1.

Viata fericita este cea conforma cu virtutea

Filosof si savant encicloped, Aristotel (n. 384 .Hr. d. ! martie 3"" .Hr.# a contri$uit la fundatia

tuturor stiintelor, de la lo%ica, filosofie, etica si poetica, pana la psi&olo%ie, economie politica,

politolo%ie, retorica, fi'ica si $iolo%ie.

(n spiritul filosofiei sofiste, care a pus pentru prima data pro$lema estentei morale, si Aristotel

s a aplecat asupra intele%erii esentei virtutii, calitate indispensa$ila, in conceptia sa, pentru ca

omul sa atin%a idealul fericirii. (n lucrarea )*tica +icoma&ica (dedicata lui +ic&omas, fiul

sau#, Aristotel se opreste asupra definirii )fericirii si asupra felului in care poate fi o$tinuta. *l

considera fericirea drept $inele cel mare, scopul ultim al vie,ii omene-ti.

).a scop final in intelesul cel mai inalt consideram ceea ce e dorit pentru altceva. /i ceea ce

e voit atat pentru sine, cat si pentru altceva... 0 asemenea insusire pare sa ai$a mai inainte

de toate F*1(.(1*A. 2e ea o vrem intotdeauna pentru sine, niciodata pentru altceva (...# 2rin

urmare, fericirea se infatisea'a ca ceva perfect si autar&, ca fiind scopul din urma al tuturor

actelor noastre. /e iveste intre$area3 fericirea se do$andeste prin invatatura, o$isnuita sau prin

altfel de e4ercitiu, sau se imparte omului printr o interventie divina ori prin intamplare...1

Aristotel nu intele%e prin fericire o stare psi&olo%ica, ci una determinata de actiuni concrete ale

omului li$er, fara interventia 'eilor. (n conceptia sa, fericirea sau eudaimonia (%rec3 5u6789:;<7,

cuv=nt clasic tradus ca )fericire# necesit> nu doar trasaturi de caracter, ci mai ales actiuni,

0mul superior este o personalitate, care traind in mi?locul vietii, nu este nici timid, nici

temerar@ care este masurat in placeri @ care nu este nici incapatanat, nici sla$@ care este

cu inima desc&isa prie teneste catre lumea ce l incon?oara, fara sa fie mandru, inaltandu se pe sine@ care pretuieste valoarea $o%atiei, dar care nici nu si lea%a sufletul de ea, nici nu

o risipeste ca un usuratic@ care se supune de $unavoie le%ilor, dar care in anumite ca'uri

concrete, cand ele nu sunt in acord cu constiinta sa, le completea'a cu toata cuviinta@ care nu

dispretuieste $una parere a lumii despre sine, dar nici nu o supraevaluea'a@ care nu ?u$ilea'a in

fericire si in furtunile vietii nu da inapoi"

(n sfera practica, Aristotel defineste fericirea ca activitatea sufletului conforma cu virtutea,

iar virtutea este o dispo'itie &a$ituala, do$andita in mod voluntar, constand in masura ?usta

in raport cu noi, determinata de ratiune, si anume de felul in care o determina posesorul

intelepciunii practice. *l distin%e doua mari cate%orii de virtuti3 cele intelectuale (intelepciunea,

inteli%enta, prudenta# si cele etice (cura?ul, cumpatarea, pudoarea, in%aduinta, marinimia#, carora

Vladutescu, A&eor%&e si Bansoiu, (on Filosofia %reaca in te4te alese, ed. 2unct, "C1", pa%. 1"4

li se adau%a dreptatea, ea ocupand un loc aparte 3

suntem apti de acte drepte si datorita careia le infaptuim efectiv sau dorim sa le infaptuim@

acelasi lucru este vala$il si in ceea ce priveste nedreptatea, care ne determina sa ne complacem

in a comite efectiv sau a dori sa comitem acte nedrepteD 4

2entru a do$andi virtutea si pentru a atin%e, mai apoi, fericirea, Aristotel considera ca este nevoie

de activarea ratiunii, considerata forta divina din om. 0mul, folosindu se de ratiune, isi poate

su$ordona toate celelalte patimi, stari sufletesti si dorinte, astfel incat sa a?un%a la intelepciune.

Eai pe scurt, fericirea divina vine din victoria ratiunii, dar numai pentru omul moral, virtuos.

/pre deose$ire de stoici, Aristotel recunoaste importanta tuturor $unurilor e4terne, precum

$o%atia si frumusetea, pentru atin%erea fericirii, insa considera ca fara virtute, omul nu poate

a?un%e sa fie fericit3 ).um fericirea este o activitate a sufletului potrivita cu virtutea desavarsita,

noi vom lua virtutea ca o$iect al cercetarii noastre, deoarece vom invata a intele%e mai $ine si

*a este Dacea dispo'itie morala datorita careia

". (nterpretati Domul este masura tuturor lucrurilorD.

