Tema I: Esenta si continutul evaluarii #.

=O1= Specificul # ca obiect al evaluarii Ca orice bun sau marfa # poate fi supusa evaluarii conceptul care contribuie la determinarea valorii de schimb a #, tinind cont de caracteristicile interne si externe a acesteia. Procesul de evaluare poate fi privit ca un proces de deteminare a valorii unui bun (#) la o data concreta luind in vedere factorii economici, fizici, financiari, sociali etc care influenteaza valoarea finala. Evaluarea in esenta constituie o problema eco-fin foarte complexa, solutionarea careia paote duce la eficientizarea procesului de selectare a investitiilor, a procesului selectarii surselor de finantare si a altor decizii financiare. Prin urmare evaluarea presupune procesele de determinare a valorii # sau a unei componentte ale acesteia, deseori efectuinduse in scopul determinarii capacitatii # de a genera Cash- Flow-uri pt proprietari. Elementele principale care contribuie la determinarea valorii # sunt: 1. Activul #; 2. Profitul # (Cash-Flow); 3. Riscul afacerii; 4. Cursul de piata a #. Valoarea este o caracteristica a unui bun, atribuita acestuia in urna realizarii anumitor calcule efectuate de catre un evaluator. Valoarea unei # deseori este fondata pe notiunea de schimb, pretul fiind marimea de echilibru in care vinzatorul si cumparatorul accepta tranzactia. In practica insa foarte des valoarea unui bun este apreciata diferit de vinzator si cumparator. Pretul de vinzareal unei afaceri poate sa depaseasca esential valoarea reala a acesteia. In procesul de evaluare trebuie de mentionat obiectul si subiectul evaluarii. In conformitate cu legislatia RM si prevederile internationale obiectul evaluarii constituie: activele corporale, necorporale, financiare aflate la dispozitia #. Subiectul activitatii de evaluare, de regula, este acel care efectueaza propriu-zis evaluarea sau acel care solicita sau comanda efectuarea unei evaluari. Subiectul este persoana fizica cu reputatie buna, cu studii corespunzatoare si titular al certificatului de calificare al evaluatorului in activitatea lor acestia trebuie sa se conduca de anumite norme care le putem imparti in 3 grupe: 1. Normele legislative sau de drept- sunt fundamentate in actele legislative atit nationale cit si internationale. (Legea privind activitatea de evaluare in RM; Regulamentul provizoriu privind evaluarea bunurilor imobiliare; Regulamentul cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuala, Indicatii metodologice privind determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al #). 2. Normele profesionale- sunt prezentate prin standartele profesionale de evaluare elaborate de organizatiile internationale. 3. Normele etice- fiind elaborate de organizatiile internationale din domeniu care urmaresc linia de conduita a evaluatorilor fiind bazate pe incredere, responsabilitate etc. =O2= Necesitatea si scopul evaluarii De regula, scopul evaluarii consta in determinarea unei valori necesara beneficiarului pt a lua o anumita decizie. Acest proces intersecteaza diverse persoane, organizatii, institutii etc. Necesitatea evaluarii unei # apare atunci cind in viata # au loc unele shcimbari de ex: modificari in marimea in marimea si structura capitalului social; modificari in numarul si componenta actionarilor; actiuni juridice cu scop patrimonial (restructurarea, fuziunea etc); in cazul tranzactiilor comerciale de vinzare- cumparare a #; cu ocazia privatizarii. Pt fiecare din aceste situatii beneficiarul informatiei poate fi diferit: a) Investitorii potentiali- care intentioneaza sau au capacitatea de a investi noi resurse in # evaluata; b) Actionarii- pt a sti perspectivele de evolutie a afacerilor formindu-si astfel un comportament optim privind detinerea sau vinderea actiunilor sale; c) Institutiile financiar-bancare- au nevoia de a cunaoste valaorea in scopul evidentierii nivelului de indatorare, calitatea garantiilor, potentialul financiar, pt a lua o atitudine corecta privind clientul respectiv. d) Managementul #- este permanent interesat in cunoasterea acestui indicator in scopul gestionarii eficiente a afacerii date. e) Statul- este interesat in evaluarea # in special din considerente fiscale sau in scopul privatizarii. f) Salariatii- in scopul solicitarii unei remunerari adecvate sau corecte pt munca depusa. g) Furnizorii si alti creditori comerciali- in scopul fundamentarii si negocierii termenilor de plata sau pt argumentarea privind conversia datoriilor. Beneficiarii informatiei de evaluare: Externi: statul; investitorii; creditorii; bancile. Interni:actionarii; salariatii; managementul.

=O3= Tipurile de valori si evaluari In practica putem intilni diverse tipuri de evaluari care le impartim dupa criteriile: 1) In functie de obiectul evaluarii: evaluarrea bunurilor; evaluarea bunurilor nemateriale; evaluarea bunurilor finaciare; evaluari complexe . 2) In functie de beneficiarii evaluarii: evaluarea p-u proprietari # (de regula in cazul vinzarii); pt institutiile financiar-bancare (in scopul creditarii); pt organele de stat (in scopul impozitarii); p-u institutiile judecatoresti (in vederea miscarii, lichidarii #); pt persoanelor fizice (mostenitori,salariati) 3) In functie de metode utilizate:evaluari efectuate in baza metodei cheltuelilor (met. patrimoniala); metode bazate pe venit;metoda comparativa(de piata); metodei mixte (pot fi folosi combinarea celor de sus). 4) In functie de scopul urmarit: scopuri economice-stabilirea valorii de piata;administrative (urmaresc stabilirea masei impozabile a unui bun evaluat). 5) In functie de caracterul evaluarii:evaluari benevole-din initiativa beneficiarului;evaluari fortate(obligatorii)efectuate in cazul lichidarii sau privatizarii. Scopul evaluarii este fundamentat de alegerea bazei de evaluare ceea ce presupune alegerea tipului de evaluare care trebuie estimat sau determinat.Cea mai des intilnita valuare este valuarea de piata. Valuarea de piata este valoarea estimata pentru un activ sau bun care poate fi tranzactionata la data evaluarii intr-o tranzactie libera cu-n marketing adecvat in care fiecare parte actioneaza fara constringeri si in cunostinta de cauza. Valoare inestitionala este valoare proprietatii p-u un anumit investitor prin urmare aceasta valoare de regula difera de valoare de piata prin performantile asteptate de acesti investitori si prin aprecierea diferitor riscuri de afaceri. Valoarea de inlocuire suma costurilor totale p-u producerea sau proicurarea din nou a unui bun,calcularea cheltuelilor in baza preturilor din momentul evaluarii. Valoare de lichidare se determina in momentul inchierii activitatilor respective despuse de un interval restrins de timp p-u a indeplini conditiile unei tranzactii normale prin urmare aceasta fiind considerabil mai mica decit valoarea de piata. Valoarea pentru garantiile bancare;val.de asigurare;val. ramasa; val. de impozitare. La estimarea valorii de piata a # luam in consideratie o secrie de factori determinati ai acestei valori impartiti in externi si interni. Factori interni:tin de capacitatea # de a genera profit;capaciatatea de indatorare,potential de dezvoltare cit si a parametrilor ca calitatea managementului #, calificarea personalului etc. Factori externi: sunt de natura generala care-i putem diviza in factori economici,politici,sociali,si de mediu. =O4= Principiile care stau la baza evaluarii In activitatea de valoarea exista un set de principii care stau la baza formarii valorii bunurilor sau # principali dintre care ii putem imparti in 3 grupe: (1) Principiile bazate pe considerentele proprii, aici se include: - principiu anticiparii ne sugereaza ca la baza valorii # stau benefiiciile viitoare asteptate. Prin urmare valoarea unui activ da prioritatea capacitatii de generare a profitului si nu pe totalitatea cheltuelilor efectuate p-u formarea activului. - principiu substitutiei mentioneaza ca atunci cind pe piata sunt mai multe bunuri similare bunul cu pret cel mai mic va fi vindut primul.acest principiu subliniaza faptul ca un activ nu valoareaza mai mult decit costul de inlocuire ,a tuturor elemente ale sale. - principiu utilitatii ne sugereaza p-u cit # sau bunul este capabil intr-o masura mai mare sa satisfaca necesitatilor proprietarului cu atit valoarea va fi mai mare. (2) Principiile bazate sau legate pe exploatarea bunurilor: - principiu contributiei ne arat ca valoarea unui element al afacerii depinde direct de masura in care care acesta contribuie la valoarea intregii afaceri ca nu toate costurile inseamna valoarea si include unui activ in structura # este rationala doar daca sporul de valoare nu depaseste costurile de procurare a lui. - principiu productivitatii marginale odata cu sporirea factorilor de productie teoretic sporesc si veniturile, insa acest spor din ce in ce devine mai mic odata cu cresterea cantitatii, respectiv cresterea factorilor de productie se accepta pina in momentul cind cresterea veniturilor devine mai mica ca cresterea cheltuielilor. - principiu proportionalitatii ne indica faptul ca venitul maxim poate fi asigurat doar in cazul unei anumite marimi si structuri optime a factorilor de productie.

(3) Principiile ce tin de situatia sau conjunctura pietii - principiul cererii si ofertei adica pretul unui bun sau # variaza direct dar nu neaparat proportional cu cererea in acelasi timp variaza direct dar nu neaparat proportional cu cererea si oferta. - principiul concurentei de regula daca se urmareste o inviorare a luptei concurentiale pe piata aceasta duce la diminuarea valorii #, in rezultatul diminuarii veniturilor asteptate. - principiul divizarii economice adica dreptului patrimonial al unei afaceri trebuie divizate sau integrate in asa mod ca valaorea afacerii sa fie maxima. - principiul utilizarii eficiente valoarea maxima a unei afaceri va fi optinuta doar in cazul cererii mai eficiente utilizarii, acest principiu este definit ca utilizarea cea mai probabila a bunului care este posibila din punct de vedere fizic, admisibila din punct de vedere legal, eficienta din punct de vedere economic din care va rezulta cea mai mare valoare a bunului supus evaluarii. In literatura de specialitate putem intilni si alte clasificari a principiilor: a) Valoarea # este echivalenta cu valoarea prezenta a fluxurilor viitoare anticipate care deriva din drepturile de proprietate a acesteia. b) Valoarea este estimata la un anumit moment, momentul fiind in functie de informatiile cunoscute numai la acel moment concret de timp. c) Piata determina costul capitalului asteptat de investitori. d) Cu cit este mai mare valoarea activelor materiale a # cu atit este mai mare valoarea in ansamblu a acesteia. e) In majoritatea cazurilor participatia de control are o valoare unitara mai mare decit participatia minoritara in cazul acesteia sunt evaluate separat.

