Sunteți pe pagina 1din 66
Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @
Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @

ȘTIINȚA MATERIALELOR 2

Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @ un
Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @ un
Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @ un
Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @ un

prof.dr.ing. Mircea Horia Țierean mtierean@unitbv.ro

Ș TIIN Ț A MATERIALELOR 2 prof.dr.ing. Mircea Horia Ț ierean mt i erean @ un

Transformări alotropice în metale

Transform ă ri alotropice în metale Me tal e ş i sisteme de c ri s
Transform ă ri alotropice în metale Me tal e ş i sisteme de c ri s
Transform ă ri alotropice în metale Me tal e ş i sisteme de c ri s

Metale şi sisteme de cristalizare:

Transform ă ri alotropice în metale Me tal e ş i sisteme de c ri s
Transform ă ri alotropice în metale Me tal e ş i sisteme de c ri s
Transform ă ri alotropice în metale Me tal e ş i sisteme de c ri s

Transformări alotropice în metale

Transform ă ri alotropice în metale Polimorfismul: Dac ă acela ş i metal p rezint ă

Polimorfismul:

Transform ă ri alotropice în metale Polimorfismul: Dac ă acela ş i metal p rezint ă
Transform ă ri alotropice în metale Polimorfismul: Dac ă acela ş i metal p rezint ă
Transform ă ri alotropice în metale Polimorfismul: Dac ă acela ş i metal p rezint ă
Transform ă ri alotropice în metale Polimorfismul: Dac ă acela ş i metal p rezint ă

Dacă acelaşi metal prezintă în intervale de temperatură

diferite reţele cristaline diferite, atunci această însuşire se numeşte polimorfism. Stările prin care trece respectivul metal şi în care prezintă

reţele cristaline diferite dar stabile în diferite intervale de temperatură, se numesc stări alotropice. Notaţia stărilor alotropice se face cu litere ale alfabetului grecesc α, β, γ, δ, etc., ele fiind indici la simbolul chimic al materialului respectiv. Exemplu: Fe α , Fe β , Co β , etc.

Dacă există mai multe stări alotropice notaţia lor se face în ordine alfabetică, pornind de la temperaturi joase spre temperaturi ridicate.

Transformări alotropice în metale Polimorfismul fierului:

ă ri alotropice în metale Po li mor fi smu l fi eru lui: T [
ă ri alotropice în metale Po li mor fi smu l fi eru lui: T [

T [°C]

în metale Po li mor fi smu l fi eru lui: T [ ° C] 1538
în metale Po li mor fi smu l fi eru lui: T [ ° C] 1538
în metale Po li mor fi smu l fi eru lui: T [ ° C] 1538

1538

1394

912

770

-273

Fe δ (CVC)

Fe γ (CFC)

Fe β (CVC)

Fe α (CVC) feromagnetic

T [ ° C] 1538 1394 912 770 -273 Fe δ ・ (CVC) Fe γ ・
Transformări alotropice în metale Metal Formă Interval de temperatură în care este stabilă [ o
Transformări alotropice în metale
Metal
Formă
Interval de temperatură în
care este stabilă [ o C]
Tip reţea cristalină
alotropică
Fe
α,δ
<
912
şi
1394 - 1538
CVC
γ
912
- 1394
CFC
Co
α
<
450
H
β
450
- 1490
CFC
Sn
α
<
18
Tip diamant
β
18 - 232
Tetragonal cu volum centrat
α
<
742
Cubică
Mn
β
742
- 1192
Cubică
γ
1192 - 1250
Tetragonală cu feţe centrate
Ti
α
<
885
H
β
885
- 1720
CVC

Defecte în cristale

Defecte în cristale Mult timp s-a considerat c ă structura cristalelor este perfect ă , atomii
Defecte în cristale Mult timp s-a considerat c ă structura cristalelor este perfect ă , atomii
Defecte în cristale Mult timp s-a considerat c ă structura cristalelor este perfect ă , atomii
Defecte în cristale Mult timp s-a considerat c ă structura cristalelor este perfect ă , atomii
Defecte în cristale Mult timp s-a considerat c ă structura cristalelor este perfect ă , atomii

Mult timp s-a considerat că structura cristalelor este perfectă, atomii fiind distribuiţi riguros în nodurile reţelei, care la rândul ei este considerată o reţea ideală. Proprietăţile mecanice ale metalelor depind de forţele de legătură dintre atomi.

Calculându-se d.p.d.v. teoretic rezistenţa la rupere pe care ar trebui să

o prezinte metalele, rezultatele au fost de

ori mai mari decât rezistenţele reale ale monocristalelor. Pe cale experimentală, s-au obţinut rezultate care se aproprie de valorile rezistenţei teoretice numai pe filamente foarte subţiri, de materiale metalice şi nemetalice. Un filament de câţiva microni diametru din monocristal de Fe α are σ R =140 MPa, la un modul de elasticitate E = 310 3 MPa, având raportul σ R /E=0,046.

σ

R

E

=

(0,008

0,2)

10

100

DE CE ?

Defecte în cristale Realitatea a dovedit c ă structura cristalin ă nu este ideal ă

Defecte în cristale

Defecte în cristale Realitatea a dovedit c ă structura cristalin ă nu este ideal ă ,
Defecte în cristale Realitatea a dovedit c ă structura cristalin ă nu este ideal ă ,
Defecte în cristale Realitatea a dovedit c ă structura cristalin ă nu este ideal ă ,
Defecte în cristale Realitatea a dovedit c ă structura cristalin ă nu este ideal ă ,

Realitatea a dovedit că structura cristalină nu este ideală, cristalele conţinând numeroase abateri de la distribuţia ordonată a atomilor.

La acelaşi material se obţin valori diferite ale uneia şi

aceleiaşi proprietăţi numărul de defecte din diferite epruvete este diferit. Starea suprafeţei, loc în care se concentrează o serie de imperfecţiuni, are o influenţă foarte mare asupra proprietăţilor.

Aceste abateri se referă la:

-

deplasări de atomi din poziţiile normale;

-

modificări ale distanţelor medii dintre atomi;

-

modificări în distribuţia sarcinilor electrice, etc.

Aceste abateri se numesc imperfecţiuni sau defecte de structură, iar cristalele care le conţin se numesc cristale reale.

