principala forma a schimbarilor internationale de activitati o constituie comert ul international de activitati.

Comertul international consta din schimburile de marfuri (comertul cu marfuri) s i schimburile de servicii (comertul cu servicii) efectuate de agentii economici apartinind unor spatii geoeconomice nationale diferite. Comertul international a aparut inca in antichitate, dar o puternica expansiune o cunoaste in prezent. Schimbarile profunde in structura economiei mondiale, in diviziunea internationa la a muncii si in raportul de forte la nivel global, revolutia tehnico stiintifi ca, perfectionarea transporturilor si comunicatiilor, modernizarea si restructur area economiilor diferitelor state, liberalizarea si internationalizarea schimbu rilor comerciale, extinderea cooperarii economice internationale sunt doar unii factori din multitudinea de factori care au contribuit la importante modificari in domeniul comertului international in cea de a doua jumatate a secolului XX. A stfel s-au produs modificari in evolutia comertului international. Conform stati sticilor internationale, in perioada 1950 2000, ritmul mediu anual de crestere a comertului mondial a fost de circa 12%, diferentiat pe perioada. Cel mai inalt ritm s-a inregistrat in anii 1970 1980 si a constituit 20,3% (ca rezultat al cre sterii preturilor in comertul mondial), iar cel mai scazut ritm anii 1950- 1960 si a fost de 6,4% (ca urmare a restructurarii economiilor nationale). La nivel g lobal, cresterea volumului schimbarilor curente de marfuri si servicii este impr esionanta. Valoric, acesta se situa in 1967 la nivelul de 292 miliarde de dolari , pentru ca, in 1985 sa ajunga la 2 trilioane, in 1996 la circa 6 trilioane, iar in 2000 la peste 7,4 trilioane de dolari. Au intervenit mutatii si in evolutia comertului mondial pe grupe de tari. Lideri mondiali in comertul international sunt tarile dezvoltate, fapt ce se lamureste prin structura moderna, armonioasa si diversificata a economiei lor, care deter mina si structura comertului exterior (tab. ). Volumul comertului exterior al tarilor dezvoltate a crescut de la 4 la 8 tril ioane dolari americani sau de 2 ori fata de 1980. In prezent tarile dezvoltate acopera 2/3 din valoarea comertului international. Tarile in curs de dezvoltare a inregistrat o scadere continua la participarea lo r la comertul mondial, exceptie facind tarile exportatoare de petrol. Ponderea l or in comertul mondial a scazut de la 27% in 1980 la 20% in 1998. Ritmurile red use de crestere a acestui grup de tari a determinat structura necorespunzatoare a economiei si comertului lor exterior, de evolutia defavorabila a preturilor la produsele lor de export. Referitor la tarile in tranzitie, ponderea lor in comertul mondial este relativ redusa in raport cu potentialul lor economic. Centralismul excesiv al economiei de comanda nu a permis adaptarile dinamice la mecanismele pietii internationale . Ritmurile de crestere a comertului mondial depasesc ritmurile de crestere ale pr odusului national brut (PIB), ale productiei industriale si altor indicatori ai cresterii economice la nivel global si pe grupe de tari (tab.) De exemplu, in perioada 1990 2000 ritmul mediu anual de crestere a PIB-ului a fo st de 2,3%, productia mondiala a crescut in medie cu 3,3% pe an, pe cind crester ea volumului comertului mondial a reprezentat 6,5%. Aceasta inseamna o sporire a capacitatii de absorbtie a pietii mondiale, o accentuare a interdependentilor e conomice si deci o participare sporita la circuitul economic mondial a tuturor s tatelor lumii. Este si o dovada de crestere a contributiei comertului exterior i n procesele nationale de reproductie. Modificari esentiale s-au produs in structura comertului mondial, atit pe catego rii de comert comert cu marfuri si comert cu servicii, cit si pe grupe de marfur i si servicii. De exemplu, in comertul mondial a scazut ponderea produselor de b aza materii prime minerale si agricole (de la 56% in 1950, la 29% in prezent) si a crescut ponderea produselor manufacturate (de la 43,7% in 1950, la peste 70% in prezent). Aceasta tendinta este determinata de deplasarea la scara mondiala a ramurilor industriei mari consumatoare de materii prime (siderurgice si subramu rale consumatoare de metal, constructiile navale, materialul rulant de cale fera ta etc.) spre tarile care dispun din abundenta de astfel de resurse; gradul inal t de internationalizare a produselor din ramurile de virf (constructii de masini

, aeronautica, informatica, etc.), care antreneaza livrarile reciproce de subans amble pentru crearea produselor complexe; cresterea productiei de inlocuitori si ntetici (mase plastice, cauciuc sintetic, fibre sintetice s.a.) si a noilor mate riale de substituire, etc. In comertul mondial a crescut ponderea produselor man ufacturate a ramurilor de virf, cum ar fi comertul cu microprocesoare, ordinatoa re, roboti industriali, sisteme de telecomunicatii etc. Comertul cu servicii numit invizibil este o parte a comertului mondial prin care se realizeaza tranzactii in domeniul asigurarilor, dreptului la licenta, finant elor, comunicatiilor si turismului. Ponderea serviciilor in schimburile internat ionale curente este de 19,6%, iar a comertului cu marfuri este de 80,4%. Serviciile sunt de doua tipuri: servicii factor si servicii nonfactor. Serviciil e factor sunt serviciile ce rezulta din miscarea internationala a factorilor de productie capital, munca, tehologii etc. si se materializeaza in venituri valuta re sub forma de profit, dobinda, salarii, subventii. Serviciile nonfactor sunt a ctivitatile prestate sub forma de transporturi, turism, asigurari, activitati ba ncare, comert cu brevete, licente, know-how etc. Cresterea mai rapida a comertului cu servicii in comparatie cu comertul cu marfu ri a condus la faptul ca ponderea serviciilor in comertul mondial a crescut de l a 5%, la inceputul secolului XX, la 19,5% in 2001. Valoarea absoluta a exportului de servicii in comertul mondial a ajuns la o suma impresionanta de 1582 mld. USD in 2001 (tab. nr.1). Aceasta tendinta este specifica pentru tarile dezvoltate si se explica prin locu l important pe care l-au capatat activitatile tertiare si productia de cunostint e stiintifice si tehnologii noi in economia lor. Tarile dezvoltate detin circa 8 0% din valoarea totala a exporturilor de servicii si aproape aceeasi pondere din totalul importurilor.