Pret Valoare 1. suma de bani determinata din timpul negocierii 1. Suma de bani preponizata a fi obtinuta in urma dintre cumparator si vinzator; analizei bunului economic; 2. numit sau stipulat de negociatorii tranzactiei; 2. Este estimata de evaluator; 3. pretul se paote schimba sau varia in dependenta 3. Valorea este relativ constanta si se estimeaza in de cererea sau alti factori ai pietii. dependenta de utilitatea si calitatile proprii a bunului. Evaluarea complexului patrimonial al # se efectueaza in cazul: 1. vinzarii patriale a complexului patrimonial; 2. pt gajarea unei parti patrimoniale a #; 3. pt darea in arenda a unei parti; 4. in cazul depunerii a unei parti a complexului patrimonial in calitate de cota parte in capital statutar al altei #; 5. pt elaborarea bussiness planului investitional al #; Evaluarea masinilor si utilajelor: 1. vinzarii separate sau integale a utilajelor masinilor; 2. in cazul asigurarilor; 3. in scopul gajarii; 4. pt darea in leasing; 5. pt darea in arenda 6. pt evaluarea unui proiect investitional, masina obiectul investitiei; 7. pt depunerea cota parte in capital statutar al altei #; Evaluarea proprietatii intelectuale: 1. pt procurarea unor astfel de active; 2. pt determinarea prejudiciului cauzat imaginii intreprinderii de alte #; 3. la organizarea franciziei; 4. transmiterea in cota parte in capital statutar al altei # 5. determinarea valorii activelor nematerialea # pt masurarea goodwill-ului pt intreaga #. Ajustarea informatiei fin-con pt evalaure: Deseori diagnosticul eco-fin a # este precedat de ajustari, a informatiei utilizate in acest diagnostic in vederea aplicarii cit mai corecte a metodei de evaluare. Aceste ajustari se efectueaza in rumatoarele directii: A. Ajustari de normalizare a informatiei fin-con si de eliminare a elementelor extraordinare care presupune: 1. Colectarea veniturilor si cheltuielilor extraordinare; 2. Colectarea cu privire la metodele de evidenta contabila; 3. Colectarea rezultatelor contabile a #; 4. Transformarea evidentei fin-con in conformitate cu standartele internationale de contabilitate; B. Ajustarea inflationista presupune raportarea informatiei la data evaluarii pt a duce activele # in stare comparabila. Acesta ajustare poate fi efectuata: 1. Prin utilizarea unei valute forte; 2. Prin utilizarea unui indice de pret. Una din metodele utilizate in diagnosticarea # pt evaluarea este metoda scorurilor. Metoda data este utilizata la determinarea starii de sanatate sau de dificultate a #. Respectiv aceasta este o metoda integrala de evaluare a riscului de insolvabilitate a # bazat pe niste indicatori cheie de diagnosticare a situatiei eco-fin a #. Cel mai popular model bazat pe aceasta metoda utilizata in rpactica internationala este modelul lui ALTMAN avind urmatoarea forma: In conditiile RM este binevenita metoda M cu forma: Z= 0,717X1+0,847X2+3,107X3+0,42X4+0,995X5 Z= 2,94- 1,077X1-1,813X2-0,318X3-0,733X4 X1= (AC-DTS) :TA X2= Pretinut : TA X1= VV :TA rotatia activelor X3= PPDI :TA X4= CPr : DT X5= VV : TA X2= PNet : CPro rentabilitatea financiara Daca Z<1,23 se considera ca # este in dificultate cu un X3 TA :TD solvabilitate generala risc mare de insolvabilitate X4= AC : TD Daca 1,23<Z<2,90 risc de insolvabilitate mediu, zona Daca -< Z < -1 # sanatoasa , risc minim de incertitudine Daca -1<Z<1 zona de incertitudine, risc mediu Daca Z> 2,90 # etse sanatoasa cu risc minim de Daca 1<Z<+ # in dificultate, risc inalt insolvabilitate. 1 an 100% 2 ani 90% 3ani- 75% Cu un an pina la faliment precizia 95% Cu 2 ani 72% Cu 3 ani- 48 %

Tema: 2. Organizarea activitatii de evaluare la # Capitolul II Organizarea activitii de evaluare 2.1 Organizarea activitii de evaluare la nivel naional i internaional, standardele activitii de evaluar Activitatea de evaluare a patrimoniului unei ntreprinderi, a unui activ, a unor active imobilizate (utilaje, terenuri, cldiri) sau a unor active curente trebuie s fie organizat i desfurat conform unor principii i reguli unanim acceptate n practica economic. Prin aceast organizare a activitii se asigur un grad ridicat de veridicitate i fundamentate a lucrrilor de evaluare. nc din stadiul de ofertare, firma de evaluare numete un responsabil de lucrare i formeaz echipa de specialiti, avnd n vedere: specificul ntreprinderii i particularitile evalurii; - disponibilitatea colaboratorilor n perioada de timp n care de solicit executarea lucrrii. Odat cu contractarea lucrrilor de evaluare, coordonatorul echipei va realiza urmtoarele lucrri: 1. planificarea activitii, care va conine urmtoarele informaii: 2. fazele intermediare ale lucrrii: 3. durata i plasarea n timp a fazelor; 4. condiionrile ntre faze; 5. componena colectivelor de lucru pe fiecare faz; 6. momentele cnd vor avea loc ntlnirile cu conducerea ntreprinderii. 7. pregtirea materialului documentar, referitor la lucrri similare executate n trecutul apropiat. 8. culegerea informaiilor de ordin general, privind domeniul n care activeaz ntreprinderea. 9. pregtirea chestionarelor i machetelor de culegere i ordonare a informaiilor de la ntreprindere. 10. desemnarea persoanelor din ntreprindere, care vor fi aproba i verifica raportul de evaluare. nainte de a ncepe activitatea de evaluare este necesar de a stabili cadrul acestui proces. Astfel necesitatea utilizrii numeroaselor informaii din diferite domenii de activitate ale ntreprinderilor (juridic, tehnic, fiscal, analiza economico-financiar) impune existena n primul rnd: - a unui cadrul profesional, acceptat i recunoscut n cadrul comunitii economico-financiare respective, care nu contravine reglementrilor legale. - a unui cadru legal cu privire la inventarierea patrimoniului unitilor economice; cu privire la regimul preurilor i tarifelor; cursului de schimb a monedei naionale, privind reevaluarea activelor i pasivelor; modificarea capitalului social, imobilizrilor corporale. Cadrul legal este necesar pentru asigurarea caracterului unitar al operaiunilor de evaluare. - cadrului metodologic acest cadru trebuie s fie asigurat de o bun pregtire a profesiei de evaluator, prin intermediul Asociaiilor Naionale de Evaluatori, cursurilor de pregtire, editrilor de publicaii i materialele de specialitate, intrrii n sistemul european i internaional de organizare a profesiei. n afar de existena cadrului activitii de evaluare este necesar ca n acest proces s fie utilizate principalele noiuni de categorii valorice cum ar fi: preuri libere (formate prin negociere), preuri interne (utilizate n contabilitate n interiorul agenilor economici), preuri de achiziie care reprezint costul de cumprare al bunurilor, tipuri de valori, instrumentele tehnico-economice, coeficieni, indici, norme prevzute n acte normative (de exemplu, coeficieni de actualizare a imobilizrilor corporale). n Republica Moldova activitatea de evaluare este reglementat prin anumite acte legislative adoptate de Parlamentul Republicii Moldova, printre care: ,,Lege cu privire la activitatea de evaluare, care cuprind e aspectele juridice, organizaionale i metodologice, precum i drepturile, obligaiunile i rspunderea evaluatorilor. Conform art. 1 al acestei Legi: ,,activitatea de evaluare, care se desfoar de ntreprinderile de evaluare, const n estimarea valorii de pia sau a altei valori a obiectului evalurii. Din acelai articol putem desprinde i definiia ntreprinderii de evaluare, care reprezint: ,,persoana juridic sau fizic, nregistrat n Republica Moldova n modul stabilit, n calitate de ntreprindere, indiferent de tipul de proprietate i forma juridic de organizare . n legea respectiv este promovat ideia de a asigura caracterul complex al operaiunii de evaluare n condiiile Republicii Moldova. n afar de Legea indicat anterior activitatea de evaluare din Republica Moldova este reglementat i de alte acte normative, precum ar fi: Codul funciar, Cadastru bunurilor imobiliare, Legea cu privire la preul normativ i modul de vnzare-cumprare a pmntului, etc.

Activitatea de evaluare trebuie s corespund anumitor standarde sau reguli unanim acceptate care s fie n corelare: - cu legislaia intern i internaional, - cu practica evalurii, - s instituie proceduri care s permit certificarea valorii n condiii comparabile, - s ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evalurii, - s asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evalurilor. Standardele de evaluare sunt impuse de cadrul profesional, constituit din asociaii naionale i internaionale ale evaluatorilor, bazate pe asociere voluntar, care reprezint interesele evaluatorilor i organizeaz activitatea lor. Printre astfel de asociaii putem distinge: Comitetul Internaional pentru Standarde Internaionale, care reunete asociaiile de evaluatori din Europa Occidentar, Australia, China, Asia, America, Noua Zeiland, etc., n total peste 50 de ri. Acest Comitet a elaborat Standarde Internaionale de Evaluare, sistematiznd toate aspectele relevante, care reprezint suportul tiinific i metodologic fundamental pentru pregtirea profesional a evaluatorilor profesioniti, pentru aproprierea i unificarea conceptelor, principiilor i metodelor de evaluare utilizate n practica internaional. Standardele sunt reunite n trei grupe, printre care: I. Standardele Internaionale de Evaluare (IVS), II. Standardele Internaionale de Aplicaie n Evaluare (IVA), III. Standardele Internaionale de Practic n Evaluare (GN). n total n cele trei grupe de Standarde sunt incluse 16 standarde, inclusiv i cele ce se refer la ntreprinderi, i instruciuni de aplicare a fiecrui standard, fcndu -se tot odat i legtura lor cu Standardele Internaionale Contabile. n octombrie 2003 a fost lansat ce-a de-a asea ediie a Standardelor Internaionale de Evaluare traduse n limba romn de ctre colaboratorii Asociaiei Naionale a Evaluatorilor din Romnia. Grupul European al Evaluatorilor (TEGoVA) - a fost nfiinat la 4 mai 1977, reprezentnd organizaiile profesionale ale evaluatorilor din rile europene, precum: Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, Romnia, rile Baltice, Rusia, Ucraina, Belarus, etc., iar din 1988 i Republica Moldova. Printre obiectivele principale ale TEGoVA este cel ce ine de a stabili i a publica standarde comune de evaluare, care s exprime opinia organizaiilor profesionale din toate rile Uniunii Europene. TEGoVA lucreaz n strns colaborare cu Comitetul Internaional pentru Standardele de Evaluare (IVSC) i asociaiile evaluatorilor din SUA, Australia, Noua Zeiland. Aceste Standarde reflect cea mai bun practic de evaluare din Europa. n prezent, TEGoVA are n componena sa n calitate de membri plini i membrii asociai 38 organizaii profesionale din 27 de ri, precum i observatori din 11 ri. Standardele Europene de Evaluare, n ultima lor redacie, au fost adoptate n anul 2000. Ele conin 9 standarde, 13 regulamente i 9 anexe. Societatea American a Evaluatorilor (ASA) organizaie profesional ce reunete n rndurile sale peste 6 mii de membri, a elaborat Standardele unice ale practicii de evaluare profesionist (US PAP). Aceste Standarde, elaborate n 1986-1987, sunt obligatorii pentru aplicare n rile Americii de Nord (SUA, Canada, Mexic). Standardele US PAP snt destinate evaluatorilor i utilizatorilor serviciilor de evaluare, care sunt obligai s le respecte i s cear efectuarea evalurii n conformitate cu standardele date. n US PAP sunt expuse condiiile ce trebuie urmate la efectuarea evalurii, ntocmirea raportului i acordarea serviciilor de consultan, precum i metodele de efectuare a evalurii. US PAP include 10 standarde i un ir de regulamente cu caracter metodologic [ 11, p.138 -139]. n Republica Moldova, necesitatea crerii asociaiilor obteti de evaluatori a aprut odat cu derularea procesului de privatizare i de formare a pieei imobiliare. Astfel, n perioada a.a. 1994-1996 au fost create trei asociaii de evaluatori; 1.Asociaia Participanilor Profesioniti la Piaa Imobiliar (AEPI). 2.Asociaia Republican a Experilor Profesioniti n Evaluare (APERE), care n a. 1998 a aderat la TEGoVA. 3.Asociaia Naional a Evaluatorilor din Moldova (ANEVAM). n anul 1999 s-a format Camera Naional de Imobil din Republica Moldova, n cadrul creia s-au reunit Asociaia Participanilor Profesioniti la Piaa Imobiliar i Asociaia Republican a Experilor Profesionali n Evaluare, aceasta din urm figurnd ca persoan juridic independent, fiind organizat pe principii de autofinanare i autogestiune. Dreptul ei de membru asociat al Grupului European al Asociaiilor de Evaluatori (TEGoVA) i-a fost transmis Camerei Naionale de Imobil.