Defecte în cristale

Defecte în cristale - Scara re ţ elei spa ţ iale , numite defecte de re
Defecte în cristale - Scara re ţ elei spa ţ iale , numite defecte de re
Defecte în cristale - Scara re ţ elei spa ţ iale , numite defecte de re

- Scara reţelei spaţiale , numite defecte de reţea. Acestea la rândul lor sunt:

Defectele sunt la:

re ţ ea. Acestea la rândul lor sunt: Defectele sunt la: - dinamice : provoac ă
re ţ ea. Acestea la rândul lor sunt: Defectele sunt la: - dinamice : provoac ă

- dinamice: provoacă deplasări de atomi variabile în timp. Un astfel de defect este agitaţia termică a ionilor din corpurile solide. Atomii unei reţele nu sunt ficşi, ci execută o necontenită mişcare de vibraţie în jurul nodurilor reţelei cristaline. Această mişcare este determinată de temperatură, motiv pentru care se numeşte agitaţie termică. Amplitudinea agitaţiei termice este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai mare. Vibraţiile termice ale reţelei se propagă în corpuri sub formă de unde elastice, cu frecvenţă în domeniul acustic, denumite unde termice. Acest tip de defecte nu produc distrugeri în structura cristalelor. - statice: produc deplasări de atomi care, dacă temperatura nu este prea ridicată ca atomii să difuzeze, se menţin timp îndelungat. Acest tip de defecte produc distrugeri în vecinătatea lor (se modifică distanţele dintre atomi).

- Scară subatomică, numite defecte electronice.

Defecte în cristale Defectele statice se îm art în: p - punctiforme; - liniare; -

Defecte în cristale Defectele statice se îm art în:

p

Defecte în cristale Defectele statice se îm art în: p - punctiforme; - liniare; - de
Defecte în cristale Defectele statice se îm art în: p - punctiforme; - liniare; - de
Defecte în cristale Defectele statice se îm art în: p - punctiforme; - liniare; - de

- punctiforme;

- liniare;

- de suprafaţă;

- de volum.

1. Defectele punctiforme au mărimea de

ordinul distanţei interatomice:

- vacanţe,

- atomi interstiţiali,

- atomi de substituție,

- defecte conjugate: - Schottky; - Frenkel. În cristale există întotdeauna un număr bine definit de vacanţe şi interstiţiali. Acest număr poate fi mărit prin: încălzire şi răcire bruscă, deformare plastică, bombardare cu particule de mare energie (1 MeV).

Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un

Defecte în cristale

Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un atom
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un atom
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un atom
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un atom
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un atom
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - vacan ţ e Se produce când un atom

Imperfecţiuni punctuale - vacanţe

Se produce când un atom lipseşte din nodul unei reţele. Este introdusă în cristal în cursul răcirii de la temperaturi ridicate, prin deformare plastică la rece sau ca o consecinţă a iradierii. Favorizează difuzia pe distanțe mari (ex. îmbinarea Ni-Cu).

Ni

Ni

ca o consecin ţă a i ra di er ii. Favorizeaz ă difuzia pe distan ț
ca o consecin ţă a i ra di er ii. Favorizeaz ă difuzia pe distan ț

Cu

Cu

Defecte în cristale

Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale – vacan ţ e Num ă rul de vacan
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale – vacan ţ e Num ă rul de vacan

Imperfecţiuni punctuale vacanţe

în cristale Imperfec ţ iuni punctuale – vacan ţ e Num ă rul de vacan ț
în cristale Imperfec ţ iuni punctuale – vacan ţ e Num ă rul de vacan ț
în cristale Imperfec ţ iuni punctuale – vacan ţ e Num ă rul de vacan ț

Numărul de vacanțe format datorită agitației termice (legea lui Arrhénius)

N V = N A × exp(-Q V /kT)

unde:

N A este numărul total de atomi ai solidului; Q V este energia necesară pentru a forma vacanța [eV]; k este constanta lui Boltzmann, k = 8.62 × 10 -5 eV/atom-K; T este temperature în Kelvin. Pentru Cu = 1,3 eV. La temperatura de topire N V /N A 10 -4 . La temperatura ambiantă N V /N A 10 -15 .

Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de

Defecte în cristale

Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de acela
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de acela
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de acela
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de acela

Imperfecţiuni punctuale - atomi

Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de acela
Defecte în cristale Imperfec ţ iuni punctuale - atomi intersti ţ iali Sunt atomi de acela

interstiţiali Sunt atomi de acelaşi fel cu cei din nodurile reţelei sau străini, care ocupă poziţii în rețeaua cristalină.

Atomii autointerstițiali apar prin deplasarea unui atom într-o poziţie a rețelei într-alta, care nu este în mod obişnuit ocupată de atomi. Reţeaua este deformată şi tensionată.

elei într-alta, care nu este în mod obi ş nuit ocupat ă de atomi. Re ţ
elei într-alta, care nu este în mod obi ş nuit ocupat ă de atomi. Re ţ

Defecte în cristale

Defecte în cristale Impurit ăț i: Solidele reale sunt impure . Un materiale de mare puritate,
Defecte în cristale Impurit ăț i: Solidele reale sunt impure . Un materiale de mare puritate,
Defecte în cristale Impurit ăț i: Solidele reale sunt impure . Un materiale de mare puritate,
Defecte în cristale Impurit ăț i: Solidele reale sunt impure . Un materiale de mare puritate,
Defecte în cristale Impurit ăț i: Solidele reale sunt impure . Un materiale de mare puritate,

Impurități:

Solidele reale sunt impure. Un materiale de mare puritate, adică 99,9999% (numit și 6N – șase nouă) conține 6 × 10 16 impurități pe cm 3 . De cele mai multe ori, impuritățile sunt introduse în material pentru a-i îmbunătăți proprietățile. De exemplu, atomii de carbon sunt intenţionat adăugaţi în fier pentru a obţine oţelurile sau borul este introdus în siliciu pentr a-i schimba proprietățile electrice. Chiar și în stare solidă un element poate dixolva cantități mici din alt element sau compus. Elemetul majoritar (gazdă) se numește solvent sau matrice, elementul minoritar (dizolvat) se numește solvat. Abilitatea de-a dizolva se numește solubilitate. In funcție de mărimea atomilor solvatului, soluțiile solide pot fi:

de inserție (cu atomi interstiţiali); de substituție (cu atomi de substituție).

Defecte în cristale

Defecte în cristale Impurit ăț i: Solu ț iile solide sunt: omogene ; au structur ă
Defecte în cristale Impurit ăț i: Solu ț iile solide sunt: omogene ; au structur ă

Impurități:

Soluțiile solide sunt:

în cristale Impurit ăț i: Solu ț iile solide sunt: omogene ; au structur ă cristalin
în cristale Impurit ăț i: Solu ț iile solide sunt: omogene ; au structur ă cristalin
în cristale Impurit ăț i: Solu ț iile solide sunt: omogene ; au structur ă cristalin

omogene; au structură cristalină;

impuritățile (de substituție sau interstițiale) sunt distribuite aleatoriu. Factori care favorizează solubilitatea (regulile Hume Rothery):

mărime atomică apropiată (

A

15 % );

B

structură cristalină similară; electronegativitate similară; valență similară. Soluțiile solide se exprimă în procente de greutate pentru a le produce sau în procente atomice pentru înțelegerea materialului la nivel atomic.

