TEMA 1 Ce este filosofia?

De la Sophia la philosophia Filosofia vorbeste greceste, spune Martin Heidegger. Inainte insa de a fi discurs, filosofia este un mod de viata. Cu Socrate, cel care o coboara din cer pe pamant , ea dobandeste un character formative, devedind o viziune globala a unei maniere de a trai si de a vedea lumea. iscursul filosofic insusi este e!presia teoretica a unui mod de a fi. "utem separa filosofia lui Socrate de viata si moartea lui# $ermenii philo%sophos si philo%sophein presupun un altul Sophia, termen care a suscitat mai intotdeauna controverse la interpretii modereni. Semnificatia originara a cuvantului se raporteaza la maiestrie, mestesug, iscusinta, indemanare. &a Herodot se vorbeste la inceput de o Sophia a poetului, a regelui, a omului politic. 'data cu dezvoltarea stiintelor e!acte ( medicina, aritmetica, geometria) notiunea de Sophia dobandeste intelesul de stiinta in sensul grescesc al termenului. $hales din Milet, unul dintre cei sapte intelepti, dezvolta o reflective asupra a ceea ce grecii numeau ph*sis ( tot ceea ce este legat de univers, de om , de fiintele vii) . Criticand sohpia lui "itagora, Heraclit o numeste gramada de cunostinte si inselatorie mestesugita , fapt ce dovedeste ca Sophia se desprinsese de caracterul ei practice de la origini. Inselatorie mestesugita care se refera la cunoastere si chiar discurs presupune un anume fel de viclenie a gandirii, ceea ce mai tarziu se va numi sofistica. &a +ristotel, sohpia devine suprema virtute intelectuala, deosebita de phronesis sau intelepciunea practica. In sfarsit, la stoici, inteleptul ( sophos) devine idealului de virtute. esi efectiv termini philosophien si philosophia sunt utilizati mai cu seama incepand cu secolul al , lea ( secolul lui "ericle ) primii care l%au folosit au fost "*thagora si Heraclit. "otrivit lui Heracleides din "ont, un disciopl al lui "laton, dupa cum ne informeaza Cicero, intr%una din discutiile pe care "*thagora le%a avut cu tiranul &eon al sicionienilor, acesta l%ar fi intrebat care este art ape care o

profeseaza. "*thagora i%ar fi spus ca nu poseda nicio stiinta, dar este filosof. &eon i%ar fi cerut e!plicatii despre arta filosofilor. "*thagora i%ar fi raspuns printr%o pilda- ei contempla tot ce e!ista. "rin contemplare filosofii studiaza intelepciunea si considera lucrurile lumesti drept nimic% pro nihilo. Se spune despre Socrate ca , aflandu%se intr%o zi in piata cea mare a +thenei ar fi e!clamat- Ce de lucruri de care nu am nevoie . &a Heraclit, e!presia iubitor de intelepciune potrivit interpretarii lui Martin Heidegger , ar insemna , mai curand, prieten al sophos%ului . +tat la "*thagora cat si la Heraclit intalnim apropierea dintre sophos si theos. "*thagora afirmase ca numai zeul este sophos, el ( "*thagora) nefind decat un iubitor de intelepciune. aca omului ii este ingaduita numai filosofia este pentru ca el locuieste in prea/ma zeului. (M. Heidegger) . Se spune ca niste vizitatori care venisera la Heraclit, vazand cat de modest traia filosoful, au voit sa plece, el le%ar fi spuschiar si aici sunt zei . +ceste fapt ar putea indica idea ca pentru filosofii greci, omul are in el o e!istenta divina. In +pologia lui Socrate, maestrul lui "laton afirma in fata tribunalului atenian ca intelept cu adevarat este numai zeul . Socrate spune ca numele de intelept mi se pare e!cesiv si potrivit numai pentru zei . Iubirea de intelepciune este apropierea de temei. Sophos%ul vechi era laconic, vorbea in aforisme, prin semne. Cum spune Heraclit- zeul de la elphi nu se arata si nu se ascunde,dar se face prezent prin semne.

Filosofia moderna eterminarea conceptului de filosofie pentru moderni este cu totul noua. 0ene ecartes porneste de la conceptual de stiinta. e altfel, in epoca marilor progrese ale stintelor, acest lucru pare inevitabil. Intreaga filosofie, scrie ecartes, este ca un arbore al carui radacini sunt metafizica, trunchiul este fizica si crengile care ies din trunchi sunt celelalte stiinte care se reduc la trei principalemedicina , mecanica si morala.

1.2.F.Hegel defineste filosofia ca stiinta a absolutului , idea care gandeste sau adevarul cunoscator. + . Schopenhauer o numea stiinta e!primata in concepte a carei sarcina era sa repete, sa redea, prin notiuni abstracte, generale si clare, intreaga esenta a lumii. 3ertrand 0ussel situeaza filosofia intr%o tara a nimanui ( 4o man5s land) , intre teologie si stiinta fara insa a%I diminua importanta sa ca disciplina a spiritului. Cele mai importante domenii ale filosofiei sunt - metafizica sau ontologia( se ocupa cu cercetarea categoriilor sau structura de baza ale e!istentei), teoria cunoasterii, antropologia filosofica, filosofia religiei , a dreptului , etc. Filosofia este, fara indoiala , o forma de cunoastere deosebita de stiinta prin imaginea generala pe care o ofera asupra e!istentei. Filosofia este de asemenea o conceptie despre lume, o viziune sintetica. In ultima instant scrie Constantin 4oica in /urul omului pivoteaza totul. prin om , filosofia gandeste umanul dincolo de el . Filosoful avid +rmeanul considera ca numele de inteleciune are trebui de fapt sa fie derivate de la lucrurile divine, deoarece se spune intelepciune, pentru cea care este pastratoarea luminii. Caci cele divine pastreaza lumina ce le este proprie in timp ce lucrurile material nu pastreaza lumina ce le este proprie, ci o intuneca prin contrarii. $reptat Sophia evolueaza, asadar spre philo%sophia chiar daca ea ramane o prezenta central a gandirii grecesti si in epoca tarzie. Cea mai cunoscuta sistematizare a definitiilor care s%au dat in +ntichitate o intalnim la avid +rmeanul care intr%o lucrare intitulata "rolegomene la filosofie enumera sase dintre acestea Filosofia este cunoasterea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ("*thagora) 6 dupa 4icomach Fiolosofia este dragoste de intelepciune ("*thagora) 6 dupa 4icomach Filosofia este cunoasterea lucrurilor divinesi omenesti ("*thagora) 6 dupa 4icomach Filosofia este pregatire pentru moarte ("laton, "haidon )

 Filosofia este asemanarea cu divinitatea pe cat ii sta omului cu putinta ("laton , $heaitetos) Filosofia este arta a artelor si stiinta a stiintelor (+ristotel , Metafizica)

Filosofia ca stiinta a adevarului (+ristotel, Metafizica) Filosofia este stiinta teoretica a primelor principia si cauze (+ristotel, Metafizica ) 7!presia socratica din dialogul platonician Charmides - Cunoaste%te pe tine insuti .

