2009 1 2 Revistadepsihologie

5(9,67$ '( 36,+2/2*,(
Tomul 55 2009 Nr. 1-2

SUMAR
STUDII SI CERCETRI
LUMINIA IACOB, ADRIAN NECULAU, Feele lui Ianus n reprezentarea social a puterii ........ 5
DOINA-STEFANA SUCAN, AURORA LIICEANU, InIluena rolului si stereotipului de
gen asupra alegerii carierei la adolesceni abordare teoretic............................................ 35
GABRIELA FLORENA POPESCU, ConIlictul inter si intrapsihic la adolescenii timizi....... 51
RUXANDRA GHERGHINESCU, Motivaii ale comportamentelor sociale si satisIacia relaional
n Iamilie ......................................................................................................................... 63
MIHAI IOAN MICLE, SatisIacia si perIormana...................................................................... 75
STEFAN LI, Distorsionarea rezultatelor n selecia personalului analiza stilurilor de
rspuns si a eIectelor acestora ......................................................................................... 91
ALEXANDRU D. IORDAN, Controlul relaiei dintre procesarea inIormaiei si perIormanele
academice........................................................................................................................ 103
DIANA MEDAN, Cercetri psihologice asupra talentului scenic.............................................. 117
ALIN GAVRELIUC, ADRIAN JINARU, DANA GAVRELIUC, Devian tolerat si Iuncio-
nalitate social. O analiz comparat a realitii si a reprezentrii corupiei n zona
Banatului ......................................................................................................................... 129
CONTRIBUII METODOLOGICE
IULIANA OPREA, Utilizarea metodei genogramei n terapia de Iamilie sistemic. II.............. 137
PUNCTE DE JEDERE
BOGDAN IONESCU, Unele consideraii cu privire la problematica studiilor si cercetrilor
publicate n Revista de Psihologie n ultimul deceniu (19982007)................................ 149
STEFAN VLDUESCU, Ficiunea operaie de comunicare persuasiv .............................. 163
CRITIC SI BIBLIOGRAFIE
DELIA STRATILESCU, RUXANDRA GHERGHINESCU, Conflictul in aaolescen, Bucuresti,
Editura Academiei, 2007, 143p. (Doina-Stefana Sucan) .................................................... 171
IN MEMORIAM
DELIA FLORINA STRATILESCU-DUNGACIU (1949 2008) Camelia Popa..................... 173
Rev. Psih., t. 55, nr. 1-2, p. 1-174, Bucureyti, ianuarie - iunie 2009
5(9,67$ '( 36,+2/2*,(
(JOURNAL OF PSYCHOLOGY)
Vol. 55 2009 Nos. 1-2
CONTENTS
STUDIES AND RESEARCHES
LUMINIA IACOB, ADRIAN NECULAU, The Iaces oI Janus and the social representation
oI power .......................................................................................................................... 5
DOINA-STEFANA SUCAN, AURORA LIICEANU, The inIluence oI the role and gender
stereotype on the career choice by adolescents theoretical approach............................ 35
GABRIELA FLORENA POPESCU, The inter and intrapsychic conIlict at the shy
adolescents ...................................................................................................................... 51
RUXANDRA GHERGHINESCU, Motivation oI the social behaviors and relational satsIaction
in the Iamily .................................................................................................................... 63
MIHAI IOAN MICLE, SatisIaction and perIormance................................................................ 75
STEFAN LI, Results distorsion within personnel selection the analysis oI response styles
and their eIIects ............................................................................................................... 91
ALEXANDRU D. IORDAN, Controlling the relationship between inIormation processing
and academic perIormance .................................................................................................... 103
DIANA MEDAN, Psychological researches about scenic ability .............................................. 117
ALIN GAVRELIUC, ADRIAN JINARU, DANA GAVRELIUC, Tolerate deviance and
social Iunctionality. A comparative analysis oI the reality and the representation oI
corruption in the Banat area............................................................................................. 129
METHODOLOGICAL CONTRIBUTIONS
IULIANA OPREA, Using genogram in systemic Iamily therapy. II.......................................... 137
POINTS OF JIEW
BOGDAN IONESCU, A Iew considerations regarding the main problems which were presented
in the last 10 years in the Revista de Psihologie (19982007)......................................... 149
STEFAN VLDUESCU, The Iiction persuasive communicational operation ..................... 163
CRITICISM AND REFERENCES
DELIA STRATILESCU, RUXANDRA GHERGHINESCU, Conflictul in aaolescen (The
conIlict in the adolescence), Bucuresti, Editura Academiei, 2007, 143p. (Doina-Stefana
Sucan)............................................................................................................................ 171
IN MEMORIAM
Rev. Psih., t. 55, nr. 1-2, p. 1-174, Bucureyti, ianuarie - iunie 2009
5(9,67$ '( 36,+2/2*,(
(REVUE DE PSYCHOLOGIE)
Tome 55 2009 N
os.
1-2
SOMMAIRE
ETUDES ET RECHERCHES
LUMINIA IACOB, ADRIAN NECULAU, Les visages de Janus dans la reprsentation
sociale du pouvoir ........................................................................................................... 5
DOINA-STEFANA SUCAN, AURORA LIICEANU, LìnIluence du rle et du strotype
de genre sur le choix de la carriere chez les adolescents approche thorique............... 35
GABRIELA FLORENA POPESCU, Le conIlit inter et intrapsychique chez les adolescents
timides............................................................................................................................. 51
MARIA RUXANDRA GHERGHINESCU, Motivations des comportements sociaux et la
satisIaction relationnelle en Iamille. ................................................................................ 63
MIHAI IOAN MICLE, La satisIaction et la perIormance .......................................................... 75
STEFAN LI, La distorsion des rsultats dans la slection du personnel lànalyse des
styles de rponses et de leurs eIIets ................................................................................. 91
ALEXANDRU D. IORDAN, Le control de la relation entre le processus de lìnIormation et
les perIormances acadmiques ........................................................................................ 103
DIANA MEDAN, Recherches psychologique sur l`habilit scnique........................................ 117
ALIN GAVRELIUC, ADRIAN JINARU, DANA GAVRELIUC, Dviance tolre et
Ionctionnalit sociale. Une analyse comparative de la ralit et de la reprsentation de
la corruption dans la rgion de Banat .............................................................................. 129
CONTRIBUTIONS METHODOLOGIQUE
IULIANA OPREA, Lùtilisation de la mthode du genogramme dans la thrapie de Iamille. II........... 137
POINTS DE JUE
BOGDAN IONESCU, Certaines considrations sur le tudes et les recherches parues dans
Revista de Psihologie pendant la derniere dcade (19982007)...................................... 149
STEFAN VLDUESCU, La Iiction opration de communication persuasive ..................... 163
CRITIQUE ET BIBLIOGRAPHY
DELIA STRATILESCU, RUXANDRA GHERGHINESCU, Conflictul in aaolescen (Le
conIlit dans làdolescence), Bucuresti, Editura Academiei, 2007, 143p. (Doina-Stefana
Sucan)............................................................................................................................ 171
IN MEMORIAM
Rev. Psih., t. 55, nr. 1 - 2, p. 1-174, Bucureyti, ianuarie - iunie 2009

STUDII SI CERCETRI
FEELE LUI IANUS N REPREZENTAREA SOCIAL A PUTERII
LUMINIA IACOB, ADRIAN NECULAU*
THE FACES OF JANUS AND THE SOCIAL REPRESENTATION OF POWER
Abstract
The mythological JANUS was worshiped as the god oI beginnings, disclosure, transition, and
horizon. The symbolic value oI his Iaces matches this description. They bring together water and Iire,
sky and earth, past and Iuture, East and West. As synthesis oI all these Iorces, JANUS can also be
regarded as the god oI power, and the question is, which oI his Iaces are the Iaces oI power and how
many are they? The present study seeks to provide an answer to this question. We proceed in Iour
steps. First, we Iocus on the special status oI power as the object oI multidisciplinary research and as
a topic Ior social psychology. Secona, we emphasize the Iunction oI JANUS as an intercultural
invariant in order to outline the Ieatures oI the 'Romanian power complex as identiIied in research
based on HoIstede`s (1980) paradigm oI culture dimensions. In a thira section, we investigate the
concept oI 'unequal equality (Masson-Maret, 1997, Kirchler, 1997), which captures gender
diIIerences in perspectives on power ontology. Drawing on this theoretical Ioundation we present, in
the fourth section, the 'Iaces oI JANUS, the social representation oI power according to 287
subjects. The techniques oI induced association, interview, and semantic diIIerential allowed us to
identiIy the central core oI this social representation, which is the nexus money-authority-monopoly.
We also discovered that power belongs to the category oI representational objects upon which the
subjects` gender identity casts a signiIicant shadow. Universitatea ,Alexandru Ioan Cuza, Iasi
1. PUTEREA OBIECT PLURIDISCIPLINAR SI
MIZ REPREZENTAIONAL REDUTABIL
Puterea, raIinat si instituionalizat ca expresie a lumii omului, nu este,
totusi, o invenie uman. Pentru multe specii relaiile de putere sunt o miz intra- si
intergeneraional, care conIigureaz strict existena cotidian. Nu este de mirare c
etologia ncadreaz puterea printre aspectele primare ale vieii sociale (Lorenz,
1970; Cociu, 1999) si, alturi de psihologia evoluionist, o supun analizelor
comparative uman inIrauman (Morris, 1969; Hinde, 1970; David, 2007).
nainte de a intra n atenia acestor discipline tinere, puterea a reprezentat
obiectul privilegiat al reIleciilor IilosoIice, istorice, antropologice, politologice si
sociologice. Se estimeaz c, n bun msur, ,gndirea secolului al XX-lea nu este
dect o inepuizant cercetare a sensurilor si destinului puterii (Galli, 1994, p. 111).
*Universitatea ,Alexandru Ioan Cuza, Iasi
Luminia Iacob, Adrian Neculau 2 6
n acest context pluridisciplinar, psihologia social prezint o particularitate:
ntr-un interval de cteva decenii, problematica puterii a Icut saltul de la o
,variabil neglijat (Cartwrigt, 1959) la o tem ,rsfat`. Serge Moscovici este
una dintre primele voci ale psihologiei sociale care a semnalat aecalaful frapant
dintre statutul ontologic al puterii si reIlectarea sa n cadrul acestei discipline.
Sintetizndu-i argumentaia, prezent n cartea de pionierat a teoriei reprezentrilor
sociale La psychanalyse, son image et son public (1961) Ida Galli conchide:
,puterea reprezenta n acea epoc un totem pentru societate si un tabu pentru
psihologia social (1994, p. 113). n ciuda acestui statut si start special, explicabil
n bun parte prin cecitatea psihologiei sociale americane a primei jumti a
secolului douzeci, Ia de problematica raporturilor de dominare de orice Iel
(ApIelbaum, 1997), recuperarea s-a Icut relativ rapid. Prezentarea sintetic a
acestui traseu utilizeaz o dubl gril: contribuii ale psihologiei (generale si
sociale), raportate la cele ale IilosoIiei, antropologiei, sociologiei (Galli, 1983).
Pentru psihologi, cercetarea puterii are un statut special. Este Ienomenul
ntlnit deopotriv n raportarea la sine, la alter, n relaionarea intergrupuri sau
instituional, ct si n plan normativ, ca valoare. Ca atare, psihologia personalitii,
psihologia social, organizaional, politic dar si cea intercultural si-o asum ca
obiect de studiu.
Merit subliniat Iaptul c, independent unele de altele, cercetrile axate pe
evaluare, indiIerent de nivelul vizat individual, social, cultural au identiIicat
puterea ca reper universal. Cteva exemple: diIereniatorul semantic a lui Osgood
(1964) impune ca obligatorie scala puterii (slabputernic). ntre cele trei scale,
singurele universal validate n caracterizarea comportamentului interpersonal, una
vizeaz puterea: subordonaresupraordonare (Adamopoulos, 2002). Modelul inter-
cultural a lui HoIstede (1980, 2005) are ca prim dimensiune diagnostic distana
Ia de putere. Ea s-a dovedit puternic discriminativ nct s permit o tipologie a
culturilor organizaionale sau naionale n Iuncie de gradul acceptrii inegalitii
pe care puterea o presupune. Poziia de invariant reIerenial individual, sau
colectiv al puterii este explicat prin valoarea ae supravieuire pe care o asigur
n raporturile intra- sau interspecii. n cazul societii umane, se adaug statutul su
de important capital simbolic (Bourdieu, 1990).
Perspectiva Iuncionalist (Crespi, 1989) conIer unitate planurilor n care
puterea Iiineaz. AstIel, ea poate Ii deIinit ca invariantul care permite gestionarea
contraaiciilor ce re:ult ain raportul aintre aeterminat si neaeterminat. Aceast
Iuncie poate Ii exercitat la nivel subiectiv ca o capacitate intrinsec a
individului n relaie cu propria sa identitate, cu sinele, sau ca o capacitate
extrinsec, atribuit din exterior, maniIestat n raporturile sociale intersubiective
si la nivel obiectiv sau structural. n acest caz, Iuncia de a gestiona contradiciile
apare ca un mecanism nscris n nssi ordinea normativ instituional (Crespi, 1989).
Privite prin dialectica intrinsec extrinsec, cele dou Iaete ale puterii se
vdesc complementare, uneori contradictorii. Puterea intrinsec se maniIest ca
3 Reprezentarea social a puterii 7
stpnire de sine, responsabilitate, echilibru, Ior. Ea nu exprim dorina de
impunere asupra celorlali; dimpotriv, un individ care si-a dezvoltat puterea
intrinsec poate s si-o aIirme constientiznd dependena relativ Ia de ceilali
(Crespi, 1989). La nivelul psihologiei simului comun, acest tip de putere este
exprimat prin sintagma ,inaivia/persoan/personalitate puternic. Operaionalizarea
acestei trsturi se realizeaz, n principal, prin raportare la sine si se poate
identiIica n gradele de libertate (decizional, comportamental, ideatic, aIectiv
etc.) ale celui n cauz. Personalitatea puternic are si ea, evident, partea sa de
interdependen. n cazul acesta ns, dependena este conjunctural, tranzitorie,
reversibil si are valoare adaptativ. Nu ajunge s Iie trstur permanentizat.
Puterea extrinsec este capacitatea de a gestiona contradiciile rezultate din
raportul dintre determinat si nedeterminat n relaiile dintre persoane, Iizice sau
juridice (Crespi, 1989). n cazul ultimelor, intr n discuie Iorme specializate,
reglementate normativ, ca cele ale puterii politice, juridice, economice etc. Este
cazul puterii structurate, perceput ca dat, obiectiv. Simul comun Iace reIerire la
oamenii aflai la putere, la puternicii :ilei.
Este interesant de subliniat c jocul intrinsecextrinsec, subiectivobiectiv,
poate crea combinaii Iericite (om puternic, aIlat la putere) sau paradoxale (om
slab, aIlat la putere). Prins n jocul puterii extrinseci, omul aIlat la putere poate Ii
limitat/blocat n exercitarea puterii sale intrinseci, nemaiputnd dispune liber de
sine, desi, paradoxal, poate dispune de alii. Dac acest tip de asimetrie priveste
raportul posibil dintre puterea intrinsec si cea extrinsec a aceleiasi persoane, mult
mai intens cercetat este asimetria speciIic puterii extrinseci, exprimat ca raport
dintre dominai si dominatori. Fenomenul se regseste n cele mai diverse expresii
ale puterii, de la cea a seduciei sau a cuvntului si pn la cea interstatal sau
politic (Neculau, 2005).
Iat cum perspectiva Iuncionalist, anterior discutat, deschide cale metaIorei
mitologiei. Dac Ianus ar Ii Iost zeul puterii, cele dou Iee ale sale ar Ii putut
reprezenta subtila dialectic a puterii Ia de sine (intrinsec) si Ia de alter
(extrinsec). Corelnd apoi nivelul intra- si interpersonal cu cel al datului social,
structural si structurant pentru indivizi, Ieele lui Ianus cstig o nou simbolistic:
ngemnarea puterii subiective, aptitudinal si personal, cu cea obiectiv,
normativ si transpersonal.
Cu un statut ontologic att de complex, cu o reIlectare teoretica pe msur
1
,
inclusiv n psihologie conceptualizri si teme distincte ale psihologiei generale,
sociale, politice, organizaionale, interculturale etc. , puterea se poziioneaz din
start ca obiect reprezentaional redutabil. Deja un prim obiectiv al cercetrii
empirice se contureaz: n ce msur Ieele lui Ianus concureaz n ,alimentarea
reprezentrii sociale a puterii?

1
S nu omitem c paleta disciplinelor care studiaz puterea este una dintre cele mai la largi si
diverse: de la biologie la IilosoIie, de la Iizic la antropologie, de la geologie la teologie.
2. COMPLEXUL ROMNESC AL PUTERII
IndiIerent de domeniul sau planul abordrii personalitii, grupului, societii,
culturii este general admis c puterea este o variabil relaional si contextual.
Prezenta seciune creioneaz contextul intercultural care a Icut diIerena ntre
loturile de subieci
2
din cele sase ri participante la acest proiect.
Paradigma pe care am ales-o, cea a lui HoIstede (1980, 2005), a trebuit s
satisIac cteva cerine: s includ puterea ca invariant general
3
; s Ii Iost Iolosit
pe esantioane naionale n rile grupului nostru de cercetare
4
; s Ii Iost conIirmat
prin suIicient de multe si diIerite cercetri interculturale, nct validitatea si
Iidelitatea instrumentului su (VSM94)
5
s Iie larg recunoscut; s oIere date
interesante pentru contextul romnesc al puterii.
Cele patru dimensiuni
6
, operaionalizate Iiecare prin ntrebri legate de practicile
proIesionale, politice, educative, Iamiliale, religioase etc., sunt concretizate sub
Iorma celor patru scale polare, deja clasice, a cte 100 de puncte Iiecare: aistana
fa ae putere, colectivisminaiviaualism, evitarea incertituainii i feminitate
masculinitate. n spaiul european, dar neexclusiv, acest model teoretic a conIirmat
coexistena a cinci matrici culturale generale si, mai ales, a identiIicat ,Iormulele
care le caracterizeaz (tabelul nr. 1).
Tabelul nr.1
Grupuri culturale dup modelul lui HoIstede (Luca, 2005, p. 4)
RI
BALCANICE
(Bulgaria, Grecia,
Romnia, Serbia)
RI LATINE
(Frana, Italia,
Spania,)
RI
GERMANICE
(Austria, Elveia
Germania,)
RI NORDICE
(Danemarca,
Olanda, Suedia)
RI ANGLO-
SAXONE
(Australia, Canada,
Marea Britanie,
SUA,)
Colectivism Individualism Individualism Individualism Individualism
Distan mare
Ia de putere
Distan mare
Ia de putere
Distan mic Ia
de putere
Distan mic Ia
de putere
Distan mic Ia
de putere
Feminitate Feminitate Masculinitate Feminitate Masculinitate
Index mare de
evitare a
incertitudinii
Index mare de
evitare a
incertitudinii
Index mare de
evitare a
incertitudinii
Index mic de
evitare a
incertitudinii
Index mic de
evitare a
incertitudinii

2
Acestea au avut n comun Iaptul c au Iost Iormate din studeni cu acelasi proIil academic
(domenii socio-umane), din anii I si II, cu o medie de vrst comparabil si aceeasi componen
pentru variabila sex (50 B, 50 F).
3
n limbajul psihologiei interculturale, puterea este un invariant etic (prezent universal), dar
cu variabilitate emic (local).
4
Singura excepie o constituie Republica Moldova pentru care nu am gsit reIerine legate de
o astIel de cercetare.
5
Pentru detalii: www.gert-hoIstede.com
6
O a cincea dimensiune, mai recent introdus, vizeaz orientarea temporal dominant ntr-o
cultur: pe termen scurt, mediu sau lung. Ea Iace diIerena mai ales ntre patternul european si cel
extrem-oriental, dect n interiorul acestora.
Este interesant poziionarea Romniei n grupul rilor balcanice desi
geograIic nu aparine acestei zone, ci celei est-europene si nu printre cele latine
unde se ncadreaz prin origine si limb. Principala diIeren Ia de acestea,
colectivismul, poate Ii n egal msur rezultatul trecutului istoric milenar, ca
civilizaie rural complex structurat
7
, dar si a trecutului recent de ar comunist,
cu ideologie egalitarist.
Pentru rile grupului nostru de cercetare, scorurile la cele patru dimensiuni,
obinute prin metodologia lui HoIstede, sunt prezentate n tabelul nr. 2.
Tabelul nr.2
Scoruri naionale din perspectiva modelului lui HoIstede
8

ri
9
Distana Ia de
putere
Individualism Evitarea
incertitudinii
Masculinitate Formula Iinal
10

Indonezia 78 14 48 46 RSMM
Italia 50 76 75 70 MRRR
Frana 68 71 86 43 RRRM
Mexic 81 30 82 69 RSRR
Romnia 62 49 65 51 RMRM
Se poate observa individualitatea Iiecrei ,Iormule culturale, dar si diversele
nrudiri. AstIel, Romnia are n comun cu celelalte ri ale grupului, cu excepia
Italiei, distana mare Ia de putere. Se distinge prin gradul su mediu de
individualism, Iiind poziionat diIerit si Ia de cuplul Italia-Frana (individualism
ridicat), dar si Ia de Mexic (individualism sczut) sau Indonezia (individualism
practic inexistent). Patru din cele cinci ri au n comun evitarea semniIicativ a
incertitudinii, excepia pe aceast dimensiune Iiind Indonezia. n privina gradului
de masculinitate, ne apropiem de Frana si Indonezia.
O particularitate a spaiului romnesc, de conIluen si sintez pe axa est
vest, OrientOccident, adesea invocat de culturologii romni, poate Ii ilustrat de
punctajele noastre, situate la mijlocul Iiecreia dintre cel patru scale, sau nu
departe. n comparaie cu celelalte ri din grup, apropierea proIilului nostru
cultural de median atrage atenia. Matricea axiologic romneasc pare a Ii
constituit paradoxal n zona ambivalenelor, chiar dac moderate.
AproIundarea analizei se impune. Este posibil, graie rezultatelor unor
cercetri romnesti succesive, n medii proIesionale diIerite, dar pe baza aceleeasi
paradigme teoretice. Li se adaug estimrile Icut pentru Romnia de HoIstede
(Luca, 2005). O sintez a datelor apare n tabelul nr.3.

7
Egalitatea demograIic urbanrural este o realitate a istoriei contemporane a Romniei
(1985), iar actualmente raportul se menine echilibrat: urban 55,2, rural 44,8.
8
HoIstede`s Dimension oI Culture Scales, http://spectrum.troy.edu/~hoIscore.htm
9
Lipsesc datele pentru Republica Moldova, cea de a sasea membr a grupului nostru de
cercetare.
10
Cele 100 de puncte ale Iiecrei scale, sunt grupate n trei categorii: sczut (S) 0 40, mediu
(M) 40 60, ridicat (R) 60 100.
Tabelul nr.3
Rezultatele ale unor cercetri romnesti dup modelul lui HoIstede
Formula general
Autor/Instituie
Anul
cercetrii
Mediul
DP I EI M
IosiIescu et al.
(ISE)
2002 educaional
(proIesori)
R (69) M (58) M (57) R (68)
IosiIescu, Moraru
(ISE, SNSPA)
2004 educaional
(proIesori)
R (64) M (59) M (57) R (66)
S (29) M (49) R (61) S (39)
S (33) M (49) R (61) S (39)
Luca (Interact &
Gallup Romnia)
11

2005

aIaceri (manageri)
R (89)
11
- - -
HoIstede 2005 intercultural R (90) S (30) R (90) M (42)
Media 62,3 49 65,2 50,8
Se observ c dou dintre cele patru scale aistana fa ae putere si cea a
masculinitii prezint ecart mare al rezultatelor (SR). Ele reclam o discuie
aparte pentru analiza situaiei paradoxale pe care puterea si structura de gen par a le
avea n spaiul romnesc.
Avansarea unui complex al puterii este modul prin care, n discutarea
rezultatelor studiilor Interact & Gallup Romnia, se explic plasarea ambivalent
Ia de putere a subiecilor romni (Luca, 2005)
12
. Pe de o parte, acestia afirm
expres dorina plasrii n proximitatea puterii, aprecierea manierei democrat-
participative de exercitare a acesteia si, pe de alt parte, comportamental, preIer
liderii autoritari si charismatici, decizia de sus n jos. Se adaug neangajarea
iniiativei si rspunderii personale n cazul delegrii puterii, stilul paternalist al
statului, organizaiilor, grupului, Iamiliei etc., ierarhia de tip piramidal, cu un
singur seI direct, si nu cea de tip reea, cu subordonare multipl, Iuncional,
schimbarea prin crize de jos n sus, dar cu soluii si riscuri asumate de sus n jos.
Stilul german de leadership sau management, bazat pe norme precise si
respectarea lor strict, este respins, deoarece n spaiul romnesc personalizarea
normei este Irecvent. Aceeasi regul poate avea maniere diIerite de aplicare, n
Iuncie de cine o pune n act. Chiar zicala romneasc ,omul sIineste locul
poate exprima ascendentul omului care aplic norma, Ia de puterea acesteia.
Fiind perceput ca aplicabil n, cel mult, spiritul si nu litera ei si, n bun parte la
latitudinea celui care o aplic, norma este ades resimit ca o provocare pentru a
gsi soluii care s o ocoleasc sau oculteze. De aici, Iormele variate ale practicilor
cu dublu standard, duplicitare, sau ale corupiei, inclusiv psihologice: mbunarea,
ndatorarea, seducerea sau chiar ,prizonieratul, prin servicii indispensabile, a
deintorilor puterii. Acestia, la rndul lor, au Iormule proprii de personalizare a
rolului: rsplata serviciilor si a disciplinei subordonailor Ia de ei, nu neaprat

11
Discrepana dintre estimarea lui HoIstede si rezultatele obinute, mai ales la prima
dimensiune, a determinat reluarea cercetrii si avansarea unei a treia valori estimative (89), bazat pe
observarea comportamentului organizaional al repondenilor.
12
Expresia sa sunt diIerenele Ioarte mari (29, 33 vs. 89, 90) dintre msurarea prin chestionar
si cea participativ-observativ sau bazat pe analiz comparativ.
organizaionale, prin bunuri simbolice ncredere, proximitate, disponibilitate
sau prin cele oIerite din ,gestiuneainstituiei/organizaiei: posturi, titluri, burse,
poziii nemeritate n ierarhia valoric. Managerii romni aIirm c preIer
,angajaii loiali celor perIormani (Luca, 2005, p. 13), servitutea Ia de lider Iiind
perceput ca marker caracterial. De altIel, ,politica relaiilor interne (Neculau,
2007) poate surclasa preocuparea pentru calitatea activitii. Ierarhia competenei
proIesionale este astIel parazitat de cea creat prin sistemul de relaii si putere,
acestea Iiind inIluenate si ntreinute, uneori, mercantil. AstIel, n cei saptesprezece
ani ai postcomunismului romnesc, banul s-a legat tot mai direct de putere,
indiIerent de nivelul si Iormele acesteia. ,A Ii, norm existenial puternic
susinut de spiritualitatea ortodox, dominant n Romnia, este concurat tot mai
serios de ,a avea. Ceea ce se acumuleaz poate Ii obinut nu neaprat licit sau pe
merit. Este unul dintre motivele pentru care o parte a elitei intelectuale tinere
preIer, dup Iormarea academic iniial, s se specializeze si s proIeseze n
strintate.
n plus, n virtutea tendinei de a evita incertitudinea, a Iricii de schimbare si
a practicilor preponderent colectiviste, au ntietate constrngerile relaionale n
raport cu centrarea pe sarcin. Sunt preIerate cstigurilor materiale si simbolice
securizante: venituri medii, dar sigure, post pe timp nelimitat, stabilitate, liniste,
armonie, colaborare si nu competiie. Pentru a le avea, cel n poziie dominant nu
este contrazis, cel puin aparent si direct. A avea o alt opinie dect cea a liderului
poate Ii interpretat ca atac la persoan, intenie complotist, tentativ de a atenta la
unitatea grupului/ntreprinderii/instituiei.
Puterea unui statut oIicial este perceput de deintorii ei, n bun parte, ca
bun personal. Pentru marea mas ea apare ca un dat exterior, n gestionarea cruia
nu sunt ncurajai si nici nu sunt interesai s se implice dect cei cu statut de
,yesmen sau ,chibii. n spaiul romnesc, constiina dimensiunii contractuale a
relaiei de putere nu pare a nelinisti prea tare prile aIlate n joc. ntre acestea,
respectul reciproc autentic este rar.
Tendina relativ Irecvent este de a percepe puterea mai degrab ca
oportunitate dect ca responsabilitate. n consecin, pe de o parte, se constat
cvasi-inexistena practicilor de a da seama periodic de maniera gestionrii puterii
ncredinate sau cstigate. Pare mai normal controlul de sus n jos al puterii, dect
reversul su. Absena sau Iormalismul unor practici de Ieed-back pragmatic al
puterii, cu rol corectiv, explic n parte acumulrile explozive si reglarea sistemelor
prin Iorme acute. Puterea trit ca oportunitate poate explica dorina si practicile de
ocultare a normelor care limiteaz mandatele n diversele posturi de conducere. De
cealalt parte, a celor condusi, deresponsabilizarea Ia de normele jocului comun
Iace ca Iuncia de control a puterii s Iie dilatat, supravegherea ndeaproape a
subordonailor, pentru a Ii coreci si eIicieni, Iiind considerat normal.
Natura puin pragmatic a raportrii la realitate, cu saturaie aIectiv
semniIicativ, se reIlect si n Ienomenologia puterii. Conducerea autoritar
impune. Apare o legtur mai degrab emoional dect raional cu aceasta. Ea
alimenteaz o raportare ambivalent: admiraie si temere, susinere si rejectare,
,baie de mulime si inIlamare contestatar. n ciuda aspiraiilor democratice,
memoria noastr colectiv reine mai cu seam Iigurile istorice ,de Ior, si
consemneaz practica, nu rar, a eliminrii violente a persoanei din vrIul ierarhiei
politice. De la nIiinarea statului romn modern (1859) si pn n 1990, cinci
dintre cei opt seIi ai statului, regi sau presedini, au Iost obligai s abdice
(Domnitorul Cuza, regii Carol al-II-lea si Mihai) sau au Iost executai (generalul
Antonescu si presedintele Ceausescu).
ntr-o cercetare naional cu privire la valorile semniIicative pentru calitatea
vieii (Popescu, 2002), politica, ca practic a gestiunii puterilor n stat, s-a clasat
ultima (22), la mari diIerene procentuale Ia de cele care o preced n ierarhie:
Iamilia (95), munca (92), religia (78), prietenii (71), timpul liber (67).
Distana mare Ia de putere a primit astIel si o conIirmare sectorial.
Trecerea de la planurile macro- ale Ienomenologiei puterii, anterior discutate,
la cel personal completeaz analiza. Privind puterea motivaional, ca mobil al
aciunii personale, o alt cercetare avnd ca subieci 517 proIesori din 28 de scoli,
din toate provinciile Romniei conIirm datele anterioare. Puterea ocup penultimul
loc n setul individual de valori, opt la numr
13
(IosiIescu, 2004). Si n datele
acestei cercetri, paradoxul este prezent. Subiecii si declar apetena pentru
democraie, dar chiar si n lumea scolii romnesti, ,seIul este considerat ca avnd o
valoare uman mai mare dect a celorlali, n virtutea autoritii Iormale deinute
(IosiIescu, 2004, p. 8). Distana mare Ia de putere este conIirmat si de celelalte
rezultate. Prinii cultiv docilitatea copiilor, scoala este centrat pe materie si
proIesor, preluarea impersonal si necritic a inIormaiei este acceptat ca Iireasc,
metodele activ-participative de nvare sunt excepia si nu regula, iniiativa este
apanajul proIesorului (n clas) si al conducerii (n scoal).
n concluzie, conIorm cercetrilor romnesti, bazate pe modelul lui HoIstede,
paradoxul romnesc al poziionrii Ia de putere pare a avea la baz clivajul dintre
planul aspiraiilor declarate (participativ-responsabile) si cel al comportamentului
preIerat (submisiv-dezangajat). Este interesant de urmrit n ce msur
reprezentarea social a puterii ,capteaz aceast particularitate.
3. ,EGALITATEA INEGAL SAU DESPRE PUTERE N CHEIA DIFERENELOR DE SEX
Ajunsi n acest punct este Iireasc ntrebarea legat de maniera n care s-a
apropiat psihologia social de putere, vzut si ca relaie ntre sexe. Inevitabil, prin
intermediul unor direcii prioritare ale psihologiei sociale inIluena social,
raporturile interpersonale sau intergrupuri, status-roluri sociale, compararea

