, s - au aforesit, veri <ori > s - au
caterisit de Sfântul Sinodul acesta, sau de însu ş i Episcopii lor. Iar
Nestórie, şi cei de o socoteal ă cu el, fă r ă a face vreo osebire între oprit, şi
neop rit, ori au îndr ă znit de a le da iertare de aforisire, ori lucrare de
preo ţ ie, ori şi dup ă aceasta de vor îndr ă zni, ace ş tia, zic, am judecat drept
ca să r ă mâie nefolosi ţ i de aceast ă iertare afar ă de Canoane, şi s ă fie iar ăş i
caterisi ţ i ca şi mai înainte.

CANON 6

Aş iş derea ş i care ar voi cu orice chip a str ă muta cele ce s - au


lucrat în Sfântul Sinod cel din Efés, pentru fiecare; Sfântul Sinod a
hot ă rât, de ar fi Episcopi, sau Clerici, des ă vâr ş it s ă cad ă din treapta
lor. Iar de ar fi mireni, s ă fie neîmp ă rt ăş i ţ i.

TÂLCUIRE
Canoanele cele mai de sus mai particulare sunt, iar acesta în de
Ob ş te rân duie ş te, că ci, câ ţ i ar îndr ă zni a str ă mu ta cu orice chip cele
lucrate pentr u fiecare pricin ă în Sinodul cel din Efés; ace ş tia, de ar fi
Episcopi, sau Clerici, să se caterisea sc ă , iar de ar fi lumeni s ă se
aforiseasc ă .

CANON 7

Acest ea citindu - se, a hot ă rât Sfântul Sinod, alt ă Credin ţ ă


nim ă nuia a- i fi slobod s ă aduc ă sau s ă scrie, sau s ă alc ă tuiasc ă , afar ă
de cea hot ă rât ă de sfin ţ ii Părin ţ i, cei aduna ţ i în cetatea Necee nil or,
împreun ă cu Sfântul Duh; iar pe cei ce îndr ă zne s c, ori a alc ă tui alt ă
credin ţ ă , ori a propun e, ori a o proaduc e celor ce voie s c a se întoarce
la cuno ş tin ţ a adev ă rului, sau din ellinís m, sau din Iudaís m, sau din
orice fel de erés. Ace ş tia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, str ă ini s ă fie,
Episcopii de Episcopi e, ş i Clericii de Clericat, iar de ar fi lumeni, s ă se
anatemati s e a s c ă . Şi dup ă asem e n e a chip, de s - ar v ă di oarecare, ori
Episcopi, o ri Clerici, ori miren sa scriere de c ă tre Harísie Prebíterul,
despre Înomenirea Unuia nă scut Fiului lui Dumn e z e u, adic ă
spurcatele ş i ră zvr ă titele dogm el e lui Nestorie, car s - au ş i supu s (unii
ca ace ş tia), supuie - se hot ă rârii Sfântului acestuia ş i Ecumenicului
Sinod. Încât, adic ă , Episcop ul s ă se înstr ă ine z e de Episcopie, ş i s ă fie
caterisit. Iar Clericul asem e n e a s ă cad ă din Cler. Iar mirean de ar fi
cine v a, ş i acesta s ă se anatemati s e a s c ă . Precum s - a zis.

TÂLCUIRE
Fiindc ă întru acest Sfânt şi Ecumenic Sinod s - au citit şi Símbolul
Sfântului şi Ecumenicului Sinodului întâi celui din Niceea, şi símbolul lui
Nestórie celui de o cugetarea cu Iudeii, într u care se cuprin dea u
spu rcat ele lui dogme, care s - au adus în Sinod de Harísie Presbiter ul
Filadélfiei; pent r u acest ă pricin ă , dup ă citirea acestor a, Sfântul Sinodul
acesta a a ş ezat acest Canon, hot ă rân d, că nu este iertat vreunuia a alc ă tui,

137
sau a scrie, sau a înf ăţ o ş a la cei ce se întorc că tre Ortodoxie, alt ă credin ţă ,
adic ă alt símbol de credin ţă 157 , afar ă de Simbolul Credin ţ ei cel hot ă rât de
Pă rin ţ ii cei aduna ţ i în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iar
cei ce vor îndr ă zni, ori a alc ă tui alt símbol de credin ţă , ori al prop u n e pe
acela în ar ă tare, ori al şi înf ăţ o ş a Elinilor, şi Iudeilor, şi ereticilor, celor ce
se întorc la cuno ş tin ţă a Adev ă rului. Unii ca ace ş tia, de vor fi Episcopi şi
Clerici, să fie lep ă da ţ i din Episcopie şi din Clericat, iar de vor fi mireni, să
se anate m a tis ea sc ă . Asemenea înc ă şi câ ţ i se vor vă di că cuget ă întru
sine ş i ori înva ţă pe al ţ ii spurcatele, şi eretice ş tile dogme ale lui Nestórie
desp r e Înomenirea Unuia n ă scut Fiului lui Dumne z e u, care se cuprind în
alc ă tuirea cea de dâns ul alc ă tuit ă , şi adus ă în Sinodul acesta de Harísie

157 Pricina pentru care Sinodul a anatematisit pe cei ce ar îndr ă zni a alcă tui alt Símbol al
Credin ţ ei, este aceasta. Sfântul Marcu al Efésului, în a 5- a Prax ă a Sinodului din Floren ţ a
zice, că, peste treizeci de Símboale ar fi alcă tuit eréticii împotriva Cuvântului: „Deofiin ţă”.
De la care au luat prilej şi Nestórie ră ucinstitorul, de a alcă tuit al să u símbol, şi al preda
celor ce veneau la Dreptsl ă vitoarea Credin ţă, Elinilor adic ă, Iudeilor, şi ereticilor, precum se
arat ă aceasta în Canonul acesta. Deci acest al 3- lea Sinod, mai înainte văzând, nu cumva,
din slobozenia aceasta de a se scrie Símboale, să urmeze vreo nou ă scornire (kenotomíe)
întru Dreaptasl ă vire, au oprit de a se scrie de aici înainte alt Símbol al Credin ţ ei, afar ă de cel
al întâiului, şi a celui al doilea Sinod împreun ă (căci ca unul acestea se socotesc) şi de a se
preda în Obş te. Însă nu au oprit de a se scrie alt ă Credin ţă , adică de Obş te a vreunui eretic.
Că aceasta şi mai înainte de Sinodul al 3- lea era oprit ă pururea, nu numai de Sinoade, şi de
Episcopi, ci şi fiecare Dreptsl ă vitor creş tin. Ci alta afar ă de Credin ţ a Părin ţ ilor celor din
Niceea, mă car de ar fi aceasta şi Dreptsl ă vitoare, nici au oprit pe eretici despre aceasta. Căci
câte Legea şi Sinodul le zice, celor ce sunt în Lege le zice. Însă Dreptsl ă vitorilor cre ş tini, şi
nu cut ă ruia sau cut ă ruia, ci de Obş te tuturor împreun ă , atât Sinoadelor, cât şi în scurt
fiecă ruia de Obş te: „Că nim ă nui a- i fi cu putin ţă aceasta”, şi celelalte. Iar zicând nim ă nui, va
să zică peste tot, şi general ă hot ă râre este. Şi vezi tălm ă cirea Sinodului acestuia cea pentru
Símbol, ce o face Dumnezeiescul Chiril în Epistolía cea către Acachie. Că Sinodul îngrijindu -
se pentru scurtimea, nu au zis hot ă râtor nim ă nui a- i fi slobod să alcă tuiasc ă alt ă ară tare a
Credin ţ ei; ci ceea ce Sinodul a lăsat a o zice în Sinodul acesta al să u, aceasta Exárhul să u,
adică Dumnezeiescul Chiril, ca însu ş i Sinodul în Epistolía cea către Episcopul Melitinei
luminat o arat ă zicând „Sfântul şi Ecumenicul Sinodul, cel adunat în cetatea Efésului, mai
înainte au socotit lucru de nevoie de a nu trebui Bisericii lui Dumnezeu a face alt ă alcă tuire
a Credin ţ ei, afar ă de ceea ce este, pe care Părin ţ ii cei de trei ori ferici ţ i grăind o au hot ă rât.
Care va să zică că nu numai nu se cade a alcă tui cineva alt Símbo Dreptsl ă vitor, afar ă de cel
al Sinodului din Niceea, dar nici mă car pe însu ş i acest Símbol Dreptsl ă vitor este iertat al
aduce cu alt fel de grăire. Precum şi Dumnezeiescul Marcu al Efésului, şi Visaríon al Niceei
în Sinodul ce s- a făcut în Floren ţ a prea - viteje ş te aceasta o au dovedit. Dar ce zic cu alt fel
de grăire? Nu este iertat a schimba ceva din sfântul Símbol, nu numai o zicere, ci nici m ă car
o singur ă silabă . Şi că aceasta este adevă rat ă , martor este iarăşi însu ş i Dumnezeiescul Chiril
acesta. Iar când zic Chiril, pe însu ş i al 3- lea Sinod Ecumenic îl zic. Că acela a fost Exárh al
Sinodului, şi mai ales Sinodul este care grăieş te prin gura lui. Că scriind acesta în cea către
Ioan al Antiohíei, acestea zice: „Dup ă nici un chip suferim a se clăti de către oarecare
Credin ţ a cea hot ă rât ă , adic ă Símbolul Credin ţ ei, al sfin ţ ilor Părin ţ ilor no ş tri celor aduna ţ i în
Niceea dup ă vremi alcă tuit. Nici însu ş i nou ă dă m voie, sau altora, ori zicere a schimba din
cele puse acolo, sau o silabă a o trece.” Şi dac ă nici o silab ă a o schimba cineva nu este
iertat, cu mult mai vârtos nici a adă ogi ceva întru el, nici a scă dea. Pentru aceasta Papa
Agatón în timpul Sinodului al 6- lea scriind că tre împ ă ra ţ ii Romani zicea: „Una şi mai aleas ă
pentru totdeauna a avea ne rug ă m şi credem, ca nimic afar ă de cele canonice ş ti hot ă râte, să
se împu ţ ineze, nici să se schimbe, nici să se adaoge, şi acestea cu graiurile şi cu în ţ elegerile
neschimbate să se pă zeasc ă .” Iar Sinodul al 7- lea zice: „Noi legiuirile Părin ţ ilor le pă zim, noi
pe cei ce au adaos, sau scad din Biserică îi anatematisim.” Dar nu cumva altele au zis şi
altele au făcut cu lucrul? Nu. Ci şi cu lucrul şi în fapt ă au adeverit cuvintele acelea, fără a
ad ă ogi sau a scă dea în Ob ş tescul Símbol toate Sinoadele cele Ecumenice de la cel al 3- lea
încoace. Şi m ăcar că au avut nevoie să o facă aceasta. Că sinodul al 3- lea de şi a avut nevoie
să adaoge în Símbol aceste prea de nevoie ziceri, atât pentru cea des ă vâr ş it stingere a
eresului lui Nestorie, cât şi pentru adeverirea Dreptsl ă vitoarei cuget ă ri, pe unirea cea dup ă
Ipostas, zic, şi pe zicerea de Dumnezeu Născătoarei, şi cu toate acestea nu au îndr ă znit cât
de pu ţ in a schimba Sfin ţ itul Símbol, ci osebit ă hot ă râre din afar ă făcând, au pus într- însa şi
zicerile acestea, şi câte pentru acelea. Iar Sinodul al 4- lea şi nevoie având a ad ă uga în
138
Presbíter ul, şi ace ş tia zic, de vor fi Episcopi, şi Clerici, s ă fie caterisi ţ i, şi
din Episcopie şi din Clericat lep ă da ţ i. Iar de vor fi mireni, să se
anate m a ti sea sc ă , precu m mai - nainte am zis.

CANON 8

Lucru din nou scornit (Kenotom ít), afar ă de Biserice ş tile legiuiri,
ş i de Canoanele Sfin ţ ilor Apost oli. Şi care de slobo z e n ia tuturor se
atinge ne - au vestit preiubitorul de Dumn e z e u Sinepis c o p u l Righín, ş i
cei împreun ă cu dânsul prea iubitori de Dumne z e u Episcopi ai
Eparhiei Chiprienilor Zínon, ş i Evágrie. Drept aceea fiindc ă ob ş te ş tile