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Sunt atomi str ă

Defecte în cristale

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Sunt atomi str ă ini
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Sunt atomi str ă ini

Soluții solide de inserție:

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Sunt atomi str ă ini
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Sunt atomi str ă ini
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Sunt atomi str ă ini

Sunt atomi străini interstițiali care se

plasează în interiorul structurii cristalului, între noduri. Atomii de mărime mică ai solvatului se plasează în spațiile interstițiale ale rețelei cristaline a solventului.

R << R solvat solvent
R
<< R
solvat
solvent
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Intr-o re ț ea
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Intr-o re ț ea

Defecte în cristale

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Intr-o re ț ea cristalin
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Intr-o re ț ea cristalin

Soluții solide de inserție:

Intr-o rețea cristalină se numesc poziții interstițiale de primire spațiile libere dintre atomii rețelei solventului. Aceste poziții formează poliedre spațiale, care corespund pozițiilor centrelor atomilor care pot fi ocupate de solvat. In rețelele cubice CFC și CVC pozițiile interstițiale de primire pot fi octaedru (a,c) sau tetraedru (b,d). Pozițiile interstițiale de primire (tetraedru, octaedru) nu sunt echivalente de la o celulă elementară la alta (CVC, CFC, HC).

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Singurii atomi suficient de

Defecte în cristale

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Singurii atomi suficient de mici

Soluții solide de inserție:

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Singurii atomi suficient de mici
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Singurii atomi suficient de mici
Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Singurii atomi suficient de mici

Singurii atomi suficient de mici pentru a produce soluții

solide de inserție sunt cei de H, N, C, B. Ceilați atomi mici, cum sunt cei de O, tind să formeze compuși chimici decât să se dizolve în metale.

Element

H

O

N

C

B

Raza atomică [nm]

0,037

0,060

0,071

0,077

0,091

Solubilitatea variază cu tipul de rețea și cu temperatura.

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Exemplu carbon în Fe:

Defecte în cristale

Defecte în cristale Solu ț ii solide de inser ț ie: Exemplu carbon în Fe: La

Soluții solide de inserție:

Exemplu carbon în Fe:

La T=50°C

Fe α , ferită

ie: Exemplu carbon în Fe: La T=50°C Fe α , ferit ă C cu dispunere octaedric

C cu dispunere octaedrică solubilitatea C în Fe = 0,02%

La T=1150°C

Fe , austenită

γ

C cu dispunere octaedrică solubilitatea C în Fe = 2%

La T=1150°C Fe , austenit ă γ C cu dispunere octaedric ă solubilit atea C în

rețea CVC

rețea CFC

La T=1150°C Fe , austenit ă γ C cu dispunere octaedric ă solubilit atea C în
Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit

Defecte în cristale

Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit u
Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit u
Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit u
Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit u
Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit u
Defecte în cristale Solu ț ii so lid e d e su b s tit u

Soluții solide de substituție:

Sunt atomi străini care substituie

atomii din structura cristalului, în nodurile rețelei. Fiind elemente diferite de atomii matricei, datorită diferenței de rază atomică, rezultă o distorsiune puternică a rețelei cristaline.

Defecte în cristale Solu ț ii so li de de subs tit u ț ie
Defecte în cristale Solu ț ii so li de de subs tit u ț ie

Defecte în cristale

Defecte în cristale Solu ț ii so li de de subs tit u ț ie :
Defecte în cristale Solu ț ii so li de de subs tit u ț ie :

Soluții solide de substituție:

Influențează proprietățile mecanice ale materialelor, cazul Cu în Al (durificare structurală) Atomii A sau B pot fi repartizați aleatoriu în nodurile rețelei sau pot fi grupați local. In solidele cu legaturi covalente pot fi modificate proprietățile electrice, cazul As sau Ga în Si (crearea semiconductorilor).

Siliciu Substituție cu un atom de As:

4 e- de valență 5 e- de valență

4 pentru legături 1 pentru proprietățile electrice: dopare N

4 pentru leg ă turi 1 pentru propriet ăț ile electrice: dopare N

Substituție cu un atom de Ga:

3 e- de valență

deficit de 1 e- crearea unui gol pozitiv: dopare P

deficit de 1 e- crearea unui gol pozitiv: dopare P
dopare N Substitu ț ie cu un atom de Ga: 3 e- de valen ță deficit

Defecte în cristale

Defecte în cristale I mper fec ţ iuni î n cr istale ionice: (a) defect Schotcky
Defecte în cristale I mper fec ţ iuni î n cr istale ionice: (a) defect Schotcky
Defecte în cristale I mper fec ţ iuni î n cr istale ionice: (a) defect Schotcky
Defecte în cristale I mper fec ţ iuni î n cr istale ionice: (a) defect Schotcky
Defecte în cristale I mper fec ţ iuni î n cr istale ionice: (a) defect Schotcky

Imperfecţiuni în cristale ionice:

(a) defect Schotcky = vacanță anionică (-) echilibrată de o vacanță cationică (+), volumul cristalului va creşte (a); (b) defect Frenkel = cation (+) interstițial în vecinătatea unei vacanțe cationice (+), volumul cristalului va rămâne constant (b).

intersti ț ial în vecin ă tatea unei vacan ț e cationice (+), volumul cristalului va

a

intersti ț ial în vecin ă tatea unei vacan ț e cationice (+), volumul cristalului va

b

Defecte în cristale

Defecte în cristale 2 . Defecte liniare : dou ă dintre dimensiuni sunt aproximativ egale cu
Defecte în cristale 2 . Defecte liniare : dou ă dintre dimensiuni sunt aproximativ egale cu
Defecte în cristale 2 . Defecte liniare : dou ă dintre dimensiuni sunt aproximativ egale cu
Defecte în cristale 2 . Defecte liniare : dou ă dintre dimensiuni sunt aproximativ egale cu
Defecte în cristale 2 . Defecte liniare : dou ă dintre dimensiuni sunt aproximativ egale cu

2. Defecte liniare: două dintre dimensiuni sunt aproximativ egale cu o distanţă interatomică, a treia dimensiune fiind mult mai mare. Cele mai importante defecte liniare sunt dislocaţiile, care pot fi:

- marginale;

- elicoidale sau în şurub;

- mixte.

Dislocaţiile sunt acele defecte ale reţelei prin intermediul cărora se

realizează alunecarea în cristale reale. Dislocaţiile pot fi definite ca fiind zone de perturbare ale reţelei care separă regiuni de cristal în care s-a produs alunecarea, de regiuni în care alunecarea nu s-a produs. Dislocaţiile joacă un rol important în transformările de fază,

creşterea cristalelor, conductivitatea electrică, deformare

i rupere.

Dislocaţiile se formează în procesul de solidificare a cristalelor, iar densitatea lor poate fi mărită prin procedee mecanice şi termice.