13
InIluenat poate de mediul particular al proIesiei didactice, centrat pe alter, ierarhia
rezultat este: 1. stabilitateordine; 2. cunoasterenvare; 3. succesul personal; 4. relaia social;
5. trebuinele primare; 6. empatia; 7. puterea; 8. sigurana.
social, construirea identitii individuale si colective etc. problematica puterii a
interIerat major cu cea a diIerenelor dintre sexe
14
. De aici si pn la a pune analiza
puterii n cheia acestei variabile naturale nu a mai Iost dect un pas. Tema a aprut
ca incitant, nct un numr special al Revue Internationale ae Psychologie Sociale
s-i Iie dedicat: Sexe, genaer ana power, (10, 1997). Psihologia social clinic
pregtise deja terenul (Aubert, Enriquez & Gaulejac 1986; Enriquez, 1986; Pages,
1986; Barus-Michel, 1991).
De ce variabila sex si corolarul su, stereotipurile de gen, par a Ii n legtur
natural cu Ienomenologia puterii? Argumentele diversilor autori in de statutul
puternic prescriptiv al aciunii acestei variabile, n raport cu alte variabile sociale.
Raporturile de putere sunt ntre oameni reali, clar diIereniai ca Iemei sau brbai.
Lecia aceasta se nva de timpuriu, din experiene directe, pe care alte variabile
nu le oIer totdeauna si la orice pas. Sexul este singura variabil natural
dihotomic si prin aceasta puternic salient. Fa de alte stereotipuri, cele de gen
sunt Ioarte apropiate de realitatea pe care o rezum si, n acelasi timp, cu o larg
mprtsire. Organizarea social tradiional, n toate segmentele ei, este marcat
de dihotomia de sex: de la interese, activiti si pn la vestimentaie sau onomastic.
Dimensiunea sexual a iaentitii, a fi femeie sau brbat, este funaamental nu
numai pentru c are o premis genetic primar, ci, mai ales, pentru c in cultura
patriarhal ea inglobea: traaiional toate celelalte aeterminri. Actorii istoriei,
eroi naionali, religioi, morali, chiar i Dumne:eu se pre:int, inaintea oricrei
alte specificri, ca prototipuri ale masculinitii. (Zavalloni, 1984, p. 367). Dac o
judecm istoric, bresa modernitii este nc nesemniIicativ temporal.
Pe linia acestor argumente, care pot continua, este Iireasc poziia celor care
vd n raporturile dintre sexe, raporturi implicite de poziionare Ia de putere.
Egalitatea inegal (Masson-Maret, 1997; Kirchler, 1997) este conceptul care
surprinde contradicia dintre planurile normativ si psihologic. Dac, n societile
moderne, reglementarea juridic a poziiei sexelor statueaz egalitatea, psihologic,
aceasta devine o egalitate inegal. n situaiile de autoevaluare n contexte care
interIereaz cu poziiile de putere, favori:area instrumentalitii (caracteristic
masculin) n aetrimentul expresivitii (caracteristic Ieminin) apare att la
brbai ct si la Iemei (Masson-Maret, 1997). Este suIicient s reIlectm asupra
unor sintagme n care sexul persoanei si caliIicativele legate de putere sunt alturate,
pentru a vedea c, n mod spontan, activm registre de atribuire si evaluare diIerite.
Ne gndim la lucruri comparabile si suntem la Iel de pozitivi n aprecierea unui
brbat puternic si a unei femei puternice? Dar n cazul unui brbat slab si a unei

14
Subscriem punctului de vedere conIorm cruia: ,iniial n limba englez distincia dintre sex
si gen urmrea s separe substratul biologic al Ienomenului masculinitii si Ieminitii, de construcia
social si cultural a acestor identiti. Revenirea ulterioar consider c sexul nu este o realitate
asocial si c nu sexul precede genul ci invers, ca ideologie care reglementeaz si concepiile despre
sex, inclusiv pe cele biologice (Magyari-Vincze, 2004).
femei slabe? Categoric nu, pentru simplul motiv c puterea are miz identitar
special n constituirea personalitii masculine, ceea ce nu mai este valabil n
cazul Iemeilor. Acelasi lucru se ntmpl si n plan organizaional n compararea si
evaluarea stilurilor de conducere ale brbailor si Iemeilor (Kirchler, 1997).
n plan societal, o analiz plauzibil a consolidrii mixajului egalinegal o
poate oIeri discutarea concomitent a dou variabile: pe de o parte, practicile
sociale, inclusiv oIiciale, privitoare la egalitatea sexelor si, pe de alt parte,
mentalitatea dominant privind rolurile de sex. Poziionarea ortogonal a celor
dou permite delimitarea a patru cadrane: I. acceptarea si susinerea, inclusiv prin
politici de stat (economice, sociale etc.), egalitii celor dou sexe, concomitent cu
neacceptarea dihotomiei rolurilor de sex, inclusiv n context domestic; II. acceptarea
si susinerea egalitii sexelor, concomitent cu pstrarea rolurilor tradiionale,
complementare, ale celor dou sexe; III. neacceptarea egalitii celor dou sexe,
mai ales pe piaa muncii, corelat cu respingerea rolurilor tradiionale ale sexelor si
IV. neacceptarea egalitii sexelor, concomitent cu acceptarea rolurilor lor
tradiionale (Voicu, 2002).
Dac speciIicul primului cadran este ilustrat de ri nordice Suedia,
Danemarca Romnia, ca si celelalte ri est-europene, este ncadrabil n cadranul
al doilea: egalitate i traaiionalism. n explicarea acestei stri de Iapt intervine
trecutul recent, deoarece ,regimurile comuniste au practicat o politic de promovare
a egalitii ntre ceteni, inclusiv egalitatea ntre sexe. n plus, ncurajarea participrii
Iemeilor la munca pltit n aIara casei a susinut ideea de egalitate deoarece ambii
membri ai cuplului contribuiau la venitul Iamiliei |...|. ns rile respective nu au
adoptat politici care s ncurajeze mprirea sarcinilor casnice ntre parteneri, Iapt
care a condus la pstrarea modelului tradiional, conIorm cruia Iemeile trebuie s
se ocupe de treburile casnice si de cresterea copiilor (Voicu, 2002, p. 9).
Validarea poziionrii rilor europene n cadranele amintite o Iace ultimul
raport al Worla Economic Forum. Documentul
15
prezint ,harta diIerenelor
dintre sexe n 2006. La cei patru parametri urmrii (economie, educaie, stare de
sntate, prezena Iemeilor n politic), prin monitorizarea a 115 state (90 din
populaia globului), n primele locuri se situeaz rile nordice, cu procente mari
de reducere a diIerenelor dintre sexe: Suedia (81), Norvegia (79), Finlanda
(79), Islanda (78). Romnia ocup locul 46, cu un procent de 67, privind
controlul diIerenelor de sex n politicile si practicile sale oIiciale (educaie 99,
sntate 97, economie 67, politic 0,07).
n planul mentalitilor ns, diIerenierea tradiional a rolurilor a rmas.
ntr-o cercetare care a cuprins trei grupe de vrst (1829 ani, 3054 ani, peste 55 ani),
,mai mult de jumtate dintre subieci au considerat c datoria Iemeii este s se
ocupe de treburile casei si a brbatului s aduc bani n cas (Popescu, 2003, p. 14).
Rezultate incitante prezint acest studiu si n privina perceperii statutelor de putere
n Iamilie. Desi, pe ansamblul lotului, este preIerat modelul egalitar, n rndul

15
The Global Gender Gap Report 2006, http://www.weIorum.org/en/initiatives/gcp/Gender
20Gap/index.htm
tinerilor diIerenele de opinii sunt mari. ,De dou ori mai muli brbai consider
c, n Iamilie, ei ar trebui s conduc, n timp ce Iemeile nu-si atribuie acest rol
(Popescu, 2003, p. 12).
Dac pentru judecata si practica social din universul puterii, cel puin n
unele dintre Iormele sale instituionalizate de exercitare, variabila sex este nalt
operant n postur de criteriu diIereniator
16
, este legitim interesul cercetrii pentru
a identiIica reversul medaliei: diIerenele de gen n reprezentarea social a puterii
(Nigro, 1989). Reinem cteva dintre rezultatele colegilor din ,grupul MSH: ,n
evaluarea situaiilor de putere, studenii privilegiaz scala de evaluare utilinutil, n
timp ce studentele pe cea calarece. Vedem n aceasta o concretizare a diIerenei
ntre sexe, teoretizat de Parsons si Bales (1955) ca activare privilegiat a
instrumentalitii sau expresivitii (Galli, 1989, p. 56). ,Reprezentarea pe care o
au Iemeile despre putere este mai puin structurat dect cea a brbailor. Explicaia
ine de separarea istoric, dar si contemporan, a Iemeilor obisnuite de exerciiul
puterii (Acosta Avila & Uribe Patino, 2006, p. 13).
Este interesant s urmrim n ce msur si sub ce Iorm apare aceast
diIeren n context romnesc. Prin mixajul su cultural Iemininmasculin, susinut
de ambivalena egalitatetradiionalism, acesta oIer un cmp de analiz suIicient
de provocator. Expectm c Ieele lui Ianus vor avea nu doar compoziie eclectic,
dat Iiind presiunea concomitenei reIerenial la diIeritele accepiuni ale puterii,
dar si culori distincte: bleu (M) si roz (F).
4. FEELE LUI IANUS VZUTE DE STUDENII ROMNI
4.1. OBIECTIVELE STUDIULUI
n baza argumentelor teoretice anterior discutate, cercetarea realizeaz o
analiz a ,Ieelor reprezentrii sociale a puterii (RSP) prin intermediul comparaiei
dintre perspectiva brbailor si cea a Iemeilor. Pe de o parte, vizm s identiIicm
n ce msur n RSP apar, concomitent, elemente ce in de diIeritele ipostaze ale
puterii (intrinsec, extrinsec), dac ele reIlect elemente ale ,complexului puterii
si, pe de alt parte, dac ntre ,Iaa masculin si ,cea Ieminin a lui Ianus sunt
deosebiri de esen sau doar de nuan. Plecm de la premisa c simpla identiIicare
a diIerenelor este insuIicient, dac nu este pus n balan cu elementele comune
si raportat la ansamblul reprezentrii.
4.2. SUBIECI SI METODOLOGIE
a) Lotul de subieci
S-au utilizat rspunsurile a 287 de subieci, cu vrste cuprins ntre 18 si
36 de ani, cu o medie de vrst de 21,3 ani, provenind att din mediul urban, ct si

16
ntr-un context demograIic mondial n care cele dou sexe au ponderi egale, pentru
domeniul cel mai legat de putere, politica, diIerena de implicare brbaiIemeii este Ioarte mare
(85), n condiiile n care, n plan economic, aceast diIeren este sub jumtate (49). The Global
Gender Gap Raport 2006, p. 12.
din mediul rural. Subiecii au Iost studeni la specializri socio-umane (psihologie,
istorie, sociologie) din cadrul Universitii ,Alexandru Ioan Cuza Iasi, n anul I
si II. n Iuncie de metodele utilizate n vederea culegerii datelor, mrimea si
componena pe sexe a Iost urmtoarea:
SEX

Feminin Masculin
Asociaia de cuvinte 60 60
Interviul 20 20 METODE
DiIereniatorul semantic 77 50
b) Metodologia de cercetare
17

Pentru a obine o reprezentare ediIicatoare a unui obiect social este absolut
necesar respectarea unui principiu cu larg recunoastere: abordarea plurimetodologic
a acestuia (Moscovici, 1986; Abric, 1994; Curelaru, 2006). ConIormndu-ne, studiul
de Ia a valoriIicat datele obinute prin trei metode:
1. Metoaa asociaiei
Utiliznd un singur cuvnt inductor, putere, li s-a cerut subiecilor s noteze
primele cinci cuvinte care le-au venit n minte n legtur cu acest stimul si s
justiIice asocierile respective. Avantajele acestei metode sunt date de viteza mare
de lucru si de accesul la producia spontan a subiectului, nemodiIicat de logica si
constrngerile unui act discursiv. Nu lipsit de importan este si aspectul potrivit
cruia asociaia de cuvinte permite actualizarea elementelor implicite sau latente
care, dup cum remarca De Rosa (1988), sunt mascate de produciile discursive.
A treia sarcin a subiecilor a Iost s aleag dintre asociaiile emise primele trei,
cele mai relevante si s le precizeze ordinea. A patra cerin a constat n
repartizarea de puncte, dup importan, celor trei cuvinte alese, astIel nct suma
punctelor sa Iie 10. Se remarc Iaptul c dimensiunii evaluative a sarcinii i s-au
acordat dou ocazii.
2. Metoaa interviului
Interviul semi-structurat a Iost utilizat n vederea culegerii de date pentru o
analiz de coninut aproIundat. Ghidul de interviu a cuprins 24 de ntrebri viznd
inIormaii reIeritoare la: semniIicaia puterii, contextele exercitrii ei, existena
unei puteri ,Iorte, raportul individ-putere, reaciile n Iaa puterii, caracterizarea
persoanelor care dein puterea, Iormele acesteia, simbolurile puterii, culorile
asociate ei, mijloace de obinere si deinere a puterii, expectana personal Ia de
deinerea puterii etc.

17
Deoarece, n volum, metodologia grupului nostru este prezentat pe larg, precizm acum
doar tehnicile care au stat la baza prezentului studiu.
3. Metoaa aifereniatorului semantic
Cuvntul putere si nc zece dintre cele care au obinut Irecvene mari la
asociaia liber au Iost supuse evalurii printr-un diIereniator semantic construit
dup etapele si parametrii tehnicii lui Osgood (1964). Subiecii romni au avut de
evaluat 11 cuvinte prin intermediul a 12 perechi de adjective polare, Iiecare cu o
scal n 7 trepte (1-maxim, 7-minim).
4.3. PREZENTAREA, ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
Datele culese au Iost supuse unei prelucrri complexe si variate, utilizndu-se
att metode calitative, ct si metode cantitative. Pentru o mai lesnicioas urmrire a
lor, prezentm pe rnd modalitile de analiz a datelor si discutarea rezultatelor n
Iuncie de metoda utilizat.
1. Metoda asociaiei: RSP - UA IAAUS COMPOZI1
Utilizarea asociaiei a permis identiIicarea elementelor structurale ale
reprezentrii sociale a puterii: nucleul central si elementele periIerice. Ca rspuns
la cuvntul inductor, cei 120 de subieci au produs un numr total de 859 evocri
(cu o medie de 7,1 evocri/subiect !!!), bazate pe 252 de cuvinte diIerite.
Numrul mediu mare de evocri pe persoan se datoreaz Iaptului c subiecii au
ncercat s cuprind ct mai multe aspecte, ceea ce poate dovedi Iie o raportare
interesat si nuanat la Ienomenologia puterii, Iie complexitatea obiectului
reprezentat, plurisemantic, greu de redus la cele 5 cuvinte cerute.
Procedura de tratament a evocrilor obinute prin asociaie este cea a lui
Verges (1992). Aceasta const n determinarea centralitii reprezentrii sociale
prin realizarea unei congruene ntre frecvena ae apariie a unor elemente si
rangul ae apariie al acestora
18
. Din punct de vedere statistic, pentru prelucrarea
datelor s-a utilizat programul computerizat propus de nsusi autorul acestei metode
de analiz, programul Evoc2000.
Raportndu-ne la Irecvena Iiecrui termen, au Iost reinui cei care au Iost
evocai de ctre cel puin 10 dintre subieci, Iiind menionai de cel puin 12 ori.
Este de subliniat c primii cinci termeni acoper 23,4 dintre evocri, iar toi
doisprezece mai mult de 1/3 (35,3) din totalul evocrilor asociate puterii. Faptul
este semniIicativ pentru graaul ae focali:are relativ riaicat pe care l dovedeste
reprezentarea investigat.
Calculnd rangul mediu al importanei acestor evocri, rezult c acesta este 3.
AstIel, pornind de la termenii cu o Irecven mai mare sau egal cu 12 (stabilind ca

18
Unii autori au propus trei indicatori: frecvena evocrilor, rangul ae apariie si rangul
importanei. ntruct n studiul de Ia, subiecilor li s-a cerut aranjarea n ordinea importanei a
primelor trei evocri, s-au reinut spre analiz Irecvena termenilor si rangul mediu al importanei (n
baza de date au Iost trecui primii trei termeni considerai importani si apoi ceilali doi, n ordinea n
care au Iost evocai).
Irecven intermediar, de delimitare, 18) si de la rangul mediu al importanei
acestora (3), s-a realizat un tabel cu dubl intrare. n aceast structur (tabelul nr. 4)
cadranul din stngasus cuprinde elementele care au cea mai mare probabilitate de
a Ii centrale, iar cadranul din dreaptajos indic elementele periIerice ale
reprezentrii.
Se observ cu usurin Iaptul c termenul cel mai Irecvent for nu este si cel
mai important. AstIel, fora (50) si tria (42) sunt termeni asociai Irecvent puterii,
dar nu sunt recunoscui drept importani n deIiniia acesteia. n schimb, relaia
aintre putere i bani pare a fi central. Analiznd argumentrile oIerite de subieci,
reiese c banii sunt considerai att ca premis de obinere si meninere a puterii,
miz a ei, consecin a acestui statut, dar si mijloc de exercitare a puterii. O
explicaie a acestei centraliti si poate avea originea n nivelul economic sczut al
societii romnesti din zilele noastre, banul devenind astIel un Iel de ,obsesie,
ajungnd s Iie considerat calea de obinere si rezolvare a aproape orice: poziie
proIesional, sntate, notorietate, pavz n Iaa justiiei etc. n plus, perceperea
clasei politice din Romnia, ca Iiind excesiv dominat de propriile interese Ia de
cele generale, poate contribui la ascendena lui ,a avea (bani-monopol) Ia de
atributele relaionale (autoritate-inaepenaen-influen) din nucleul reprezentrii.
Tabelul nr. 4
Cadranele Irecven importan pentru lotul ntreg
Rang mediu
Sub 3 Peste si egal cu 3

Peste si egal
cu 18
Bani (43)
Autoritate (33)
Monopol (33)
Independen (19)
InIluen (18)
For (50)
Trie (42)

Frecven

Sub 18
Inteligen (15)
Bogie (12)
Curaj (12)
Siguran (13)
Dominare (13)
La Iel de plauzibil explicativ este si practica romneasc a identiIicrii
puterii mai ales ca voin personal dect ca sistem, prin oamenii care o exercit, n
detrimentul Iorei cadrului normativ. Este ilustrativ Iaptul c printre elementele
nucleului central nu s-au caliIicat cuvinte sau expresii ca lege, contract social,
garant, responsabilitate, context, ideologie.
Extinznd analiza, cele 12 repere Irecvente ale reprezentrii indic
poziionarea ambivalent a subiecilor. Ei au vizat deopotriv si puterea intrinsec,
Ia de sine (for, trie, inaepenaen, inteligen, siguran, curaf) si pe cea
extrinsec, de raportare interpersonal sau instituional (autoritate, influen,
aominare). Sesizm c, dintre cele patru accepiuni uzuale ale puterii n stiinele
socio-umane ca atribut personal, ca Iuncie, ca relaie si ca sistem (Neculau,
2007) sunt privilegiate prima si a treia.
Prelucrarea datelor, rezultate din cea de-a patra sarcin pe care subiecii au
avut-o de ndeplinit (,oIerii punctaje celor trei cuvinte subliniate, astIel nct suma
acestora s Iie 10), clariIic poziiile din structura reprezentrii. Suma punctajelor
obinute este: 86 puncte pentru bani, cte 76 de puncte pentru autoritate i
monopol, 44 de puncte pentru inaepenaen, 37 de puncte pentru inteligen, 34 de
puncte pentru influen si 19 puncte pentru aominare. Analiza statistic arat c nu
exist diIerene semniIicative din punct de vedere al importanei acordate de
subieci tripletului baniautoritatemonopol. n schimb, ntre autoritate/monopol si
inaepenaen exist diIerene semniIicative (t 2.96; p0.01), ceea ce nseamn c
subiecii Iac distincie semniIicativ ntre primele trei elemente si celelalte.
Apreciem c poziia nalt a termenilor autoritate si monopol poate Ii o validare, n
plan reprezentaional, a distanei mari Ia de putere, n condiiile n care amndou
au n subsidiar ideea de inegalitate.
Astfel, la o prim anali:, IANUS are aefa conturate cele aou chipuri. faa
puterii intrinseci, a inaiviaului in raport cu sine, i pe cea extrinsec. Este un :eu
cu mone:i i fulgere (autoritatea) pe post ae ochi. Funciile pe care le inaeplinete
i sistemul in care evoluea: nu apar in prim planul repre:entrii.
Utiliznd aceleasi proceduri statistice pentru analiza datelor provenite de la
categoriile de subieci dup variabila sex, rezultatele prezint asemnri dar si
deosebiri Ia de reprezentarea general. Tabelele nr. 5 si 6 ilustreaz aceasta.
Pentru ambele categorii s-a reinut ca Irecven minimal ciIra 6, reprezentnd
rspunsurile a cel puin 10 dintre subieci. Frecvena intermediar a Iost stabilit
la 10, iar rangul mediu este, n continuare, 3.
Tabelul nr. 5
Cadranele Irecven importan pentru subiecii de sex Ieminin
Rang mediu

Peste si egal cu 10
Bani (22)
Autoritate (20)
Monopol (20)
Independen (12)
Inteligen (12)
For (24)
Trie (19)
InIluen (12)

Frecven

Sub 10
Siguran (8)
Bogie (6)

Dominare(6)
Curaj (6)
Decizii (6)
Supremaie (6)
Tabelul nr. 6
Cadranele Irecven importan pentru subiecii de sex masculin
Rang mediu

Peste si egal cu 10
Bani (21)
Autoritate (13)
Monopol (13)
For (24)
Trie (19)

Frecven

Sub 10
Corupere (7)
Bogie (6)
Abilitate (6)
Curaj (6)
InIluen (6)
Dominare (7)
Independen (7)
Manipulare (7)
Minciun (7)
Fa de tabloul general cu 12 elemente, cele dou sunt mai cuprinztoare cu
cte dou cuvinte Iiecare. n ciuda componenei numerice identice (14F, 14M), se
remarc Iocalizarea mai accentuat a bieilor, att la nivelul termenilor cu
Irecven mare (peste 12) sau Ioarte mare (peste 19). Interesant este si diIerena de
Irecven la dou dintre elementele nucleului: autoritate (20F, 13M) si monopol
(20F, 13 M), ceea ce ne indic ponderile propulsrii lor n poziiile pe care le ocup
n reprezentarea general. Doar pentru Iemei, inteligena si independena sunt
elemente centrale ale puterii, n timp ce, autoritatea, monopolul si banii sunt egal
prezente. Cele trei cuvinte au, ns, statut diIerit. Nu doar sub aspectul Irecvenelor,
cum s-a precizat deja, pentru primele dou, dar si ca importan, exist diIerene
semniIicative ntre biei si Iete. Cele din urm acord un scor mai mult dect
dublu acestor atribute (F54 puncte, M22 puncte).
n cazul elementului Iocal al reprezentrii, banii, este interesant combinaia
existent: egalitate de Irecven (F22, M21), dar inegalitate ca importan (14
puncte n plus, la Iete). Subliniem si deosebirea n ncadrarea lor tematic. Pentru
biei, banii sunt, n principal, mijloace de cstigare si exercitare a puterii si, n plan
secund, elemente corelate puterii. Pentru Iete, pe lng investirea banilor cu statutul
de mijloace, apar nc trei categorii: banii elemente corelate puterii, banii
condiii ale puterii, banii consecine ale puterii. O a cincea categorie, aprut doar
la grupul masculin (banii obiect al puterii), Iace ca din totalul de 252 de cuvinte
diIerite obinute, banul s se situeze pe primul loc n seria evocrilor pluritematice.
Este o conIirmare suplimentar a poziiei sale speciale n cadrul nucleului central.
n structura ambelor reprezentri, apar 4 elemente noi Ia de reprezentarea
general. Acestea sunt inteligena, sigurana, supremaia i aeci:iile, pentru Iemei
si coruperea, manipularea, minciuna, si abilitatea la brbai. Se pot observa
valenele lor diIerite. n reprezentarea Ietelor, acestea sunt pozitive si cu miz
important, primul termen aparinnd chiar nodului central. n cazul bieilor,
valenele sunt negative, dar de mai mic impact.
Prin coninut, cu 10 elemente comune din 14, cele dou reprezentri par a nu
se diIerenia Ioarte mult. Dac, totusi, rmnem strict la deosebirile de la nivelul
nucleului central, putem observa Iaptul c, mai mult dect bieii, Ietele au avut n
vedere nu doar puterea extrinsec conIerit de statutele de putere (bani, autoritate,
monopol) , ci si pe cea intrinsec a personalitii puternice (inteligen, influen).
Aceasta ar putea explica si conotaia pozitiv superioar a reprezentrii lor.
Revenina, in ba:a noilor aate, la metafora mitologic, am putea aprecia c
la feele lui Ianus, ca simbol al puterii, in ca:ul lotului romanesc, ,au lucrat` aoi
sculptori. un brbat i o femeie. Fiecare la cate una, aar aup acelai mulaf. Au
re:ultat chipuri cu aer comun, ae familie, aar nu iaentice, aei cuprina in proporie
ae 71 aceleai elemente. Faa creat ae sculptor este mai concentrat i tuat,
mai impersonal i ascuns, avana in locul ochilor, ca elemente centrale, banii i
fulgerele autoritii. Faa reali:at ae sculptori, are liniile mai moi, este mai
personal, aeschis i senin, chiar aac, paraaoxal, pe acest chip banii i
fulgerele ochilor strlucesc ae aou ori mai intens.
2. Metoda interviului: RSP - UA IAAUS COMPLEMEA1AR
Prelucrarea rspunsurilor subiecilor la cele 24 de ntrebri ale interviului s-a
realizat ntr-o prim Iaz prin analiza clasic de coninut. AstIel, pentru Iiecare
ntrebare s-au obinut de la 3 la 13 categorii de rspunsuri. Pentru a stabili dac
diIerenele dintre aceste categorii sunt semniIicative din punct de vedere statistic,
s-a utilizat testul pentru date neparametrice, chi-ptrat. n prezentarea rezultatelor,
am optat pentru gruparea lor tematic, concomitent cu semnalarea, acolo unde au
aprut, diIerenelor pe categorii de sex
19
.
PUTEREA NSEAMN DOMINARE PENTRU FEMEI SI
INFLUEN PENTRU BRBAI (intrebrile 1 i 2)
n cazul caracterizrii puterii ca Ienomen social, se maniIest clar preIerina
subiecilor pentru rspunsurile din categoria ,dominare (F
2
24,00; p0,05), Ia
de opiunea pentru alte categorii de rspunsuri, cum ar Ii ,ajutorarea celorlali,
,superioritate, ,inIluen, ,leadership etc. (Iigura nr.1). Rezultatul este n acord
cu distana mare Ia de putere, identiIicat ca dimensiune a spaiului nostru
cultural, conIorm modelul lui HoIstede. Si studenii romni, ca si celelalte categorii
proIesionale investigate n Romnia proIesori (IosiIescu, 2004), manageri (Luca,
2005) vd puterea mai degrab n aspectele ei forte si ca inegalitate impus, dect
n termenii unui contract social, reglat de norme mutual negociabile. Pare a avea
prioritate perspectiva structural-Iuncionalist Ia de cea strategic sau
constructivist asupra puterii (Leclerc, 1999).

19
Pentru a veriIica aceasta, testul chi-ptrat a Iost aplicat pentru categoriile de rspunsuri din
interiorul Iiecreia dintre cele dou grupe de subieci.

Figura nr. 1 Lotul intreg.
Aplicnd testul chi-ptrat separat pentru rspunsurile oIerite de Iemei,
respectiv brbai, rezult o valoare semniIicativ a testului doar n cazul celor din
urm. Pentru grupul masculin, rezultatele arat c puterea semniIic mai nti
,inIluen si abia apoi ,dominare (F
2
13, 20; p0,01). Asadar, reprezentarea
puterii pentru grupul masculin semniIic mai ales poziionare activ, exercitarea
capacitii de a-i determina pe alii, de a-i convinge, poate chiar de a-i manipula.
Nu n ultimul rnd, inIluena este pentru acest grup o Iorm de conducere, o Ior
psihic si Iizic exprimat n raport cu ceilali (Iigura nr. 2).

Figura nr. 2 Grupul masculin.
OAMENII SI DORESC PUTEREA, DAR FEMEILE, N SPECIAL,
PREFER S SE SUPUN
n analiza datelor la ntrebarea nr. 5 ,Oamenii si doresc puterea, o reIuz
sau sunt dezinteresai de ea?, veriIicarea statistic (F
2
55,40; p0,01) arat c
aprecierea Iaptului c oamenii si doresc puterea diIer semniIicativ de celelalte
categorii de rspunsuri. Poziia comun a celor dou grupe (F:F
2
16,30; p0,01;
M: F
2
27,20; p0,01) este ilustrat n Iigura nr. 3.
Statutul de deintor al puterii apare ca un nivel de aspiraie pentru
majoritatea subiecilor nostri. Rezultatul este n relativ acord cu date menionate de
alte cercetri pentru aceeasi categorie de vrst, tineri, (Popescu, 2003), dar n
dezacord cu rezultatele obinute pentru aduli (Popescu, 2002, IosiIescu, 2004,
Luca, 2005). Apar, n categoria altor rspunsuri, nesemniIicative ns statistic, o
serie de nuanri, cum ar Ii contradiciile dintre nivelul motivaional (nalt) si
planul abilitilor comportamentale (restrns), sau ntre esen si aparen, n sensul
c unii oamenii, desi si doresc puterea, o reIuz din anumite motive (teama de
responsabiliti, perturbarea Iunciilor puterii prin corupie etc., sacriIicarea
libertii personale). Un intervievat sintetiza: Cei care o ineleg cu aaevrat o
refu:, aar maforitatea ii aorete s o aein, poate aoar sfinii sunt ae:interesai
(S.10) .

Figura nr. 3 Evaluarea angajrii n deinerea puterii
n ciuda opiunii anterioare, subiecii, indiIerent de sexul lor, recunosc Iaptul
c oamenii preIer s se supun (ntrebarea nr. 6: F
2
33,50; p0,01) pentru c le
lipseste soluia personal, le este team de responsabiliti sau pur si simplu pentru
c asa este mai comod. O alt explicaie plauzibil este oIerit de subiecii nsisi:
inaiviaual se conauc, social sunt conaui (S. 8); oamenii aoresc s fie conaui, aar
s simt c aein puterea (S. 40). Simultaneitatea planurilor de reIerin ale
subiecilor, psihologic si social, puterea ca atribut personal, dar si ca sistem
instituional, prezent n poziionarea majoritii intervievailor, explic aceste
asumri paradoxale. Aceste poziionri ambivalente, pot Ii si o ilustrare a
,complexului puterii, identiIicat n spaiul culturii organizaionale romnesti
(Luca, 2005), discutat n seciunea B a acestui studiu. De altIel, dimensiunea
paradoxal, identiIicat de noi ca trstur a RSP a subiecilor romni, a Icut
obiectul unei analize anterioare (Neculau, Iacob, Boza, 2006).
n cazul comportamentului obedient, opiunea este semniIicativ statistic doar
n cazul grupului Ieminin (F
2
9,10; p0,05 Iigura nr. 4). Explicaia acestui
rezultat pare a-si avea sursa n nssi natura caracteristicilor celor dou sexe:
Iemeile, preIernd dimensiunea relaional a vieii, accept s se supun, s Iie
protejate si ndrumate, pe cnd brbaii preIer s aib iniiative, s dea directive,
s se autodeIineasc prin ,testul puterii. nceput n cheia msurrii Iorei Iizice,
aceast miz, prin excelen masculin, trece ulterior n plan social si psihologic cu
statut de ax identitar.

Figura nr. 4 Reacia grupului Ieminin Ia de exercitarea puterii.
TEAMA DE PUTERE - NTRE NENCREDEREA N SINE SI
FUGA DE RESPONSABILITI
La ntrebarea De ce le este oamenilor team ae putere? (ntrebarea nr. 7),
valoarea testului pentru ntreg lotul de subieci este semniIicativ pentru categoria
,nencredere n sine (F
2
16,10; p0,01). AstIel, cauza Iricii de putere este una de
natur interioar, concretizat n slbiciunea eului, lipsa autocontrolului, existena
complexelor etc., toate acestea reunite n nencrederea n propriile Iore. Din nou
este ales ca reIerin planul psihologic.
Aplicnd chi-ptrat pentru Iiecare dintre cele dou categorii de subieci,
rezult valori semniIicative pentru ambele, dar reIlectnd rezultate diIerite (Iigura
nr. 5). n subgrupul studentelor (F
2
20,50; p0,01), rezultatele arat preIerina
pentru categoria neincreaere in sine, ca si n grupul mare. ns, n subgrupul
studenilor, testul este semniIicativ pentru alt categorie teama ae responsabiliti
(F
2
12,40; p0,05). Faptul c brbaii au dat aceste rspunsuri poate evidenia
ideea c ei de obicei gndesc n termeni de aciune, pe cnd Iemeile situeaz teama
de putere la nivelul complexelor determinate de statutul, de regul, neangajat sau
subordonat pe care l au n relaiile de putere.