Filosofia in 1recia antica are insa si o dimensiune educativa. &a "laton intentia educative este prezenta, de asemenea atat in discursul sau filosofic cat si in modul de viata. Filosofia nu se poate realize decat in comunitate prin dialogul dintre discipol si meastru. +cademia a fost inspirata pe modelul de viata pthagoric pe care "laton l%a intalnit in S Italiei. "entru +ristotel filosofia este un mod de viata contemplativ. "reluand ideile lui "laton, +ristotel imparte filosofia in teoretica( metafizica, matematica si fizica) practica( etica si politica) si poietica. Filosofia tinde treptat sa se ramifice ingloband toate stiintele particulare, dar isi pastreaza, de asemenea, marile domenii ale sale consecrate de antici- ontologia, gnoseologia si antropologia.

TEMA 2

Problema ontologica: De la fiinta la de enire

Scopul ultim al filosofiei, potrivit marii traditii grecesti era cercetarea (adevarului) +bsolutului. omeniul ei fundamental este ontologia( stiinta a fiintei in sine, potrivit mostenirii aristotelice. Presocraticii "roblema Fiintei (e!istentei) reprezinta o preocupare la fel de veche ca si filosofia. Filosofia ganditorilor ionieni (Scoala din Milet) e!prima tendinta de a descoperi ceva fundamental care sa persiste prin toate schimbarile si care sa nu inceteze sa e!iste vreodata- +pa la $hales, apeironul la +na!imene, focul la Heraclit, numarul la "itagora, atomii la emocrit e!prima idea de principiu 6 arche 6 substrat etern al tuturor lucrurilor. 8na din definitiile date de +ristotel% cunoasterea celor ce sunt ca find ceea ce sunt 6 contine de fapt obiectul etern al tuturor cercetarilor filosofice prin intrebarea - ce este fiinta# Fiinta este conceptual cel mai general , cum spune Martin Heidegger. 1eneralitatea fiintei nu este insa e genului de care ea trece. aca este definita ca absolute, fiinta nu mai poate fi un concept general, cu alte cuvinte ea depaseste orice conceptualizare. e altfel, +ristotel insusi o numeste ceea ce este comun la toate lucrurile . Fiinta este considerate acategoriala depasind toate conceptualizarile noastre.In acest sens se dega/a concluzia ca nu este posibil sa definim conceptual de fiinta cu intrumentele logicii formale. "roblema fiintei apare pentru prima data in scoala eleata, la 9enofan, dar mai ales la "armenide. "rin "armenide capatam revelatia adevarata a ontologiei metafizice. In poemul sau "armenide spune ca zeita (intelepciunii) il calauzeste spre stiinta universala. "e calea aceasta ratiunea ii releva doua cai de cercetare ce pot fi gandite- una care afirma ca fiinta este si ca nu%I chip sa nu fie, e calea convingerilor ce insotesc adevarul. Cealalta , care afirma ca nu e si ca nu trebuie e calea 'piniei. Fiinta parmenidiana prezinta conditiile de inteligibilitate metafizica.

"rin identificarea lui a fi cu a gandi , filosoful are in vedere conceptual fiintei sau fiinta gandita metafizic. &egitimand conceptual fiintei in functie de logica mintii noastre, filosoful nu neaga realitatea fizica. Mostenirea parmenideana ( prin Melissos din Samos si :enon din 7leea) dobandeste noi e!plicatii si precizari in ceea ce priveste intelegerea fiintei. Melissos procedeaza oarecum inductive prin descrierea ontica pe care o face fiintei, trecand cumva pe a fi inaintea lui a gandi . aca "armenide descrie felul in care fiinta poate fi gandita, Melissos o descrie cum este. Ca si "armenide, :enon nu are putinta de a prinde miscarea in concept. aca reprezentarea miscarii contine in ea o contradictie, ea este de negandit. +semenea lui "armenide, :enon admite ca inteligibila doar fiinta. Contradictia nu poate fi intemeiata rational ea presupunand in egala masura e!istenta si non e!istenta.

Fiinta la Platon Cel mai mare nume al istoriei filosofiei, "laton(;<=%>;=) a fost discipol al lui Socrate. Sistemul sau filosofic este format din dialoguri (<= si din cateva scrisori. Ca miscare filosofica, platonismul se constituie din mers de a dialoguri din tinerete ( Hippias Minor, +lcibiade, +pologia lui Socrate) trecand prin cele de maturitate ( 3anchetul, "haidon, 0epublica). "laton incepe prin a fi Socratic, atat in ceea ce priveste tehnica dialogului, dar mai ales in ceea ce priveste problematica filosofica. "rimele dialoguri sunt dialoguri despre virtuti, unde "laton teoretizeaca virtutea in genere facand posibil conceptual de universal. In dialogul 7uth*phron "laton intelege pietatea ca model pentru faptele pioase- doar ai spus ca datorita unui character unic, faptele nelegiuite sunt nelegiuite, iar cele pioase, pioase, sau nu%ti aduci aminte# In dialogul 3anchetul "laton da prima definitie a F'0M7I , prin definirea ei ca frumos. Ideea participarii lucrurilor la forme apare in dialogurile de tinerete si maturitate sub diverse aspect- actul de a amesteca , de a avea ceva in comun, actul de a lua parte. $ermenul ca atare de participare este folosit in dialogul "armenide sau mai curand este pus in paranteza, criticat. "laton nu reusise sa

