Cultura Egiptului Antic Civilizatia Egiptului antic a zamislit o cultura spirituala scnteietoare pe care o admirau grecii vechi si n fata

careia se minunau romanii care veneau n vremea lor, precum fac astazi multimile de turisti sa contemple templele, piramidele sau obe liscurile naltate de faraoni si de supusii lor. Lumea Egiptului antic este att de diferita, att de aparte de toate celelalte din Europa si din Orient, nct lasa o amintire de neuitat prin intensitatea stralucitoare a imaginilor. Egiptul a fost Tara Aurului n antichitate, iar aurul, esenta divinului si a nemuririi. n aurul sclipitor radiaza imaginile zeilor, iar aurul nvelea mumiile faraonilor divini. Credinta n forta magica, zeificatoare a aurului i-a determinat pe egipteni sa de a mortilor lor comori incomensurabile care sa-i nsoteasca n mormnt. Aurul, imaginea simbol a astrului Soare care lumineaza ves nic este identificat cu faraonul, care se ridica deasupra tuturor fiintelor pamntene si i conferea divinitate, stral ucire si putere n viata si dupa moarte. Ca fiu al regelui soare, faraonului i se cuvenea aurul drept materie a corpului. Aici nu este vorba despre divinizarea blasfemica, ori despre "vitelul de aur", n jurul caruia se danseaza. Aurul, dintotdeauna, a fost considerat de vechii egipteni un simbol solar si ntruchipare a perfectiunii, regalitatii si divinitatii, norocului, bogatiei, fericirii. Egiptenii sunt singurul popor din lume a caror credinta n puterea magica a aur ului s-a concretizat n lumea materiala. Numai astfel putem ntelege pe deplin importanta aurului sub forma podoabelor car e erau nmormantate odata cu ei: aurul nu era doar un metal sfnt, dar avea si menirea sa mpodobeasca si sa umple cu forta ma gica. nzestrarea mormntului cu aurul stralucitor al sarcofagului, mobilierului si al podoabelor garanta nemurir ea, deoarece erau din materia soarelui. Nu numai aurul avea rol magic. Att pictura ct si sculptura trebuiau sa nfatisez e fiinte care sa prinda viata n mod magic. nca din epoca predinastica, egiptenii se pricepeau sa redea natura prin desene pl ine de culoare , dar ca sa ne dam seama de gradul de perfectiune la care au ajuns artistii lor, trebuie sa privim scenele pictate care acopera n intregime peretii mormintelor. Pentru a putea ntelege asa cum trebuie pictura egipteana tre buie sa lasam la o parte normele care isi au originea n arta clasica greaca, pe care le avem n minte ori de cate ori judecam o arta care nu se ncadreaza n acele conceptii. Pictura egipteana isi avea propriile ei norme, fixate nca de la nceputu l Regatului Vechi, determinate de considerente cu caracter religios, social si estetic. Arta egipteana avea caracter religios si personajele de pe peretii mormintelo r nu erau doar de decor, ci trebuiau sa nfatiseze fiinte care sa prinda viata n mod magic, pentru a sluji ka-ul (sufletul) defunctului. Exista o conventie de ordin social care cerea ca persoanele sa fie reprezentate la dimensiuni proportionale cu rangul pe care l aveau. Oamenii erau vazuti n general din profil, daca erau ntorsi spre dreapta nu puteau sa paseasca dect cu piciorul si mna stnga n fata, din motive de estetica. Arta era subordonata protocolului de la

