LEGENDM

KOHTPOJIbHbIH JII4CTOK CPOKOB

Bg3BPATA
He noSxe yKasaHHOrO sAecb CpOKa
KonH.recrso [peAbrAyrr{ux
BbrAarr

KnHra Aonxna

6utr

Bo3BparrleHa

'6c) to

9epniaqi: Bugaruu,qufi

AiM

.y uy4fcrr

rcu'rsi stqpuri Kp.ad

napqgy, fioro rodrzmicm, rocrplaf p-o1rLl,

Tre,pr, rprop pyrqncaroi

io..-ri.o, *rn=rsp"n*.o.

xapopro,i zimparyp:'
l

xra aigo6pr*.e

EEK 84(4YKP=FYM)

ISBN 97 g-g 66-399 -L2L -4

@ @

KpuraH C.L, yrlop.E[Hr{K, 2009 BrgaBHr,rqwfi nim "Ey*peK", 2009

LEGENDE
t &

.f=-:i;
'{ i- -:i Jr
,^ ^!* i i F!'1n

l:..ci It Ir-.1 Ll&

i.

tllJl

fi
E'

d
rt
$

r\ \5

{}

tw f'x
I

f*. y

-lV)J,
I i i <-i
:

\1fl

i"-*

{W
I-1

ffi

DEPARMREA CERULUI

certrl era aproape de pem6nt. Puteai sd pui m6na pe el. Atunci Dumnezeu a vmt sa aibd pe oameni aproape de eI, ca sI le dea tot ce
vor avea nevoie gi s5 nu ducd griie de nimic. Cu timpul, lumea s-ainmulfit qi s-afEcut rea, para focului. Se omorau intre ei, se furau qi injurau pe Dumnezert, incdt el auzea din cer tot ce se petrecea

DEPAMNT And a fdcut

Dumrtezeu Pem6ntul,

P{PamAnt.

intr-un timp, Dumnezeu n-a mai putut rdbda

riutatea oamenilor gi adatun potop de a omorflt multd lume, a scufundat multe sate gi orage gi au scdpat numai oameni buni gi credinciogi lui Dumnezeu. Dupd asta a ridicat cerul sus, sus de tot gi I-a sprijinit pe trei stAlpi de argint. Acum Dumnezeu nu mai aude toate relele de pe pdmAnt qi poate s[ se odihneascd gi el mai in liniqte
de

injurdturile oamenilor.

I-2

SOM
A
era un impdrat puternic, om gi eI ca toli oamenii la trup, iar capul ii era de aur. Unde se ducea, toate strdluceau imprejuru-i cu o lumind orbitoare, dar de era vreo piedicd alSturi, fie munte, fie deal ori movilS, dincolo de ele, firegte era tot ca pretutindeni o lumind slabd, jalnicd, neagrd
ca amurgul. Soarele avea o sori; pe Ileana CosAn zeatta. Astd sord era ca el, trup omenesc, trup de femeie, iar capul ii era de argint. $i era a$a de frumoasd, cu

n vremuri de demult, in nigte vremuri

inapoia noastr6, foarte depdrtate, cic[ Soarele nu lumina lumea ca acuma, ci

SOARELUI

fala-r bl6ndd, cu ochii mari, cu dulcea-i drdgdldgie de fecio ard,, incAt Soarele nu s-a putut impotrivi imboldirilor inimii, nu gi-a putut infrAna patima gi a inceput a o iubi gi a dorit s-o ia de nevastd. Fiind impdrat, cine-i putea spune cd face rdu, c[ fapta lui era nelegiuire, cd fratele nu trebuie s6-gi
iubeascS. sora cu dragoste pdgAn5?

Care ar fi indrdznit? Porunci sd se fac5. toate pregdtirile de nunt5., gi toate se fdcurd repede, mdrefe, ca de nunta unui imp[rat, Si ziua cununiei sosi. Dar Dumnezeu care nu doarme, care veghe azd, spte a putea da pe drept c6nd gi cAnd, fiecui dupd inima lui, mai blajind ori
I-3
t.
"tti

\' 4t

ii

rS-

putut ingddui nelegiuirea impdratului Soare. I s-a arS.tat intAi in vis, intr-un vis ameninldtoa cumplit.in zadar!.. $i vdzAnd ci zadarnici ii fusese incercarea, cAnd preotul silit de inspdimAntare se pregdtea in fala altarului sd slujeascd cununia, a ridicat groaznicd, furtunS, grdmezi de pulbere orbitoare a fdcut s[ intre pe geamurile sparte gi, in vreme ce to,ti igi fereau ochii, puterea lui nevdzutd, a rdpit pe mireasd din fala altarului; iar spre a nu o gisi nelegiutul frate, a aruncat-o in mdrile addnci, in mreand de aur schimbatd. Vaiete mari pornit-au, cAnd s-a risipit furtuna gi pulberea; din pieptul rdnit al strdlucitului mire, plAngeri de durere gi blesteme de mdnie gi, vdzAnd cd toate in zadar sunt, s-a hotdrAt sd plece in lumile mari, in lumile largi, in lumile nesfArgite, sd caute, sd mai caute gi iar sd caute pe logodnica-i furat6. $i atdt de mare ii era dorul gi graba, incAt pleci indate. $i o cdutd peste tot pdmAntul $i tot pdmAntul il rS,scoli Si-l strdbdtu in lung $i-n larg, fdrd, s-o
mai rea, nu
a

gdseascd.

Atunci s-a gAndit sI o caute prin ceruri, cdci poate pe acolo ii era ascuns ingerul pe care cu at6ta
drag il dorea.
S-a ridicat. $i de cum se ridica mai sus pe bolta cerului albastru, capul de aur lumina mai puternic, mai tare gi

mai minunat, neintdlnind nici o piedica, lumina asupra lumii de jos, care uimit6, inmirmuritd,
I-4

in genunchi de spaiffia, ci vedea ce nu mai v6zuse, a" slav6 c6tre cel care le da lumina
c6dea
deschis d, Largd, ca amurgul.

in locul celei slabe, jalnice gi negre

Viala [oatd Iu[ alt av6nt, scuturatd de negurile de odinioari, frrd,goviire, de acum cdlcflnd cu ochii cdtre lumini indrept ali, cdtre lumin[! Totugi, zadarnic umbla soarele, zadarnic se uita cu priviri cercet[toare pretutindeni. Nu vedea
nimic.

$i cu toate astea, cu atdta foc se uita, c6, incdlzea in juru-i tot. Pe calea cerului, intalni nu departe o locuin!6 mic[, dar cur atd., plin6 de flori vesele gi plina de verdea!6, cu roui pe toate; prin curte_ cu p6s6ri care

cflntau pe intrecute, cu caini ce se gudurau, cu cai ce nechezau, toli gi toate vioi, zburdalnici gi bucurogi. Aici era locuinla Diminefii. Intri soarele gi intreba dac6 nu cumva pe acolo
gdsegte-se dorita-i iubit6.

- Dimin ealaintreba

toate florile, intreba verdeafa, roua gi pdsirile gi dobitoacele... Nici una nu gtia. Tofi abia se degteptau din somnul odihnitor. - Du-te mai inainte, il sffitui Dimineala, vei da de
ceva.

locuinla fratelui meu, Miezul-Zrlei Poate el gtie

Planse soarele cu nenum[rate lacrimi si, mullumind de sfat, plec6 inainte. Dup[ mult
umblet, ajunse Ia locuinla Miena,lui-Zilei
I-5

Nici aici nu avea nimeni gtire de Ileana

CosAnzeana. Tofi, gi oameni gi dobitoace, munciserd pAni atunci, brdzdaserd pdmdntul, semdnaser5, seceraser6 bucatele, le inc6rcaserd, Ie bdtuserd sub jocul copitelor in ariile rotunde, le vAnturaserd gi le f[cuseri hrand gi nutre!. Acum le era sd mai risufle.