Conform art. 1.2 al Statutului Asociaiei Evaluatorilor Profesionali din Moldova, obiectivul principal al ei este promovarea evalurilor profesionale n Republica Moldova.[5.p.1] Principalele activiti n urmrirea acestui obiectiv sunt: - ameliorarea educaiei i studiilor n domeniul evalurilor, - supravegherea eticii profesionale i a practicilor respective ale evaluatorilor, - dezvoltarea metodologiei, terminologiei, standardizrii, legislaiei i elaborarea propunerilor n vederea ameliorrii acestora n R. Moldova, - reprezentarea membrilor Asociaiei i protejarea intereselor i drepturilor lor fa de organele administrative, legislative i judiciare. Referindu-ne la standardele de evaluare, v-om meniona, c n Republica Moldova nc nu sunt elaborate astfel de Standarde, activitatea de evaluare rezultnd din Legea cu privire la activitatea de evaluare, statutul APERE i a Camerei Naionale de Imobil. 2.2 Etapele activitii de evaluare. Activitatea de evaluare trebuie s cuprind trei etape principale: I- etapa preliminar, include: 1. definirea misiunii 2. cunoaterea ntreprinderii II- etapa de desfurare a activitii propriu-zise de evaluare include: 1. diagnosticul patrimonial 2. previziunea pe baza diagnosticului 3. alegerea metodelor de evaluare III - etapa de ncheiere a evalurii, include ntocmirea raportului de evaluare. Schema concret a activitii de evaluare, scopurile i lucrrile le putem desprinde din tabelul 2.1. Tabelul 2.I Coninutul activitii de evaluare
FAZE 1. Definirea misiunii 2. Cunoaterea ntreprinderii SCOP Obiectul evalurii nelegere i documentare LUCRRI Codul evalurii Planificarea activitii Pregtirea documentaiei Culegerea datelor interne i externe Ordonarea informaiilor Identificarea punctelor tari i slabe

3.Diagnosticul general: 3.1. Economic i comercial 3.2. Tehnic de conducere 3.3. Social 3.4. Juridic i patrimonial 4. Diagnostic contabil i financiar: 4.1. Coreciile patrimoniale 4.2. Coreciile rezultatelor activitii 4.3. Analiza financiar 4.4. Rezultatele de referin din anii precedeni 5. Previziuni: 5.1 Perspectivele ntreprinderii 5.2 Rezultatele de referin previzionale 6. Alegerea metodelor de evaluare 11. Determinarea activ net corectat: 7.1 Calculul valorii globale 7.2 Sinteza coreciilor 12. Evaluarea global: 8.1 Calculul valorii globale 8.2 Evaluarea goodwil 9. Testul de coeren 10. Finalizarea evalurii

Diagnostic

Analiza financiar

Confirmarea valorii i a plus valorii (punct tare) Evaluarea riscurilor i elementelor de diminuare a valorii (puncte slabe) Transformarea contabil i financiar Controlul veridicitii i transformarea n elemente financiare Justificarea metodologic Sinteza variabilelor i parametrilor evalurii Aplicarea formulelor i modelelor (de Analiza diferenelor a Coerent Opinia evaluatorului, rezerve i incertitudini

Scenarii i metode

Modele de evaluare Valoarea patrimonial

Valoarea flux)

financiar

Argumente i alegere variantei Raport de evaluare

I Etapa preliminar cuprinde demararea operaiunii de evaluare, care la rndul su se deruleaz n mai multe faze: 1. Declanarea tranzaciei, respectiv a operaiunii de vnzare-cumprare, fuziune, afiliere, cesiune sau nchiriere, printr-un act juridic sau administrativ din partea ntreprinderii interesate, cu acordul conducerii organului su tutelar (departament, jude) i ntocmirea comenzii sau contractului de evaluare (cerere de evaluare) a prii interesate. 2. Prezentarea ofertei de efectuare a evalurii de ctre agenii specializate n evaluare sau evaluatori persoane fizice. 3. Primirea dreptului de efectuare a evalurii de ctre agenia specializat ofertant sau ali evaluatori persoane fizice, fie ca urmare a unei licitaii sau pe baza unui acord direct i ncheierea contractului ntre evaluator i conducerea ntreprinderii interesate, cu stabilirea obiectivelor, termenilor i a celorlalte clauze obligatorii. Conform standardelor profesionale, un evaluator este o persoan cu o bun reputaie, care: - a obinut o calificare corespunztoare de la o instituie de nvmnt / instruire recunoscut sau o calificare universitar echivalent; - are o experien corespunztoare i este competent s evalueze ntreprinderi n domeniul sau de activitate i n zona sa geografic de lucru. n afara acestor condiii care asigur intrarea liber n cadrul profesiei, evaluator poate fi: - o persoan care este membru deplin al unei asociaii profesionale recunoscute, ce se ocup cu evaluarea ntreprinderilor; - o persoan nominalizat de instana judectoreasc sau de o autoritate cu statut echivalent. 4. Stabilirea obiectivelor evalurii (bun, activ, ntreprinderea) i a scopului acesteia pe baza datelor contabile i a altor precizri. 5. Cunoaterea obiectului supus evalurii, pentru a se cunoate cadrul organizatoric i specificul ntreprinderii, pentru a se defini mediul i obiectul de studiu i a se putea pregti lucrrile de diagnostic propriu-zis. Cunoaterea conducerii ntreprinderii i a modului de organizare a acesteia, a relaiilor sale cu furnizorii i clienii, organele bancare, financiare, fiscale i ierarhic superioare. n cadrul acestei faze evaluato rul va putea cunoate att aspecte tehnice, ct i umane, economice i financiare a ntreprinderii. Cunoaterea ntreprinderii este etapa cea mai important n etapa de evaluare, deoarece asupra ntreprinderii acioneaz diveri factori externi, uneori foarte greu de identificat, care la rndul lor influeneaz structurile umane, comerciale, administrative, tehnice i financiare. Evaluarea ntreprinderii are ca obiectiv inventarierea acestor factori de influen i orientarea lor n direcia sporirii capacitii ntreprinderii. Cunoaterea ntreprinderii are drept obiectiv definirea modalitilor de abordare a aciunii de evaluare i pregtirea lucrrilor de diagnostic. Durata i extinderea acestei faze depinde de experiena evaluatorului, de domeniul i competitivitatea problemelor tratate. 6. Culegerea datelor din sistemul informaional al ntreprinderii. Documentaia necesar trebuie s aib n vedere obiectivele stabilite n contractul ncheiat cu ntreprinderea, pentru a nu se depi necesarul de informaii, a nu se culege un volum redus de date care s nu dea posibilitatea unei evaluri corecte i complete. Astfel, pe baza unei liste de informaii de la ntreprindere se vor solicita urmtoarele: - informaii juridice, pentru identificarea unitii; - .informaii tehnice, economice i comerciale; echipamente i instalaii, sectoare de activitate, tipologia clientelei, reele de desfacere, politica de marc i de preuri; - informaii privind activitatea: evoluia produciei, a volumului de vnzri, a investiiilor, a cercetrii dezvoltrii, capacitii de producie i de personal; - informaii cu privire la piaa intern i extern de desfacere a produselor proprii ale ntreprinderii (situaia pieei pe sector, zon, produs); - informaia privind managementul ntreprinderii, organizarea, compoziia conducerii, sistemele de gestiune practice; - informaia cu privire la perspectivele tehnice, economice i comerciale pe termen mediu ale activitii desfurate de ntreprindere; - informaii contabile i financiare, inclusiv de gestiune financiar, angajamente. Informaiile culese se verific i se clasific. n ncheierea acestei etape evaluatorul stabilete un prediagnostic, pe baza cruia se ntocmete n continuare un plan detaliat de evaluare.

II Etapa de desfurare a activitii propriu-zise de evaluare. Aceast etap cuprinde fazele eseniale ale evalurii: 1. Analiza diagnostic a strii actuale i viitoare pe baza: - diagnosticului juridic - diagnosticului tehnic - diagnostic comercial - diagnosticului de gestiune - diagnosticului socio-uman - diagnostic contabil i financiar 2. Analiza - diagnostic a situaiilor viitoare sau previziunea. Analiza - diagnostic de strategie a dezvoltrii are rolul de a stabili punctele forte i cele slabe existente n cadrul ntreprinderii i msurile de reglare a activitii prin strategia i tactica de dezvoltare economic i financiar n urmtorii 3 5 ani. Aceast analiz se realizeaz pe baza documentrii la sediul ntreprinderii i a folosirii complecte a sistemului informaional economico-financiar. Argumentarea valorii ntreprinderii, a rezultatelor de evaluare se face prin anumite metode sau modele de evaluare, pe care se vor stabili valorile ntreprinderii. n alegerea unei metode sau model de evaluare nu exist o anumit regul. Evaluatorul decide singur asupra uneia sau altei metode. Deseori se utilizeaz un numr mai mare de metode pentru a se realiza un grad ct mai nalt de obiectivitate i a se apropia mai aproape de valoarea ntreprinderii, a putea compara rezultatele obinute. Aplicarea metodelor de evaluare cuprinde folosirea variabilelor sau cantitilor i marjelor de referin care corespund, n general, elementelor caracteristice ale ntreprinderii (producia, activele, marja brut i net, rezultatele brute i nete, dividendele) i a parametrilor modelelor. Pe aceast baz se vor stabili valorile ntreprinderilor n funcie de fiecare metod. III Etapa de ncheiere a lucrrilor de evaluare cuprinde 2 faze principale, referitoare la stabilirea valorii ntreprinderii cu ajutorul metodelor de evaluare utilizate i ntocmirea raportului de evaluare. Aceast etap include n sine: 1. Concluziile evaluatorului, care vor include n sine: sinteza diagnosticului general, stabilit pe baza celor pe domenii i a diferitelor valori ale ntreprinderii, activului ori bunurilor evaluate , aspecte critice legate de diferite riscuri curente sau latente , ultimele corecii care se consider necesare, precum i prerea acestuia asupra valorii finale, care s reprezinte preul de ncepere a negocierii tranzaciei respective, cu motivrile corespunztoare. 2. ntocmirea raportului de evaluare se va realiza innd seama de prevederile legale privind coninutul acestuia i anexele cu documentele necesare susinerii concluziilor la care a ajuns evaluatorul n cazul studiului su. Raportul de evaluare este produsul final al activitii desfurate n procedura de evaluare. Teoria i practica evalurii propune mai multe variante ale rapoartelor de evaluare , dar o form mai general poate fi urmtoarea: 1. Titlul raportului; 2. Prezentarea succint a ntreprinderii evaluate (respectiv adresa, actul de nfiinare, numrul de nregistrare, codul fiscal, obiectul de activitate) 3. Scopul evalurii, beneficiarul i destinatarul lucrrii. Precizeaz scopul pentru care s-a elaborat raportul de evaluare( privatizare, vnzare, nchiriere la burs). 4. Prezentarea evaluatorului: se menioneaz datele de identificare a ntreprinderii desemnate pentru realizarea evalurii, echipa de evaluatori. 5. Diagnosticul pentru evaluare presupune: precizarea concluziilor rezultate n urma analizei diagnostic. 6. Evaluarea ntreprinderii: - procedura de evaluare i motivaia alegerii metodelor utilizate. - sinteza rezultatelor, n care evaluatorul i exprim opinia asupra valorii ntreprinderii sau limita n cadrul creia se ncadreaz zona negocierilor 7. Recomandri, precizri finale. 3. Autentificri. Se precizeaz locul i data ntocmirii raportului de evaluare, se semneaz, se prezint o sintez succint a raportului cu concluziile cheie i rezultatele evalurii.