e!plice cum are loc in mod efectiv participarea lucrurilor sensibile la forme. In acest sens, idea participarii poate fi inteleasa ca o ipoteza de lucru in sistemul in curs de constructie. e asemenea , tot o ipoteza de lucru poate fi considerate doctrina nemuriri sufletului. Sufletul este unic si simplu. 7l nu admite contradictia . 'rice este compus inseamna ca a rezultat dintr%o compunere si ca piere prin discompunere. 'r formele ca si sufletul nu provin din ceva si se descompun sau se transorma in altceva. In acest sens, "laton /ustifica pe deplin conditiile de inteligibilitate ale principiului, dupa traditia p "armenidiana - unitatea, intransformabilitatea si originaritatea ontological. "laton separa formele intr%un orizont distinct de e!istenta reusind prin aceasta sa e!plice atat individualitatea lucrurilor cat si participarea lor la universal. Individualitatea intrucat fiecare lucru in parte este facut sa participle la mai multe Forme, Iar universalitatea intrucat participa si la o forma dominant si unificatoare. In dialogul 0epublica "laton prezinta ca un rezultat al incercarilor metafizice de pana acum o schema de organizare a lumii oarecum dogmatizata- pe de o parte lumea inteligibila a ideilor ( formelor) si a obiectelor matematica, iar pe de alta parte lumea sensibila a obiectelor sensibile si a umbrelor. "laton nu neaga, in mod definitive none!istenta. 7l nu o admite ca id?e pentru ca ar incalca conditiile de inteligibilitate ale principiului, dar nici nu o eludeaza iremediabil. Filosoful releva regimul metafizic al none!istentei in Sofistul prin reducerea numarului mare de idei la cinci genuri supreme - Fiinta( ti on) , repausul si miscarea, acelasi%ul ( identitatea) si diferitul ( alteritatea) "ractic, "laton , in dialogul Sofistul savarseste o miscare logica a celor cinci genuri intr%un sistem centrat pe fiinta. Fiinta in sine este in identitate si prin urmare in deosebire. 7ste in repaus si prin refle! si in contrariul acestuia , in miscare. aca este in identitatea cu sine este firesc si in deosebire fata de nonfiinta. "rin unirea cu celelalte genuri fiinta face posibila nefiinta.

Fiinta la Aristotel

+ristotel (>@;%><<), se spune, este intemeietorul universal al aproape tuturor stiintelor - teoretician al retoricii, al poeticii, al moralei al politicii, cercetator al naturii, psiholog, intemeietor al logicii si, nu in ultimul rand, filosof. +ristotel urmeaza indeaproape drumul lui "laton in revizuirea teoriei ideilor.4oua filosofie se constituie pornind de la teoria ideilor si de la critica acestei teorii, construind prin analogie conceptual de forma.In acest sens, forma (ca principiu) in gandire aristotelica nu trebuie sa fie prototip cu e!istenta in sine si de natura transcendenta.Forma (universalul) intrucat este principiu tine de planul metafizic.Forma isi pastreaza identitaea unindu%se in acelasi timp cu Materia pentru a alcatui intregul.In ordine ontological Forma are tendinta de a trece inaintea Materiei.8nitatea celor doua este astfel mai importanta decat fiecare in parte. Conceptul de principiu are in aristotelism mai multe acceptii - punctual de pornire al miscarii lucrului, cel mai bun punct de plecare, punctual de plecare al cunoasterii unui lucru. espre fiinta, +ristotel vorbeste, insa, in mai multe moduri Fiinta dupa accident, Fiinta ca adevar, Ffiinta in cadrul categoriilor. Fiinta este unitara.Fiinta ca Fiinta nu este tot una cu fiinta dupa accident sau cu fiinta ca adevar luate separat.Fiinta este in esenta individualul ca intreg, dar individualul indeterminate, sinteza a tuturor inderminarilor. aca rostul filosofiei este de a reconstrui sistemul lumii, aceasta reconstructie este o stiinta a universalului cu scopul de a cunoaste individualul.

TEMA ! E"istenta l#i d#mne$e#

$eologia este un discurs despre e!istenta lui umnezeu considerata de medievali filosofie iar de moderni fiind plasata in afara acesteia.$eologii filosofi medievali au depasit notiunea de fiinta aceasta trimitand la dorinta egoista a omului de a trai pe cand notiunea de umnezeu trimite &a persoana respectiv dimensiunea etica. +stfel e!ista lui umnezeu este o problema fundamentala pentru ma/oritatea filosofilor Cu privire la e!istenta lui umnezeu au fost lansate mai multe teorii%argumentul ontologic

%argumentul cosmologic %argumentul fizico%teologic Arg#ment#l %&T%'%()C pdv al gandirii teologice occidentale se disting doua curente intemeiate de doi teologi si anume calea interioara de descoperire a lui umnezeu prezervata de Sf +ugustin si descoperirea realista sustinta de Sf $homa dA+Buino +nselm de Cantembur* sustinea e!istenta lui umnezeu printr%un argument de tipul reductio ad absurdum.o propozitie este adevarata pentru ca negatia ei ar implica o contradictie sau o absurditate.+nselm deduce e!istenta lui umnezeu din conceptul de umnezeu argumentul sau fiind a priori. Conform lui 0ene escartes noi avem in gandire idei neinventate de noi astfel ideea de umnezeu nu vine de la noi dar este prezenta. in notiunea de umnezeu poate fi dedusa e!istenta acestuia.Fiind desavarsit la modul absolut umnezeu e!ista "e baza rationamentului de lume posibila + "latinga sustine posibilitatea e!istentei lui umnezeu pintr%o serie de argumnteC 7!ista o lume posibila continand o fiinta de dimensiune ma!ima < 'rice fiinta de dimensiune ma!ima are proprietatea unei ma!ime perfectiuni in orice lume posibila >Ma!ima perfectiune presupune atotstiina atotputere si perfectiune morala ;7!ista de aceea o lume posibila in care e!ista o fiinta de ma!ima perfectiune D aca e!ista o lume posibila in care o fiinta detine ma!ima perfectiune atunci fiinta aceea are perfectiune ma!ima in toate lumile posibile E+Ceasta este o lume posibila = e aceea umnezeu e!ista Arg#ment#l C%SM%'%()C $homa dF+Buino fiind un sustinator al argumentului cosmologic propune D probe esentiale ale e!istentei lui umnezeu F+Buino considera ca lucrurile fiind supuse schimbarii se presupune e!istenta unei cauze nedeterminate la schimbare, cauza ce infaptuie ceea ce oamenii numesc umnezeu.4ici o e!istenta nu poate fi si motor al miscarii sale si miscare.