Nici unul nu-i didu vreo gtire. PlAnse iar Soarele cu nenumdrate lacrimi gi plecd si gdseascd mai departe, dup[ sfatul MiezuluiZilei,locuinla fratelui siu mai mare, Amurgul. Obosit qi fdrd curaj, ajunse la locuinla lui. In curte se perindau oamenii care soseau de la munc6, cu sudoarea curgAndu-le in borboane pe frunfi, cu mijloacele, cu bra,tele, cu picioarele pripddite de osteneald, inaintea cdrora iegeau copii gi neveste, cu zdmbete, cu imbrflfigiri, cu lucrul ce sfArqiseri in cursul zilei. Vitele soseau gi ele gi zburdau vileii cdtre ugerele incdrcate ce se uqurau sub imboldiri repezi gi lacome, in vreme ce mumele ii priveau cu bldnzi ochi rumegAnd domol. $i nici aici nu afld Soarele nimic despre Ileana. Atunci, deoarece umblase prea mult, deoarece obosise peste m5.sur6, se rug[ de Amurg sd-i dea sdlag pAnd a doua zi, cdnd avea de gAnd sd cerceteze addncimea fird fund a mdrilor. $i Soarele se duse si se culce. Dar in vremea cdnd gAndul ista trecuse prin mintea Soarelui, Dumrtezett, care-l gi gtiu gi care cu orice pre! voia ca pentru vecie sd pund piedic6
I-6

f
T

,r/\rt(."

tri

I ',

.$

it

I-7

nelegiuirii sale, intinse mAna de o vAri in valuri, apuci mreana de aur de unde se afla gi o repezi pe
nelSrmuirea albastrului ceresc. Atunci, in noaptea care se ldsase ca o perdea neagrd cu puterea-i intunecoasd peste domnia lumii, de cum se dusese sd se odihneascd Soarele, se ivi capul ei de argint, rotund, r6spAndind gi el Iumin6, lumini mai slab6, dar dulce, blAnd6, plind de farmec gi tainicd. $i cei care iubeau, gi cei care gtiau cAnta gi ageza

vorbe frumoase unele lAngd altele, unele dupi altele, ce ca gi un cAntec sunt, se furigari atunci prin stufiguri, pornir6 pe cdriri sd cAnte, sd se indrigosteasci sub plina de farmec gi tainica ei lumin[. In jurul sdu, Ileana CosAnzeatta) ce era de-acum inainte Luna, gdsi mii gi milioane de gamalii mici, strdlucitoare, care fuseserd lacrimile pentru ea v5.rsate de ochii de aur ai Soarelui gi care sub lumina lui orbitoare nu se putuserd vddi gi care furd stelele ce o inconjurard din toate parlile, de ea nedespdrfite.

Iar

Dumnezeu mAhnit

gi

mAnios

le

zvdrli

urmS.toarele cuvinte: Cu ochii sd, ud, zd,ri{i, Dar sa fili tot despd,r{i,ti, Zi gi noapte plini de dory ArEi de un foc nestingd,tor,
VeEnic sd, ud,

alungali, Cerul sd, cutreierali, Lumile sd, luminati.

I-8

SOARELE
ice-se

LUNA $I cd a fost odatd, demult,

tare

demult, cAnd i-a venit gi SfAntului Soare sd se insoare, dar asta trebuia s-o facd cu invoirea bdtranilor, care aveau si hotdrascd - s[ se insoare SfAntul Soare sau ba. Ai mai *aili sfetnici gi domni ai cerului gi ai pdmantului erau toli in casele sfantului soare, adunali la sfat; dintre tofi [gtia numai goricelul mai lipsea, ca sd fie adunarea deplini.

r-g

Iute au gi trimis duPd eI o albih[, cerAnd s6-i

spun6

qi lui

desPre

aceastd adunare.

CAnd sosi albina Ia fereastra qoricelului, bdtu de trei ori cu ariPa in fereastrd; goricelul

intrebd din cenuga cine e gi de ce vine.

Albina-i r6spunse
cd'

a venit s5-1 duc[ in

casele Sf6ntului Soare la adunare. cei $oricelul, care era nilzdravan, qtia ce vorbeau adunali de acolo gi zise cdtre albin5:

1-

10

acum incolo dulceala florilor de era de nu veneai gi bine ai f[cut c-ai venit, c5 mari Iucruri se petrec Ia r6sirit.

tu s5 aduni de - Blagosloviti s6 fii tu, musc[, gi pe pamant; rdu Dupa ce goricelul

blagosloviti de qoricel zbarSi pe fereastrd qi iat-o in casele cele de aur ale Soarelui' Dupd albin[ plecd qi goricelul pe jos, cu un b6! in mAn6. Merge ce merge qi iaca cum mergea' intr-o padure un urs grozav imi intalnea, pe eI iute s-azvdrlea gi din gurd-i zicea: iute - Mei ursule, ursule!, !i-ai g6sit tu c6l6re!; acum mi te pornegte gi'tocmai in b6t6tur6 la soare mi te opregte! $oricllui urr"u acum cal bun de cdlirit, ii mai trebuia un bici cu care s6 mi-l ard6 cateodatd, cici de altminterea, calul acesta nu se prea trigea Ia drum. Mergea ce mergea gi in drum intalni o napArcd subfirea, repede in mAn[ o ia, incepe a plesni cu ea. ursul mi se speria, fuga mai iute o

a grait acestea, albinula

rupea.

^ Acum avea goricelul gi bici gi cal. In nigte desagi ce-i luase pe umere, indeasi caliva bolovani adunali de pe cale, merinde Pentru cdlugel. Mai merge ce mai merge, gi iac6-l gi pe eI ajuns in ograda Soarelui. Tocmai se incheiase sfatul, unde hot6raser6 ca SfAntul Soare sd se-nsoare, zicflnd cd se insoari toli oamenii gi toate fiinlele din lume, numai el sd rdmAnd neinsurat?

I- 11

Ieqind sfetnicii qi batr6nii din casd in ogradd gi vflzAnd cd goricelul a dat de m6nqare calului sdu boIovani, pe cAnd ai lor rodeau iarbd de aur amestecatd cu de argint, cum nu e pe pdmdnt, il intrebarl de ce
a

ficut aga.

$oricelul, degi nu era imbrdcat in haine de aur strdlucitoare ca Sfdntul Soare, totuqi r[spunse fdrd
sfiald zic6nd:

D-apoi, mdi progtilor gi nesocotililor ce-afi fost, eu gtiu tot ce ali ficut voi, mdcar cd n-am fost acolo. Afi hotfuX ca Soarele sd se-nsoare, aga e? Ei bine, nu v-a!i gAndit voi cd daci s-o insura, Soarele va face mai mulli sori gi fiii lui, allii gi tot aqo, inc6t in cAfiva ani se va umple lumea de nu-i mai incdpea

incslziati\ia sori pdmAntul, iI vor face numai bolovani. Eu de aceea am adus

de sori. D-apoi cAnd vor

merinde calului, bolovani. Apoi voi cu ce veli trdi?.. Mergeli iute gi desfaceli ce ali fScut!

Primind acest sfat inlelept de Ia goricel,

ei

desfdcurd ce fdcurd gi din nou hotdrArd, ca SfAntul Soare in veci sd nu se mai insoare.

Aceasti hotdrAre l-a intristat pAni in fundul inimii pe Sfdntul Soare. Ce era si fac6?.. Era hotdrArea invdtatilor cerului

gi ai pdm6ntului gi el trebuia sd se supun6, de voie, de nevoie qi sd rabde, Si in cele din urmd porni sd-qi ia voia de la Domnul domnilor, stdpAnul stdpAnilor, de la inaltul qi atotputernicul Dumnezert. Aici SfAntul Soare se puse in genunchi la tronul Dumnezeirii gi incepu a se ruga aga de duios gi aqa

I-12

de cu foc, incAt lacrimile care-i curgeau giroaie umplurd de mild pe milostivul Si induratul Durnnezeu pflnd' intr-acolo, c6-i dete voie Soarelrri sd se insoare, ins5. numai atunci cAnd igi va gdsi
siegi potrivnicd. Soarele, de bucurie nu mai putea sta pe loc, deci iute se gi gati de drum lu6ndu-gi o cirufd de foc, trasd de patru telegari ca nigte zmei.

Umblat-a Soarele noud

nouizeci gi noud de ani, noudzeci gi noud de luni,

F"i gi nou[ miri, in

noudzeci gi noud de sdptdmAni qi noudzeci gi noufl de zile, dar degeaba, siegi potrivnici n-a gisit. Din c6te fete avdzut pe unde a umblat, pe unde a trecut, nici una nu i s-a p6rut wednicd de a gi-o lua de mireas6.