Obş tescul Símbol pe amândou ă firile Cuvântului celui ce s- a Înomenit, pentru eresul celor
ce dogmatiseau o singur ă fire întru Hristos, aceasta îns ă nu o au făcut. Asemenea şi cel al
5- lea pe veş nicia muncii; şi cel a 6- lea pe cele 2 lucr ă ri (ale Dumnezeu - omului Iisus). Şi cel
al 7- lea pe închinarea sfintelor Icoane, au fost silite (acestea Sfintele Sinoade) a le adă ogi în
Sfântul Símbol; pentru ereticii cei ce cuget ă cele dimpotriv ă. Îns ă nu au îndr ă znit a o face
acesta, şi nekenotomisit (neînnoit) au pă zit pe Obş tescul Símbolul Credin ţ ei. Şi măcar că
aceste glasuri nu erau ad ă ogire a Símbolului dup ă Credin ţă , ci tălmă cirea celor pe scurt
cuprinse în Sfântul Símbol, şi ad ă ogire numai dup ă ziceri. Pentru ce? Negre ş it evlavisind şi
cinstirea Símbolului Părin ţ ilor din Niceea, şi hot ă rârea Sinodului al 3- lea, care supune
anatemei pe toat ă ad ă ogirea în Símbol, ori pe cea dup ă Credin ţă , ori pe cea dup ă ziceri
adică. Pe îns ăşi aceast ă cinstire a Símbolului Părin ţ ilor celor din Niceea. Şi pe aceast ă
hot ă râre a Símbolului al 3- lea dup ă urmarea sfin ţ itelor Sinoade, se cuvenea a o respectui şi
Biserica Apusenilor, şi a nu adă ogi în Símbol nelegiuitat ad ă ogire, cea, şi din Fiul. Care şi
singur ă a fost îndestul ă să dezbine pe Apuseni de Răsă riteni, să înt ă râte între dân ş ii ră zboi
prea sălbatic, şi să pricinuiasc ă relele cele vrednice de lacrimi. Şi mai pe urm ă de toate, câte
Istoriile şi Căr ţ ile noastre în scris. Dar zic Apusenii, că precum Sinodul al 2- lea nu a gre ş it
adă ugând în Símbolul celui întâi, aş a nici Biserica Apusenilor a gre ş it iertând adă ogirea
aceasta. Dar se cuvine a zice că asem ă narea aceasta este cu totul neasem ă nat ă , că cel al 2-
lea Ecumenic, aceea ş i vrednicie a celui 1 Ecumenic avându - o au adaos, dup ă cuvântul cel
chiar şi prea de că petenie, pentru că nu era oprit de alt Sinod Ecumenic de mai - nainte de a
adaoge cineva în Símbol (şi m ă care că Sinodul cel ce s- a făcut în Sardíchia mai - nainte de cel
al doilea, au oprit afară de Credin ţ a cea din Niceea să nu alcă tuiasc ă cineva alta, cu toate că
acesta şi pentru că au fost particular şi local, şi pentru că aceasta o au zis pentru Arienii cei
ce înva ţă altă Credin ţă împotriva zicerii, Deofiin ţă, şi nu pentru Dreptsl ăvitorul Sinod
Ecumenic, nu era volnic a se face învăţă tor celui al 2- lea Ecumenic, care purta fa ţ a a toat ă
Biserica. Că pururea localul şi particularul Sinod, urmeaz ă celui Ecumenic, iar nu cel
Ecumenic celui localnic). Iar dup ă al doilea cuvânt, şi pentru că ad ă ogirile acele ce au făcut
cel al 2- lea în Símbolul celui dintâi erau ad ă ogiri numai dup ă ziceri, nu îns ă şi dup ă
Credin ţă, şi tălm ăcire mai vârtos celor în scurt cuprinse. Şi de unde este ară tat aceasta? De
la Sinoadele cele ce au primit ca pe unul pe al celui întâi şi al celui al doilea Símbol,
numindu - l Símbol numai al celui din Niceea, nu însă şi al celui din Constantinopol al 2- lea
pentru că se cuprinde întru al celui dintâi Sinod tălm ă cirea celui al doilea. Că şi acest al
treilea Sinod în Canonul acesta a hot ă rât a nu fi iertat nim ă nui a alcă tui alt ă Credin ţă afar ă
de cea hot ă rât ă de Sfin ţ ii Părin ţ i cei aduna ţ i în cetatea Niceenilor, şi sfântul Chiril al
acestuia ş i zice în Epistolia cea către cel al Antiohíei, dar şi Ioan al Constantinopolului, şi
Vighílie al Romei scriind către Evtíhie al Constantinopolului, unul îl zic (pe Símbolul) acesta.
Şi în cea a cincia adunare a cei în Floren ţ a, aş a este scris: „Al celui întâi şi al 2- lea sunt
ară t ă rile Credin ţ ei acestea”, adică Símboalele, iar mai vârtos Símbolul. Iar cum că mai mult
au descoperit decât au adaos Părin ţ ii Sinodului al 2- lea în Símbolul celui dintâi, anume
mă rturisesc mul ţ i. Că şi cel Ecumenic al 6- lea în idíct scrie că Părin ţ ii cei 150 cu însuflarea
prea Sfântului Duh au pov ăţ uit Símbolul cel ce mare şi vrednic de cinstire se zice, cele
pentru Sfântul Duh adeverindu - le, că este Dumnezeu prin care mai însemnat au descoperit.
Şi Iustinian în Nearaoa cea că tre Epifánie al Constantinopolului zice: „Pentru că cu m ă rturii
din Scripturi pe aceasta ş i învăţă tur ă (adică Símbolul celor din Niceea) sfin ţ ii Părin ţ i cei 150
zi ş i, descoperindu - o o au ară tat. Dar şi Teologul Grigorie în cea către Clidónie, zice: „Noi
nimic am pre ţ uit mai mult vreodinioar ă decât Credin ţ a cea din Niceea. Ai căreia îi suntem,
cu ajutorul lui Dumnezeu, şi vom fi, mai îndreptând, cele cu lips ă zise a Credin ţ ei aceia de
Părin ţ ii acia pentru Sfântul Duh.” Însă m ăcar de şi ad ă ogirile acestea ale celui al 2- lea Sinod
sunt chiar desv ăliri, adică tălm ă ciri, precum s- au dovedit, cu toate acestea prea fără delege
ar fi făcut a adaoge el în Símbol, şi tălm ă cirile acestea, de ar fi apucat mai - nainte vreun
139
patimi de mai mare vind ecare au trebuin ţ ă , ca unele ce ş i mai mare
v ă t ă mare aduc, ş i mai vârtos, dac ă nici vreun obicei vechi a urmat, ca
Episcop ul Cet ăţ ii Antioh én ilor, s ă fac ă Hirotoniile cel în Kípru,
precu m prin Libéle (scris ori), ş i prin însu ş i glasurile lor, au înv ăţ at
bine cinstitorii b ă rba ţ i, cei ce au avut întrarea în Sfântul Sinod vor
avea nebântuirea, ş i ne silnicia proiest o ş ii Sfintelor Biserici, celor din
Kípru, dup ă Canoanele Cuvio ş ilor Părin ţ i, ş i dup ă vechiul obicei,
în ş i ş i ei f ă când Hirotoniile Preacu vi o ş ilor Episcopi. Aceasta ş i îns ă se
va p ă zi ş i la celelalte ocârmuiri, ş i la Bisericile cele pretutind e n e a.
Încât nimeni din iubitorii de Dumn e z e u Episcopi, alt ă Eparhie care n-
a fost mai înainte ş i din început sub acela ş i, adic ă sub cei mai - nainte
de el, s ă puie mâna pe ea. Ci ş i de au apucat cine va, ş i de altul de s - a
f ă cut silit fiind, aceasta s ă o dea înapoi, ca nu Canoanele Părin ţ ilor s ă
se calce nici m ă car cu chip de sfin ţ it ă lucrare, ca s ă nu încap ă
mândria st ă pânirii lume ş ti, nici s ă l ă s ă m slobo z e n ia câte pu ţ in
pierzân du - o, pe care o au d ă ruit nou ă cu Sângele s ă u Domnul nostru
Iisus Hristos, slob o zit orul tuturor oam enilor. Deci au socotit Sfântul ş i
Ecumenicul Sinod a se p ă zi pentru fiecare Epárhie, curate ş i nesilite
drept ăţ ile cele cuve nit e ei din început, ş i dup ă vechiul obicei ce s - a
apucat, fiecare Mitropolit având voie la cele întocm ai cu cele lucrate,
Sinod Ecumenic ş i ar fi oprit pe ad ă ogire orice fel ar fi în Símbol cu anatematisire, precum
au oprit - o acest al 3- lea Ecumenic. Drept aceea din urmare prea fără delege şi sub anatema
este adă ogirea în Símbol cea a apusenilor, nu numai pentru că este ad ă ogire potrivnică
dup ă Credin ţă, pricinuitor de pricin ă făcând pe Fiul, şi dou ă încep ă torii întroducând în
Dumnezeire, şi mul ţ ime de alte necuviin ţ e. Dar şi pentru că, de am şi zice, precum ei zic, că
au fost tălm ă cire, şi ad ă ogire numai dup ă ziceri, cu toate acestea, nici într - un chip se
cuvenea a se adă ogi în Símbol, pentru hot ă rârile atât al acestuia al 3- lea cât şi ale celor de
aici înainte Ecumenice Sinoade, care poruncesc a se pă zi cu totul neschimbat ob ş tescul
Símbol, şi care pe toat ă adă ogirea ce s- ar face întru el, o supun anátemei. Ci încă şi Petru al
Antiohíe, ră ul relelor au zis pe ad ă ogire, pentru care ră u este că se cânt ă împreun ă cu
Símbolul în Biserica Romanilor şi neîdreptân d u - se, pentru aceasta zic, Sérghie al
Constantinopolului au scos din pomenire pe Papa Sérghie al 4- lea şi de atunci s- au făcut
ruperea cea mare între noi, şi între Apuseni, dar ce zic pe ai noş tri? Şi însu ş i Ioan Papa al
Romei, fiind fa ţă prin loco ţ iitorii săi Petru şi Pavel şi Evghénie în Sinodul cel ce s- a adunat
în timpul împ ă răţ iei lui Vasilie Machedon, în anul 879 care şi hot ă rârea acelui Sinod o au
primit, care zice. „Dacă cineva afar ă de sfin ţ itul Símbolul acesta ar îndr ă zni altul a scrie,
sau a adă ogi, sau a scoate, sau hot ă râre a numi sau ad ă ogire, şi împu ţ inare întru cel dat
nou ă a o face aceasta, osândit fie, şi de toat ă creş tineasca mă rturisire str ă in. Că a împu ţ ina,
sau a adă ogi, arat ă nedeplinit ă pe cea din început şi pân ă ast ă zi urmat ă a noastr ă
mă rturisire întru Sfânta TREIME.” Şi însu ş i Papa zic, aceast ă hot ă râre primindu - o, au
osândit pe adă ogirea cea în Símbol, zicând: „Iarăşi mai ară tă m cuvio ş iei tale, că despre
articolul acesta, pentru care s- au întâm plat smintelile în Bisericile lui Dumnezeu, să aibă
deplin ă încredin ţ are întru noi, că nu numai, nu o zicem aceasta, că Duhul din Fiul se
purcede; ci şi pe cei ce mai întâi au îndr ă znit cu a lor ieşiri din min ţ i a o face aceasta,
călcă tori ai Dumnezeie ş tilor Cuvinte îi judec ă m, şi pref ă că tori ai Teologiei Stă pânului
Hristos, şi a Părin ţ ilor, car Sinodice ş te adunând u - se, au predat sfântul Símbol, şi împreun ă
cu Iúda pe ei îi rânduim.” Ci că şi mai- nainte de Ioan acesta, Sinodul al 3- lea cel adunat în
Tolít, în vremea lui Ricárd împ ă ratul Ispaniei, în anul 589 a poruncit să se citeasc ă în
Ispania şi în Galia sfântul Símbol fără de adă ogire, întocmai precum Iustin împ ă ratul mai-
nainte a rânduit aceasta, să se citeasc ă mai- nainte de Dumnezeiasca Rugă ciune „Tat ăl
nostru”, în toate Bisericile Răsăritului în anul 545. Şi Léon al Romei cel al 3- lea la începutul
veacului al IX- lea (Sinod făcându - se în Achiísgran, şi în care Ioan Monahul Ierosolimitul
viteje ş te luptând u - se împotriva în Símbol); întrebat de marele Carol, ce socote ş te despre
aceasta, nu numai ad ă ogirea o a lep ă dat, ci şi pe tot sfântul Símbol, fără de aceasta, o a
să pat în 2- uă table de argint, întru una în limba Elineasc ă , iar în cealalt ă în limba
Latineasc ă , pe care le- a aş ezat la mormintele sfin ţ ilor Apostoli Petru şi Pavel, anatemei
supuind pe cei ce ar îndr ă zni să adaoge, sau să scad ă dintru acesta, dup ă Cardinalul
Barónie, şi Iisuítul Petávie. Vezi şi la Sinodul cel din Floren ţ a de la cea a treia pân ă la cea a
şaptesprezecea adunare, unde pe aceasta prea rea adă ogire viteje ş te elinii noş tri o au
lepă dat, iar latinii fără de glas au ră mas.
140
a primi spre a sa înt ă rire. Iar dac ă cine va ar ar ă ta un chip lupt ă tor
celor acum hot ă râte, f ăr ă t ărie acesta a fi s - a socotit de tot sfântul ş i
Ecumenicul Sinod. [Apost ol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 6: 20; Antiohía: 13,
22; Sard: 3, 11, 12] [Apost ol: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 20; Sinod 6: 36,
39; Antiohía: 9]

TÂLCUIRE
De vreme ce Kíprul dup ă ocâr m uir ea cea dinafar ă , era supu s ă
Dukului < d ucelui > Antiohíei, care şi trimitea Voievod o ş tenesc într - însul.
De aici Episcop ul Antiohíei ur mâ n d politicescului şi celui din afar ă chip,
şi legii acesteia, au voit s ă arate supu s e lui ş i Epárhia aceasta, şi dup ă
ocâr m uir ea cea din lă untr u, şi Bisericeasc ă , Hirotonin d pe Episcopii cei
din Kipru afar ă de hotarele sale, şi neur m â n d dup ă vechiul obicei. Lucru
ce este afar ă de Apostole ş tile Canoane de cel 34, 35. Deci primind Sinodul
pe Righín Arhiepiscop ul Constan tiei, care din vechi se numea Salamína,
iar acu m Amohós t o s, şi Episcopii cei împreu n ă cu el Zínon al Kirínei, şi pe
Evágrie al Solónului, care şi prin scrisori, şi prin viul glas, spuind acestea:
Legiuie ş te prin Canonul acesta, că, dup ă Canoane, şi dup ă vechiul obicei
Mitropoli ţ ii Kíprului s ă Hirotonisea sc ă însu ş i de sine ş i pe Episcopii cei din
Kípru, şi despr e altul s ă r ă mâie nesup ă ra ţ i, şi ne sili ţ i. Făcând îns ă Canon
generalnic, şi Catolicesc, Pă rin ţ ii Sinodului acestuia, adaog, că îns ăş i
aceasta s ă se p ă zeasc ă şi la celelalte ocâr m uiri şi Epárhii pretu tin d e n e a.
Încât s ă nu re ş luiasc ă , şi s ăş i însu ş easc ă nici un Episcop alt ă Epárhie, ce
din început şi din vechime nu a fost supu s e, ori st ă pânirii sale, ori
Procáto hilor lui. Iar dac ă vreun ul cu sila îşi va însu ş i aceasta, s ă o dea
înapoi, ca s ă nu calce Canoanele Pă rin ţ ilor, şi ca nu Arhiereii prop u n â n d
poate ca un acoper ă mâ n t sfin ţ ita Lucrare, sub acesta pe ascuns s ă ia
de ş arta slav ă de lumeasc ă st ă pânire şi de aicea robind u - se nedre p t ăţ ii, să
piarz ă câte pu ţ in pu ţ in slobo ze nia, pe care slobo zit or ul tutur or oamenilor
Iisus Hristos cu sângele să u o a d ă ruit nou ă . Deci s - a socotit de cuviin ţă
de că tre sfânt ul acesta şi Ecumenicul Sinod, s ă r ă mâie curate, şi ne silite,
drep t ele Pronó mii, care din început şi din învechit obicei, au dobân dit
fiecare Epárhie. Şi fiecare Mitropolit s ă aib ă voie a lua copie întocmai de
pe Canon ul acesta spre înt ă rirea, şi adeverirea Pronómiilor Mitropoliei
sale. Iar de ar ar ă ta cineva tip (form ă ), sau lege politiceasc, şi
împ ă r ă teasc ă , potrivnic ă Canonul ui acestuia, au socotit de cuviin ţă tot
Sinodul acesta, ca politiceasca legea aceasta s ă r ă mâie fă r ă t ă rie şi
nelucr ă toare.