+ doua proba legata indisolubil de prima se concentreaza asupra notiunii de cauza.' logica a cauzarii presupune e!istenta unei cauze prime acea cauza fiind considerata umnezeu."otrivit acestei probe umnezeu e!ista pentru ca e!istenta lucrurilor depinde de e!istenta unei cauze necauzate + treia proba le include pe primele doua si se raporteaza la necesitate,unele lucruri sunt generate apoi pier. ar daca toate lucrurile ar fi asa la un moment dat nu ar mai e!ista nimic deci sunt si unele lucruri numite fiinte necesare ce sunt negenerate si nepieritoare.7!ista o fiinta necesara prin ea insasi ce nu isi datoreaza e!ista unui alt lucru in afara de sine insusi ,aceasta este umnezeu. + patra proba are in vedere ideea de comparatie si ierarhie in varful lucrurilor bune si adevarate aflandu%se umnezeu. + cincea proba presupune tendinta armonioasa a lucrurilor catre un scop inteligent. Arg#ment#l F)*)C%+TElE%'%()C +cest argument ce isi are ca fundatie aristotelismul are ca produs concluzia ca dpdv logic ordonarea si finalitatea lucrurilor nu are loc fara o cauza prima inteleasa ca prim motor,miscatorul nemiscat, 8mnezeu. Cicero este unul din primii sustinatori ai teoriei argumentului teleologic.Ideea lui Cicero este aceea ca functionarea universului trebuie sa fie supusa unei inteligente superioare

Sacr#l si hierofania la Mircea Eliade

Mircea 7liade a dezvoltat, putem spume, in mod complementar cealalta intelegere a manifestarii sacrului ca hierofanie. +rticulat to hieron, denumeste sanctuarul, iar la plural, ta hiera, nu numai tamplele, ci si ritualurile si obiectele folosite la indeplinirea acesotraG sacrificiile oferite acestuia. $ermenul folosit de Mircea 7liade desemneaza orice manifestare a sacrului.

Ca si 0udolf 'tto, Mircea 7liade isi intemeiasa sistemul interpretative pe modelitatile e!perientei religioase, nu pe metafizica. 7l nu da propriu%zis nicio definitie, in sens aristotelic, termenului de sacru, prin analizele si conceptualizarile pe care le face, in legatura cu opozitia sacru%profan si prin introducerea termenului de hierofanie, Mircea 7&iade creaza premisele unei antropologii filosofice. Istoria religiilor reprezinta, scrie el- de la cele mai primitive la cele mai elaborate, o acumulare de hierofanii, din manifestarile sacrului intr%un lucru oarecare, o piatra sau un copac sau pana la hierofania suprema considerate de crestini intruparea lui umnezeu in IIsus Hristos, nu e!ista ruptura. 7!perienta religioasa este prima e!perienta fundamental spirituala a omului. "rin relatia sacru%profan, 7liade incearca sa stablieasca universalitatea unei polaritati primordiale.

TEMA , Ce este om#l ?

"roblema originii lumii se impleteste cu cea a originii omului.In filosofia presocratica Hercalit se situeaza undeva intre gandirea cosmologica si antropologica.Intreaga sa filosofie este, de altfel, caracterizata de cuvintele - M% am cautat pe mine insumi.&umea, potrivit invataturii sofistilor, este doar ceea ce am produs noi.4umai pentru om lumea are sens ca lume.Sofistica, inainte de toate, indeplineste rolul de ideologie a unei institutii de educatie politica, morala, civica, /uridical.7a propune un anume ideal de om si umanitate. 'mul ca masura a tuturor lucrurilor pare a fi cea mai potrivita forma pentru acest ideal.'mul devine om intrucat ia in stapanire, masoara lucrurile, adica le valorizeaza, le da chip, le umanizeaza. 8n alt mod de a fi, omul este singura fiinta care%si masoara e!istenta.Simpla masurare a greutatii sau a lungimii inseamna o prima punere a lucrurilor intr%o

anume dependenta de fiinta umana.+ masura inseamna, in ultima instanta, a cunoaste un lucru, a%l prinde intr%o relatie cu noi sau cu sistemul relatiilor noastre.1andirea umanului din perspective antropologica va a/unge poate la maturitatea%i deplina cu Socrate.Ca si "rotagoras, "rodicos, +nocides, Socrate este condamnat la moarte.Singura lor vina a fost aceea de a%i fi invatat pe altii arta de a vorbi, dar mai ales aceea de a cunoaste.Socrate nu risca niciunde o definitie pentru om. 7l ne ofera numai o analiza detaliata a calitatilor si virtutilor sale umane.'ntologia umanului se construieste astfel pe conceptual de suflet.'mul este fiinta care se afla in mod constant in cautare de sine 6 o fiinta care in orice moment trebuie sa e!amineze sis a analizeze conditiile sale de e!istenta.+titudinea critica fata de e!istenta umana reprezinta, poate, adevaratul sens al vietii.,iata lipsita de aceasta cercetare, va spune Socrate, nu este trai de om atoria fundamentala a omului este autointerogarea.Cel ce tarieste in armonie cu propriul eu, traieste in armonie cu universal.Importanta conceptiei stoice despre om consta in faptul ca ea ofera omului, pe langa un sentiment profound al armoniei sale cu natura si un sentiment al independentei morale fata de natura. %m#l in gandirea moderna In pragul epocii moderne 1iovanni "ico della Mirandola in lucrarea iscurs despre demnitatea omului, scrisa la varsta de numai <; de ani, anticipeaza deschiderea spiritului modern prin ideile umanismului renascentist.'mul poate alege intre o e!istenta superioara si una animalica, natura san u este fi!ate, este in mod nelimitat deschisa si, in acest sens e demiurgica.7l dispune de puteri creatoare nemarginite in ceea ce priveste propria%I fiinta."rin libertate omul trebuie sa tinda spre modelul divin.Inaltarea in trepte spre umnezeu este scopul oricarei e!istente umane.8ltima treapta a cunoasterii, numita de el teologica, duce la cunoasterea lucrurilor divine, la cunoasterea temeiului. +ccesul la umnezeu este posibil doar s*mbolic.In epoca moderna intrebarea Ce este omul # este legata tot mai mult de dezvoltarea spiritului stiintific.Immanuel Hant, intemeietorul rationalismului critic modern si stralucit reprezentant al iluminismului german, face, de asemenea, elogiul ratiunii.el va distinge trei tipuri de antropologie - teoretica, pragmatica si morala.'mul este liber nu atunci cand isi urmeaza instinctele, ci legea ratiunii.&egea morala nu e!prima deci altceva decat autonomia ratiunii pure practice, adica a libertatii, si aceasta