SfAntul Soare avea doud surori, pe Ileana

CosAnzeatta Si pe Luna, amAndoud cele mai frumoase fete din cAte v6zuse SfAntul Soare. Cat de frumos e Sf6ntul Soare g-apoi surorile sd nu-i semene? Agadar, Soarele se hot[rdgte a merge in pefit la sor6-sa cea dintAi. Aceasta lesea o pdnzd, urzitd, cu fire de argint gi bdtdtura de aur. Soarele intrd la ea cu vorba: - fese, soro, lese gi imi isprdvegte gi de nuntd te

gdtegte. Pe tine te-am ales mireasd mie, cdci alta mai frumoasd decAt tine n-am gdsit! Dar cum, Sfinte Soare, rdspunse Ileana CosAnzeana?! CAnd s-a pomenit sd ia frate pe sord gi sori pe frate? Asta nu se poate! Soarele s-a necdjit de aceste vorbe neagteptate gi blestemd pe sor6-sa in felul acesta:
I- 13

azi inatnte t'u te vei face De sorioar[! Soro, vei inflori' cAnd albastr[ .irot*; cand voi r[siri' tu eu voi sfinfi, tu te vei vegteji' Nu vedem noi dimineala' $i aga ,-u gil"tAmplat' cAndrlsaresoarele,c[cicoareainfloregte,iarcAndel VizAnd Soarele ea se inchide, se vegtejeqte?!
apune,

putut inlelege-, c6 cu sore-sa cea dintai nu s-a Ia Lun1

hotlrdqte a ;"'g"
1a a doua sori' adici

pe aceasta inca o-gesi ii zise gi acesteia: cum lesea ."u airitai sor6. soarele isprlveqte si de nunti te i;;9 - fese, ?i 'Ti de ginere gi gitegte; lese gi'i*i isprevegle clmaqa lume, pe care eu Ia_*i.oqi, ,o"i, pe eatoate florile din iigoar[ de mireasl, le lum inez.eu+ gi !ie, sorioara, a*dziinainte, tu vei fi a mea aleasi' drag6? intrebi Luna' Cind s-a - Dar .rr*, i'ate pe sori gi sor[ pe frate? Asta nu pomenit sd ia frate

$i astfel de panz[' lesAnd tocmai

19

*;,

;;d;

se Poate.

p6n[ la alte toate! Mai buni poate, se soro, Ba, am aflat pe unde aleas[ spre u-*in mireas[, nici c6 am umblat! ,, poate! se nu tot - De multe de toate, dar acasi cam De asti datd Soarele plec[ $i s-e dlse necijit, dar cu gindul ci tot va izbuti' iar[ gi necijegte pe sori-sa' Luna A doua ,i, "ii" dati se intoarce tot cu aceleagi cuvint", du, gi de ast6 acasi ca gi mai intii, fere isprav[' .

Atreiari,*"'g"iar6;Lunanec[jit[focpefratele
s6uc[nu.id[pace,segAndeqtes[-i-ofacd'.Acuma zise:
treia oure, .a"d Soarele veni
T.L4

iari' Luna-i

invoiesc; haidem, dar, sd ne cununim. soarele , care venea totdeauna gata de nunta, gi pornegte, nu mai intdrzie nici oleaca, impreuna cu

- Fiindcd altfel, frate, vdz cil nu se poate, eu md

iubita

punfii raiului, eta chilia veche gi dflrdmat5', de sute de ani, a unui c[lugar bdtrdn, r*" locuia intr-insa, de nu se fine minte. Pe acest
calugflr, pesemne, moartea

sa aleasS. La cel5l alt cap6t al

il gtersese din rSbojul ei. Acest pustnic, de sfint ce eta, pe p6m61t nu umbla, ri r,, trei cofi in sus de 1a p5mdnt .Lael merg
s6 se cunune Soarele gi Luna.

CAnd era s6 treacLPuntea, Luna zise:

Da' Soarele: - Eu, soro, rimdn in urmi. DupS ce se ciorovaira ei intrucatva, apuc6 Luna inainte. Merserd. ce merseri pe puntea cea ingUsti a raiului, pana ce ajunsera aproape de chilia c5lugarului. cand mai erau vreo doi, trei pagi de f[cut, Luna se aruncd in aPA ztcdnd: - Vino, frate,dupd mine gi cAnd noi ne-om intAlni, atunci sd gtii cd ne vom cununa D-atunci tot mereu umbl6 soarele dupa Lun6, ca s-o ajunga. El umbla dupa ea ziua, ca s-o vazd, iar Luna fuge de soare noaptea, ca s6 nu fre vdzuta de soare. uneori ea se schimbS Lafafid,ca s5 n-o cunoascS soarele , adi![ o datd se face secerfl, alta dnta ca o jumatate de taler gi alt6 datl ca un taler tntreg.
I- 15

- Mergi, frate-nainte!

umnezeu /\a fdcut cerul $i pdrnAntul in Sase ztLe. In prima zi, Dumrtezeu aflcut lumina $i a despdrtit lumina de intuneric gi s-a ficut ziua qi noaptea. A doua zi, Dumnezeu a fdcut cerul. A treia zi, Dumnezeu a desp6rlit uscatul de ape

MCEREA LUMII

I- 16
t:
.

Si i-a pus nurnele de p6rndnt, unde se afl6, oamenii, vitele,

pomii, ierburile

apoi a adunat apele, m5rile,

unde tr6iesc pegtii gi racii.
soarele, luna, stelele; soarele, ca s5 ne lumineze gi sd ne inc6lz;easc6

Si

toate florile;

A patra zi, a flcut

"$
N

ziua, iar luna gi stelele, ca sd ne lumineze noaptea. tn a cincea zi, Dumnezeu a fficut tot felul de pds6ri ce zboar6, gi pegtii ce plutesc in
aqe.

animalele sdlbatice; 1n aceastl zi, Dumnezeu a fbcut din pdmAnt gi omul, dup6 chipul lui, gi i-a pus
numele Adam.

In a Sasea zi, Dumnezeu a dat toate vitele gi

Daci a vdzut Dumnezeu cd, omului ii este urdt sd fie singur, c6nd dormea Adam, a luat una din coastele lui gi a fficut-o pe Eva gi a dat-o ca solie lui
Adam. Apoi i-a blagoslovit qi le-a zis: - Cregtefi gi vd facefi mulfi gi stipflnili pimflntul, cu tot ce se afld, pe el. Iar in ziuaa gaptea Dumnezeu s-a odihnit. Adic5, Sase zile s5 lucrdm qi ziua a gaptea, duminici, s-o sfinfim, sI ne ducem la bisericd gi sd facem lucruri
YA,;

koerrqri-

raodatd o femeie care avea doi copii: un bdiat gi o fatd'. "f' ;'*4'3.ts'r:' Copiii au plecat am0ndoi in lume, s6-gi caute de lucru, pentru cd mama lor n-avea cu ce s6-r la un lesitor de pdnzd, !ina. Baiatul a intrat ucenic iar fatacira pietre pentru zidarii care flceau case' Dup6 citSva vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din sat s6 duc6 veste copiilor. bmul, dupd mult umblet prin lume, a gisit p" uaiut si pe fatd,. cand a spus omul de ce a venit,

ALBINA $I PAIANJENUL
v

biiatul i-a rdsPuns: - ce s[-i fac? Las', s[ moar6 c6-i batrina qi i-a

sosit ceasul. Am mult de lucru gi nu pot pleca. Pe fat6 a g6sit-o suind schelele, cu pietre in poala rochiei. cand a auzit de ce a venit omul, a l6sat pietrele jos, ainceput se Plange Si a pl ecat intr-llll Suflet acase. Cum a vdzut-o, mam6-sa s-a

ridicat din Pat, Si de mulffi

bucurie

S-a ffucut insi nea$d' de

s-a limpeznt sufletul.

super ayec6nd i-aspus cebiiatul rl-avrut sevie, Aluat apoi capul fetei intre meini, a slrutat-o Pe

fi:unte Ei a ztu:
I- 18

iar daci a f[cut cu asta vreun p6cat, s[-I

Dumnezeti.

iI iert; - Deqi el a uitat de mine in ceasul morlii, judece

Atata a zis biata mami, apoi gi-a lisat capul pe cap[tAi si a murit. i; clipa aceea, fata s-a ficut albini, iar b[iatul, piianjerr. o" atunci p[ianjenul traiegte singur, f6rd iraqi ii ,,rro"i qi tare pirinfi' EI fuge de lumin6' igi gi e tot posomorAt lese pe,, upe lbcuri intunecoase gi ,rrpa, al iar oamenii iI urgisesc, ii stric[ pdnza zboard' de pe o ii-t o*o ari:d,. Albina insd e vesel6, ilour" pe alta gi trdiegte cu parinfii, cu fralii gi surorile la un IoL; iar oamenii o iubesc, cdci imparte cu toli mierea pe care o adun6. casa ii este faguruI * cel galben ca soarele, iar din -.a-,.
ceara albinelor, oamenii fac lumAnirile care se aprind in ceasul mortii gi se Pun sub icoana Maicii

-E6r

Domnului.