EPISTOLÍA ACESTUIAŞI SFÂNT ŞI ECUMENIC AL TREILEA SINOD,


CĂ TRE SFIN Ţ ITUL SINOD CEL DIN PAMFILIA PENTRU EVSTATIE CEL
FĂ CUT LOR MITROPOLIT

Fiindc ă de Dumn e z e u însuflata Scriptur ă [Pilde 25: 29; Sirah 32:


29] zice: „Toate cu sfat s ă faci, mai vârtos celor ce au primit soarta
sfin ţ itei dreg ă torii se cade cu toat ă scum p ă tatea a face cercetare
pentru cele ce se cuvin e s ă fac ă . Pentru c ă cei ce voie s c a petrece
via ţ a aş a fel urmeaz ă aceea adic ă , c ă ei aflându - se în buna n ă dejde
despre cele ale lor, ca de un noroco s vânt se poart ă dup ă pornirea
dorin ţ ei lor, cuvântul acesta mult adev ă r - asem ă nare are. Iar uneori se
întâmpl ă , c ă întristarea ce iute ş i nesuf erit ă împo v ă rând, pe minte,
cumplit o tulbur ă , mutându - o de la vânarea celor trebuincioa s e, ş i
înduplecând u - o la cele nepotri vite fiin ţ ei sale, ca cum ar ved ea ceva

141
folo sitor. Ceva de acest fel am v ă zut c ă au p ă timit preacu cernicul ş i
prea - iubitorul de Dumne z e u Evstátie. Că s - a Hirotonit Canonice ş te,
precu m se m ă rturise ş te. Tulburat îns ă fiind, precu m zice, de c ă tre
oarecare ş i în nea ş teaptate împrejur ă ri înc ă pând, apoi din foarte
multa neiscu si n ţ ă obosin d de a mai sta asupra purt ă rilor de grij ă
celor ce ven eau asupra sa, ş i putând a opri oc ă rile cele ce i se
aducea u asupr ăş i, a adus, nu ş tim în ce chip, carte de paretisire; Că
trebuia ca unul ce odat ă i se încredin ţ as e Ieraticeas ca purtarea de
grij ă , de aceasta s ă se ţ ie cu vitejie Duho v n ic e a s c ă , ş i a se g ă ti a
suferi de bun ă voie osten elile ş i sudorile cele cu plat ă . Fiindc ă dup ă
ce odat ă s - au ar ă tat pe sine ş i a fi obosit, acesta p ă timindu - o mai mult
din ne iscusire, decât din lene vire ş i trând ă vire, a voastr ă cinstire de
Dumn e z e u de nev oi e au Hirotonit pe preacuc ernicul ş i prea iubitorul
de Dumn e z e u, pe fratele nostru ş i Sinepis c o p u l Teódor, purt ă torul de
grij ă al Bisericii. Că nu era de cuviin ţ ă a v ă du vi Biserica, ş i turmele
Mântuitorului a petrec e f ă r ă purt ă tor de grij ă . Îns ă fiindc ă a c ă tre noi
plângân d, nu despre cetate, nici despre Biseric ă prigonind pe zisul
cinstitorul de Dumn e z e u Episcop ul Teód or, ş i cerând adic ă cinste de
Episcop, ş i numire; ne - a durut inima pe to ţ i pentru b ă trân, ş i ob ş te ş ti
socotind noi a fi lacrimile lui, ne - am silit a afla, de a suferit zisul
caterisire legiuit ă , adic ă , ori de s - au adus asupra lui de c ă tre oarecare
ce au bârfit împotriva cinst ei lui, oarecare mustr ă ri de fapte
necu v iincioa s e. Şi dar am aflat c ă nimic de acest e s - au lucrat, s - au
f ă cut îns ă mai vârtos de c ă tre zisul în loc de învino v ăţ ire paretisire.
Drept aceea nici pe a ta cinstire de Dumn e z e u o am prih ă nit c ă ci ai
Hirotoni sit dup ă trebuin ţ ă în locul lui pe pom enitul cucernicul
Episcop ul Teódor.” Fiind dar c ă pentru neisc u s irea b ă rbatului, nu
urmea z ă mult a ne filonichisí (disputá), trebuia îns ă mai vârtos a ne fi
mil ă de b ă trân, fiind dep ă rtat aş a într - atâ ţ ia ani ş i din cetatea Cetatea
ceea ce l- a nă scut pe dânsul afar ă , ş i din p ă rinte ş tile locuin ţ i, am
îndreptuit ş i am hot ă rât f ă ră de toat ă zicerea împotriv ă s ă aib ă , ş i
numel e Episcopiei, ş i cinstea ş i împ ă rt ăş irea. Aş a îns ă , încât nici s ă
Hirotoni s e a s c ă , nici vreo Biseric ă apucând s ă Ierurghis ea s c ă cu de la
sine st ă pânire. Ci dac ă împreun ă s - ar lua, adic ă dându - se voie, de s -
ar întâmpla, de c ă tre vreu n frate, ş i Sinepis c o p, dup ă aş ezare
sufletea s c ă ş i dragost ea cea întru Hristos. Iar de ve ţ i voi ceva mai bun
pentru el, ori acum, ori în viitorim e, ş i aceasta va pl ă cea sfântului
Sinod. [Sobor 1 ş i 2: 16; Petru: 10; Chiríl: 2, 3]

TÂLCUIREA EPISTOLIEI
Acest Eustátie pent r u care zice Epistolía aceasta au fost Episcop al
Pamfíliei, care este Epárhie a Atáliei. Că zând îns ă în griji, şi în pricini ale
Episcopiei, şi obosin d pentr u mic ş orare de suflet şi neiscusirea ce avea în
lucr ă rile Episcopiei, şi în ispite, a fă cut în scris parétisis (adic ă lep ă dare
de Episcopie). Deci în locul lui Sinodul cel de acolo a Hirotonit pe altul.
Acesta dar mai în urm ă a venit la sfânt ul acesta şi Ecumenicul Sinod, cu
lacrimi cerând, nu Episcopia de care s - a paretisit, ci să aib ă cinstea, şi
nu mele Episcop ul ui. Iar Sinod ul jelindu - l, şi durere sim ţ ind pentr u
dân s ul, mai ales pentr u b ă trâne ţ ile şi lacrimile lui, şi pent r u înstr ă inarea
de patria sa, şi de p ă rintea sca sa cas ă . Iar mai ales, şi mai cu deadins ul,
pent r u că, nu pentr u vreo oarecare r ă utate caterisind u - se s - a paretisit,
nu pent r u lenevirea şi trând ă virea sa (pentr u că de ar fi urmat acestea, nu
l- ar fi miluit cândva pe el Sinodul, nici m ă car nume gol de Episcop i- ar fi

142
dat) ci fiindc ă pent r u mic ş orarea de suflet a lui, şi pent r u neiscusin ţ a
întru lucr ă ri, au hot ă rât s ă aib ă şi numele de Episcop; adic ă a se zice
Episcop. Şi cinstea, adic ă a ş edea împreu n ă cu Episcopii. Şi împ ă rt ăş irea,
adic ă a se împ ă rt ăş i împre u n ă , şi a Liturghisi împreu n ă , şi a Hirotonisi
împreu n ă cu Episcopii, nu îns ă însu ş i de sine ş i, ci cu voia şi poru nc a
Episcop ul ui celui de loc. Zice îns ă pe lâng ă acestea Episcopilor Pamfiliei
Sinodul, cum că orice alt ă vor socoti mai bun, şi mai pres u s, ca s ă dea lui
Evstátie, ori acum, ori mai în urm ă , aceasta va pl ă cea şi Sinodului. Şi
aceasta nu este alta, precu m tâlcuie ş te anonim ul (nenu mit ul) tâlcuitor,
decât, al pune pe el Episcop vreunei Epárhii lipsite de Episcop 158 .

PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL PATRULEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al patr ulea Sinod [Sobor], s - a


adu n a t în Halkidón, cetate vestit ă a Vetíniei, în timp ul Împ ă ratului
Marchián şi Pulhériei la anul 451 dup ă Hristos. Iar Pă rin ţ ii întru el au fost
la nu m ă r ş ase sute treizeci, din care cei mai însem n a ţ i, şi mai covâr ş itori
au fost, Anatólie al Consta n ti n o p ol ul ui, Pashasín, şi Lukínsie Episcopul,
împreu n ă cu Bonifátie, şi cu Vasílie Presbíterii, cu care au fost şi Iulian
Episcop ul, ţ iind ace ş tia locul presfâ n t ul ui Léon al Romei. Máxim al
Antiohíei, Iuvenálie al Ierusalim ului. Care au osândit şi anáte mei au dat
pe nenor ocit ul, Evtíhie Arhiman d r ít ul, şi pe Dioscór ap ă r ă tor ul acest uia,
care du p ă sfânt ul Chiril s - au fost fă cut Episcop al Alexandríei. Că ace ş tia
158 Mul ţ i din Epistolía aceasta, fac socoteal ă, că se dă voie Arhiereilor a se paretisi de
Epárhiile lor, dar a- şi ţ ine cinstea, şi lucrarea Arhieriei. Se ră t ăcesc îns ă unii ca aceş tia; că
mai ales cu totul dimpotriv ă se în ţ elege, dup ă Zonará, şi Valsamón, şi Vlástar. Şi 1 se arat ă
din cuvintele ei, că nu se cuvin a se face paretisiri. Că zice: „Trebuie Evstátie, fiindc ă odat ă i
s- au încredin ţ at purtarea de grij ă a Episcopiei să o ţie cu Duhovniceasc ă vitejie, să se lupte
împotriva ostenelilor, şi de voie să sufere sudorile cele cu plat ă pentru Episcopie.” Aceasta
îns ăşi se arat ă şi din diş en ţ area ce a avut Sinodul, când a văzut paretisírea lui Evstátie cea
în scris. Pentru că dac ă ar fi fost obiceiul şi voie a se face aceasta, cum s- ar fi nedumerit
Sinodul de aceasta, ca cum s- ar fi făcut lucru nou şi str ă in? Că zice: „Nu ş tim, şi cu chip, au
dat carte paretisíre.” Iar aceasta o adevereaz ă şi Chiríl Exárhul Sinodului acestuia (a căruia
se în ţ elege că este alcă tuirea Epistolíei acesteia). Zicând în Canonul să u al 3- lea „Nu este
plăcut lucrul acesta Canoanelor Bisericii, a da adică Arhiereii paretisiri în scris. Căci de sunt
vrednici a Ierughisi, ră mâie întru aceasta şi nu se paretiseasc ă , iar de nu sunt vrednici, nu
ias ă din Episcopie cu paretisírea, ci ca niş te osândi ţ i, pentru lucrurile cu care s- au prih ă nit
cu multe strigă ri. Îns ăşi aceasta se încheie şi din Canonul al 16- lea al Sinodului celui 1 şi al
2- lea. Pentru că dac ă acel Canon caterise ş te pe cel ce va lăsa Epárhia mai mult decât 6 luni
numai, şi porunce ş te a se Hirotoni alt Episcop în locul lui. Cu cât mai vârtos opre ş te pe
acela ce s- ar paretisí de Epárhia sa des ă vâr ş it? Iar de şi zice Canonul acestea să nu se
Hirotoniseasc ă altul în locul Episcopului celui viu, dac ă el cu voie nu se va paretisí de
Episcopie. Însă se cuvine a se în ţ elege că pentru oarecare pricin ă opritoare, şi ascunse se
paretisé ş te. Dar şi aceasta, mai jos acesta ş i Canon ca cum îndreptând u - o, zice, că să se
Hirotoniseasc ă altul, dup ă ce se va cerceta pricina celui viu, şi se va face caterisirea lui. Ci şi
marele Atanasie în Epistolía cea către Dracóntie scrie. Episcopul mai înainte de a se pune
Episcop viaz ă pentru sine şi, iar dup ă ce se pune, „nu mai viaz ă pentru sine ş i, ci pentru
creş tinii aceia, pentru care s- a pus Episcop”. Iar de propun pe Teologul Grigorie că s- a
paretisít, precum aceasta o zice şi Valsámon, înva ţă - se că nu s- a paretisit de a sa Episcopie.
Care era Sásima, ci de str ă in ă, adică de Nazianz, precum el însu ş i îi încredin ţ ea z ă . Că
scriind că tre Grigorie Níssis, zice: „Nu Nazianzului, ci Sasímilor ne- am propus, (Episcop
adică). Deşi pentru pu ţ in ă vreme cucernicindu - se Părintelui (Tat ălui nostru), şi celor ce ne-
au rugat, ca str ă in am primit purtarea de grij ă.” Iar către Filágrie scriind zice acestea: „Şi de
este lucru de primejdie pe precum scrii, a- şi lăsa cineva Biserica sa, care Biserică zici? De
zici pe a noastr ă adică Sásima, şi eu însu ş i aceasta o zic, şi drept zice ţ i. Iar de am lăsat pe
cea str ăin ă, şi care nu s- a propov ă duit în numele nostru, adică pe Nazianz, nevinova ţ i
suntem. Iar de ne oprim pentru aceasta, pentru că cât ăva vreme am purtat grij ă pentru ea,
şi mul ţ i al ţ ii se vor opri, câ ţ i la o vreme au purtat grijă de str ăine Epárhii.”
143
că zân d în r ă t ă cirea cea împot riva lui Nestórie, împreu n ă au că zut în
asemen e a pier za r e a aceluia. Pentr u că acela în dou ă Fe ţ e, şi în dou ă
Ipostas u ri împ ă r ţ ea pe Unul Hristos. Iar ace ş tia pe cele dou ă Firi ale lui
Hristo s Dumne z eir ea adic ă şi Omenirea, din care se alc ă tuie ş te şi într u
care se cunoa ş te, şi se închin ă , cu sume ţ ie într u o Fire le amesteca,
necu n o sc â n d nebunii, că din aceast ă p ă gânea sc ă cugetar e, se încheie a nu
fi Hristos din aceea ş i fire a Tat ă lui, şi din aceea ş i fire a oame nilor, şi din
alte oarecare. Drept aceea Sfântul Sinodul acesta urmâ n d Símbolului celui
întâi din Niceea şi celui al doilea din Consta n ti no p ol, şi Epistolíei
sfânt ul ui Kiríl al Alexandríei, adic ă hot ă rârei celui al treilea din Efés. Dar
îns ă şi Epistolía preasf ân t ul ui Léon al Romei, Símbolul cel de Ob ş te al
celui dintâi din Niceea, şi al celui al doilea Sinod din Consta n ti no p ol l- au
lă sat nejignit, anate m a tisin d pe acei ce ar îndr ă zni a adaoge, sau a sc ă dea
dintr - însul. Şi au fă cut a sa hot ă râre a Orotod oxei Credin ţ e, având acestea
anu m e (în Praxa 5): „Urmân d dar noi Dumne z eie ş tilor Pă rin ţ i, pe Unul şi
acesta ş i Fiu pe Domnul Iisus Hristos al m ă rturisi, cu un glas to ţ i înv ăţă m,
că des ă vâr ş it este acesta ş i întru Dumne z eire, şi des ă vâr ş it acesta ş i întru
Omenire. Dumne ze u cu adev ă rat, şi Om cu adev ă rat acesta ş i, din suflet şi
din tru p. Deofiin ţă cu Tat ă l dup ă Dumne z eire, şi Deofiin ţă acesta ş i cu noi
dup ă Omenire. Întru toate aseme ne a cu noi, fă r ă de p ă cat. Mai- nainte de
veacuri din Tat ă l Nă scut, dup ă Dumne z eire, iar în zilele cele mai de pe
urm ă , acesta ş i pentr u noi, şi pentr u mânt uir ea noast r ă din Maria Fecioara
de Dumne z e u Nă sc ă toarea, dup ă Omenire, pe Unul şi acesta ş i Hristos,
Fiu, Domn, Unuln ă scut, din dou ă Firi fă r ă amesteaca r e, fă r ă schimba r e,
fă r ă împ ă r ţ ire, fă r ă desp ă r ţ ire cunoscân d u - se. nic ă ieri osebirea Firilor
stricân d u - se pentr u Unire, ci mai vârtos p ă zind u - se însu ş irea
Amân d u r o r a Firilor, şi într u o Fa ţă , şi întru un Ipostas aflând u - se. Nu în
dou ă Fe ţ e împ ă r ţ ind u - se, sau desp ă r ţ ind u - se, ci Unul şi acesta ş i este Fiu,
şi Unuln ă scut Dumne z e u Cuvânt ul, Domnul Iisus Hristos. Precum din
încep u t Proorocii pentr u El, şi însu ş i Domnul Iisus Hristos ne - au înv ăţ at
şi Símbolel Pă rin ţ ilor ni l- au preda t. Au surpa t îns ă Sinodul acesta ş i pe
lotreasca aduna r e ceea ce în Efés mai - nainte s- au fost adunat, în anul
448, într u care Dioscór a fost întâi ş ez ă tor, pe Evtíhie ap ă rân d u - l, iar
loco ţ iitorii Episcopului Romei, nu se asculta u; şi sfânt ul Flavián al
Constan ti no p olul ui lovindu - se cu piciorul, şi cu multe lovituri r ă nindu -
se, s - a să vâr ş it. În Sinodul acesta (Praxa 8) Fericitul Teodorít zicând:
„Anátem a lui Nestórie, şi celui ce nu zice de Dumne z e u Nă sc ă toare pe
Sfânta Fecioara Maria, şi celui ce împar te pe Fiul cel Unuln ă scut. Ci şi pe
Evtíhie anate m a tisin d u - l, şi toate eresurile, şi isc ă lind în cele hot ă râte de
Sinod s - au îndre p ta t, şi au ş ezut la locul să u în Sinod, şi Epárhia sa iar ăş i
şi- au luat.” Iar pe lâng ă toate acestea, au a ş ezat şi aceste treizeci de
Canoan e ce se afl ă în a sa 15 - a Prax ă . Înt ă rite adic ă şi adeverite anum e şi
hot ă râto r, de Canonul 2 al Sinodului 6 iar nehot ă râtor de cel întâi al
Sinodului 7 care sunt de nevoie pentr u buna împod obire şi starea
Bisericii. Iar Practicalele Sinodului acestuia în trei Tomuri se despa r t: Şi
Tomul cel întâi, cuprinde osebite Epistolíi, şi pe cele în Consta n ti n o p ol în
timp ul lui Flavián, şi cele în Efés, de lotreasca aduna r e lucrate. Iar Tomul
2 cuprin d e cele ş aispre zece Praxe ale acest uia ş i Sinod din Halchidón. Şi
Tomul 3 cuprin de osebite Epistolíi ale Sinodului şi al Împ ă ra ţ ilor, şi alte
câteva, câte dup ă dâns ul s- au fă cut, care privesc că tre dâns ul (adic ă că tre
Sinodul acesta) vezi la Dosítei, fa ţ a 331 pân ă la 397 şi al 2- lea Tom al
Sinodicalelor.