autonomie este insasi conditia formala a tuturor ma!imelor, singura prin care ele pot fi de accord cu legea pracica suprema.Iohann 1ottfried Herder, sustinator al miscarii romantice, dezvolta o antropologie pornind de la ideea ca limba/ul este un monopol al omului.Se raporteaza critic la < teorii despre aparitia limba/ului teologica si senzualista. '#cian -laga . om#l este e"istenta intr# mister si rele are ' cercetare a operei teoretice a lui &. 3laga ne%ar putea releva cel putin trei aspecte cu privire la importanta demersului sau critic in filosofia sec 99.In primul rand o tenacitate care aminteste de formatia intelectuala germana.&a aceasta se adauga dialogul pe care filosoful roman il are cu o parte din contemporanii europeni pe teme fundamentale ale filosofiei culturii.In sfarsit, al treilea aspect are in vedere profilul unei duble vocatii, de poet si filosof.

TEMA /

C#noasterea

$eoria generala a cunoasterii sau 14'S7'&'1I+ este acel domeniu al filosofiei care studiaza natura,intinderea so fundamentele cunosterii.$ermenul ca atare ( gnsocologia) este de origine greaca ( de la gnosis%cunoastere). 7pistemologia ( teoria cunoasterii stiintifice) ocupa aproape intregul camp al gnoseologiei.$ermenul de epistemologie desemneaza si studiul critic al principiilor,legilor,postulatelor si ipotezelor stiintifice in timp ce gnoseologia desemneaza studiul asupra originilor,natura,valoarea si limitele facultatii de cunoastere.+ceasta se cristalizeaza o data cu aparitia sofistilor ,a filosofiei lui Socrate,"laton si +ristotel. Cunoasterea este definitia ca fiind un tip de special de activitate efectuata de fiinta umana ca interactiunea dintre subiectul cunoscator si realitatea fizica sau sociala.4u e!ista cunoastere fara subiect cunoscator."articularitatea interactiunii

dintre subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii consta in reflectarea de catre subiect a unor proprietati sau relatii,procese din lumea e!terna . In acest spatiu e!istential omul este singura fiinta apta de o activitate discursiv rationala intemeiata pe utilizarea unui aparat semiotic specializat ( limbile naturale si cele artificiale) pe baza carora isi fi!eaza e!perientele proprii si le comunica semenilor. 4u orice efort intelectual creeaza insa,cunoastere.,echii greci formulasera cunoscuta distinctie dintre epistemie(stiinta) si do!a(opinie).4u orice opinie adevarata e!prima insa cunoastere.' prima conditie ca aceasta sa devina cunostiinta este aceea de a fi adevarata.' a doua conditie pentru a produce cunoastere este conditia /ustificarii. istinctia dintre simpla opinie si stiinta a facut obiectul unor dispute istorice cu privire la fundamentele cunoasterii."laton in Mitul "esterii sugera e!istenta a doua mari izvoare in formarea opiniilor-simturile si ratiunea.+devarata cunoastere,spune "laton isi are sursa in lumea inteligibila .4u poate e!ista decat o stiinta a inteligibilului la care avem acces prin ratiune.Ideile derivate din e!perienta(lumea pesterii) sunt simple opinii. In conte!tul filosofiei moderne apar < mari curente de gandire- empirismul si rationalismul.+ceste curente au in comun faptul ca intemeietorii lor considera ca e!ista surse certe ale cunoasterii. Sursele indicate sunt fie date ale observatiei si e!perientei rezultate din contactul nemi/locit dintre organele noastre de simt si lumea e!terioara( teza empirista a lui Fr.3acon) fie ideile clare si distincte pe care spiritul nostru le intuieste direct si al caror contratriu nu%l putem gandi ( teza rationalista a lui 0ene escartes). $eoria stiinte din Critica ratiunii pure (C=@C) se construieste pe baza principiului ca orice stiinta autentica este alcatuiuta din enunturi care poseda atributul universalitatii si necesitatii. Hant incearca o sinteza transcendetrala prin ceea ce el numeste rationalism critic.Critica nu se refera la sursele cunoasterii ci la facultatiile noastre de cunaostere .Immanuel Hant nu se intreaba daca stiinta este posibila si cum este posibila stiinta care e!ista ( matematica si fizica pure). +nalizand raportul dintre modul de gandire in epistemologia contemporana si cel al epistemologiei traditionale Harl "opper sublinia ideea unei schimbari de

paradigma.Intrebarea cu privire la gasirea unor surse certe ale cunoasterii trebuie inlocuita ,oricare dintre sursele cunoasterii,e!perienta sau ratiunea,pot duce la erori. "rincipala noutate in epistemologia contemporana consta in tendinta de a separa net problema fundarii sau a intemeierii ideilor stiintifice de problema genezei sau a surselor acestora.+stfel analiza raportului dintre stiintific si rational in cunoastere dobandeste semnificatii noi pe masura dezvoltarii stiintelor contemporane. Stiinta contemporana. "rincipalele caracterisitici C.+paritia si dezvoltarea unui mod de gandire sintetic si integrativ. <.Integrarea in constructia stiintifica a perspectivei istorice si evolutionsite a cunoasterii. >.+ccenturarea rolului gandirii teoretice in elaborarea cunoasterii si amplificarea aspectelor si demersurilor constructive idealizante, ;.Cresterea ponderii cercetarii aplicate.