*n b*

\*-

I- 19

BMDULSAU
lumea 6nd bunul Dumnezeu obit pe fiecare cu o impodobi "%try po milor, a mu$ime de lucruri fnrmoase gi bune'
)

POMUL DARURILOR a creat

Astfel un pom a fost dfiruit cu pere de toati m6na, ori cu frumoasele mere galbene gi rogii; altul a c[p6tat gUstoasele cirege, care sunt cel dint6i dar de fructe ale verii, sau viginele rogii, surori bune cu ciregele; iar alt pom a rodit nucile cu coaja tate, care ne imbie la trud6, ca s5 le putem gusta miezul alb gi lSptos; tot aga a luat fiinfn rodul diferit al lumii intregi de pomi, care impodobesc dealurile gi viile, gradinile gi livezile, de-a lungul gi de-a latul pflmantului lui Dumnezeu. Bradul,'ar fi vnrt gi el sE fie un pom cu fructe pe dinsul, s6 stea in apropierea oamenilor gi s6 aduc6 gi el bucurie copiilor, cum fac dulcile cirege, cand se ingana primavara inflorita cu vara soarelui cald.

nimeni gi toli rddeau de frunzufele lui ca acele gi de cucuruzul lui fePos. $i bietul brad, vdzind cd, nici cucuruzul, nici ragina lui mirositoare nu se pot asemdna cu fructele ceiorla$i pomi gi nu ademenesc pe nimenea, plec6
I-20

Dar vegmdntul lui intunecat nu atrdgea pe

amerat din lumea pomilor gi se retrase departe, in p6dure. Acolo igi phngea in taini obida. Ce putea si facill N-avea ce sd dea oamenilor. PlAngea in sufletul sdu, dar ftra sd se tflnguie, Iiard sd se revolte. Iar bunul Dumnezeu, care le vede pe toate gi are griie gi de bobul de rou5, gi de firuI de iarbd, ruzir6sul rdutdcios al pomilor roditori gi vdzu lacrimile bradului cuminte. Se apropie atunci de ddnsul gi-i spuse: - Nu fi mdhnit, bradule. lie nu !i-e dat si po{i fructe, pentru a sdtura ldcomia nemdsuratd a celor mai neastdmpdrali copii ai mei care sunt oamenii. Aqteapti gi vei vedea cd gi lie ili port de grije. Aqa trecu vara gi toamna. Cand veni iarna, pomii igi pierduserd nu numai fructele frumoase gi

T.2L

ademenitoare, ci gi intreaga bogalie a fntnzelor. $i stiteau acum cu ramurile goale gi triste, in bitaia

gerului gi a vAnturilor, care treceau h[u1ind

gi

r6deau de s[r5cia lor. Bradul insd rdmase verde, pastrandu-qi intregul vegmfint de cetini, nepis[tor la asprimile iernii. Iar dup[ mulli ani, cAnd fiuI lui Dumnezeu lue lfbligarg de om, ndscAndu-se din trupul neprihinit al Fecioarei Maria, impflrafii de Ia r6s[rit, care veniseri s6 aduc6 daruri copilului dumnezeiesc, voind s5 Ie impodobeascfl si cu ramuri verzi,fiind iarni, n-au g6sit decat bradul, care igi pdstrase vesmAntul verde. Ei aduserd atunci copilului Isus un brddule! verde, Pe care au aninat darurile, aprinzand gi lumin[ri intr-insul. De atunci ar fi Si obiceiul pe care noi, romdnii, l-am luat de la alte popoare gi care este at6t de plicut copiilor, cd vine Mog-Ajun Si le aduce bradul cu daruri de sfintele sdrbdtori ale Criciunului.

T-22

rivdlul iegi odat6 la ?fi*bare; dar

LEGENDA CRIVATULUIera

nebunat ac, Doamne feregte! Pe unde trecad, fficea o mulfirne de neordnduieli. IntAi intrl intr-o gsdinit6 gi sum intri, se apucS sd scuture trandafirii cei frumogi, s5 ofileasci florile, si fudngd,crinii cu dulce miros.

Rostogoli pe jos merele, prunele qi rupse in dreapta gi in stdnga crengile pomilor incdreali cu
fnrnze gi cu fructe.
La cdmp ftcu gi mai multe rele. Ici culcila p6mdnt grdul gi-i zdrobi spicele, de-gi risipi toate boabele, colo dobori cliile de fdn gi le lui v6rtej pe sus. Dar ce e gi mai groaznic, dezrdddcrnd in pidurc cdliva copaci bltrdni gi-i rIsturni cu rid5cinile in sus. Apoi, dand peste o turmi de oi ce plgtea in tihn6, le

I-23

impraqtie in toate pdrlile gi le amefi, invdrtindu-le. In cdteva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. oamenii se jeluirr de toate relele ce le-a fdcut Crivilul pe pimAnt, numai intr-o zi. - E un v6nt pustiitor, strigard unii. - Dacd va sufla mereu, are sd ne lase sdraci gi flilmdnzi! Ne-a stricat tot!

de gol. Dar el se apdrd - Eu, vai de mine, n-am avut de gdnd s6 fac rau nimrnui; am vnrt numai si m6joc cu florile, holdele gi cu oile. Vina e a lor cd nu gtiu de

indatd impdratul vdnturilor chem[ crivdtul de fald gi-l lntrebd sd rispundd, dacd e adevirit ruonul ce se aude ln lume despre nrzdrrvrniile lui. criv6lul nu putu sd, zicd, ba, cici firea toatr il da

ziedndnumai:

vara. Numai iarna vei iegi de la tnchisoare. Atunci I ai sd te poli juca cu gheala gi cu zilpada, crci lor n-ai I ce stricdciuni sd le faci. I De atunci, crivdlul nu mai sufld decat iarna, ,. I pdmantul infepenit de ger, bdtut de viscol si inib"rit I sub troiene de zipadr. Dup[ ddnsul alears[ t"pii I ' urlAnd gi zboar[ corbii fldmdnzi. I El vine la noi dinspre miazdnoapte gi rdslrit, I trecdnd peste campuri pustii gi peste mdri rrr"tul I
noase.

imprratul vanturilor. sa faci rdu altuia. nici i" I glumd nu este iertat, c[ci, degi e glum[, ru e buni! I ca sd te lnveli minte, eu nu !i-oi mai da drumul I

- fua glumd trece mrsura, flfltul meu! ii rrspurrr"

glumd!

|
I

I-24

OMTUL $I

fost o femeie gi avea doud fete. zL s-au aS ezat fetele lAngd fAntAnd gi S-alr pus la tors; da' fata cea mai mare a scdpat, nu gtiu cum, ghemul in fAntdnd. CAnd a venit acasi, m6-sa a inceput a o ocdri, ca si meargd numaidecAt sd caute ghemul, cd de nu, o bate; ea a luat gi s-a dus. A intrat in fAntAn6, acolo a dat de un cAmp cu flori. Florile acelea i-au
spus:

NOURII CU FULGERELE Intr-o

Ea a luat. S-a mai dus gi a ajuns la un cuptor cu pAine. Pitarul i-a zis: - Ia o pAine gi jumdtate, sd ai pe drum! A ajuns Ia baba Dochia: - Ce-ai venit, fatil? - Am venit sd-mi caut ghemul! - Ghemul este la mine, eu !i-I voi da, dar gi tu sd-mi faci o treab6; na-!i pernele acestea sd mi le scuturi.

- Ia gi tu, fatd., cAteva flori, c[ suntem frumoase.

pernele, da' acelea erau cele douisptezece cojoace ale ei. CAnd le-a scuturat, s-a fdcut un omdt gi a venit un vAnt mare, a luat omdtul gi l-a dus prin
I-25

$i i-a dat douisprezece perne. Ea a scuturat

ieqit ea Iume. Dochia i-a dat ghemul gi cand a gi a suflat-o de-acolo, Ia po artd, avenit iar vantul to atd, cu straie de aur; una peste alta $edeau Pe
d6nsa.

*ffi

'&
\
I

s
o

I d

dezbr[ca, era numai salbe de aur'

a Ea a mers acas[, gi m[-sa cflnd a inceput

caute. A sc[pat gi ea ghemuigi s-a dus s[-1 pe urm6 a ajuns gi-a rl.pt singura flori. !u "a*puldar acolo erau numai pietre' Ia cuptor, f" o piatri gi jumit ate, i-a zis pietrarul'

Aluatgis-adusqiceamaimic6lafArrtAnagia g6sit gi

T-26

A ajuns Ia Dochia gi ea i-a zis: - E; !i-oi da ghemul, dar ia gi-mi scutur6,tolurile acestea. $i i-a dat nigte ldicere. cum le scutura, iegea ala gi a venit un vant si a dus-o. folurile acele erau nourii, iar din ata aceea
se fdceau fulgerele. Pe urm[ ea s-a dus acasd gi cAnd a ieqit

in poartd,
gi

vAntul a suflat-o gi a imbrdcat-o toati in fier

m5.-sa.

smoal[. - Vezi c[ tu nu egti cu noroc ca astalalt[, i-a zis

$i adoua zr amurit.