curte, operele fiind create spre a-i slavi pe zei, pe rege si pe curteni. Peretii templelor erau pictati cu tablouri adecvate fiecarei portiuni. Adese a aveau sapati n ei basoreliefuri acoperite cu un strat subtire de gips peste care se picta. n salile hipostile, templul pov estea n pictura viata zeului si miturile legate de existenta sa terestra. Zeul este pictat pe peretii templului n toate manifestarile sale, fie ca este asezat pe un jilt, fie ca este pictat n procesiune, fie anunta hotarri le sale prin gesturi. n partea secreta a templului, picturile redau ritualul zilnic care desteapta dimi neata statuia zeului adormita n Sfnta Sfintelor . Faraonul este zugravit pretutindeni, caci este un zeu indispens abil celebrarii cultului, el "dialognd" direct cu zeii, spre deosebire de ceilalti muritori care comunica cu d ivinitatile doar prin intermediul faraonului zeu. Daca pictura din temple este sacrala, exista si o pictura populara, care sa descatusat de canoanele rigide ale picturii sacrale. O astfel de pictura, eliberata de regulile rigide impuse de ca noanele religioase, este aceea din timpul faraonului Akhnaton (Amenophis al IV-lea), epoca numita "Tell El-Amarna", dupa n umele localitatii unde se afla noua capitala, Akhetaton "Orizontul lui Aton". n mastabale, pe zidurile templelor sau n mormintele Imperiului Vechi, este di ficil sa distingem net sculptura de pictura, pentru ca basoreliefurile ce decorau zidurile, acoperite cu un strat fo arte subtire de gips, erau pictate n culori tempera. Tot astfel, statuile zeilor sau ale defunctilor din Serdab (came ra zidita a mormantului) erau pictate dupa acoperirea cu un strat fin asternut de ipsos, pentru ca vopselele sa aiba u n suport sigur. naintea lucrarii unui relief pe peretii unui templu sau mormnt hipogen de catre sculptori, desenatorii figurau desenul scenei de reprezentat n relief, la fel cum tot desenatorii marcau pe un bloc de piatra sculptorului, par tile ce trebuiau cioplite. Sculptura era dominata si ea, ca si pictura, de legi hieratice. De-a lungul istoriei sale, n Egipt s-au creat zeci de mii de statui de piatra, lemn, bronz, arama, aur, pamnt ars, faianta, dar toate tindeau sa fie ct mai trainice, mai durabile, sa strabata peste veacuri. Printre statuile relevante Colosii lui Memnon se numara Colosii lui Memno n , statui imense, fiecare taiata ntr-un singur bloc de gresie si masoara, fara soclu, mai mult de 15 metri naltime si sta tuile colosale a lui Ramses al II-lea de la Abu-Simbel. Acesti colosi reprezinta sculpturi ntru totul asemanatoare cu chipul faraonu lui. Statuile de mari dimensiuni din epocile de glorie ale Egiptului se remarca prin realism, sau mai exact prin simtul realitatii si al vietii. n esenta, sculptura egipteana era o arta utilitara, cu caracter religios si funerar. n morminte era asezata statuia funerara a defunctului, care, ca si statuile zeilor, era supusa ritualului de de schidere a gurii pentru a dobndi calitatea de suport al vietii. n mormnt se mai puneau o multime de statuete, care prindeau v iata pentru a sluji defunctului. n sanctuare se afla chipul unuia sau mai multor zei, dar n curtile templelor, unde

avea acces multimea se aflau statui ale faraonilor. Statuile suveranilor din regatul vechi se caracterizeaza prin maretie si so lemnitate, simtul realitatii mbinndu-se cu idealizarea. Incontestabil arta egipteana este mai presus de orice arta sacrala, de acee a ezoterismul ei se dezleaga prin cunoasterea miturilor si a nenumaratelor ritualuri magice, a vrajilor n gene ral si a impactului exercitat de acestea asupra vietii de toate zilele a egiptenilor. Arta egipteana era magica si mitica si n aceasta este esenta ei, caci arta egipteana trebuie nu admirata pentru frumusetea ei, ci interpretata n sensul n care Spinoza spunea: " Non ridere, nec flere, neque mirari sed intelligere" ("Sa nu rzi, sa nu plngi nici sa nu admiri ci sa ntelegi"). ntr-adevar, orice opera de arta egipteana trebuie decriptata, adica trebuie degajat sensul, ntelesul ei magic si mitic pentru care a fost creata.