Concept#l de c#noastere stiintifica Cunoasterea stiintifica apare ca rezultat al unei specializari crescande si a folosirii mi/loacelor de cercetare .7a are un caracrer sistematic si un limba/ propriu.7volutia in timp a cunaosterii pune in evidenta e!istenta a > niveluri fundamentale- de observatie,empiric,teoretic. Cunoasterea observationala este formata din multimea propozitiilor desprea starea si caracteristicile unor procese si evenimente individuale accesibile prin intermediul simturilor. Cunoaterea empirica si cea teoretica fac posibila o intelegere mai comple!a a realitatii. eosebirea dintre aceste nivele se afla atat la nivelul limba/ului cat si in ceea ce priveste obtinerea legilor stiintifice.&imba/ul empiric cuprinde termeni care

desemneaza obiecte sau caracterisitici observabile.&imba/ul teoretic cuprinde termeni care nu desemenaza stari observabile sau obiecte. &egile empirice se obtin prin folosirea termenilor observationali si prin generalizarea corelatiilor relativ constante. &egile teoretice solicita fie folosirea termenilor teoretici care desemneaza obiecte,fie au caracter de idealitate. Teoria stiintifica +naliza stiintei pune in evidenta rolul deosebit de important al problemelor si teoriilor in cunoasterea stiintifica.+ctivitaeta de cunoastere porneste de la probleme si ca orice solutie genereaza la randul ei probleme.Cercetarea stiintifica se spri/ina intotdeauna pe probleme."roblema poate fi inteleasa ca o cunoastere despre necunoastere.Cel mai adesea ea se manifesta ca o contradictie dintre cunsotiintele e!istente si anume fapte noi care nu pot fi e!plicate in lumea vechilor cunostiinte. "robleme apar atuncic and asteptarile noastre au fost inselate sau cand teoriile noastre duc la dificultati si contradictii.4umai prin intermediul unei probleme devenim constienti de o terie,spune Harl "opper."rogresul stiintific se realizeaza in acelasi timp prin intermediul teoriilor. F#nctiile teoriilor stiintifice Functia referentiala%reprezinta intr%o anume modalitate toate e!perientele.Conceptele ei trebuie sa semnifice ceva in lumea fenomenelor.4u este posibila o separare neta intre constructiile formale si cele neformale in cadrul teoriei stiintifice."artea formale a cunaosterii este sub raport logic independenta de e!perienta in realitate ea este legate de partea referentiala si aceasta pentru ca modelul unui obiect real este un obiect abstract al gandirii. Functia e!plicativa%+ e!plica un fapt sau o lege inseamna sa le cunosti cauza a le reduce la un temei sau a deduce din aceasta. Structura unei e!plicatii de ordin stiintific presupune e!istenta a > elemente- e!pilandum ( un fapt, o relatie sau o combinatie de fapte cu relatii),e!plicans (format din fapte si relatii cu rolul de a face inteligibil ceea ce trb e!plicat) si e!plicatum .

Harl "opper sustine ca acest rationament trebuie sa fie in mod obligatoriu de factura deductiva.In realitate,insa,cere si e!plicatii de tip inductiv. Functia predictiva%are capacitatea de a generea retrodcitii. 7!emple de predictii - $eoria lui 4eJton a prezis abandonarea planetelorG$eoria lui 7instein a prezis intre altele faptul ca lumina in ciuda masei sale nule se supune atractiei gravitationale. Functia sistematizatoare%gradul de concentrare sau de condensare a informatiei esentiale de care dispune o teorie stiintifica este unul dintre criteriile de selectie pentru teoriile competitive.Functia sistematizatoare tine de insasi natura teoriile stiintifice care unifica,condenseaza concentreaza ansambluri de legi e!perimentale.+ceasta sistematizare asigura cunoasterii unicitate si concizie. Condensarea unei multimi de legi intr%un nr mic de principii este o imensa usurare pentru gandirea umana.

TEMA 0

Concept#l de morala

$ermenul morala ca si cel de etica este polisemantic el provine din latinescu mors(more) care inseamna la origine obicei asemenea celui de etica(de la grecescul etos) desi la origine cei doi termeni au acelasi inteles pe parcursul evolutilor semnificatile se disocieaaza si se sepecializeaza."rin morala intelegem astazi realitatea practicilor morale a regulilor de conduita admise de o epoca sau de o colectivitate umana pe cand prin etica se intelege mai curand teroria sau stiinta care cerceteaza realitatea morala.7tica este in acelasi timp o disciplina filosofica care se constituie in antichitatea greaca. $otul porneste de le seminificatia termenului de bine si bun.+nalizand cuvantul bine,+ristotel spune ca acesta este e!primat in tot atatea moduri ca si e!istentul,distingand apoi din punct de vedere al utilizari termenului ca atare CK categorii diferite- 7l respinge ideea unui bine supraordonat,ideea platoniciana de

bine ca gen suprem care ar subsuma toate celelate categorii in calitatea lor de specii.

Teoria ale morale

Cu scopul de a deveni obiectiv demersul filosofic a construit teori care au privilegiat ca sursa etica a constiintei fie imitatia sociala fie sentimentul intern fie faptul pur al unei retiuni perspictive. Ma/oritatea oamenilor isi regleaza aproape in mod spontan actiunile in functie de mediul social de cutumele si codurile religioase al societatii. Filosofii stoici considerau ca omul terbuie sa aspire la devenientele renuntand la ceea ce nu depinde e!clusiv de el insusi( ceea ce va duce la moderatie si echilibru de sine).in acel sens inteleptul ttrbuie sa se spri/ine in parte pe valorile societatii. incolo de acestea inteleptul va alege inainte de toate acele actiuni ale vointei ratiunii de a se conforma cu ordinea naturii.In renastere Montaigne care se inspira din filosofia antica sustine ideea adaptarii la moravurile societatii.In acest sens nimeni nu dispune de mi/loace personale de a opune moravurilor sociale modele de actiune morala absolut sigure. In epoca moderna,0ene escartes considera ca regulile morale ale societatii cutumele servesc drept morala provizorie.' fiinta rationala pentru a a/unge la intelepciunea individuala trb sa dobandeasca un discernamant critic prin care sa evita e!tremele care ne ar putea indeparta de calea cea dreapta.8n curent filosofic al septicismului pornind de la varietatea si diferenta dintre regulile morale ale diverselor tari considera ca nu poate e!ista nicio regula universala si sigura,toate sunt relative pentru ca sunt niste converti. Conceptile traditionaliste considera,la randul lor ca modelul fundamental al constiintei morale individuale este comunitatea umana.Cultura morala acumulata de o colectivitate devine e!presia pozitiva a binelui. Conceptile traditionaliste religioase sustin o morala sociala intemeiate pe revelatia transcendenta a binelui.Comunitatea departe de a impune valori

