Sunteți pe pagina 1din 2

Legenda ghiocelului de Ortansa Tancu Vestitorii primaverii,ghiceii,cu petalele gingase ca niste clopotei albi,nu asteapta ,ca celelalte flori

sosirea lui martisor.De indata ce primele raze de soare apar pe cer si prind sa topeasca covorul de omat al padurii,plapandele flori isi scot timid capul din zapada,printre frunze si vreascuri uscate si se bucura de lumina si caldura. Florile de ghiocei, stranse in buchetele,sunt oferite celor dragi, in semn de buna vestire a sfarsitului iernii.Copiii indragesc ghioceii a caror legenda este frumoasa si trista. Demult,tare demult traia intr-o casuta tupilata la marginea satului o familie de oameni nevoiasi.Munceau cu totii:tata,mama si cei doi copii,Ghiocel si orina.Dar numai in lipsuri isi duceau viata.!veau pamant putin si se abatuse prin partea locului o seceta cumplita care uscase toate semanaturile pe camp."n zadar au trudit ei toata primavara si vara.#oamna n-au reusit sa stranga decat foarte putina recolta.De aceea asa cun faceau cei mai multi tarani cu pamant putin plecau in cautare de lucru prin colturile tarii.!sa ca a plecat si tatal lui Ghiocel si al orinei sa munceasca pentru a-si salva familia de la foamete. $unile de toamna au trecut repede si a venit naprasnica iarna.% iarna cum nu mai fusese demult prin acele locuri.% iarna cu multa zapada si geruri cumplite.% duceau greu mama si copiii cu toate ca munceau si ei la oamenii instariti din sat.#oate au mers cum au mers pana cand mama,slabita de munca si de necazuri,cazu greu bolnava la pat.Din ziua aceea,Ghiocel,care era un baietel harnic,lua asupra lui gri&ile gospodariei.Dar, orina ,cu toate ca era mai mica,nu se lasa mai pre&os si-si a&uta fratele,ingri&ind de casa si de mama bolnava.Fel de fel de ceaiuri ii faceau cei doi copii mamei,doar, doar o vor insanatosi."nsa mama slabea din zi in zi mai mult. Mult s-au mai inspaimantat bietii copii,cand au vazut ca lemnele pentru foc sunt ispravite.Gandul ca mama lor va fi nevoita sa stea in frigii ingrozea.Ghiocel hotari sa se duca in padure si sa aduca de acolo vreascuri pentru foc. orina ii zise: -'ine ,dar cum sa te duci singur,pe o vreme atat de rea()u vezi ce tare ninge( i ,apoi este asa de greu de mers iarna prin padure*)u ,nu se poate sa te duci singur.Merg si eu sa te a&ut. -#u, orina,trebuie sa ai gri&a de mama.Cum sa o lasam singura()u vezi cat este de slaba si fara putere(Voi merge singur.)u-ti face gri&i*Voi aduce numai atatea vreascuri cat voi putea purta in spinare.... i fara sa mai stea mult pe ganduri,se inarma cu o secure,.lua o funie,o bucata de mamaliga,o ceapa si porni la drum... +iua era mohorita si ninsoarea deasa.Dar ,Ghiocel mergea plin de speranta cu gandul la mama lui.#rebuie cu orice pret sa aduca lemne."nimosul baietel inainta cu greu prin zapada inalta.,icioarele i se infundau si abia reusea sa si le traga..Cu greu a&unse in padure.)insoare se intetise si cerul se intunecase si mai mult .Vantul viscolea zapada plimband-o in toate directiile.Ghiocel a pus mana pe secure si incepu sa taie vreascuri uscate.+icea el:-Crengile uscate sunt mai usoare,ard mai bine. i apoi nici nu vreau sa tai crengi vii.!r suferi bietii copaci.*-#ot adunand vreascuri pe care le aseza in manunchi,se afunda mereu mai mult in padure.$e lega apoi cu funia adusa de acasa si porni prin padure,cale intoarsa spre casa.