144
CELE 30 DE CANOANE AL SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL
PATRULEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Canoanele cele aş ezate de sfin ţ ii Părin ţ i în fiecare Sinod pân ă


acum, am îndreptuit a se ţ inea. [Sinod 6: 2; Siond 7:1]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta judec ă că este cu drept ul a st ă pâni, adic ă a- şi avea
t ă ria, şi puter ea, toate Canoanele, care din început şi pân ă acum s- au dat
de Sfin ţ ii Pă rin ţ i, care Canoane trebnicesc, ori spre scum p ă tat ea
Dogmelor, ori şi spre Bisericeasca buna rând uial ă , în fiecare Sinod şi
Ecumenic şi localnic.

CANON 2

Dac ă vreun Episcop pentru bani ar face Hirotonie, ş i la vân zare


ar deduc e pe Darul cel nevând ut, ş i ar Hirotoni pe bani Episcop, sau
Horepis c o p, sau Presbiteri, sau Diaconi, ori pe altul oarecare din cei
num ă ra ţ i în Cler, ori ar provi va sí [înainta] pentru bani Iconom, sau
Écdic (avocat), sau Paramonar, sau ori pe cine din Canon pentru al s ă u
mâr ş av câ ş tig, cel ce s - ar v ă di c ă a f ă cut aceasta, s ă se primejduias c ă
despre treapta sa. Şi cel Hirotonisit nimic s ă se folos ea s c ă din
Hirotonia cea din nego ţ , sau din provi va s ire [înaintare]. Ci s ă fie
str ă in de vrednicia sau de purtarea de grij ă , ce au dobândit pentru
bani. Iar dac ă cine va s - ar ar ă ta ş i mijlocin d pentru ni ş te aş a urâte ş i
nelegiuit lu ă ri, ş i acesta, de ar fi Cleric s ă cad ă din treapta sa, iar de
va fi mirean sau Monah, s ă se anatematis ea s c ă . [Apost ol: 29, 30, Sinod
6: 22, 23; Sinod 7: 3, 4, 5, 19; Vasilie 91; Laodiceea 12; Epistolía lui
Ghenádie ş i Tarásie]

TÂLCUIRE
Episcopii adic ă , şi Prebíterii, şi Diaconii se Hirotonise sc, dup ă
Zonará, iar Cite ţ ii, şi Psal ţ ii, şi Egumenii, şi Hirotesesc, şi se pecetluiesc,
iar al ţ ii se înaintea z ă numai fă r ă pecete, precu m Iconomii 159 ş i Écdichii, şi
Paramo n á rii şi Prosmo n á rii (adic ă st ă ruitorii). Deci oricare Episcop,
(rând uie ş te Canonul acesta) pe to ţ i ace ş tia, şi pe ceilal ţ i Clerici, i- ar face
cu bani, şi pentr u mâr ş avul s ă u câ ş tig ar vinde pe nevând u t ul Darul
Duhului, acesta vă dindu - se, s ă se cateriseasc ă din treapt a Arhieriei. Dar
şi acela ce cu chipul s- ar Hirotonisi, s ă nu se foloseasc ă de hiroto nia, sau
înainta rea aceasta negu ţă torea sc ă , ci să fie lep ă dat, şi din Preo ţ ia, şi din
Offícia ce a luat. Iar de s- ar face cineva mijlocitor la aceste mâr ş ave
câ ş tiguri. De va fi Cleric, s ă se caterisea sc ă ; iar de va fi Monah, sau
mirean, să se anate m a tise as c ă .

CANON 3

159
Iconomii adică , se face pentru ca să iconomiseasc ă lucrurile Bisericii dup ă socoteala
Episcopului, precum zice Canonul 10 al lui Teofil, 26 al Sinodului 4, şi cel 11 al Sinodului 7.
Iar Ecdichii (adică avoca ţ ii) se face pentru a ajutat pe cei ce se nedrept ăţ eau, şi să
izbă veasc ă pe cei ce se tiraniseau de oarecare, şi să apere pe cei ori pentru ce bântuire şi
asuprire nă zuiesc la Biseric ă. De dou ă feluri era avoca ţ ii, Biserici dup ă Canonul acesta, şi
dinafar ă şi împ ă r ă te ş ti, dup ă Canonu l 83 şi 107 al celui din Cartagina. Şi se zice aceş tia,
dup ă Valsamon, defensori adică apă ră tori, şi Biserice ş ti avoca ţ i, dup ă Iustinian.
145
Au venit la Sfântul Sinod (în ş tiin ţ are), c ă oarecare din cei
num ă ra ţ i în Cler, pentru mâr ş av câ ş tig se fac n ă imi ţ i str ă inelor averi,
ş i lucreaz ă lucruri lume ş ti, lene vin d u - se despre Liturghia lui
Dumn e z e u , ş i alergând prin casele lumenilor, ş i primind asupr ăş i
încredin ţ ă ri de averi pentru iubirea de argint. Deci au hot ă rât Sfântul
ş i marele Sinod, ca nimeni de acum înainte, nici Episcop, nici Cleric,
nici Monah, s ă poat ă mo ş ii s ă - ş i închirie z e, sau a se b ă ga pe sine ş i în
lume ş ti ocârmuiri de lucruri. Afar ă numai dac ă de Legi s - ar chema, la
neap ă rat ă epitropie a celor nevârst nici, sau Episcop ul Cet ăţ ii i- ar
rândui s ă poarte grij ă de lucruri Biserice ş ti, sau de orfani, sau de
v ă du v e f ă r ă de purt ă ri de grij ă , ş i de fe ţ e ce mai ales au trebuin ţ ă de
Biserice s c u l ajutor, pentru frica lui Dumn e z e u . Iar dac ă cine va s - ar
apuca de aici înainte a c ă lca cele hot ă râte, unul ca acesta supuie - se
cert ă rilor Biserice ş ti. [Apost ol: 6, 81, 83; Sinod 4: 7; Sinod 1 ş i 2: 11;
Cartagina: 18; Sinod 7: 10]

TÂLCUIRE
Canon ul acest rând uie ş te, fiindc ă au venit la auzul Sinodului că
oarecare Clerici, pentr u mâr ş avul câ ş tig îşi închiriaz ă mo ş ii str ă ine, şi se
împleticesc pe sine ş i în lucruri lume ş ti pent r u câ ş tig, lenevindu - se despr e
slujbele Preo ţ iei. Şi întrân d în casele celor lume ş ti, şi mo ş iile lor pentr u
iubire de argint le iau asupr ăş i. Pentr u aceasta au hot ă rât sfânt ul acesta
Sinod, de aici înainte, nici un Episcop, sau Cleric, sau Monah, s ă nu ia în
chirie mo ş ii, şi s ă nu se bage pe sine ş i în ocâr m uiri de lucruri lume ş ti.
Afar ă nu mai de va fi chemat de Legi spre a se face Epitrop de copii
nevârs t nici, curátor (nevârst nici sunt pân ă la 14 ani), sau pur t ă tori de
grij ă a afilícilor (de la 14 pân ă la 25) şi afar ă numai, dac ă Episcopul cet ăţ ii
l- ar îndem n a pe el să poarte grij ă de lucrurile Bisericii, sau de orfani, şi
de vă duve ce nu ar avea pur t ă tori de grij ă , şi de alte fe ţ e care mai ales au
treb uin ţă de Bisericescul ajutor, şi ap ă rare. Nu pentr u vreun câ ş tig, şi
dobân d ă , ci mai vârtos pent r u frica lui Dumne z e u. Iar dac ă cineva de aici
înainte ar îndr ă zni a le că lca acestea, unul ca acesta s ă se fac ă vinovat
Biserice ş tilor cert ă ri. Şi care sunt acestea? Cele ce Apostole ş tile Canoane
le rân d uiesc: Adic ă că derea lor cea din Cler.

CANON 4

Cei ce cu adev ă rat, ş i din cur ăţ enie petrec via ţ ă Monahicea s c ă ,


învrednic ea s c ă - se de cinst e cuviincioas ă . Iar fiindc ă oarecare,
Monahice s c ul Chip întrebuin ţ ând u - l cu f ăţă rnicie, ş i Bisericile, ş i
politice ş tile lucruri le tulbur ă , înconjurând cu neb ă gare de seam ă prin
cet ăţ i, ci înc ă ş i Monastiri me ş te ş uge s c a- ş i face. Sau socotit dar
nimeni nic ă ieri a zidi, nici Mănă stire a alc ă tui, sau Cas ă de rug ă ciun e
f ă ră de voia Episcop ului cet ăţ ii. Iar Monahii cei ce petrec prin fiecare
cetate ş i sat, s ă se supuie Episcop ului, ş i s ă îmbr ăţ i ş eze lini ş tea, ş i s ă
ia aminte de singur ă ajunarea, ş i de Rug ă ciun e, în locurile acelea
st ă ruind în care de lume s - au lep ă dat, ş i nici Biserice ş tile, nici
lume ş tile lucruri, a le sup ă ra, sau a se împ ă rt ăş i, p ă r ă sind Mă nă stirile
lor. Fără numai de li s - ar da voie când va pentru trebuin ţ ă de nev oi e
de c ă tre Episcopul cet ăţ ii. Şi nici pe un rob s ă primeas c ă în Mă nă stire
pentru a se face Monah f ă ră de voia st ă pânului lui. Iar pe cel ce ar
c ă lca hot ă rârea noastr ă aceasta, am poruncit s ă fie neîm p ă rt ăş it,

146
pentru a nu se huli Numel e lui Dumne z e u . Episcopul cet ăţ ii îns ă
trebuie a face trebuincioa s ă purtarea de grij ă pentru Mă nă stiri. [Sinod
4: 24, Sinod 7: 17, 21; Sinod 1 ş i 2: 1] [Apost ol: 82; Vasilie: 40, 42;
Cartagina: 73, 90; Sinod 6: 85; Gangra: 3]