=O4= Procesul de evaluare la ntreprindere Procesul de evaluare reprezint o consecutivitate de proceduri, care sunt utilizate de ctre evaluator pentru a estima valoarea bunului imobiliar. De regul, lucrrile de evaluare sunt precedate de desfurarea unui plan conform cruia se va face evaluarea i care va reflecta previziunile, tehnicile i metodele folosite pentru estimarea valorii. Dat fiind faptul c coninutul lucrrilor de evaluare depinde de sarcinile ce stau n faa evaluatorului, de tipul valorii ce urmeaz a fi estimat, prevederile legislaiei si standardelor profesionale, planurile lucrrilor de evaluare vor varia pentru diferite obiecte ale evalurii. n majoritatea cazurilor procesul evalurii constituie urmtoarele etape: 1) definirea misiunii de evaluare-se efectueazain comun cu beneficiarul serviciilor de evaluare si are drept scop stabilirea conditiilor si criteriilor de desfasurare a activitatii de evaluare aceasta etapa include: identificarea bunului supus evaluarii (casa,#); identificarea drepturilor patrimoniale a bunului evaluat; specificul scopului evaluarii; specificarea tipului de evaluare care va fi determinat; continutul misiunii de evaluare. 2) colectarea si analiza datelor-activitatile evaluatorului in cadrul acestei etape in primul rind tin de studierea si descrierea obiectului evaluat in scopul efectuarii analizei ulterioare detailate a factorilor de influenta asupra valorii bunului. La aceasta etapa cel mai important este exactitatea si volumul datelor selectate. Aceste date trebuie sa satisfaca urmatoarele: sa fie adecvate obiectelor evaluate; sa fie exacte si reale; sigure, complete adica suficiente pt justificarea opiniei evaluatorului. 3) efectuarea diagnosticului in scopul evaluarii-trebuie sa includa urmatoarele: stabilirea problemei supuse diagnosticului; asigurarea informationala necesara efectuarii diagnosticului; efectuarea propriu-zisa a diagnosticului (comercial, juridic, operational, a resurselor umane si financiar). 4) aplicarea metodelor de evaluare-dupa prelucrarea si ajustarea informatiei in urma diagnosticului se trece propriu-zis la procesul de determinare a valorii. Procesul care se realizeaa prin utilizarea metodelor de evaluare. In baza standartelor activitatii de evaluare avem 3 metode de baza: metoda costurilor bazata pe active; metoda venitului si metoda comparativa. Fiecare din aceste metode avind atit avantaje cit si dezavantaje respectiv utilizarea uneia sau alteia in primul rind depinde de: tipul bunului evaluat; valoarea care trebuie determinata; conditiile in care se petrece evaluarea cit si disponibilitatea informatiilor necesare utilizarii unei sau altei metode. In cazul in care una din metodele mentionate nu este posibil de aplicat evaluatorul trebuie sa argumenteze si sa justifice in raportul de evaluare imposibilitatea uneia sau alteia metode. 5) reconcilierea valorilor rezultate si estimarea valorii finale in urma aplicarii metodelor de evaluare se pot obtine mai multe valori la etapa reconcilierii din aceste valori se determina valoarea finala a bunului evaluat. La etapa reconcilierii evaluatorul trebuie sa argumenteze proprietatea uneia sau alteia metode la determinarea valorii finale. Procedura de reconciliere include 2 etape: 1) revizuirea pozitiilor tehnice si conceptuale a evaluarii care include: explicarea diferentelor dintre valorile estimate si determinarea celei mai relevante valori. 2) estimarea valorii finale la baza careia stau urmatoarele principii:adecvarea metoda de evaluare trebuie sa corespunda scopului evaluarii; exacticitatea marimea valorii finale trebuie sa fie apropiata de valoarea generata de metoda cea mai adecvata pt evaluarea respectiva; cantitatea evidentilor acumularea datelor veridice si a calculelor obtinute printro metoda sau alta pt compararea bunurilor evaluate. Si in final la calcularea valorii finale se utilizeaza media aritmetica sau media ponderata. 6) ntocmirea raportului de evaluare- este efectuata de evaluator in urma estimarii valorii finale a #, raport care este prezentat beneficiarului serviciilor de evaluare. Raport care este documentul care justifica valoarea estimata a bunului evaluat. Acesta se intocmeste in baza concluziilor evaluatorului care include in sine sinteza diagnosticului economico- financiar efectuat al valorilor estimate dupa metodele estimate. Aspecteel critice legate de diferite riscuri sau obstacole au intervenit in procesul de evaluare precum si opinia evaluatorului asupra valorii finale care va reprezenta pretul de incepere a negocierii tranzactii respective. Intocmirea acestui raport trebuie sa tina seama de prevederile legale privind continutul acestuia cit si documentele necesare pt sustinerea concluziilor evaluatorului. In baza legii cu privire la activitatea de evalaure acest raport trebuie sa contina: scopul evaluarii; data intocmirii raportului si perioada de realizare a evaluarii; obiectul supus evaluarii; copiile documentelor ce dau dreptul de prestare a serviciilor de evaluare (certificat de evaluare); denumirea beneficiarului; datele complete privind acesta; tipul valorii estimate; informatiile utilizate in procesul de utilizare si ipotezele evaluatorului privind valorile estimate; etapele evaluarii; factorii si limitele utilizarii valorii estimate; copiile documentelor utilizate de evaluator care determina caracteristicile cantitative si calitative a obiectului supus evaluarii. 7) perfectionarea raportului de evaluare.

TEMA 3 : Diagnosticul economico financiar. Parte economica a procesului de evaloare 1. Necesitatea, continutul si rolul diagnosticului # in procesul de evaloare Diagnosticul reprezinta o parte componenta a managementului financiar al intreprinderii, care contribute la fixarea si realizarea obiectivelor activitatii acesteia Conceptual de diagnostic pe plan economic presupune evidentierea punctelor slabe si punctelor forte a activitatii ei, cercetarea si analiza obiectivelor, identificarea cauzelor si a masurilor care sa conduca la freglarea situatiei. Diagnosticul poate fi declansat atit pt intreprinderile sanatoase cit si pt intreprinderile in situatie complicata. Ca evaluatorul sa cunoasca starea intrepr si apoi sa ia deciziile pertinente, tipurile de valoare si metodele necesare. Necesitatea diagnosticului intreprinderii ca etapa premergatoare evaluarii este determinata de analiza complexa a starii economico-financiare a intreprinderii care permite evaluatorului sa cunoasca starea reala a intreprinderii si a mediului in care aceasta activeaza intr-o anumita perioada de timp sau la o anumita data a evaluarii si sa interpreteze corect rezultatele diagnosticului in procesul evaluarii. Rolul diagnosticului in evaluare intreprinderii este: 1. De a orienta evaluatorul in stabilirea ipotezelor de evaluare. 2. De a alege metodele de evaluare si asigurare a coerentei acestora cu rezultatele analizei diagnostic. 3. De anticipare a viitorului intrperinderii. 4. De depistare a factorilor de risc si a falimentului. Totodata diagnosticul permite formularea unor concluzii privind dinamica si perspectivele intreprinderii din punct de vedere a valorii ei. Diagnosticul ca stiinta economica- o parte componenta a managementului financiar. MF = analiza, diagnosticul, gestiunea, evaluare financiara. Orin evaluarea financiara a intrepr vedem care e situatia privitor la realizarea obiectivului de baza a MF si anume cresterea valorii de piata a intrepr. Valoarea este influentata de profit, lichiditate, indatorare, riscul de faliment. Obiectivul MF =>cresterea valorii de piata a # care la rindul sau este influentata de : Factori interni:rentabilit, riscul de faliment, capacit de plata, structura pasivului(starea patrimoniului, starea surselor de finantare a patrimoniului). Factori externi rata inflatiei, rata dobinzii pe piata, cerere-oferta, puterea de cumparare a populatie, indicele preturilor. Factori endogeni politica bugetar fiscala (cotele impozitelor, subventii), politica investitionala (legea cu privire la investitii), monetar-creditara(rata dobinzii si rata inflatiei, cursul de schimb). Diagnosticul are drept scop intelegerea factorilor economici care influenteaza sectorul de activitate a intreprinderii, cunoasterea regulilor concurentiale ale sectorului, determinarea activitatii viitoare a intreprinderii in baza rezultatelor diagnosticului. Atragem atentia asupra profitabilitatii si capacitatii de a genera profit pe viitor. (Intreprinderea covoare ungheni are datorii istorice. ) Prin diagnosticul firmei in vederea evaluarii se urmareste cunoasterea tuturor laturilor activitatii acesteia, de aceea principalele domenii ale diagnosticului le constituie chiar functiile intreprinderii printre care: functia juridica, functia comerciala, functia patrimoniala (sau tehnica), functia operationala, functia manageriala, functia financiara, functia contabila. In dependenta de acestea functii se stabilesc tipurile de diagnostic care vor fi desfasurate la intrerprindere. Realizarea diagnosticului # n scopul evalurii presupune parcurgerea urmtoarelor etape: 1. Stabilirea problemelor supuse analizei; 2. Asigurarea informaiilor contabile i financiare necesare diagnosticrii i analiza doc care stau la baza lor; 3. Punerea n eviden a diferitor fenomene economico-financiare: legate de disfuncionaliti; punctele tari (forte) i slabe de activitate; 4. Analiza explicativ a: cauzelor dificultilor; "handicapului" activitilor; 5. Previziuni i recomandri: - informarea partenerilor sociali cu privire la starea ntreprinderii performanele, eficiena utilizrii resurselor; - stabilirea variabilelor-cheie ale dezvoltrii, a corelaiilor dintre acestea; - stabilirea msurilor de redresare sau ameliorare a performanelor; - identificarea noilor surse de avantaj concurenial; - fundamentarea noilor strategii de dezvoltare ntr-un mediu concurenial; 6. Prezentarea rezultatelor analizei-diagnostic ntr-un raport.

Prin parcurgerea acestor etape ale diagnosticului trebuie sa rezulte raspunsul la asa probleme precum: 1. Statutul juridic al intreprinderii. 2. Rezultatele economico-financiare ale intreprinderii si nivelul acestora. 3. Metodele si caile de obtinere a rezultatelor. 4. Performantele si obiectivele intreprinderii. 5. Nivelul dorit al performantelor ce trebuie realizat pentru atingerea obiectivelor stabilite. 6. Corectitudinea adoptarii deciziilor. Sarcinile diagnosticului: 1. Identificarea problemelor existente in activitatea intrerpinderii si a cauzelor acestora. 2. Identificarea posibilitatilor de crestere a eficientei, profitabilitatii si reducere a costurilor. 3. Evaluarea strategiillor si politicilor de dezvoltare a # si a impactului acestora asupra valorii # 4. Identificarea avantajelor competitive ale # si a posibilitatii maximizarii lor in mediul concurential. 5. Diagnosticul trebuie sa furnizeze informatii necesare pentru aprecierea situatiei trecute si prezente ce trebuie avuta in vedere in determinarea si aplicarea metodelor de evaluare. 2. Tipuri si surse de informatii. Rolul lor in diagnostic Pentru a solutiona problemele din cadrul diagnosticului economico-financiar este necesar de a dispune de informatii care ar permite evaluatorului de a formula concluzii corecte privind starea economico-financiara a intrerpinderii. In practica economica exista mai multe posibilitati de culegere si prelucrare a informatiei, cea mai frecvent intilnita fiind gruparea ei dupa anumite criterii: 1. Dupa modul de exprimare: Orale; Scrise; Audiovizuale; 2. Dupa modul de provenienta: Interne; Externe; 3. Dupa gradul de prelucrare: Primare; Intremediare; Finale; 4. Dupa utilitate: de previzune; de planif operativa; de control; de evaluare; de executie; 5. Dupa stabilitate in timp: Variabile (rata inflatiei); Constante; 6. Dupa modul de reflectare a activitatii: activit fizica (producitivit muncii); activita valorica (marime profit, marime VV); 7. Din punct de vedere functional: informatie planificata; efectiva; normativa; 8. Dupa natura informatiilor: stiintifice; informatii tehnice; juridice; Sociale; Econ-financiare; 9. Dupa legalitate: oficiale/legale; neoficiale/ilegale; 10. Dupa provenienta surselor de informatie avem surse interne si externe. Sursele interne sunt rapoartele( privind mijloacele banesti, financiare, contabile), interviurile cu persoanele cheie din firma, chestionarele din interiorul intrerpinderii care se fac la initiativa evaluatorului, rapoartele consiliului de administrare, rapoartele adunarii generale a actionarilor(in cazul SA), rapoartele auditorilor si a comisiei de cenzori sau rapoartele diferitor organe de control, bugetele de venituri si cheltuieli, planurile de afaceri. Sursele externe de informatie: presa obisnuita sau de specialitate, banca nationala, institutul national de statistica, BNM, piata de capital, ministerele de resort(de ramura), institutele de cercetare economica, camera nationala de imobil, agentia de stat relatii funciare si cadastru, sursele electronice. Informatiile si documentele externe necesare evaluatorului sunt: 1. Evolutia si tendintele pietelor pe care concureaza intrerpinderea evaluata. 2. Indicatorii macroeconomici si evolutia generala a economiei. 3. Informatii si indicatori ai sectorului respectiv. 4. Evolutiile si tendintele pietei financiare. 3. Metodele si instrumentele analizei diagnostic la intreprindere. Pentru realizarea obiectivelor diagnosticului se aplica o serie de metode si instrumente specifice. Ca instrumente pricipale ale diagnosticului servesc indicatorii economico-financiari. Ca expresie fizica, monetara a activitatii intrerpinderii, fenomenelor si proceselor acesteia, care permit evaluatorului de a cunoaste starea si dinamica evolutiei trecute si prezente a activitatii intreprinderii. Indicatorii pot fi grupati in: 1. Indicatori ai resurselor res umane, financiare, informationale 2. Indicatori ai consumului de resurse cheltuielile de res. 3. Indicatori de rezultate/ Efecte ale activitatii VV, rezultatele activitatilor intrerpinderii.