Merse el ce merse tarand vreascurile dupa el."ntoarcerea era si mai anevoiasa.Vantul ii sufla in fata iar zapada ii ardea obra&ii cu cruzime.simtea cum i se taie rasuflarea.Ghiocel nu se dadu batut.Merse si merse sperand ca va iesi la drumul ce duce spre sat.Dar in loc sa a&unga la drumul cunoscut se afunda mai mult in padure.Din cauza viscolului si al intunericului car se lasase,Ghiocel rataci drumul."ntr-un tarziu, bietul copil si-a dat seama ca nu mai are putere sa inainteze si-si zise:- unt atat de obosit* imt ca nu mai pot sa fac nici un pas... a las sarcina de vreascuri si sa ma mai odihnesc putin ca sa mai capat putere*- e aseza langa vreascuri,obosit si flamand si adormi.Viscolul atat a asteptat.! tot suflat si a adunat zapada in &urul lui pana a reusit sa-l acopere. !casa ,mama si orina erau nelinistite de intarzierea lui.!u adormit in zori gandindu-se ca Ghiocel se va intoarce.Dar, dimineata s-a ivit,a trecut si ziua,apoi s-a innoptat ,fara ca Ghiocel sa se intoarca.... Mama plangea si se zbuciuma:-Vai cum am putut sa-mi las baiatul sa plece pe o vreme atat de cumplita*!m ramas fara baietelul meu.$-au sfasiat lupii...-!sa se zbuciuma mama si lacrimile ii curgeau fara incetare.!cum m-as duce sa-mi caut baiatul dar n-am putere sa ma tin pe picioare. orina ,care-si iubea nespus de mult mama si fratele,a mangaiat-o cu vorbe blande,reusind s-o mai linisteasca.,ana la urma fetita a luat hotararea sa se duca sa-si caute fratiorul drag..De aceea a spus: /-Mama,viscolul s-a mai linistit.,lec sa-l caut pe Ghiocel.,ana spre seara sunt acasa.0ite ,iti las ceauiul si mancarea pe masa."n soba am pus cateva lemne,asa ca va fi cald pana ma intorc.- -a impotrivit mama cat a putut dar,vazandu-i hotatrarea,o lasa sa plece. orina indemnata de dorinta de a-si gasi fratele inainta cu spor prin zapada mare.!&unse in padure si incepu sa strige:-Ghioce*Ghiocel*-Dar numai ecoul ii raspundea. orina nu se lasa.Merse cauta in stanga si-n dreapta si deodata ii aparu in fata o zana frumoasa care-i spuse: /-Draga mea fetita,stiu ca iti cauti fratiorul,pe Ghiocel.#e-am auzit strigandu-l. -Da asa este.Ghiocel a plecat la padure sa aduca lemne pentru foc pentru ca mama noastra sa nu mai sufere de frig.Dar nu s-a mai intors.!&uta-ma, te rog, sa-l gasesc* -#e-as a&uta cu draga inima,dar vezi ,viscolul cel rau si vantul l-au inghetat si i-au luat rasuflarea. tiu ce bun fratior ai avut si mai stiu cat de mult va iubea.De aceea pentru bunatatea lui,am sa fac ca in locul unde i-a ramas trupul fara suflare si pe unde a trecut el sa rasara de sub zapada flori gingase.Florile sa-i poarte numele si ele sa fie primul semn al primaverii. punand acestea,zana se facu nevazuta.!tunci fetita se intoarse repede acasa si-i povesti mamei cele intamplate."si ingri&i mama cu multa dragoste iar cand aceasta se insanatosi merse impreuna cu orina in padure si recunoscura locul pe unde trecuse Ghiocel.--!ici a pierit copilasul meu*-incepu mama sa planga,cand vazu la adapostul vreascurilor,sub zapada care incepuse sa se topeasca,flori gingase,albe ,semanand cu niste clopotei,care la adierea vantului spuneau-)oi suntem...noi suntem ghioceii,vestitorii primaverii*i de atunci, in fiecare an, ghioceii apar odata cu inceputul topirii zapezilor si vestesc pe oameni sa se pregateasca pentru marea sarbatoare a primaverii.