TÂLCUIRE
Acestea rânduie ş te Canonul acesta. Că cei ce cu adev ă rat şi fă r ă vreo
făţă rnicie petrec Monahiceasca via ţă , s ă se învredniceasc ă de cuviincioas a
cinste. Dar fiindc ă unii întrebuin ţ e a z ă Monahiceasca Schim ă spre ar ă tare,
şi spre am ă gire ca s ă se cinsteasc ă , şi tulbur ă Biserice ş tile, şi politice ş tile
lucru ri, voind a le ocâr m ui, şi înconjur ă cu neb ă gare de seam ă prin cet ăţ i,
şi se apuc ă s ă - şi zideasc ă Mă nă stiri loru ş i. Pentr u aceasta au socotit de
cuviin ţă Sinodul, ca nici un Monah, nici prin sate, nici prin cet ăţ i, nici în
pustie, sau în vreo alt ă parte s ă zideasc ă şi s ă alc ă tuiasc ă Mă nă stire, sau
cas ă de rug ă ciune fă r ă de voia Episcopului celui de loc. Iar Monahii cei ce
se fac în fiecare cetate, sau sat, s ă se supu n ă Episcop ul ui locului, şi s ă se
lini ş teasc ă în singur ă Rug ă ciunea, şi în Post z ă bovindu - se, şi r ă mânâ n d în
Mă nă stirile acelea unde şi- au tuns p ă rul capului, fă r ă a le lă sa pe ele şi
fă r ă a se încâlci pe sine ş i în trebi Biserice ş ti, şi politice ş ti; afar ă num ai
dac ă de nevoie, şi de trebuin ţă s- a rând ui de Episcopul la aceasta,
judecâ n d u - l el a fi iscusi ţ i. Pe lâng ă acestea îns ă s - au socotit de cuviin ţă ,
a nu se primi vreun rob în Mă nă stire ca să se tund ă Monah fă r ă de voia
st ă pân ului lui. Ca nu vă zând oamenii şi pe Monahi încâlcind u - se în
lucru ri lume ş ti, şi st ă pânii mâhnin d u - se pentr u robii lor, s ă huleasc ă
tagma Monahiceasc ă , şi din aceas ta se hule ş te printr - în ş ii Numele lui
Dumne z e u. Deci oricare ar călca Canonul acesta, s ă se aforiseasc ă . Îns ă
precu m Monahii se cuvine a se z ă bovi în lucrurile cele cuviincioase
Monahilor; a ş a şi Episcopul trebuie a avea cuviincioas ă purta r e de grij ă
pent r u Mă nă stirile lor, ap ă rân d u - i, şi miluind u - i în trebuin ţ ele cele de
nevoie, ori dintr u ale sale, ori din să r ă ce ş tii bani ai Bisericii, dup ă
Canon ul 41 Apostolesc, şi 25 al Antiohíei, pentr u dou ă pricini, întâi,
pent r u ca să r ă mâie ei lini ş ti ţ i, şi ner ă spâ n di ţ i, şi al 2- lea ca s ă
dobân d e a s c ă şi el din aceasta folos sufletesc.

CANON 5

Pentru Episcopii, sau Clericii, ce se mut ă din cetate în cetate, s - a


socotit ca , Canoan ele cele despre ace ş tia aş ezate de c ă tre sfin ţ ii
Părin ţ i, s ă - ş i aib ă t ăria. [Apost ol: 14, 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 6: 17;
Antiohia: 3, 16, 21; Sardichia: 1, 2, 15, 16, 19; Cartagina: 57, 63, 90]

TÂLUCUIRE
Canon ul acest rând uie ş te s ă aib ă t ă rie Canoanele acelea ce s - au
a ş ezat de Sfin ţ ii Pă rin ţ i, care opresc mut ă rile Episcopilor şi ale Clericilor,
de la o cetate la alta, şi de la o Epárhie la alt ă Epárhie.

CANON 6

Nimeni cu neatârnare s ă se Hirotonis ea s c ă , nici Presbiter, nici


Diacon, nici oricare din cei din tagma Bisericeas c ă , decât osebit s ă se
numea s c ă cel ce hirotoni s e ş te sau pentru Biserica Cet ăţ ii, sau
Micenicea s c ă , sau pentru Mă nă stire. Iar cei ce Hirotonis e s c cu
neatârnare, a hot ă rât sfântul Sinod ca acest fel de Hirotesie s ă fie f ăr ă

147
tă rie, ş i nic ă iurea s ă poat ă lucra spre ocara celui ce i- a Hirotonisit.
[Neoce s áre ea 13]

TÂLCUIRE
Vrând Sfântul Sinodul acesta cu lesnire a opri mut ă rile celor sfin ţ i ţ i
cu Hiroto nie ce se face din loc în loc afar ă de Canoane, a c ă rora începu t ul
şi r ă d ă cina este că se Hirotone sc neatâr n a t şi nehot ă rât. Rânduie ş te prin
acest Canon al s ă u, a nu se Hirotonisi de aici înainte cu aceste fle de chip,
nici Preot, nici Diacon, nici altul oarecare Bisericesc. Fă ră num ai hot ă râtor
pent r u Biseric ă cet ăţ enea sc ă , sau s ă teasc ă , sau Măns ă stireasc ă , sau
Muceniceasc ă , zicân d în glas Arhiereul la Rug ă ciunea Hirotoniei:
„Dumne z eiescul Dar prohirise ş te pe cutare Presbíter, sau Diacon, a
cut ă rei Biserici, sau Mă nă stire, anu me.” Adic ă întocmai precu m în glas se
zice şi nu mele Epárhiei la Hirotonia fiec ă rui Episcop. Iar câ ţ i nehot ă râto r
se vor Hirotonisi, au poru ncit Sfântul Sinod să fie fă r ă t ă rie Hirotonia lor.
Şi nici într - un loc s ă poat ă a o lucra. Pentr u ca s ă se necinste as c ă din
aceast ă lucrare Arhiereul cel ce o au dat afar ă de Canoane, ca din aceasta
s ă se în ţ elep ţ ea sc ă , şi alt ă dat ă s ă nu fac ă aceas ta. Iar tu cititorule
sus pin ă rogu - te! Fiindc ă în ziua de ast ă zi nici la o Hirotonie de Diacon,
sau de Presbíter se zice în glas numele Bisericii, sau al Mă nă stirii osebit,
precu m Canonul acesta por unce ş te. Care lucru se vede că pe lâng ă
celelalte şi acesta este înt ă ritor al Hirotoniei, de ş i călc ă torii acest uia
nicicu m o socotesc.

CANON 7

Cei ce odat ă în Cler s - au rânduit, ş i Monahi, am hot ă rât, ca nici la


oast e, nici la dreg ă torie lumea s c ă s ă vie. Sau aceasta îndr ă znin du - o,
ş i nec ă indu - se ca s ă se întoarc ă la aceasta, care pentru Dumn e z e u
mai - nainte o au ales, s ă se anatematis ea s c ă . [Apost ol: 6, 81, 83; Sinod
4: 3, 6; Sinod 1 ş i 2: 11; Cartagina: 18; Sinod 3: 1]

TÂLCUIRE
Porunce ş te Canonul acesta ca Clericii şi Monahii, nici osta ş i s ă se
fac ă , nici lume ş ti dreg ă torii s ă ia asupr ăş i, iar cei ce îndr ă znes c acestea, şi
nu se căiesc s ă se întoarc ă iar ăş i la rânduiala cea mai dinainte a vie ţ ii,
care pentr u Dumne ze u o au fost ales, să se anate m a ti sea sc ă . Pentr u ce
îns ă Canonul 83 al Apostolilor îi caterise ş te numai pe ace ş tia, iar acesta şi
anate m a ti se ş te? Ori că acela zice, dup ă Zonará, şi dup ă ceilal ţ i tâlcuitori,
pent r u acei ce, purtâ n d chipul Clerului, vin la unele ca acestea. Iar acesta
zice pentr u cei ce leap ă d ă şi chipul Clericului, şi al rând uielii Monahice ş ti,
şi iau asu pr ăş i unele ca acestea. Dar poate pentr u că aceste zice pentr u
aceia, ce, dup ă ce odat ă îndr ă znes c a face unele ca acestea, nu mai vor a
se poc ă i, şi a se întoarce la via ţ a cea dintâi (care cel Apostolesc nu zice),
pent r u aceasta ca pe unii ce nu se poc ă iesc, mai tare i- au pedep sit pe
ace ş tia.

CANON 8

Clericii (caselor) s ă r ă ce ş ti, ş i ai Măn ă stirilor, ş i ai celor


Mucenice ş ti, s ă ră mân ă sub st ă pânirea Episcopilor celor ce sunt în
fiecare cetate, dup ă predarea sfin ţ ilor Părin ţ i, ş i nu cu obr ă znicie s ă
se desfrâu e z e, împotriva Episcopului lor. Iar cei ce vor îndr ă zni a

148
ră sturna acest fel de întipuire, ori în ce chip, ş i nu se vor supun e
Episcop ului lor. De vor fi Clerici, s ă - i supun e cert ă rilor Canoan el or,
iar de vor fi Monahi, sau mireni, s ă fie ackinóni ţ i (neîmp ă rt ăş i ţ i).

TÂLCUIRE
Rânduirea Canonului acest uia este aceasta. Că, Clericii, şi cei Ierosi ţ i
care se afl ă la casele cele hr ă nitoare de s ă raci, adic ă la orfanot r ofii: la
Girocomii (hr ă nitorii de b ă trâni), şi nosoco mii (spital), şi al Mă nă stiri, şi în
Bisericile Mucenicilor, trebuie a r ă mâne totdea u n a supu n â n d u - se
Episcopilor fiec ă rei cet ăţ i, dup ă predar ea sfin ţ ilor Pă rin ţ i, şi a nu s ă ri cu
obr ă znicie din st ă pânirea Episcopului lor. Iar câ ţ i vor îndr ă z ni cu orice
chip a că lca Canonul acesta, şi a nu se supu n e Episcopului lor, ace ş tia, de
vor fi Ierosi ţ i şi Clerici, să fie supu ş i cert ă rilor Canoanelor, celor ce le- ar
afla de cuviin ţă , însu ş i Episcopul acel de loc. Iar de vor fi Monahi, şi
mireni s ă se afuriseasc ă . Pentr u ce îns ă mai sus zicân d Canonul, Clerici şi
Monahi, jos zice, şi mireni? Pentr u ca s ă arate pe mirenii aceia, în a că rora
rázim, şi ap ă rare, r ă zmâ n d u - se Clericii, şi Monahii, se obr ă znicesc asupr a
Arhiereului, şi nu i se supu n 160 .

CANON 9

Dac ă vreun Cleric are judecat ă cu Cleric, s ă nu lase pe Episcopul


s ă u, ş i s ă alerge la jude ţ uri lume ş ti. Ci mai întâi cercete z e - se pricina
de Episcop ul s ă u. Sau cu voia Episcop ului s ă u, de acei ce ar voi
amând o u ă p ă r ţ ile, s ă se fac ă judecat ă . Iar de ar face cine va afar ă de
acest ea, s ă se supuie Canonic e ş tilor cert ă ri. Iar dac ă vreun Cleric ar
avea judecat ă cu al s ă u cu alt Episcop, s ă se judece de Sinodul
Epárhiei. Iar dac ă vreun Episcop cu Mitropolitul al aceleia ş i Epárhii,
sau Cleric s - ar gâlce vi, n ă zuias c ă , ori la Exarhul ocârmuirii, ori la
scaunul împ ă r ă te ş tei cet ăţ i a Constantin op olului, ş i la acela s ă se
judece. [Apost: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4: 17, 21; Antiohia: 14, 15;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 37, 96, 105, 115, 118, 134, 137,
138, 139]

TÂLCUIRE
Când un Cleric va avea judecat ă cu alt Cleric, rând uie ş te Canonul
acesta să nu lase pe Episcopul s ă u, şi s ă - şi caute judecat ă la jude ţ u ri
lume ş ti. Ci mai înainte s ă o caute al Episcopul ui s ă u, sau şi cu socotin ţ a şi
voia Episcopul ui să u, s ă se cercete ze judecata de judec ă tori ale ş i, cu care
s - ar mul ţ u mi amân d o u ă p ă r ţ ile, pârâ ş ul adic ă , şi pârât ul. Iar oricare
Cleric ar face într - alt chip, să se supuie de că tre Episcopi Canonice ş tilor
cert ă ri. Iar când Clericul ar avea judecat ă cu însu ş i Episcopul s ă u, s ă
caute judecata la Sinodul Epárhiei. Iar când Episcopul iar ăş i, sau Clericul,
ar avea judecat ă cu Mitropolitul, mearg ă la Exárhul ocâr m uirii 161 , sau la
160 Pentru aceasta şi în Praxa 11 a Sinodului, ce s- a făcut în timpul împ ă ratului Vasilie
Makidón, preadrept despre aceasta este scris: „Nu este iertat nici unui mirean, orice fel ar fi,
ori cuvânt să porneasc ă pentru pricini Biserice ş ti, ori să stea împotriva unei întregi Biserici,
sau unui Sinod Ecumenic. Pentru că a urm ă ri şi a cerceta cineva unele ca acestea, acesta este
lucru al Patriarhilor, şi al Iereilor, şi al învăţă torilor, cărora de la Dumnezeu li s- a dat Putere
a dezlega şi a lega. Că adică mireanul, de ar fi şi plin de toate în ţ elepciunea, şi evlavia, îns ă
tot mirean este, şi Oaie, dar nu şi pă stor. Iar Arhiereul, de ar ară ta şi toat ă neevlavia, dar
îns ă Păstor este, pân ă ce se află în locul Arhiereilor. Drept aceea nu se cuvine Oile a se
purta împotriva Păstorilor lor
161 Precum albinele fagurul, aş a osebite şi feluri de socoteli au înconjurat partea aceasta a

Canonului acestuia. Că ai no ş tri împotrivindu - se încep ă toriei Papei, şi vrând a cinsti pe


149
scau n ul Împ ă r ă te ş tei cet ăţ i a Consta n ti no p ol ului, şi la acela cercetea z ă - se
judecat a.

