IMAGINEA DE FINAL DIN ISTORIA ASEDIULUI LISABONEI

Finalul cartii este unul deschis, ambiguu in care se observa cu usurinta incertitudinea baroca si jocul planurilor narative. Apare in carte simbolul cainelui, el facand legatura dintre planuri, fiind o mica figura care umbla dupa Raimundo Silva prin oras, iar acesta il hraneste, Prin acest simbol se face legaura subtila dintre naratiunea istorica si cea fictionala. Un alt personaj al cartii este Maria Sara, cea angajata pentru a l superviza pe

Raimundo Silva dupa ce el are indrazneala de a si depasi conditia de corector, iar apoi aceasta chiar il incurajeaza sa evolueze, adica din corector sa se transforme intr-un autor in adevaratul sens al cuvantului. Intre timp cei doi protagonisti se indragostesc, fapt prezis de intalnirea spirituala dintre cei doi care se produce la atingerea din greseala a lui Raimundo Silva a unui trandafir aflat pe biroul Mariei Sara: ,, Raimundo Silva, fara sa mediteze nici sa premediteze, la fel de strain de gest ca si consecintele lui, atinse cu varful degetelor trandafirul alb, iar Maria Sara il privi in fata, uluita, daca, in vaza goala, el ar fi facut sa apara aceasta floare sau daca ar fi savarsit alta isprava similara, nimeni insa nu s-ar fi asteptat ca o femeie atat de sigura de sine sa se emotioneze dintr-o data atat de tare incat chipul i s-a imbujorat, n-a durat decat o secunda, dar a fost flagrant, intr-adevar e incredibil ca cineva mai poate rosi astfel in ziua de azi, la ce s-o fi gandit, daca s-a gandit la ceva, dar a reactionat de parca, atingand trandafirul, barbatul ar fi atins in femeie o ascunsa intimitate, a sufletului, nu a trupului. . Raimundo Silva simte nevoia identificrii cu unul dintre participanii la asedierea Lisabonei pentru a putea scrie, la fel cum i gsete curajul de a-i mrturisi Mariei Sara sentimentele sale doar dup ce inventeaz, i n romanul pe care-l scrie, o poveste de dragoste. Cele dou planuri evolueaz n paralel, influenndu-se, mai ales n privina povetii de amor, unul pe altul.

Cartea este un roman de dragoste ascuns intr-un fals roman istoric pe care titlul ni l-ar recomanda, este o imbinare intre cele doua, desi uneori schimbarile de planuri sunt bruste, dar cele doua planuri ale povestirii se intretaie atat de des si atat de perfect incat ai de multe ori senzatia ca este vorba de unul si acelasi lucru, asa cum se intampla si in finalul, care se termina cand asediul se incheie si cei doi sunt un cuplu stabil : ,, sigur ca suntem intr-un razboi, si e un razboi de asediu, fiecare din noi il asediaza pe celalalt si e asediat de el, vrem sa daramam zidurile celuilalt pastrandu-le pe ale noastre, iubirea inseamna sa nu mai existe bariere, iubirea e sfarsitul asediului ".

Umbra care respira din final poate fi cea a catelului de care Raimundo Silva vorbeste cu Maria Sara, in discutia lor despre cei doi protagonisti ai romanului sau, catelul omniscient in toate planurile, care intr adevar este ca o umbra magica capabila sa existe in orice plan, sau acea umbra care respira poate fi umbra cuplului imbratisat. Desi, introducerea in text a acestei umbre este foarte neasteptata ne angajeaza pe noi ca cititori sa incercam sa descifram misterul sau sa traim frumusetea existentei misterului.

TRUTA CARMEN-CRISTINA, LIT.CO-RO, AN 3