Figura nr. 5 Teama de putere. DiIerene dup variabila sex.
PORTRETUL PERSOANEI DEINTOARE DE PUTERE (ntrebrile nr. 8, 9, 10, 11)
FETELE consider c o persoan care deine puterea are urmtoarele
caracteristici:
x trsturi de caracter, att pozitive ct si negative: spirit de lupttor, caritabil
dar si mndru, superior, snob, arogant;
x transIormarea persoanei n sens pozitiv: cstigarea independenei, ajutorarea
celorlali, maturizarea, mbuntirea capacitii de comunicare.
BIEII apreciaz urmtoarele caracteristici:
x aspect Iizic important: haine scumpe, bunuri materiale, mers si privire sigur;
x trsturi de caracter, att pozitive ct si negative: siguran, ndrzneal,
dinamism, truIie, dominare;
x transIormarea persoanei n sens negativ: oportunism, ngmIare, mitomanie,
abuz, manipulare, impertinen.
Este oarecum surprinztoare opiunea bieilor, si nu a Ietelor, pentru existena
unui ,portret Iizic al deintorilor puterii. Explicaia ateniei acordate semnelor
externe ale puterii inut, mbrcminte, posesiune de ctre biei ar putea Ii
legat de statutul particular al puterii n lumea masculin: valoare important, cu
miz concurenial si identitar.
n ceea ce priveste aspectul modiIicrilor prin care trec oamenii deintori ai
puterii, subiecii au Iost de acord c puterea i transIorm pe cei care o dein
(F
2
36,10; p0,01). n categoria rspunsurilor care subliniaz Iaptul c puterea i
transIorm pe cei care o dein, doar 11 rspunsuri indic o transIormare pozitiv
(cstigarea independenei, ntrajutorare, responsabilitate, maturizare, mbuntirea
capacitilor de comunicare etc.), n timp ce 23 de rspunsuri subliniaz modiIicarea n
sens negativ (oportunism, ngmIare, mitomanie, impertinen, abuz, manipulare etc.).
Dac transIormm categoria ,da n subdiviziunile ,da, n sens pozitiv si ,da, n
sens negativ, vom avea diIerene semniIicative n Iavoarea celei de a doua (Iigura
nr. 6). O exprimare plastic oIer unul dintre subieci: catigarea i asumarea
puterii moaific oamenii. In primul rana, puterea corupe sufletul. Dac treci totui
ae acest test, trebuie s te schimbi oaat cu asumarea responsabilitilor. Din
pcate, maforitatea ori a plecat la arum fr suflet, ori i-l vinae pentru a catiga
(S.4).
Aceleasi rezultate semniIicative se pstreaz si n cazul comparrii celor dou
categorii de subieci. Rspunsurile conotate pozitiv aparin n majoritate Iemeilor.
n cazul brbailor, toi au Iost de acord c puterea transIorm oamenii, dar
majoritatea rspunsurilor a Iost conotat negativ. Acest lucru ar putea Ii explicat,
Iie prin atitudinea mai tolerant a Iemeilor, Iie prin miza mai mic pe care o
reprezint puterea n universul Ieminin, Iie prin lipsa exerciiului concret al puterii,
ceea ce poate Iavoriza idealizarea consecinelor ei.
pozitiv
negativ

Figura nr. 6 ModiIicri de personalitate generate de deinerea puterii.
REACII EMOIONALE N FAA PUTERII (ntrebrile nr. 12, 13)
ntrebai cum reacioneaz atunci cnd asupra lor se exercit puterea, subiecii au
rspuns c acioneaz n Iuncie de situaie, de persoana care deine puterea, de
motivaia exercitrii puterii si de modalitatea pus n act. Asadar, subiecii maniIest
preIerin semniIicativ (F
2
30,80; p0,01) pentru un comportament diIereniat,
mergnd de la supunere la revolt. Pentru ca oamenii s se supun unei situaii de
putere, aceasta trebuie s Iie ndreptit, cel care o exercit s Iie corect, cinstit si,
nu n ultimul rnd, situaia s oIere un anumit beneIiciu persoanei n cauz. Acest
pattern comportamental al grupului general se regseste semniIicativ doar n
categoria Ietelor (F
2
9,20; p0,03). Bieii opteaz, pe lng contextualizare
(,depinde 65) si pentru ,nesupunere (35).
ntrebai cum se simt atunci cnd si exercit puterea asupra altora, un numr
semniIicativ de subieci recunoaste c se simte bine (F
2
28,750; p0,01). Aceste
date sunt n concordan cu rezultatele conIorm crora oamenii si doresc puterea.
Este normal ca atunci cnd o anumit dorin este ndeplinit, tririle aIective s se
aIle n sIera pozitiv. Analiza pe categorii n Iuncie de sexul subiecilor indic
rezultate semniIicative doar n cadrul grupului de Iemei (F
2
9,10; p0,05). n cazul

bieilor, sunt precizate dou categorii de triri: ,m simt bine 35; ,m simt
ru 30. Interpretm diIerenele de rspuns prin planurile diIerite activate de
aceast ntrebare: n cazul Ietelor, un plan ideal, cel al unor ipotetice situaii de
putere, n cazul bieilor, un plan real, al rememorrii unor experiene trite n
situaii de putere.
ARE PUTEREA CULOAREA ROSIE? (ntrebarea nr. 21)
Categoriile de culori oIerite ca rspuns la aceast ntrebare sunt: 1. negru;
2. violet; 3. rosu; 4. alb; 5. albastru; 6. galben; 7. verde. Valoarea semniIicativ a
testului statistic (F
2
19,85; p0,03) indic preIerina subiecilor pentru rosu. (Iigura
nr. 7). Subiecii au ales aceast culoare deoarece inspir ainamism, putere material,
atracie, via, sange, agresivitate(S15). Analiznd datele separat, rezultate
semniIicative si n acord cu acest pattern se nregistreaz doar n cadrul grupului
Ieminin (F
2
22,70; p0,01). Rosul este, de altIel, o culoare preIerat de Iemei si
atribuit n general lor. n cazul bieilor, patru culori sunt concurente: albastru
25, rosu 20, alb 20, negru 20. Faptul poate semniIica o mai complet
si nuanat reprezentare a puterii de ctre biei, dar si tentativa de a ocoli
simbolizarea stereotip, Iapt ce se poate regsi n argumentarea opiunilor lor:
negru, aeoarece puterea este un lucru ru (S.1); negru, ca hul cosmic (S.3);
albastru, pentru c regii au sange albastru i pentru c repre:int infinitul,
aivinul (S.7); albastru, este rece, aistins (S.9); alb, neutralitate, libertate absolut
(S.27).

Figura nr. 7 Culorile puterii in lotul general i in grupul feminin.
Rezultatele la celelalte ntrebri, la care nu s-au obinut diIerene semniIicative
ntre rspunsurile brbailor si Iemeilor, sunt sintetizate n aIirmaiile urmtoare:
x Puterea este un Ienomen general, incluznd puterea Iizic, social,
intelectual, spiritual etc.;
x Puterea forte const n extremismul caracteristicilor sale;
x Oamenii care dein puterea sunt Ilatai de ceilali din interes, oportunism si
nu din admiraie;
x Puterea charismatic pare a Ii mai mult un dat aptitudinal si se distinge prin
mijloacele democratice de exercitare, deintorul Iiind persuasiv, extrovert,
amabil, cu bune capacitai de comunicare;
x Nu se poate imagina o societate Ir putere;
x Principalul simbol al puterii este banul;
x Posibilitatea de a deine personal puterea este valorizat, principalul mijloc
ntrevzut Iiind calitile personale.
Revenina, pentru o nou conclu:ie la metafora miticului IANUS, se poate
observa cum rspunsurile subiecilor intervievai ne-au permis s constatm c
exist, in fapt, un echilibru relativ intre elementelor comune i cele aiferite. Acesta
nu se sesi:ea: uor, aeoarece cei aoi sculptori au lucrat aiferenele ain
materiale aaes complementare. aominare vs. influen, neincreaere in sine vs.
team ae responsabilitate, supunere vs. reacie contextuali:at, schimbri po:itive vs.
negative, rou vs. albastru, puterea ca atribut personal vs. puterea ca atribut
relaional i funcional etc.
3. Difereniatorul semantic: RSP - UA IAAUS masculin, UA IAAUS feminin
Dac primele dou metode au contribuit direct la identiIicarea reprezentrii
sociale a puterii, diIereniatorul semantic a avut ca menire reperarea valorizrii
acestui obiect social si msurarea eventualelor diIerene ntre biei si Iete.
Reamintim c termenul putere si zece dintre cuvintele asociate acestuia (bani,
autoritate, Ior, inIluen, inteligen, bogie, lider, presedinte, voin, politic)
au Iost trecute de ctre cei 127 de subieci (77 Iete, 50 biei) prin cele 12 scale de
adjective ale diIereniatorului semantic. ProIilurile evaluative ale puterii pot Ii
urmrite n Iigura nr. 8. Principalele rezultate obinute n evaluarea puterii indic:
1
2
3
4
5
6
7
p
u
t
e
r
n
i
c
-
s
l
a
b
s
u
p
e
r
i
o
r
-
i
n
I
e
r
i
o
r
m
a
r
e
-
m
i
c
I
r
u
m
o
s
-
u
r
t
m
a
s
c
u
l
i
n
-
I
e
m
i
n
i
n
j
u
s
t
-
i
n
j
u
s
t
v
i
c
t
o
r
i
o
s
-
n
v
i
n
s
i
n
t
e
l
i
g
e
n
t
-
s
t
u
p
i
d
b
u
n
-
r
u
c
o
m
p
l
e
x
-
s
i
m
p
l
u
c
a
l
m
-
a
g
i
t
a
t
a
c
t
i
v
-
p
a
s
i
v
Ieminin
masculin

Figura nr. 8 Profilurile puterii la cele aou subloturi.
1. Cu dou excepii, fustee si agitaie, valorizarea puterii se menine n
intervalul de la mijlocul scalei, cea a valorilor medii.
2. Este de subliniat c bieii si Ietele sunt concordani n evalurile lor la 11
din cele 12 scale adjectivale. Excepie Iace a cincea scal, masculinitate
feminitate, singura care oIer diIerene semniIicative (t
125
3,53; p0,001).
3. Patternul general, ntlnit la cele 11 cuvinte evaluate, se regseste si n
cazul puterii: bieii oIer valori mai mari chiar dac nu si semniIicative,
la 9 din cele 12 scale (1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 12). Fetele o Iac la dou scale:
4 frumosurat; 10 complexsimplu.
4. La dou dintre scale, bieii si Ietele sunt extrem de apropiai n evaluarea
puterii (scala 2 superiorinferior; scala 7 victoriosinvins) pentru ca la
scala calmagitat s Iie chiar identici n apreciere. Pe ansamblul
diIereniatorului, aceasta scor (5, 18) constituie cea mai drastic judecat
evaluativ, ncadrnd puterea n categoria Ienomenelor foarte agitate.
5. n evaluarea puterii, Ietele oIer cel mai ridicat scor pentru complexitate,
iar bieii pentru fora acesteia.
n prezena a numeroase asemnri, cele dou subloturi opereaz totusi cu
reprezentri diIerite ale puterii. Susinem aceasta din perspectiva teoretic a
categoriilor sensibile identiIicate si teoretizate de Asch (1946). Experimentul su a
Icut proba c o singur pereche adjectival sensibil (caldrece) conduce la
Iormarea unor impresii diIerite, n ciuda identitii celorlalte atribute. Cum perechea
Iemininmasculin are valoare extrem de puternic, conotnd toate celelalte atribute
ale unei persoane sau obiect social
20
, ne dm seama c, n spatele unui discurs
asemntor la prima vedere, reprezentarea social a celor dou categorii de subieci
este sensibil diIerit. Un argument suplimentar n Iavoarea acestei interpretri l
oIer si evalurile indirecte ale puterii, prin cele zece cuvinte asociate ei. La scala
masculinitateIeminitate, pentru sapte dintre acestea constatm acelasi Ienomen
dihotomic generat de proiecia propriei categoriei ae sex a subiecilor.
Astfel, ultima raaiografie a feelor lui Ianus intervine explicativ tranant.
suntem in faa a aou iaentiti complementare i aistincte un IANUS masculin i
un IANUS feminin. Aceasta aeoarece puterea, ca obiect repre:entaional, face
parte, prin mi: i complexitate
21
ain sfera incitrilor socio-cognitive care
favori:ea: proiecia variabilitii ae sex a subiecilor asupra categoriei ae gen a
repre:entrii.
5. CONCLUZII
Nu sunt deloc puine abordrile teoretice sau empirice care analizeaz si
conIirm statutul diIerit al puterii pentru brbai sau Iemei. Fie c este vorba de
practica puterii extrinseci, ca relaie interpersonal sau ca Ienomen social
instituionalizat, ori de puterea intrinsec, a individului asupra lui nsusi, este
evident c miza puterii are statut ontogenetic diIerit pentru cele dou sexe. n plan

20
ntr-o cercetare anterioar, utilizarea genului drept criteriu de categorizare a permis identiIicarea
urmtoarelor delimitri operate de subieci: puteri masculine p. militar, p. politic, p. economic,
p. justiiei, p. mass-mediei, p. democraiei, p. maIiei, p. opiniei publice; puteri feminine p. binelui,
p. Irumuseii, p. seduciei; puteri androgine: p.religiei, p. personal (Iacob, Gherasim, Huceanu,
2005).
21
,Puterea si cei puternici sunt dorina ntruchipat a celor slabi (S. 9). ,Puterea este motorul
vieii (S.2). ,Poate doar sIinii sunt dezinteresai de ea (S. 10).
personal, presiunea sa identitar suplimentar pentru brbai este de netgduit, iar
n plan social, Iormele de judecat social stereotip sunt de domeniul Iirescului.
Era oarecum n logica lucrurilor s vedem n ce msur si sub ce Iorm acest statut
ontologic diIereniat al puterii se regseste n reprezentarea social a studenilor
romni. Avem n vedere contextul nostru socio-cultural, caracterizat de mixajul
egalitate-tradiionalism si de complexul puterii.
Am constatat c, la prima vedere, cele dou grupe de subieci, brbai vs
Iemei, nu diIer mult n reprezentarea lor social asupra puterii. Aceasta este
perceput ca un Ienomen general (natural, psihologic, social, cultural etc.),
indispensabil individului si societii umane, dorit de oameni, generator de avantaje
si statut, ceea ce stimuleaz Ilatarea celor puternici sau aIlai la putere. Puterea
charismatic este privit cu simpatie, n timp ce puterea Iorte este vzut ca Iiind
marcat de extremism. A avea sau deine personal puterea este o expectan
mrturisit de ambele categorii. Banul este promovat ca principal simbol al puterii
si domin ambele nuclee centrale. Coninutul acestora (F: baniautoritate
monopolinaepenaeninteligen; M: baniautoritatemonopol) interIereaz
major. Principalele teme ale universului asociativ ale celor dou categorii de
subieci sunt aceleasi premise personale ale puterii, atribute, mifloace, conaiii,
consecine i avantafe ale puterii Iie c sunt judecate dup numrului de cuvinte
diIerite cuprinse n ele (62F, 68M) sau al punctajului cuvintelor desemnate ca
importante (149F, 133M). Conotaia puterii are tent pozitiv si pentru Iete si
pentru biei pe Iundalul mprtsirii aceleasi distane mari Ia de putere.
Continuarea si raIinarea analizei pune n lumin si diIerenele. Pentru Iete,
puterea este: dominare, obedien, aductoare de schimbri pozitive n personalitatea
celui ce o exercit; nencrederea n sine alimenteaz teama de a avea puterea, desi
exercitarea ei te Iace s te simi bine. Puterea este preponderent Ieminin si are,
categoric, culoare rosie. Pentru biei, puterea este: inIluen, la care se reacioneaz
diIereniat; este aductoare de schimbri negative n personalitatea celui ce o
deine; Iuga de responsabilitate alimenteaz teama de a-si asuma puterea, iar
exercitarea ei creeaz stri ambivalente, si de bine si de ru. Puterea este categoric
masculin si are o cromatic mixt: albastrualbnegrurosu.
Din perspectiva apartenenei tematice a cuvintelor cu punctaj superior
(metoda asociaiei), Ietele pun pe primul loc premisele personale ale puterii
(inteligen, curaj, caracter, perseveren, voin, abilitate), iar bieii atributele
generale ale acesteia (autoritate, monopol, Ior, trie, inIluen). Faptul se
oglindeste, de altIel, si n structura celor dou nuclee centrale. Poate Ii un indice
suplimentar c, n raportarea la putere, Ietele au Iavorizat puterea ca atribut
personal, intrinsec, iar bieii accepiunea relaional sau Iuncional, extrinsec.
Complementaritatea celor dou reprezentri este evident.
n Iine, prin intermediul diIereniatorului semantic, a putut Ii surprins Ioarte
clar si direct mecanismul care poate explica cum ajung cele dou categorii de
subieci la reprezentri complementare. Este prezent un Ienomen evident de
proiecie a variabilei de sex a subiecilor asupra categoriei de gen a reprezentrii
sociale a puterii. AstIel, n ciuda Iaptului c o bun parte este comun, totusi
reprezentrile cu care opereaz Iemeile si brbaii sunt diIerite, Iiind vorba de o
putere la feminin i una la masculin. Acest rezultat, cu statut explicativ pentru
geneza, structura, coninutul si aportul celor dou categorii de subieci n
reprezentarea social a puterii, are o valoare special. El semnaleaz o eventual
alt tem de cercetare. Cea a unei noi si posibile distincii ntre reprezentrile
diverselor obiecte sociale, dup prezena sau absena unei structuri de gen sau dup
gradul n care categoriile de sex ale subiecilor se pot proiecta sau nu asupra
genului reprezentrii etc.
Ultima revenire in cheie metaforic exprim conclu:ia final. Re:ultatul cel
mai tranant al cercetrii este c brbaii i femeile nu aoar au exprimat aiferit
feele :eului, ci au activat chiar registrul esenelor aepartafatoare. Pentru brbai
IANUS este un :eu, pentru femei este o :ei. Iat-ne in faa surpri:ei ae a avea
aou repre:entari-statui, fiecare cu cate aou fee aistincte. una mai senin,
inteligent i aamirat cea a puterii intrinseci, alta mai agitat, sever,
mercantil, aistant, aeopotriv aaulat i criticat cea a puterii extrinseci.
Primit in reaacie la. 6. J. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. ABRIC, J.C., Practiques sociales et representation, Paris, Presses Universitaires de France, 1994.
2. ACOSTA AVILA, M.T., URIBE PATINO, F.J., Le pouvoir au quotiaien, Psihologia social, 17,
2006, p. 714.
3. ADAMOPOULOS, J., The Perception of International Behavior Across Cultures, n W. J. LONNER,
D. L. DINNEL, S. A. HAYES, & D. N. SATTLER (Eds.), Online Reaaings in Psychology ana
Culture (Unit 15, Chapter 2), 2002, (http://www.wwu.edu/~culture.
4. APFELBAUM, E., Contrepoints et Debats, Revue Internationale de Psychologie Sociale, 10,
1997, p. 153169.
5. ASCH, S.E., Forming impressions of personality, Journal oI Abnormal and Social Psychology,
41, 1946, p. 258290.
6. AUBERT, N., ENRIQUEZ, E., de GAULEJAC, V., Le sexe au pouvoir, Paris, EPI, 1986.
7. BARUS-MICHEL, J., Pouvoir. mythe et realite, Paris, Editions Klincksieck, 1991.
8. BOURDIEU, P., La aomination masculine, Actes de la Recherche en Sciences Sociales, 84, 1990,
p. 231.
9. CARTWRIGT, D., Power. A Neglectea Jariable in Social Psychology, n D. CARTWRIT (Ed.).
Stuaies in Social Power, Ann Arbor, Michigan Press, 1959.
10. COCIU, M., Etologia comportamentului animal, Bucuresti, Editura All, 1999.
11. CRESPI, F., A:ione sociale e potere, Bologna, Il Mulino, 1989.
12. CURELARU, M., Repre:entri sociale, Iasi, Editura Polirom, 2006.
13. DAVID, D., BENGA, O., RUSU, A.S., Funaamente ae psihologie evoluionist i consiliere
genetic, Iasi, Editura Polirom, 2007.
14. De ROSA, A.S., Sur lusage aes associations libres aans letuae aes representations sociales ae
la malaaie mentale, Connexions, 51, 1988, p. 2649.
15. ENRIQUEZ, E., Le pouvoir et son ombre sexuelle, n N. AUBERT, et all. (Ed.), Le sexe au
pouvoir, Paris, EPI, 1986.
16. GALLI, I., Le strategie inaiviauali ai eserci:io ael potere, Annale della Facolta di Lettere e
FilosoIia dell Ùniversita di Napoli, X, 1983, p. 523535.
17. GALLI, I., Il ruolo aella variabile sesso nella valuta:ione ai situa:ioni ai potere, n
A. MASSUCCO COSTA et all. (Eds.), La rivolu:ione piu lunga 6888, Cuneo, Ed. Làrciere, 1989.
18. GALLI, I., Influen:a e potere. aue concetti a confronto, Rassegna di Psicologia, 2, 1994, p. 111121.
19. HINDE, R.A., Animal Behavior. A Synthesis of Ethology ana Comparative Psychology, New
York, McGraw Hill, 1970.
20. HOFSTEDE, G., Cultures Consequences. International Differences in Work-Relatea Jalue,
Beverly Hills CA, Sage, 1980.
21. HOFSTEDE, G., Cultures ana Organi:ations. Software of the Mina, New York, McGraw-Hill,
2005 (2
nd
ed.).
22. IACOB, L.M., GHERASIM, L., HUCEANU, M., Genul sau genurile repre:entrii sociale a
puterii?, Psihologia social, 14, 2005, p. 4969.
23. IOSIFESCU, S., RDULESCU, E., POP, V., BLENDEA, P., POPENICI, S., Culturi
organi:aionale in coala romaneasc, Institutul de stiine ale educaiei, Bucuresti, 2002,
http://arhiva.ise.ro/resurse/ise02mancosr.pdI.
24. IOSIFESCU, S., Relaia aintre cultura organi:aional i proiectele ae cooperare internaional,
Agentia Nationala Socrates si Institutul de stiine ale educaiei, Bucuresti, 2004,
http://www.socrates.ro/publicatii/cultsocrates.pdI.
25. KIRCHLER, E., The Unequal Equality. Social Stereotypes About Female ana Male Entrepreneurs,
Revue Internationale de Psychologie Sociale, 10, 1997, p. 6377.
26. LECLERC, C., Comprenare et construire les groupes, Saint-Nicolas, Chronique Sociale Les
Presses de lÙniversit Laval, 1999.
27. LORENZ, K., Essais sur le comportament animal et humain, Paris, Seuil, 1970.
28. LUCA, A., Stuaiu aespre valorile i comportamentul romanesc ain perspectiva aimensiunilor
culturale aup metoaa lui Geert Hofsteae, Interact & Gallup Romania, 2005,
http://www. training.ro/docs/studiu2.pdI.
29. MASSON-MARET, H., Evaluation sociale et aifference aes sexes. une etuae socio-normative au
sein aune organisation aaministrative, Revue Internationale de Psychologie Sociale, 2, 1997,
p. 4961.
30. MAGYARI-VINCZE, E., Gen i sexualitate in politica iaentitar, n E. MAGYARI-VINCZE,
P. MNDRU, Gen, Societate i Cultur. Cursuri in Stuaii ae Gen, Cluj, Desire, 13, 2004.
31. MORRIS, D., The Human Zoo, London, J. Cape Ltd, 1969.
32. MOSCOVICI, S., La psychanalyse, son image et son public, Paris, P.U.F., 1961.
33. MOSCOVICI, S., Eaitoriale, Psihologia e Societa, 1, 1986, p. 34.
34. MOSCOVICI, S., Era repre:entrilor sociale, n M. CURELARU, Repre:entrile sociale. Teorii
i metoae, Iasi, Editura Erota, 2001.
35. NECULAU, A., Dominani i aominai. o lectur psihosociologic a luptei pentru putere in
Romania comunist, Psihologia social, 15, 2005, p. 223245.
36. NECULAU, A., Dinamica grupului i a echipei, Iai, Editura Polirom, 2007.
37. NECULAU, A., IACOB, L., BOZA, M., Sous le signe au paraaoxe ou la specificite ae la
representation sociale au pouvoir aans le contexte au changement sociale et politique ae la
Roumanie, The 8
th
International ConIerence on Social Representations, Roma, 28august-
1septembrie 2006, http://www.europhd.net/8thICSR/program.html.
38. NIGRO, G., Gender eIIects on the social representation oI power, n A. MASSUCCO COSTA
et all. (Eds.), La rivolu:ione piu lunga 6888, Cuneo, Ed. Làrciere, 1989.
39. OSGOOD, C.E., Semantic aifferential technique in the comparative stuay of culture, American
Antropologist, 66, 1964, p. 171201.
40. PAGES, M., Organisation et sexualite imaginaire, in N. AUBERT et all. (Eds.), Le sexe au
pouvoir, Paris, EPI, 1986.
41. PARSONS, T., BALES, F.R., Family, Sociali:ation ana Interaction Process, New York, Free Press,
1955.
42. POPESCU, R., Calitatea vieii ae familie in Romania, Academia Romn, Institutul de cercetare
a calitii vieii, sesiunea de comunicri stiiniIice, 22 Iebruarie 2002, http://www.iccv.ro/romana/
articole/sescom/2002tineri/Raluca20Popescu.pdI.
43. POPESCU, R., Familia tanr in societatea romaneasc, Calitatea vieii, 1, http://www. iccv.ro/
romana/revista/rcalvit/recv20031.htm
44. VERGES, P., Levocation ae largent, une methoae pour la aefinition au noyau central aune
representation, Bulletin de psychologie, 405, 1992, p. 203209.
45. VOICU, M., Egalitate, inegalitate i roluri traaiionale. O anali: comparativ a valorilor
implicate in legitimarea politicilor ae suport pentru femei in rile europene, Calitatea vieii, 14,
http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/recv200214.htm.
46. ZAVALLONI, M., LOUIS-GUERIN, C., Iaentite sociale et conscience. Introauction a lego-
ecologie, Montral, P.U.M, 1984.
REZUMAT
Mitologicul IANUS a Iost venerat ca zeu al nceputului, deschiderii, tranziiei, orizontului.
Simbolistica Ieelor sale este pe msur. Ele reunesc apa cu Iocul, cerul cu pmntul, trecutul cu
viitorul, Orientul cu Occidentul. n baza reunirii attor Iore, poate Ii vzut si ca zeu al puterii. Cte si
care i sunt Ieele n aceast postur? Cutarea rspunsului este tocmai miza studiului de Ia, care are
patru seciuni. Prima subliniaz statutul special al puterii ca obiect al cercetrii pluridisciplinare si ca
tem a psihologiei sociale. A aoua accentueaz rolul su de invariant intercultural si precizeaz
trsturile ,complexului romnesc al puterii, identiIicate de cercetrile care au avut la baz
paradigma dimensiunilor culturii a lui HoIstede (1980). A treia seciune se opreste la ,egalitatea
inegal (Masson-Maret, 1997; Kirchler, 1997), conceptul care surprinde ontologia puterii vzut n
cheia diIerenelor dintre sexe. Seciunile amintite constituie baza teoretic pentru cea de a patra, care
prezint ,Ieele lui IANUS: reprezentarea social a puterii n accepiunea unui lot de 287 de subieci.
Tehnica asociaiei induse, interviul si diIereniatorul semantic au permis identiIicarea nucleului
central al acestei reprezentri (baniautoritatemonopol) si, mai ales, a Iaptului c puterea Iace parte
din categoria obiectelor reprezentaionale asupra crora se proiecteaz semniIicativ identitatea de sex
a subiecilor.

INFLUENA ROLULUI SI STEREOTIPULUI DE GEN ASUPRA ALEGERII
CARIEREI LA ADOLESCENI ABORDARE TEORETIC
DOINA-STEFANA SUCAN
AURORA LIICEANU

LÌNFLUENCE DU RLE ET DU STEREOTYPE DE GENRE SUR LE CHOIX DE LA
CARRIERE CHEZ LES ADOLESCENTS APPROCHE THEORIQUE
Rsum
La recherche dans le domaine du choix de la carriere a mis en vidence que beaucoup de
constructes qui agissent ensemble inIluencent les comportements de carriere. Les dernieres annes, on
a enregistr un progres considrable et une rorientation des recherches Iocalises sur le
dveloppement de la carriere. On a examin aussi les inIluences exerces sur le processus dcisionnel
chez les adolescents en ce qui concerne le choix de la carriere. Cette tude est tout dàbord une
approche thorique, se proposant de passer en revue plusieurs tudes et ouvrages signiIicatiIs dans cet
air de recherche.
1. INTRODUCERE
Multe dintre deciziile importante privind cariera cum ar Ii dac s urmezi o
Iacultate sau o scoal postliceal, ori s obii o slujb imediat dup absolvirea
liceului sunt luate n adolescen. Aceste decizii timpurii aIecteaz tot restul vieii
unei persoane si de aceea credem c este Ioarte important s nelegem Iactorii
individuali si sociali implicai n dezvoltarea ideii de carier la adolesceni si tineri.
Crile ghid sunt pline de sIaturi legate de personalitate si carier, precum si de
sIaturi despre cum s se descurce Iiecare individ, n Iuncie de personalitatea sa, n
lumea aIacerilor. Acest boom al literaturii scris cu scopul declarat de a-i ajuta pe
adolesceni si tineri n cutarea carierei ideale este de neles, dac avem n vedere
ct timp aloc o persoan carierei sale de-a lungul vieii si gradul n care statutul
unei persoane n societate este deIinit de ocupaia sa. Impactul pe care dezvoltarea
carierei l are asupra tinerilor este inestimabil si pe termen lung, pentru c un
individ si construieste o identitate proIesional (ceea ce azi s-ar traduce prin
,modelarea unei identiti) prin chiar procesul de dezvoltare a carierei.