Metodele diagnistuclui: 1. Metode calitative permit delimitarea cimpului de investigare in evaluarea realitatii economice si fundamentarea deciziilor. De ex. diviziunea si, analiza prin indici, gruparea, comparatia etc. 2. Metode de analiza a tendintelor, fenomenelorsi rezultatelor vizeaza/arata evolutia fenomenelor si rezultatelor intreprinderii in baza estimarii abaterilor, ritmurilor, coeficientilor. 3. Modelarea fenomenelor economice presupune definirea obiectivului analizei, precizarea conceptelor, indicatorilor, stabilirea insusirilor esentiale ale fenomenului analizat si construirea modelului. 4. Metode de analiza structurala se utilizeaza pt evidentierea contributiei diferitor componente la formarea sau modificarea rezultatului global. 5. Metode de analiza factoriala analiza fenom si rezultatelor. 6. Metodela grilelor de evaluare se stabilesc limite ale indicatorilor si vedem care este fluctuatia indicatorilor de la un nivel al altul. 7. Metoda indicatorilor . 8. Metoda analizei regresionale. 9. Metode fluxurilor cand se stabileste tabloul de finantare in vederea analizei capacitatii de finantare 10. Metode sociologice. Si altele.

Tema:4. Tipurile de diagnostic: =O1= Diagnosticul global si functional al # In functie de obiectivele urmarite in desfasurarea diagnosticului se pot efectua anumite grupari ale acestuia cu proceduri de lucru si compartimente corespunzatoare. Diagnosticul in primul rind trebuie sa aprecieze # ca sistem de ansamblu- aceasta apreciere se face in cadrul diagnosticului global (de sistem), dupa care se va efectua diagnosticul functional (de subsistem a #). Diagnosticul functional urmareste sa stabileasca: 1. modul in care sunt indeplinite functiunile #; 2. are sa stabileasca nivelul de organizare a departamentelor care realizeaza aceste functii; 3. are sa stabileasca modul in care sunt aplicate metodele si tehnicile de organizare si gestiune a functiunilor #; Diagnosticul global si functional poate fi efectuat pe TL si pe TS. =O2= Diagnosticul juridic al # Are drept scop verificarea aspectelor juridice legale privind activitatea # evaluate,realizarea acestuia presupune analiza elementelor specifice,printre care : 1. Dreptul juridic-se verifica statutul de organizare a activitatii #,modificarile ulterioare ce au intervenit in statut,registrul Adunarii Genarale a Actionarilor si Registrul Actiunilor. 2. Dreptul civil- in acest sens se verifica actele,contractele privind dreptul de proprietate asupra constructiilor,situatia juridica a terenurilor,situatia juridica activelor nemateriale(brevete,marci),situatia activelor financiare,situatia imprumuturilor primite si a garantiilor constituite. 3. Dreptul comercial- se verifica contractele de vinzare-cumparare,de inchiriere si de locatie. 4. Dreptul fiscal -se verifica inregistrarea # la organele fiscale, daca # a achitat obligatiunile legale(impozite,taxe,contributii),se verifica situatia platilor restante,datele ultimului control financiar care a avut loc la #(audit intern/extern). 5. Dreptul muncii-se verifica si se analizeaza contractele individuale de munca si relevanta informatiilor asupra acestor contracte. 6. Dreptul mediului-se verifica daca activitatea # se desfasoara in concordanta cu legislatia mediului inconjurator. 7. Litigiile-se verifica daca # nu este antrenata in procese de judecata. =O3= Diagnosticul tehnic Diagnosticul tehnic presupune o analiza detaliata a factorilor tehnici de productie,a tehnologiilor de fabricatie a produselor,a organizarii productiei si a muncii realizata de catre evaluatori care au calitate de experti tehnici. Privind MF care fac parte din patrimonial # evaluatorii trebuie sa se pronunte privind urmatoarele aspect: 1. Starea de functionare a masinilor si utilajelor si gradul de uzura fizica a acestora; 2. Performantele lor in raport cu cele care se produc in momentul dat pe plan mondial; 3. Posibilitatile de utilizare in viitor; 4. Oportunitatea trecerii in conservare a unor mijloace fixe; 5. Conformitatea MF existente cu nomenclatorul din codul fiscal 6. Valorificarea investitiilor in MF in curs de executie. Privind cladirile, expertii tehnici trebuie sa se pronunte asupra urmatoarelor aspect : 1. Concordant situatiei din teren cu planurile pe constructie; 2. Modificarile care au fost facute in constructie acestea avind o baza legala; 3. Asupra structurii de rezistenta in raport cu seismele; 4. Schimbarile intervenite in destinatia unor cladiri si posibilitatile de folosire in viitor. Privind mijloacele de transport: 1. Gadului de folosire a parcului de transport auto; 2. Modului de utilizare a capacitatii mijloacelor proprii de transport; 3. Starii tehnice si gradului de uzura; 4. Valorii cu care sunt inregistrate in bilant; 5. Posibilitatile de folosire in viitor a parcului propriu; 6. Incadrarea parametrilor mijloacelor auto in standartele impuse pe plan national si international Privind terenurile evaluatorii trebuie sa se pronunte asupra: 1. concordana dintre categoriile de suprafee existente i cele din certificatul de ofertare a dreptului de proprietate asupra terenului; 2. mbuntirile aduse unor categorii de terenuri; 3. schimbarea destinaiei unor suprafee de teren; baza legal i implicaiile asupra activitii ntreprinderii.

Privind productia si tehnologiile de fabricatie: 1. se prezint succint principalele produse fabricate, servicii; 2. se face o scurt descriere a procesului tehnologic, eventual prezentarea sub form de schem, schi; 3. aprecieri asupra tehnologiilor, n raport cu ceea ce exist n domeniul respectiv; 4. organizarea general a produciei; 5. organizarea transportului intern; 6. calitatea produciei; 7. impactul asupra mediului; 8. alte aspecte referitoare la producie sau serviciile pe care le presteaz, n funcie de obiectul de activitate. Pentru caracterizarea sintetic a potenialului tehnic se recomand urmtorii indicatori:
Pr oductia obtinuta 100 Capacitatea de productie Ma sin i si utilaje 2. Ponderea mainilor i a utilajelor n total active fixe (P): P 100 Total mijloace de productie Amortizare a cumulata 3. Gradul de uzur a mijloacelor fixe (Grmf): Grmf 100 Valoarea de inventar

1. Gradul de folosire a capacitii de producie(Gr):

Gr

4. Gradul de rennoire a mijloacelor fixe (Grr) Gr Valoarea mijloacelor fixe noi 100
Valoarea de inventar

=O4= Diagnosticul resurselor umane Diagnosticul resurselor umane presupune urmtoarele etape : 1. Diagnosticul dimensiunii si structurii potenialului uman reprezint latura cantitativa si calitativa a ncadrrii in # a personalului necesar, dinamica si structura acestuia. Pt reflectarea cantitativa a dimensiunii potenialului uman se iau in considerare : - nr scriptic de salariai: cuprinde totalitatea personalului existent in evidenta uniti in baza contractului. - efectivul scriptic de salariai: numrul de personal prezent la lucru; - nr mediu scriptic: lunar, trimestrial, anual care caracterizeaz prezenta in unitate a personalului; - nr maxim de salariai: limita superioara in cadrul creia se poate nscrie #. Analiza calitativa a potenialului uman se face pe categorii de personal ca: personalul operativ, personalul de administraie si gestiune a # In acest sens creterea relative a personalului operativ se apreciaz ca favorabila.Structura potenialului uman exprima gradul de calificare a salariailor, in acest sens cu cit diversificarea angajailor pe categorii este mai mare cu att este mai bine,deoarece pe msuracreteriiproductivitii trebuie sa fie specialist in toate domeniile. Angajaii se mai clasifica si dup vechimea in munca, vrst, 2. Diagnosticul comportamentului potenialului uman cuprinde urmtoarele aspecte: utilizarea timpului de munca disponibil; mobilitate personalului; conflictualitatea in relaiile de munca (indicatorii comportamentului individual). 3. Diagnosticul eficientei utilizriipotenialului uman se realizeaz cu ajutorul sistemului indicatorilor de reflectare a productivitii muncii medii si marginale. Caracterizarea eficientei muncii se poate face si prin utilizarea altor indicatori constituii prin implicarea in calitate de efect a rezultatului operaional, profitului net, vnzrilor. =O5= Diagnosticul comercial Diagnosticul comercial include urmatoarele etape : 1. Analiza evolutiei in timp a vinzarilor vizeaza operatiunile ce tin de de marfa, piata de defacere a produselor si piata de aprovizionare cu marfuri.Obiectivul de baza consta in: estimareapietei actuale si potentiale a # si a locului ei pe piata. La aceasta etape se calculeaza: veniturile din vinzatri totale, veniturile medii din vinzari, medii, marginale si critice. VVT=vinzari medii+ venituri din zinzarea activelor curente + veniturile din iesirea activelor materiale pe TL. VV=venitul din vinzarea produselor finite+venitul din vinzarea marfurilor+venitul din prestarea serviciilorTVA. 2. Analiza structurala a vinzarilor pe produse si piete de desfacereurmareste evolutia vinzarilor totale si pe elemente componente fata de perioada precedenta, precum si modificarile intervenite in structura lor. 3. Analiza clientelei # - urmareste evolutia structurala a vinzarilor pe grupe de clienti. 4. Analiza furnizorilor #-aceasta presupune gruparea furnizorilor in funcie de utilitate,structurarea furnizorilor in funcie de cantitatea si valoarea aprovizionrilor,stabilirea criteriilor de alegere a acestora, analiza nr de furnizori pentru un anumit tip de resurse de aprovizionare,aprecierea dependentei fata de un anumit furnizor.

