Sunteți pe pagina 1din 2

Teoria organica asupra originii titeiului, elaborata de geologul romn L.

Mrazec ( 1907 ), considera ca zacamintele de tiatei s-au format prin degradarea anaeroba, catalizata de anumite bacterii , a resturilor animale si vegetale. Stare Naturala Zacamintele de titei au o arie de raspndire mare, principalele tari producatoare fiind: URSS, SUA , Venezuiela, Kuweit, Arabia saudita, I ran, Irak, Algeria, Libai. Zacaminte petrolifere din tara noastra sunt gr upate n 3 zone geografice situate n: Moldova ( jud.Bacau ), Muntenia ( jud.Prahova , Giurgiu, Dambovita, Arad ) si Oltenia ( jud.Valcea, Gorj si Dolj ). Com pozitie:Din punct de vedere chimic, titeiul este un amestec de hidrocarburi a ca ror masa moleculara variaza de la 16 ( matan ) pana la circa 1800. Hidro carburile prezente n titei apartin la 3 clase: alcani , cicloalcani, arene. Pe lnga acestea mai apar si niste termeni izomeri ca: izoalcani, cicloalcani sau arene cu catene laterale si compusi organici dar n cantitati mici. Extract ia titeiului sau fractiuni petroliere Din zacamintele n care se gaseste, tite iul este extras dupa foraj pe mai multe cai, dupa presiunea proprie a zacamntului : - Daca presiunea este mare, are loc o eruptie controlata si lichidul iese l a suprafata singur prin sonda de foraj ( metoda eruptiei ). - Daca presiunea este scazuta se introduce din afara gaze de sonda la presiune, care nping lichidu l afara ( metoda gaz-lift ). - Daca presiunea este foarte mica sau chiar nula extractia decurge prin pompare. ( metoda pompelor canadiene ). Prelucrar ea titeiului Dupa extractie si pregatire, titeiul este trimis n unitati de pr elucrare denumite curent rafinarii. Principalele rafinarii de la noi din tara se gasesc la: Ploiesti, Pitesti, Brazi, Campina, Teleajen, Midia si Onesti. Proprietati fizice Titeiul este un lichid vscos, de culoare bruna, cu fluores centa verde-albastruie, cu miros specific. Are densitatea mai mica dect a apei, v ariind ntre 0.8-0.93 . Este insolubil n apa, formnd cu aceasta o emulsie. Fiind un amestec de foarte multi compusi, titeiul nu poate prezenta un punct de fierbere definit, el distila continu n intervalul 30-360 . Prelucrarea moderna a t iteiului brut s-a dezvoltat pe 3 directii principale deosebite ntre ele prin tipu l proceselor practicate si prin natura produsilor rezultati: prelucrare primara, prelucrarea secundara si prelucrara petro-chimica. a) Prelucrarea primara. F oloseste metoda fizica de prelucrare a titeiului si furnizeaza n principal carbur anti si lubrifianti. Prin distilarea fractionalt la presiune atmosferica din tit ei se obtin mai multe fractiuni denumite fractiuni petroliere. Ele disti la si se separa n anumite intervale de temperatura si snt amestecuri de mai multe componente cu diferite utilizari. Distilarea primara se face n instalatii prevazu te cu coloane de fractionare n care vaporii urca de jos n sus, iar lichidul conden sat coboara de sus n jos n felul acesta au loc nenumarate condensari si evaporari pe talere coloanei, la diferitele sale naltimi culegndu-se fractiunile corespunzat oare. Fractiunile usoare rezultate la distilarea primara a titeiului snt tratate cu solventi selectivi care dizolva numai hidrocarburile aromatice. Solut iile obtinute sunt separate si supuse distilarii fractionale; se obtin diversi t ermini din seria arenelor ( ex: Benzen, Toluen, Xilen, Etilbenzen ) n stare pura si solventul cere se recircula. Prin distilarea fractionala la presiune sc azuta a pacurii se obtin lubrifianti sau uleiuri minerale. Din pacura titeiurilo r neparafinoase, dupa ndepartarea parafinei, se obtin uleiurile spaciale pentru m otoarele autovehiculelor si avioanelor. Rezidul acestei distilari il constituie smoala sau asfaltul folosit in special la pavarea soselelor. Utilizarea b enzinei Cifra octanica ( CO ). Principala utilizare a benzinei este drept co mbustibil n motoarele cu explozie ale automobilului. Vaporii de benzina se ameste ca cu aerul n carburatorul motorului, de unde se ntorc n cilindri, aici se comprima si se aprind printr-o scnteie electrica. Capacitatea amestecului de vapori de be nzina de a rezista la comprimari fara detonatii este exprimata de cifra octanica a benzinei ( CO ). Pentru stabilirea CO a benzinei s-au ales 2 hidrocarburi: n - Heptanul detoneaza foarte usor 2,2,4 - Trimetilpentenul ( izooctanul ) d etonaeza greu Prin conventia hidrocarburii ( 1) i s-a atribuit CO=0, cele i de-a doua CO=100. Denumirea practica a CO a unei benzene se face n motoare de nc ercare, prin compararea arderii sale cu cea a unui amestec oarecare din cele 2 h idrocarburi de mai sus. b). Prelucrare secunda foloseste metode fizico-ch imice de prelucrare a unora din fractiunile distilarii primare; produsele aceste

i prelucrari a unora dintre fractiunile distilarii primare; produsele acestei pr elucrari snt n general: hidrocarburi aromatice, alchene inferioare, cantitati supl imentare, izomerizare, dehidrogenare, alchilare, etc. Cracarea reprezinta un pro ces fizico-chimic complex n care au loc ruperi a unor legaturi simple C - C si C - H din alcanii superiori continuti n fractiunile petroliere grele. Cracarea poat e fi termica sau catalitica. Cracarea termica : Materia prima folosita la cracarea termica este motorina si pacura. Ea se practica n mai multe variante, d iferite ntre ele prin conditiile de lucru; cea mai folosita varianta este cea sel ectiva: 330-520 si 25-50 atm. Produsii rezultati snt: gaze numite gaze de cracare sau gaze de rafinarie, benzina de cracare si cocs petrolier. Cracarea catalitic a foloseste ca materie prima n special motorina si se produce n urmatoarele condit ii: 450 - 500 , la 1 - 2.5 atm, catalizator de aluminosilicat n strat fix sau n st rat fluidizat. Se obtin gaze de rafinarie, benzina si cocs petrolier.