Defecte în cristale Disloca ț ii în o ț el inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)

Defecte în cristale

Defecte în cristale Disloca ț ii în o ț el inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)
Defecte în cristale Disloca ț ii în o ț el inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)
Defecte în cristale Disloca ț ii în o ț el inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)
Defecte în cristale Disloca ț ii în o ț el inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)

Dislocații în oțel inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)

Defecte în cristale Disloca ț ii în o ț el inoxodabil deformat plastic 10% (x40000)
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Disl oca ţ i a marg inal ă

Defecte în cristale Dislocaţii marginale:

Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Disl oca ţ i a marg inal ă este
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Disl oca ţ i a marg inal ă este
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Disl oca ţ i a marg inal ă este

Dislocaţia marginală este aceea la care alunecarea este perpendiculară pe linia dislocaţiei. O dislocaţie marginală constă dintr-un semiplan atomic suplimentar OMO’M’, introdus într-un cristal. Acest semiplan este mărginit spre interiorul cristalului de linia OO’, perpendiculară pe suprafaţa frontală.

semiplan este m ă rginit spre interiorul cristalului de linia OO’ , perpendicular ă pe suprafa

Defecte în cristale

Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Dac ă semipl anu l atomi c sup li
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Dac ă semipl anu l atomi c sup li

Dislocaţii marginale:

Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Dac ă semipl anu l atomi c sup li
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Dac ă semipl anu l atomi c sup li
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Dac ă semipl anu l atomi c sup li

Dacă semiplanul atomic suplimentar este plasat în partea superioară a cristalului, dislocaţia marginală este considerată pozitivă, şi este notată cu . Dacă semiplanul este situat în partea inferioară a cristalului, dislocaţia marginală este negativă şi se notează cu T. Introducerea semiplanului atomic suplimentar OMO’M’ produce deformarea elastică locală a reţelei cristaline. În partea cristalului în care se găseşte semiplanul atomic suplimentar, atomii sunt mai înghesuiţi, iar în partea opusă distanţa interatomică este mai mare. Prin dislocaţie se înţelege întreaga zonă deformată din jurul liniei OO’, aceasta reprezentând inima sau miezul dislocaţiei. Linia OO’ se mai numeşte şi linia dislocaţiei.

Defecte în cristale Disloca ţ ie marginal ă : a – pozitiv ă ; b

Defecte în cristale

Defecte în cristale Disloca ţ ie marginal ă : a – pozitiv ă ; b –
Defecte în cristale Disloca ţ ie marginal ă : a – pozitiv ă ; b –
Defecte în cristale Disloca ţ ie marginal ă : a – pozitiv ă ; b –
Defecte în cristale Disloca ţ ie marginal ă : a – pozitiv ă ; b –

Dislocaţie marginală: a – pozitivă; b – negativă

Defecte în cristale Disloca ţ ie marginal ă : a – pozitiv ă ; b –
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Se poate considera c ă disloca ţ ia

Defecte în cristale Dislocaţii marginale:

Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Se poate considera c ă disloca ţ ia marginal
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Se poate considera c ă disloca ţ ia marginal
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Se poate considera c ă disloca ţ ia marginal
Defecte în cristale Disloca ţ ii marginale: Se poate considera c ă disloca ţ ia marginal

Se poate considera că dislocaţia marginală se formează printr-o alunecare incompletă a unei părţi din cristal, în raport cu restul cristalului. Într-un cristal paralelipipedic care conţine un plan de alunecare EFF’E’ alunecarea se poate produce dintr-o dată pe întreg planul de alunecare, rezultând o alunecare sincronă, sau treptat, propagându-se din aproape în aproape, numită alunecare asincronă. Alunecarea se produce în direcţia vectorului de alunecare, perpendicular pe linia dislocaţiei. La alunecarea incompletă, jumătatea superioară a cristalului este alcătuită dintr-o parte OLL’O’, care a alunecat pe planul de alunecare EFF’E’ cu o distanţă atomică, în raport cu jumătatea inferioară a cristalului ABB’A’ şi o porţiune de cristal OO’E’E care nu a suferit alunecarea. Aceste două părţi sunt separate pe planul de alunecare de dreapta OO’. Deci o dislocaţie marginală este linia din planul de alunecare care separă porţiunea de cristal care a alunecat, de partea care nu a alunecat.

Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale

Defecte în cristale

Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale

Tipuri de alunecări în cristale

Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale
Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale
Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale
Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale
Defecte în cristale Tipuri de alunec ă ri în cristale
Defecte în cristale Disloca ţ ia elicoidal ă : • La disloca ţ ia elicoidal
Defecte în cristale Disloca ţ ia elicoidal ă : • La disloca ţ ia elicoidal

Defecte în cristale Dislocaţia elicoidală:

Defecte în cristale Disloca ţ ia elicoidal ă : • La disloca ţ ia elicoidal ă
Defecte în cristale Disloca ţ ia elicoidal ă : • La disloca ţ ia elicoidal ă

La dislocaţia elicoidală linia dislocaţiei este paralelă cu direcţia de alunecare. Prin alunecarea în sus a mijlocului cristalului în raport cu părţile laterale, apar două linii, care despart partea alunecată de cea nealunecată a cristalului. Cele două linii sunt paralele cu direcţia de alunecare, reprezentând dislocaţii elicoidale. După orientarea acestei spirale de atomi în jurul liniei dislocaţiei, dislocaţiile elicoidale pot fi de dreapta sau de stânga.

spirale de atomi în jurul liniei disloca ţ iei, disloca ţ iile elicoidale pot fi de

Defecte în cristale

Defecte în cristale Disloca ţ ia mixt ă : Densitatea disloca ț iilor: ● monocr istalel
Defecte în cristale Disloca ţ ia mixt ă : Densitatea disloca ț iilor: ● monocr istalel
Defecte în cristale Disloca ţ ia mixt ă : Densitatea disloca ț iilor: ● monocr istalel
Defecte în cristale Disloca ţ ia mixt ă : Densitatea disloca ț iilor: ● monocr istalel
Defecte în cristale Disloca ţ ia mixt ă : Densitatea disloca ț iilor: ● monocr istalel
Defecte în cristale Disloca ţ ia mixt ă : Densitatea disloca ț iilor: ● monocr istalel

Dislocaţia mixtă:

Densitatea dislocațiilor:

monocristalele pure şi nedeformate au o

densitate de dislocaţii de

mai mică decât cea necesară producerii unei deformaţii plastice macroscopice;

1

10

mm -2 , mult

metalele deformate plastic ajung la o

densitate de dislocaţii de 10 8

10

10 mm -2 .