.a )0mul este m>sura tuturor lucrurilor3 a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu

sunt. Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva a spus o 2rota%oras, sofist de seama, poate

cel mai de seama, cu reputatie pana asta'i pentru ideea sa. 2rin acest aforism, cu care isi incepe

cartea )Fespre 'ei, filosoful intele%ea ca fiecare om isi creea'a propriul sau Gnivers ideatic, in

functie de ima%inatia si %andirea sa.

/ensul dictonului lui 2rota%oras este inca supus de'$aterii, fiindca daca admitem ca nu conduce

la idealism su$iectiv, pare sa atri$uie proprietati contradictorii aceluiasi o$iect, in masura in care

cineva il considera intr un fel si altcineva la fel.

(n acest aforism care si pastrea'a si asta'i, la mii de ani departare de momentul in care s a conturat in conceptia lui 2rota%oras, pare inma%a'inata intrea%a doctrina sofista. (nsusi

2rota%oras isi asuma acest rol3 )...sustin ca sunt sofist si mi revendic rolul de a i invata pe

2entru sofisti, omul ca )masura a tututor lucrurilor da sens conditiei umane. 0mul este om

tocmai pentru ca stapaneste si masoara lucrurile, respectiv le valori'ea'a. A masura inseamna a

cunoaste un lucru, a l pune in relatie cu noi sau cu sistemul relatiilor noastre. Eai pe scurt, omul

este masura inseamna ca uneste in stiinta si in actiunea sa natura lui cu natura lucrurilor.

Aforismul scoate la iveala doua conclu'ii. 2e de o parte, ca omul este masura nediferentiata

valoric a lucrurilor si activitatilor, unde unitatea de masura este sta$ilita su$iectiv, de fiecare

individ in parte. (n al doilea rand, omul este considerat scop in sine.

1uss, HacIueline (coord# J (storia filosofiei 1. Aandirile fondatoare, ed. Gnivers enciclopedic, "CCC, pa%. !!

1uss, HacIueline (coord# J (storia filosofiei 1. Aandirile fondatoare, ed. Gnivers enciclopedic, "CCC, pa%. !8

"

Filosoful /e4tus *mpiricus isi e4plica aforismul lui 2rota%oras astfel3 )prin masura intele%em

criteriul, prin lucruri, realitatile... omul este criteriul tuturor realitatilor, al celor ce sunt,

precum ca sunt, ca fiind adevarate numai cele ce apar fiecaruia... (n modul acesta 2rota%oras

introduce relatia de cercetareK

La randul sau, 2laton, vor$ind despre dictonul lui 2rota%oras, punctea'a3 )sustin ca adevarul

este, dupa cum am mai spus, masura fiecaruia dintre noi, a e4istentei celor ce sunt si a

none4iostentei celor ce nu sunt. Gn lucru difera de altul prin mii de aspecte, ceea ce vrea

sa insemne ca ele se deose$esc dupa cum apar cutaruia sau cutaruia. +u contest ca e4osta

intelepciune si intelepti, eu insa numesc intelep pe cel care este apt sa faca asemenea modificari

in lucruri, incat sa a?un%a sa i para $une cele ce i par acum a fi rele...M

3. (mua$ilitate. .onceptia lui Aristotel despre suflet

)Faca pretuim stiinta, spune Aristotel, atunci pe drept cuvant se cade sa situam cercetarea

despre suflet printre cele mai de seama. .unoasterea lui pare sa contri$uie in mare masura la

aprofundarea adevarului in intre%ul sau, dar mai ales la cunoasterea naturii, caci sufletul este,

oarecum, principiul vietuitoarelor!

2entru Aristotel, sufletul repre'inta mie'ul, )esenNa fiintei umane. (n tratatul sau )Fespre

suflet, filosoful ofera o e4plicatie %enerala cu privire la suflet. )Faca tre$uie sa rostim o

definitie %enerala despre orice fel de suflet, urmea'a ca el este realitatea in act primordiala a

unui corp natural, in'estrat cu or%ane, e4plica el, pentru ca ulterior sa su%ere'e o alta definitie3

)sufletul este principiul sus numitelor facultati si se defineste prin acestea3 &ranire, simtire,