5. Analiza marjei comercialereprezintmrimea min si max a volumului de vnzri. Formula de calcul Mc=VV-Cc=VV-(C+c.a+S),unde: Cc-costul de cumprarea a mrfurilorvndute; C-costul de achiziie a mrfurilor; c.a-cheltuieli de achiziie aferente; S-variaia stocurilor. Marja comerciala se calculeaz prin intermediului VV si a costurilor VV,ea trebuie sa tinda spre mrimea maxima. =O6= Diagnosticul financiar Etapele diagnosticului financiar: 1. Diagnosticul si estimarea patrimoniului (activelor #) si eficientei utilizari acestora; 2. Diagnosticul si estimarea surselor de constituire a patrimoniului #; 3. Diagnosticul capacitaii de plata a #; 4. Diagnosticul rezultatelor financiare ale #; 5. Diagnosticul # in funcie de rentabilitate; 6. Apreciereapoziionrii # pe piaa in funcie de rentabilitate. Patrimoniul # conform art. 284 al Codului Civil al RM reprezint o totalitate de bunuri economice exprimate in uniti monetare de care dispune unitatea de producie in baza datelor din bilanul contabil la un moment dat. In practica economica in dependenta de sursele de proveniena poate fi determinata: valoarea reala a patrimoniului # (include bunurile create att din surse proprii cit si mprumutate si valoarea neta a patrimoniului care reprezint bunurile economice create din surse proprii). Aprecierea patrimoniului # poate fi efectuata prin metoda diagnosticului prin rate. Prima grupa de indicatori (dup etapele de mai sus) estimarea patrimoniului si eficientei utilizrii acestora: 1. Ponderea patrimoniului cu destinaie de producie in suma totala a activelor sau rata patrimoniului de producie: Rpp= (AMTL+SMM) / TA. Trebuie sa fie > 0,5. 2. Rata imobilizrilor= AMTL / TA; aceasta rata atesta faptul ca investiiile # in active pe TL nu trebuie sa ntreac limita de 2/3 din valoarea patrimoniului total al #. 3. Rata mijloacelor fixe= MF /TA; 4. Rata SMM= SMM /TA; 5. Rata activelor curente mobile= (IS+MB) / TA; majorarea in dinamica se apreciaz pozitiv; Indicatorii care atesta eficienta utilizrii activelor: 1. Eficienta mijloacelor fixe: EMF= (PMFA*RMf )/ 100%; RMF= Q/ nr de utilaje; 2. Rata recuperrii activelor= VV/ TA aceasta rata trebuie sa fie > 1; 3. Nr de rotaie a AC = VV/ AC; 4. Durata de rotaie=360/ Nr rot ; 5. Nr de rotaie a CTS= VV/ CTS; 6. Efectul accelerrii sau ncetinirii vitezei de rotaie= (Dr1- Dr0)* (VV1/ 360); A doua grupa estimareasurselor de constituire a patrimoniului:arata proveniena patrimoniului si acea parte din patrimoniu care aparine proprietarilor, totodat analiza surselor de finanare ne arata proveniena capitalului financiar al # si totodat permite sa apreciem costul surselor de finanare; capacitatea de ndatorare a #; eficienta utilizrii acestor surse. Indicatorii sunt: 1. Rata de finanare a AC= FR / AC > 0,5 reflecta in ce proporie AC sunt finanate din surse proprii; 2. Rata de finanare a SMM= FR/ SMM >= 2/3; 3. Rata autonomiei financiare= CPr/ Cper (0,7 : 1) reflecta gradul in care Cpr a # asigura autofinanareaactivitii de producie; 4. Rata de autofinanare a AT = Cpr/ TA > 0,5; 5. Rata datoriilor globale= DT / TP <= 2/3; 6. Rata de ndatorare la termen= DTL/ Cpr (0,3 : 0,5); A treia grupa diagnosticul capacitaii de plata a #: ne permit de a aprecia si echilibrul financiar al #, printre astfel de indicatori: 1. Fondul de rulment= AC-DTS; 2. Rata lichiditii absolute= MB/ DTS; 0,2-0,3; 3. Rata lichiditii intermediare= (MB+CTS) /DTS; 0,2-0,8; 4. Lichiditatea curenta= AC/ DTS; 1,2-1,8; 5. Solvabilitatea= AT/ DT; > 1,5;

A patra grupadiagnosticul rezultatelor financiare ale#: 1. VV= 2. PB=VV-CV 3. RAI=VI-CI 4. RAF=VF-CF 5. Rfinanciar al activitatii=RAO+RAI+RAF 6. Rexceptional= Vexceptionale- Ch exceptionale; 7. PPGI= R ecofin+ R exceptional; 8. Pnet= PPGI- Impozit pe venit; Pnet este rata cresterii economica a # A cincea grupa: - diagnosticul financiar in funcie de rentabilitate Rentabilitatea este masura in care resursele financiare si materiale au permis # sa realizeze profit sau este gradul de profitabilitate a #. 1. Rentabilitatea vnzrilor= Pbrut/ VV *100 2. Rentabilitatea costurilor= Pbrut/ CV*100 3. Rentabilitatea economica= PPGI/AT (20%-25%) 4. Rentabilitatea financiara=PNet/CPropriu 5. Rentabilitatea capital permanent=PPGI/CPermanent PR=CF totale/pretul unitar Pe grupe de produse=CF/100-CV totale. In urma efecturii calculelor indicatorilor pragului de rentabilitate situaia se considera instabila daca volumul vnzrilor este < 10 % peste pragul de rentabilitate, i relativ stabila daca volumul vnzrilor este 20 % peste pragul de rentabilitate. A asea grupa: aprecierea poziiiconcureniale a # pe piaa in funcie de rentabilitate. PER=cursul bursier al aciunii/preul pe aciune. Dividendul pe aciune =volumul total al dividendelorpltite/numrulaciunilor emise. Randamentul pe aciune=dividendul pe aciune/valoarea bursiera a aciunii. PER ne arata gradul de profitabilitate a #. Diagnosticul pozitiei concurentiale a # Faze ale ciclului de viat Nevoile de finanare Situaia rentabila Situaia financiara Lansare Investeste in ATL si in Slaba Excedent de trezorerie nevoia FR (ET)<0 Crestere Investeste in nevoia FR Satisfctoare Echilibru=0 Maturitate Investitia de mentinere al Buna ET>0 FR Declin Investirea pentru Se apropie de pragul de ET>0 reconstructurare rentabilitate Conform teoriei financiare poziia concurenial pe pia se apreciaz n finane de urmtoarea rat vnzrile ntreprinderii /vnzrile ntreprinderii concurente cea mai bine plasat pe pia. ntreprinderea este considerat lider dac aceast rata 1 sau slab dac rata 1. Exist i un alt criteriu: ntreprinderea este considerat forte i atractiv dac are o rat a creterii economice 10% i slab 10%.

Tema 5 : Abordri metodologice in procesul de evaluare

In teorie si practica evalurii s-au conturat mai multe metode si procedee de estimarea a valorii in funcie de modul de abordare a valorii,acestea include anumite metode si procedee. =O1=Abordarea pe baza de active Reprezint evaluarea individuala a elementelor activului # finanate de capitalurile care urmeaz a fi tranzacionate in momentul evalurii,ceea ce presupune ncetareaactivitii # care urmeaz sa fie lichidata,reorganizata sau transmisa altui proprietar.Aceasta abordare se axeaz pe principiul substituiei conform cruia un activ nu valoreaz mai mult dect costul de nlocuire a tuturorparilor sale componente. Avantajeleabordrii bazate pe active: 1. Aceasta abordarea este credibila si se utilizeaz de cele mai multe ori de ctreinstanelejudectoreti in cazuri de fuziune,lichidare sau partajare a #; 2. Este relevanta in evaluarea valorilor mobiliare; 3. Se utilizeaz si in operaiuni de vnzare, cumprare a activelor si a altor bunuri. Dezavantajeleabordrii bazate pe active: 1. Necesita un volum mare de lucru pentru inventarierea si reevaluarea activelor #; 2. Are o arie de aplicare restrnsa pentru activele nemateriale. In multe cazuri aceasta abordarea trebuie completata cu alte abordri pentru a estima cit mai corect valoare. =O2=Abordarea pe baza de venit Presupune abordarea dinamica a capitalurilor #,respective a fluxurilor pe care acestea le genereaz pentru investitori. O astfel de abordarea permite estimarea valorii unei # in baza sumei fluxurilorbneti da care poate dispune proprietarul capitalului ntr-o durata de timp previzionata innd cont de riscurile asociate.Aceasta se bazeaz pe principiul anticiprii,potrivit cruia valoarea rezulta din veniturilor viitoare care urmeaz a fi generate de # peste anumite perioade de timp. Aplicarea metodelor din cadrul acestor abordri presupune: Estimarea veniturilor viitoare din contul profitului ce urmeaz a fi realizat,dividend si fluxuri de mijloace bneti de obinut; Stabilirea ratei de actualizare a fluxurilor de mijloace bneti si a dividendelor; Stabilirea ratei de capitalizare a profiturilor. Avantajele: 1. Este aplicabila pe pieele financiare pentru a estima preulaciunilor in vederea adoptrii deciziilor de investire / dezinvestire; 2. Din punct de vedere a teorii si practicii evalurii se considera ca fiind cea mai corecta pentru stabilirea valorii # care genereazvenituri viitoare. Dezavantaje: 1. Aceasta abordarea nu poate fi aplicata pentru #-le in dificultate economica; 2. Nu poate fi aplicata daca se folosesc rate de actualizare necorespunztoare care ar conduce spre mrimi eronate a veniturilor viitoare . =O3=Abordarea prin comparative Se bazeaz pe informaii asupra vnzrilor de bunuri sau # similare din ultimul timp pe piaa sau nafaraacesteia prin utilizarea informaiilor statistice,in funcie de particularitile # evaluate utiliznd multiplicatorii valorici.Aceasta se axeaz pe principiul substituiei conform cruia, un cumprtor informat nu ar plti pentru un bun mai mult dect suma cu care ar achiziiona un bun comparabil cu aceeaiutilitate. In practica o larga aplicabilitate in aceste abordri revine tranzacionrii activelor materiale,terenurilor,valorilor mobiliare. Utilizarea metodelor din cadrul acestei abordri necesita baze de date pentru mai multe obiecte tranzacionate,pentru a determina criteriile de comparative a acestora dar si a stabili multiplicatorii valorici. Avantajele-este uor de aplicat si permite o buna estimare a valorii de piaa,are o arie larga de aplicabilitate. Dezavantaje: 1. Necesita un volum mare de informaii 2. Este limitata in aplicarea in cazul cndpieele de tranzacionare a #-lor nu sunt dezvoltate. Fiecare abordare implica anumite metode de evaluare VALOAREA Abordri bazate pe active Abordri bazate pe venituri Abordri bazate pe comparaii Metoda activului necorectat Metoda actualizrii venitului Metoda vnzrilor comparabile Metoda costurilor sau cheltuielilor Metoda capitalizrii profitului Metoda pieei de capital