Defecte în cristale

Defecte în cristale Vectorul Burgers: Vectorul Burgers arat ă direc ţ ia ş i m ă
Defecte în cristale Vectorul Burgers: Vectorul Burgers arat ă direc ţ ia ş i m ă
Defecte în cristale Vectorul Burgers: Vectorul Burgers arat ă direc ţ ia ş i m ă
Defecte în cristale Vectorul Burgers: Vectorul Burgers arat ă direc ţ ia ş i m ă
Defecte în cristale Vectorul Burgers: Vectorul Burgers arat ă direc ţ ia ş i m ă

Vectorul Burgers:

Vectorul Burgers arată direcţia şi mărimea alunecării suferite de o porţiune a unui cristal, este identic cu vectorul de alunecare, numindu-se şi vector de alunecare sau de forfecare. Vectorul Burgers se defineşte prin intermediul circuitului Burgers. În reţele perfecte, circuitul Burgers se închide, dar în cazul existenţei unei dislocaţii circuitul rămâne deschis, vectorul necesar închiderii circuitului fiind vectorul b. Vectorul Burgers leagă două poziţii atomice succesive pe direcţia de alunecare. El este conţinut în planul de alunecare, fiind orientat după direcţia de alunecare. Vectorul Burgers este perpendicular pe linia de dislocaţie marginală şi paralel cu linia de dislocaţie elicoidală. În cazul reţelei C.V.C. vectorul Burgers este egal cu jumătate din diagonala spaţială a celulei elementare, legând un atom din colţul celulei de atomul din centru. Vectorul Burgers al reţelei C.F.C. este egal cu jumătate din diagonala feţei celulei elementare.

Defecte în cristale Vectorul Burgers:

Defecte în cristale

Defecte în cristale Vectorul Burgers:

Vectorul Burgers:

Defecte în cristale Vectorul Burgers:
Defecte în cristale Vectorul Burgers:
Defecte în cristale Vectorul Burgers:
Defecte în cristale Vectorul Burgers:

Defecte în cristale

Defecte în cristale Datorit ă cre ş terii puternice a densit ăţ ii disloca ţ iilor
Defecte în cristale Datorit ă cre ş terii puternice a densit ăţ ii disloca ţ iilor
Defecte în cristale Datorit ă cre ş terii puternice a densit ăţ ii disloca ţ iilor
Defecte în cristale Datorit ă cre ş terii puternice a densit ăţ ii disloca ţ iilor
Defecte în cristale Datorit ă cre ş terii puternice a densit ăţ ii disloca ţ iilor

Datorită creşterii puternice a densităţii dislocaţiilor în procesul de deformare plastică a metalelor, apar forţe de interacţiune între dislocaţii. Interacţiuni între dislocaţii marginale în plane de alunecare diferite:

disl oca ţ ii. Interac ţ iuni între disloca ţ ii marginale în plane de alunecare

Atracție

Respingere

disl oca ţ ii. Interac ţ iuni între disloca ţ ii marginale în plane de alunecare
disl oca ţ ii. Interac ţ iuni între disloca ţ ii marginale în plane de alunecare
Defecte în cristale Interac ţ iunea dintre disloca ţ ii marginale în acela ş i

Defecte în cristale

Defecte în cristale Interac ţ iunea dintre disloca ţ ii marginale în acela ş i plan
Defecte în cristale Interac ţ iunea dintre disloca ţ ii marginale în acela ş i plan
Defecte în cristale Interac ţ iunea dintre disloca ţ ii marginale în acela ş i plan
Defecte în cristale Interac ţ iunea dintre disloca ţ ii marginale în acela ş i plan

Interacţiunea dintre dislocaţii marginale în acelaşi plan de alunecare:

dacă dislocaţiile sunt de acelaşi semn, forţa de interacţiune este

pozitivă, ele respingându-se; dacă dislocaţiile au semne opuse, ele se atrag, până la x=0; în acest punct semiplanele atomice suplimentare se suprapun rezultând anularea dislocaţiilor.

acest punct semiplanele atomice suplimentare se suprapun rezultând anularea disloca ţ iilor. Resp i ngere Atrac

Respingere

Atracție

Defecte în cristale Disloca ţ iile se pot deplasa cu u ş urin ţă prin

Defecte în cristale

Defecte în cristale Disloca ţ iile se pot deplasa cu u ş urin ţă prin cristale,
Defecte în cristale Disloca ţ iile se pot deplasa cu u ş urin ţă prin cristale,
Defecte în cristale Disloca ţ iile se pot deplasa cu u ş urin ţă prin cristale,
Defecte în cristale Disloca ţ iile se pot deplasa cu u ş urin ţă prin cristale,

Dislocaţiile se pot deplasa cu uşurinţă prin cristale, provocând deformarea plastică a acestora. Mişcarea dislocaţiilor poate avea loc prin:

alunecare

căţărare (difuziune).

În cazul mişcării prin alunecare sub acţiunea cuplului de tensiuni τ rezultă următoarele:

atomii semiplanului suplimentar se deplasează într-o parte, pe o

distanţă mai mică decât un parametru al reţelei, atomii semiplanului vecin, situaţi sub linia dislocaţiei se deplasează în cealaltă parte. Se completează în acest fel un plan atomic, dislocaţia sărind din poziţia A în A’.

Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor p rin alunecare: - atomii

Defecte în cristale

Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor p rin alunecare: - atomii semiplanului

Mişcarea dislocaţiilor prin alunecare:

cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor p rin alunecare: - atomii semiplanului suplimentar se
cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor p rin alunecare: - atomii semiplanului suplimentar se
cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor p rin alunecare: - atomii semiplanului suplimentar se

- atomii semiplanului suplimentar se deplasează într-o parte, pe o distanţă mai mică decât un parametru al reţelei,

- atomii semiplanului vecin, situaţi sub linia

dislocaţiei se deplasează în cealaltă parte. Se

completează în acest fel un plan atomic, dislocaţia sărind din poziţia A în A’.

Deşi mişcarea unei dislocaţii se realizează fără

transport de masă (deplasările atomilor fiind mai mici decât un parametru de reţea), la trecerea unui

număr mare de dislocaţii, pe planul de alunecare va apărea o deformaţie plastică importantă.

va ap ă rea o deforma ţ ie plastic ă important ă . ● Mi ş

Mişcarea prin alunecare este posibilă numai

dacă linia dislocaţiei şi vectorul ei Burgers sunt

cuprinşi în planul de alunecare.

Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d

Defecte în cristale

Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d e
Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d e
Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d e
Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d e

Alunecarea produsă la traversarea cristalului de o dislocaţie:

Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d e
Defecte în cristale Al unecarea pro d us ă l a t raversarea cristalului d e
Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor prin c ăţă rare, specific

Defecte în cristale

Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor prin c ăţă rare, specific ă
Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor prin c ăţă rare, specific ă
Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor prin c ăţă rare, specific ă
Defecte în cristale ● Mi ş carea disloca ţ iilor prin c ăţă rare, specific ă

Mişcarea dislocaţiilor prin căţărare, specifică numai dislocaţiile marginale, presupune un transport de masă prin difuziune, fiind activată termic. Această mişcare se realizează în direcţie perpendiculară pe planul de alunecare, prin difuzia vacanţelor sau atomilor la dislocaţii.