CANON 10

Să nu fie iertat unui Cleric a se num ă ra totodat ă ş i Bisericile a


dou ă cet ăţ i, ş i în aceea pentru care din început s - a hiroton o s it, ş i în
aceea ce a alergat, ca la o mai mare oarecu m, pentru pofta slavei
de ş arte. Iar cei ce o ar face aceasta, s ă se aş eze la Biserica lor, la care
din încep ut s - au hirotoni sit, ş i acolo numai s ă Liturghis ea s c ă . Îns ă
dac ă vreun ul s - a mutat acum de la o Biseric ă la alta, cu nimic de

Patriarhii Constantinopolului, s- au abă tut la covâr ş iri. De unde Macárie al Anchírei Exárhi ai
ocârmuirii în ţ elege pe ceilal ţ i Patriarhi, iar Patriarhului Constantinopolului îi dă apelarisirea
cea peste tot, şi pe acesta îl vá să fie cel întâi, şi mai înalt judec ă tor peste to ţ i Patriarhii. Au
urmat însă împreun ă cu Macárie şi Alexía în Istorie, şi Nicolae al Metónei scriind împotriva
încep ă toriei Pape. Iar Papiş tii iarăşi, vrând a înt ă ri Monarhía Papei urmeaz ă acestor ai
no ş tri, şi primesc a fi peste to ţ i judec ă tor al Constantinopolului, cu socoteal ă pentru ca să
arate, că de este al Constantinopolului asupra tuturor judec ă tor, fiindc ă ala Romei este mai
întâi şi de cât al Constantinopolului dup ă Canoane. Al Romei este dar şi judec ă torul cel mai
de pe urm ă şi Obş tesc al tuturor Patriarhilor, încă şi asupra îns ăşi Constantinopolului, şi că
la el se ridică apela ţ ia a tuspatr u Patriarhilor lumii. Iară ace ş ti Papi ş ti sunt apostat ul
Visaríon, Viníul, şi Belarmín. Şi Papa Nicolae, încă scriind împotriva lui Fótie către Mihail
împ ă ratul zice, că Exárh al ocârmuirii Canonul va să în ţ eleag ă pe Pápa Romei. Şi că, al
ocârmuirii ce zice în num ă r singuratic se în ţ elege în loc de al ocârmuirilor multoratic,
precum zice şi Dumnezeiasca Scriptur ă de multe ori întrebuin ţ ea z ă pe cel singuratic în loc
de multoratic, precum aceea: Şi se ridică izvor din p ă mânt, în loc de izvoare. Şi că Canonul
zice la Exárhul ocârmuirii să se judece, adic ă la Papa Romei mai întâi şi chiar, cel ce ar
judecat ă cu Mitropolit, iar dup ă iertare şi al 2- lea cuvânt, la cel al Constantinopolului. Dar
aceş tia to ţ i departe de adev ă r s- au ră tăcit. Căci cum că al Constantinopolului nu are
st ă pânire a lucra în ocârmuirile şi hotarele celorlal ţ i Patriarhi, nici s- a dat lui de Canonul
acesta apelarisirea a toatei Biserici (Care apelarisire este ridicare judec ăţ ii de la oricare
jude ţ la alt jude ţ mai mare, dup ă cartea 9 a Vasilicalelor titlul 1) ară tat este: Întâi pentru că
în a 4- a Práxă a Sinodului acestuia din Calcedon, Anatólie al Constantinopolului fiindc ă a
fost lucrat afar ă de hotare, luând Tírul de Fótie Episcopul să u, şi dândul lui Evsévie al
Virítului, oborând din şi aforisind pe Fótie, s- au înfruntat şi de la boieri, şi de către tot
Sinodul pentru aceasta. Şi m ăcar că multe pricinuiri au pus, cu toate acestea, câte au lucrat
acolo s- au stricat de Sinod, şi Fótie s- a îndreptat, şi Episcopiile Tírului ş - au luat. Pentru
aceasta şi Isaac al Efésului zicea către Mihail Paleologul, că Patriarhul Constantinopolului
nu- şi întinde st ă pânirea peste Patriarhiile ră săritului. (Pahiméri Cartea 6 Cap 1). Al doilea că
legile politice ş ti şi împ ă r ă te ş ti nu hot ă r ă sc că numai judecata şi hot ă rârea Patriarhului
Constantinopolului nu prime ş te apela ţ ie, ci nehot ă rât în a fiecă ruia Patriarh, şi a
Patriarhilor în num ă r multoratic. Că zice Iustinian în Nearaoa 123, Patriarhul ocârmuirii
aceleia hot ă rasc ă, care ar fi unite cu Legile şi Canoanele Biserice ş ti, nici o parte nu va putea
zice împotriva hot ă rârii lui. Şi în ţ eleptul Léon la titlul 1 al Epistolíei Legilor sale, zice
judec ă toria Patriarhului apela ţ iei nu se supune, nici de altul se mai cerceteaz ă , încep ă tor
fiind al celor Biserice ş ti. Că de la dânsul sunt toate judec ă toriile, şi la dânsul se sfâr ş esc. Şi
Iustinian iarăşi cartea 3 cap 2 al adun ă rii celei Biserice ş ti, potrivitul Patriarh a cerceta
hot ă rârea, ne având trebuin ţă de apela ţ ie, şi cartea 1 titlul 4 al Bisericescului aş ez ă mânt: Nu
se apelarisesc hot ă rârile Patriarhilor. Şi iarăşi cartea 1 titlul 4 cap 29. Iar asupra hot ă rârilor
Patriarhilor, s- au legiuit de împă ra ţ ii cei mai- nainte de noi a nu se face apela ţ ie. Deci dac ă
dup ă împ ă ra ţ ii ace ş tia, care se unesc cu sfin ţ itele Canoane, hot ă rârile tuturor Patriarhilor,
nu primeau apelarisire, adică nu se ridică la alt ă Patriarhiceasc ă judec ă torie, cum
Constantinopoléos poate acestea a le mai cerceta? Şi de ar fi avut scop Canonul acesta, al
Sinodului 4 şi cel al 17- lea al acestuia ş i, ca al Constantinopolului să aibă apelarisirea
celorlal ţ i Patriarhi, cum ar fi legiuit împ ă ra ţ ii cu totul dimpotriv ă, când ei ştiau că de nu se
unesc Legile cele politice ş ti cu Canoanele, ră mân fără tă rie? Şi al treile, că de vom zice dup ă
papi ş tii de mai sus că cel al Constantinopolului judec ă pe Patriarhi, şi de- al doilea le judec ă
judec ăţ ile lor, fiindc ă Canonul nu face osebire şi al că ruia şi al căruia Patriarh, aş adar va
judeca acesta ş i, şi va judeca şi va cerceta şi pe cel al Romei, şi aşa cel al Constantinopolului
ar fi şi cel mai întâi şi cel mai de urm ă şi Obş tesc judec ă tor al tuturor Patriarhilor şi al Papei
însu ş i. Şi dar cu izvodirile ce caut ă să înt ă reasc ă ei Monarhiceasca dreg ă torie a Papei, cu
150
lucrurile Bisericii cei mai dinainte s ă se împ ă rt ăş easc ă , adic ă de la cea
muce nic ea s c ă ce a fost sub dânsa, sau din casa s ă racilor, sau a
primitorilor de str ă ini. Iar pe cei ce îndr ă zne s c dup ă hot ă rârea
marelui, ş i Ecumenic ului Sinodului acest uia, a face ceva din cele acum
oprite, a hot ă rât Sfântul Sinod, s ă cad ă din treapta lor. [Apost ol: 15;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 20: Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3;
Cartagina: 63, 98; Sardíchia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canonul acesta, c ă nu este iertat un Cleric a se num ă ra
toto d a t ă în Bisericile a dou ă Cet ăţ i (sau şi a uneia ş i Cet ăţ i dup ă al 15 - lea
Canon al Sinodului 7) într u una la care de la început s- a Hirotonisit, iar la
alta la în urm ă s - a muta t, ca la una ce este mai mare, pent r u slava
de ş art ă , şi pentr u urât ul câ ş tig. Iar câ ţ i dup ă Canonul acesta fac aceast ă
necuviin ţă , s ă se întoarc ă la Biserica cea mai dinainte pent r u care s- a
Hiroto nisit. Şi acolo numai s ă lucreze cele ale Clericatului. Iar de au
apucat cineva pân ă acum a se muta t de la o Biseric ă la alta, ră mânâ n d în
muta re, să nu mai dobân d e a s c ă vreo Pénsie din lucrurile Bisericii mai
dinain te, din cele primitoar e de str ă ini zic, hr ă nitoare de s ă raci, şi
Mucenice ş ti Biserici. Iar câ ţ i în urma Canonul ui acestuia al marelui Sinod
vor îndr ă zni a face ceva din acestea, ace ş tia s ă se cateriseasc ă . Iar
Nearaoa 16 ce se afl ă în titlul al 3- lea al că r ţ ii 3 a Vasilicalelor rânduie ş te,
că de va muri vreun Cleric al vreunei Biserici, să nu se Hirotoniseas c ă
îndat ă acolo altul, ci de se vor afla la alte Biserici mai mul ţ i Clerici, peste
cei rân d ui ţ i, s ă ia din aceia, şi s ă plineasc ă num ă rul Clericului celui lipsit,
pân ă ce vor ajunge Clericii la câtimea cea din începu t rând uit ă Bisericii
noast r e.

CANON 11
To ţ i s ă racii, ş i care au trebuin ţ ă de ajutor, cu cercetare, ş i cu
Epistolíi, adic ă nu numite singure p ă ciuitoarea Biserice ş ti am hot ă rât
să umble, ş i nu cu recom e n d a ţ ii. Pentru că Epistolíile
reco m e n d u it oare se cuvin a se da singur fe ţ elor ce sunt în ipólip si s.

îns ăşi acestea oboar ă şi o pr ă p ă stuiesc. Şi al 4- lea, că nu are voie cineva, nici Mitropolit
Patriarh, a lucra ceva peste hotarul Bisericii, fă ră numai în cele supuse lui, dup ă Canoanele
sfin ţ ilor Apostoli, 34, 35; al Sinodului 1 Canoanele 6, 7; al Sinodului 2 Canoanele 3, 8; al
Sinodului 6 Canoanele 20, 36, 39; a celui din Sardíchia 3, 11, 12; al celui din Antiohía 9, şi
altele; şi cum dar Canonul acesta şi celelalte ar fi orânduit împotriva acestora tuturor? Al
cincilea că dac ă cel al Constantinopolului ar fi luat un privilegiu ca acesta, cum Patriarhii
Constantinopolului de multe ori având pricini cu Papii, nu au zis că au aceste privilegiu, ci
că numai cinste deopotriv ă; sau cum nici un creş tin altul în pricinile cele de acest fel ale lor
nu a zis cândva că al Constantinopolului este mai mare decât al Romei? Viu dar este
domnul, viu! Adevă rata tălm ă cire a Canonului este aceasta. Exárh al ocârmuirii, dup ă
Valsamón, nu este Mitropolitul Epárhiei, (Fiindc ă ocârmuirea cuprinde multe Epárhii şi
Mitropolii). Ci Mitropolitul ocârmuirii. Nici Patriarhul. Că ceea ce zice Canonul 6 al Sinodului
2 Ecumenic, că de ar necinsti cineva pe to ţ i Episcopii ocârmuirii, împreun ă şi pe Exárhul
ocârmuirii, care zice Canonul acesta. Iar Sinodul ocârmuirii şi Exárhul ocârmuirii alt ă
rânduial ă au, osebit ă de ceea ce are fiecare Patriarh împreun ă cu Epsicopii cei supu ş i lui.
Deci Exárh al ocârmuirii, este Mitropolitul ocârmuirii, cel ce are oarecare pronómii, mai
presus de ceilal ţ i Mitropoli ţ i ai ocârmuirii. Îns ă acum pronómiul acesta al Exárhilor nu
lucreaz ă . Că de şi se zic oarecare Mitropoli ţ i, Exárhi. Nu au îns ă supu ş i loru ş i, şi pe
Mitropoli ţ ii cei din ocârmuire. Se vede dar, dup ă însu ş i Valsamón, că al ţ ii oarecare au fost
în vremurile acelea Exárhi ai ocârmuirilor, (dintre care dup ă Zonará, a fost cel Chesáriei
Capadóchiei. Cel al Efésului, cel al Tesalonícului, şi cel al Coríntului, care purtau polistávrii
în Biserica lor. Adică Felóniul mu multe Cruci). Îns ă acest, pronómion a ră mas nelucr ă tor,
sau îndat ă , sau pu ţ in în urma Sinodului acestuia al 4- lea.
151
[Apostol: 12, 33; Sinod 4: 13; Sinod 6: 17; Antiohía: 7, 8, 11;
Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8; Cartagina: 31, 97, 116]

TÂLCUIRE
To ţ i s ă racii, şi cei ce au trebuin ţă de ajutor, hot ă r ăş te Canonul
acesta, mai întâi să se cercete ze, dac ă cu adev ă rat au trebuin ţă de ajutor,
şi a ş a s ă ia de la Episcopi mici scrisori, care se nume sc pa ş nice, pentr u că
pricin uiesc pace celor ce p ă timeau de mânia, şi de nedrea p t a socoteal ă a
st ă pânito rilor, şi a celor puter nici. (Aceste scrisori îns ă se nume a u şi
apolitiké, slobo zitoa r e). Dar s ă nu ia, şi recome n d ui t o a r e. Pentr u că
recome n d a ţ iile mai de multe ori se cuvine a se da fe ţ elor acelora, al că ror
nu me s - au fost def ă imat mai - nainte, iar prin recome n d ui ta o r ele scrisori
se reco me n d uie ş te şi se dezvinivo ţ e ş te 162 , cite ş te tâlcuirea şi
subînse m n a r e a Canonul ui 12 Apostolesc.

CANON 12

Au venit la noi (ş tiin ţ ă ), c ă oarecare afar ă de Biserice ş tile legiuiri


n ă zuind la st ă pâniri, prin Pragmátice pe o Epárhie au t ă iat - o în dou ă ,
încât din aceasta sunt doi Mitropoli ţ i întru aceea ş i Epárhie. Deci a
hot ă rât Sfântul Sinod, de aici înainte nimic de acest fel a se îndr ă zni
de vreun Episcop. Fiindc ă cel ce se va apuca a face una ca aceasta
cade din treapta sa. Iar câte cet ăţ i acum prin scrisori împ ă r ă te ş ti, care
cu nume de Mitropolie s - au cinstit, singur ă cinstea dobând ea s c - o, ş i
Episcop ul cel ce ocârmuie ş te Biserica ei, îns ă p ă zind u - se însu ş itele
drept ăţ i ale Mitropoliei celei adev ă rate.[Sinod 1: 8] [Apost ol: 34; Sinod
1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 36, 39]

TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare Episcopi iubitori de încep ă torie, n ă zuind la
împ ă ra ţ i, prin poru nci împ ă r ă te ş ti (că acestea sunt Pragmáticele
[nego ţ ia ţ iile] ce le zice aicea Canonul) cereau s ă se cinsteasc ă cu nume de
Mitropolie Episcopiile lor, şi pe o Epárhie şi Mitropolie împ ă r ţ ea u în dou ă .
Încât din aceasta urma u a fi întru una şi aceea ş i Mitropolie, doi
Mitropoli ţ i (care lucru este afar ă de Sinodice ş tile Canoane, şi mai ales de
cel al 8 - lea Canon al Sinodului întâi). Şi s ă se prigoneasc ă între sine ş i din
pricina aceasta Episcopii Epárhiei aceleia. Pentr u aceasta au hot ă rât
sfânt ul Sinodul acesta, ca de aici înainte nici un Episcop să îndr ă zne as c ă
aceasta. Iar oarecare, num ai de s- ar apuca de una ca aceasta, de ş i nu o ar
ispr ă vi, s ă se caterisea sc ă . Iar câte cet ăţ i şi Episcopii, au apucat de s - au
cinstit prin împ ă r ă te ş ti scrisori cu nume de Mitropolie, s ă aib ă num ai
cinstea cea din numele acela, şi ele, şi Episcopii cei ce le au. Drept ăţ ile

162S- a întâmplat să aflu la un loc că Epistolíoarele date la să raci au fost în astfel de form ă ,
şi cu astfel de cuvinte scrise.

