Sunteți pe pagina 1din 1

Discursul veturiei

Femeile romane se duseranla Vetutia, mama lui Coriolanus si la Volumia, sotia lui. Au convins-o pe Veturia se pe Volumia, care avea dio copii mici cu Coriolanus, sa mearga impreuna cu dansele in tabara vrajmasilor ca sa apare ele orasul. Cand convoiul de femei a ajuns in fata taberei, volscii au fost incedintati ca Marcius, care de prima oara nu era impesionant, avea sa fie mai neinduplecat in fata lacrimirol unor femei. Unul dintre apropiatii a recunoscut-o pe Veturia, mama lui Marcis, si i-a zis ca sunt acolo mama si sotia cu copii lui. Cand a auzit aceste lucruri parka i-a innegurat mintea asa a mers sa le imbratiseze pe ai lui, dar mama lui in loc sa- adreseze rugaminti, deaodata a izbucnit plan de indignare si i-a adresat intrebari, vroia sa stie unde a venit, la vrajmasul patriei sale sau la fiul ei, si daca e prizoniera sau inca mama. A ajuns la zilele imbatranirii ei ca sa traiasca in nefericire sa-l vada fiul ca vrajmasul patriei! "u intelege cum a putit trece Marcius prin foc si sabie, sis a se-ntoarca impotriva patriei care l-a nascut, sic and lupra imptriva ei nu se gandeste ca in orasul asta se afla si familia lui! #aca nu i-as fid at viata nici $oma n-ar fi atacata de dusmani, si daca n-ar fi avut un fiu ar fi putut trai ultimele zilele ei in liniste si in pace. % foarte dezamagita si ii e rusine de fiul ei. i sfatuieste sa se gandeasca la copiii pe care ii asteapta moartea. #upa aceasta l-a imbratisat. &e zice ca dup ace volscii au fost scosi de pe teritoriul roman, Marcius s-a stins de viata coplesit de rusine. Altii zic ca a trait pana la adanci batranete departe de poporul roman.