în direc ţ ie perpendicular ă pe planul de alunecare , prin difuzia vacan ţ elor
Defecte în cristale Mu lti p li carea disl oca ţ iil or pr i

Defecte în cristale

Defecte în cristale Mu lti p li carea disl oca ţ iil or pr i n
Defecte în cristale Mu lti p li carea disl oca ţ iil or pr i n
Defecte în cristale Mu lti p li carea disl oca ţ iil or pr i n
Defecte în cristale Mu lti p li carea disl oca ţ iil or pr i n

Multiplicarea dislocaţiilor prin surse Frank-Read:

Defecte în cristale Mu lti p li carea disl oca ţ iil or pr i n
Defecte în cristale Surs ă Fran k -Read într-un cristal de siliciu

Defecte în cristale

Defecte în cristale Surs ă Fran k -Read într-un cristal de siliciu
Defecte în cristale Surs ă Fran k -Read într-un cristal de siliciu
Defecte în cristale Surs ă Fran k -Read într-un cristal de siliciu
Defecte în cristale Surs ă Fran k -Read într-un cristal de siliciu

Sursă Frank-Read într-un cristal de siliciu

Defecte în cristale Surs ă Fran k -Read într-un cristal de siliciu

Defecte în cristale

Defecte în cristale 3. Defecte de suprafa ţă S unt def ecte d e re ţ
Defecte în cristale 3. Defecte de suprafa ţă S unt def ecte d e re ţ

3. Defecte de suprafaţă

Defecte în cristale 3. Defecte de suprafa ţă S unt def ecte d e re ţ
Defecte în cristale 3. Defecte de suprafa ţă S unt def ecte d e re ţ
Defecte în cristale 3. Defecte de suprafa ţă S unt def ecte d e re ţ

Sunt defecte de reţea care au o singură mărime egală cu o

distanţă interatomică, iar celelalte două mult mai mari. Aceste defecte sunt suprafeţe în interiorul corpului care

separă porţiuni din material care se deosebesc între ele dintr- un punct oarecare de vedere: după orientarea cristalografică, după structura cristalină, după magnetizarea spontană, etc. Din această categorie de defecte fac parte:

limitele cristalelor (limitele grăunților),

sublimitele (limite de subcristale);

maclele.

Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal

Defecte în cristale

Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal

Monocristal

Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal
Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal
Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal

Policristal

Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal
Defecte în cristale M onocr istal Po li cristal

Defecte în cristale

Defecte în cristale Li m it ele cristalel or (li m it el e gr ă
Defecte în cristale Li m it ele cristalel or (li m it el e gr ă
Defecte în cristale Li m it ele cristalel or (li m it el e gr ă

Limitele cristalelor (limitele grăunților)

Li m it ele cristalel or (li m it el e gr ă un ț il
Li m it ele cristalel or (li m it el e gr ă un ț il

Metalele au o structură policristalină, alcătuită dintr-un număr mare de cristale (grăunţi cristalini). Deoarece cristalele aflate în poziţii vecine în structură au orientări diferite ale planelor şi direcţiilor cristalografice, zonele de trecere de la un cristal la altul (limitele de cristale) prezintă abateri importante de la aranjamentul atomic propriu unei structuri cristaline ideale şi sunt considerate imperfecţiuni; Întrucât unghiurile care marchează diferenţele de orientare ale structurilor cristaline proprii grăunţilor vecini au măsuri mari (în general, peste 20º), limitele de cristale sunt denumite şi limite la unghiuri mari.

m ă suri mari ( în g eneral , p este 20º ) , limitele de
Defecte în cristale Li m it e l e cr i s t a l

Defecte în cristale

Defecte în cristale Li m it e l e cr i s t a l e
Defecte în cristale Li m it e l e cr i s t a l e
Defecte în cristale Li m it e l e cr i s t a l e
Defecte în cristale Li m it e l e cr i s t a l e

Limitele cristalelor (limitele grăunților)

Defecte în cristale Li m it e l e cr i s t a l e

Defecte în cristale

Defecte în cristale Limitele cristalelor (limitele gr ă un ț ilor) Datorit ă energiei ridicate ,
Defecte în cristale Limitele cristalelor (limitele gr ă un ț ilor) Datorit ă energiei ridicate ,
Defecte în cristale Limitele cristalelor (limitele gr ă un ț ilor) Datorit ă energiei ridicate ,

Limitele cristalelor (limitele grăunților)

cristale Limitele cristalelor (limitele gr ă un ț ilor) Datorit ă energiei ridicate , limitele gr
cristale Limitele cristalelor (limitele gr ă un ț ilor) Datorit ă energiei ridicate , limitele gr

Datorită energiei ridicate, limitele grăunților sunt regiuni în care au loc reacții chimice și schimbări de structură. Din acest motiv, limitele grăunților au un rol important in determinarea proprietăților mecanice, optice, electrice și magnetice.

ăț ilor mecanice, optice, electrice ș i magnetice . Interfa ț a dintre matricea de Al

Interfața dintre matricea de Al și doi precipitați la îmbătrânirea artificială a aliajului AlCuMgLi.

Defecte în cristale Limite l ă de gr ă un te în NiO

Defecte în cristale

Defecte în cristale Limite l ă de gr ă un te în NiO

Limitelă de grăunte în NiO

Defecte în cristale Limite l ă de gr ă un te în NiO
Defecte în cristale Limite l ă de gr ă un te în NiO
Defecte în cristale Limite l ă de gr ă un te în NiO
Defecte în cristale Limite l ă de gr ă un te în NiO

Defecte în cristale

Defecte în cristale Sublimitele În interiorul cristalelor care alc ă tuiesc structura metalelor pot exista mici
Defecte în cristale Sublimitele În interiorul cristalelor care alc ă tuiesc structura metalelor pot exista mici
Defecte în cristale Sublimitele În interiorul cristalelor care alc ă tuiesc structura metalelor pot exista mici
Defecte în cristale Sublimitele În interiorul cristalelor care alc ă tuiesc structura metalelor pot exista mici
Defecte în cristale Sublimitele În interiorul cristalelor care alc ă tuiesc structura metalelor pot exista mici

Sublimitele În interiorul cristalelor care alcătuiesc structura metalelor pot exista mici porţiuni (numite subcristale, subgrăunţi sau blocuri cristaline) cu orientarea structurii cristaline diferită de cea corespunzătoare zonelor vecine. Zonele de trecere de la un subcristal la altul (limitele de subcristale) prezintă abateri de la aranjamentul atomic propriu unei structuri cristaline ideale şi sunt considerate imperfecţiuni. Deoarece unghiurile care marchează diferenţele de orientare ale structurilor cristaline corespunzătoare subcristalelor vecine au măsuri mici (sub 1º), limitele de subcristale sunt denumite şi limite la unghiuri mici.

vecine au m ă suri mici (sub 1º), limitele de subcristale sunt denumite ş i limite
Maclele

Maclele

Defecte în cristale

Maclele Defecte în cristale Deplasarea unei p ă r ţ i din re ţ ea astfel
Maclele Defecte în cristale Deplasarea unei p ă r ţ i din re ţ ea astfel
Maclele Defecte în cristale Deplasarea unei p ă r ţ i din re ţ ea astfel
Maclele Defecte în cristale Deplasarea unei p ă r ţ i din re ţ ea astfel

Deplasarea unei părţi din reţea astfel încât aceasta să se plaseze în raport cu un plan (plan de maclare) într-o poziţie simetrică prin reflectare în oglindă. Zonele de trecere de la macle la cristalele în care se găsesc (limitele de macle) prezintă abateri de la aranjamentul atomic propriu unei structuri cristaline ideale şi sunt considerate imperfecţiuni. Maclele sunt numite si defecte de împachetare, termenul referindu-se la modul de dispunere a atomilor în rețea.

