Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 2 Etapele farmacocineticii unui medicament Disponibilitatea medicamentului Substantele medicamentoase sunt prezentate sub form de forme farmaceutice.

Pentru un anumit efect terapeutic, dup fiecare form farmaceutic administrat este important cantitatea de substant activ cedat organismului. Disponibilitatea unui medicament se realizeaz n 3 faze succesive : I. Faza farmaceutic cuprinde subetapele : - dezintegrarea formei farmaceutice - eliberarea substantei active - dizolvarea, subetap prin care medicamentul devine disponibil pentru absorbtie. Cantitatea de substant activ eliberat din formele farmaceutice este definit prin disponibilitatea farmaceutic ce se evalueaz prin relatia timp concentratie la locul de absorbtie. II. Faza farmacocinetic au loc procesele de absorbtie, distributie, biotransformare si eliminare (epurare) a medicamentului. Medicamentul devine apt pentru actiune si determin disponibilitatea biologic sau biodisponibilitatea care se evalueaz relatia timp concentratie n plasm si tesutul tint. III. Faza farmacodinamic const n interactiunea medicamentului cu materia vie ce duce la aparitia efectului farmacologic. Biodisponibilitatea medicamentelor reprezint cantitatea de substant absorbit din doza de produs medicamentos administrat ntr-o anumit form farmaceutic, ce devine disponibil la locul de actiune, precum si viteza cu care substanta medicamentoas apare n circulatia sanguin. Acest termen de biodisponibilitate se utilizeaz pentru a indica ce proportie din cantitatea de substant medicamentoas e absorbit de organism pentru a atinge concentratii terapeutic active. Procentul de substant activ pus la dispozitia organismului, se poate stabili fie prin dozarea n snge a substantei, fie prin determinarea efectului terapeutic (se determin cantitatea de substant activ ce ajunge la locul de actiune n contact intim cu farmacoreceptorii). Aceasta reprezint biodisponibilitatea n biofaz. Biodisponibilitatea se evalueaz ca biodisponibilitate absolut prin compararea concentraiei sanguine n functie de timp. Cnd biodisponibilitatea absolut < 25 % nseamn c aceast cale trebuie eliminat. Biodisponibilitatea unui medicament mai poate fi evaluat fat de un preparat de referint. Se determin astfel biodisponibilitatea relativ. Biodisponibilitatea relativ Pot exista deosebiri de biodisponibilitate ale principiului activ, conditionat n diferite forme farmaceutice. Calitatea medicamentului impune nu att o biodisponibilitate mare, ct mai ales o biodisponibilitate optim. Factorii care influenteaz biodisponibilitatea 1. Factori ce depind de propriettile fizico-chimice ale substantei active structur chimic: - mrimea particulelor - starea cristalin/amorf 2. Factori ce depind de propriettile fizico-chimice ale adjuvantilor ( de ex., n cazul aspirinei cnd se foloseste ca adjuvant stearatul de magneziu, viteza de eliberarea a s.a.- acidul acetilsalicilic este mai rapid comparativ cu situatia cnd s-a utilizat laurilsulfatul de sodiu ca adjuvant). 3. Factori ce depind de procesul de fabricatie (de ex., la formele farmaceutice de uz oral, disponibilitatea s.a. pentru absorbtie descreste n ordinea: solutii > emulsii > pulberi > capsule > comprimate > drajeuri). n practic, formularea medicamentelor privind viteza de cedare a s. a. respect 2 principii: - eliberare imediat si total, - cedare prelungit sau sustinut n cazul preparatelor retard. Se ncearc elaborarea sistemelor medicamentoase de cedare cu vitez controlat numite sisteme terapeutice transdermice (SST) (de ex., Scopoderm- fixat retroauricular, conine scopolamin si se utilizeaz n ru de miscare).

PROCESELE DE BAZ ALE CINETICII MEDICAMENTELOR Circulatia medicamentelor n organism implic: - traversarea membranelor biologice - legarea de proteinele plamatice - biotransformarea prin metabolizare A. Traversarea membranelor biologice Diferitele compartimente prin care circul medicamentele sunt separate prin membrane. De aceea, traversarea membranelor este un fenomen cheie pentru ntreg ciclu farmacocinetic. Mecanismele prin care medicamentele traverseaz membranele biologice sunt n relaie direct cu propriettile lor fizico chimice, dar si cu propriettile fizico chimice ale membranei. Propriettile fizico-chimice ale medicamentului, esentiale pentru transport, sunt: - dimensiunile si confomatia moleculei - solubilitatea la locul de absorbtie - coeficientul de partitie - gradul de ionizare (de disociere electrolitic) Membranele biologice sunt formate dintr-un strat bimolecular de fosfolipide, care au moleculele asezate perpendicular pe planul membranei, orientate cu captul polar ctre cele dou suprafete si cu lanturile hidrocarbonice spre interior. Predominanta compozitiei lipidice (mozaic lipidoproteic) este hotrtoare pentru propriettile fizico-chimice ale membranelor vii si explic permeabilitatea lor pentru moleculele lipofile si impermeabilitatea relativ pentru moleculele hidrofile (polare). De retinut c, desi asemntoare ca organizare general, membranele biologice se pot deosebi prin grosime, densitate, compozitie ceea ce explic unele particularitti de absorbtie, difuzie tisular si eliminare. Traversarea membranelor biologice se face prin mai multe mecanisme, respectiv: - difuzie simpl - filtrare - pinocitoz - transport specializat Difuzia simpl se petrece n sensul gradientului de concentratie datorit liposolubilittii n dublul strat membranar. Ptrund numai moleculele nelegate de proteinele plasmatice. Majoritatea medicamentelor sunt electroliti organici slabi, ele vor traversa membranele biologice n cea mai mare parte prin difuziune simpl. Numai formele neionizate realizeaz concentratii egale pe cele dou fete, ajungdu-se la echilibru. Filtrarea are loc datorit faptului c multe din membrane sunt relativ permeabile pentru ap, ceea ce nseamn c trebuie s fie un flux de ap determinat de diferentele de presiune hidrostatic (osmotic) de o parte si de alta a membranei. Pinocitoza const n invaginarea unei portiuni de membran care nglobeaz picturi ce contin medicamentul dizolvat. Mecanismul este implicat n special n absorbtia medicamentelor cu molecul mare sau legate n complexe proteice. Transportul specializat. In acest proces de trecere a medicamentelor membrana are un rol activ, rezult un transport activ-selectiv. Se formeaz un complex difuzibil ntre medicament si un sistem transportor, o molecul proprie organismului carrier preia molecula de medicament de o parte a membranei si o cedeaz de cealalt parte, evolund n cadrul unui proces ciclic. Exist dou tipuri de transport specializat: 1. transport activ 2. difuziune facilitat 1. Transportul activ are loc cnd sistemul transportor functioneaz mpotriva gradientului de concentratie, necesitnd n acest caz energie care alimenteaz procesele de formare a complexelor medicament/carrier. Acest tip de transport activ se caracterizeaz printr-o inhibare competitiv de ctre compusi cu structur asemntoare medicamentului transportat ; prin saturabilitate, capacitatea de transport este limitat de disponibilul de molecule transportoare. 2. Difuziune facilitat este un transport membranar mediat prin sistem transportor, dar care nu necesit energie, deoarece deplasarea medicamentului respectiv are loc n sensul gradientului de

concentratie. Aceast difuziune facilitat este implicat n transportul compusilor endogeni.