Metoda valorii de lichidare

Metoda bursiera

Metoda coeficienilor ramurali

Tema 6: Metode de evaluare bazate pe active =O1= Metoda activului net corectat (ANC) Metoda activului net corectat este prevzut de standardulinternaional GN-6 privind valoarea ntreprinderii. Acesta metoda se utilizeazcnd este necesar de fcutinvestiii sau cndntrepri nderea este evaluata pe alta baza dect cea a continuitiiutilitii (cnd nu se prevede o activitate de lunga durata a ntreprinderii). Evaluarea ntreprinderii prin aceasta metoda este cel mai uor de aplicat. Aceasta metoda permite estimarea valorii de piaa. In acest scop pt a reflecta cit mai corect situaia patrimoniala a ntreprinderii se fac corecii ale bilanului contabil att in activ cit si in pasiv ca urmare a reevalurii si inventarierii a elementelor patrimoniale cit si a surselor de finanare a acestora. ANC presupune mai intii stabilirea valorii de piaa a elementelor patrimoniale productive, valoarea celorlalte elemente fiind dedusa separat in dependenta de posibilitile de valorificare. In procesul corectrii activului bilanului contabil in scopul evalurii se elimina activele necorporale care nu au valoare economica (dreptul de autor neautorizat) si care sunt considerate non-valori, diminund activul bilanului contabil. Etapele estimrii activului net corectat: 1. Obinereabilanului contabil la data evalurii; 2. Verificarea existentei elementelor patrimoniale si a datoriilor nregistrate in bilan; 3. Corectarea activelor si datoriilor; 4. evaluarea activelor si datoriilor nenregistrate in bilan depistate la data evalurii; 5. Elaborarea bilanului corectat si determinarea activului net corectat. ANC= (AT+corecActive) (DT +corecDatorii)=ATC-DTC ANC poate fi exprimat prin patrimoniul net sau averea neta a proprietarilor. ANC= VCA(valoarea capitalului acionar)= VPAT-VPDT (VPT- valoarea de piaa) Daca ntreprinderea a achiziionat MF sau alte bunuri in leasing atunci acestea se pot nsuma la activul total in locul activelor nemateriale. ANC=(ATC-DTC)- Anonvalori; ANC=(ATC-DTC) +Adin leasing. Atunci cnd se fac corecii asupra pasivelor din TP se scad rezervele prevzute pentru riscuri si cheltuieli daca se prevede ca acestea sa fie utilizate in mod cert. Dup ce profitul este supus impozitului pe venit. mprumuturile pe TL si TM se estimeaz la valoarea lor contabila actualizata calculata la o rata de actualizare egala cu diferena dintre dobnda contractata si dobnda zilei. Avantajele metodei ANC: 1. Metoda poate fi utilizata in diferite instane; 2. Este acceptabila pt evaluarea pachetelor de control in afacerile cu capital; 3. Permite estimarea valorii activelor si pasivelor la valoarea lor curenta de piaa; 4. Este uor de utilizat. Dezavantajele sunt nsoite de costuri sporite deoarece necesitaintervenia mai multor specialiti pt fiecare categorie de grupa. =O2= Metoda costurilor sau cheltuielilor Costul- suma cheltuielilor necesare pt crearea unui bun economic similar celui evaluat. Costurile totale sunt determinate ca produs al numrului total de active a ntreprinderii si preul lor pt o anumita perioada de timp. Evaluarea prin aceasta metoda se caracterizeaz ca fiind o estimare analitica deoarece se efectueaz pt fiecare element al patrimoniului ntreprinderii cu ajutorul valorilor curente determinate in baza preturilor de piaa in momentul de negociere dintre vnztor si cumprtor. Conform legii metoda costurilor se aplica in urmtoarele cazuri: 1. In cazul evaluriiconstruciilor nefinisate; 2. Reevaluarea MF a #; 3. Argumentarea construciei unei noi cldiri; 4. Determinarea celei mai bune si eficiente utilizri a activelor #; 5. Evaluarea cldirilor si construciilor cu destinaie speciala; 6. Evaluarea pt asigurare. Etapele aplicrii metodei costurilor: 1. Determinarea valorii terenurilor pe care este amplasata #; 2. Determinarea valorii construciei; 3. Estimarea deprecierii (fizica, funcionala, economice); 4. Estimarea valorii construcieiinnd cont de mrimeadeprecierii acumulate;

5. Estimarea valorii de piaa a #. Metoda costului se bazeaz pe estimarea fie a valorii de nlocuire sau valoarea de reconstrucie. Conform formulei valoarea de piaa: Vp=Vt+(Vc-D); Vc= valoarea construciei; D-depreciere; Vt= valoarea terenului. D acumulata reprezint reducerea calitilor de consum ale bunului evaluat din punct de vedere a potenialuluicumprtor si se manifesta prin diminuarea valorii bunului ca rezultat a aciunii diferito r factori. D= Uf(uzura fizica)+Df(depreciere funcionala)+Deco(deprecierea economica). Vc=Cc (costul construciei)+Ci (costurile indirecte)+Vi (venitul investitorului). Uzura fizica in evaluare se estimeaz prin urmtoarele metode: 1. Metoda normativa- estimarea uzurii in baza analizei strii tehnice a elementelor constructive de baza a activelor. Uconstr=(Ufiecarui element * 100) / greutatea specifica a elementului. In baza datelor din tabel sa se determine mrimea uzurii unui edificiu a # cu un nivel construit in 1986. Denumirea Starea elementelor Greutatea specifica Uzura elementului % uzurii din elementelor (%) (%) cldiri constructive A 1 2 3 4=2*3/100 Fundamentul Buna 12 5 0,60 Perei Buna 34 5 1,70 Pereidespritori Buna 5 5 0,25 Planeu Buna 7 5 0,35 Pardoseala Buna 9 10 0,90 Ferestre duble Buna 7 10 0,70 Ui Destul de 7 15 1,05 satisfctoare Acoperi Satisfctoare 15 30 4,50 Instalaii electrice Buna 1 5 0,05 TOTAL 97 10,1 Uzura fizica a cldirii este egala cu =10,1*100/ 97=10,4%. 2. Metoda valorica presupune determinarea costului reparaiei capitale a construciei cldirii #. In aceste caz este determinat coeficientul uzurii care reprezint raportul intre costul reparaiei capitale si valoarea de reconstituire a cldirii innd cont de mrimea uzurii fizice. Acesta metoda se utilizeaz in cazurile: Beneficiarul evaluarii intentioneaza sa exploateze cladirea Cheltuielile pentru reparatia capitala se compenseaza la vinzarea obiectului Edificiul este dat in arenda sau ipotecar Metoda valorica este aplicata pentru a estima uzura fizica atit a elementelor contuctive a cladirii cit si a intregii constructii. 3. Metoda virstei efective de calcul a uzurii: Uzura=(Virsta efectiva/Durata de viata fizica) *100 =O3= Metoda valorii de lichidare Abordarea patrimoniala presupune metoda valorii de lichidare/activului net de lichidare pentru intreprinderile care sunt inca in functiune sau care numai functioneaza daca a fost luata decizia de lichidare a patrimoniului si declarat falimentul. Lichidarea patrimoniului intreprinderii conform legislatiei R.M., adica Legii Insovabilitatii Nr.149 din 29.06.2012 reprezinta procedura care se aplica debitorului in cadrul procesului de insolvabilitate care consta in valorificarea masei debitoare in vederea obtinerii de mijloace banesti pentru satisfacerea creantelor creditorilor. Masa debitoareconformlegii reprezinta bunuri economice ,mijloace banesti in numerar si fara numerar in valuta nationala sau straina aflate in proprietatea debitorului la data intentarii procesului de insolvabilitate cu exceptia bunurilor care nu pot fi executate silit. Conform acestei legi dupa initierea procedurii de insolvabilitatea sau a falimentului administratorul/lichidatorul insolvabilitatii trebuie sa prezinte raportul de evaluare a bunurilot din masa debitoare si obligatiile debitorului. Bunurile intreprinderii pot fi evaluate atit in bloc cit si individual .Pretul de vinzare a bunurilor din masa debitoare si modul de vinzare a lor se stabilesc la Adunarea Consiliului Creditorilor . Metoda activului net de lichidare se utilizeaza in situatiile: 1. Cind intreprinderea se afla in dificultate economica temporara si poate fe redresata fiind lichidata ca persoana juridica in scopul fuzionarii cu alta intreprindere sau tranzactionarii ei.

2. In cazul investirei de capital pentru redresare cin se cere evaluare pachetului de actiuni/control.In acest caz valoarea de lichidare se va determina Vl=Valoarea la termen / (1+i)n Ci, unde Ci-capitatul investit pentru redresare 3. Cind intreprinderea este neredresabila si este declarata falimentara din punct de vedere legal ,are loc lichidarea fortata a intreprinderii iar valoarea de lichidare se va determina prin formulele: ANl=ANc-Cl-I unde : ANc-Activul Net Corectat; CICosturi de Lichidare; IObligatiile fiscale (Impozita,taxe) ANl =ANc+DE1+DE2-I, unde: DE1-Diferentele de Evaluare pozitive; DE2- Diferentele de Evaluare negative; IImpozite si taxe. Metodele de evaluare bazate pe active nu tin cont de veniturile viitoare ale intreprinderii si de contributia activelor nemateriale. Specificul evaluarii elementelor de activ prinvid activele nemateriale, acestea pot sau nu sa fie inregistrate in patrimoniul intreprinderii. Se iau in consideratie la estimarea intreprinderii numai daca aduc avantaje economice la intreprindere. Specificul evaluarii privind activele materiale/corporale, ele se evalueaza in costuri curente de substitutie(costuri de evaluare). Evaluarea privind terenurilor se face prin 2 metode : 1. Metoda analizei vinzarii comparabile care include: metoda comparatiei directe, metoda alocatiei, si metoda extragerii; 2. Metoda veniturilor care include: metoda capitalizarii directe, metoda reziduala si metoda parcelarii. In cazul evaluarii utilajelor si echipametelor, aici exista 2 procedee: 1. Estimarea directa, pornind de la costurile de substitutie aplicate instalatiilor care au aceeasi capacitate de productie. 2. Estimarea indirecta,pornind de la costul de cumparare tinind cont de virsta intalatiilor si de evolutia indicelui pretului. V= (Vc *D) / Durata de utilizare totala, unde :Vc=valoarea de cumparare; D=durata ramasa de utilizare; Privind imprumuturile mai mare de 1 an se estimeaza la valoarea ramasa de rambursare Privind evaluarea activelor curente. SMM se evalueaza la cursul zilei sau media cursurilor zilnice din ultima perioada si la pretul de aprovizionare unitar sau mediu ponderat. Privind stocurile de produse finite se evalueaza la costul de productie. Costul de productie =Costuri indirecte de productie+Costuri privind retribuirea muncii+Costuri directe de productiei. Iar produsele vindute si neincasate se evalueaza la pretul de vinzare diminuat cu eventualele costuri ce urmeaza a fi facute pina la recuperarea creantelor. Evaluarea creantelor presupune analiza clientilor intreprinderii din punct de vedere al vechimei creantelor,creantele cu vechime mai mare de 1 an si cu probabilitatea de neincasare se considera nerecuperabile,deci valoarea lor va fi egala cu zero( se inscrie la pierderi).

Tema 7: Metode de evaluare bazate pe venit =O1= Continutul metodelor si tehnicilor incluse in abordare pe baza de venit Metodele si tehnicile bazate pe venit se axeaza pe teoria investitiilor si pe principiul de anticipare potrivit caruia valoarea intreprinderii este creata in speranta obtinerii unor cistiguri viitoare. Aceasta valoare poate fi definita ca valoarea prezenta a veniturilor viitoare. Utilizarea acestor metode si tehnici permite evaluatorului sa analizeze capacitatea bunurilor de a genera venituri in forma baneasca si convertirea acestor venituri in valoarea lor prezenta. Drept baze de evaluare pt metodele bazate pe venit servesc: valoarea de piata si valoarea de investitie. Aceste metode se bazeaza pe continuitatea activitatii, ceea ce permite ca # sa fie evaluata la o valoare mai mare decit valoarea de lichidare. De cele mai multe ori prin aceste metode sunt evaluate pachetele de control detinute de #, drept venituri viitoare fiind considerate dividendele. Metodele bazate pe venituri au in originea sa 3 elemente principale: 1. Profitul; 2. Rata de actualizare; 3. Perioada de actualizare. 4. Rentabilitatea sperata a investitorului (in cazul investirii de capital a #). Selectarea ratelor de actualizare si de capitalizare are loc in dependenta de: influentele pietei asupra riscului; puterea de cumparare a populatiei si indicatorii macroeconomici. =O2= Metoda actualizarii fluxului de numerar Este orientata spre # in functiune mai ales pt evaluarea # tinere care nu dispun de profituri mari pt a le capitaliza dar care ar putea face fata in viitor concurentei. Aceasta metoda permite estimarea fluxurilor financiare pt fiecare an a perioadei de previziune (de la 5-10 ani). Drept baza pt calculare fluxului net de mijloace banesti serveste Anexa 4 din Raportul Financiar, care conform practicii financiare se poate intocmi prin metoda directa si indirecta. In RM metoda directa. In cazul metodei actualizarii fluxului de numerar, fluxul de numerar net se va calcula in felul urmator: Profit net +Amortizarea ATL -Modificarea stocurilor, creantelor, investitiilor +modificarea DTS =Fluxul net al mijlaocelor banesti din activitatea operationala + + incasari din vinzarea activelor materiale -Cheltuieli de capital =Fluxul net din activitatea investitionala + +intrari de credite si imprumuturi -plati de credite si imprumuturi -dividende platite +cresteri de capital =Fluxul net de mijloace banesti din activitatea financiara =Fluxul net de mijlaoce banesti la dispozitia proprietarilor Daca # are in proprietate activele procurate in leasing atunci veniturile generate de acestea ele se vor insuma la fluxul net al mijloacelor banesti. Fluxul net de mijlaoce banesti prin tehnica actualizarii se va calcula: valoarea fluxului net de MB= FN/(1+i)+FNr/(1+i)i....+FNn/(1+i)n+Vrn/(1+i)n Principalele etape ale metodei actualizai fluxului de numerar: 1. Selectarea tipului fluxului de numerar care va fi utilizat- in acest caz poate fi luat in calcul fluxul de numerar pt capitalul propriu sau fluxul de numerar al actionarilor: V=FNA/(1+i)n+Vrn/(1+i)n i se va exprima prin costul capitalului propriu. Fluxul de numerar pt investitori sau pt capitalul investit- se va calcula: V=FNI/(1+i)n+Vrn/(1+i)n 2. Stabilirea duratei de previziune- se constituie din durata explicita de previziune in care FN de numerar este calculat separat pt fiecare an de previziune si durata non-explicita: fluxul de numerar se va calcula de la finele ultimului an de previziune pina la o perioada nedefinita. 3. Previziunea propriu zisa a Fluxului de numerar- estimarea fluxurilor pe o anumita perioada de timp pe tipuri de activitati. 4. Selectarea ratei de actualizare- in acest sens evaluatorul poate lua drept rata de actualizare rata de rentabilitatea a investitiei, costul capitalului propriu exprimat prin dividende si costul mediu ponderat a capitalului. Din punct de vedere a continuitatii rata de actualizare este formata din rata reala de baza fara risc, rata anuala previzionala a inflatiei si prima de risc.

