Sunteți pe pagina 1din 1

Inul: Stii tu, camesa draga, ce erai odata? Ce sa fiu?

Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se mbraca oamenii. Nu-i asa! Ai fost o samnta, apoi o burueana, clatinata de vnt, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cnd ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamnt , te-au legat n fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci . Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samnta; apoi batut si stlcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus n topitoare, unde-a i stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa ast a, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamndu-te de gardul pe care esti ntinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut n pozderie, iara cojita ta n fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si t e-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au p us n furca si au nceput a toarce, prefacndu-te n tort sau ata. Tortul l-au depanat p e rschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se nalbeasca, ap oi te-au pus pe vrtelnita, de pe care au nceput a le depana pe mosoare cu letca; d e pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au nvalit pe sulul de di napoi, punnd vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pin tre rost, ca sa nu se nclceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecndu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, te -au ntins n stative, legndu-te de sulul de dinainte, de unde se ncepe "gura pnzei". C alepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punnd tavil e n suveica, au nceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul ta lpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se ndesasca firele, batatura se bate cu vatalele, ntre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut n pnza. Cnd era c ald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pna te-ai nalbit. Cnd erai alba cum trebuie, te-au u scat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos attea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac pnza si din sora noastra cnepa, si din fratele nostru bum bac, ba si din nghimpatoarea urzica mai fac un fel de pnza. Dar n fabrici se tes fe l de fel de pnzeturi, mult mai usor si n timp mult mai scurt. Bre! multe mai auzi! Mai asteapta, ca n-am sfrsit nca. Din camesa sau rufa, peste ctva timp ai sa te fac i tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti n batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hrt ie. Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate luc rurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu ntinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum nainte? Matasa, frunza de dud ntrata n pntecele unor gndaci. Varu l, ce-a fost mai nainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cntecul acesta: Puseiu pnza, cnd da frunza, - S-o gatiiu n Sn-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... - Si de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! - Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Cioprea le mai tine minte. Paste-o iapa desalata; Paste-o scroafa cu purcei. - Pe sulul de dinainte, Pintre ite si-ntre spata - Pintre ite si fuscei