Sunteți pe pagina 1din 2

A doua zi, Maitreyi s-a prefacut mai obosita decit era si a cerut sa se plimbe cu masina la Lacuri, catre seara,

cind stia ca aproape toata lumea era ocupata. Singura Chabii a voit sa ne intovaraseasca, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de citeva ziie (tacea intruna, fara sa spuna ce are, privea fi in gol, cinta fara nici o noimA!, d-na Sen n-a lasat-o si ne-a dat drept tovarasa pe sora lui "ho#ha, o vaduva tinara si timida, care muncea ca o roaba si nu avea alta data prile$ul sa se plimbe cu masina. La plecare, eu m-am suit linga sofer, iar ele doua la spate, dar indata ce am a$uns la Lacuri, vaduva a ramas in masina (pe care o trasesem alaturi de alee, linga un eucalips uriaS!, soferul a plecat sa-si cumpere limonada si noi doi am pornit pe marginea apei. Lacurile erau tot ce iubeam eu mai mult in Calcutta% tocmai pentru ca erau singurul lucru artificial in acest oras ridicat din $ungla. Aveau o liniste de a&uarium si, in timpul noptii, pareau inghetate sub boarea bratarii de globuri electrice. 'arcul mi se parea nesfirsit, desi stiam bine ca e ingradit, pe de o parte de linia ferata, iar de cealalta de sosea si de mahalale. (mi placea sa ratacesc pe alei si sa cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, rasaditi dupa terminarea lucrarilor, cresteau in voie, cu o perfecta individualitate, ghicind parca $ungla care fusese odinioara pe acolo si straduindu-se sa recistige acea libertate pierduta. Linga un asemenea buchet de pomi ne-am oprit noi atunci. )e ascundeau fara gri$a, din toate partile. Maitreyi mi-a scos inelul din deget si la inchis in pumnii ei mici. Acum ne logodim, Allan, imi spuse ea, privind inainte spre apa. Inceputul acesta solemn ma irita putin. )u puteam scapa de luciditate. (Si o iubeam, *umnezeule, cit o iubeam+! Mi se parea ca va fi o scena din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare si demente. 'urtam cu mine spaima si superstitiile unei intregi literaturi, pe care, daca nu o cetisem, o vazusem evoluind linga mine, in adolescenta si in cei dintii ani ai tineretii. Ma stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam ca ma pot dispensa de civilizatie, o pot dezradacina din min,!, fiece gest solemn, fiece cuvint responsabil, fiecare fagaduinta. Maitreyi continua totusi cu o simplitate care incepu sa ma cucereasca. -orbea apei, vorbea cerului cu stele, padurii, pamintului. (si spri$ini bine in iarba pumnii purtind inelul si fagadui. Ma leg pe tine, pamintule, ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama pamint, tu nu ma minti, maica mea. Daca ma simti aproape, cum te simt eu acum, si cu mina si cu inelul, intareste-ma sa-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscuta lui sa-i aduc, viata de rod si de oc sa-i dau. Sa fie viata noastra ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Sa fie imbratisarea noastra ca cea dintii zi a monsoon-ului. !loaie sa fie sarutul nostru. Si cum tu niciodata nu obosesti, maica mea, tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a nascut departe, si tu, maica, mi l-ai adus aproape. / ascultam tot mai fascinat, pina ce nu i-am mai putut intelege cuvintele. -orbea o bengaleza de prunc, simplificata, aproape cifrata. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo cite un cuvint, dar imi scapa tilcul acestei incantatii. Cind a tacut, parca miera teama s-o ating, intr-atit mi se parea de fermecata, de inaccesibila. A vorbit tot ea intii.

(0amasesem cu o mina pe genunchi si cu cealalta apasata palma pe pamint, parca ma legasem si eu, printr-o magie a gestului.! Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desavirsire a ta . / mingiiai, cautind cuvinte pe care nu i le mai spusesem pina atunci, dar nu gasii nimic inedit, nimic care sa corespunda cit de cit febrei mele interioare si transfigurarii ei. (*e mult incetase de a mai fi Maitreyi din masina% avea o fi itate ciudata a fetei, care ma urmarit multa vreme dupa aceea.! 1 (ntr-o zi ai sa ma faci sotia ta si ai sa-mi arati lumea, nu e asa2 (mi spuse aceasta pe englezeste si i se paru ca s-a e primat vulgar. 1 -orbesc acum foarte prost englezeste, nu e asa, Allan2 Cine stie ce lucruri ai gindit despre mine, auzindu-ma *ar as vrea sa vad lumea cu tine, s-o vad cum o vezi si tu. , frumoasa si mare, nu e asa2 *e ce se bat oamenii in $urul nostru2 As vrea sa fie toti fericiti. 3a. nu, vorbesc prostii. Ce bine imi pare ca e asa, ce bine imi pare (ncepu sa rida. Ma trezii cu o Maitreyi din iarna, cu acea fata inocenta si sperioasa, vorbind discontinuu si parado al. Se stersese parca intreaga ei e perienta, care o maturizase, o adunase, o apropiase de femeie. Am inteles in zilele urmatoare ca logodna aceasta ii redase linistea si patima ei de $oc, de libera bucurie. *in ceasul in care a marturisit unirea noastra, teama i-a pierit, obsesia pacatului n-a mai chinuit-o. 0egaseam in ea pe aceeasi neinteleasa Maitreyi, pe care o priveam la inceput cu stupoare si admiratie si care imi intrase pe nesimtite in suflet, in timpul $ocului, prin acele curse de o desavirsita platitudine intelectuala pe care credeam ca i le-am intins eu.