Marin Sorescu - La dumneata!

Chipul meu imi pare cunoscut! Dar nu-mi amintesc de unde.! Nu cumva esti tu! Cel cu care am ras! Intr-o viata,! Lipindu-ne nasul de suetul lumii! Ca de o vitrina ?! Ai un rid pe frunte! Care-mi aminteste de o istorie! Moderna si contemporana .! Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma insel, Mirandu-se pe niste lucruri obisnuite,! Pe tristete, pe noapte, pe spaima.! Ai vreo ruda, o mana, un gand,! Vreo spranceana, cam asa ceva,! In soare! Si-n celelalte stele cazatoare ?! Pot jura! Ca esti cel care s-a indragostit pentru vecie De fata aceea! Al carei nume iti scapa mereu .! O,! Totul imi pare foarte cunoscut! La dumneata,! Chiar si zilele care nu ti s-au intamplat! Si se vor intampla.!