Pa pa

Gri go
ri e

Cum se fac acum acestea, caut ă la


sfâr ş itul căr ţ ii.
152
îns ă , şi st ă pânirea lucrurilor Mitropoliei, s ă se p ă zeasc ă Mitropoliei celei
ce cu adev ă rat, şi din începu t se zice, şi este Mitropolie, fă r ă a putea cel
nou ce cu singur ă cinstea s ă zice Mitropolit, a sfeterisí (a- şi însu ş i) ceva
din acestea. Iar drept ul chiar a adev ă ratei Mitropolii, este a hiroto nisi
Mitropolitul ei pe Episcop ul Mitropoliei celei din nou cinstite, după
Canon ul 6 al Sinodului întâi, care zice, că nu este Episcop cel ce nu se
face cu socotin ţ a Mitropolitului.

CANON 13

Clericii str ă ini, ş i Anagnó ş ti în alt ă cetate, f ă r ă de scrisori


reco m e n d u it oare ale Episcop ului lor s ă nu liturghis ea s c ă . [Apsot ol:
12, 15]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canonul acesta, că str ă ini Clerici şi Anagnó ş tii, s ă nu
poat ă a lucra ceva al Clericatului lor în alt ă Epárhie, fă ră să aib ă scrisori
recome n d ui t o a r e, de Hirotonia, şi de Ortodoxia, şi de cealalt ă vie ţ uire a
lor. Ca ni ş te mireni îns ă s ă se împ ă rt ăş easc ă acolo.

CANON 14

Fiindc ă în oarecare Epárhii s - au iertat Anagn ó ş tilor ş i Psal ţ ilor a


se însura, au hot ă rât Sfântul Sinod a nu fi iertat vreun ul din ace ş tia a
lua muiere de alt ă religie. Iar cei ce acum dintr - o înso ţ ire ca aceasta
au f ă cut copii, de au apucat a bote za pe cei n ă scu ţ i dintr - înş ii de
c ă tre eretici, s ă - i aduc ă pe ei la împ ă rt ăş irea Catolice ş tii Biserici. Iar
de n - au apucat a- i boteza, s ă nu poat ă a- i bote za de eretici, înc ă nici
a- i împreuna prin nunta cu fa ţ a ereticeas c ă , sau evreiasc ă , sau
elinea s c ă . Fără numai când ar f ă g ă dui c ă se va muta la Ortodoxa
Credin ţ ă fa ţ a ceea ce s - a împreunat cu cel Ortodox. Iar dac ă cine va ar
c ă lca hot ă rârea aceasta a Sfântului Sinod, s ă se supuie Canonice ş tii
cert ă ri. [Apost ol: 26; Sinod 6: 6, 72; Laodiceea: 10, 31; Cartagina: 19,
29, 33]

TÂLCUIRE
Măcar că Canonul 26 al Apostolilor poru nce ş te că Anagnó ş tii şi
Cânt ă re ţ ii sup ă Hitotesíe, de vor voi pot s ă se însoare, cu toate acestea
din Canonul acesta se vede, că acest lucru nu era pretu tin d e n e a iertat, (şi
mai ales în Africa dup ă al s ă u Canon 19), poru nce ş te dar Sfântul Sinodul
acesta, că în locurile acelea unde se iart ă aceasta, s ă nu fie slobod vreunui
Cite ţ şi Cânt ă re ţ a lua muiere de str ă in ă religie. Iar câ ţ i au ajuns a na ş te
copii din acest fel de nelegiuit ă nunt ă , s ă - i aduc ă la Catoliceasca Biseric ă ,
şi de i- au boteza t cu bote z ul ereticilor, dac ă botez ul acel ereticesc, cu
care s- au botez a t, nu era deosebit de cel al Ortodoxiei, dup ă materie şi
fel, ci ar putea fi primit de Catoliceasca Biseric ă , să - i ung ă cu sfânt ul Mir,
nu mai precu m zice Zonará. (Mai drept îns ă este, şi mai sigur a se botez a.
Fiindc ă botez ul tutur or ereticilor este întin ă ciune, şi nu botez, dup ă
tâlcuirea Canoanelor 46, 47, 68 Apostole ş ti.) Iar dac ă botez ul acela n- ar fi
primit, din nou să - i bote ze. Şi dac ă înc ă nu i- au boteza t, s ă nu - i mai
boteze în bote z ul cel ereticesc, nici să - i împreu ne z e prin nunt ă cu fa ţă
ereticeasc ă adic ă , sau cu Iudeu, sau cu Elin, adic ă cu necredincios, şi
slujitor de idoli. Iar dac ă poate şi ereticul va fă gă dui a se face Ortodox,

153
fac ă - se mai întâi dup ă fă gă duin ţ a sa, şi atuncea s ă se s ă vâr ş easc ă nunta.
Iar cel ce le- ar că lca acestea, s ă fie supu s Canonice ş tilor cert ă ri, celor mai
de sus adic ă Apostole ş ti.

CANON 15

Diaconi ţ e femei s ă nu se hirotoni s e a s c ă mai - nainte de patruz eci


de ani, ş i aceasta cu am ă run ţ it ă cercetare; iar dac ă , dup ă ce au primit
Hirotesia, ş i au ră mas cât ă va vrem e în slujb ă , se va da pe sine ş i nun ţ ii
oc ă rând Darul lui Dumne z e u, una ca aceasta anatematis ea s c ă - se
împreun ă cu cel ce s - a împreunat cu ea. [Sinod 1: 19; Sinod 6: 14, 40;
Vasilie: 44]

TÂLCUIRE
Pentr u în lesnicioasa am ă gire şi lesnicioasa că derea a femeilor,
poru n ce ş te Canonul acesta, s ă nu se Hirotoniseasc ă Diaconi ţă mai tân ă r ă
de patr u z eci de ani de vârst ă . Şi de atâ ţ ia fiind înc ă , s ă nu se
Hiroto niseas c ă fie ş tecum, ci cu scum p ă t ăţ ite ispitiri a vie ţ ii şi petrecerii
ei. Iar dac ă cu un chip ca acesta Hirotonisin d u - se, şi cât ă va vreme
Diaconin d, în urm ă ar def ă ima Darul lui Dumne z e u, şi s- ar m ă rita, una ca
aceasta să se anate m a tis ea sc ă împreu n ă cu cel ce o a luat pe ea muiere.
Iar Armenó p ol ul zice (cartea 6, titlul 3) că cei ce vor curvi cu Diaconi ţă , şi
cu Călug ă ri ţă , s ă li se taie nasurile împreu n ă şi a celor cu care au curvit.

CANON 16

Fecioara care s - a afierosit pe sine st ă pânului Dumn e z e u,


aş iş derea înc ă ş i Monahii s ă nu fie iertat a se c ă s ă tori. Iar de se vor
afla f ă când aceasta, s ă fie neîmp ă rt ăş i ţ i. Am hot ă rât îns ă ca s ă aib ă
st ă pânia iubirii de oam eni pentru ace ş tia, Episcop ul locului. [Sinod 4:
7; Sinod 6: 44; Cartagina: 19; Vasilie: 6, 18, 19, 20, 60]

TÂLCUIRE
Din vechi, unele femei în chip mirenesc fiind, se afierosea u pe sine ş i
lui Dumne ze u, precu m aceasta se arat ă din Canonul, 45 al Sinodului 6 şi
m ă rtu risea s ă fecioreasc ă , st ă pâne fiind cuget ă rilor sale, şi dup ă ce mai
mult ă vreme se ispitea de r ă mân în m ă rturisirea lor, se num ă rau
împreu n ă cu celelalte fecioare. (Că fecioar ă una ca aceasta se nume ş te,
dup ă Canonul 18 al marelui Vasilie). Dar şi chipul cel negru îl îmbr ă ca,
dup ă Canonul 45 al Sinodului 6. Pentr u aceasta şi Canonul acesta
rân d uie ş te, că fecioarele acestea, dar şi Monahii înc ă , care, ori cu chip
t ă cut, prime sc nec ă s ă toria, ori şi întrebân d u - se m ă rturisesc s ă
fecioreasc ă dup ă Canonul 19 al marelui Vasilie; ace ş tia, zic, nu este iertat
a se că să tori, şi a- şi călca fă gă duin ţ ele şi m ă rturisirile ce au dat c ă tre
Dumne z e u. Că ci, dac ă tocmelile ce fac oamenii între sine ş i le adeverea z ă
Numele lui Dumne z e u luând u - se în mijloc, precu m zice Teologul
Grigorie, cât de mare este primejdia a se afla ace ş tia călcă tori tocmelilor
acelora, ce dea drept ul le- au fă cut că tre Dumne z e u? Şi dac ă dup ă marele
Vasilie (aschitecesc a ş ez ă mân t 21) Monahul, ca unul ce şi- a adus trup ul
s ă u ca pe un rod şi l- a afierosit lui Dumne z e u, nu îl mai st ă pâne ş te pe el
ca pe o afierosire Dumne z eiasc ă , nici este drept a- l avea spre
întreb uin ţ a r e a şi slujirea rudelor sale, cu cât mai vârtos nu poate a- l avea
spre întreb ui n ţ a r e a trupe ş tei împreu n ă ri? Iar de s - ar afla unii fă cându - o

154
aceasta, să se aforiseasc ă , îns ă st ă pânirea să o aib ă Episcopul locului, de a
ar ă ta iubire de oameni asupr a acestor a, şi ori a u ş ura cert ă rile lor, ori şi a
scurta vremea cert ă rilor, nu îns ă r ă mâind neînso ţ irea, ci dup ă ce se vor
desp ă r ţ i cei împreu n a ţ i unul de altul. Că curvie, ori mai bine a zice
preacu rvie este, nu nunt ă ceea ce s - a fă cut, dup ă marele Vasilie în
Canon ul 6 şi 18 al s ă u.

CANON 17

Parikíele (Paróhiile) cele ţăr ă ne ş ti de prin fie ş tecare Epárhie, sau


cele de prin sate, s ă ră mân ă nestr ă mutate la Episcopii cei ce le ţ in pe
ele, ş i mai ales dac ă f ă r ă sil ă în timp de treizeci de ani pe ele ţ inându -
le le - au icono m i sit. Iar dac ă în curgerea acelor treize ci de ani s - a
f ă cut vreo gâlceav ă , sau s - ar face pentru acest ea, s ă fie iertat celor ce
zic c ă s - au nedrept ăţ it, a porni judecat ă întru acest ea la Sinodul
Epárhiei. Iar de s - ar nedrept ăţ i cine va de Mitropolitul s ă u, la Exárhul
ocârmuirii, sau la scaunul Constantin o p ol ul ui s ă se judec e, precu m s -
a zis mai - nainte. Iar dac ă vreo cetate s - a înnoit, de împ ă r ă teas ca
st ă pânire, sau iar ăş i s - ar înnoi, politice ş tilor ş i publicilor forme, s ă
urme z e ş i rânduiala Biserice ş tilor Parikíi. [Apost ol: 74; Sinod 1: 6;
Sinod 4: 9, 21; Antiohia: 14, 15; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36,
87, 96, 105, 115, 118, 128, 129, 130, 137, 138, 139; Sinod 6: 25, 38]

TÂLCUIRE
Parikíile (nemer nicíel) cele ţă r ă ne ş ti sunt enórii mici, care se afl ă şi
pe la margini şi la locuri dep ă rtate, şi se locuiau de pu ţ ini oameni,
nu min d u - se cotún u ri. Iar nemer nicíi să te ş ti, sunt paróhii, care se
apro piau de ţ arini şi de sate, şi aveau mai mul ţ i locuitori. Deci aceste
nemer nicii (paróhii) ale fie ş tec ă rei Eparhii, por unce ş te Canonul acesta, s ă
ră mâie nere ş luite, şi nez m ul te de la Episcopii cei ce le ţ in pe ele, şi mai
ales de le- au avut pe ele în st ă pânirea lor în curgere de treizeci de ani, cu
bun ă credin ţă , şi fă r ă sil ă , adic ă , fă r ă a sili pe cineva, şi a le ră pi cu
nedrea p t ă pricin ă . Iar dac ă în timpul celor 30 de ani, s - au fă cut vreo
pricire pent r u acestea, sau dup ă Canonul acesta s - ar face, este voie celor
ce zic că se nedrep t ăţ e sc pent r u ele, a- şi că uta pricina lor, la Sinodul
Epárhiei. Iar dac ă cineva, s - ar nedre p t ăţ i pentr u acestea de Mitropolitul
s ă u, s ă - şi caute judecata sa la Exárhul şi cel mai întâi al ocâr m uirii. (Al
că ruia lucru s- a fă cut nelucr ă tor dup ă aceste al patr ulea Sinod, precu m
am zis la subînse m n a r e a Canonului 9 al acestuia ş i Sinod) sau la cel al
Constan ti no p olul ui, precu m s - a zis mai - nainte. Iar dac ă pân ă acum s - a
zidit vreo Cetate prin împ ă r ă teasca st ă pânire, sau de acum înainte are a
se zidi, atuncea nu va că uta a o supu n e pe aceasta Episcopul cel ce se
megie ş e ş te, ca pe o paróhie a sa. Fiindc ă rând uila paróhiilor acelei
Biserici, are a urma legilor şi poru ncilor politice ş ti, ce le- ar rând ui
împ ă ratul pentr u acea din nou zidit ă cetate, şi nu din potriv ă 163 .