Institutul de FilosoIie si Psihologie ,C. Rdulescu-Motru, Departamentul de Psihologie

Doina-SteIana Sucan, Aurora Liiceanu 2 36
Cercetarea n domeniu a relevat Iaptul c mai multe constructe acioneaz
mpreun, inIluennd comportamentele de carier. Constructe privind percepia
rolurilor speciIice pentru brbat si Iemeie, credinele culturale, eIiciena de sine,
stereotipia de gen, studiile universitare, motivaia intrinsec si cea extrinsec, toate
contribuie la comportamentele de carier.
De cteva decenii, dar mai ales n ultimii ani s-a nregistrat un progres
considerabil si o reorientare a teoriilor si cercetrilor Iocalizate pe dezvoltarea
carierei. n teoria lui Ginzberg, (Ginzberg, Ginsburg, Axelrad si Herma, 1951) se
recunoaste c alegerea vocaional este inIluenat de patru Iactori realitate,
proces eaucaional, factorul emoional, valorile inaiviauale avansndu-se n
acelasi timp ideea c traiectoria de dezvoltare este de Iapt cea care conduce la
alegerea carierei. ncepnd din preadolescen si sIrsind n perioada tinereii,
indivizii trec prin trei etape: Iantezia (copilul este liber s urmreasc orice alegere
vocaional; prin acest proces, activitile preIerate ale copilului sunt identiIicate si
legate de alegerile viitoare ale carierei), tentativa (ncepe n preadolescen si continu
pn n perioada liceului; copiii si deIinesc interesele legate de viitoarea carier,
capacitile de care dispun pentru aceasta, precum si valorile legate de o alegere
vocaional; eIectul cumulativ al procesului este un proces de tranziie n timpul
cruia adolescenii ncep alegerea carierei, recunosc consecinele si responsabilitatea
alegerii), etapa realist (se ntinde de la adolescena medie pn la tineree si
cuprinde trei subetape: explorare, cristalizare si speciIicare). Aceast teorie este
criticabil prin aceea c nu sunt analizate elemente precum genaer-ul, etnia, statutul
social care intr de Iapt n aciune cnd tinerii au de Icut o alegere vocaional.
Teoria lui Super reIeritoare la alegerea vocaional (1983) este Iocalizat pe
rolul jucat de dezvoltarea concepiei despre sine. Oamenii si deIinesc si redeIinesc
permanent concepia despre sine de-a lungul timpului, iar aplicarea acestui concept
la viaa proIesional creeaz posibilitatea adaptrii la procesul de alegere a carierei.
Super a realizat teoria alegerii vocaionale de-a lungul vieii, sugernd c exist
sase viei si perioade de dezvoltare a carierei: (cristalizarea, 1418 ani; speciIicarea,
1821 ani; implementarea, 2124 ani; stabilizarea, 2435 ani; consolidarea, 35 ani;
pregtirea pentru iesirea la pensie, 55 ani). Cu toate c aceast teorie st la baza
recrutrii Iorei de munc, cercetarea pe care se bazeaz ea are unele limite prin
Iaptul c a omis Iemeile, persoanele de culoare si sracii.
Tipologia carierei realizat de Holland (1985) si are Iundamentul n ceea ce
el numeste orientarea personal modal sau un proces de dezvoltare stabilit prin
date ereditare si istoria de via a individului privitor la reaciile sale Ia de
cerinele mediului nconjurtor. Indivizii sunt atrasi de o proIesie anume care,
ntlnind de Iapt nevoile lor personale, le oIer satisIacie. Teoria de Ia se
bazeaz pe patru elemente: n cultura noastr, persoanele pot Ii clasiIicate ca
3 Alegerea carierei la adolesceni 37
realiste, investigative, artistice, sociale, ntreprinztoare si convenionale, existnd
n acelasi timp si sase medii modale. Indivizii caut acele medii care s le permit
s-si exercite deprinderile si abilitile, s-si exprime atitudinile si valorile, avnd
posibilitatea alegerii de probleme si roluri agreabile. A Iost creat si un model
hexagonal pentru a ilustra relaia dintre personalitate si mediu ocupaional. Critica
cea mai dur a acestei tipologii const n aceea c se bazeaz pe eroarea de gen,
Iemeile tinznd s aib scoruri mari n trei tipuri de personalitate: artistic, social
si convenional. Holland atribuie aceast stare de Iapt societii moderne care
canalizeaz Iemeile spre ocupaiile predominant Ieminine.
S-a recurs chiar si la mobilizarea mai multor cercettori (Lent, Brown &
Hackett, 1994) care s ncerce uniIicarea diverselor teorii, precum si descoperirea
modului n care mai multe constructe acioneaz mpreun pentru a inIluena
comportamentul de carier. Ca rspuns la aceast chemare, Lent si al. (1994) au
descris un cadru sociocognitiv despre dezvoltarea carierei care s reuneasc
variabilele cu origine aparent n diversele cariere: gender, cultur, nzestrare
genetic, context social si elemente neasteptate de via. Teoria sociocognitiv a
carierei avanseaz ideea c alegerea carierei este inIluenat de credina c
individul se dezvolt si se perIecioneaz prin apelarea la patru surse majore:
realizarea perIormanei personale, nvarea indirect, persuasiunea social, stri
Iiziologice si reacii. Aceste aspecte conlucreaz n procesul de dezvoltare a
carierei prin care un individ dezvolt o expertiz/abilitate, printr-un eIort speciIic,
ajungnd astIel la succes. O persoan este tentat s-si dezvolte obiective presupunnd
implicarea continu ntr-o activitate anume. Teoria despre care vorbim diIer de
majoritatea celorlalte teorii reIeritoare la carier prin natura sa dinamic. Prin
Iocalizarea pe rolul selI-ului si credinele individuale este implicat inIluena
inerent a contextelor social si economic.
Am trecut n revist pe scurt numai cteva dintre teoriile cele mai cunoscute
privind cariera care s introduc cititorul n atmosIera unui domeniu din ce n ce
mai vast si mai nuanat, cel al alegerii carierei.
2. DIFERENELE DE GEN N ALEGEREA CARIEREI
Unele studii privind stereotipia de gen au relieIat Iaptul c trsturile tipice si
comportamentele brbatului diIer de cele ale Iemeii (Berndt & Heller, 1986;
Cejka & Eagly, 1999; Spence & Helmreich, 1978). ntre aceste studii, au existat
unele care au propus si teorii n sprijinul ideii c stereotipurile de gen sunt
construite social (Bryant, 2003; Harris & Firestone, 1998). Alte cercetri dezvoltate
n aceast arie a diIerenelor dintre brbai si Iemei au la baz teorii evoluioniste
sau biologice, acest curent de gndire sugernd c diIerenele nnscute dintre
brbai si Iemei reprezint baza stereotipurilor sociale (Lippa, 2002).
Cercetarea empiric asupra stereotipurilor de gen a relevat, n urma unei
documentri consistente, Iaptul c oamenii consider c trsturile, precum si
comportamentele brbailor si Iemeilor diIer (Berndt & Heller, 1986; Cejka &
Eagly, 1999). O sintez a cercetrilor n domeniu din anii 80` si 90` a oIerit o mai
mare certitudine privind diIerena dintre sexe. n mod special n ceea ce priveste
comportamentul social si personalitatea (Eagly, 1995). Eagly susinea c cercetarea
actual reIlect o distanare Ia de descrierea diIerenelor de gen si o concentrare
pe rspunsul la ntrebarea de ce n unele cazuri ei diIer evident, pentru ca n altele
diIerena s Iie moderat sau chiar s dispar.
Cnd sunt comparate preIerinele brbailor si Iemeilor n ceea ce priveste
cariera, se crede c stereotipia are un eIect asupra alegerii carierei (Bodenhausen &
Wyer, 1985). n acelasi timp, trebuie avut n vedere c activarea unui stereotip
poate conduce la o procesare diIerenial a inIormaiei, depinznd de consistena
implicrii stereotipului. Iat de ce eIectele activrii stereotipului pot depsi eIectele
altor variabile n deciziile privind cariera. Bodenhausen (1988) consider c
rolurile de gen sunt construite social.
Sprijinindu-se pe conIirmarea comportamental a teoriei stereotipului,
aparinnd lui Snyder (1974, 1981), Eagly (1995) sugereaz c asteptrile legate de
brbai si Iemei au puterea s le determine comportamentul. Asteptrile societii
legate de calitile speciIice brbailor si Iemeilor pot conduce la norme sociale.
Aceste abiliti si credine relevante pentru comportamentul social pot Ii dobndite
printr-un proces anticipatoriu de socializare (de exemplu, posturile de babysitting
sunt deinute mai ales de Iete, aceasta putnd duce la constatarea c ele au un nivel
nalt al deprinderii de a avea grij de copiii mici).
n analiza realizat de Eccles (1987) privitoare la realizarea proIesional a
Iemeii si roluri, se descrie cum credinele despre genaer ar putea inIluena alegerile
diIerite de carier ale Iemeii si brbatului, prin socializarea genderrol a valorilor
personale si proIesionale. AstIel de credine i pot conduce pe ceilali s plaseze
brbaii si Iemeile n roluri sociale diIerite. Eccles ne-a propus un model Iolosit
pentru descrierea diIerenelor ntre elementele de carier ale brbatului si Iemeii.
Autoarea a ncercat s demonstreze cum credinele despre gen ar putea inIluena
alegerile unei cariere prin socializarea rolului de gen. n schimb, astIel de credine
i pot determina pe ceilali s le atribuie brbailor si Iemeilor roluri sociale diIerite.
n acord cu Eccles, diIerenele de gen n deIinirea rolului de gen si n ierarhia
valorilor unor persoane provin din experienele diIerite de socializare si din
internalizarea maniIest si subtil a rolurilor de gen deIinite cultural.
ConIorm studiilor reIeritoare la stereotipiile de gen, credinele pe care
oamenii le au despre diIerenele dintre Iemei si brbai pot Ii mprite pe dou
dimensiuni care s deIineasc atribute personale pozitive. Este vorba de dimensiunea
comunal si de agent. Cea comunal descrie o preocupare pentru binele altora,
Iiind probabil, n opinia multora, mai maniIest la Iemei dect la brbai.
Dimensiunea de agent se reIer la o tendin de dominare si de control, oamenii
considernd c este mai putenic la brbai dect la Iemei. De vreme ce ele exist,
aceste stereotipuri de gen nu presupun ca oamenii s considere c brbaii si
Iemeile aparin unor categorii total diIerite. Eagly consider c ,opinia oamenilor
pare a se reIeri la gen ca la ceva oarecum heterogen, acoperind parial grupurile si
posednd niveluri diIerite ale unor atribute variate (p. 17).
Teoreticienii evoluionisti ca si cei de orientare biologizant au gsit o
perspectiv alternativ la originile stereotipurilor de gen, sugernd c acestea sunt
rezultatul diIerenelor nnscute dintre brbai si Iemei (Rhoads, 2004; Lippa,
2002). ConIorm teoriei lui Darwin si punctului de vedere al lui Lippa, ,de-a lungul
istoriei speciilor noastre, brbaii si Iemeile au Iost subiectul unor presiuni
evoluioniste diIerite (p. 74). De exemplu, pentru c Iemeia a Iost responsabil cu
aducerea pe lume a copiilor si cresterea acestora, ea a Iost considerat mai nclinat
spre ajutorarea altora. Brbatul era responsabil cu vntoarea pentru procurarea
hranei si cu protejarea Iamiliei, ceea ce a dus la a i se atribui, ca trsturi speciIice,
si abilitatea de a avea o vedere n spaiu mai dezvoltat.
ConIorm teoriei Iundamentat biologic a rolurilor de gen, diIerenele dintre
comportamentul Iemeilor si cel al brbailor sunt evidente nc din copilria mic
Alte cercetri aIirm c rolurile de gen sunt reIlecia nnscutului, datului.
Feminismul, bazat pe ideea diIerenei, consider c Iemeile sunt mai nclinate
ctre rsplata intrinsec si mai orientate ctre servicii. Ele sunt ,cablate la empatie
si acest lucru nu este ceva nvat, ci rezultatul genelor si hormonilor. De aceea,
brbaii sunt mai competitivi, asertivi si ndrznei, iar Iemeile mai abile n ,a citi
emoiile oamenilor (Susan Pinker, 2008).
Cercetrile empirice au artat c exist numerosi Iactori care pot inIluena
opinia publicului despre rolurile de gen (Harris & Firestone, 1998). Dup ce au
utilizat datele rezultate din ancheta Centrului de Cercetarea Opiniei Naionale pe
perioada 19741994, Harris si Firestone au analizat schimbrile n ideologia
Iemeilor din Statele Unite reIeritoare la rolurile de gen. Cele mai importante
variabile care inIlueneaz opiniile Iemeilor despre rolurile de gen speciIice
brbailor si Iemeilor sunt educaia, vrsta, anul si constrngerile religioase, n
aceast ordine. Educaia, vrsta si anul au corelat cu opiniile privind egalitatea de
gen si aIilierea religioas, Iiind asociate cu opiniile Iemeilor privind rolul
tradiional de gen. Dup ce au controlat variate inIluene asupra atitudinilor Ia de
rolul de gen, autorii au ajuns la concluzia c exist o schimbare colectiv n direcia
atitudinilor egalitariste Ia de rolul de gen n rndul Iemeilor, indiIerent de
diIerenele individuale.
Schimbrile n atitudinile Ia de activitile speciIice Iemeilor au avut loc si
n ceea ce le priveste pe studente (Bryant, 2003). Datele provenite de la o anchet
printre studeni, la nivel naional din 1996 si de la o alta din 2000, au Iost Iolosite
pentru a evalua schimbrile longitudinale n tradiionalismul rolului de gen n
cursul celor patru ani de studiu universitar. Rezultatele au conIirmat c nivelul de
tradiionalism al studenilor scade de-a lungul celor patru ani de studiu. De
asemenea, s-a gsit si c o varietate a caracteristicilor studentului si experiena de
via n mediu universitar, inclusiv inIluena grupului de prieteni ai studentului,
diversele experiene sunt relevante pentru schimbare. Desi nivelul de tradiionalism,
att la biei ct si la Iete, Ia de Iemei a sczut n 2003, brbaii s-au dovedit a avea o
atitudine mai tradiional Ia de Iemei la intrarea n colegiu ct si patru ani mai
trziu, comparativ cu Iemeile (Bryant).
3. FACTORI IMPLICAI N ALEGEREA CARIEREI
A avea studii universitare reprezint de asemenea un Iactor care a inIluenat
atitudinile studenilor Ia de rolul de gen tradiional, privind activitile considerate a
Ii speciIice Iemeii. Att nivelele de tradiionalism ale studenilor ct si ale
studentelor scad pe msura derulrii studiilor universitare. Desi schimbarea a Iost
similar la ambele genuri, Ietele au prezentat puncte de vedere mai egalitariste
dect ale bieilor, att la intrarea n universitate ct si patru ani mai trziu la
absolvire (Bryant, 2003).
Cnd Iemeile si regndesc opiunile n ceea ce priveste cariera lor, tinznd s
accead n ariile dominate n mod tradiional de brbai, apare o mic schimbare n
ceea ce priveste prioritatea maternitii (Baber si Monoghan, 1988). n 1988, Baber
si Monoghan au eIectuat o investigaie reIeritor la atitudinile studentelor Ia de
carier comparativ cu aducerea pe lume a copiilor. Cei 250 de subieci, Iemei
necstorite si studente la Universitatea din Noua Anglie, au considerat ,c, dac
si gestioneaz responsabilitile n mod corect, ele se pot descurca si dac sunt
organizate si destul de Ilexibile, ele nu vor avea diIiculti n a avea n acelasi
timp copii de crescut, o csnicie si o carier (p. 200).
Echilibrarea activitii si Iamiliei este considerat a contribui n mod decisiv
att la cstigurile Iemeilor ct si ale brbailor (Shack-Marquez, 1984). ConIorm
lui Shack-Marquez, experiena proIesional coreleaz pozitiv cu cstigul salarial.
Aceeasi cercetare a ajuns la concluzia c mai multe Iemei au ales s-si ntrerup
cariera din cauza responsabilitilor Iamiliale. Se consider c Iemeile care si
prsesc cariera sunt mai predispuse la cstorie si la a deveni mame, comparativ
cu Iemeile care rmn n activitate (Jacobsen & Levin, 1995).
O posibil inIluen asupra opiniei tinerelor despre rolurile de gen este
exercitat de mam. Cnd au Icut analiza varianei atitudinilor tinerelor Ia de
rolul de gen, Ex si Janssens (1998) au gsit c atitudinea mamei Ia de rolul de
gen a avut o inIluen direct asupra atitudinii Iiicei: ,Cu ct erau mai tradiionale
atitudinile mamei Ia de rolul de gen, cu att era mai puternic tendina acesteia de
a sublinia conIormarea Iiicei si cu att apar a Ii mai tradiionale atitudinile Iiicei
(p. 182). Nivelul de educaie a mamei este si el un indicator al unor atitudini mai
netradiionale Ia de rolul de gen att la mame ct si la Iiicele lor.
Cultura joac si ea un rol n alegerea carierei. Correll (2001) arta c credina
cultural despre gen inIlueneaz deciziile relevante privind alegerea timpurie a
carierei, att la brbai ct si la Iemei. Credinele culturale sunt si ele considerate a
inIluena comportamentul de carier att al brbatului ct si al Iemeii. Schimbrile
din cultura multor state n epoca postmodern arat c, pentru Iemei, maternitatea
si cariera nu mai sunt aspecte separate de via. Acum Iemeile aspir mai degrab
pentru combinarea acestor aspecte. De asemenea, opinia populaiei reIlect diIerene
ntre brbai si Iemei n ceea ce priveste barierele percepute a avea impact negativ
asupra direciei proIesionale n ceea ce le priveste pe Iemei (Silverstein, 1996).
Brbaii si Iemeile au diIerite puncte de vedere n ceea ce priveste barierele
percepute ce apar n calea dezvoltrii unei cariere de succes (Silverstein 1996). n
timp ce Iemeile consider ca obstacole aceste bariere, brbaii sunt de prere c un
astIel de obstacol ar Ii ,lipsa unui management general semniIicativ sau a experienei,
care ar sta n calea avansrii proIesionale a Iemeii (p. 1). Doi sunt Iactorii
considerai de Iemei a Ii cruciali pentru succesul lor: ,perIormana consistent n
activitate, dincolo de asteptri, si dezvoltarea unui stil de munc cu care brbaii
manageri se simt conIortabil. n timp ce att brbaii ct si Iemeile sunt optimisti
n ceea ce priveste avansarea n plan proIesional, Iemeile nu sunt de acord cu
opinia brbailor c este numai o chestiune de timp ca aceste lucruri s se schimbe.
Se poate ca Iemeile s nu considere stereotipul ca Iiind singurul obstacol.
Dup Siann si Callaghan (2001), care au cercetat o subreprezentare a Iemeilor n
Iacultile de stiine, inginerie si tehnice, n universitile din Anglia, percepia
stiinei si tehnologiei este cultural masculin si plin de misoginism, reprezentnd
n practic Iactori care pot inIluena decizia Iemeilor de a nu intra n aceste domenii.
Cercetarea n domeniu a susinut relaia dintre asteptrile privind eIiciena de
sine si alegerea unei Iaculti de matematic (Betz & Hackett, 1983; Eccles, 1987).
Hackett si Betz (1981) consider c Iemeile, prin comparaie cu brbaii, au
raportat niveluri mai sczute ale asteptrilor privind eIiciena de sine n relaie cu
domeniile netradiionale precum matematica, ingineria si contabilitatea. Aceiasi
autori au sugerat si c variabilele care contribuie major la alegerea carierei erau
interesele, Iie ele tradiionale sau netradiionale. n vreme ce gradul de interes
pentru ocupaii tradiionale a corelat pozitiv cu opiunile tradiionale, gradul de
interes pentru ocupaiile netradiionale a corelat negativ cu nivelul consideraiei
acordate opiunilor tradiionale. EIiciena de sine este un alt mediator cercetat al
relaiei dintre abilitatea persoanei si alegerea sa reIeritoare la diverse cariere
(Hackett & Betz, 1981). Asteptrile privind eIiciena de sine va inIluena iniierea
unui comportament, cantitatea de eIort alocat pentru o sarcin, precum si gradul
de insistare pe o sarcin, chiar dac apar obstacole sau experiene neplcute
(Bandura, 1977, 1999). Alegerile vocaionale ale brbailor si Iemeilor pot Ii rezultatul
scopurilor lor n via, diIerite dar la Iel de importante, ca si al asteptrilor de a Ii
capabil s execui cu succes comportamentele cerute pentru alegerea carierei.
ConIorm lui RaIIaele-Mendez si CrawIord (2002), care au studiat 227 de
elevi din clasele a VI-a si a VIII-a, bieii si-au limitat aspiraiile spre cariere
dominate mai mult de brbai, proIesii de prestigiu, n timp ce Ietele si-au exprimat
interesul att pentru proIesii tradiional masculine, ct si Ieminine. Acest studiu a
mai descoperit si c atitudinile bieilor si Ietelor Ia de Iemei au o legtur destul
de redus cu tipul de carier spre care subiecii au aspirat. ns bieii care s-au
vzut ca avnd trsturi mai expresive, precum buntate si nelegere, au Iost mai
puin predispusi s exclud anumite ocupaii numai pentru simplul motiv c erau
netradiionale pentru brbai.
PreIerinele pentru diversele cariere au Iost legate si de caracteristicile
dezirabile ale acestora. Dac se compar preIerinele pentru carier ale brbailor si
Iemeilor, unele cercetri (Gati, Osipow si Givon, 1995) au gsit c brbaii si
Iemeile prezint mari diIerene n ceea ce priveste caracteristicile dezirabile ale
ocupaiilor pe care si le-ar dori. 200 de tineri din Israel au participat la un studiu
care a artat c mai mult brbaii dect Iemeile au preIerat negocierea, managementul,
supervizarea si activitatea n domenii ca aIacerile sau tehnologia. Spre deosebire de
acestia, mai multe Iemei dect brbai au preIerat meserii ca cea de psiholog sau
asistent social, ori care s le solicite abilitile artistice, activitile n domenii
precum cultura si serviciile. Att brbaii ct si Iemeile au acordat o importan
deosebit avansrii n plan proIesional, venitului, varietii ariilor de interes.
Eccles (1987) sugereaz c diIerenele dintre brbai si Iemei n ceea ce
priveste alegerile vocaionale sunt n medie produsul personalitii lor, deosebit de
importante Iiind scopurile n via. Eccles sugereaz c alegerea proIesiei poate Ii
legat de asteptrile privind succesul si valoarea sarcinii subiective. n schimb,
aceste constructe sunt legate de socializarea rolului de gen si de schema personal.
De exemplu, Iemeile sunt mai puin predispuse dect brbaii s caute cariere n
care s Iie nevoie de cunostine excepionale de matematic, deoarece sunt mai
puin ncreztoare dect brbaii n utilitatea matematicii si a domeniilor conexe. n
timp ce Iemeile sunt mai nclinate dect brbaii s acorde o valoare mai nalt
combinrii carierei cu Iamilia, brbaii sunt mai orientai spre valoarea statutului
(Lips, 1992).
Nu numai scopurile, dar si valorile pot juca un rol n cea mai mare lips de
echilibru ntre inginerie, educaie, arte si matematic (Chevalier, 2005; Betz, N. &
Hackett, G., 1981): ,Femeile au caracteristici care arat asteptri mai mici privind
cariera si valorile pe termen lung, mai puin inIluenate de succesul n carier.
(Chevalier, 2005, p. 11). n timp ce brbaii sunt mai nclinai s considere
dezvoltarea n carier si recompensele Iinanciare ca valori importante pe termen
lung, Iemeile consider dezvoltarea personal, satisIacia n meserie, prestarea unei
activiti utile din punct de vedere social ca valori importante pe termen lung. Chiar
si atunci cnd se analizeaz motivaia si asteptrile, Iemeile par s Iie mai
predispuse dect brbaii s lucreze n sectorul public.
S-a pus ntrebarea dac atitudinile tradiionale Ia de rolul de gen Iac mai
diIicil alegerea de ctre brbai a unor proIesiuni sociale. De exemplu, asistena
social este n mod tipic vzut ca o proIesie pentru Iemei (Perry & Cree, 2003).
De asemenea, intr n discuie si consideraiile Iinanciare. Brbaii nc mai tind s-si
asume responsabilitile Iinanciare n Iamilie, iar pentru c salariile si condiiile de
munc n domeniul asistenei sociale nu sunt dintre cele mai bune, ar Ii diIicil
pentru un brbat ,cap de Iamilie care lucreaz n acest domeniu de activitate s-si
ntrein Iamilia (Perry & Cree, 2003). n lucrarea sa Why Men Earn More (De ce
brbaii catig mai mult aecat femeile), Warren Farrell are o opinie diIerit. El
crede c diIerena de cstig dintre brbai si Iemei nu mai poate Ii atribuit pe scar
larg discriminrii Iemeii. Autorul comenteaz si ncurajarea Iemeilor de a intra n
domenii de activitate care implic cunostinele ingineresti, inIormatice, matematice
si stiiniIice. AstIel de ncurajri mplic acordarea de salarii de nceput mai bune
dect cele ale brbailor, dar numai n ceea ce priveste bursele guvernamentale,
granturile si bursele de la corporaii pentru Iemei. ConIorm autorului, ,cnd
Iemeile intr n domenii dominate de brbai, ele tind s o Iac pentru proIesiile
cele mai Iascinante (p. 25).
Atunci cnd si prezint cele ,25 de ci de a-i spori salariul, Farrell (2005)
noteaz importana oIertei si cererii. Carierele care sunt satisIctoare, Ilexibile si
sigure, sunt mai puin bine pltite deoarece Ioarte muli oameni concureaz la
ocuparea unor astIel de posturi, ceea ce Iace s creasc oIerta de mn de lucru n
dauna cererii. Caracteristicile tipurilor de posturi de care Iemeile tind s Iie atrase
nu reprezint o Iormul de plat Ioarte bun, deoarece ele sunt n concuren cu
multe alte persoane care preIer astIel de posturi. Aceste caracteristici includ, ntre
altele: sigurana Iizic, risc Iinanciar mic, Ir expunere la condiii excesive de
clim, condiii plcute de munc, Ir munc de noapte (p. 10).
4. ROLUL STEREOTIPURILOR N LUAREA DECIZIEI
Cnd se compar preIerinele n alegerea carierei ale brbailor cu cele ale
Iemeilor, stereotipia este considerat a juca un rol major (Bodenhausen si Wyer,
1985; Farmer si Waugh, 1999). Cercetarea lui Bodenhausen si Wyer, care s-a
concentrat pe eIectele stereotipiei asupra reaciilor la transgresarea comportamental la
locul de munc, a artat c stereotipurile Iuncioneaz ca o euristic raional. Dup
ce subiecii au citit un studiu de caz care descria o transgresiune comis de o int,
ei au judecat probabilitatea ca transgresia s se reproduc, recomandnd severitatea
mijloacelor disciplinare ce ar urma s Iie aplicate intei. Apartenena etnic a intei
a Iost dat de numele ei. EIectele activrii stereotipului au prut s depseasc
eIectele celeilalte inIormaii disponibile despre int.
Farmer si Waugh (1999) au remarcat c, n timp ce studenii brbai au Iost n
totalitate de acord c discriminarea sexual nu mai e o problem, tot ei nu au Iost
deloc de acord c managerii Iemei din relaii publice erau la Iel de eIiciente ca si
managerii brbai. Aceiasi autori au ajuns si la concluzia c 430 de Iemei si brbai
care studiau relaiile publice nu se asteptau s nceap cariere comparabile, la
salarii similare. Rezultatele cercetrii lor au indicat Iaptul c subiecii Iemei se
asteptau s-si nceap cariera la salarii mai mici dect au Icut-o subiecii brbai.
De asemenea, a mai reiesit si c subiecii de sex Ieminin se asteapt s Iie
promovate dup colegii lor brbai (Baber si Monaghan, 1988).
Unele statistici arat c rata salariului nu este dependent de gen la Iel de
mult cum este inIluenat de egalitatea n carier (Farrell, 2005). ConIorm lui
Farrell, Iemeile care nu s-au cstorit niciodat si nu au avut copii cstig cu 15
mai mult dect colegii lor brbai, atunci cnd ambele grupuri lucreaz full-time,
sunt absolveni de Iacultate, au aceeasi vrst. Rspunsul lui Farrell la ntrebarea de
ce unele Iemei cstig mai puin dect brbaii este acela c, n medie, maximizarea
cstigurilor este mai puin o prioritate pentru Iemei dect pentru brbai. Brbaii
sunt de 50 de ori mai predispusi dect Iemeile s Iie sprijinul principal sau unic al
Iamiliei lor, iar Iemeile, chiar cele mai instruite si mai ambiioase, sunt mai puin
atasate de cariera lor si mai puin dispuse s Iac sacriIicii pentru carier.
5. ADOLESCENII SI ALEGEREA CARIEREI
Exist, n literatura de specialitate, numeroase studii care au examinat
inIluenele exercitate asupra procesului decizional al adolescenilor n ceea ce
priveste alegerea carierei, remarcndu-se rezultate contradictorii.
Stereotipurile tradiionale de gen au Iost, de cele mai multe ori, socotite ca
predictori care au corelat pozitiv cu tradiionalismul de gen n alegerea carierei,
presupunndu-se chiar c adolescenii biei au o aspiraie mai pronunat spre
carier dect adolescentele. Marea majoritate a studiilor care au investigat inIluenele
asupra dezvoltrii carierei n adolescen s-au concentrat asupra subiecilor de gen
Ieminin si alegerilor lor de cariere tradiional Ieminine sau masculine (Ahrens, si
O`Brien, 1996; O`Brien, 1996; O`Brien si Fassinger, 1993, O`Brien, Friedman,
Tipton si Linn, 2000; WulII si Steitz, 1997).
Multe studii indic o corelaie ntre tipul de rol, asa cum este deIinit Bem Sex
Role Indicator BSRI (Bem, 1974), si preIerina pentru proIesiile dominant
masculine (Feather si Said, 1983; Strange si Rea, 1983). BSRI clasiIic indivizii, n
ciuda genului biologic, ca Iiind Ieminini dac au scorurile cele mai mari la itemii
care arat trsturi Ieminine, sau masculini, dac scorurile cele mai mari sunt la
itemii care pun n eviden trsturi masculine, androgini, dac au scoruri egale att
la itemii cu trsturi masculine ct si la cei care evideniaz trsturi Ieminine,
precum si nediIereniai n cazul n care scorurile sunt Ioarte sczute att la itemii
de masculinitate, ct si la cei de Ieminintate. Indicatorii masculini din BSRI includ
itemi precum independen, siguran, capacitatea de lider si agresivitatea, care ar
putea Ii mai legate de ceea ce este mai legat de succesul n domeniul proIesional,
dect de indicatorii Ieminini, precum delicatee, compasiune sau sensibilitate (Bem,
1974).
Totusi, WulII si Steitz (1997) au gsit c adolescentele din licee, cuprinse n
clasele vocaionale de cosmetic, erau semniIicativ mai androgine dect cele din
clasele speciale de matematic. Acest studiu a Iolosit BSRI ca singura msur a
rolului de gen.
O explicaie posibil pentru lipsa unei congruene ntre aceste studii ar putea
Ii aceea c adolescentele de la clasele de cosmetic preau mai hotrte s aib o
carier, n timp ce elevele de la clasele speciale de matematic nu aveau o int
speciIic de carier, Iiind posibil s nu ajung la o Iacultate n domeniu si/sau nici
s urmeze o carier n aceast direcie. Aceast explicaie sprijin ipoteza c rolul
de gen poate avea o legtur mai mare cu hotrrea de a alege o carier sau alta,
dect cu tradiionalismul n alegerea carierei.
Discrepanele ntre diversele studii care au investigat legtura dintre rolul de
gen si alegerea carierei, precum si/sau angajarea adolescentelor sugereaz c este
nevoie ca cercetrile viitoare s se aplece mai intens asupra acestor probleme
pentru a se ajunge la nelegerea interaciunii acestor Iactori. Tradiionalismul de
gen n alegerea carierei si angajarea n obinerea succesului n orice carier ar
trebui examinate independent una de alta.
Bieii adolesceni sunt destul de abseni din majoritatea cercetrilor asupra
tradiionalismului de gen n ceea ce priveste alegerea carierei. Poate s-a considerat
c ei se simt mai liberi s urmeze Iie cariere tradiional Ieminine sau masculine ori
aleg inerent mai des ocupaii dominate de brbai. Sau poate c meseriile dominate
de brbai sunt percepute ca superioare celor dominate de Iemei, Iie prin natur sau
pentru venitul posibil, si de aceea decizia adolescenilor biei, care se limiteaz s
aleag cariere tradiionale, nu a Iost explorat att de Irecvent ca decizia
adolescentelor care s-au rezumat numai la preocuparea pentru cariere tradiional
Ieminine. De-abia n anii 90, cercetrile au nceput s se concentreze pe Iactorii
care ar putea inIluena tradiionalismul n alegerea carierelor masculine. ntr-o
sintez de cercetare, Chusmir (1990) si Jome & Tokar (1998) au ajuns la concluzia
conIorm creia bieii care aleg cariere tradiional Ieminine au scoruri mai joase la
itemii de masculinitate din BSRI, dect cei care au ales cariere tradiionale dar cu
o deviere considerabil n cadrul grupului de cariere tradiional Ieminin, cu civa
Iiind androgini si mai muli nediIereniai.
Werrbach, Grotevant si Cooper (1990) au demonstrat c adolescenii de sex
masculin au prezentat nivele semniIicativ mai nalte de conIormism la stereotipurile
tradiionale de gen dect adolescentele. Nu exist nicio cercetare care s arate cum
ar putea aIecta rolul de gen nivelul de implicare n alegerea carierei de ctre
adolescent sau despre cum variaia credinelor n stereotipurile tradiionale de gen
ar putea inIluena tradiionalismul n alegerea carierei sau nivelul de implicare al
adolesceilor de sex masculin.
Relaia existent ntre un adolescent si prinii si, precum si dezvoltarea
proIesional a adolescentului au Iost studiate numai n cazul adolescentelor
(O`Brien, Friedman, Tipton, & Linn, 2000). Constatm absena, pn la aceast
dat, a cercetrilor Iocalizate pe examinarea corelaiilor posibile dintre percepiile
adolescenilor legate de satisIacia ocupaional a prinilor si aspiraiile
proIesionale ale primilor. Alte variabile nrudite cu inIluena tatlui asupra dezvoltrii
carierei, precum satisIacia n carier a tatlui, timpul petrecut pentru a discuta
planurile de viitor cu tatl si valoarea acordat opiniei tatlui privind viitorul au
Iost nesemniIicative.
Nivelul socioeconomic este citat adesea ca o variabil potenial n studiile
despre alegerea carierei si implicarea adolescenilor (Werrbach, Grotevant, &
Cooper, 1990; O`Brien & Fassinger, 1993). Rojewski si Yang (1997) au discutat
despre Iaptul c statutul socioeconomic este cel mai semniIicativ indicator al
aspiraiilor sczute n alegerea carierei. McCandless, Lueptow si McClendon (1989) nu
au examinat eIectele acestui statut asupra dezvoltrii carierei, dar au gsit c
stereotipurile tradiionale de gen sunt mai obisnuite n Iamiliile cu un venit mai
mare. Aceste studii indic Iaptul c ar putea exista corelaii ntre nivelul socioeconomic
si alegerea carierei sau aspiraia spre o carier, n cazul adolescenilor.
Alte ipoteze luate n discuie se reIer la Iaptul c percepiile privind
satisIacia prinilor privind propria ocupaie vor avea un eIect pozitiv asupra
aspiraiilor subiectului privind cariera. La Iel si timpul petrecut cu prinii pentru a
discuta planurile de viitor privitoare la carier si valoarea atribuit opiniei parentale
privind viitorul ocupaional pot avea un eIect pozitiv asupra aspiraiei n carier.
S-a stabilit c nivelul sczut de educaie al tatlui si alegerea unei cariere masculine
de ctre adolescent sunt predictori ai aspiraiei ocupaionale de nivel nalt.
Explicaia ar putea Ii c taii cu mai puin scoal si-au ncurajat copiii adolesceni
s nvee, s studieze pentru a atinge succesul. Si aceasta Ir s se mai maniIeste
inIluena variabilelor privind timpul alocat de printe pentru discuiile cu copilul si
valoarea pentru adolescent a opiniei tatlui reIeritoare la viitoarea sa ocupaie.
Dac enunul privind valoarea acordat opiniilor tatlui asupra viitoarei cariere
,Acord o valoare mare opiniei tatlui meu privind cariera mea viitoare ar Ii nlocuit cu
unul mai puin direct, probabil c mai mult de jumtate din subieci ar spune c
sunt de acord, probabil c acesta ar Ii rspunsul cel mai acceptat din punct de vedere
social, pe o scal de Lickert de la 1 la 5, de la puternic dezacord la acord total.
Nivelurile percepute de satisIacie ocupaional parental s-au dovedit a nu
corela cu aspiraia ocupaional sau cu tradiionalismul de gen n alegerea carierei.
Poate si pentru c se ignor numerosi ali Iactori ai atitudinilor ocupaionale
parentale, precum aspiraia n carier a printelui sau tradiionalismul de gen ai
carierei parentale. Ar trebui s existe studii care s aib n vedere si s msoare
percepiile adolescenilor asupra aspiraiei n carier a prinilor si satisIacia n
carier ca dou msuri separate, testndu-se pentru orice eIect asupra aspiraiei n
carier a adolescentului. Alte studii ar trebui s se concentreze pe evaluarea
tradiionalismului de gen al carierei prinilor. Nu exist studii privind adolescenii
care preIer s aleag cariere tipic Ieminine, nici n ceea ce priveste ncrederea si
eIiciena de sine la categoriile androgin versus Ieminin pentru Iete, ca posibil
aspiraie ocupaional de nivel nalt la tinerele din categoria Ieminin. La Iel si
Ietele din categoria masculin ar trebui incluse n studii.
Primit in reaacie la. 22. J. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. AHRENS, J.A. & O`BRIEN, K.M., Preaicting genaer-role attituaes in aaolescent females.
Ability, agency, ana parental factors, Psychology oI Women Quarterly 20, 1996, p. 409417.
2. BABER, K., & MONAGHAN, P., College womens career ana motherhooa expectations. New
options, ola ailemmas, Sex Roles, 19, 1988, p. 189203.
3. BANDURA, A., Self-efficacy. Towara a unifying theory of behavioral change n R. F. BAUMEISTER
(Ed.), The self in social psychology, NY: NewYork, Psychology Press, 1999, p. 285298.
4. BANDURA, A., Social Learning Theory, Englewood CliIIs, NY: Prentice Hall Inc, 1977.
5. BEM, S.L., The measurement of psychological anarogyny, Journal oI Consulting and Clinical
Psychology, 42, 1974, p. 155162.
6. BERNDT, T. J., & HELLER, K. A., Genaer stereotypes ana social inferences. A aevelopmental
stuay, Journal oI Personality and Social Psychology, 50, 1986, p. 889898.
7. BETZ, N. E., & HACKETT, G., The relationship of mathematics self-efficacy expectations to the
selection of science-basea college mafors, Journal oI Vocational Behavior, 23, 1983, p. 329345.
8. BETZ, N. E., & HACKETT, G., The relationship of career-relatea self-efficacy expectations to
perceivea career options in college women ana men, Journal oI Counseling Psychology, 28, 5,
1981, p. 399410.
9. BODENHAUSEN, G., Stereotypic biases in social aecision making ana memory. Testing process
moaels of stereotype use, Journal oI Personality and Social Psychology, 55, 5, 1988, p. 726737.
10. BODENHAUSEN, G. & WYER, R., Effects of stereotypes on aecision making ana information-
processing strategies, Journal oI Personality and Social Psychology, 48, 2, 1985, p. 267282.
11. BRYANT, A. N., Changes in attituaes towara womens roles. Preaicting genaer-role traaitionalism
among college stuaents, Sex Role, 48, 2003, p. 131142.
12. CEJKA, M. A. & Eagly, A. H., Genaer-stereotypic images of occupations correspona to the sex
segregation of employment, Personality and Social Psychology Bulletin, 25, 1999, p. 413423.
13. CHEVALIER, A., The impact of parental income ana eaucation on the schooling of their
chilaren, University oI Kent, 2005, www.kent.ac.uk/economics/papers/papers-pdI/2005/0504.pdI.
14. CHUSMIR, L.H., Men who make nontraaitional career choices, Journal oI Counseling &
Development, 69, 1990, p. 1116.
15. CORRELL, S., Genaer ana the career choice process. The role of biasea self assessments,
American Journal oI Sociology, 106, 6, 2001, p. 16911730.
16. EAGLY, A., The science ana politics of comparing women ana men, American Psychologist, 50,
3, 1995, p. 145158.
17. ECCLES, J. S., Genaer roles ana womens achievement-relatea aecisions, Psychology oI Women
Quarterly, 11, 1987, p. 135172.
18. EX, C. & JANSSENS, J., Maternal influences on aaughters genaer role attituaes, Sex Roles, 38,
3/4, 1998, p. 171186.
19. FARMER, B., WAUGH, L., Genaer aifferencies in public relations stuaents, career attituaes. a
benchmark stuay, Public Relations Review, 25, 1999, p. 235249.
20. FARRELL, W., Why Men Earn More, NewYork, Amacom, 2005.
21. FEATHER, N.T.& Said, J.A., Preference for occupations in relation to masculinity, femininity,
ana genaer, British Journal oI Social Psychology, 22, 1983, p. 113127.
22. GATI, I., OSIPOW, S., GIVON, M., Genaer aifferences in career aecision making. The content
ana structure of preferences, Journal oI Counseling Psychology, 42, 1995, p. 204216.
23. GINZBERG, E., GINSBURG, S.W., AXELRAD, S., HERMA, J.L., Occupational Choice. An
approach to a general theory, New York, Columbia University Press, 1951.
24. HACKETT, G., Self-Efficacy in career choice ana aevelopment n A. BANDURA (Ed.), Self-
efficacy in changing society, New York, Cambridge University Press, 1995, p. 232258).
25. HACKETT, G. & BETZ, N., A self-efficacy approach to the career aevelopment of women,
Journal oI Vocational Behavior, 18, 1981, p. 326339.
26. HARRIS, R. J. & FIRESTONE, J. M., Changes in preaictors of genaer role iaeologies among
women. a multivariate analysis, Sex Roles, 38, 3/4, 1998, p. 239252.
27. HOLLAND, J.L., Making vocational choices. A theory of vocational personality ana work
environments, Englewood CliIIs, N.Y.: Prentice Hall, 1985, 2
nd
ed.
28. JAKOBSON, J., LEVIN, L., Effects of intermittent labor force attachment on women`s earnings,
Monthly Labor Review, 118, 9, 1995, p. 1419.
29. JOME, L.M. & TOKAR, D.M., Dimensions of masculinity ana mafor choice traaitionality,
Journal oI Vocational Behavior, 52, 1998, p. 120134.
30. LENT, R. W., BROWN, S. D. & HACKETT, G., Towara a unifying social cognitive theory of
career ana acaaemic interest, choice, ana performance, Journal oI Vocational Behavior, 45,
1994, p. 79122.
31. 31. LIPPA, R., Genaer, nature ana nurture, Mahway, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 2002.
32. LIPS, H., Genaer ana science-relatea attituaes as preaictors of college stuaents acaaemic
choices, Journal oI Vocational Behavior, 40, 1992, p. 6281.
33. MCCANDLESS, N.J., LUEPTOW, L.B. & MCKEE, M., Family socioeconomic status ana
aaolescent sex-typing, Journal oI Marriage and the Family, 51, 3, 1989, p. 627635.
34. O`BRIEN, K.M., The influence of psychological separation ana parental attachment on the
career aevelopment of aaolescent women, Journal oI Vocational Behavior, 48, 1996, p. 257274.
35. O`BRIEN, K.M. & FASSINGER, R.E., A causal moael of the career orientation ana career
choice of aaolescent women, Journal oI Counseling Psychology, 40, 4, 1993, p. 456469.
36. O`BRIEN, K.M., FRIEDMAN, S.M., TIPTON, L.C. & LINN, S.G., Attachment, separation, ana
womens vocational aevelopment. A longituainal analysis, Journal oI Counseling Psychology,
47, 3, 2000, p. 301315.
37. PERRY, R. & CREE, V., The changing genaer profile of applicants to qualifying social work
training in the UK, Social Work Education, 22, 2003, p. 375383.
38. PINKER, Susan, The sexual paraaox. Men, women, ana the real genaer gap, Schribner,
Hardcover, 2008.
39. RAFFAELE-MENDEZ, L. M. & CRAWFORD, K. M., Genaer-role stereotyping ana career
aspirations. A comparison of giftea early aaolescent boys ana girls, The Journal oI Secondary
GiIted Education, 13, 3, 2002, p. 96107.
40. RHOADS, S., Taking Sex Differencies Seriously, San Francisco, CA Encounter Books, 2004.
41. ROJEWSKI, J.W. & YANG, B., Longituainal analysis of select influences on aaolescents
occupational aspirations, Journal oI Vocational Behavior, 51, 1997, p. 375410.
42. SHACK-MARQUEZ, J., Earnings aifferencies between men ana women. an introauctory note,
Monthly labor Review,107, 6, 1984, p. 1516.
43. SIANN, G. & CALLAGHAN, M., Choices ana barriers. Factors influencing womens choice of
higher eaucation in science, engineering ana technology, Journal oI Further and Higher
Education, 25, 2001, p. 8595.
44. SILVERSTEIN, L.B., Fathering is a feminist issue, Psychology oI Women Quarterly, 20, 1996,
p. 337.
45. SNYDER, M., On the self-perpetuating nature of social stereotypes n D.L. HAMILTON (Ed.),
Cognitive processes in stereotyping ana intergroup behavior, Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum
Associates, 1981, p. 183212.
46. SNYDER, M., Self-monitoring of expressive behavior, Journal oI Personality and Social
Psychology, 34, 1974, p. 366375.
47. SPENCE, J.T. & Helmreich, R.L., The attituaes towara women scale. An obfective instrument to
measure attituaes towara the rights ana roles of women in contemporary society, JSAS Catalog oI
Selected Documents in psychology, MS., 153, 1978, p. 152. www.eric.ed.gov/ERICWEBPORTAL/
recordDetail?accnoED130219.
48. STRANGE, C.C. & REA, J.S., Career choice consiaerations ana sex role self-concept of male
ana female unaergraauates in nontraaitional mafors. Journal oI Vocational Behavior, 23, 1983,
p. 219226.
49. SUPER, D.E., Assessment in career guiaance. Towara truly aevelopmental counseling, Personal
and Guidance Journal, 61, 1983, p. 555556.
50. WERRBACH, G.B., GROTEVANT, H.D. & COOPER, C.R., Genaer aifferences in aaolescents
iaentity aevelopment in the aomain of sex role concepts, Sex Roles, 23, 78, 1990, p. 349362.
51. WULFF, M.B. & STEITZ, J.A., Curricular track, career choice, ana anarogyny among
aaolescent females, Adolescence, 32, 125, 1997, p. 4349.
REZUMAT
Cercetarea n domeniul alegerii carierei a pus n eviden Iaptul c mai multe constructe
acioneaz mpreun ca s inIlueneze comportamentele de carier. n ultimii ani, s-a nregistrat un
progres considerabil si o reorientare a cercetrilor Iocalizate pe dezvoltarea carierei. Au Iost de
asemenea examinate inIluenele exercitate asupra procesului decizional la adolesceni n ceea ce
priveste alegerea carierei. Prezentul studiu este mai nti de toate o abordare teoretic care si propune
s treac n revist mai multe studii si lucrri semniIicative n aceast arie de cercetare.
CONFLICTUL INTER SI INTRAPSIHIC LA ADOLESCENII TIMIZI
GABRIELA FLORENA POPESCU