conventionale este e!presia divinitatii.+cest tip de doctrina apartine societatilor religioase in care legile morale isi au principile in cartile sfinte.In acest sens morala este considerata adevarata ap origine, este un legamant imoabil opus tuturor adevarurilor constingente. 8n punct de vedere radical care sustine ideea de mimesis moral apartine la sf sec CL sociolocizmului pozitivist.+cesta sustine ca orice constiinta morala individuala nu este decat un epifenomen al constiintei morale colective.'bligatia de a actiona potrivit normelor morale nu este in acest caz nimic altceva ddecat presiunea pishica a grupului social cu functia de a asigura poeziunea sociala a indivizilor. ' alta sursa etica a constiintei a fost considerata intuitia imediata.$eoriile de acest fel considera ca e!ista o necesitate interioara a binelui chiar daca noi nu suntem intotdeauna in stare sa%i determinam ratiunea.7!ista o impresia interioara care ne cda incredere in ceea ce este considerat bine.Iean%IacBues 0uusseau vorbeau de un veritabil instinct al binelui dar si de un sentiment al dreptatiiconstiinta. avid Hume in tratatul despre natura umana considera ca spiritul printr%un instinct primitiv tinde sa se uneasca binelui evitand raul.

Constiinta morala apare asadar ca o deconditionare permanenta de opinii primare sensibile spre lumea inteligibilului a aadevarurilor esentiale prin metoda dialectica 8nul dintre cele mai importante demersuri in constructia unei etici moderne este cel al criticismului Hantian.Filosoful asimileaza sensul moral unei datori absolute create de ratiunea autonoma."rincipiul datoriei nu trebuie sa fie cautat in natura omului nici in circumstantele e!terioare in care se gaseste la un moment dat,si numai a priori in conceptele natiunii pure. +lti filosofi iluministi considera ca e!ista o egalitate a fiintelor umane in fata binelui iar greselile umane st atribuite mai cu seama vointei acesteia decat intelectului.Sub diferite forme ideea cunoasterii definitive a binelui transpusa de gandirea moderna in stiinta n%a incetat sa e!iste.Stiinta ne%ar putea oferi nu numai o cunoastere a naturii ci si a actiunii.In acest fel biologia si fizica stiinte care

descriu legi ale naturii ar putea furniza modele ale normelor dupa care s%ar putea regla constiinta.Cu alte cuvinte sunt bune actiunile care favorizeaza supravietuirea celor mai abti si care trimise ereditar pot devei tendinte naturale in viata sociala. 8n alt curent de gandire curentul utilitarist porneste de la ideea ca numai trebuie sa cautam pentru actele noastre conformitatea cu o valoare abstracta sau transcendenta ci sa accedem la un mod de viata in functie de ceea ce ne ofera satisfactie sau in functie de ceea ce are valoare pentru fiecare dintre noi.In acest sens moralitatea ar fi legata de dragostea de sine ca sentiment natural al conservarii.Stoicii considerau ca binele este ceva de la care pornind poate fi obtinut utilul intelegandu%se prin acesta virtutile prieteni,oameni buni,zei si genile bune. iversele interpretari sedoniste printre care si cea a lui +ristip fac elogiul placerii prezente ca fiind singura e!perienta total pozitiva.Cu toate acestea sa stie ca e!cesul cat si dezordinea placerilor antreneaza contrariul acestora si suferinta("laton).7ste de dorit ca placerile sa fie controlate si selectionate. "rincipiul utilitarizmului conduce in acest sens catre o forma de inteligenta practica particulara care presupune e!istenta unui echilibru dintre interesele tuturor oamenilor in cadrul unei colectivitati."rincipiul utilitati este asociat nu numai conservari de sine sau securitati individuale si de asemenea obtinerii unei fericiri cat mai mari ptr toti oameni.In acest sens sunt considerate ca optimale actiunile care duc la ma!imum de bine si minimum de rau. Cea mai cunoscuta pozitie utilitarista contemporana este cea a utilitarismului american(F.Ha*eM si 0. 4ozicM).7a se spri/ina pe practicile societatii de tip democratic si pe etica contractualista."otrivit aceste conceptii trebuie sa renuntam la climatul dorintelor sau a intereselor ca surse ale normelor si sa instauram o generalitate nationala si consensuala pe care trebuie sa se spri/ine o societate dreapta. $oate aceste variante utilitariste propun o noua rationalitate morala legata de valorile unei societati contractualiste unde interesul hedonist se con/uga cu o procedura de determinatie rationala. realizate fizica si norma.

TEMA 1 Dreptatea eseori locul notiunilor de bine si rau este luat de valorile de dreptate si nedreptate."laton inculde dreptatea printre cele patru virtuti ale teoriei traditionale a moralei-intelepciune,cura/ul,modestia,dreptatea. reptatea se afla in varful ierarhiei virtutilor la care trebuie sa participe cetatea in ansamblul sau. Concept#l de dreptate in perspectiva istorica dreptatea apare ca o e!emplificare a binelui cu care uneori se confunda."entru "laton a deveni bun inseamna a deveni drept.+ trata in mod drept pe celalat inseamna a participa la ideea de 3ine."laton considera ca o cetate este dreapta cand fiecare categorie de cetateni care o compun actioneaza conform naturii sale in functie de scopurile proprii garantand astfel armonia intregului.&a nivelul individului,Afiecare dintre noi va fi om drept si isi va face lucrul ce ii revine,daca partile sufletului sau si ar face,fiecare,treaba proprie.AIdeea de dreptate desemneaza atat in om cat si in cetate un raport general ce e!prima armonia lucrurilor si a cosmosului. easemenea o fiinta umana este considerata dreapta daca pastreaza echilibrul in relatiile cu ceilalti,cu societatea. reptatea defineste virtutea totala devenind,in conceptia anticilor,forma cea mai inalta a perfectiunii morale.Ince masura ideea de dreptate poate fi considerata o implinire a e!igentelor morale# Moralitatea este in general inteleasa ca o datorie de a face binele."rin valoarea dreptatii ea dobandeste un continut suplimentar prin care subiectul este obligat sa recunoasca in celalalt o fiinta demna de respect,determinat fiind prin valoarea de dreptate,omul se percepe pe sine ca solidar cu ceilalti,care la randul lor nu pot deveni morali decat prin raportarea unora fata de ceilalti.4imeni nu poate atrage binele decat daca se raporteaza in mod drept la celalalt.+ristotel scria,dreptatea esteAvirtutea prin care cel care o poseda este capabil sa o practice fata de celalat si nu fata de sine,caci multi pot practica virtutea in afacerile lor personale,dar nu sunt capabili sa o practice fata de ceilalti.A a fi binevoitor cu celalalt,indulgent,a%l recompensa fara limite aceasta nu inseamna a face un act /ust.In acest sens,actul drept in raport cu celalt nu trebuie sa e!prime o stare afectiva,simpatie sau filantropie sentimentala sau dintr un interes ascuns. iferentierea conceptuala dintre morala si dreptate s%a impus de la "laton la Hant din punct de vedere formal si nu al originii celor doua ca respectarea unor reguli de actiune.