Maclele sunt numite si defecte de împachetare , termenul referindu-se la modul de dispunere a atomilor
Maclele sunt numite si defecte de împachetare , termenul referindu-se la modul de dispunere a atomilor
Defecte în cristale Macle î n monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4

Defecte în cristale

Defecte în cristale Macle î n monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4 (WO
Defecte în cristale Macle î n monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4 (WO
Defecte în cristale Macle î n monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4 (WO
Defecte în cristale Macle î n monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4 (WO

Macle în monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4 (WO 3 ) 2 m

Defecte în cristale Macle î n monophosphate tungsten bronze A x (PO 2 ) 4 (WO
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul general

Defecte în cristale

Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul general
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul general
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul general

Apariția defectelor de împachetare, cazul general

Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul general
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul general
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei HC A

Defecte în cristale

Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei HC A B
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei HC A B
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei HC A B

Apariția defectelor de împachetare, cazul rețelei HC

Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei HC A B
A B A B A B
A B A B A B
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei CFC A

Defecte în cristale

Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei CFC A B
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei CFC A B
Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei CFC A B

Apariția defectelor de împachetare, cazul rețelei CFC

Defecte în cristale Apari ț ia defectelor de împachetare, cazul re ț elei CFC A B
A B C A B C A B C
A B C A B C A B C
Defecte în cristale Dup ă solidificare sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare:

Defecte în cristale

Defecte în cristale Dup ă solidificare sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare: A
Defecte în cristale Dup ă solidificare sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare: A
Defecte în cristale Dup ă solidificare sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare: A
Defecte în cristale Dup ă solidificare sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare: A

După solidificare sau recristalizare pot apărea defecte de împachetare:

sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare: A B C A B C A
sau recristalizare pot ap ă rea defecte de împachetare: A B C A B C A

A B C A B C A C B A C B A C B

Defectul împachetare este în planul C. Planul A este planul de maclare. Porțiunea C A B C este imaginea în oglinda a porțiunii C B A C Spre deosebire de limitele grăunților, care au grosime, în cazul maclelor este vorba doar de schimbarea orientării planelor, racordarea fiind instantanee. Pot exista mai multe macle succesive într-un grăunte.

orient ă rii planelor, racordarea fiind instantanee. Pot exista mai multe macle succesive într-un gr ă
orient ă rii planelor, racordarea fiind instantanee. Pot exista mai multe macle succesive într-un gr ă
Defecte în cristale Maclele se împart dup ă opera ţ iile de prelucrare mecanic ă

Defecte în cristale

Defecte în cristale Maclele se împart dup ă opera ţ iile de prelucrare mecanic ă sau
Defecte în cristale Maclele se împart dup ă opera ţ iile de prelucrare mecanic ă sau
Defecte în cristale Maclele se împart dup ă opera ţ iile de prelucrare mecanic ă sau
Defecte în cristale Maclele se împart dup ă opera ţ iile de prelucrare mecanic ă sau

Maclele se împart după operaţiile de prelucrare mecanică sau termică în urma cărora s-au format, în macle de deformare şi macle de recristalizare. Maclele de recristalizare se formează în metalele cu reţea CFC care după o deformare plastică au suferit o recoacere de recristalizare. Maclele de deformare, numite şi macle mecanice, se formează prin deformare plastică la rece, în metalele cu limită de curgere ridicată, deci în acele cazuri când procesele de alunecare se produc greu. Din acest motiv, la temperatura camerei maclele de deformare se pot forma numai în metale cu reţea HC. În metalele cu reţea CVC maclarea este favorizată de scăderea temperaturii şi creşterea vitezei de deformare.

Defecte în cristale

Defecte în cristale 4. Defecte de volum Au dimensiuni mari în toate cele trei direc ţ
Defecte în cristale 4. Defecte de volum Au dimensiuni mari în toate cele trei direc ţ

4. Defecte de volum

Defecte în cristale 4. Defecte de volum Au dimensiuni mari în toate cele trei direc ţ
Defecte în cristale 4. Defecte de volum Au dimensiuni mari în toate cele trei direc ţ
Defecte în cristale 4. Defecte de volum Au dimensiuni mari în toate cele trei direc ţ

Au dimensiuni mari în toate cele trei direcţiile.

Pot fi de tipul:

- precipitatelor: care sunt particule mici ale unei faze

secundare a unui aliaj. Acestea pot fi:

-continue (există o legătură între planele cristalografice în toate direcţiile),

-semicontinue (există o legătură între planele cristalografice dar care nu este perfectă), -discontinue (nu există nici o legătură între plane);

- incluziunilor: de tip oxizi, silicaţi, sulfuri, etc.

Defecte în cristale

Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)
Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)
Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)
Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)

Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)

Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)
Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)
Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)
Defecte în cristale Precipitat: continuu (a), semicontinuu (b), discontinuu (c)

Defecte în cristale

Defecte în cristale Arbore cotit din font ă cu grafit nodular ă bainitic ă (Austempered Ductile
Defecte în cristale Arbore cotit din font ă cu grafit nodular ă bainitic ă (Austempered Ductile
Defecte în cristale Arbore cotit din font ă cu grafit nodular ă bainitic ă (Austempered Ductile
Defecte în cristale Arbore cotit din font ă cu grafit nodular ă bainitic ă (Austempered Ductile
Defecte în cristale Arbore cotit din font ă cu grafit nodular ă bainitic ă (Austempered Ductile

Arbore cotit din fontă cu grafit nodulară bainitică (Austempered Ductile Iron ADI) EN-GJS-800-8 (SR EN 1564:1999) cu impurități solide și gazoase.