THE INTER AND INTRAPSYCHIC CONFLICT AT THE SHY ADOLESCENTS
Abstract
The article is about conIlict-handling skills the shy adolescents use in conIlict
situations they Iace. In conIlict situations we can describe a person behavior along two
basisc dimensions: assertiveness and cooperativeness. The Iive modes oI conIlict-handling
skills are: competing, collaborating, compromising, avoiding, accomodating.
1. CONCEPTE SI PROBLEMATIC
Dac lum n considerare perspectiva sociologic, putem considera conIlictul
ca o realitate a vieii sociale contemporane, si nu numai, realitate ce este prezent la
diIerite niveluri, n diIerite contexte, decurge din contradicia dintre interesele
particulare ale diversilor indivizi. Privind conIlictul sub raport psihologic, l putem
considera o dimensiune esenial a Iiinei umane cu consecine negative de tipul
inadaptrii sau a tulburrilor comportamentale.
Etimologic, termenul de conIlict a Iost asociat alternativ cu doi termeni din
latin, si anume, Iie verbul convingere, care nseamn ciocnire, polemic, lupt, Iie
conflictus care desemneaz aciunea de a ine mpreun cu Iora (Z. Bogathy,
2002).
Ruxandra Rscanu apreciaz c importana conIlictului a Iost neleas dup
ce s-a cunoscut inIluena cmpului psihologic, a Iactorilor psihologici, sociali si
culturali, a motivaiei care st la baza comportamentelor noastre conIlictuale pe
care le provoac Iactori din mediul exterior sau interior (Ruxandra Rscanu, 1999).
Una din cele mai cunoscute deIiniii ale conIlictului din literatura de specialitate
este opoziia deschis ntre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comuniti sau
state, ntre care exist contradicii ce pot produce eIecte negative asupra
interaciunilor sociale; aceasta este o deIiniie ce pune accentul pe dezavantajele
conIlictului (ZamIir si Vlsceanu, 1993). De asemenea, Myers oIer o deIiniie mai

Universitatea ,Spiru Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie

Gabriela Florena Popescu 2 52
general, descriind conIlictul ca o contradicie la nivelul aciunilor si scopurilor
(1989). O deIiniie situat la polul opus Ia de prima, care accentueaz avantajele
conIlictelor este cea oIerit de S. Moscovici si subliniaz caracterul creator
participativ selectiv al indivizilor la diIerite aciuni (S. Moscovici, 1976).
O deIiniie mai dezvoltat a conIlictului i aparine lui Thomas, aspectele
luate n considerare Iiind constiina existenei unui conIlict, reaciile emoionale,
cogniiile reIeritoare la natura conIlictului, la inteniile si aciunile prilor implicate
(Thomas, 1976).
Cauzele care pot duce la apariia conIlictelor sunt variate, dar pot Ii incluse n
urmtoarele categorii: incompatibilitile dintre persoane, interesele sau nevoile
umane, comunicarea, stima de sine, valorile individuale, nerespectarea normelor
Iormale sau inIormale, comportamente neadecvate, agresivitatea, competenele
sociale, mediul, statutul, puterea, prestigiul, utilizarea culturii si a inIormaiilor
(A. Stoica-Constantin, 2004).
Nivelurile la care pot aprea conIlictele n societate sunt variate: Iie c este
vorba de raporturi interindividuale si intragrupale, Iie de cele din organizaii sau
chiar ntre grupuri si categorii sociale cu interese divergente (Vlsceanu, 1993).
Pornind de la aceast idee, putem aminti si contribuia lui Gordon care enumer
sase niveluri de conIlict: intrapersonal, interpersonal, intragrup, intergrup, intra-
organizaional si interorganizaional (1987).
n cercetarea de Ia am Iost interesai de primele dou niveluri ale
conIlictului, si anume cel intrapersonal si cel interpersonal, mai concret, de modul
n care persoanele timide, de Iapt adolescenii, ncearc s le rezolve. De aceea se
impun unele precizri reIeritoare la descrierea acestor dou niveluri de maniIestare
a conIlictului.
Conflictul intrapersonal poate aprea atunci cnd individul este nevoit s
aleag, din diIerite motive si n variate circumstane, ntre diIerite scopuri
incompatibile, aparinnd propriei persoane si unei alte persoane, grup sau
organizaie; aceast Iorm a conIlictului poate avea asupra indivdului Iie un eIect
mobilizator, Iie unul de stagnare provizorie n aciune.
La nivel organizaional, se consider c pot exista urmtoarele Iorme ale
conIlictului intrapersonal:
conflictul ae atracie sau apropiere este cel aprut atunci cnd cel angajat
este pus n Iaa a dou scopuri alternative, ambele Iiind atractive pentru el;
conflictul ae respingere sau de evitare apare atunci cnd angajatul simte
respingere Ia de sarcinile pe care le are de ndeplinit, pentru c ocup un
loc ce nu corespunde pregtirii si dorinelor sale;
conflictul ae evitare/atracie este cel generat de dorina de realizare a
anumitor scopuri individuale care implic anumite riscuri legate de context
sau de declansarea unor competiii interindividuale;
3 ConIlictul inter si intrapsihic la adolescenii timizi 53
conflictul cumulat este cel care se declanseaz cnd individul a ajuns la un
anumit numr de esecuri, pe diverse planuri, personale, relaionale sau
proIesionale.
Mecanismele psihice ce pot duce la apariia unor conIlicte intrapsihice sunt:
culpabilitatea, anxietatea, disonana cognitiv, Irustrarea, stresul.
Conflictul interpersonal desemneaz opoziia dintre dou sau mai multe
persoane, sub aspectul scopurilor, atitudinilor, valorilor sau a comportamentelor si
care este, n general, ncrcat cu stri emoionale legate de prestigiu, poziie social,
carier, experien proIesional. Interaciunile din diverse instituii pot Ii inIluenate, n
mod inevitabil de problemele personale, necazurile si nemulumirile individuale,
concepiile politice sau religioase, care pot ridica gradul de complexitate al oricror
probleme care pot aprea si care pot accentua conIlictele interpersonale.
n literatura de specialitate a Iost identiIicat o dinamic n evoluia unui
conIlict interpersonal, acesta parcurgnd, gradual, urmtoarele etape :
apariia unor opinii contradictorii n privina unei anumite probleme, nsoite
de argumente;
conturarea ideilor stereotipe, nencrederea n argumentele aduse de cellalt;
n ultima etap pot aprea chiar idei negative legate de cellalt.
Cauzele conIlictului interpersonal sunt multiple si cu grade de complexitate
variate, si anume: scheme cognitive iraionale si rigide, stresul ocupaional, tipul de
personalitate al actorilor implicai (neuroticismul, ostilitatea, rigiditatea).
Factorii principali implicai n evitarea si rezolvarea conIlictelor interpersonale
sunt suportul social si sistemul de coping speciIic actorilor implicai.
K. W. Thomas si R. H. Kilman au realizat un instrument de evaluare a abilitilor
de rezolvare a conIlictelor, Iolosite de individ n diIerite situaii, prin intermediul
cruia pot Ii identiIicate urmtoarele modaliti: colaborativ, de compromis,
competiie, acomodare, evitant. ManiIestrile comportamentale individuale n
diIerite situaii conIlictuale, care presupun apariia unor incompatibiliti ntre
persoane, pot Ii nscrise pe dou axe, reprezentnd dou dimensiuni bipolare, si
anume asertivitatea si cooperarea, axe pe care pot Ii nscrise cinci modaliti de
rezolvare a situaiilor conIlictuale.
Stilul competiie (competitiv) este asertiv si necooperativ, Iiindu-i speciIic
orientarea spre putere, ca modalitate de a ajunge la o anumit poziie social,
economic sau de alt natur. O persoan la care este dominant acest stil este
interesat n atingerea propriilor scopuri, chiar n detrimentul celorlali.
Stilul acomodare este la polul opus Ia de cel precedent, individul Iiind
interesat mai mult de interesele celorlali dect de ale sale, pe care le neglijeaz. O
astIel de persoan poate adopta, n situaii conIlictuale urmtoarele atitudini: de
autosacriIiciu, altruism, ascultarea necondiionat a ordinului sau a punctului de
vedere al cuiva.
Stilul colaborativ este o combinaie de asertivitate si cooperare si presupune
atitudinea de identiIicare a unor soluii care s satisIac interesele ambelor pri
implicate ntr-un conIlict. Formele pe care le poate lua acest stil sunt urmtoarele:
explorarea unor problematici cu care se conIrunt cellalt si constituirea acestor
experiene n modele pentru problemele personale; ncercarea de identiIicare a unor
soluii creative pentru problemele individuale.
Stilul de compromis red o atitudine de concentrare excesiv asupra
caracterului practic si a metodelor de compromis, astIel nct sunt ignorate consecinele
pe termen lung; este un stil eIicient n situaii n care este nevoie de soluii urgente,
sau cnd tranzacionrile in de rezultate si consecine complexe.
Una din cele mai complexe deIiniii ale timiditii, si care merit amintit, i
aparine Elenei Dimitriu: ,timiditatea este o tulburare aIectogen a personalitii, a
constiinei de sine, de auto si interestimare, care se maniIest n prezena oamenilor
sau a reprezentrii lor si determin inadaptarea social sau adaptarea social
negativ (E. Dimitriu, 1998, p. 7475a). Timiditatea este considerat o trstur
de personalitate cu elemente native, dar si rezultatul nedezvoltrii aptitudinilor
sociale, trstur care este consecina unui conIlict intrapsihic, dar si eIectul unor
condiii sociale.
Adolescena reprezint pentru muli cercettori vrsta timiditii, indiIerent
de temperamentul Iiecruia, aceasta Iiind o consecin a transIormrilor Iiziologice
care duc la cresterea emotivitii, dezvoltarea constiinei de sine, care l ndeamn
pe adolescent la autoanaliz si dorin de perIecionare; de asemenea, la aceast
vrst se mreste cadrul social al adolescentului, se ampliIic numrul persoanelor
cu care vine n contact, si astIel apar probleme noi, pentru care nu are nc soluii
de rezolvare (E. Dimitriu, 1998, a).
Timiditatea autentic apare atunci cnd se contureaz nc din copilrie, se
intensiIic n adolescen, descreste usor apoi, dar Ir s dispar, si de asemenea,
atunci cnd intimidarea apare n mod regulat, n condiii similare si reacia este
sistematic (E. Dimitriu, 1998, a).
ConIlictul, considerat unul din Iactorii principali ai timiditii, este prezent
sub cele dou Iorme, intrapersonal si interpersonal, grania dintre aceste dou Iorme
Iiind destul de sensibil si usor de trecut, n cazul timidului. Cnd este vorba de
timiditatea spontan, lupta dintre timid si situaie se personalizeaz, cptnd
accente aIective, devenind un conIlict interpersonal, ntre timizi si netimizi. n
cazul timiditii sistematizate, conIlictul se deruleaz astIel: timidul anticipeaz
esecul n relaiile sociale si apare astIel conIlictul dintre Eul spiritual si cel social,
ntre Eul Iundamental si cel secund, ntre Eul maniIest si cel latent (E. Dimitriu,
1998, a).
AstIel, dup cum se poate observa, conIlictul interpersonal este speciIic
timiditii spontane, iar cel intrapersonal este ntlnit n timiditatea sistematizat,
autentic. Evident c ntre cele dou Iorme de conIlict se creeaz un cerc vicios, o
relaie de interdependen n sensul c diIicultile pe plan interpersonal, prin
repetare se generalizeaz si apoi se interiorizeaz transIormndu-se n conIlict
intrapersonal, care mai departe, prin mecanismele de aprare ale Eului, se
exteriorizeaz n conIlict interpersonal, care, prin generalizare, ajunge la alte
persoane, si asa mai departe.
Ansamblul Iactorilor structurani si structurali ai timiditii sunt activai prin
intermediul unor mecanisme speciIice personalitii timidului. Unele din aceste
mecanisme cu rol de cercuri vicioase sunt: percepia negativ care se transIorm n
apercepie negativ; hipersensibilitatea duce la hipoexpresivitate; nevoia de oameni
se transIorm n Iug de oameni; atenia se transIorm n neatenie; memoria se
transIorm n Ials evocare; hiperautoanaliza devine raionament postacional;
complexul duce la conturarea supracompensaiei de inIerioritate (E. Dimitriu,
1998, b).
2. OBIECTIVE SI IPOTEZE
Cercetarea si propune identiIicarea unor modaliti speciIice n care
adolescenii timizi rezolv conIlictele interpersonale sau intrapersonale.
1. Adolescenii timizi Iac apel la un stil evitant de rezolvare a conIlictelor.
2. Persoanele asertive, aIlate la vrsta adolescenei, au o atitudine competitiv
n rezolvarea conIlictelor.
3. METODICA CERCETRII
Pentru recoltarea datelor am avut la dispoziie trei instrumente, si anume
Inventarul de Timiditate Zimbardo, H.S.P.Q., Chestionarul de personalitate elaborat de
Cattell, pentru adolesceni, din care am Iolosit doar scala H, reIeritoare la o
dimensiune bipolar, si anume timiditate si sensibilitate la ameninare versus curaj
si lips de sensibilitate si Chestionarul pentru stiluri de rezolvare a conIlictelor
Thomas-Kilman. Desi primul instrument vizeaz dou dimensiuni ale timiditii, si
anume cea calitativ si cantitativ, n cercetarea noastr am avut n vedere doar
aspectul cantitativ al timiditii, pentru a putea diIerenia grade ale timiditii si
corelarea acestora cu strategiile de rezolvare a conIlictelor. Al doilea instrument
vizeaz cinci stiluri de rezolvare a conIlictului, si anume stilul competitiv (la care
domin propriile interese), stilul acomodare (presupune supremaia intereselor
celorlali n deIavoarea celor personale), stilul colaborativ (este speciIic persoanelor ce
caut soluii care s mulumeasc ambele pri implicate n conIlict), stilul
compromis (se situeaz ntre competiie si acomodare) si stilul evitant (care este
necooperativ si neasertiv) (Mihaela Minulescu, 2004).
Datele obinute prin intermediul acestor instrumente au Iost prelucrate astIel:
au Iost calculate procentele n Iiecare lot si sublot, relaiile dintre dimensiuni n
loturile obinute si, n Iine, coeIicienii de corelaie Spearman, calculai n
programul SPSS, pentru a vedea variaiile dintre timiditate si diIeritele stiluri de
rezolvare a conIlictelor.
Lotul investigat a Iost alctuit din 98 de elevi de liceu, 68 de Iete si 30 de
biei.
4. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR
4.1. Vom ncepe prezentarea rezultatelor prin expunerea procentelor ce au
Iost stabilite n Iiecare lot, pornind de la tipologiile posibile ce se pot contura
plecnd de la instrumentele Iolosite.
n lotul total ponderea majoritar o dein adolescenii slab timizi (67,70)
dac lum n considerare datele obinute prin Inventarul Zimbardo, care este o
prob de autopercepie a timiditii; prin comparaie, dac privim datele obinute
prin inventarul H.S.P.Q., majoritatea adolescenilor tind s Iie moderat timizi
(59,37) si un procent destul de important s aib note mari la Iactorul H, de
timiditate (34,37), aceste ultime rezultate putnd duce la conIirmarea ideii
Iormulate n literatura de specialitate, conIorm creia adolescena este vrsta
timiditii, o vrst la care nivelul timiditii atinge apogeul, putnd s descreasc
ulterior, n Iuncie de intervenia Iactorilor psihologici si socioeducaionali.
Dac privim rezultatele diIereniat, pe loturi, observm c Ietele sunt mai
dispuse s-si recunoasc timiditatea dect bieii; n timp ce n cazul Ietelor
14,70 sunt puternic timide si 19,11 moderat timide, bieii sunt doar 7,14
puternic timizi si 21,40 moderat timizi.
Analiznd procentele obinute n lotul global, biei si Iete, pe diIerite
tipologii de rezolvare a conIlictelor, se observ c stilul competitiv este prezent
preponderent la nivel mediu (45,83), dar un procent semniIicativ apare si la
nivelul de maniIestare nalt al acestui stil (38,54), situat la polul asertiv dar
necooperativ. n cazul loturilor diIereniate n Iuncie de gen am constatat c Ietele
au un procent mai mare al nivelului nalt de competitivitate (44,11) n comparaie
cu bieii (25).
Stilul colaborativ este prezent la nivel mediu n majoritate (55,20), locul al
doilea, ca pondere, Iiind ocupat de nivelul sczut (38,54), asadar, resursele de
colaborare cu ceilali, de identiIicare a unor soluii avantajoase pentru propria
persoan si pentru ceilali sunt destul de reduse n cazul adolescenilor din lotul
investigat. Acelasi tablou al procentelor apare si n cazul loturilor diIereniate, cu
meniunea c procentul bieilor cu un nivel sczut al colaborrii este mult mai
mare (64,25) dect cel al Ietelor (27,94).
n cazul stilului de compromis, cel al poziiei intermediare, ntre asertivitate
si nonasertivitate, ntre cooperativ si necooperativ, nivelul dominant este cel mediu
(59,37), urmtorul procent ca importan Iiind cel al nivelului sczut (34,37),
asadar, se pare c adolescenii gsesc mai greu soluii care s Iie acceptate de
ambele pri implicate ntr-un conIlict, soluii de compromis.
Interesant este c stilul evitant este prezent la nivel mediu (47,91) dar si
nalt (40,62) n cazul adolescenilor din lotul total, tabloul Iiind similar si n cazul
loturilor diIereniate n Iuncie de gen. Se observ, asadar, c adolescenii tind s se
plaseze la polul nonasertivitii si al necooperrii, deci al adoptrii unei atitudini de
evitare a conIlictelor, neIiind identiIicate resursele de cooperare n vederea
rezolvrii unor conIlicte.
Pentru stilul acomodativ majoritari sunt subiecii de la nivelul nalt 46,87,
dar si mediu (42,70), adolescenii din lotul total maniIestnd asadar o preIerin
pentru neglijarea propriilor interese n Iavoarea celor ce aparin celorlalte persoane,
aceasta putnd Ii Iorma de adaptare pe care o aleg adolescenii n Iaa noilor sarcini
de dezvoltare cu care se conIrunt n aceast etap a vieii lor. Se stie c de multe
ori, adolescenii tind s adopte valori, aspiraii, comportamente speciIice unui grup
tocmai pentru a putea Ii acceptat n acesta. Interesant este c loturile de biei si
Iete sunt diIerite ca maniIestare, bieii tind s Iie mai acomodativi 60,71, avnd
un nivel nalt si 28,57 mediu, iar Ietele sunt doar n proporie de 41,17 de nivel
nalt si mediu 48,52, bieii prnd s Iie mai dispusi s se raporteze la interesele
celorlali pentru a Ii inclusi n diIerite grupuri.
4.2. Relaii. Dup calcularea procentelor ne-am ocupat de relaionarea nivelului
de timiditate la cele cinci stiluri de rezolvare a conIlictelor pentru a vedea ce nivel
de maniIestare al acestora este dominant, la subiecii timizi, precum si la cei asertivi.
Tabelul nr. 1.
Bieii asertivi (slab timizi) Inventarul de timiditate Zimbardo
Stilul de rezolvare a
conflictelor
Nivelul de manifestare
a stilului
Procentul subiecilor
()
nalt 35
Mediu 45
stilul competitiv
Slab 20
nalt 0
Mediu 40
stilul colaborativ
Slab 60
nalt 10
Mediu 70
stilul de compromis
Slab 20
nalt 35
Mediu 60
stilul evitant
Slab 5
nalt 50
Mediu 40
stilul acomodativ
Slab 10
Analiznd relaia dintre bieii asertivi, deci cei cu un nivel sczut al
timiditii la Inventarul Zimbardo si stilurile de rezolvare a conIlictelor, din tabelul
nr.1 observm c notele pregnante sunt date de un nivel sczut al stilului
colaborativ de rezolvare a problemelor (60) si de un nivel nalt al stilului
acomodativ (50), aceasta denotnd dominana unui stil cooperativ, n care
colaborarea este sczut si acomodarea dominant. Bieii asertivi par s Iie
preocupai mai degrab de satisIacerea intereselor celorlali, dect de ncercarea s
le pun de acord pe cele individuale cu cele ale altor persoane. Acest stil de
rezolvare a conIlictelor poate Ii si o consecin a altruismului, dar si o modalitate
de a se Iace acceptai n grupuri.
Dac bieii asertivi prezint un nivel nalt al stilului acomodativ, n cazul
Ietelor din aceast categorie stilul preIerat este cel competitiv (tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2
Fete asertive (slab timide) Inventarul de timiditate Zimbardo
conflictelor
a stilului

nalt 57,78
Mediu 28,89
stilul competitiv
Slab 13,34
nalt 11,12
Mediu 66,67
stilul colaborativ
Slab 22,23
nalt 2,23
Mediu 51,12
stilul de compromis
Slab 48,89
nalt 31,12
Mediu 51,12
stilul evitant
Slab 17,78
nalt 37,78
Mediu 51,12
stilul acomodativ
Slab 11,12
Aceasta este o consecin Iireasc a siturii stilului competiie la polul extrem
al asertivitii pe aceast dimensiune. Asadar, cum era de asteptat, Ietele asertive
sunt competitive, orientate mai mult spre propriile interese, spre putere si obinerea
succesului. DiIerena ntre bieii si Ietele asertive const n modalitile pe care le
aleg pentru rezolvarea conIlictelor si anume, dac bieii aleg acomodarea,
valorizarea intereselor celorlali, Ietele preIer competitivitatea, deci orientarea
preponderent spre propriile interese.
Tabelul nr. 3
Fete puternic timide\Inventarul de timiditate Zimbardo
conflictelor
a stilului

nalt 0
Mediu 80
stilul competitiv
Slab 20
nalt 0
Mediu 60
stilul colaborativ
Slab 40
nalt 10
Mediu 60
stilul de compromis
Slab 30
nalt 50
Mediu 50
stilul evitant
Slab 0
nalt 70
Mediu 20
stilul acomodativ
Slab 10
Fetele puternic timide sunt orientate spre stilul acomodativ, iat asadar, c un
nivel sczut al asertivitii poate duce la rezolvarea conIlictelor prin sacriIicarea
propriilor interese n Iavoarea celorlali, submisivitatea Iiind aleas de acestea
pentru adaptare (tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 4
Biei puternic timizi (note mari) H.S.P.Q.
conflictelor
a stilului
Procentul
subiecilor

nalt 44,45
Mediu 44,45
stilul competitiv
Slab 11,12
nalt 0
Mediu 22,23
stilul colaborativ
Slab 77,78
nalt 0
Mediu 77,78
stilul de compromis
Slab 22,23
nalt 44,45
Mediu 55,56
stilul evitant
Slab 0
nalt 44,45
Mediu 33,34
stilul acomodativ
Slab 22,23
Tabelul nr. 5
Fete puternic timide (note mari) H.S.P.Q.
conflictelor
a stilului

nalt 45,84
Mediu 37,50
stilul competitiv
Slab 16,67
nalt 8,34
Mediu 75
stilul colaborativ
Slab 16,67
nalt 8,34
Mediu 45,84
stilul de compromis
Slab 45,84
nalt 33,34
Mediu 45,84
stilul evitant
Slab 20,84
nalt 45,84
Mediu 45,84
stilul acomodativ
Slab 8,34
Datele obinute prin cellalt mijloc de evaluare a timiditii, H.S.P.Q.,
respectiv Iactorul H, date ce sunt relaionate cu stilurile de rezolvare a conIlictelor,
redau un tablou similar, n sensul c bieii cu note mari, deci timizii, tind s aib
un stil acomodativ de nivel nalt (44,45), nivelul stilului colaborativ Iiind sczut
(77,78). Fetele puternic timide au un nivel superior al competitivitii (45,84) si
al stilului acomodativ (45,84) si inIerior n cazul stilului de compromis (45,84)
(tabelele nr. 4 si 5). Asadar, la un nivel superior al timiditii Ietele oscileaz ntre
stilul competitiv si cel acomodativ de rezolvare a conIlictelor, nereusind s
gseasc soluii de compromis care s pun de acord interesele personale cu cele
ale altora, n timp ce la acelasi nivel al timiditii, superior, bieii tind s aleag
stilul acomodativ de rezolvare a conIlictelor.
4.3. Corelaii n continuare vom prezenta tabelele ce conin coeIicienii de
corelaie Pearson, ntre timiditate, evaluat prin Inventarul Zimbardo si prin
H.S.P.Q., si cele cinci stiluri de rezolvare a conIlictelor.
Tabelul nr. 6
Corelaii la lotul de biei
Nr.
crt.
Dimensiuni corelate Coeficient de
corelaie Pearson
Semnificaia
coeficientului de
corelaie
1 Timiditate Zimbardo stilul competitivitate - 0.503 p. 0,01