CANON 18

163Au iertat Sinodul împ ă ratului, ca să rânduiasc ă pentru paóhii (enórii) la singure cet ăţ ile
cele de dânsul zidite, şi nu de ob ş te la toate, precum socote ş te Balsamón. Pentru că dup ă
Canonul 12 al aceluia ş i Sinod, Mitropoliile cele ce prin scrisorile împ ă r ă te ş ti s- au cinstit,
numai cinstea o dobândesc, şi ele, şi Episcopul lor. Iar drept ăţ ile şi pronómiile neschimbate
se pă zesc Mitropoliei celei ce a fost mai - nainte, şi care dup ă adevă r este Mitropolie.
155
Vino v ăţ ia congiurá ţ iei, sau a fatríei, ş i de legile cele din afar ă cu
totul este oprit ă . Dar cu mult mai vârtos în Biserica lui Dumn e z e u se
cuvin e a se opri de a se face aceasta. Deci dac ă oricare Cleric, sau
Monahi s - ar afla, ori congiura ţ i, ori fac fatríi, ori închegân d
me ş te ş ugiri asupra Episcopilor, sau Clericilor celor împreu n ă cu ei, cu
totul s ă cad ă din treapta lor. [Apost ol: 31; Sinod 6: 34; Cartagina: 10,
62; Gangra: 6; Antiohía: 5; Sinod 1 ş i 2: 3, 14, 15]

TÂLCUIRE
Congiura re este, când se leag ă oarecare între sine cu jur ă mân t u r i. Iar
fatria, când împreu n ă se leag ă cu unire şi hot ă râre, ca s ă nu lase nimic
din cele ce s- au sf ă tuit împotriva cuiva, pân ă ce le vor ispr ă vi. Congiurar e
au fă cut iudeii aceia, precu m istorise ş te Sfin ţ itul Lucá la Fapte, care
împreu n ă s - a jurat împotriva lui Pavel, anate m a ti si n d u - se pe sine ş i nici
s ă m ă nânce, nici s ă bea, pân ă ce vor omorî pe Pavel. [Fapte 23, 21] Deci
zice Canon ul acesta, că vinov ăţ ia conjur ă rii şi a fatriei, şi de îns ăş i legile
cele dinafar ă , atât ale Élinilor, cât şi ale Ortodoc ş ilor împ ă ra ţ i, care pe
cele mai multe legi de la Elini le- au luat; este cu totul oprit ă . Cu mult mai
vârto s dar se cuvine, a se opri de a nu se face aceas ta în Biserica lui
Dumne z e u. Deci de se vor afla oarecare Clerici sau Monahi a se
împreu n ă jur a, şi a fatriasí, sau alte oarcare lucr ă ri aspre şi rele a înfor m a,
(că aceasta însem n ea z ă , zicerea închegân d. Dup ă ceea ce zice, s - a
închegat ca laptele inima lor, adic ă s - a învârto ş at ca brân z a) împot riva
Episcopilor lor, şi a Clericilor celor împreu n ă cu ei, unii ca ace ş tia s ă se
caterisea sc ă .

CANON 19

A venit la auzul nostru, c ă în Epárhii canonisit el e Sinoade de


Episcopi nu se fac, ş i din aceasta multe din lucrurile cele Biserice ş ti,
car au trebuin ţ ă de îndreptare ră mân întru negrijire. Deci a hot ă rât
sfântul Sinod, dup ă Canoanel e Sfin ţ ilor Părin ţ i de dou ă ori pe an s ă se
adune la un loc Episcopii în fiecare Eparhie, ori unde ar socoti
Episcop ul Mitropoliei, ş i s ă îndrept e z e toate cele ce s - ar ivi. Iar
Episcopii care nu ar fi împreun ă , aflându - se prin cet ăţ ile lor, ş i mai
ales întru s ă n ă tate petrecând, ş i slob o zi fiind de toat ă neap ă rata ş i de
nev oi e îndelet nicire, frăţ e ş te s ă se mustre. [Apost ol: 37; Sinod 1: 5;
Sinod 6: 8; Sinod 7: 6; Antiohia: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]

CANON 20

Clericii ce se afl ă la o Biseric ă , precu m am hot ă rât acum, s ă nu fie


iertat a se rândui la Biserica altei cet ăţ i, ci s ă fie mul ţ umi ţ i de aceea
întru care din încep ut s - au învrednicit a Liturghisi; afar ă de aceea,
care pierzând u - ş i patria lor, de nevoi e au trecut la alt ă Biseric ă . Iar
dac ă vreu n Episcop dup ă hot ă rârea aceasta, ar primi vreun Cleric
cuv e nit altui Episcop, au socotit (Sinodul) neîmp ă rt ăş it a fi cel ce a
primit ş i cel ce s - a primit, pân ă ce clericul cel mutat s - ar întoarce la
Biserica ta. [Apost ol: 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 10, 23; Sinod 6:
17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina: 63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE

156
Clericii (precu m s - a zis în Canonul 8) ce se afl ă la o Biseric ă , nu au
voie a se muta la Biserica altei cet ăţ i, ci s ă r ă mâie la aceea pent r u care din
încep u t s- au Hirotonisit. Afar ă de aceea numai, care fugind din patria lor
pent r u vreo nevoie, de n ă v ă lirea poate a barbarilor, s- au muta t la alt ă
Biseric ă . (Care şi ace ş tia dup ă ducerea barbarilor trebuie a se întoarce la
Biserica lor, dup ă Canonul 28 al Sinodului al 6- lea) iar oricare Episcop,
dup ă Canonul acesta, va primi Cleric al altui Episcop, s ă se aforiseasc ă şi
cel primit şi primitor ul de împ ă rt ăş irea Sinepiscopilor lui, şi Clericul de a
Clericilor, pân ă ce str ă inul Cleric se va întoarce la Biserica sa.

CANON 21

Clericii, sau mirenii prih ă nind pe Episcop sau pe Clerici, simplu


ş i necerc etat, s ă nu se primeas c ă spre prih ă nire, de nu se va cerceta
mai înainte ipólip sul lor. [Apost ol: 74; Sinod 2: 6; Cartagina : 8, 27,
137, 138, 139]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te ca Clericii aceia şi mirenii, ce prih ă nesc
(adic ă pâr ă sc) pe Episcopi, şi pe Clerici, nu pent r u vreo pricin ă de bani şi
osebit ă a lor, ci de Bisericeasc ă şi învinov ăţ itoare, să nu se primea sc ă pâra
lor simplu şi necercetat, de nu mai - nainte se va cerceta petrecerea lor, de
este neprih ă nit ă şi neoc ă rât ă .

CANON 22

Nu fie iertat Clericilor dup ă moartea Episcop ului lor, a ră pi


lucrurile cele cuve nit e lui. Precum ş i de vechile Canoane s - a oprit. Iar
cei ce fac una ca aceasta, s ă se primejduias c ă din treptele lor.
[Apostol: 40; Antiohia: 24; Sinod 6: 35; Cartagina: 30, 89]

TÂLCUIRE
Nu se cade, zice Canonul acesta, ca Clericii, dup ă moarte a
Episcop ul ui lor, s ă - i r ă peasc ă lucrurile lui, precu m şi vechile Canoane
aceasta o opresc (cel Apostolesc 40 şi al Antiohíei 24), iar cei ce fac
aceasta, s ă se primej d uiasc ă a- şi pierde treapt a şi dreg ă toria lor.

CANON 23

A venit la auzul Sfântului Sinod, c ă oarecare Clerici ş i Monahi,


nimica fiindu - le încredin ţ at de Episcop ul lor, uneori înc ă ş i
neîm p ă rt ăş i ţ i f ă cu ţ i fiind de dânsul, mergând la împ ă r ă teasca cetate
în Constantino p ol, petrec mult într - însa, f ă când tulbur ă ri, ş i
tulburând Bisericeas ca stare, ră sturnând ş i casele unora. Deci a
hot ă rât Sfântul Sinod ca mai întâi unora ca acest ora s ă li se aduc ă
aminte, prin avocatul prea Sfintei Biserici a Constantin op ol ului,
pentru a ie ş i din împ ă r ă teasca cetate. Iar dac ă întru acelea ş i lucruri ar
st ă rui neru ş inându - se, ş i f ă r ă de voia lor prin acela ş i avocat s ă se
scoat ă , ş i s ă se întoarc ă la locurile lor. [Apost ol: 15; Sinod 1: 15, 16;
Sinod 4: 5, 10, 20; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina:
63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE

157
Înş tiin ţ ân d u - se Sinodul acesta, că unii Clerici şi Monahi, neavân d
încredin ţ a t ă lor vreo Bisericeasc ă ocâr m uir e, nejudecâ n d u - i vrednici spre
aceasta Episcopul lor, iar câte odat ă opri ţ i de împ ă rt ăş ire fiind ei de că tre
Episcop ul, merg în Constan tin o p ol, şi mult timp petrecâ n d într - însul
tulbu r ă starea Bisericii, şi r ă zvr ă tesc casele, ori ale cre ş tinilor celor ce- i
primesc, sau ale Clericilor celor ce le urmea z ă lor. Pentr u aceasta
poru n ce ş te prin acest Canon al s ă u, mai întâi să li se vesteasc ă prin
avocatul Bisericii să se duc ă cu pace din Consta n ti no p ol. Iar de st ă ruiesc
într - aceste lucruri cu neru ş inare, s ă se izgonea sc ă şi fă r ă a voi prin însu ş i
avocatul, şi s ă se duc ă la locurile lor. Iar care sunt avoca ţ ii, vezi la
subînse m n a r e a Canonul ui al 2- lea al acest uia ş i Sinod.

CANON 24

Mă nă stirile cele odat ă con s fin ţ it e dup ă socot eala Episcop ului, s ă
ră mâie pentru de - a pururea Mă nă stiri. Şi lucrurile cele ce se cuvin lor
s ă se p ă zeas c ă , ş i s ă nu se mai fac ă acest ea l ă ca ş uri lume ş ti. Iar cei ar
ierta a se face aceasta, s ă se supun ă cert ă rilor celor din Canoane.
[Sinod 4: 4; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 ş i 2: 1; Chiríl: 2]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te ca Mă nă stirile câte au apucat odat ă a se
Catiero tí (Consfin ţ i), cu socoteala şi voia Episcopului locului, (precum mai
înainte am zis la Canon 4 al acest ui Sinod), acestea trebuie să r ă mâie
totdea u n a Mă nă stiri, şi de acum înainte să nu se fac ă Ob ş te ş ti şi lume ş ti
loca ş uri. Asemenea şi câte lucruri au mi ş c ă toare şi nemi ş c ă toare, trebuie
a se p ă zi ner ă pite şi neîmp u ţ i n a t e. Iar câ ţ i, de ş i în ş i ş i ei nu le vor face
lume ş ti loca ş uri, nici vor lua din lucrurile lor, ci vor da voie altora s ă fac ă
aceasta, ace ş tia s ă se fac ă vinova ţ i cert ă rilor Canoanelor. Şi care sunt
cert ă rile acestea? Acelea ce Sinodul al 7- lea le cuprin de în al 13 - lea
Canon al să u, pe Clerici adic ă caterisin d u - i, iar pe Monahi, şi mirenii aceia
aforisin d u - i, care au ră pit Mănă stirile şi Episcopiile, şi le- au fă cut
Ob ş te ş ti loca ş uri, şi nu vor a le întoarce înapoi, pentr u a se face iar ăş i
sfin ţ ite, precu m au fost şi mai - nainte.

SIMFONIE
Iar Canonu 44 al Sinodului al 6- lea nu por unce ş te numai a nu se face
Mă nă stirile Ob ş te ş ti şi lume ş ti lă ca ş uri, ci şi a nu se da de cineva acestea
la oame ni lume ş ti pent r u a le ap ă ra adic ă şi a le ocâr m ui. Ci şi Canonul 12
al Sinodului al 7- lea opre ş te de a înstr ă ina vreun Egumen averile
Mă nă stiri. Iar cel al 19 - lea al acest uia nu iart ă a lua vreun Monah lucrurile
ce au dat Mă nă stirii sale, dac ă de sine se va duce din ea. Dar şi cel al 2- lea
al lui Chiríl voie ş te s ă r ă mâie nere ş luite Odoarele şi averile de la Bisericile
ce le au pe ele 164 .
164Zice îns ă şi cartea 11 din împ ă r ă te ş tile Aşez ă mânturi Titlu 8 Aşez ă mânt ul 51 (la Fótie
Titlu 2 Cap 1) „Cele sfin ţ ite au drept Dumnezeiesc, şi nu se st ă pânesc de cineva. Iar lucru
sfin ţ it este acela ce s- a afierosit în public.” Şi iarăşi Aşeză mânt ul al 10- lea Titlu 1 „sfin ţ it
lucru este cel ce cu dreptate şi prin Preo ţ i s- au afierosit lui Dumnezeu, precum Biserici şi
Vase, iar acela ce- l face cineva sfin ţ it cu de la sine putere, nu este sfin ţ it. Deci lucrului celui
de acest fel sfin ţ it, şi Biserica de va că dea, locul ră mâne sfin ţ it. Şi nu poate cineva, dup ă
Armenopul, Cartea… Titlul 11, să - l st ă pâneasc ă . Că cel ce odat ă s- a făcut sfin ţ it, nu
înceteaz ă cândva de a nu fi sfin ţ it. Ci de ş i Aşeză mânt ul 36 Cartea 11 Titlul 7 zice că cele
sfin ţ ite când se vor robi de barbari, înceteaz ă de a fi sfin ţ ite, precum şi cel slobod, când se
robe ş te, înceteaz ă de a fi slobod, iar dup ă ce scă pat din robie iarăşi se face sfin ţ ite, aceasta,
zic, se în ţ elege că înceteaz ă de a fi sfin ţ ite dup ă lucrare, nu îns ă şi dup ă putere; Că dup ă
158
CANON 25

Fiindc ă oarecare din Mitropoli ţ i, precu m despre aceasta ne - am


în ş tii ţ at, se lene v e s c despre p ă storiile cele încredin ţ ate lor, ş i întârzie
Hirotoniile Episcopilor. S- a socotit de c ă tre sfântul Sinod în curgerea
a trei luni s ă se fac ă Hirotoniile Episcopilor, de nu când va poate
neap ă rat ă nev oi e ar face a se prelungi timpul întârzierii. Iar dac ă
(cine v a) nu o va face aceasta, s ă se supun ă Biserice ş tilor cert ă ri. Îns ă
venitul Bisericii celei v ă du vite, s ă se p ă zeas c ă întreg de icono m u l
acest ei Biserici. [Apost ol: 58; Sinod 6: 19; Sinod 1 ş i 2: 16; Sardichia:
11, 12; Cartagina: 79, 82, 86, 131, 132, 133; Petru: 10]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te, ca Mitropoli ţ ii s ă nu se leneveasc ă despr e
p ă storiile lor, şi să întâr zie Hirotoniile Episcopilor celor supu ş i lor, ci
dup ă moar tea Episcopul ui celui ce s - a s ă vâr ş it, s ă Hirotonisea sc ă alt
Episcop la vă duvita Episcopie, în vr