*l credea despre suflet ca este actul prim al corpului natural dotat cu or%ane. (...# Faca oc&iul

ar fi corpul, sufletul este fatul ca el vede. Vederea e scopul lui, el e facut ca sa vada, ceea ce

inseamna ca oc&iul este materia vederii, care este forma lui (...# 2re'enta or%anelor in corp

arata ca sufletul este manifest in el intr o forma mai ela$orata, iar pre'enta tuturor or%anelor

posi$ile va c&eltui, in mod evident, toate posi$ilitatile sufletului (...#8

(nsa )valoarea istorica, indelun% validata, a stiintei aristotelice despre suflet re'ida in afirmara

unitatii functiilor spirituale si vitale3 sufletul este acea forma (calitate, insusire, proprietate#

a su$stantei (corpului# care indeplineste trei functii necesare vietii3 nutritiva, sen'itiva si

Vladutescu, A&eor%&e si Bansoiu, (on Filosofia %reaca in te4te alese, ed. 2unct, "C1", pa%. M4

1uss, HacIueline (coord# J (storia filosofiei 1. Aandirile fondatoare, ed. Gnivers enciclopedic, "CCC, pa%. 1"3

Barnes, Honat&an Aristotel, ed. Humanitas, 1OOM, pa%. 1CK 1CM

. /ensul cuvantului )forma la Aristotel este $ine conturat, prin autonomia launtrica

in raport cu materia corp, capacitati active si imua$ilitate (insusiri invaria$ile relative la trecerea

potentei in act pe tot se%mentul dintre nastere si moarte#1C

Prei sunt facultatile sufletului3 sufletul ca principiu vital3 &ranirea si reproducerea, sufletul ca

principiu sen'orial si ca principiu intelectual.

Aristotel este de parere ca, pentru ca un lucru sa ai$a suflet, este necesar ca el sa fie un corp

or%anic natural, capa$il de a functiona in mod real3 )... este evident ca sufletul sau anumite parti

ale lui J daca el ar fi natural alcatuit din parti J nu sunt separa$ile de corp. Filosoful spune ca

sufletele nu sunt parti ale fiintelor vii, ci mai de%ra$a multimi de potente, capacitati sau facultati.

La el, spre deose$ire de Fecartes, nu se pune pro$lema )unitatii sufletului si a corpului. )... nu

este nevoie sa cercetam daca sufletul si corpul alcatuiesc o unitate, precum nu cercetam daca

ceara e una cu c&ipul imprimat in ea si nici in %enere despre materia oricarui lucru, si a cui

Aristotel %aseste e4plicatii $une, consistente din punct de vedere $iolo%ic, pentru nutritie,

reproducere, perceptie, dorinta si miscare, insa isi pierde din coerenta atunci cand tre$uie sa

anali'e'e facultatea psi&olo%ica numita %andirea3 )pentru a putea sa ai$a loc, necesita alte

activitati corporale, c&iar daca ea nu este in sine o activitate corporala11

/pre deose$ire de 2laton, Aristotel vede sufletul inclus in corp si ii da acestuia particularitatea de

a fi viu. Faca securea ar avea suflet, spune el, acesta ar fi aptitudinea de a taia, iar perfectiunea

ei proprie (aceea care defineste securea drept secure#, poarta numele de entele&ie. Eai e4act,

sufletul este entele&ia primar> a unui corp or%ani'at care posed> viaNa ca potenNialitate.

Aristotel Qi propune s> o$serve dac> sufletul este divi'i$il sau indivi'i$il, dac> orice suflet este

de aceiaQi specie sau nu, fie om, fie animal, dac> sufletele sunt mai multe, sau numai partile sale.

La final, a?un%e la conclu'ia ca sufletul contine toate realitatile ca o$iecte de simtite sau o$iecte

inteli%ile, el repre'entand instrumentul prin care se poate intele%e tot1"

+icola, Ar J (storia psi&olo%iei, ed. Fundatiei 1omania de maine, Bucuresti, "CC8, pa%. 3O

Barnes, Honat&an Aristotel, ed. Humanitas, 1OOM, pa%. 1C8

Baum%arten, Ale4ander J (dei inrauritoare ale lui Aristotel, ed. Humanitas, "C1", pa%.1"3

Bi$lio%rafie

1. Baum%arten, Ale4ander J (dei inrauritoare ale lui Aristotel, Humanitas, "C1"

". BlacR$urn, /imon Fictionar de filosofie, Gnivers enciclopedic, Bucuresti, 1OOO

3. Barnes, Honat&an Aristotel, Humanitas, 1OOM

4. +icola, Ar J (storia psi&olo%iei, *ditura Fundatiei 1omania de maine, Bucuresti, "CC8

K. 1uss, HacIueline (coord# J (storia filosofiei 1. Aandirile fondatoare, editura Gnivers

M. Vladutescu, A&eor%&e si Bansoiu, (on Filosofia %reaca in te4te alese, editura 2unct, "C1"