2 Timiditate Zimbardo stilul colaborativ 0.072 nesemniIicativ
3 Timiditate Zimbardo stilul compromis - 0,171 nesemniIicativ
4 Timiditate Zimbardo stilul evitant 0,410 p.~ 0,05
5 Timiditate Zimbardo stilul acomodativ 0,349 nesemniIicativ
6 Timiditate H stilul competitivitate 0,059 nesemniIicativ
7 Timiditate H stilul colaborativ -0,160 nesemniIicativ
8 Timiditate H stilul compromis 0,004 nesemniIicativ
9 Timiditate H stilul evitant - 0,049 nesemniIicativ
10 Timiditate H stilul acomodativ 0.076 nesemniIicativ
Tabelul nr. 7
Corelaii la lotul de Iete
Nr.
crt.
Dimensiuni corelate Coeficient de
corelaie
Pearson
Semnificaia
coeficientului de
corelaie
1 Timiditate Zimbardo stilul competitivitate -0,362 p. 0,01

2 Timiditate Zimbardo stilul colaborativ -0,200 nesemniIicativ
3 Timiditate Zimbardo stilul compromis 0,160 nesemniIicativ
4 Timiditate Zimbardo stilul evitant 0,306 p.~ 0,05
5 Timiditate Zimbardo stilul acomodativ 0,161 nesemniIicativ
6 Timiditate H stilul competitivitate 0,192 nesemniIicativ
7 Timiditate H stilul colaborativ 0,126 nesemniIicativ
8 Timiditate H stilul compromis -0,132 nesemniIicativ
9 Timiditate H stilul evitant -0,157 nesemniIicativ
10 Timiditate H stilul acomodativ -0,052 nesemniIicativ
Din tabelele nr. 6 si 7 reiese Iaptul c timiditatea este corelat pozitiv cu stilul
evitant de rezolvare a conIlictelor si negativ cu cel speciIic unei persoane
competitive, aspecte ce sunt ntlnite att n cazul lotului de biei ct si a celui de
Iete. Corelaiile demonstreaz o asociere Iireasc, de evoluie n aceeasi direcie,
ntre un comportament evitant si un nivel crescut al timiditii si o disociere sau
sens negativ de evoluie ntre timiditate si competitivitate ca manier de rezolvare
a conIlictelor. Dac la calcularea relaiilor dintre dimensiuni, au aprut unele
diIerene ntre loturile diIereniate n Iuncie de gen, n cazul corelaiilor statistice
apar aceleasi direcii att la lotul de Iete, ct si la cel de biei, si anume persoanele
asertive rezolv conIlictele interpersonale printr-o atitudine competitiv, n care
interesele personale dein majoritatea ponderii, iar cele timide printr-un comportament
evitant, n care abordarea direct nu este strategia preIerat.
5. CONCLUZII
n lotul analizat n cercetarea de Ia se observ existena unui procent
semniIicativ de adolesceni timizi, aceasta conIirmnd ideea din diversele teorii din
literatura de specialitate care susine exacerbarea timiditii n perioada adolescenei.
Dac vorbim de autopercepia timiditii, reiese clar c Ietele sunt mai degrab
dispuse s-si recunoasc lipsa asertivitii dect bieii, aceasta poate si datorit
prejudecilor si etichetelor sociale care ncurajeaz comportamentele asertive mai
ales la biei sau brbai.
Stilurile care au procente semniIicative pentru nivelul nalt sunt cel evitant si
competitiv, acestea Iiind strategiile de rezolvare a conIlictelor adoptate de
adolescenii din lotul investigat.
Interesant este c analiznd datele ce redau relaiile dintre dimensiunile vizate
n cercetare, observm c bieii tind s se orienteze spre stilul acomodativ de
rezolvare a conIlictelor, indiIerent dac au un nivel superior sau inIerior al
timiditii, n timp ce Ietele asertive sunt competitive, iar cele timide oscileaz ntre
stilul competitiv si cel acomodativ.
La calcularea corelaiilor, dac n cazul persoanelor asertive nu apar diIerene
Ia de calculele precedente, n sensul conIirmrii unei asocieri ntre asertivitate si
competitivitate, pentru cei care au un nivel superior al timiditii strategia preIerat
este evitarea. Asadar, n special ultimele calcule ne conIirm ipotezele de la care
am pornit n cercetarea noastr.
Primit in reaacie la. 18. III. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. BOGATHY, ZOLTAN, Conflicte in organi:aii, Timisoara, Editura Eurostampa, 2002.
2. DIMITRIU, ELENA, Timiaitatea i terapia ei, Bucuresti, Editura StiiniIic si Tehnic, 1998 (a).
3. DIMITRIU, ELENA, Dialog terapeutic aespre timiaitate, Bucuresti, Editura Prohumanitate, 1998 (b).
4. GORDON, JAMES, Organi:ational Behavior, Boston, Allyn & Bacon, Inc., 1987 (Second
Edition) (cI. Z. Bogathy, op.cit., 2002).
5. MINULESCU, MIHAELA, Psihoaiagno:a moaern. Chestionarele ae personalitate, Bucuresti,
Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2004.
6. MOSCOVICI, SERGE, Social Influence ana Social Change, London, Academic Press, 1976
(cI. Z. Bogathy, op. cit., 2002).
7. MYERS, DEAN, LAMM, HENRY, The group polari:ation phenomenon, Psychological Bulletin,
83, 1989, p.602627 (cI. Z. Bogathy, op. cit., 2002).
8. RSCANU, RUXANDRA, NU, SAVA, Anxietate, aepresie in perioaaa ae tran:iie, Revista de
psihologie, 45, 12, 1999, p. 77.
9. STOICA-CONSTANTIN ANA, Conflictul interpersonal. Prevenire, re:olvare i aiminuarea
efectelor, Iasi, Editura Polirom, 2004.
10. THOMAS, KENNETH W., Conflict ana Conflict Management, n M. D. DUNETTE (Ed.)
Hannabook of Inaustrial ana Organi:ational Psychology, Chicago, Rand McNally, 1976 (cI. Z.
Bogathy, op. cit., 2002).
11. VLSCEANU, MIHAI, Psihosociologia organ:aiilor i conaucerii, Bucuresti, Editura Paideia, 1993.
12. ZAMFIR, CTLIN, VLSCEANU, MIHAI, Dicionar ae sociologie, Bucuresti, Editura Babel,
1993.
REZUMAT
Articolul si propune s identiIice particularitile n care adolescenii timizi rezolv conIlictul
inter si intrapsihic atunci cnd se conIrunt cu acesta; modul n care poate Ii realizat echilibrul ntre
interesele personale si cele ale altora variaz n Iuncie de dou dimensiuni, cooperativitate si
asertivitate, de aici rezultnd cinci stiluri de rezolvare a conIlictelor pe care le-am avut n vedere n
cercetare: competitiv, colaborativ, de compromis, evitant si acomodativ.
MOTIVAII ALE COMPORTAMENTELOR SOCIALE SI SATISFACIA
RELAIONAL N FAMILIE
RUXANDRA GHERGHINESCU*
MOTIVATIONS DES COMPORTEMENTS SOCIAUX ET
LA SATISFACTION RELATIONNELLE EN FAMILLE
Rsum
La recherche se propose mettre en vidence lùne des origines des grandes et des petits conIlits
quotidiens dans la relation parents adolescents. Il sàgit des diIIrents positionnements sur làxe
Iermeture ouverture cognitive et de leur impact sur la satisIaction Iamiliale.
La recherche surprend ainsi, quà lòuverture cognitive des adolescents sòppose une relative
Iermeture cognitive de la part des parents, et que le climat Iamilial porte lèmpreinte des diIIrents
types de positionnement sur cet axe.
1. AXE DE REFLECIE
Cercetarea se plaseaz n planul relaiilor de Iamilie, al relaiilor mai mult sau
mai puin conIlictuale dintre prini si copii. Ea porneste de la o constatare a
simului comun, cea a diIicultilor relaionale dintre prini si copii, n special
adolesceni, si si propune s pun n eviden unele dintre cauzele nenelegerilor
si tensiunilor existente. Mai concret, este vorba despre descrierea relaiei printe
adolescent din punctul de vedere al trebuinei vs. evitrii cognitive de nchidere si
al satisIaciei relaionale.
Conceptul central al cercetrii este cel de motivaie, structur cognitiv
dinamic ce dirijeaz comportamentele cotidiene, concept analizat n aceast
cercetare la nivelul comportamentului social. Termenul general si abstract de
motivaie a Iost utilizat pentru a desemna aspectul dinamic si direcional (selectiv
sau preIerenial) al comportamentelor, prin aceasta nelegndu-se orientarea unui
comportament, de preIerin, mai mult spre o categorie de obiecte/situaii dect
spre o alta. Legtura intern extern Iormat n timp, ca urmare a relaiilor de
intercondiionare dintre subiect si ambiana sa sociocultural, Iace ca actorul social
s caute, s se apropie sau s evite situaii si obiecte, sensibiliznd diIeritele
persoane la inIluenele externe, Icndu-le mai mult sau mai puin permeabile.
* Institutul de FilosoIie si Psihologie ,Constantin Rdulescu-Motru. Departamentul de Psihologie
Ruxandra Gherghinescu 2 64
Datorit ei, trebuinele se transIorm n scopuri, planuri si proiecte iar actorul
social caut n mod activ Iorme de interaciune, astIel nct anumite relaii cu unele
obiecte Iizice sau sociale devin necesare sau indispensabile.
Cercetarea de Ia abordeaz problematica motivaiei n aria comportamentului
social, a relaiilor subiectului cu situaiile semniIicative ale lumii sociale, prin
intermediul unor trebuine de natur cognitiv, trebuine ce se aIl la originea
activitii n care mecanismele de tratare a inIormaiilor ocup un loc preponderent.
Faptul c trebuinele au un caracter socioistoric si cultural, evolund nu numai
odat cu evoluia societii ci si cu evoluia vieii individuale, ridic problema
convergenelor divergenelor intergeneraionale.
Pentru c actorul social, prin comportamentul su, stabileste relaii preIereniale
cu lumea, ne-am ntrebat ce se ntmpl cnd acestea sunt contradictorii, opuse,
diIerite, ntr-o situaie special, cea a relaiilor de dependen asimetric din cadrul
Iamiliei, mai ales datorit aspectului de personalizare a motivaiei care Iace ca
trebuina, transIormndu-se n scop si proiect, s devin ,o aIacere personal, iar
comportamentul care o urmeaz s Iie comportamentul unui actor social concret.
Aceast problematic a Iost investigat n relaie cu aaolescentul i familia
sa. Demersul experimental si-a propus s analizeze, deci, prini si adolesceni
,actori sociali n situaie, ntr-un mediul Iamilial care a Iost privit ca ,situaie a
actorilor sociali, Iocaliznd asupra relaiei printe copil, relaie asimetric de
putere, pe care se suprapun la vrsta adolescenei Ienomene speciIice.
Adolescena, privit din acest punct de vedere, reprezint acea Iaz a
dezvoltrii umane, marcat prin diIereniere si individualizare si care se exprim,
mai intens dect n oricare alt perioad din via, printr-un comportament
proiectiv, mai mult sau mai puin structurat.
AstIel, adolescentul se poate caracteriza printr-un eIort personal centrat, prin
revolt ca relaie n cutarea identitii, ca ncercare Iinal de a-si cucerii
autonomia. Adolescentul ,ncearc identiti prin adoptarea unor roluri, prin
experimentarea unor diIerite stiluri de via (V. Negovan, 2003), remanierea
identitar reprezentnd o miz major a acestei perioade. El trebuie s asimileze si
s integreze n reprezentarea despre sine ansamblul schimbrilor Iizice, psihologice
si relaionale, trebuie s se insereze ntr-o perspectiv temporal personalizat, s
se recunoasc ntr-un trecut care este al su si pe care se Iondeaz certitudinea
continuitii si, avnd constiina caracterului tranzitoriu al prezentului, s se
raporteze la un viitor pe care poate s si-l construiasc (P. Robertoux, M. Carlier,
1976; D. Szabo, D. Gagne, A. Parizeau, 1972). Dar, n adolescen, aIectivitatea, n
plin expansiune, intelectul aIlat ntr-un moment superior de Iormare se lovesc de o
viziune trunchiat a vieii sociale, rezultat dintr-o experien insuIicient. De
aceea, poate adolescenii si prinii lor se conIrunt cu mai multe probleme dect n
celelalte perioade ale vieii.
3 Comportamente sociale n viaa Iamilial 65
Numrul, complexitatea si varietatea de situaii care pot aprea ntr-o Iamilie
si conduitele speciIice pe care aceste situaii le solicit acoper o gam extins.
S-ar putea aIirma chiar c nici un alt mediu nu oIer o asemenea diversitate de
relaii ntr-o unitate social att de restrns: prini si copii, puternici si slabi,
tineri si btrni, Iiine de sex masculin si Iiine de sex Ieminin, persoane atasate
unele de altele prin multiplele legturi ale vieii n comun. Tocmai aceast
diversitate a mediului Iamilial oIer adolescentului posibilitate de a se deIini si
preciza pe sine, grupul Iamilial jucnd un rol important n cucerirea coerenei
personale, contribuind la descoperirea de ctre adolescent a comportamentelor
sociale Iundamentale, deci att la individualizarea ct si la socializarea acestuia. n
micile si marile evenimente care jaloneaz viaa de Iamilie, prinii vin cu
experiena lor, cu cultura lor, cu mentalitatea, atitudinile si comportamentele
sociale ntr-o interaciune care nu este n Iiecare moment al su constient si
deliberat.
Este cunoscut Iaptul c adolescena introduce n climatul oarecum stabil al
Iamiliei unele accente dramatice. Motivele sunt multiple si pot porni att de la
adolescentul aIlat ntr-o epoc critic a procesului su de maturizare, ct si de la
prinii, pusi n situaia de a se conIrunta cu criza adolescenei.
1.1 OBIECTIVE
Cercetarea si-a propus s analizeze relaia printe copil, o relaie asimetric,
o relaie n care partenerii joac roluri distincte, au puteri diIerite, unul Iiind
dominant, iar cellalt dependent. Acest tip de relaie complementar este stabil,
dar poate acumula tensiuni. S-a ales o astIel de relaie bazat pe asimetrie de
putere, pentru c ea este diIicil de negociat, poate deveni rigid si repetitiv,
conducnd spre situaii conIlictuale si alternd astIel satisIacia relaional.
Literatura de specialitate menioneaz Iaptul c multe conIlicte n Iamilie si
au sursa n motivaie si personalitate (G. Myers, M. Myers, 1990, p. 191192). De
aceea, credem c la baza unor situaii potenial conIlictuale n relaia adolescent
printe se pot aIla si comportamente cu motivaii diIerite.
Printre aspectele motivaionale ale comportamentului social se enumer si
trebuina cognitiv de nchidere pus n eviden de A. W. Kruglanski, trebuin ce
transpare n cele mai mici comportamente, impregnnd viaa cotidian. Ea se reIer
la atitudinea Ia de ordine si structur, la previzibilitate, la reaciile n Iaa
ambiguitii etc. Preocupri ce vizeaz aceast problematic se regsesc n literatura de
specialitate. Unele aspecte cum ar Ii tolerana la ambiguitate, structurarea timpului
etc. au Iost investigate la nivelul culturilor naionale ca amprente de Iundal pe care
socio culturalul le pune asupra trebuinei de nchidere (F. Trompenaars, 1994,
G. HoIstede, 1996).
Pe de alt parte, A. W. Kruglanski (1990, cI. P. Gosling, 1996), plasndu-se
la nivelul individual, consider c este vorba despre o caracteristic dispoziional,
Iiecare persoan poziionndu-se ntr-un anumit punct pe dimensiunea trebuin vs.
evitare de nchidere. Prezenta cercetare si-a propus s analizeze trebuina de
nchidere la nivelul a dou grupuri sociale, grupuri caracterizate prin statusuri
diIerite (printe/copil) si prin vrste diIerite (adult/adolescent). n acest context
credem c poziionri diIerite pe aceast ax pot crea problemele generatoare de
conIlict ntre prini si copiii lor adolesceni.
1.2. IPOTEZE
Pentru a investiga aceast problematic am Icut urmtoarele ipoteze:
Ipoteza 1. Dac prinii i aaolescenii se po:iionea: aiferit pe axa
trebuinei cognitive ae inchiaere, atunci acest tip ae po:iionare constituie o
caracteristic a celor aou categorii investigate.
Ipoteza 2. Dac prinii i aaolescenii care se po:iionea: apropiat pe axa
inchiaereaeschiaere cognitiv resimt o satisfacie relaional mai mare aecat
prinii i aaolescenii care se po:iionea: aistanat pe aceiai ax, atunci aceste
aiferene relative ae po:iionare influenea: calitatea climatului familial.
1.3. INSTRUMENTE DE CERCETARE
Calitatea relaiilor adolescent printe a Iost msurat cu ajutorul Inaexului
ae relaii familiale elaborat de Walter W. Hudson (1988, p.103), chestionar care
msoar satisIacia relaiilor din cadrul Iamiliei. Scorurile joase reIlect un nivel
nalt de satisIacie n Iamilie. Cu ct scorul este mai ridicat cu att este mai mare
insatisIacia, ceea ce necesit reIlecii asupra modului n care Iamilia munceste si
trieste mpreun.
Motivaia comportamentului social a Iost analizat din punctul de vedere al
trebuinei cognitive de nchidere nespeciIic cu ajutorul Scalei trebuinei pentru
inchiaere, elaborat de D. M. Webster si A. W. Kruglanski (1994).
A. W. Kruglanski propune existena a dou dimensiuni ortogonale. Prima
dimensiune este ,trebuina vs. evitarea nchiderii, iar a doua priveste ,speciIicitatea vs.
non-speciIicitatea tipului de nchidere. Actorii sociali se vor poziiona pe cele
dou dimensiuni n Iuncie de costurile (care vor tinde s Iie minimizate) si de
beneIiciile (care vor tinde s Iie maximizate) estimate ale acelei poziionri.
Trebuina de nchidere speciIic poate Ii deIinit ca Iiind trebuina de a primi
un rspuns particular n raport cu ntrebrile individului. BeneIiciile unui astIel de
tip de nchidere sunt legate de asteptarea unor rspunsuri dezirabile. Trebuina de
nchidere non-speciIic corespunde ,unei trebuine de rspuns, oricare ar Ii acesta,
n schimbul conIuziei si ambiguitii (A. W. Kruglanski, 1990, p. 337). BeneIiciile
unui astIel de tip de nchidere sunt diverse. Ea permite, spre exemplu, s Iac
situaiile mai previzibile si permite astIel individului s acioneze. A. W. Kruglanski
consider c trebuina de nchidere non-speciIic reprezint si o caracteristic
dispoziional (D. M. Webster, 1993, D. M. Webster si A. W. Kruglanski, 1994).
Pentru a msura aceast dimensiune, A. W. Kruglanski a elaborat o scal de
trebuin de nchidere non-speciIic. Aceasta are 42 de itemi iar subiecilor li se
cere s-si exprime acordul/dezacordul (1 total dezacord, 6 ntrutotul de acord).
Scorul total al unui subiect se obine prin nsumarea rspunsurilor la cei 42 de
itemi. Trebuina de nchidere este msurat prin intermediul a 5 dimensiuni:
,preIerina pentru ordine si structur, ,trebuina de previzibilitate, ,cutarea
nchiderii n luarea deciziei, ,inconIortul provocat de ambiguitate, ,nchiderea
spiritului.
D. M. Webster si A. W. Kruglanski (1994) au constatat c trebuina de
nchidere coreleaz pozitiv cu autoritarismul, cu dogmatismul si cu trebuina de
structur. De asemenea, ea coreleaz negativ cu trebuina de cunoastere. Ea nu pare
a Ii legat n nici un Iel de dezirabilitatea social si de inteligen.
Consistena intern a scalei este puternic (coeIicient alpha al lui Cronbach
este .84), iar corelaia ntre dou msurtori la interval de 12 sptmni las s se
neleag c este vorba despre o dimensiune stabil (r .86).
1.4. SUBIECI
Cu ajutorul acestor probe au Iost analizai 176 subieci, dintre care 103 prini
si 73 adolesceni. Familiile investigate au avut urmtoarea structur:
31 de Iamilii compuse din 2 prini si un copil adolescent, ceea ce nseamn
124 de relaii interpersonale;
40 de Iamilii Iormate dintr-un printe si un copil, ceea ce nseamn 80 de
relaii interpersonale;
1 Iamilie Iormat dintr-un printe si doi adolesceni, ceea ce nseamn 4
relaii interpersonale.
Din aceast detaliere rezult c au Iost analizate 208 relaii interpersonale.
Tabelul nr. 1.
Descrierea esantionului
Sex
Statut
Sex feminin Sex masculin Total
n n n
prini 62 60,2 41 39,8 103 100
aduli Ir copii 28 62,2 17 37,8 45 100
adolesceni 39 53,4 34 46,6 73 100
total 129 58,4 92 41,6 221 100
De-a lungul investigrilor a mai Iost utilizat un lot de 45 de subieci, aduli cu
vrste cuprinse ntre 36 si 52 de ani, care nu au copii. Acest lot a Iost compus din
28 de subieci de sex Ieminin si 17 subieci de sex masculin.
2. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR
n urma demersului de veriIicare a primei ipoteze se poate constatata
existena unei diIerene consistente de poziionare pe axa nchidere deschidere
cognitiv ntre prini si copiii lor adolesceni.
Tabelul nr. 2.
Rezultatele obinute de prini si de copiii lor adolesceni n ceea ce priveste percepia climatului
Iamilial si n ceea ce priveste poziionarea pe axa nchidere deschidere
Climat
familial
Ordine Previzib. Decizie Ambiguit. Spirit Scor
total
prini
n 103
29,9 8,8 7,2 4 6,8 5,9 23,9
aduli Ir copii
n 45
- 8,6 7,0 4,6 6,3 5,3 19,2
adolesceni
n 73
27,38 4,3 3,2 3,8 2,8 2,7 16,8
Analiza semniIicaiei diIerenelor ntre mediile obinute de prini si copii la
testul de trebuin de nchidere este semniIicativ din punct de vedere statistic
(z 6,63; p0,01), n sensul c prinii au o trebuin de nchidere semniIicativ mai
accentuat dect adolescenii. Dincolo de o trstur dispoziional credem c
aceste rezultate pot Ii explicate si prin adoptarea mai mult sau mai puin reusit a
rolului de printe si supunerea la constrngerile sale. Ar putea Ii vorba despre o
trebuin de control de care prinii simt nevoia n aceast perioad de conIruntare
cu adolescena copiilor lor.
Aceast aIirmaie este susinut si de Iaptul c prinii au o trebuin de
nchidere semniIicativ mai accentuat si dect adulii care nu au copii (z 2,23;
p0,02).
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
ordine previzib. decizie ambiguit. spirit
Prini n = 103
AdoIesceni n = 73

