BALTAGUL

Caracterizarea Vitoriei Lipan Adept al traditionalismului, Mihai Sadoveanu isi urmeaza linistit drumul, consolindand o opera ce se anuntase de o mare vitalitate. Desemnad totalitatea tendintelor interbelice conservatoare, traditionalismul perpetueaza o tematica destinata a surprinde ethosul romanesc, una din principala teme a epicii sadoveniene, asa cum insusi autorul marturisea ntr-un discurs inut la Academia Romn : "ranul romn a fost principalul meu erou". Daca un istoric literar ar incerca sa configureze o evolutie a literaturii romane de la inceputuri pana in prezent pornind exclusiv de la particularitatile de constructie ale personajelor, cu siguranta in dreptul numelui Mihail Sadoveanu ar fi plasat eroul arhetipal. Reprezentativ in acest sens este personajul Vitoria Lipan, din romanul Baltagul (1930), exponent al spetei oamenilor de la munte, asa cum o prezinta George Calinescu. Eroina principala, Vitoria Lipan, este cea care da sensul intregului roman. Dupa aprecierea lui Perpessicius, Baltagul devine in ultima analiza, romanul unui suflet de munteanca, ce nu se da in laturi de la greutati si care este neobosita pana cand nu dezleaga firul intamplarilor. In primul rand, reprezentativitatea personajului trebuie raportata la tema operei. Din aceasta perspectiva, tema romanului este reprezentata de conditia omului constrans sa traiasca la intersectia dintre doua lumi: oranduirea traditionala, cu superstitiile si ritualurile ei, si civilizatia burgheza, dominata de spiritul capitalist. Mihai Sadoveanu nu opteaza explicit sau implicit, spre deosebire de Slavici, pentru superioritatea lumii arhaice sau a celei moderne, ci dezvaluie interdependenta lor. Astfel, pare ca societatea patriarhala se stinge mocnit in absenta deschiderii spre nou, iar recent aparuta burghezie da nastere unor excese daca se indeparteaza prea mult de principiile de viata traditionale. In al doilea rand, identificam prezenta unui narator omniscient si omniprezent, care pastreaza un ton obiectiv atunci cand reda confluenta dintre patriarhal si modern, transpunand toate implicatiile acestei conjunctii in psihologia personajului principal, Vitoria Lipan. Protagonista primeste, in final, chiar rolul de narator, astfel ca o intreaga lume ajunge sa-si dezvaluie esenta doar prin cateva vorbe bine alese de munteanca. In acest fel, obisnuit pana atunci cu o voce narativa care rezuma, avertizeaza ce se va intampla sau descrie concis toate implicatiile actiunilor din roman, cititorul afla intr-o singura pagina, prin vocea Vitoriei, intreaga intriga a romanului: crima. In al treilea rand, reprezentativitatea Vitoriei Lipan este evidentiata prin modalitatile indirecte de caracterizare, actiunea romanului avand o contributie semnificativa in acest sens. In expozitiune, ingrijorata de intarzierea sotului ei, plecat la Dorna dupa oi, Vitoria Lipan ii scrie baiatului ei sa se intoarca acasa. Framantarile cresc odata ce Vitoria pare a avea niste previziuni sumbre, ceea ce-I tradeaza firea superstitioasa. Astfel, semnele rele si visul in care sotul ei ii apare Calare, cu spatele intors catre ea, tracand spre asfintit o revarsare de ape, ii amplifica femeii teama. Dupa venirea lui Gheorghita, munteanca, macinata de neliniste, pleaca impreuna cu el la manastirea Bistrita, apoi, sfatuita de staretul Visarion, femeia face un drum si la Piatra Neamt, pentru a cere ajutorul autoritatilor. Intriga contine hotararea muntencei de a pleca impreuna cu Gheorghita pe urmele lui Nechifor Lipan, ceea ce denota determinare. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care Vitoria lasa casa in grija argatului Mitrea, isi trimite fiica la manastire si, vanzand o parte din produse negustorului David, femeia face rost de bani si pleaca, alaturi de fiul ei, spre Dorna. La Farcasa il intalnesc pe subprefectul Anastase Balmez si pe Mos Pricop, care le confirma ca Nechifor trecuse pe acolo. Din sat in sat, Vitoria reconstituie drumul sotului ei, pana ajunge sa-si gaseasca sotul in rapa de sub crucea talienilor. In timp ce Gheorghita privegheaza osemintele parintelui ucis, Vitoria anunta autoritatile si pregateste inmormantarea. Punctul culminant este de un intens dramatism, la praznic fiind prezenti Calistrat Bogza si Ilie Cutui, oierii care l-au insotit pe Nechifor la Dorna. Vitoria reconstituie imprejurarile mortii lui Nechifor Lipan, povestind faptele exact aa cum se petrecuser. Deznodamantul fixeaza situatia finala, pedepsirea vinovatilor si reasezarea lumii pe noi fundamente prin solemnitatea tragic a ritualului de inmormantare. In ultimul rand, Mihail Sadoveanu reuseste sa schiteze proiectiile umane ale unui personaj, valorificand arta portretului total. Naratorul o descrie pe Vitoria ca fiind o femeie destul de frumoasa, in ciuda varstei. Astfel, se insista in cuprinsul descrierii pe elemente de prosopografie, ce

