Trairile unei miini.

Totdeauna am stiut ca nu sunt o frumoasa, totdeauna am stiut ca nu sunt o perfecta si am 1001 de neajunsuri, stiam si pare se nu mai credeam intr-un viitor fericit si o soarta mai blinda. M-am resemnat, imi ziceam ca asta mi-e crucia si pina pe Golgota va trebui s-o rabd. De la inceput ma infuria gindul ca am un asa stapin timpit care altceva inafara de lucru numai avea nimic in capul lui sec. Toata ziua ma tortura si isi batea joc de mine de dimineata pina-n seara. Creadeam ca-i face placere, credeam ca asta-i scopul vietii lui. steptam un moment in care sa pot scapa de el, sa fug, sa-l ucid, sa termin cu el odata si pentru totdeauna, insa nu am putut... !iua el ma e"ploata la munci grele noapte cind parese e momentul cel mai convenabil pentru o omucidere perfecta adormea el si fara sa vreu adormeam cu dinsul. #n acele momente am inteles un lucrusoarta e de partea lui, iar mie mi-e sortit sa fiu o roaba, fara vreo speranta la libertate. #n acele zile grele ma izbeam de o problema, parado" neconceput mintii mele, ceva ca pur si simplu nu ar fi trebuit sa e"iste, ii ziceam ,, o noua forma a prostiei,, $u puteam s-o inteleg pe sora mea simtrica, de fapt ea muncea mai mult decit mine si la drept vorbind era mult mai talentata.