Graficul nr. 1.
Reprezentarea graIic a rezultatele obinute de prini si de copiii lor adolesceni n ceea ce priveste
poziionarea pe sub-scalele probei de trebuin cognitiv de nchidere.
n continuare, s-a urmrit analiza diIerenelor dintre mediile obinute de
prini si adolesceni la sub-scalele probei de nchidere. Este vorba despre trebuina
de ordine, de previzibilitate, de decizie prompt, toleran sczut la ambiguitate si
nchidere a spiritului. Se pot observa att diIerene ct si asemnri ntre adolesceni si
prinii lor reIeritor la sub-scalele probei de trebuin cognitiv de nchidere.
n ceea ce priveste trebuina de ordine diIerena dintre medii este
semniIicativ din punct de vedere statistic (z 4,62; p0,01), aceast trebuin
Iiind la prini semniIicativ superior dezvoltat Ia de cea a adolescenilor.
La sub-scala ce msoar trebuina de previzibilitate diIerena dintre medii
este din nou semniIicativ din punct de vedere statistic (z 4,08; p0,01), n sensul
c prinii au o trebuin de previzibilitate asupra a ceea ce se va ntmpla mai
puternic dect adolescenii, dnd dovad de mai mult pruden. n ceea ce
priveste adolescenii, pare c ultima lor grij ar Ii s Iac predicii asupra modului
n care pot evolua diIeritele situaii n care se aIl, ca si cum acestia ar explora
multiplele posibiliti de iesire din situaii, cu scopul acumulrii de experien.
La sub-scala ce msoar promptitudine n decizie nu se nregistreaz o
diIeren semniIicativ ntre medii (z 0,47; p~0,10). Modalitatea de a lua decizii
este asemntoare la prini si la adolesceni, chiar dac deciziile n sine pot Ii diIerite.
n ceea ce priveste tolerana la ambiguitate diIerena devine din nou
semniIicativ din punct de vedere statistic (z 4,41; p0,01). Prinii par a avea o
toleran mult mai redus la ambiguitate dect adolescenii, care par a o suporta
mult mai bine.
n Iinal, la ultima sub-scal a testului, datele cercetrii pun n eviden Iaptul
c prinii sunt semniIicativ mai nchisi din punct de vedere spiritual dect
adolescenii care par a Ii sensibili la alte puncte de vedere, la diIerite credine si la
diIerite viziunii asupra lumii, Ir a se Iixa asupra uneia anume (z 2,31; p0,02).
Prinii, n schimb, dau dovad de o oarecare rigiditate, Iiind bine ancorai ntr-o
anumit viziune asupra lumii si vieii, sprijinit de valori care li se par a Ii
indiscutabile si avnd ca suport adevruri ,absolute.
Existena unor poziionri semniIicativ diIerite pe axa nchidere deschidere
ntre prini si adolesceni conduce spre ideea existenei n cotidian a unor
comportamente cu motivaii diIerite care se pot constitui n surse de nenelegere,
ducnd spre divergene si conIlicte.
Pentru a veriIica cea de a doua ipotez ce st la baza cercetrii s-a calculat
diIerena dintre scorurile obinute de membrii diadelor (adolescent printe) la
proba trebuinei de nchidere si s-a luat n consideraie calitatea climatului Iamilial
perceput de aceste diade.
Pentru a mpri lotul dup criteriul calitii climatului Iamilial s-a pornit de
la media obinut la Indexul de relaii 28,8 la care s-a adugat si s-a sczut 1 sigma
10,3. AstIel s-au obinut urmtoarele categorii:
categoria subiecilor care percep un climat satisIctor n Iamilie, care
cuprinde 43 subieci cu scoruri sub 18,5;
categoria subiecilor care percep un climat mediu satisIctor, care cuprinde
un numr de 123 de subieci cu scoruri cuprinse ntre 18,5 si 39,1;
categoria subiecilor care percep climatul din Iamilie ca Iiind nesatisIctor,
unde sunt inclusi un numr de 42 de subieci cu scoruri peste 39,1.
Analiznd semniIicaia diIerenelor dintre mediile ecarturilor nregistrate
ntre membrii diadelor (adolescent printe) la proba trebuinei de nchidere la
diadele care percep un climat satisIctor n Iamilie si la cele care percep climatul
Iamilial ca Iiind nesatisIctor s-a obinut o diIeren semniIicativ din punct de
vedere statistic (z 3,12; p0,01).
Trebuinele de nchidere ale subiecilor, prini si adolesceni analizai n
diad, care percep un climat Iamilial satisIctor sunt apropiate ca valoare,
indiIerent de punctul pe care se poziioneaz pe axa nchidere deschidere. De
asemenea, se poate observa cum subiecii, prini si adolesceni care nu sunt
mulumii de climatul Iamiliar au diIerene semniIicativ mai mari ntre scorurile
obinute la proba trebuinei de nchidere.
Continund veriIicarea acestei ipoteze, am mprit lotul de subieci dup
scorurile obinute la proba de trebuin de nchidere, pornind de la media 20,4 la
care am adugat si am sczut 1 sigma 8,2, n urmtoarele trei categorii:
categoria subiecilor cu trebuin de nchidere nalt, subieci cu scoruri
peste 28,6, din care Iac parte un numr de 42 subieci;
categoria subiecilor cu trebuin de nchidere medie, subieci cu scoruri
cuprinse ntre 12,2 si 28,6, din care Iac parte un numr de 83 subieci;
categoria subiecilor cu trebuina de nchidere sczut (trebuin de deschidere),
subieci cu scoruri sub 12,2 din care Iac parte un numr de 51 subieci.
S-au urmrit apoi categoriile n care se plaseaz membrii diadei printe
adolescent ( trebuin de nchidere; D trebuin de deschidere; M trebuin
de nchidere deschidere medie) n relaie cu calitatea perceput a vieii din Iamilie
(climat satisIctor, mediu satisIctor, nesatisIctor si combinaiile care reies).
Tabelul nr. 3.
Procentele de diade care se nscriu n categoriile ,climat satisIctor, ,climat mediu satisIctor,
,climat nesatisIctor si combinaiile posibile n relaie cu poziionarea membrilor diadelor pe axa
nchidere deschidere
Treb. de nchidere
Climat fam.
- D-D M-M -M M-D -D
climat satisIctor
n 43
9,3 11,6 51,1 14 14 -
climat mediu satisI.
N 88
12,5 13,6 28,5 15,9 25 4,5
climat nesatisIctor
n 42
7,1 6,7 4,8 7,1 - 74,3
combinaii
n 35
14,3 17,1 14,3 20,1 17,1 17,1
n ceea ce priveste diadele ale cror membrii percep climatul din Iamilie ca
Iiind satisIctor, nu se nregistreaz nici o situaie n care un membru al diadei s
se nscrie n categoria ,trebuin de nchidere mare iar cellalt n categoria
,trebuin de deschidere.
Tabelul nr. 4.
Procentele de subieci care se situeaz pe acelasi nivel, la diIeren de 1 clas si la diIeren de 2 clase
n ceea ce priveste trebuina de nchidere
0 clase 1 clas 2 clase
climat satisI.
N 43
72,1 27,9 -
climat mediu satisI.
N 123
54,6 40,9 4,5
climat nesatisI.
N 42
18,6 7,1 74,3
Datele cercetrii arat c subiecii care ntrein relaii satisIctoare n Iamilie
sunt comasai n categoria 0 clase, n timp ce la diIeren de 2 clase nu se
nregistreaz nici un subiect, diIerena procentual Iiind semniIicativ (Sed 9,6;
t 7,5; p0,01). n ceea ce priveste subiecii ce consider ca nesatisIctor climatul
din Iamilie se observ o diIeren din nou semniIicativ din punct de vedere
statistic (Sed 9,9; t 5,62; p0,01). Reiese c un procent semniIicativ mai
mare de subieci care ntrein relaii satisIctoare n Iamilie se poziioneaz
asemntor pe axa nchidere deschidere si un procent semniIicativ mai mare de
subieci care ntrein relaii deteriorate n Iamilie se gsesc la distan relativ mare
n ceea ce priveste trebuina de nchidere.
De asemenea, dac se eIectueaz o analiz pe vertical a datelor din tabel se
poate observa cum pe acelasi nivel se plaseaz 72,1 dintre subiecii care ntrein
relaii satisIctoare n Iamilie si 54,6 dintre subiecii care percep n Iamilie
relaiile ca Iiind mediu satisIctoare. n schimb, doar 18,6 dintre subiecii care
percep climatul din Iamilie ca Iiind nesatisIctor se plaseaz pe acelasi nivel n
ceea ce priveste trebuina cognitiv de nchidere. n acelasi timp, la diIerene de
2 clase vom gsi 74,3 dintre subiecii care se ncadreaz n categoria ,climat
nesatisIctor si nici un subiect din categoria ,climat satisIctor.
Calculele statistice arat c un procent semniIicativ mai mare de subieci care
ntrein relaii satisIctoare, se nscriu n categoria 0 clase, dect cei cu relaii
percepute ca Iiind nesatisIctoare (Sed 10; t 5,35; p0,01).
Si, dup cum am anticipat, un procent semniIicativ mai mare de subieci care
percep climatul din Iamilie ca Iiind nesatisIctor se nscriu n categoria diIeren
de 2 clase (Sed 9,6; t 7,7; p0,01). Subliniem Iaptul c nu se nregistreaz
nici un subiect care ntreine relaii bune cu Iamilia sa n categoria mai sus
menionat.
Si analiza diIerenei dintre procente tinde s conIirme ipoteza Icut.
Poziionri distanate pe axa nchidere deschidere pot genera comportamente cu
motivaii diIerite care pot avea ca urmare divergene, tensionri si deteriorri ale
climatului din cadrul Iamiliei.
3. CONCLUZII
Cercetarea si-a propus s studieze aspecte ale motivaiei comportamentului
social la nivelul Iamiliei, aspecte mai puin investigate experimental n literatura de
specialitate.
Datele obinute au scos n eviden poziionri diIerite ale prinilor si
adolescenilor n ceea e priveste intensitatea trebuinei cognitive de nchidere, n
sensul c prinii par a Ii semniIicativ mai ,nchisi dect copiii lor. Aceast
constatare pare s reIlecte mai mult dect o trstur dispoziional, interiorizarea
unor prescripii de rol n cazul prinilor, ceea ce ar justiIica Iaptul c adulii care
au copii au si o trebuin mai accentuat de nchidere dect adulii Ir copii.
Se relev astIel cum alturi de o caracteristic a culturilor naionale si alturi
de o trstur dispoziional la nivel individual, la un nivel de generalizare
intermediar, anumite poziionri pe axa nchidere deschidere constituie si o
caracteristic a unor grupuri sociale, n aceast cercetare adolescenii si prinii lor.
Ne putem ntreba n acest sens dac evitarea trebuinei de nchidere este ceva
superIlu sau este ceva necesar construirii adolescentului, gsirii identitii sale
psihosociale. Dintr-un anumit punct de vedere, situaia de poziionare diIerit a
prinilor si a adolescenilor pe axa trebuinei de deschidere nchidere cognitiv
pare a Ii astIel Iireasc. Ne reIerim la adolescenii n cutarea identitii si la
prinii ce ascult de anumite prescripii de rol ntr-un moment n care copilul este
pe cale s-si transgreseze statutul, iar relaiile din Iamilie ar trebui renegociate.
n ciuda acestui Iapt, datele cercetrii arat cum poziionrile diIerite n ceea
ce priveste trebuina de nchidere cognitiv a prinilor si a adolescenilor pot
constitui un potenial conIlictogen, Iiind vorba despre apariia n cotidian a unor
comportamente cu motivaii diIerite, uneori divergente. AstIel, diadele care se
poziioneaz n puncte apropiate pe axa nchidere deschidere cognitiv percep un
climat Iamilial mai satisIctor, n timp ce diadele care se poziioneaz n puncte
semniIicativ mai ndeprtate unele de altele par a Ii nemulumite de climatul din
Iamilie.
n sine, trebuina de nchidere sau de deschidere cognitiv a unui actor social
(adolescent sau printe) nu pare a avea nici o legtur cu gradul de satisIacie
resimit n Iamilie. Responsabil de nivelul satisIaciei Iamiliale pare a Ii distana
relativ dintre poziionrile pe axa trebuinei de nchidere deschidere a celor doi
actori sociali implicai.
n concluzie, credem c se poate aIirma posibilitatea ca tensionarea
climatului Iamilial s si aIle una dintre cauze n comportamentele cu motivaii
diIerite, dictate de trebuine de nchidere deschidere cognitiv de intensiti
diIerite.
Aceste rezultate conduc spre cteva interogaii: starea de rzboi, de la
rebeliunea deschis la rezistena subtil si ascuns dintre adolesceni si prini
poate Ii redus? Poziionrile diIerite pe axa nchidere deschidere pot Ii negociate
de ctre prini si adolesceni? Care sunt Iactorii care pot creste satisIacia n
Iamilie prin ameliorarea calitii relaiilor printe copil?
Toate aceste ntrebri cer un rspuns deoarece modul de a vedea, simi si de a
stabilit raporturi cu ceilali si are sursa si n particularitile convieuirii cu Iamilia,
cci Iamilia constituie spaiul unde se construiesc prototipuri pentru toate celelalte
relaii, de supra- sau subordonare, de complementaritate sau reciprocitate, cu
nenumratele nuane aIective care le coloreaz.
Primit in reaacie la 4. III. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. GOSTING, P. Psychologie sociale. Approches au sufet social et aes relations interpersonnelles,
Paris, Breal, 2, 1996.
2. HOFSTEDE, GEERT, Managementul structurilor multiculturale. Software-ul ganairii, Bucuresti,
Editura Economic, 1996.
3. HUDSON, WALTER W., Inaex of Family Relations n RITA AERO, ELLIOT WEINER (Eds.),
The Mina Test, New York, William Morrow and Company, 1988.
4. KRUGLANSKI, A. W., Motivations for fuaging ana knowing. implications for causal
attribution, n E. T. HIGGINS and R. M. SORRENTINO (Eds.), Hanabook of motivation ana
cognition. Founaations of social behavior, New York, GuilIord Press, 1990, 2, p. 333368.
5. MYERS, G., MYERS, M., Les bases ae la communication humaine, |s.l.|, Mc.Graw Hill, 1990,
ed. a 2-a.
6. NEGOVAN, VALERIA, Introaucere in psihologia eaucaiei, Bucuresti, Editura ,Curtea Veche,
2003.
7. ROBERTOUX, P., CARLIER, M., Genetique et comportements., Paris, Masson, 1976.
8. SZABO, D., GAGNE, D., PARIZEAU, A. Làaolescent et la socit, Bruxelles, Dessart, 1972.
9. TROMPENAARS, FONS, Lèntreprise multiculturelle, Paris, Laurent du Mesnil, 1994.
10. WEBSTER, D. M., KLUGLANSKI, A. W., Inaiviaual aifferences in neea for cognitive closure,
Journal oI Personaliy and Social Psychologie, 67, 1994, p. 10491062.
11. WEBSTER, D. M., Motivatea augmentation ana reauction of the overattribution bias Journal oI
Personality and Social Psychology, 65, 1993, p. 261271.
REZUMAT
Cercetarea si propune s pun n eviden una dintre sursele marilor si micilor conIlicte
cotidiene n relaia printe adolescent. Este vorba despre poziionrile diIerite pe axa nchidere
deschidere cognitiv si despre impactul acestora asupra satisIaciei Iamiliale. Cercetarea surprinde,
astIel, cum deschiderii cognitive a adolescenilor i se opune o relativ nchidere cognitiv din partea
prinilor, si cum climatul Iamilial poart amprenta diverselor tipuri de poziionare pe aceast ax.

SATISFACIA SI PERFORMANA
MIHAI IOAN MICLE

LA SATISFACTION ET LA PERFORMANCE
Resum
Làrticle est concentr sur le probleme dìmportance majeure dans la psychologie organisationnelle,
la satisIaction et la perIormance. On a prsent et discut les thories sur la satisIaction et la
perIormance les Iacteurs dterminants et la relation satisIaction perIormance, perIormance
motivation. On a pass aussi en revue les donnes de la littrature scientiIique sur le besoin, les buts
de l`valuation de la perIormance proIessionnelle, les sources dìnIormation ncessaires a
l`valuation, les mthodes connues d`valuation et les erreurs d`valuation
1. SATISFACIA
SatisIacia este unul din Iactorii eIicienei generale a muncii. Angajaii
Iirmelor sunt satisIcui sau nesatisIcui n diIerite grade si moduri, n Iuncie de
participarea la realizarea activitilor. Munca este perceput de angajat nu doar ca
un mijloc de obinere a celor necesare, ci si ca o posibilitate de a avea emoii, triri
plcute, pozitive. Starea de satisIacie sau insatisIacie a angajailor inIlueneaz
pozitiv/negativ multitudinea maniIestrilor lor personale si organizaionale.
Chiar dac satisIacia/insatisIacia se maniIest pe o multitudine de
dimensiuni si niveluri, nregistrarea ei este diIicil. Nu ntotdeauna intensitatea
tririi psihologice de satisIacie sau insatisIacie coincide cu constientizarea ei,
uneori parial si diIerit.
Prezentnd un dublu interes, n sine si pentru sine, satisIacia muncii este
unul din Iactorii att ai eIicienei personale ct si a eIicienei organizaionale. n
acest sens acordarea unei atenii particulare satisIaciei angajailor reprezint n
prezent un obiectiv al managerilor si specialistilor n domeniu.
n poIida Iaptului c satisIacia este greu de nregistrat, n timp s-au evideniat
o serie de perspective, ncercri de a o deIini.

Institutul de FilozoIie si Psihologie ,C. Rdulescu Motru, Departamentul de Psihologie