BALTAGUL

par a avea expresivitatea picturilor murale: ochii ei caprii in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului (..) acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute. Pe parcursul drumului, privirea devine cernita si intristata, exprimand trairi interioare puternice. Lipsa sotului aduc neliniste femeii, dar dorinta de a descoperi adevarul e mai presus de fire. n aceste clipe grele, de cutare a adevrului, ea are revelaia pstrrii tinereii iubirii. Vestimentatia este caracteristica zonei satului de munte, deoarece Vitoria pastreaza cu sfintenie portul popular, ceea ce denota respectful protagonistei pentru formele traditionale, conservatoriste. Portretul moral se constituie treptat prin acumulari de fapte, gesture, atitudini, limbaj si reliefeaza personajul intr-o tripla ipostaza: ca femeie a satului, ca sotie si ca mama. Ca femeie de la munte, Vitoria se individualizeaza prin trairea interioara deosebita, rob al unei existente dure care ii fortifica caracterul. Ea constietizeaza ca va realize un drum foarte dificil, plin de primejdii, dar nu renunta, demonstrand tenacitate si perseverenta. Dar, Axa fundamentala a sufletului femeii o constituie insa dragostea si credinta fata de sot, Nechifor Lipan fiind centrul universului ei interior, iubirea pastrandu-se in aceeasi forma ca la inceput. In ipostaza de sotie, Victoria I-a fost credincioasa, iubindu-l si asteptandu-l rabdatoare, revoltandu-se dupa intarzieri prelungite, iertandu-l cand acestuia ii parea rau. In ipostaza de mama a doi copii, Minodora si Gheorghita, este dezinvolta si grijulie, veghind cu dragoste la cresterea si educatia lor, urmarindu-le evolutia si invatandu-i datinile. Statutul social si psihologic este bine delimitat la inceputul operei: femeie din satul Magura, de pe Valea Tarcaului, sotie de oier si mama a doi copii, respecand modelul familiei traditionale. Aceasta intruchipeaza modelul static, nu paraseste spatial inchis al satului, decat rar pentru a merge la targ. Lipsa indelungata a lui Nechifor Lipan ii atribuie Vitoriei noi cerinte: trebuie sa dovedeasca tarie interioara intr-o lume parca salbaticita si trebuie sa fie o buna gospodina, preluand si din atributiile sotului. In plus, Vitoria reuseste, dincolo de lipsuri, sa-si creasca copiii cum stie ea mai bine, incercand sa le ofere o o educatie in spiritual respectului fata de datina. In comportamentul Vitoriei se cuprinde o intreaga filozofie de viata (ca si ciobanul din Miorita), un echilibru si o masura in toate, fara nici o tanguire, mostenite din asprimea vietii din vremuri imemoriale. Trasatura principala de caracter ce o defineste pe Vitoria este consecventa, statornicia, pe fondul dorintei arzatoare de a-si gasi sotul si de a restabili ordinea fireasca a lucrurilor. Perseverenta fiind, Vitoria pare, uneori, a duce o lupta cu sinele. Astfel, ea stie ca sufletul mortului nerzbunat nu se va linisti pana cand vinovatii nu sunt dovediti in fata intregii cuminati. Ingrijorarea ca sotul intarzie sau tipatul deznadajduit cand ii gaseste osemintele in rapa, surprind dragostea pentru Nechifor, la fel de puternica din tinerete pana in prezent. Dandu-si seama ca Gheorghita este nesigur, lipsit de experienta, hotaraste sa plece impreuna la drum.Daca flacaul este bratul, ea este capulsi, de aceea, baiatul ii observa tacut comportamentul. De exempu, la Cruci, cand dau de o nunta, prefera sa se dea drept o femeie ce cauta un datornic. Taria de caracter este evidenta si in hotararea de a pleca in cautarea sotului, si in intrebarile neobosite de-a lungul drumului. Vitoria nu renunta, parand a fi ghidata de o forta nebanuita, ce ii ofera curaj si stapanire de sine. Prin sobrietatea, simplitatea grav a eroinei nvluit n duhul eposului popular, al ritualurilor strvechi, cu iz de epopee existenial, Vitoria a fost alturat eroinelor din tragediilor antice (Perpessicius). Dar ea rmne, mai ales, un personaj ce ilustreaz profund o spiritualitate rneasc strveche, un model prin cultul adevrului, dreptii i tradiiei.