Sunteți pe pagina 1din 2

INTRODUCERE

Exista multe legende despre descoperirea ceaiului insa nici un indiciu concret de cand le este cunoscut oamenilor faptul ca din frunzele de ceai se poate prepara o bautura deliciosa. Primele culturi de ceai salbatice au fost descoperite in China in provincia Yunnan. Ceaiul este una dintre cele mai vechi bauturi ale lumii si a durat secole pana cand arta pregatirii ceaiului s-a perfectionat pana la nivelul de astazi. Denumirea de ceai provine din limba chineza Cha sau limba japoneza Tay.Ceaiul este considerat de secole ca avand proprietatti curative, el fiind promovat ca bautura sanatoasa ,naturala, dietetica si ieftina. Ceaiul este o planta stimulativa cultivata pentru frunzele care se consuma. Din grupa stimulentelor mai fac parte cafeaua si cacao. In comert se cunoaste ceaiul negru ale carui frunze au fost supuse fermentatiei si ceaiul verde ale carui frunze nu a fost supuse fermentatiei. O legenda populara chineza spune ca imparatul Shennong a descoperit ceaiul n timp ce bea dintr-un bol cu apa fierbinte la umbra unui copac, n anul 2737 i.Hr. Cateva frunze se scuturara n bolul imparatului, facand culoarea apei sa se schimbe. Curios din fire, Shennong lua o sorbitura si placut surprins fiind de aroma si de proprietatile revigorante ale bauturii. Alta legenda, din vremea dinastiei Tang, atribuie raspandirea ceaiului lui Bodhidharma, fondatorul scolii budiste Zen. Acesta, dupa ce meditase n fata unui zid timp de noua ani, s-a intamplat sa adoarma. Dispretuindu-se pentru slabiciunea sa, isi taie pleoapele si acestea cazura pe pamant unde prinsera radacini, din ele crescnd tufe de ceai. Dovezi materiale ale intrebuintarii plantei sunt recipientele cu ceai descoperite in morminte datand de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentara apartine unui functionar chinez despre care se stie ca a murit n anul 273; despre planta de ceai se poate sa fi pomenit i Confucius in scrierile sale cu 600 de ani inainte, insa atestarea este nesigura. Cert este ca n timpul dinastiei Tang (618-907) bautul ceaiului devenise popular datorita gustului sau si a calitatilor sale medicinale. Ceainariile atrageau artistii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului). Cam in aceeasi perioada (648-749), ceaiul a fost introdus si in Japonia de catre un calugar budist, Gyoki; el a plantat arbustii n 49 de gradini ale templelor; in secolul al XIII-lea un preot Zen a creat Ceremonia ceaiului (Cha-no-yu). Pe la sfarsitul secolului al XVI-lea apar mentiuni rare despre acest obicei si la europeni, autorii acestora fiind negustorii si misionarii portughezi care traisera in partile acelea rasaritene. Dar nu portughezii au fost cei care au facut primele importuri de ceai in Europa, ci olandezii. Prima lada cu ceai care-a fost nregistrata ntr-un port european a ajuns la Amsterdam n 1606 si pe parcursul secolului a castigat in popularitate. Ceaiul a devenit o bautura la moda printre olandezii bogati si din Olanda s-a raspandit si in alte tari din vestul Europei. La curtea engleza, obiceiul de a bea ceai a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea de catre printesa lusitana Ecaterina de Braganza in urma casatoriei cu viitorul rege Carol al II-lea al Angliei. Britanicii au preluat cu entuziasm obiceiul, fiind si in prezent unii dintre cei mai mari consumatori de ceai. Se gasesc foarte rar flori de ceai, care sunt in realitate butoni florali din care se poate produce o infuzie de ceai o bautura placuta si reconfortanta.

Productia de ceai este amplasata pe o curbura ascendenta ca urmare a sporirii suprafetelor plantate si a cresterii randamentelor culturiilor, datorita imbunatatirii tratamentelor impotriva daunatorilor. Cele mai mari producatoare de ceai sunt: India, China, Sir-Lanka, Kenya, tarile din fosta Unuiune Sovietica si Indonezia. Consumul de ceai este in scadere in tarile importatoare ca: Marea Britatnie, Rusia, in schimb este in crestere in tarile producatoare( India, Africa de Nord, Pakistan ). Intre sfarsitul luni aprilie si sfarsitul lunii septembrie ,se culeg patru recolte de ceai care se diferentiaza din puncat de vedere calitativ. Din recolta I si II se obtine ceaiul de ce mai buna calitate. Acest ceai este format din frunze mici, care dau aroma puternica si eleibereaza mult extract. Din recolta III si IV, rezulta ceai de calitatea a II-a, care este construit din frunze mari,cu petioli dezvoltati si cu raportul frunze/cozi redus. Fabricarea ceaiului cuprinde urmatoarele opratiuni: ofilirea ceaiului recoltat, rasucirea, fermentarea, uscarea si ambalarea. In Europa ceaiul verde a ajuns prima oara in anul 1610, la bordul unei corabii a companiei olandeze a indiilor de rasarit. In secolul al XIX-lea ceaiul verde a fost inlocuit treptat cu cel negru. Acesta era produs in coloniile engleze,din India, de unde britanici l-au introdus cu scucces in Europa.Astfel Londra devine rapid metropola europeana a ceaiului. Deorece noul ceai negru se deosebea evident la gust fata de cel verde, mai amar, era mai stimulator si putea fi dres cu lapte, smantana si zahar pentru a putea fi servit cu prajituri,englezi au reusita sa convinga lumea apuseana de calitatea acestei noi delicatese. Astfel ceaiul verde a cazut tot mai mult in uitare. Abia in zilele noastre ceaiul verde are parte de o renastere, o data cu constientizarea efectelor sale pozitive asupra sanatati, aspectului exterior si starii generale, adevarata binecuvantare pentru corp, spirit si suflet.