ă (Austempered Ductile Iron ADI) EN-GJS-800-8 (SR EN 1564:1999) cu i mpur it ăț i so
ă (Austempered Ductile Iron ADI) EN-GJS-800-8 (SR EN 1564:1999) cu i mpur it ăț i so
Deformarea metalelor Î n f unc ţ ie d e particularit ăţ ile re ţ
Deformarea metalelor Î n f unc ţ ie d e particularit ăţ ile re ţ

Deformarea metalelor

Deformarea metalelor Î n f unc ţ ie d e particularit ăţ ile re ţ elei
Deformarea metalelor Î n f unc ţ ie d e particularit ăţ ile re ţ elei
Deformarea metalelor Î n f unc ţ ie d e particularit ăţ ile re ţ elei

În funcţie de particularităţile reţelei şi ale acţiunilor exterioare (solicitare, temperatură) cristalele se pot deforma prin următoarele procese:

alunecare; maclare; pierderea stabilităţii.

Deformarea metalelor Alunecare a Alunecarea se produce sub ac ţ iunea tensiunilor tangen ţ iale
Deformarea metalelor Alunecare a Alunecarea se produce sub ac ţ iunea tensiunilor tangen ţ iale

Deformarea metalelor

Deformarea metalelor Alunecare a Alunecarea se produce sub ac ţ iunea tensiunilor tangen ţ iale ,
Deformarea metalelor Alunecare a Alunecarea se produce sub ac ţ iunea tensiunilor tangen ţ iale ,
Deformarea metalelor Alunecare a Alunecarea se produce sub ac ţ iunea tensiunilor tangen ţ iale ,

Alunecarea Alunecarea se produce sub acţiunea tensiunilor tangenţiale, în plane şi direcţii preferenţiale, care corespund în general, dar nu în mod exclusiv, celor cu densitatea atomică cea mai mare = plane de alunecare. Combinaţia dintre un plan de alunecare şi o direcţie de alunecare formează un sistem de alunecare. Un material metalic, cu cât posedă mai multe sisteme de alunecare este mai ductil. După alunecare, pe suprafaţa cristalului apar nişte praguri, numite linii de alunecare. În toate cazurile, alunecarea este acompaniată de procese de rotaţie, care tind să aducă direcţia de alunecare paralelă cu axa de întindere.

Deformarea metalelor

Deformarea metalelor Alunecarea Deformarea p lastic ă a unui material de p inde de num ă
Deformarea metalelor Alunecarea Deformarea p lastic ă a unui material de p inde de num ă

Alunecarea

Deformarea metalelor Alunecarea Deformarea p lastic ă a unui material de p inde de num ă
Deformarea metalelor Alunecarea Deformarea p lastic ă a unui material de p inde de num ă
Deformarea metalelor Alunecarea Deformarea p lastic ă a unui material de p inde de num ă

Deformarea plastică a unui material depinde de numărul

sistemelor de alunecare. Nr. sistemelor de alunecare = Nr. planelor de alunecare x Nr.

direcţiilor de alunecare Pentru reţeaua HC: 1 plan cu densitate max. de atomi x

3 direcţii = 3 sisteme de alunecare Pentru reţeaua CVC: 6 plane cu densitate max. de atomi x 2

direcţii = 12 sisteme de alunecare Reţeaua CFC: 8 plane cu densitate max. de atomi x 3 direcţii

= 24 sisteme de alunecare Concluzie: plasticitatea cea mai bună o are reţeaua CFC.

Deformarea metalelor

Deformarea metalelor Plane ș i direc ț ii de alunecare, maclare ș i clivare Ti pu
Deformarea metalelor Plane ș i direc ț ii de alunecare, maclare ș i clivare Ti pu
Deformarea metalelor Plane ș i direc ț ii de alunecare, maclare ș i clivare Ti pu
Deformarea metalelor Plane ș i direc ț ii de alunecare, maclare ș i clivare Ti pu
Deformarea metalelor Plane ș i direc ț ii de alunecare, maclare ș i clivare Ti pu

Plane și direcții de alunecare, maclare și clivare

Tipul

 

Material

Plan de

Direcţia de alunecare

Plan de

Direcţia

Plan de

reţelei

 

alunecare

maclare

de maclare

clivare

C.S.

 

NaCl, LiF

(1 1 0)

[110]

-

-

(1 0 0)

   

(1 1 0)

       

C.V.C

Fe α , Cr, Mo, W, V, Ta,

(1 1 2)

[1 1 1]

(1 1 2)

[1 1 1]

(1 0 0)

Cb

,

Li

,

Na

,

K

(1 2 3)

C.F.C

Cu, Al, Ag, Au, Ni, Pb, Sn, Fe γ

(1 1 1)

[1 1 0]

(1 1 1)

[1 1 2]

-

H.C.

 

Zn, Mg,

(0 0 0 1)

[21 10]

(1 0 1 2)

[1 0 1 1]

(0 0 0

Cd

 

1)

Deformarea metalelor

Deformarea metalelor Alunecarea Monocristal cilindric su pus ac ţ iunii for ţ ei F. S-a notat
Deformarea metalelor Alunecarea Monocristal cilindric su pus ac ţ iunii for ţ ei F. S-a notat
Deformarea metalelor Alunecarea Monocristal cilindric su pus ac ţ iunii for ţ ei F. S-a notat
Deformarea metalelor Alunecarea Monocristal cilindric su pus ac ţ iunii for ţ ei F. S-a notat
Deformarea metalelor Alunecarea Monocristal cilindric su pus ac ţ iunii for ţ ei F. S-a notat

Alunecarea Monocristal cilindric supus acţiunii forţei F. S-a notat cu S aria secţiunii transversale a cilindrului, S’–planul de alunecare, α–unghiul dintre normala N la suprafaţa S’ şi axa de întindere, λunghiul dintre axa de întindere şi axa de alunecare.

ţ a S’ ş i axa de întindere, λ – unghiul dintre axa de întindere ş

Tensiuni de forfecare

Deformarea metalelor

Deformarea metalelor Alunecarea M ă rimea alunec ă rii dintr-un cristal de p inde de g
Deformarea metalelor Alunecarea M ă rimea alunec ă rii dintr-un cristal de p inde de g
Deformarea metalelor Alunecarea M ă rimea alunec ă rii dintr-un cristal de p inde de g
Deformarea metalelor Alunecarea M ă rimea alunec ă rii dintr-un cristal de p inde de g
Deformarea metalelor Alunecarea M ă rimea alunec ă rii dintr-un cristal de p inde de g

Alunecarea Mărimea alunecării dintr-un cristal depinde de geometria structurii cristalului, de orientarea planelor de alunecare în raport cu direcţia tensiunilor tangenţiale şi de mărimea acestor tensiuni. Dintre toate sistemele de alunecare ale unui cristal, alunecarea începe pe sistemul a cărui tensiune tangenţială atinge tensiunea tangenţială critică de alunecare, în planul de alunecare şi direcţia de alunecare respectivă. Componenta tensiunii de forfecare τ R de-a lungul direcţiei de

alunecare este:

τ

R

=

Fcos λ

=

F

S S

cos

λ

cos

α

,

Pr