I-27

gi fldcdi, l-a pAndit un zmeu prddalnic gi, rdpindu-l dintre oameni, l-a inchis in grea temni,td, zdbrelitd., ferecatd. Lumea toatd se-ntristase; pdsdri in pddurea muta igi uitaserd ciripitul; murmurul izvoarelor,

cd.ntecul fecioarelor, rAsetul copiilor se topird-n jale mare. Nimeni nu-ndrS.zttea s5.-nfrunte zmeul groaznic gi-nrdit. Ci rdbdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic qi a pornit sd salveze soarele pentru lume gi pamAnt din temni,ta zmeului, r5ului, hainului.

tafii, mamele, surorile, prietenii qi fralii gi i-au dat

$i l-au petrecut siracii pdmAntenii-ndurerafii:

I-29

puterea 1or, s6-l ajute-n drumul greu. A mers vara, toamna-ntreagd, iarna asprd a tot mers, pAnd ce gdsi castelul groazntcului zmeu. Pornird luptd cr6ncend pe viald $i pe moarte intre ei. Se izbeau cu necrufare, imprdgtiind sudori qi sAnge prin zdpada cristalini. Tare era zmeul, tare se linea gi voinicul. Plini de rini le erau piepturile, bralele qi umerii. PAnd Ia urmi tot voinicul mai voinic se dovedi, gi hainul zmou in moarte se topi, se pr6bugi. SfarAmAnd perefii negri ai temnilei ferecate, il eliberd pe mAndrul soare qi-l saltd pe cer curat. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar eI n-a ajuns sd vadi primdvara. SAngele din rdni in picuri i s-a scurs cald in zdpad6. $i, topindu-se zdpada, albe flori in loc rdsireau, se trezeau din amorfire. Gingdgia-gi clitinard in petale ghioceii, vestitorii primiverii. Cel mai de pe urmi picur de putere gi de sAnge din al tAndrului bra! s-a prelins in luna martie in cea dintAi zi. $i-a inchis ochii tdndrul. Dar de atunci fetele, in amintirea faptei lui de voinicie, impletesc

doi ciucuragi: unul alb gi altul ro$u - mdrliqori de prim[vard gi ii ddruiesc fldcdilor pe care-i
indrdgesc.

Cel rosu inseamni dragoste pentru tot ce e frumos, e culoarea sAngelui voinicului neinfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-a salvat. Cel
alb simbolizeazd fericirea, sdndtatea, curSlenia de ghiocel grngaq gi fraged prima floare in prim[var6.
I-29

PE$TELE
e ztce cdpestele a fost odatd,un voinic c6ruia ii pldceau mult lucrurile rdzboinice. lntr-o zLSe duse la Dumrtezeu gi ii zise: - Doamne, d6-mi toate armele de pe lume, sd md pot lupta cu origicine!

$i Dumnezeu ii rispunse: - Dar dacd !i-oi da tot soiul de armuri, incdrcat in chipul acesta cu ele, nu vei mai avea infdligarea
omeneasc6.

Origice voi fi gi oricum, numai miluiegte-md, Stdpine! - $i dacd totugi vor fi aIlii mai voinici decAt tine gi te-or prinde! - Cu gru, Doamne! Iar de m-or prinde, sd md azvdrle-n foc gi in ap6 clocotitd! $i Dumnezeu ii dadu voinicului chip de pegte, care are in oasele lui tot soiul de arme, din vremurilq

acelea!

se intAmple cAnd pescarii iI prind, cu tofii gtim.

$i ce i

.,,,

i!' ," '' ' o- : n ,,.* ,

1fi n 'fr,l;'.'ttfl$:,e!#,r

"

I-30

LEGENDA PRIVIGHETORILOR ani. In cinci,

effi-re*apropiere de Nazaret, se f[cea in

ffi

sus era copil mic, ca de

Sase

fiecacele

WffiWre

"%dM mergeau acolo, s6-gi cumpere

an un bAlci mare, gi toli nazarinenii

trebuitoare. Fiind zi frttmoasd, pirinlii lui Isus il luari gi pe el Ia b6lci. Micul Isus nu mai putea de bucurie. Nu mai fusese niciodat[ Ia bAlci gi nu vdzuse niciodati atdtaforfoteali de lume, atitlia negustori gi atdtea Iucruri frumoase. EI se linea intruna de p[rinfii s[i, cdci foarte u$or s-ar fi pierdut in zawa aceea a bAlciului. $i umbldnd ei incoace gi incolo prin imbulzeala aceea de lume, dup5 tdrguieli, ajunserd' la gatra unui o1ar, care venise la bfllci cu toate oalele lui gi cu alte lucruri de pem6nt, cd se Ie v6nde. $i aici, pe cAnd p6rintii lui Isus alegeau Si tArguiau, copi-

lagul zdtt intr-lIll col! nigte fluierage de p6mAnt in formd de pe-

rigd de
p[rinti,

sdrele. Et se fulAngd se duse

I-31

lAngi acele pese-

rele gi incepu si se joace cu ele. Le punea la gurd, sufla in ele gi nimeni nu bdga de seamd jocul lui. Dupd ce tArguird ce aveau de tArguit de la oldrie, pdrinlii lui Isus plecard, nebdgAnd de seamd. ci fiul lor rdmdsese in acea prdvdlie. Tocmai mai tdrziuvdzurd,lipsa lui gi se intoarserd.
sd-l caute. De-i incoace, de-i incolo, copilul - nicdieri. Tot cdutandu-l ei aga, numai ce ajunserd la oldrie. Aci se adunase mul,time mare de oameni, care se minunau de un mic copilag. Peste tot s-au zea: - Ce copil minunat! Ce putere mare are! Trebuie sd fie Fiul-lui-Dumne zer, Era Isus. El lua cAte o pdsdricd de pdmAnt din

prdvdlia olarului.

Cum sufla

in

prdvdlia olarului. $i cu to,tii griiau: - cu adev5.rat Fiul-lui-Dumnezeu este acest copil minunat! Iar p[sdrelele din salcam zburau cantand frumos, gi de atunci se zice cE s-au iscat pe pdmAnt dragulele privighetori, cele pdmAntii la fulgi, dar cu viers dumnezeiesc.
I-32

rul, gi lumea se grdmddea, valuri, valuri, ,p*"

manugi,tele lui gi se ducea pe ramurile unui sarcdm din apropiere, cantand atdt de frumos, cd sta lumea incremenitd gi asculta. vestea aceasta se rdspandi in tot balciul, ca fulge-

e&, cum pdsdrica zbura din

LEGENDA
zrce, cd Penele vrabiei fusesere zugr,ivite de Dumrtezeu, cu o culoare neagfe-ro$c ate. Ei nu i-a plicut acest vegmant, dar n-a indraznit s[ carteasca in fala Celui Atotputernic. Se intoarse in Iumea pisirilor, a$a cum era. Dar cinteza, n-avea de lucru, incepu s-o nec[jeasc6: - Nu mai face pe supdrata, c[ n-ai'de ce. PreaMiritul !i-a dat o hain[ dupi inim6! Atat i-a trebuit vrabiei! Numaidecat i-a s6rit landira gi, zburliti de furie, s-a nipustit asupra

BIEI Ia inceput,

cintezei cu g6l[gre mare. Ba a gi lovit-o de cdteva ori cu ciocul in *p, de i-a ridicat fulgii lugui' pe Dumne zert) care vede gi gtie tot, a chemat impricinate la judec atd'. Ctntezapovesti intAmplarea, de-a fir a pir' Vrabia se zbdileagi o intrerupea la fiecare cuvAnt. stapanul lumii ascult[ cu r6bdare. cand a incetat sfada, el a intrebat: E adevirat, wabiufo, cd nu egti mullumitd de
vegmAntul ce !i-am dat? Vrabia rdspunse cam cu jumdtate de glas: eu unul mai frumos! - D... Doamne! Agteptam gigi Dumnezelt, vdzdnd-o ca e obrazntcd pe lingi cu toate, o prinse de coad6 qi o aruncd intr-o lad6 Vrabia iegi de acolo, zbutd' pe un pom gi "L""qa. incepl s6-gi curege penele' Dar cenuqa se lipise de ele gi de aceea gi azi au culoarea cenugie' DL atunci a ie*ut cinteza cu mo! gi wabia cu pene cenugii, impestrilate cu negru gi rogu'

gIILE

IMIESC
emult, demult, cine
I-34

c6nd va rnai fi ufitrr mUtocur unei rn mijlocul rls6rit in fost qi aceea, a rdsaflt piduri un stejirel , ear:e incepu a creste