Nivelul ratei de actualizare poate fi stabilit in functie de urmatoarele criterii: 1. structura financiara a intreprinderii; 2. pozitia # pe piata financiara; 3. metoda de calcul a marimii riscului. Vr= FNn+1 / i-g; g- rata de crestere anuala a fluxurilor, i- rata de actualizare. =O3= Metoda capitalizarii profitului sau venitului Metoda capitalizarii profitului se utilizeaza atunci cind sunt suficiente date pt a efectua evaluarea utilizind indicatorii valorici. Avantajul acestei metodei este simplitatea calculelor. Aceasta metoda se utilizeaza pt intreprinderile profitabile. Etapele: 1. efectuarea diagnosticului financiar; 2. determinarea marimea profitului ce va fi capitalizat; 3. calcularea ratei de capitalizare; 4. detrminarea marimii preventive a valorii; 5. efectuarea corectiilor asupra procesului de evaluare; 6. determinarea perioadei de capitalizare. (3-5 ani de obicei). Profitul ce se capitalizeaza se i adupa plata impozitului pe venit. Valoarea de piata se va determina: V= Pnet/ rata de capitalizare. Rata de capitalizare se calculeaza prin tehnica anuitatilor.

TEMA 8: Metode de evaluare prin comparatia directa pe piata =O1= Continutul metodelor de evaluare prin comparatie Metodele bazate pe comparatie se axeaza pe principiul substitutiei conform caruia un cumparator important nu ar plati pt un bun mai mult decit suma cu care ar achizitiona un bun comparabil cu acceasi utilitate in functie de rentabilitate si risc. Aceste metode sunt bazate pe premisa ca valoarea de piata a unui bun este legata direct de preturile tranzactiilor comparabile de bunuri cu aceeasi utilitate si atractivitate. Pt desfasura evaluarii prin aceste metode este necesar de a utiliza informatii privind eobiectul evaluarii de pe pietele financiare unde sunt tranzactionate intreprinderile similare; din tranzactiile anterioare ale intreprinderii care a fost subiect al evaluarii. Etapele evaluarii: 1. definirea misiunii de evaluare; 2. cerecetarea pietei si obtinerea de informatie despre tranzactiile similare; 3. verificarea informatiilor si confirmarea datelor; 4. selectarea elementelor de comparatie; 5. compararea propriu-zisa a intreprindrii si ajustarea pretului; 6. reconcilierea rezultatelor evaluarii si estimarea valorii finale. In procesul de aplicare a acestor metode este important ca intreprinderile selectate in calitate de obiecte comparabile si intreprinerea evaluata sa fie similare. =O2= Criterii de selectare a elementului de comapratie De regula criteriul de comparatie a intreprinderilor este pretul, ca unitate de comparatie poate servi intreaga intreprindere cit si o parte componenta a acestia. In practica de evaluare sunt stabilite urmatoarele criterii de selectare a intreprinderilor similare printre care: drepturile de proprietate transmise- in cazul intreprinderilor cu drept de proprietare absolut se va ajusta un pret mai mare decit asupra intreprinderii cu drept de proprietate limitat (cind sunt mai multi proprietari), marimea ajustarii pretului va fi egala cu valoarea de piata a dreptului de proprietate; conditiile de finansare- in acest caz estimarea corectiilor pt conditiile de finantare depinde de acordul intre cumparator si vinzator privind conditiile efectuarii tranzactiilor. Aceste corectari sunt aplicate in urmatoarele cazuri: 1. cumparatorul plateste creditorului dobinda pt creditul acordat in scopul procurarii bunului sau intreprinderii, in acest caz pretul de vinzare va fi diminuat suma dobinzii; 2. vinzatorul participa la finantarea trsanzactiilor acordind cumparatorului un credit ipotecar; conditiile tranzactiilor atunci cind vinzarea intreprinderii este efectuata in termeni restrinsi si cind intre partile implicate in tranzactie exista relatii speciale (de rudenie, de afaceri); conditiile pietei- ajustarile preturile pt conditiile pietei presupun estimarea evolutiei preturilor pe piata tranzactionarii intreprinderilor in ultimile perioade de timp luindu-se in considerare: schimbarea cererii si a ofertei, rata dobinzii, rata inflatiei etc. Amplasarea- ajustarea pretului se face in dependenta de locul amplasarii intreprinderilor comparabile; Caracteristicile fizice- ajustarea pretului se face in dependenta de caracteristicile fizoced ale obiectului evaluat, de ex: virsta obiectului evaluat, suprafata, elementele constructive, uzura etc; Caracteristicile economice- in acest sens pretul se ajusteaza in dependenta de performantele economicofinanciare ale intreprinderii: profitul, capacitatea de palta, capacitatea de productie, volumul productiee, gradul de indatorare; Modul de folosinta- intreprinderea eval;uata sa fie folosita in conformitate cu statutul si cu destinatia tehnica; Componente valoric ce nu sunt legate nemijlocit de intreprinderea evlauata- ex: active materiale, mobilier, vesela etc. Aceste se exclud din calcul nu se includ in pret. =O3= Tipuri de metode bazate pe comparatie In practica evaluarii se utilizeaza mai multe metode bazate pe comapratie dintre care: 1. Metoda comparativa cu tranzactii de pachete minoritare (intrepridneri cu actiuni cotate pe piata); 2. Metoda comparatiei cu vinzari de intreprinderi necotate; 3. Metoda comparatiei cu tranzactii anterioare cu subiectul evaluarii; (1) Permite de a estima valoarea e piata a actiunilor intreprinderii sau valoarea de lichidare, luinduse in considerare asa factori ca: rentabilitatea, riscul, rata de crestere a ramurii din care face parte intreprinderea comparabila. Ca criterii de comapratie servesc: domeniul de activitate, segmenetele de piata si zona geografica, sortimentul produselor, performantele financiare, dimensiunea intreprinderii.

Etapele de desfasurare a acestei metode: 1. Determinarea criteriilor de comparatie; 2. Selectarea intreprinderii de evaluare; 3. Selectarea intreprinderilor similare; 4. Stabilirea multiplicatorilor valorici; 5. Stabilirea perioadei de multiplicatorilor valorici; Drept multiplicatori valorici servesc coeficienti financiari ca de ex: 1. pretul actiunii / profitul net pe actiune; 2. pret de actiunii/ PPGI; 3. valoarea de piata a intreprinderii/ fluxul net de MB; 4. pretu la actiunii /VV (2) aceasta metoda permite estimarea valorii intreprinderii care detin pachete majoritare de actiuni necotate pe piata financiara dar pt care se cere evaluarea in scopul lichidarii, fuzionarii sau achizitionarii, deaceea pretul stabilit pe piata de achizitii si fuziuni poate include valoarea de piata, valoarea de lichidare si valoarea de investitie. (3) Ofera posibilitarea de a compara tranzactiile anterioare de valori mobiliare ale subiectului evaluarii, facindu-se corectii asupra valorilor estimate in perioadele anterioare, luindu-se in considerare asa factori ca: scurgerea timpului, circumstantele economice din domeniul de activitate a intrepridnerii evaluate, scopul evaluarii, modificrea ratelor dobinzii si inflatiei. Avantajele acestor metode sunt: - Metodele sunt accesibile, rapide; - Reflecta valoarea de paita in dependenta de situatia pietei; - Permit de a realiza comparatii cu firme similare; - Reflecta rezultatele si posibilitatile reale ale intreprinderii; - Permit de a cunaoste situatia din ramura; - Multiplicatorii valorici pot fi calculati la orice data a evalaurii; Limitele: - Nu iau in considerare activitatea viitoare a intreprinderii - Creaza dificultati privind selectarea intreprinderilor similare; - Sunt dificil de utilizat pt intreprinderile dinmicul bussiness; =O4= Ajustarile pt comparatie Ajustarile reprezinta corectiile efectuate asupra preturilro de tranzactinare a # in marimi absolute sau relative. Ajustarile sunt efectuate in dependenta de elementele de comparatie adica se fac corectii asurpa pretului in dependenta de elementele de comparatie. Sunt mai multe metode de determinare a marimii ajustarilor: 1. Metoda analizei pare- consta in analiza a 2 vinzari comparabile pt a determina marimea ajustarii pt un element de comparatie; 2. Metoda analizei datelor secundare- se utilizeaza pt determinarea ajustarilor in baza informatiei care nu este legata nemijlocit de obiectul evaluarii sau bunul comparabil; 3. Metoda analizei statistice- presupune aplicarea metodelor statistice in special a metodei analizei de corelatie si regresie, prin care se identifica factorii care au cea mai mare influenta asupra bunului evaluat.

Tema 9: Reconcilierea valorilor estimate prin metodele de evaluare si intocmirea =O1= Continutul procedurii de reconciliere Principalul scop al evaluarii este estimarea valorii, pt aceasta fiind utilizate mai mutle metode de evaluare. In cadrul unui proces de evaluare pot fi utilizate mai multe metode in rezultatul carora se obtine o anumita marime a valorii care variaza de la o metoda la alta. Pt a stabili valoarea finala este necesar de a o reconcilia. In procesul de reconciliere evaluatorul ajunge la un indicator unic al valorii si argumenteaza estimarea valorii finale. Procedura de reconciliere este formata din 2 etape: 1. Revizuirea pozitiilor tehnice si conceptuale privind explicarea diferentelor intre valorile estimate si determinarea celei mai credibile valori; 2. Estimarea valorii finale. Prima etapa tine de urmatoarele aspecte corectitudinea bazei de evaluare selectata in raport cu scopul evalaurii, corectitudinea metodelor aplicate analiza elementelor pietei de tranzactionare si veridicitatea acesteia, corectitudinea interpretarii si utilizarii datelor; logica efectuarii ajusatarilor individuale in cadrul diferitor metode. La baza reconcilierii se afla urmatoarele criterii: Adecvarea;Exactitatea;Cantitatea evidentelor. Valoarea finala a # se calculeaza prin metoda mediei aritmetice sau prin metoda mediei ponderate. Exemplu: in rezultatul aplicarii celor 3 metode sau obtinut: la metoda costurilor 1 mln lei; comparatiei 1,2 mln lei, venitului 1,7 mln lei. In opinia evaluatorului metoda comparatiei este cea mai acceptabila si evaluatorul atribuie acestei metode ponderea de 0,75; metoda costului 0,2 iar venitului 0,05. Valoarea finala= 0,75*1,2mln+0,2*1mln+0,05*1,7mln = 1 185 mii lei. Se va isncir in raportul de evaluare

=O2= Intocmirea raportului de evaluare