Sunteți pe pagina 1din 3

Psalmi, de Tudor Arghezi Prima semnificatie a psalmului este aceea de imn biblic la vechii evrei si, ulterior la crestini,

cantec de lauda inchinat lui Dumnezeu. Spirit patetic si nelinistit, Tudor Arghezi gaseste in Psalmi un tip de poezie liturgica si filosofica, o formula adecvata personalitatii sale contradictorii, sciind saisprezece asemenea poeme fara titulaturi distincte, carora li s-au adaugat Psalmii de tinerete, Psalmistul, Psalmul de taiona, Psalmul mut. Psalmii ocupa un loc important in creatia argheziana, concetrand momentele de varf ale unei probleme e istentiale insolubile si obsedante. ! perienta de la "ernica se vadeste mai ales la nivelul vocabularului impregnat cu termeni religiosi, dar nu perspectiva strict teologica e specifica psalmistului. Dumnezeirea ingaduie, la Arghezi, acceptiuni multiple# religioasa, gnoseologica $ divinitatea conformandu-se cu adevarul absolut, ca tinta suprema a fiintei umane $ etica voia de bine, frumos si adevar. Psalmul, desi incarcat de prezenta divinului, depaseste latura misticului, devenind o dezbatere continua despre conditia umana, o lupta a omului cu el insusi, cu sentimentul de solitudine. T!%A generala a celor saisprezece psalmi o constituie raportul spiritual dintre om si Divinitatea, definirea omului si a Divinitatii, precum si a relatii dintre acestia, perceputa si e primata filosofic de poet. Psalmii arghezieni sunt conceputi sub forma unor dialoguri imaginare cu Dumnezeu, intr-un limba& patetic sau acuzator, cu speranta sau cu deznade&de, fapt interpretat de critica literara ca trufie a artistului de a scormoni cu mintea misterul universal care-l fascineaza, de a se convinge prin dovezi concrete de e istenta abstracta a fortei supreme. Tudor Arghezi ilustreaza in Psalmi un raport direct al omului cu divinitatea, percepandu-l pe Dumnezeu in cele mai surprinzatoare ipostaze, in functie de starea poetica interioara. Psalm Te dramuiesc in zgomot si-n tacere Si te pandesc in timp, ca pe vanat, Sa vad# esti soimul meu cel cautat' Sa te ucid' Sau sa-ngenunchi a cere. Pentru credinta sau pentru tagada, Te caut darz si fara de folos. !sti visul meu, din toate, cel frumos Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada. "a-n oglindirea unui drum de apa, Pari cand a fi, pari cand nu mai esti( Te-ntrezarii in stele, printre pesti,

"a taurul salbatec cand se-adapa. Singuri, acum, in marea ta poveste, )aman cu tine sa ma mai masor, *ara sa vreau sa ies biruitor, +reau sa te pipai si sa urlu# !ste, Psalmul este o specie lirica, prin care poetul inalta un imn religios divinitatii, e primandu-si sentimentele de smerenie si lauda pentru maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. "uvantul psalm vine din grecescul psalmos, care inseamna compunere poetica biblica, avand caracter de rugaciune, oda, elegie sacra. Sursele de inspiratie au fost cei -.- de psalmi cuprinsi in Psaltirea lui David, poet religios reprezentativ, creatorul acestei specii, precum si cei /-. ani petrecuti de Atghezi ca monah si apoi secretar al episcopului de %untenia, prile& cu care intra in contact direct cu creatiile lui David, dar si mediteaza asupra relatiei spiriruale dintre om si Dumnezeu. Dumnezeu este vazut ca un spirit &ustitiar, necrutator, care se manie pentru nelegiuirile oamenilor, dar si darnic si milotiv. Dumnezeu nu poate fi cunoscut de catre om, acesta fiind facut anume limitat in simtire si inteligenta ca nu poate a&unge la !l. De la credinta la tagada, de la resemnare la cutezanta, Arghezi strabate o cale lunga a indoielii, a cautarii lui Dumnezeu. Acest psalm a fost publicat in primul volum de poezii al lui Tudor Arghezi, intitulat sugestiv "uvinte potrivite, din -012. ST)3"T3)A S4 S!%54*4"AT44 Psalmul este structurat in patru catrene si este reprezentativ pentru atitudinea filosofica alui Arghezi, intre credinta si tagada. T!%A psalmului o constituie aceasta pendulare a poetului intre a crede neconditionat in Dumnezeu si a tagadui e istenta Divinitatii, izvorata din nevoia de certitudine a eului liric, care cauta dovezi palpabile, contactul direct cu !l. Strofa 4 e prima indoiala eului liric privind e istenta lui Dumnezeu, pe care il cauta si il pandeste demult# Te dramuiesc in zgomot si-n tacere6Si te pandesc in timp, ca pe vanat. "omparatia din ultimul vers citat ilustreaza dorinta arzatoare a poetului de a avea o dovada concreta, reala a e istentei lui Dumnezeu. 5evoia de certitudine alui Arghezi este reliefata in continuare prin intrebari filosofice, ceeea ce inseamna ca poetul ameditat indelung la atotputernmicia divinitatii, maretie sugerata de metafora soimul# Sa vad# esti soimul meu cel cautat'. 4ncertitudinea poetului e primata prin cutezanta, prin interogati retorica - Sa te ucid' Sau sa-ngenunchi a cere.- ilustreaza faptul ca in sufletul sau ar putea muri credinta sau dimpotriva, ar putea deveni smerit, cerand indurare in genunchi. Strofa a 44-a incepe cu crezul filosofic al lui Arghezi- Pentru credinta sau pentru tagada- sugerand pendularea poetului intre a crede neconditionat in Dumnezeu si a