MULT gtie

pe-ncetigorul gi a privi cu dragoste la ceilalli stejari de toatd mAna, care se aflau in jurul sdu. Iatd insd c6, nu mult dupd ce a rdsdrit stejdrelul acesta, vine o vrabie gi se ageazd, pe dAnsul, mdcar cd avea unde se ageza Si-n alt loc, cd pddurea era destul de mare. Stej[relul, vdzdnd aceastd obrdznicie din partea vrabiei, se mAnie foc pe dAnsa gi-i zise: - Mei vrabie! Nu vezi tu cd eu abia acuma de vreo cAteva zile am rlsdrit, nu vezi cAt sunt de tAnir, de crud gi de slab, n-ai avut tu nicdieri in alt loc unde te a1eza, decAt pe mine?... Nu e destuld pidure imprejurul meu?.. Ia du-te de-aici gi agazd-te pe alt copac, c6ci doar pddurea e destul de mare gi de larg6, ai unde gedea cAt lli va pl6cea... Vrabia, simfindu-se foarte atinsi prin cuvintele acestea ale stejarului, rS.spunse zicAnd: - Iatd cd md duc, cum zici tu, dar voi veni la tine cAnd vei fi pe patul morlii qi atunci va trebui sd-mi dai seama pentru toate cuvintele tale de astdzi! - Bine! Bine! rlspunse stejdrelul, du-te gi mai degrabd sd nu vii, decdt numai atunci, cAnd voi fi eu pe patul morfii, precum ai zis! Vrabia a zburat gi s-a dus. Dar mult a trebuit ea sd agtepte pAnd la moartea stejdrelului, cdci fiecare stejar tr5iegte noud sute de ani, gi anume trei sute de ani cregte neintrerupt, trei sute de ani std locului gi se odihnegte, iard de la Sase sute de ani inainte, prin trei sute incepe a da inapoi, a-i putrezi inima de la rdddcind, d se gduri pe dinduntru, a se usca
I-35

a$a ce atunci cAnd ajunge de risipegte cu totul.

nou[ sute de ani, se

ce

stejdrelul pe care s-a pus ea, cAnd acesta a fost t6nir, a ajuns de noud sute de ani. CAnd a ajuns acuma stejdrelul de noud sute de ani, s-a dus vrabia la dAnsul gi i-a zis: - fi-aduci aminte cAnd erai tAndr gi m-am aqezat pe tine, cum m-ai batjocorit degeaba, degebuld?.. Tu ai cugetat atunci cd dacd te vei face mare, vei trdi cAt lumea gi ca tine nu va mai fi altul!.. Dar iatd cd acum te-ai risipit gi eu mi scald in colbul tdu!.. Tu din mare ce-ai fost, te-ai f5.cut iardgi mic, iard eu tot trdiesc qi tot aga sunt, cum am fost gi atuncea! A$a a zts vrabia, gi, dupd ce s-a scdldat in cenuga

$i vrabia noastrd a trebuit sd agtepte pAni

stejarului, zbqr[ gi se tot duse. De-atunci, de cAnd s-a intdmplat aceasta, vrdbiile, dacd nici oamenii, nici mAlele gi nici ulii nu le prind gi le omoar6, triiesc mai mult decdt origicare altd pasdre, trdiesc cu sutele de ani, de unde se vede apoi c5 vine gi zicala cea foarte rdspAndite printre rom6ni: Vrabia e pui, Dar dracul gtie de cd,ndu-i! care se zice despre oamenii cei mici de staturi, insi mari de ani. $i vribiile, cAnd sunt foarte bdtrdne, capdti pene albe, insd forma lor tot de wabie rdmdne.
I-36

,::l

.:,..:

fatd, frumoase $i tare vrednicd, cum nu se g[sea alta p" lume. Venindu-i vremea se se mdrite ) a luat de bdrbat pe un fecior din alt sat, care mai avea doi frali insurali gi gedeau cu tolii intr-o casd, fiecare in oddila lui. Tot in cdminul acela igi aveau gi parinlii lor locuinfa. Nurorile lor cele doud, care lineau pe fralii cei mari, erau lenege, se sculau tilrziu de tot gi nu lu-

:::: I

MNDUNICA '" fost o

^4,

odatd

crau nimica toatd peste zi; ceamiba insd se degtepta cu noaptea-n c&p, aprindea lampa gi, luAnd cusitura in m6nd, ori intrAnd in r5.zboi, incepea sd cAnte. CAnd se crdpa de ziud, se apuca de dereticat, aducea ap6, fdcea focul gi punea de mAncare. Casa ii era casd curatS, bdrbatul intotdeauna primenit gi masa masd, cu rost qi mai deweme pusd decAt la cumnatele ei. In toate le-ntrecea, de nu puteau sd stea in rAnd cu ea, din care pricind, ii ziceau in rAs RAndunica, adicd singur6, unic6-n rAnd cu ea. Nu mai puteau de necaz cdnd le certau barbafii ori soacra, dAndu-le de exemplu pe nevasta fratelui cel mic. Daci au vdzut ele una ca asta, &u inceput sd i-o coac6. Au mers intr-o zi tustrele la gdrld,,sd se scalde gi, c6nd au fost in marginea apei, cele doui i-au zis: - Ia stai, cumnificd, s6-fi tdiem nilel din p6r gi si ne afumdm cu el, ca sa-fi cdlcdm gi noi pe urme cu

wednicia.
I-37

Au prins-o gi una o linea de picioare, iar alta a inceput s-o inlepe la gAt cu foarfecele din cusdturi,
wAnd s-o omoare gi sd, zicd, apoi c5. s-a inecat. Maica Domnului,vdzdnd toate acestea gi nevrAnd s-o lase de batjocura lor, a prefdcut-o intr-o pasdre, care a zburat pe luciul apei gi s-a ridicat apoi in inaltul cerului. Cum una din cumnate o linea de picioare, cAnd gi-a luat vAnt sd zboare, a apucat-o de coadd gi a rimas cu m[jlocul ei in mAni. IntorcAnduse acas6, &u spus, prefdcAndu-se cd plAn E, cd a lor cumnatd s-a inecat. ' Iar pasirea, zburAnd, s-a dus multi vreme unde au dus-o ochii, trec6nd mereu munli qi ape, nemaicdtAnd indirdt. Era albd la fulgi, &S& cum ii era cdmaga de pe ea cAnd sta pe marginea gArlei; a r[mas ins6 cu o patd rogie la gAt, din pricina picdturilor de sAnge ce incepuserd sd fAgneascd, cdnd au infepat-o cumnatele ei, cu coada ca o furci scobitd la mijloc, din partea penelor smulse. $i astfel s-a deprins si zboare lin pe luciul apei, s[ se ridice deodatd in vdzduh gi si se ducd in largul

lui ca o sdgeat6. AjungAnd gi iernAnd ea intr-o lafi, depirtatd, pe la mijlocul primdverii, cAnd incol,tegte iarba, a prins-o dorul de meleagurile unde a tr6it gi, lu6nd-o ind[rdt, a venit Ia locul ei de odinioard, ficAndu-gi cuib sub streagina inalt6, sd vadi ce gi cum mai
e pe-acolo. Se scula ca de obicei cu noaptea-n cap gi ciripea ca gi mai inainte, degtept6nd pe to,ti ai
casei.
I-38

Cumnatele, cum au vdzut-o, au sfeclit-o gi gi-au zis: ,,Sd gtii cd asta e Rdndunica, cumnata noastrd". Turbau de necaz gi au pus gAnd rd.u, blestemAnd-o

intruna. Bdrbatul ei a bdnuit cd acesta o fi sufletul nevestei lui dragi gi-i cocolea cuibul, dAnd poruncd sd nu care cumva sd-l strice cineva. Una din cumnate ins6, intr-o zi, cAnd era singurd acasi, a luat o prdjinl gi l-a stricat, spdrgAndu-i ougoarele. I s-a uscat insd pe loc mAna dreaptd din cot gi, goptind ici-colo intAmplarea, au aflat-o to!i. RAndunica $i-a fdcut atunci alt cuib in podul casei gi, cirip-cirip, toatd vericica da t6rcoale-n jurul ei. Intr -o zi, cumnata cealaltS, suindu-se in pod, a prins rAndunica, cu pui, Si a aruncat-o pe cogul vetrei, tocmai cAnd iegea fumul mai gros pe
el. Credea c-are sd ardd qi o sd scape astfel de ea. A scuturat insd din coadd rAndunica gi a inceput, din atdta ape strAnsS-n zborul sdlt[re! pe luciul rdurilor, sd curg6 picdturi multe, ce-au stins pe loc focul. $i n-afost cu nimicvdtlmatd; s-ainnegrit doar qi ea, gi puigorii de funinglne Si aqa a rdmas la culoare. $i-a adunat apoi din nou puigorii, $i-a fdcut cuib

intr-un col! al oddii bdrbatului ei, sd fie tot mai

mAna din cot gi se usuc6, cui stricd un cuib de rAndunic6, iar cine incearcd s-o omoare, ori sd-i omoare puii, igi pierde graiul.
I-39

aproape de ce-i era drag. Din clipa aceea, cumnata cea dugmdnoasd a rdmas insd gAngavd. De-atunci s-a inrdddcinat credinfa in oameni , cd, i se sucegte

unde invdla Isus Hristos, trece o broasc6. Maica Domnului linea in mani un colac pe care iI
adusese pentru

T I -

,\. DEW
fiul sdu.