Teorii ale dreptatii $eoriile despre draptate au fost clasificate din perspectiva /ustificarii si a temeiului dreptatii in-teorii ale dreptului naturalGteorii utilitaristeGteorii ale dreptului pozitiv si teorii contractualiste. Filosofii au fost pusi in situatia de a distinge mai multe tipuri de AdreptateA sau,mai curand,mai multe intelesuri ale termenului ca atare."e de po parte ei au prezentat o dreptate ditributiva(potrivit careaia sunt chemati oamenii sa imparta,sa dispribuie onorurile si recompensele dupa valoare sau merit). "e de alta parte,e!ista o dreptate care implica paritate matematica intre bunuri si valori.+cest tip de dreptate se spri/ina pe raportul de echivalenta a bunurilor care sunt schimbate dupa nevoia fiecaruia. In cazul dreptatii distributive intalnim formule,in functie de diferite practici,de genul-Afiecaruia dupa meritul sauA,Afiecaruia dupa rang si functieA,Afiecaruia dupa muncaA.In ceea ce priveste dreptatea distributiva(fiecaruia dupa merit) aceasta tine cont de diferentele intre indivizi.4umai cei care au aceleasi merite sunt tratati la fel.7galitatea dreptatii disptibutive nu este aritmetica,ci geometrica in sensul ca ea instaureaza raporturi de analogie.+ristotel-A0aportul care e!ista intre obiecte se va regasi si intre persoane. aca persoanele nu sunt egale ele nu vor obtine in acelasi fel ca si cum ar fi egale. e aici vin si disputele si contestatiile cand persoanele pe acelasi picior de egalitate nu obtin un tratament egal.A In dreptatea de tip comutativ in orice cotract drept contractantii trec dincolo de identitatile lor particulare, de diferentele personale anga/andu se ca vointe simetrice,egale,niciunul nedetinand un avanta/ asupra celulalt.In acest sens,un schimb nu devine drept decat daca fiecare este supus acelorasi obligatii si drepturi. "rincipiul egalitatii apare,astfel, ca principiu regulator,dar insuficient pentru a determina continutul parcticilor sociale drepte. aca din punct de vedere moral egalitatea este de dorit,a o pune in practica este dificil,iar incercarea de a o impune.cum releva ideologia comunista si consecintele ei totalitare,poate antrena efecte contrare celor mai bune intentii. in punct de vedere al dreptatii politice, egalitatea de principiu a oameniilor in fata legii ramane una de importanta ma/ora."roblema este insa de a sti daca legalitatea poate coincide intotdeauna cu dreptatea.Idealul de /ustitie se realizeaza el in mod plenar prin legalitate#&7giile nu pot fi clasificate ca drepte decat daca legislatorul porneste de la ideea etica a dreptului. "roblema dreptatii nu poate fii tratata in mod simplist,fetele dreptatii sunt diverse si uneori chiar opuse.' actiune dreapta,/ustificata din punct de vedere rational poate da nastere si la sentimente de insatisfactie.

TEMA 2 Politica

Comunitatiile umane se organizeaza potrivit unor reguli si legi privitoare la cele mai importante aspecte ale vietii sociale, impuse de o autoritate politica, un guvernamant.'rice guvernare se caracterizeaza prin autoritate si legitimitate.' guvernare trebuie sa aiba autoritatea de a face legi si de a stabili constrangeri pentru respectarea acestora. In acelasi timp, este necesar ca legile si regulile sa fie acceptate de oameni.+utoritatea guvernarii statului se deosebeste de cea a organizatiilor nonguvernamentale (scoli, biserici, sindicate).7a se e!tinde asupra intregii vieti cotidiene de la proprietate si libertatea cetatenilor pana la obligatiile commune ale acestora in respectarea legilor.Scopul e!plicit al unei guvernari este acela de a stabili legi si de a crea cadrul necesar respectarii acestora.Cu toate acestea, filosofii, oamenii politici au considerat ca e!ista intotdeauna un scop fundamental in practica guvernarii.In antichitate "laton imagina o cetate (0epublica) condusa de o elita, inteleptii.+cestia, avand cunoasterea ideii de dreptate erau considerati cei mai in masura sa conduca cetatea. 8na dintre cele mai vechi teorii este aceea a reprezentarii autoritatii divine pe pamant.In acest sens, scopul guvernarii este de a indeplini vointa lui umnezeu.' varianta a acestei teorii este viziunea monarhista din 7vul Mediu, in care regale este reprezentantul pe pamant al lui umnezeu.8na dintre problemele filosofice larg dezbatute in filosofia politica incepand cu epoca moderna este aceea a raportului dintre libertatea individuala si autoritatea guvernarii.$ermenul de stat de drept este de origine germana si desemna, in sec 9I9 un stat in care puterea publica trebuia sa se supuna dreptului.

"otrivit filosofiei lui 3en/amin Constant individual trebuie aparat ata fata de autoritatea care vrea sa guverneze prin despotism cat si de masele care%si aroga dreptul de a aservi minoritatea.3. Constant - telul modernilor este acela de a asigura securitatea actiunilor private.Cetatenii intr%un stat de drpet au drepturi individuale independente de orice autoritate politica, iar orice autoritate care violeaza aceste drepturi este ilegitima. emocratia, ca forma de guvernare in care legile si strategiile sunt elaborate si aplicate de cei guvernati sau reprezentantii lor alesi, este mai dezvoltata.