DMGOSTEA
ntr-o zi, Maica Domnului era foarte
intristati qi, cum qedea IAng[ uqa qcolii

mai frumos coPil din lume? Dupi aceasta d6du colacul broaqtei gi ii zise_ s5 intre-in gcpala gi s6-I dea celui mai frumos copil ce va vedea. itt gcoali invdla gi fiul broagtei' Cum a intiat broasca induntru, dup6 ce se uiti imprejur la toli copiii, i se p6ru c5 nu e nici unul rrr.-i frumos decat broscoiul s6u qi, tarandu-se panS
Ia dAnsul,

indati ce zdrtcd vine broasca, se gAndi: - se vedem, gtiu toate fiinlele c6 fiul meu este cel

Maica Domnului, cum vdzu acest lucru, a uitat

ii dete colacul.

durerea gi cu rAsul Pe buze zise: - Nu numai c6 nu-mi pare r6u c6 nu I-a dat fiului meu, dar imi pare bine de ce v6d, c6ci oricat de urat s5 fie un copil, pentru mama care-I are este un soare. Atunci Maica D omnului se intoarse gi binecuvant[ broasca, zicdndu-i: gi mai curata si fie - Iarba cea mai frumoasa paqune ataqi osul t6u sd nu putrezeascd. niciodati, ia fu.rrgi pe Maica Domnului sd rAda qi sa-gi uite durerea.
I-40

SNOA\IE, GLUME
#
..,#i.*:

..ffn".,

tr' +i
$",
;

@,'.

II- 1

OA$PETE NEPOFTIT

acesta vroia si se ageze la masi. Iqi freacd Tdndal5 mdinile gi zice: - Ian te iutd, cdt de bine! M0ncarea - gata, acuma ne-om a$eza gi frumos om ospita. Dar omul unde face: - De ospdtat, offi ospdta, numai nu chiar to!i... Se holbd TAndalS gi intreb6: - Da' mata - ce? Nu vrei sE stai la mas6?!

Irrtra odati TAndal[ in casa unui offi, exact cind

ffi
l,l
.f
.t

t t
**;+*

t i

yj i" i

TT.2

Cumnatele, cum au v5zut-o, au sfeclit-o gi gi-au zis: ,,Sd gtii c5 asta e RAndunica, cumnata noastrd" . Turbau de necaz gi au pus gAnd riu, blestemAnd-o

intruna. Bdrbatul ei a bdnuit c5 acesta o fi sufletul nevestei lui dragi gi-i cocolea cuibul, dflnd porunci si nu care cumva s6-l strice cineva. Una din cumnate insd, intr-o zi, c6nd era singurd acas6, a luat o prijind gi l-a stricat, spdrgAndu-i ouqoarele. I s-a uscat insd pe loc mAna dreaptd din cot gi, goptind ici-colo intAmplarea, au aflat-o to!i. RAndunica qi-a fdcut atunci alt cuib in podul casei gi, cirip-cirip, toatd vericica da tArcoale-n jurul ei. Intr -o zi, cumnat a cealaltd, suindu-se in pod, a prins rAndunica, cu pui, qi a aruncat'o pe cogul vetrei, tocmai cAnd iegea fumul mai gros pe
el. Credea c-are sd ardd gi o sE scape astfel de ea. A scuturat insi din coadd rAndunica gi.a inceput, din atdta ape str6ns6-n zborul sdltdre! pe luciul rAurilor, sd curgd picdturi multe, ce-au stins pe loc focul. $i n-a fost cu nimic vdt[matd; s-a innegrit doar gi ea, gi puiqorii de funinglne gi aga a rdmas la culoare. $i-a adunat apoi din nou puiqorii, $i-a ficut cuib intr-un col! al od6ii bdrbatului ei, sd fie tot mai aproape de ce-i era drag. Din clipa aceea, cumnata cea dugmdnoasd a rdmas insd gAngav6. De-atunci s-a inrdd[cinat credinfa in oameni, cd, i se sucegte mAna din cot gi se usuc6, cui stricd un cuib de rAndunicS, iar cine incearcd s-o omoare, ori s[-i omoare puii, igi pierde graiul.
I-39

TANDALA IN OSPETIE
n om il
pofte$te pe T6ndald

la mase.

Acesta se a$eazd, $i, cum era pe mase carne Si borg, incepe sd infulece numai carne. Mei TAndald, da' mai m5.ndncd gi borg, zice omul de la o vreme. - Dacd gi carnea-i bund - Bund-bund, mdi TAndal6, da-i scumpd... - Dacd gi face!

II.3

BAH! $r-N TORBA

n vanltor s-a intdlnit cu un cunoscut $i-i povestegte: - Am fost mai ddunzi la vAndtoare gi vid un urs: - Bah! $i-r, torb[. Ved o vulpe: - Bah! $i-n torb6. Ved un iepure: - Bah! $i-t torb[... Bre fArtate, zice cunoscutul mare torbd trebuie sI fi arrut mata, de-au incdput gi ursul, gi vulpea, 9i... - Mei omule, eu impugcam, iar patroanele degarte Ie scoteam din armd gi-n torb[: bah! gi-n torb6, bah!

Si-n

torbi.

fI-4

DEWLPE
poi se ve spun, mei oameni buni,
int6mplarea cu rnrlpea. Vine alalt[ieri, noaptea, pe viscol gi nevoie, cucoana vulpe qi-mi inha!6 trei porumbace gi cucogul cel galan. V655leu, tatel G6inile ca gdinile, da de cucos aga-mi p6rea de riu, de tocmai md frigea la inim6. ASa cucog! - nici cuc Ia ceas nu-!i trebuia. ,,Ei las', cd-i dau de hac eu vulpii." A doua seard imi iau cojocul in spate gi mi pun la pAnd6 intr-un stog de f6n chiar l6ng5 poieficd... CAnd colo - vine! Numai a intrat in poiefic6, eu - hap! $i-o-ngfbc de dupd cdp, ii pocnesc una in numele tat5lui gi-o duc in cas6. ,,Las' s-o vadl gi femeia, mai ales c6-i rost de un guler." Intru in casd, dau sI inchid uga, da nu iatr
sama c-a r6mas coada vulpii afar6. Noroc de femeie zice: "Mai incetigor, me.i omule, sd nu rupi coada." Trag eu de coad6, trag, trag... D'apoi un codoi, m[i oameni buni, de weo patru metri! - Bre... cam mare, zice unul. - Poate chir patru - DU, da weo doi gi jumhtate

O COADA

numaidecdtt. - $i-nc6 tot nu poate

si fie, II-5

zice

altul.

Ei, dacd, doi gi

jumdtate nu, &Poi unul
$i

jumdtate precis! Tot ii mare! Nici de un metru

nu m[ credefi? Nu prea... Mei oameni buni! Vreti - credeti, hu vreli nu credeti, da' eu din coada vulpii mai mult nu pot si rup!..

**@

II-6

DE VORBA
ce mai face.

t*""ff::::::,s5vad6

mai triiegte?

$i mai mult bdielelul nu gtia despre ce sd vorbeascd cu bunica-sa. Nu se gdndegte mult gi-o intreabd: - Bunic6, da' iapa ceea care-a pierit anul trecut

- Bund ziua, bunici! - Bund sd fie, nepoate! - Ce mai faci, bunicd? - Iatd: vezi gi tu ce fac...

t
FctJ, r,e I ')

?,f*i#,,

/**;w

TT-7

CUMADffi
TANDALAPESTE PACALA
-a apucat odatd un om h'tru sd umble prin sate cu g6nd si intdlneascd vreun om ca el de
hAtru. Se apropie de-un sat. Chiar in marginea lui nigte oameni ficeau chirpici. Opregte calul in drepul lor, le dd ,,bund zitta" gi zice: - Am venit la dumneavoastri - poate oi da de unul hAtru, ca s[ mi intrec cu dAnsul la minciuni. Atunci unul dintr-ingii zice: - Chiar eu is acela. - Hai dar sd ne-ntrecem, - zice Tflndald. (aga era numele celui dintAi) - Nu pot acum, pentru ci am venit aici la lucru, da' traista cu minciuni am l6sat-o acas6. Dacd vrei, d6-mi calul tdu sd fiag o fugd dup[ traistd. - Poftim! - zice TAndal5.. Acela incalecd gi - d6-i drumul! TAndald agteaptd, agteaptd... Vede cd acela nu vine. Dar iati c[ vine dinspre sat un alt om. Tdndald il intreabd: - N-ai vdzut unul c-un cal murg?
II-8

12 \

alddmagul, cd a vAndut numai ce calul. Se pornegte TAndal[ spre mijlocul satului, dd de crAqmi gi de cine-i trebuia. - Bre-bre! De cAnd te-aqtept! Da' unde-i calul? - L-am vAndut. - Cum l-ai vindut? - D-apoi ai vmt sd ne-ntrecem la ninciuni! - O-of, m-ai sdr[cit cu totul, - zrce TAndalS. - D-apoi ce - tu ai vrut sd te imbogalegti cu minciunile?! - rdspunde cel care-a v6ndut calul. Apoi acela era Pdcal6.

- L-am vdzut, - rdspunde acela. Bea la crAgmd

ffiffi
*rlffi,'$*ut'

II.9

PACALA $r CARUTA BOTEHULUI

n boier l-a trimis pe Pdcal6 sd-i cumpere cdrufd. Picald a fost pe unde a fost, wemea a trecut, banii i-a cheltuit gi s-a intors frrd, cdrutd. Boierul cum il vede, il intreabd: - MAi Pdcald, unde-i cdrufa? - Am mdncat-o, boierule. - Bine, omule, cdrula nu se mdnAnc6. - Dacd nu se mlnincd, apoi am bdut-o. - Bre Pdcal6, nici nu se bea. - Dacd nici nu se bea inseamn[ ci nici n-a fost
ea.
,i,,'f \s :l:l:'

@"\.,. t*aff.'ii''
:.

\.

,iir ,-.-q.,

#,#*,

),

II- 1O

PACALEALA DIN MERS

dat6 pacald s-a pornit Ia un restaurant, dar n-avea nici un ban. Se intdlnegte cu doi boieri. - Am auzit de unul, care qtie a picili, - zice un boier. - Cum am face si-l gdsim? - zice altul. - Eu sunt acela, - rdsPunde Pica16. - Tu egti?.,. Ia pdcdleqte-ne, dacd tu egti acela. - Numai nu acuma, ci mi-a murit soacra gi nu gtiu, de unde s[-mi iau bani de inmormAntare. Boierii, repede, ii dau lui P[cald bani ca pentru o inmormflntare. Da' Pdcalfl o ia inspre restaurant.

Boierii iI strigd din urmi: - Apoi - c, te duci la restaurant? - D-apoi n-a!i zis s[ vi Picdlesc?!

MBDAREA LUI NICA

imi spune odatd nevasta:
Bre Nicd, du-te Ai ad6 o celdare de ape.
II-11

Eu rabd. - Taie-mi, omule, vreo dou5-trei lemre. Eu rabd. - Bre Nicd, vezi ce rage vaca ceea. Eu rabd. - Bre Nic5, hai, vino la mancare. Aici m-a scos din rdbddri.

CUNIA DAT UNUL 0 crREA$A

DEPOMM

cireagd ln cioc. stdpanur pomului s-a iuat dupd cioard - poate o face sd scape cireaga din .io., 'ra i-o-ia. A alergat, a aler gat, p6nd ." u dat de-o apd. A lnceput sd meargd p.i" apd, tot cu ochii dupd cioar6. $i numai cdnd a ajuns apa la g6t, a zis: Ei, fie cireaga asta de sufletrt tutJi. -

vea un om un pom cu cirege coapte gi nu w"oia sd dea la nimeni nici o cireagd. Intr-o zi s-a agezat pe copac o cioard gi a ruat o

II-12

INTMPLARE

A,A

LAMSA

n om venise de la deal. Femeia preg6tise de mdncare. EI s-a agezat la masd. MinAncS, mdn6nci el gi, de la un timp, zice: -'Vin' Ia mas6, mdi femeie! Da' ad, mai avdnd de trebdluit pe ici-colo, ii
rdspunde: - AmuS, amug! Nu trece mult:

Mei femeie, vin la masd!! - strigd el, ,,Sd se audi." Femeia vine gi se apucd de mincat, da' omu-i zice supirat de tot:

Eu de cAte ori trebuie s6-!i spun sd aduci o can6 de vin la masi?!..

II-13

DUPA CEAPA
doi vecini: unul stdruitor (avea Urau de toate ce trebuie), da' altul nu prea iubea
-t ^-

.a

LAWCIN

acasl sd rnunceascd, mai mult de-ar

fi fost se ffagd, Ia

masea. Ei, ce se intAmpld intr-o primdvard!? Cel leneg se uitd in gr[dind la cel harnic, vede nigte ceapd verde, crescutd frumos. ,,Bund ar fi o salati cu ceapd verde acum,"- se gAndegte eI. CAnd a inserat, se duce el, cam pe lun6, c-un sac

in gr6dina vecinului. Incepe a smulge. Smulge,

smulge... Da' stdpAnul il vede:" Mii, m5"i, ce om... Ian stai, cd pun eu mAna pe dAnsul" - Si de-odat6-l prinde! - Mei vecine, d-apoi ce faci tu aici, bre? Acela zice: - Iatd: bdtea vAntul tare - m-a luat pe sus, am cdzut aici gi md lin de ceapa asta, sd nu md ducd vAntul mai departe. Bine, bre omule, da'in sac de ce bagr mereu? Iatd de asta me mir qi en.

II- L4

VORBEAU ODATA DOI WCINI

'e mai faci,

mii

neicil?

Smulg clog ca Ia pdn tece, Ca sd poat6 puii suge. - Da' tu - cu ce te mai ocupi? Eu numai ce am semdnat nigte Jumere grase-grase, cd sa cteasca scroafe frumoase.
YV

- Pei nu vezt gi tu?!

II.

15

INMRMCIE
desagii pe umdr, intrase intr-o farmacie. Credea ce cine gtie ce magazin cu scule de gospodirie. Da acolo ficeau practic5 de farmacist doi tineri. - Ce se vinde aicea, mdi biiefi? - intreabd mogul. - M6gari, mogule! Da' gi mosneagul, pricep6ndu-i, zice: - $i au r5.mas numai doi?..

DOIMGARI
n mo$neag de la lard,, cu

MNCAREA
BOIERULUI

ziunboier l-a luat pe un argatla munci in c6rirp, dar nu i-a dat nimic de mAncare. Argatul, hecej it, intreabd: - Cucoane, da' ce-om m6ncanoi astezi? Boierul rdspunde: - Un... fleac, mei atgate. - Bine, boierule; asta - dumneatd, dar eu?..
II.16

Irr"-o

#*?

II irep arypHo -xy[ oxHe BvrAaH H.n

IIereH[r, ryMop

Yuopn4Hr/rK C. Kpu?aH

Pe4arrop @. BpuHqaHy XygoxnvrKr O. EpxocuioacbKa, JI. OcmAneHKo,

f. Aumou4/K, P. PnsaHolo flnsailru o6rnaqwnKw f. fpewHola
BepcrKa, rexHi.rHa

Kopexrop L MyumeaH pe4arqia C. X{yrcola

flignncaHo Ao Apyry 08.03.2008. Ooprrrar 70x100116. flanip oQceur wft . lapHirypa Illxinnna. Yrvros. [pyK.apK. 4,55. O6n.-sr,rAaBH. apr. 6,0
Haxnag 1000 rpuM. BnR.Ne 129. 3aM. Ns 424.

Caigor-lrBo npo BHeceHHfl Eo lepxaBHoro pecrpy cy6'erra BilEaBHmqoI cnpaara LllJ Na 1 eig 10.07.2000 p.

siffi$IoffiH
fl,lninanrrrr
552 S{3

sfiss.s$fi,
5S0O0,

x. tlspnhql-

trprpq.ff

nyn, Pagmudnra,

l0

, ..,,..,flS 3F$

*?#l!r.##r,.,......-..P.3H.9ff.

s.ftttlrt
hfo$ilruhno,lr.nst

'Ttt rG[ tosral Ese s4s

&nxs

#}H

wf