Mihai Ioan Micle 2 76
Din perspectiv atitudinal satisIacia este vzut ca atitudinea pe care o are
un angajat n raport de diIerite aspecte ale muncii, atitudinile avnd att component
aIectiv ct si cognitiv (Weight si Cropanzano, 1997, apua Cte, S. 1999).
Atitudinile considerate ca Iiind relevante n procesul muncii sunt reprezentate de
urmtoarele dimensiuni: promovarea, salariul, munca nssi, recunoasterea, beneIiciile,
condiiile de lucru, supravegherea, colegii de munc si politica managerial (Locke,
1976).
Din perspectiv psihologic satisIacia este deIinit ca: ,,o stare emoional
pozitiv rezultat al evalurii muncii depuse sau al experienei avute n munca
respectiv (Locke, 1976, p. 1300); ,o stare emoional pozitiv sau plcut
rezultat al corespondenei ntre ceea ce asteapt un individ ca urmare a muncii
prestate si ceea ce el primeste (Ripon, 1987, p. 421).
Din perspectiv psihosociologic, satisIacia n munc (SM) este rezultatul
diIerenei dintre ceea ce indivizii obin ca recompens a muncii (o.r.) si ceea ce
estimeaz ei c ar trebui s obin (e.o.). S-a ajuns chiar la o Iormul de calcul a
strii de satisIacie. SatisIacia este pus ntr-o relaie matematic cu ceea ce
estimeaz individul c ar trebui s obin (asteptri, obiective proiectate) si ceea ce
obine n mod obiectiv n activitatea de munc (obiective realizate).
S.M. (o.r. e.o.)/o.r.; o.r. obiective realizate; e.o. obiective asteptate
Dac nivelul de realizare al obiectivelor coincide cu cel proiectat, asteptat, se
instaleaz o stare de satisIacie. Atunci cnd realizrile sunt sub nivelul asteptrilor,
individul trieste o stare de insatisIacie, iar dac acestea devanseaz asteptrile o
stare de disconIort (ZamIir, 1980, p. 231).
InsatisIacia n munc provoac la nivelul angajatului o dezorganizare n plan
psihic si atitudinal. Dintre eIectele insatisIaciei n munc, cu impact asupra bunei
Iuncionri att a individului ct si a organizaiei din care Iace parte se evideniaz:
sntatea mental i satisfacia in afara muncii. Unii autori susin c
angajaii mai satisIcui sunt mai sntosi psihic, atitudinile pozitive Ia de munca
desIsurat coreleaz pozitiv cu cele maniIestate Ia de via, n general (Judge si
Watanabe, 1993). Dac angajaii triesc un sentiment de realizare si stim, munca
prestat le oIer satisIacie. Aceast stare de conIort si satisIacie se exprim n
activitile pe care acestia le realizeaz n aIara orelor de munc.
absenteismul. Cercetrile n domeniu relev, n cele mai multe cazuri, o
corelaie relativ slab ntre satisIacia munc si absenteism. Coninutul muncii
reprezint cel mai bun predictor al absenteismului n relaia sa cu satisIacia.
SatisIacia n munc coreleaz mai mult cu ,Irecvena absenteismului (ct de des
absenteaz salariaii), dect cu timpul pierdut cte zile.
3 SatisIacia si perIormana 77
fluctuaia ae personal. Fluctuaia vizeaz demisia persoanelor dintr-o
organizaie. ntre satisIacia muncii si Iluctuaie exist o corelaie moderat (Steel
si Ovalle 1984). ntre decizia de a pleca eIectiv din organizaie si insatisIacie se
interpun cteva etape: perceperea insatisIaciei, gradul de plecare, evaluarea
utilitii asteptate a cutrii unui nou post, precum si a costului plecrii, intenia de
a cuta alternative, cutarea alternativelor, evaluarea alternativelor, compararea
alternativelor cu postul curent, intenia de a pleca sau rmne respectiv plecarea
sau rmnerea (Mobley, 1977, apua. Johns, 1998).
Considerm c satisIacia este o stare interioar de bine, o trire emoional
pozitiv, rezultatul evalurii muncii depuse, al sincronizrii expectaiilor angajatului
cu pachetul de compensaii primite (economice, recunoastere, statut etc.).
InsatisIacia apare atunci cnd asteptrile angajatului privind munca realizat sunt
altele dect cele dorite, sunt nselate. Importante n procesul de evaluare a
angajatului sunt sentimentele, tririle sale Ia de rezultatele obinute.
1.1. FACTORII DETERMINANI AI SATISFACIEI N MUNC
SatisIacia muncii se realizeaz n Iuncie de o multitudine de dimensiuni. n
decursul timpului, s-au realizat o serie de cercetri care au avut ca obiectiv att
determinarea dimensiunilor sau a Iactorilor care genereaz starea de satisIacie/
insatisIacie, ct si a stabilirii ponderii pe care aceste dimensiuni le au, tipurile si
nivelurile de satisIacie/insatisIacie.
Realizarea idealurilor, obinerea unor retribuii bnesti n schimbul muncii
prestate, dezvoltarea trsturilor de personalitate, aportul angajatului la producia
de bunuri si servicii, realizarea unor relaii umane beneIice si conturarea statului
social, depind n primul rnd de relaia dintre asteptrile, capacitile si obiectivele
persoanei, pe de o parte, si condiiile existente la locul de munc, pe de alt parte
(Vroom, 1964, p. 2930).
Alte studii experimentale au demonstrat rolul relaiilor interpersonale
(Lickert, 1967), al prestigiului locului de munc (King, 1960), al obiectivitii
aprecierii muncii, implicrii n activitatea de munc, al stilului de conducere si al
consideraiei acordate de seI subalternului (Ripon, 1987) n Iormarea, dezvoltarea,
susinerea motivaional si n producerea strii de satisIacie a muncii.
Studiile unor autori ca Schreiber (1952, apua Weintraub, 1973, p. 296) a
identiIicat ca principale surse de satisIacie proIesional urmtoarele dimensiuni:
coninutul muncii, tipul de supraveghere direct, atitudinea conducerii, relaiile
dintre colegi la locul de munc, salariul si ocaziile de promovare.
n Romnia, studiul realizat de IosiI si al. (1982), evideniaz urmtoarele
categorii de Iactori care aIecteaz satisIacia muncii si eIiciena acesteia: Iactori
personali, caracteristici ocupaionale, Iactori materiali, Iactori organizaionali si
extra organizaionali.
Dup cum se observ, exist o diversitate a opiunilor, ierarhizarea surselor
de satisIacie diIer de la autor la autor. Autorii citai mai sus argumenteaz:
Fenomenele studiate individ, munc, caracteristici sociale si organizaionale,
sunt extrem de complexe si diversiIicate. Cercetrile nu au detectat toate variabilele
existente si legturile lor n interiorul sistemelor socio-tehnice.
Modele si grupuri de variabile sunt studiate pe subieci si locuri de munc
care prezint caracteristici diIerite. Aceasta conduce la o lips de precizie n
compararea rezultatelor si, de aici, n validarea diIeritelor variabile.
DeIinirea imprecis a unor constructe Iace imposibil utilizarea lor n
procesul de msurare, si, invers, o deIinire prea exact si ncrederea exagerat n
unele constructe poate mpiedica/ngreuna descoperirea unora noi si semniIicative
(p. 1920).
1.2. RELAIA MOTIVAIE, SATISFACIE SI PERFORMAN
Cu toate c tot mai muli autori accept c buna Iuncionare si perIormana
unei organizaii sunt strns legate de motivaia si satisIacia angajailor, nu exist
un acord deplin n ce priveste relaia dintre cele dou concepte. Acest Iapt se
datoreaz complexitii Ienomenelor respective si uneori naturii lor asemntoare.
Totusi din punct de vedere istoric s-au structurat trei modaliti de abordare a
acestei problematici (Zlate, 1981):
Motivaia i satisfacia sunt aou fenomene ae sine stttoare. Gellerman
(1971) realizeaz distincia dintre cele dou concepte. n accepiunea acestuia,
motivaia reprezint inIluena ce l determin pe individ s acioneze constient ntr-
o Iorm particular, altIel dect dac aceast inIluen nu ar Ii existat, iar satisIacia
se reIer la evenimentele ce dau nastere unui sentiment subiectiv de plcere,
sentiment ce poate Ii exprimat sau descris de individ, dar nu poate Ii observat din
exterior. Acelasi eveniment extern poate avea dou categorii de eIecte: produce
doar plcere satisIacie, nemodiIicnd comportamentul sau motiveaz modiIicnd
comportamentul.
Relaia aintre motivaie i satisfacie este perceput in moa unilateral.
WolI (1970) consider motivaia o Ior, un impuls direcionat spre obinerea unei
stri Iinale de satisIacie. n accepiunea autorului, doar motivaia inIlueneaz
satisIacia. Individul urmreste contactul stimulilor Iavorabili, plcui, maximizndu-si
satisIacia, evitnd stimulii negativi, respectiv insatisIacia.
Intre motivaie i satisfacie exist o relaie ae interinfluenare. Din aceast
perspectiv, se susine c satisIacia determin indirect motivaia prin intermediul
valenei sau atraciei recompenselor acordate.
n aceast direcie, Zlate (1981) Iormuleaz cteva enunuri:
Starea de satisIacie sau insatisIacie este un indicator al modului eIicient
sau ineIicient de Iuncionare a motivaiei. Starea de satisIacie corespunde unui
consum motivaional optim si invers;
Motivaia si satisIacia apar ntr-o dubl calitate, att de cauz, ct si de
eIect. Motivaia este o cauz, iar satisIacia o stare Iinal. Sunt ns si cazuri cnd
satisIacia trit intens, durabil se poate transIorma ntr-o surs motivaional;
Motivaia si satisIacia se raporteaz mpreun la perIormana pe care o pot
inIluena pozitiv sau negativ (p. 340).
n ce priveste relaia dintre satisIacie si perIorman, rezultatele cercettorilor nu
sunt satisIctoare, existnd doar o corelaie pozitiv, modest ntre cele dou
variabile. n urma analizei a 15 studii pe satisIacia si perIormana n munc a
angajailor, s-a gsit o corelaie pozitiv semniIicativ ntre cele dou doar n cazul a
dou cercetri (BrayIield si Crokett 1955, apua Cte, S. 1999). Vroom (1964) a
revzut 20 de studii si a gsit o corelaie medie 0,14 ntre satisIacie si
perIormana n munc. n anul 1985, InIIaldano si Muchinsky au realizat o meta-
analiz acoperind 74 de studii, ntrind concluzia existenei unei corelaii pozitive
de intensitate redus (0,17), ntre satisIacie si perIorman. Desi cercetrile nu au
condus la rezultatele scontate de specialisti, producnd mai degrab dezamgiri, ele
au stimulat noi abordri ale satisIaciei si perIormanei n munc. n mod special au
Iost utilizai predictori din categoria aIectelor, construindu-se si analizndu-se
legturile cauzale dintre acestia si perIormana n munc.
Fericirea, mnia si tristeea sunt considerate aIecte ce pot conduce la
elaborarea unor strategii de prevenire a aciunilor angajailor (Schwarz si Bohner,
1996). AIectivitatea pozitiv coreleaz cu luarea de decizii eIiciente, perIorman
nalt n munc, participarea activ si de calitate, conducerea puternic si un
potenial managerial nalt (Staw si Barsade 1993).
Studiind relaia dintre aIecte si perIorman, Cropanzano si al. (1993) susin
c starea suIleteasc Iaciliteaz predicia perIormanei. AIectivitatea pozitiv
coreleaz cu perIormana doar n cazul angajailor pe perioad nedeterminat.
Exist o serie de date care susin c aIectele sunt asociate cu dimensiuni ale
perIormanei contextuale. Mai multe studii conIirm o corelaie dintre strile
aIective, plcute si comportamentul pro-social (ajutarea colegilor, meninerea bunei
dispoziii) creativitatea si inovaia (George si BrieI, 1992). AIectele pozitive
coreleaz negativ cu absenteismul (Cte, S. 1999).
n concluzie, cercetrile arat c satisIacia n munc nu este un predictor
puternic pentru perIorman. AIectele sunt un predictor mai bun al perIormanei n
munc, dect este satisIacia. Ca atare cercetrile privind legturile cauzale dintre
aIecte si perIorman n munc susin c angajaii Iericii sunt productivi si invers.
Relaia perIorman satisIacie variaz n Iuncie de condiiile particulare ale
organizaiei si speciIicul Iiecrui post de munc. n principiu relaia motivaie
satisIacie este legat de tehnicile de stimulare a angajailor si de modul de
organizare a activitii de munc. Se recomand gsirea unor noi metode de
stimulare care s conduc la cresterea simultan a satisIaciei si perIormanei
angajailor.
1.3. CONCLUZII
Prezentnd un dublu interes, n sine si pentru sine, satisIacia muncii este
unul din Iactorii att ai eIicienei personale ct si a eIicienei organizaionale. Chiar
dac satisIacia este greu de nregistrat, n timp s-au evideniat o serie de ncercri,
perspective de deIinire a acesteia.
SatisIacia este deIinit Iie ca atitudinea pe care un angajat o are Ia de
diIerite aspecte ale muncii, Iie ca o stare emoional pozitiv rezultat al evalurii
muncii depuse sau a experienei avute n munca respectiv.
n timp s-a ajuns la o Iormul de calcul a strii de satisIacie. SatisIacia este
pus ntr-o relaie matematic cu ceea ce estimeaz individul c ar trebui s obin
(asteptri, obiective proiectate) si ceea ce obine n mod obiectiv n activitatea de
munc (obiective realizate).
InsatisIacia n munc provoac la nivelul angajatului o dezorganizare n plan
psihic si atitudinal. Se instaleaz atunci cnd asteptrile angajatului privind munca
realizat sunt altele dect cele dorite. Importante n procesul de evaluare a
angajatului sunt sentimentele, tririle sale Ia de rezultatele obinute.
SatisIacia muncii se realizeaz pe o multitudine de dimensiuni. Exist o
diversitate a opiunilor, iar ierarhizarea surselor de satisIacie diIer de la autor la
autor.
Ca urmare a cercetrilor asupra motivaiei si satisIaciei se susine c: starea
de satisIacie sau insatisIacie este un indicator al modului eIicient sau ineIicient de
Iuncionare a motivaiei; motivaia si satisIacia apar ntr-o dubl calitate, att de
cauz, ct si de eIect; motivaia satisIacia se raporteaz mpreun la perIormana
pe care o pot inIluena pozitiv sau negativ.
n ceea ce priveste relaia dintre satisIacie si perIorman cercetrile arat c
satisIacia n munc nu este un predictor puternic pentru perIorman. AIectele sunt
un predictor mai bun al perIormanei n munc dect este satisIacia.
Relaia perIorman satisIacie variaz n Iuncie de condiiile particulare
organizaiei si Iiecrui post de munc. n principiu relaia motivaie satisIacie este
legat de tehnicile de stimulare a angajailor si de modul de organizare a activitii
de munc.
Se recomand gsirea unor noi metode de stimulare care s conduc la
cresterea simultan a satisIaciei si perIormanei angajailor.
2. PERFORMANA
Motivaia trebuie pus n slujba obinerii unor perIormane nalte. PerIormana
poate Ii neleas ca msura n care un membru al unei organizaii contribuie la
realizarea obiectivelor organizaiei.
Legea Yerkes si Dodson Iormulat la nceputul secolului XX (apua
Mamali, 1981) explic relaia care exist ntre motivaie si perIorman n
activitate. S-a demonstrat c, dincolo de o anumit intensitate a motivrii,
perIormana n loc s creasc tinde s scad. EIectul disIuncional al unei intensiti
motivaionale prea mari este explicat prin dou grupe de Iactori (ibiaem, p. 232):
SULQ vQJXVWDUHD FkPSXOXL FRJQLWLY al persoanei extrem de motivat care
urmreste numai acele aspecte care i se par utile n atingerea scopului, Iiind
reticent, rigid la inIormaii adiacente, clariIicatoare pentru ndeplinirea scopului;
SULQ SURGXFHUHD XQHL VWUL ULGLFDWH GH DQ[LHWDWH cu eIect paralizant n plan
comportamental.
Intensitatea optim a motivaiei este strns legat si de eIectele pe care le
poate crea n producerea satisIaciei n munc o stare de suprasolicitare sau
subsolicitare. S-a avansat ideea RSWLPXOXL PRWLYDLRQDO, adic a unei intensiti
optime a motivaiei care s permit obinerea unei perIormane nalte sau cel puin
a celei asteptate. Potrivit acestei legi, LQWHQVLWDWHD RSWLP D PRWLYDLHL este n
Iuncie de gradul de diIicultate a sarcinilor. Deci, cu ct creste gradul de diIicultate
a sarcinilor, cu att creste intensitatea optim a motivaiei si invers, cu ct descreste
gradul de diIicultate a sarcinilor, cu att descreste intensitatea optim a motivaiei.
Aceasta relaie este inIluenat si de SDUWLFXODULWLOH VXELHFWXOXL PXQFLL (aptitudini,
deprinderi, capacitate de nelegere etc.) si de condiiile de munc (iluminat, culori,
zgomot, vibraii, temperatur, umiditate si viteza aerului).
Optimul motivaional nu poate Ii deIinit numai prin invocarea intensitii
motivaiei, ci trebuie avut n vedere si VWUXFWXUD RSWLP D PRWLYDLHL vQ IXQFLH
GH WLPSXO L YDORDUHD IDFWRULORU FDUH D FRPSXQ (Mamali, 1981, p. 231). Asadar
trebuie avute n vedere tipurile de motive si relaiile care se stabilesc ntre acestea
n procesul motivrii.
2.1. RELAIA DINTRE TIPURILE DE MOTIVE SI PERFORMAN
Relaia dintre tipurile de motive si perIorman are n vedere:
Motivaia intrinsec conduce la perIormane mai ridicate si mai stabile n
timp dect motivaiile extrinseci. Motivaia intrinsec centrat pe perIorman
mobilizeaz individul s mbunteasc condiiile de munc necesare cresterii
perIormanei, asigur rezistena la inIluena unor Iactori neIavorizani, are permanen
n timp, nu solicit gratiIicaii imediate pentru a Ii ntrit, se autogenereaz si are
resurse proprii de meninere si ntrire etc.
Motivaia extrinsec se auto-erodeaz, se menine atta timp ct se ntreste,
existnd cazuri cnd nici o intervenie din aIar nu mai menine eIectul unui motiv
extrinsec, perIormanele sunt evaluate cantitativ nu calitativ etc. Se centreaz exclusiv
pe interese. Motivaia extrinsec pozitiv este mai eIicient, mai productiv si
mai mare dect cea extrinsec negativ. Pe termen scurt, ambele tipuri de motivaii
pot conduce la perIorman. n timp, poate aprea o plaIonare a perIormanei,
datorit limitelor inevitabile de crestere a gratiIicaiilor sau pedepselor si de
generalizare exhaustiv a lor. Se recomand ca motivaia extrinsec negativ s Iie
aplicat unor cazuri de excepie, pe termen scurt si pentru perIormane implicate de
tip cantitativ. Motivaia extrinsec pozitiv poate lua diIerite Iorme: cresteri de
cstiguri Iinanciare, posibilitatea de crestere a poziiei si statutului social, Iaciliti
sociale si Iamiliare etc. O motivaie nalt nu va conduce la perIorman nalt dac
angajailor le lipsesc aptitudini si deprinderi de baz, nu-si neleg posturile sau
ntlnesc obstacole de neevitat asupra crora nu au nici un control.
Autocontrolul constient si permanent al persoanei joac rol important n
producerea si meninerea unei stri optime a motivaiei, contribuind astIel la
cresterea perIormanelor muncii si la o dezvoltare socio-uman continu.
Optimul motivaional implic o dimensiune personal si una de grup.
Motivaia este in primul rnd individual dar este si rezultatul contextelor sociale
de munc. De crearea unei satisIacii corespunztoare a tuturor membrilor
organizaiilor sociale este interesat att ntreprinderea ct si societatea n ntregul
ei. Se impune, deci, acordarea unei atenii deosebite, n cadrul grupurilor si
organizaiilor sociale, problemei motivaiei, satisIaciei, insatisIaciei si perIormanei n
munc, mai ales Iactorilor (condiiilor) care permit instalarea lor.
2.2. EVALUAREA PERFORMANELOR PROFESIONALE
Dintotdeauna, munca indivizilor indiIerent de tip, s-a concretizat ntr-o serie
de rezultate. Aceste rezultate ale muncii depuse satisIac sau nu asteptrile individuale
sau cerinele sociale. Nevoia de apreciere a gradului n care indivizii si ndeplinesc
responsabilitile legate de munca prestat, a condus la elaborarea unor sisteme de
evaluare a resurselor umane (angajailor) ce implic trei activiti clar delimitate:
evaluarea comportamentului, evaluarea potenialului si a capacitii de evoluie si
evaluarea perIormanelor realizate. Primele dou activiti servesc la selecia si
orientarea carierei angajailor, cea de a treia vizeaz rezultatele obinute, perIormanele,
Iiind ntr-o mare msur expresia calitii muncii prestate.
Evaluarea perIormanelor este o practic prin care echipa managerial dintr-o
organizaie realizeaz cu regularitate (anual sau bianual) o apreciere a muncii
depuse anterior de subordonai. O asemenea apreciere poate Ii deIinit ,ca o trecere
sistematic n revist a perIormanei unui individ pe postul su de munc si care
este Iolosit pentru a evalua eIiciena muncii sale (IosiI, 2001, p. 193), sau ,ca un
proces prin care se decide ct de bine este eIectuat o activitate de munc de ctre
angajaii unei companii (Pitariu, 2000, p. 1).
Evaluarea perIormanelor inIlueneaz mai multe procese din cadrul
organizaiilor, ntre care enumerm (Fletcher, 1997):
Imbuntirea performanelor angajailor este condiionat de msura n
care acestia cunosc rezultatele muncii prestate si pot s le raporteze la cele asteptate.
AstIel planiIicarea evalurii perIormanelor angajailor contribuie la mbuntirea
perIormanelor;
Luarea aeci:iilor ae recompensare. Organizaia nu si poate propune
distribuirea de recompense angajailor ntr-o manier just si echitabil (bani,
stimulente, promovare etc.), dac nu exist o metod de comparaie ntre evaluai.
n cazul n care evaluarea perIormanelor se realizeaz bianual si/sau anual,
conducerea poate lua decizii de recompensare a celor care au obinut perIormanele
scontate sau superioare n raport cu cele stabilite iniial;
Motivarea angafailor. Evaluarea perIormanelor inIlueneaz motivarea
angajailor. Este recunoscut Iaptul c oIerirea unui Ieedback, mai mult dect
asistarea n ndeplinirea sarcinii, reprezint un important motivator pentru angajai;
aprecierea perIormanelor Iaciliteaz distribuirea echitabil a recompenselor;
proiectarea unor inte de mbuntire a perIormanelor constituie un motivator
extrem de puternic;
De:voltarea profesional a angafailor. Angajaii trebuie inclusi n
programe de training att la locul de munc, ct si n aIara acestuia. n acest sens,
evaluarea perIormanelor Iaciliteaz identiIicarea trebuinelor de Iormare si a
necesitii acesteia, precum si elaborarea pe termen scurt, mediu sau lung a
msurilor necesare asigurrii dezvoltrii;
Iaentificarea potenialului. Prin delimitarea angajailor cu perIormane
superioare de cei cu perIormane reduse, evaluarea perIormanelor permite
proiectarea si dezvoltarea unor programe de identiIicare a potenialului de
dezvoltare si selectare a angajailor care corespund unor posturi superioare;
Inregistrarea oficial a performanelor slabe. Evaluarea perIormanelor
angajailor poate Ii Iolosit la luarea de msuri corective sau a unor decizii de
sancionare a angajailor cu perIormane constant slabe.
n condiiile n care toate aceste scopuri se justiIic si teoretic se pot
identiIica n procesul de evaluare a perIormanelor, se ridic ntrebarea dac se
poate elabora un sistem de evaluare anual prin care s se realizeze obiectiv attea
lucruri: evaluare, motivare, recompensare si dezvoltare. Exist probabilitatea ca studiile
de psihologie organizaional centrate pe stabilirea modalitilor de realizare
eIicient a evalurii perIormanelor si pe constientizarea importanei contextului
social si motivaional al evalurii s Iie n msur de a Iurniza rspunsuri la aceast
ntrebare.
Obiectivele programului de evaluare se mpart n trei categorii (Muchinsky,
1989, apua IosiI, 2001): aaministrative: nglobeaz activiti realizate cu personalul
angajat (salarizri, permutri, transIeruri, concedieri); ameliorarea performanei
presupune identiIicarea aspectelor critice, deIicienelor, care conduc la o rezultate
necorespunztoare si ghidarea angajatului spre Iixarea de noi obiective n scopul
ameliorrii; Cercetarea. inIormaia obinut n urma evalurii perIormanei este
utilizat ca un criteriu pentru evaluarea validitii procedurilor de selecie si
pregtire proIesional.
SatisIacerea trebuinelor organizaiei implic proiectarea unei metodologii de
evaluare a perIormanelor care s surprind, prin tehnicile Iixate, toate scopurile
acesteia. Rezultatele unui program de evaluare a perIormanelor pot Ii aplicate
pentru multe Iuncii manageriale (ibiaem):
Pregtirea personalului: inIormaia obinut n urma evalurii perIormanelor
angajailor (caracteristici legate de munc, deIiciene sau slbiciuni) va Ii utilizat
n scopul pregtirii proIesionale a angajailor.
Aaministrarea salariului: n cele mai multe cazuri, modiIicrile salariale
sunt strns legate de rezultatele evalurii perIormanei proIesionale. n acest sens se
recomand ca programele de evaluare s Iie proiectate n asa Iel nct s Iie o
relaie direct ntre evaluare si mrirea cresterii salariale.
Plasarea personalului: inIormaiile din evaluarea perIormanelor sunt toate
importante pentru deciziile de plasare. n cele mai multe cazuri noilor angajai (mai
ales, cursanii de management) li se repartizeaz sarcini diIerite pe anumite posturi
si departamente. Pe Iiecare post, n cadrul Iiecrui departament, ei sunt evaluai. n
Iuncie de perIormana obinut pe un anumit post, dup aproximativ 12 luni, ei,
primesc un post stabil, corespunztor abilitilor si deprinderilor lor.
Promovri: promovrile pot Ii Icute pe baza perIormanelor obinute de
salariai. De cele mai multe ori promovrile se Iac n Iuncie de rezultatele obinute
si vechimea n organizaie. Nu este recomandat promovarea care are ca si criteriu
doar vechimea n organizaie, cu toate c experiena ntr-un loc de munc este
valoroas.
2.3. SURSE DE INFORMAII PENTRU EVALUAREA PERFORMANELOR
PerIormana n munc poate Ii surprins prin trei msurtori (Muchinsky,
1989, apua IosiI, 2001): datele obiective de producie, datele de personal si date ale
evaluatorilor.
Date obiective ale proauciei. Utilizarea acestor date, ca indicator al
perIormanei n munc a salariatului, este limitat n Irecven si valoarea sa.
Alegerea sistemului de evaluare organizaional trebuie s in seama de diIerenele
dintre activiti. Criteriile (o variabil care permite ordonarea unui Ienomen) utilizate n
evaluare sunt clasiIicate n dou clase: criterii hard sau obiective si criterii soIt ori
subiective. Criteriile hard provin din nregistrrile organizaionale (statul de Iuncii,
statul de salarii etc.) si nu implic evaluri subiective. Criteriile soIt reprezint
evaluri subiective ale perIormanei angajailor (Smith, 1976). Validitatea criteriului
implic relevana sa. Problema relevanei criteriului este una de apreciere. n cazul
anumitor posturi de munc ,datele obiective ale produciei sunt msurtori parial
relevante ale succesului, pentru multe alte posturi o asemenea relevan lipsind
(IosiI, 2001, p. 196). Fidelitatea datelor obiective ale produciei vizeaz consistena
datelor n timp. Cercetrile au artat c exist o mare variaie a datelor n timp (ca
regul, datele produciei nu sunt consistente).
Datele ae la serviciul personal. Aceste date conin inIormaii ce privesc
absenteismul si Iluctuaia personalului, dar si o serie de nregistrri utile cum ar Ii
accidentele, reclamaiile si ntrzierile. Si n cazul acestor date se pune problema
relevanei criteriului aspectul critic. De exemplu, desi absenteismul, este o
variabil relevant a evalurii perIormanei, n cele mai multe organizaii,
msurarea si interpretarea lui nu e Ioarte clar. Pot exista absene justiIicate,
motivate sau nemotivate, Iapte ce sunt inIluenate de mai muli Iactori care in att
de individ (vechimea n munc si organizaie), ct si de munc (nivelul postului).
Fluctuaia este o variabil uneori diIicil si costisitoare pentru organizaie. Exist o
Iluctuaie voluntar prezent (individual prseste organizaia imediat ce s-a decis
s o Iac), latent (individul prseste compania doar dup ce si-a gsit un post mai
bun n alt parte, deci trece un timp de la decizie) si involuntar (individul este
concediat). Accidentele pot constitui o variabil a evalurii perIormanei n cazul
unui numr limitat de posturi de munc (soIeri, muncitori ce deservesc anumite
masini etc.). Si n acest caz se poate produce o contaminare a variabilei (ora din
programul de lucru, condiii de lucru etc.). Reclamaiile si ntrzierile au relevan
mic, dar pot avea valoare n anumite situaii. Reclamaiile pot oIeri mai multe
inIormaii despre diIicultile ntmpinate de angajatori, despre modul cum
lucreaz. ntrzierile repetate si neasumate pot aIecta evaluarea perIormanelor. S-a
constatat c validitatea acestor date variaz Ioarte mult. Pentru a evita conIuzia n
nregistrarea datelor (surs de eroare), se impune nregistrarea si meninerea la zi
(acurateea colectrii si meninerii datelor) a tuturor datelor ce vizeaz variabilele
anterior menionate. n ce priveste Iidelitatea datelor obinute de la serviciu
personal, consistena lor este mai redus.
Date ale evaluatorilor. Validitatea acestor date se reIer la ,msura n care
datele observate de evaluatori sunt msurtori precise ale variabilei ,adevrate
(construct global perIorman general), adic aceea care trebuie msurat
(IosiI, 2001, p. 199). Din perspectiva Iidelitii datelor evaluatorilor, se calculeaz
dou tipuri de Iidelitate: fiaelitate intraevaluator: acelasi judector, n dou
momente diIerite n timp, realizeaz aceleasi evaluri privind perIormana unui
salariat (Iidelitatea clasiIicare reclasiIicare); fiaelitatea interevaluator: doi sau
mai muli evaluatori apreciaz n acelasi Iel perIormanele acelorasi salariai.
Printre Iactorii care inIlueneaz Iidelitatea judectorilor menionm: experiena
judectorilor, tipul de scoal Iolosit, dimensiunile perIormanei etc.
Autoevaluri. Prin aceast tehnic Iiecare salariat si apreciaz propriile
perIormane, de regul pe o scal de evaluare graIic (segment de dreapt marcat
prin repere care desemneaz nivelurile de competen). Studiile au artat c exist
o tendin de supraapreciere a propriilor rezultate.
Evalurile colegilor. Prin aceast metod membrii unui grup evalueaz
perIormanele colegilor. Fidelitatea acestei metode este inIluenat de gradul de
acord ntre clasiIicatori.
2.4. METODELE DE EVALUARE A PERFORMANELOR PROFESIONALE
Metodele de evaluare a perIormanelor proIesionale pot Ii clasiIicate (Pitariu,
1999): scale de evaluare: scale ae evaluare grafic, scala stanaarai:at, scala pe
puncte; sisteme de comparare a persoanelor: sistemul ae ierarhi:are pe ba:a
orainii ae merit, sistemul comparrii pe perechi, sistemul aistribuirii forate; liste
yi scale comportamentale: liste ae comportamente ponaerate, scale ae evaluare a
expectanelor, scale ae evaluare stanaara mixte, scale cu observaii comportamentale,
tehnica inciaentului critic.
2.4.1. Alte metode de evaluare a performanelor - Evaluarea cu surse
multiple (feedback 360
0
)
Armonizrile, adaptrile si redirecionrile din cadrul organizaiilor contemporane,
modiIicarea mecanismelor si culturilor organizaionale, precum si unele din
limitele sistemelor de evaluare prezentate anterior, au creat condiiile elaborrii si
utilizrii n practica evalurii perIormanelor a tehnicii ,,Ieedback 360
0
. Evaluarea
multievaluatori/Ieedback-ul din surse multiple, este o tehnic inclus recent de
multe companii n cadrul schemelor de evaluare a perIormanelor proIesionale.
Evaluarea este circular, n centrul aciunii gsindu-se persoana evaluat care
primeste Ieedbackul subordonailor, superiorilor, colegilor, iar n Iinal se auto-
evalueaz. Evaluarea are loc cu ajutorul uneia din tipurile de scale de evaluare
prezentate anterior. Procedura de lucru este ampl sub aspect administrativ, Iiecrei
persoane evaluate revenindu-i un anumit numr de evaluri care trebuie combinate
dup reguli stabilite anterior; unele sunt evalurile superiorilor, altele ale subalternilor
sau autoevalurile. Prelucrarea rezultatelor se realizeaz pe categorii de evaluatori.
Feedbackul primit de cel evaluat, de la manager, colegi, clieni, persoane cu care se
aIl n raporturi directe Iavorizeaz analiza si autoanaliza competenei n anumite
domenii de activitate. Prin acest tip de evaluare se are n vedere: stabilirea
competenelor speciIice unui anumit post de munc, instrumentul de msur a
competenelor respective si instruirea evaluatorilor (Pitariu, 2000, p. 8788). O alt
contribuie a sistemelor de Ieedback 360
0
pentru organizaii pe lng dezvoltarea
personal a managerilor, este adus procesului de schimbare si dezvoltare
organizaional (Vrg, 2004). n urma analizei datelor, echipa de evaluatori,
intrnd n posesia rezultatelor evalurii si Iormeaz o imagine de ansamblu asupra
perIormanelor angajailor. Rezultatele pot Ii Iolosite la luarea unor decizii de:
mbuntire a strategiilor de comunicare; a condiiilor de mediu; de proiectare a
unui plan de dezvoltare al carierei; a necesitii reactualizrii sau mbogirii
cunostinelor proIesionale etc. Exist diIerene ntre schemele bazate pe Ieedbackul
360
0
si schemele de evaluare tradiionale (McCarthy si Garavan, 2001, apua Vrg,
2004, p. 149).
n urma realizrii unor studii experimentale, se susine c, participarea
(percepia angajailor asupra gradului n care au Iost capabili s participe la
seciunile de evaluare a perIormanei Cawley, B.D. si al., 1998) angajailor la
procesul de evaluare este asociat cu reacii pozitive ale angajailor privind sistemul
de evaluare (Korsgaard, M.A. si al., 1996, apua., Cawley, si al., 1998). Reacia
Irecvent a participrii angajailor la procesul de evaluare a perIormanei a Iost
satisIacia (Giles, si Mossholder, 1990), ce poate inIluena variabile precum
productivitatea, motivaia si implicarea n organizaie (Pearce, si Porter, 1986). Un
alt studiu, ce susine importana participrii angajailor la procesul de evaluare a
perIormanelor, a Iost cel realizat de Cawley, si al., (1998): ,,participarea angajailor a
corelat pozitiv cu satisIacia angajailor n seciunile de evaluare, n utilitatea
perceput a evalurii, n motivaia angajailor n vederea mbuntiri perIormanei
si cu corectitudinea perceput a sistemului (p. 628).
n legtur cu utilizarea subordonailor n cazul evalurii Ieedback 360
0
,
Pollack si Pollack (1996) aIirm c, Ieedbackul de la subordonai este important
cnd se urmreste dezvoltarea personal a managerilor, dar nu si atunci cnd se iau
decizii de promovare sau de recompensare, iar Ieedbackul din partea colegilor,
atunci cnd este utilizat n evaluarea perIormanelor, este o practic ne-productiv,
puin credibil si invalid.
n concluzie, n poIida celor semnalate de Pollack si Pollack (1996), ,,prin
metodologia de construcie si prin aceea c utilizeaz elemente usor de neles de
ctre evaluatori, Iiind si nemijlocit legate de dimensiunile concrete ale perIormanei
msurate, sistemul de evaluare Feedback 360
0
, este utilizat pe scar din ce n ce
mai larg (Pitariu, 2000, p. 89).
ntruct aprecierea perIormanelor angajailor se bazeaz n general pe
percepia si raionamentul individului, aceasta este supus propriilor limite si
deIiciene erori. DeIicienele de evaluare aparin att evaluatorilor ct si
instrumentelor utilizate n evaluare. Erorile pot Ii grupate n urmtoarele tipuri:
eIectul de ,halo, eroarea indulgenei/exigenei, eroarea tendinei centrale, eroarea
evalurii logice si eroarea de contrast si similaritate etc.
2.5. CONCLUZII
n concluzie, nevoia, stabilirii msurii n care un angajat contribuie la
realizarea obiectivelor companiei perIormanei, a creat condiiile elaborrii de
ctre specialistii din domeniul resurselor umane a sistemelor si scalelor de evaluare.
Acestea sunt extrem de importante pentru corectitudinea evalurii perIormanelor
proIesionale. Nu s-au constatat anumite preIerine pentru un anumit tip de scal de
evaluare sau altul. Unele sunt mai eIiciente, mai des utilizate, altele mai puin. n
acest sens, o mare responsabilitate n proiectarea si selectarea lor n Iuncie de
obiectiv si Ienomenele speciIice organizaiilor revine managerilor.
Erorile si imperIeciunile sistemelor de apreciere a perIormanelor se datoreaz
att evaluatorilor (modul cum percep neleg si interpreteaz cele evaluate), ct si
instrumentului de evaluare utilizat (erori psihometrice de notare identiIicabile
statistic; erori conceptuale inIluenate de caracteristicile individuale/educaionale
ale evaluatorilor).
OIerind Ieedback cu privire la perIormane, comportament si nevoile de
dezvoltare, evaluarea cu surse multiple (Ieedback 360) este utilizat de un numr
din ce n ce mai mare de compartimente.
Primit la reaacie la. 7. XII. 2006
BIBLIOGRAFIE
1. BRAYFIELD, A.H., CROCKETT, W.H., Employee attituaes ana employee performance, n
CTE, S., Current airections in psychological science. Affect ana Performance, in Organi:ational
Settings, 8, 2, 1955, Published by Backwell Publishers, Inc.
2. CAWLEY, B.D., KEEPING M.L., LEVY P.E., Participation in the Performance Appraisal
Proces ana Employee Reactions. A meta Analytic Review of Fiela Investigations, Journal oI
Applied Psychology, 83, 4, 1998, p. 615633.
3. CTE, S., Affect ana Performance in Organi:ational Settings, Current Directions in Psychological
Science, 8, 2, 1999, Published by Blackwell Publischers, Inc.
4. CROPANZANO, R., JAMES, K, KONOVSKY, M.A., Dispositional affectivity as a preaictor of
work attituaes ana fob performance, Journal oI Organizational Behavior, 14, 1993, p. 595606.
5. FLETCHER, C., Appraisal. Routes to improvea performance, Londra, Chartered Institute oI
Personnel and Selection, 1997.
6. GELLERMAN, S.W., Les motivations, clef aune gestion efficace, Paris, Dunod, 1971.
7. GILES, W.F., MOSSHOLDER, K.W., Employee reactions to contextual ana session components
of performance appraisal, Journal oI Applied Psychology, 75, 1990, p. 371377.
8. GEORGE, J. M.; BRIEF, A.O., Feeling gooa-aoing gooa. A conceptual analysis of the mooa at
work organi:ational spontaneity relation-ship, Psychological Bulletin, 112, 1992, p. 310324.
9. IAFFALDANO, M.T., MUCHINSKY, P.M., Job satisfaction ana fob performance. A meta
analysis, Psychological Bulletin, 97, 1985, p. 251273.
10. IOSIF Gh., POPESCU, E., WEINTRAUB, Z., Determination of work satisfaction ana efficiency.
interaction between tasks, inaiviaual, material, organi:ational ana extra organi:ational factors,
Rev. Roum. Sci. Sociales Serie de Psychology, 26, 1, 1982, p. 1929.
11. IOSIF Gh., Managementul resurselor umane, Psihologia personalului, Bucuresti, Editura Victor,
2001.
12. JUDGE, T.A., WATANABE, S., Another look at the fob satisfaction life satisfaction relationship,
Journal oI Applied Psychology, 78, 1993, p. 939948.
13. KING, D.C., A multipart factor analysis of employees. attituaes forwara their Company, Journal
oI applied Psychology, 44, 3, 1960.
14. KORSGAARD, M.A., ROBERSON, L., RYMPH, D., Promoting fairness trough suborainate
training. The impact of suborainate communication style on managers fairness, n CAVLEY,
B.D., KEEPING M.L., LEVY P.E., Participation in the Performance Appraisal Process ana
Employee Reactions. A meta Analytic Review of Fiela Investigations, Journal oI Applied
Psychology, 83, 4, 1996, p. 615633.
15. LIKERT, R., Measuring organi:ational performance, n HUNERYAGER, S.G; HECKMANN,
I.L., (Eds.), Human relations in management, Cincinnati, Published by South Western Publishing
Company, 1967, p. 366374, Second editions.
16. LOCKE, E.A., The nature ana causes of fob satisfaction, n M. DUNNETTE (Ed.), Hanabook of
inaustrial ana organi:ational psychology, Chicago, Rand McNally, 1976.
17. MAMALI, C., Balana motivaional i coevoluie, Bucuresti, Editura StiiniIic si Enciclopedic,
1981, p. 55, 231232.
18. MCCARTHY, A.M., GARAVAN, T.N., 360
0
feeaback processes. performance improvement ana
employee career aevelopment, n VRG, D, (2004), Aprecierea performanelor, BOGATY, Z.
(coordonator), Manual ae psihologia muncii i organi:aional, Iasi, Editura Polirom, 2001,
p. 135154.
19. MOBLEY, W.H., Intermeaiate linkages in the relationship between fob satisfaction ana employee
turnover, n JOHNS, G., Comportament organi:aional, Bucuresti, Editura Economic, 1977.
20. MUCHINSKY, P.M., Psychology Appliea of Work An introauction to inaustrial ana organi:ational
Psychology, n IOSIF Gh., Managementul resurselor umane. Psihologia personalului, Bucuresti,
Editura Victor, 1989 (second edition).
21. PEARCE, J.L., PORTER, L.W., Employee responses to formal performance appraisal feeaback,
Journal oI Applied Psychology, 71, 1986, p. 211218.
22. PITARIU, H.A., Preaicia succesului profesional, Tez de doctorat, Universitatea Bucuresti,
2000.
23. PITARIU, H.D., Managementul resurselor umane. Evaluarea performanelor profesionale,
Bucuresti, Editura All Beck, 2000, ediia a II-a.
24. POLLACK, D.M., POLLACK, L.J., Using 360 aegree feeaback in Performance Appraisal,
Public Personnel Management, 25, 1996, p. 507 528.
25. RIPON, A., Satisfaction et implication aans le travail, n LEBOYER C.L., SPERANDIO C.J.
(coordonatori), Traite ae psychologie au travail, Paris, Press Universitaires de France, 1987,
p. 421434.
26. SCHREIBER, R.J., SMITH R.G., HARRELL, T.W., A factor analysis of employee attituaes, n
WEINTRAUB Z, Profesiunea ca surs ae satisfacie, Revista de psihologie, 19, 3, 1952, p. 295307.
27. SCHWARZ, N., BOHNER, G., Feelings ana their motivation implications, n GOLLWITZER,
P.M., BARGH, J.A. (Eds.), The psychology of action. Linking motivation ana cognition to
behavior, New York, GuilIord Press, 1996, p. 119145.
28. SMITH, P.C., Behavior, results, ana organi:ational effectiveness. The problem of criteria, n
M. DUNNETTE (Ed.), Hanabook of Inaustrial ana Organi:ational Psychology, Skokie, Roared
McNally, Ill, 1976.
29. STAW, B.M., BARSADE, S.G., Affect ana managerial performance. A test of the saaaerbut-
wiser vs. Happier-ana-smarter hypotheses, Administrative Science Quarterly, 38, 1993, p. 304331.
30. STEEL, R.P., OVALLE, N.K., 2d, A review ana meta analysis of research on the relationschip
between behaviral intentions ana employee turnover, Journal oI Applied Psychology, 69, 1984,
p. 673686.
31. VRG, D, Aprecierea performanelor, n BOGATY, Z. (coordonator), Manual ae psihologia
muncii i organi:aional, Iasi, Editura Polirom, 2004, p. 135154.
32. VROOM, V.H., Work ana motivation, New York, Wiley; LOCKE, E.A., Personnel attituaes ana
motivation, n ROSENZWEIG, M. R., POSTER, L. W., Annual Review oI Psychology, Palo
Alto, CA, 26, 1964, p. 457480.
33. WEIGHT, T.A., CROPANZANO, R., Well-being, satisfaction ana performance. Another look at
the happy / proauctive worker thesis, n CTE S., Affect ana Performance in Organi:ational
Settings, Current airections in psychological science, 8, 2, 1997, Published by Blackwell
Publishers, Inc.
34. WOLF, M.G., Neea gratifications theory, a theoretical reformulations of fob. Satisfaction ana fob
motivations, Journal oI Applied Psychology, 54, 1, 1970, p. 8794.
35. ZAMFIR, C. (coord.), De:voltarea uman a intreprinaerii, Bucuresti, Editura Academiei, 1980,
p. 231.
36. ZLATE, M., Psihologia muncii relaii interumane, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic,
1981, p. 291338.
REZUMAT
Articolul prezent investigheaz o sIer problematic de importan major cu o larg arie de
cuprindere n psihologia organizaional, si anume satisIacia si perIormana. S-a urmrit prezentarea
si discutarea teoriilor privind satisIacia si perIormana Iactorii determinani si relaia satisIacie
perIorman, precum si considerarea perIormanei din perspectiva relaiei cu motivaia. De asemenea
sunt trecute n revist datele de literatur, privind nevoia, scopurile evalurii perIormanei proIesionale,
sursele de inIormaie necesare evalurii, metodele cunoscute de evaluare si erorile de evaluare.
DISTORSIONAREA REZULTATELOR
N SELECIA PERSONALULUI ANALIZA STILURILOR DE RSPUNS SI
A EFECTELOR ACESTORA
STEFAN LI

RESULTS DISTORSION WITHIN PERSONNEL SELECTION
THE ANALYSIS OF RESPONSE STYLES AND THEIR EFFECTS
Abstract
Most personality inventories are vulnerable to distortion and the strategy oI deliberately tailor
responses to achieve a desired outcome is typical in law enIorcement setting. The study analyse the
inIluence oI diIIerent types oI response distortion on the variance oI selI report personality measures.
The sample consists in 123 Police chieIs who completed NEO PI R and MMPI-2. A Iactor analysis oI
the MMPI-2 validity scales was perIormed and three Iactors resulted: self aeception style (K, S, So),
atypical style (F, Fp, Fb, Ir) impression management style (L, Odec, Sd). For each subject we
computed the percent oI extreme responses to NEO-PI-R Ior each Big Factor in order to obtain an
extreme response style. Finally, the 4 response styles were included in a hierarchical regression
analysis, whereas the 5 Big Iactors were dependent variables. The results show that the diIIerent
response styles explain the variance oI Big Five Iactors (51 oI N, 49 oI C, 12 oI A, 9 oI O,
6 oI E).
1. INTRODUCERE
Selecia personalului reprezint o sarcin delicat si nuanat datorit Iaptului
c perIormana proIesional nu este un Ienomen simplu si unitar, ci mai degrab
unul complex si multidimensional. Acest lucru se ntmpl deoarece Iaetele care
Iormeaz conceptul de perIorman proIesional sunt n unele situaii slab intercorelate
sau au cauze diIerite, astIel c atributele care determin ca o persoan s exceleze
n anumite aspecte ale perIormanei, ca de exemplu realizarea sarcinilor individuale
sau activitile productive sunt diIerite de atributele care determin o persoan s
exceleze n alte aspecte ale perIormanei, ca de exemplu lucrul n echip sau
activitile contraproductive. Aceast diversitate are repercusiuni importante asupra
strategiilor utilizate n predicia perIormanelor si a validitii testelor, Icnd ca
analiza univariat dintre teste si criterii s Iie limitat, Iiind necesar un cadru
multivariat de analiz (Murphy, Schiarella, 1997).

Centrul de Psihosociologie, Ministerul Internelor si ReIormei Administrative

SteIan Li 2 92
n studiile reIeritoare la selecia personalului dou au Iost direciile spre care
s-au orientat cercetrile. La nceput o atenie considerabil s-a acordat analizei
validitii diIeritelor tehnici utilizate n selecie, comparndu-se utilitatea testelor
scrise, a interviului, a datelor biograIice si a altor metode, ca de exemplu centrele
de evaluare. n ultimii ani centrul de interes s-a mutat de la analiza metodelor la
analiza validitii constructelor vizate.
S-a ajuns la un acord general n privina mai multor aspecte (Evers,
Anderson, Voskuijl, 2005; Salgado, 2003; HuIIcutt, Arthur, 1994; Barrick, Mount,
1991; Tett, et. al., 1991, Schmitt, et. al., 1984; Hunter, 1984):
proba de lucru este o metod relevant n predicia perIormanei n
majoritatea proIesiilor studiate, avnd o validitate ntre 0,50 si 0,60;
metoda testelor este util n predicia perIormanelor proIesionale, avnd o
validitate ntre 0,50 si 0,60 pentru testele de perIorman;
metoda interviului structurat are o valoare predictiv n multe proIesii,
avnd o validitate ntre 0,35 si 0,62;
metoda centrelor de evaluare poate Ii Iolosit n predicia perIormanelor
proIesionale, avnd o validitate ntre 0,37 si 0,41;
abilitile cognitive sunt relevante n predicia perIormanei n majoritatea
proIesiilor studiate;
exist o serie de trasturi generale de personalitate care au o valoare
predictiv n multe proIesii.
1.1. UTILIZAREA INVENTARELOR DE PERSONALITATE N SELECIA PERSONALULUI
Cea mai rspndit metod de evaluare a trasturilor de personalitate este
aceea de a utiliza chestionare cu aIirmaii mai directe sau mai subtile, cu ajutorul
crora subiecii trebuie s se autodescrie, apreciind dac aIirmaiile respective li se
potrivesc sau nu. Au Iost construite sute de astIel de chestionare sau scale, dintre
acestea unele Iiind Iolosite Ioarte intens, desi este surprinztor Iaptul c relativ
puine astIel de probe s-au dovedit a Ii valide (Kline, 1994). Un numr considerabil
de studii au demostrat, totusi, Iaptul c inventarele de personalitate pot Ii utilizate
ca buni predictori ai perIormanei proIesionale, dac trsturile de personalitate
relevante pentru proIesia respectiv sunt utilizate pentru predicia unor criterii
speciIice (Raymark, Schmit, 1997).
Relaia dintre personalitate si perIormana proIesional a reprezentat subiectul
multor studii si dezbateri n ultimii 40 de ani. Guion si Gottlier (1965) ntr-un
articol devenit clasic au concluzionat c personalitatea nu s-a dovedit pn la
momentul respectiv a Ii prea util n predicia perIormanelor proIesionale. Tett, si
colaboratorii si (1991) au artat c n studiile ce au utilizat strategii conIirmatorii,
validitatea scalelor de personalitate a Iost de dou ori mai mare (0,29) dect cea
obinut n studiile exploratorii (0,12). Ei au dovedit c validitatea a Iost cea mai
mare n studiile n care a Iost utilizat analiza muncii pentru selectarea variabilelor
3 Distorsionarea rezultatelor n selecia personalului 93
de personalitate (0,38). Au existat autori care au artat c n anumite proIesii, de
exemplu cele din domeniul ordinii si siguranei publice variabilele cognitive sunt
cele care au o validitate mai mic, ntre 0,17 si 0,31 (Hirsh, Northrop si Schmidt,
1986; Feltham, 1988). Explicaia propus de Hirsh a Iost aceea c n domeniul
respectiv Iactorii noncognitivi reprezentai de personalitate si de abilitile sociale
au un rol mai mare dect n alte proIesii. Au existat autori care, analiznd validitatea
incremental a variabilelor de personalitate n selecia oIierilor de poliie, au artat
c acestea nu reusesc s creasc valoarea coeIicienilor obinui utiliznd doar
variabile cognitive, n timp ce ali cercettori, studiind esantioane similare au artat
c scalele de constiinciozitate, ct si inIormaiile biograIice au o bun validitate
incremental alturi de abilitile cognitive (Black, 2000).
n urma acestei scurte analize se pot extrage dou concluzii Ioarte generale:
validitatea variabilelor de personalitate este mult mai mic dect cea a
variabilelor cognitive si aproximativ asemntoare cu cea a centrelor de
evaluare;
n unele proIesii, caracterizate prin complexitate mai scazut, monotonie,
condiii de risc crescut, contacte interpersonale mai dese, variabilele de
personalitate au o importan mai mare si o pot egala pe cea a variabilelor
cognitive.
Interesul constatat n ultimul timp n ceea ce priveste validitatea trasturilor
de personalitate n predicia perIormanelor poate Ii pus pe seama a doi Iactori, si
anume:
utilizarea metodelor de meta-analiz, prin intermediul crora cercettorii au
putut identiIica o relaie predictiv ntre variabilele de personalitate si
criteriile proIesionale;
utilizarea unei taxonomii general acceptate a personalitii, derivate n
principal din modelul Big Five.
1.2. STILUL DE RSPUNS SI DISTORSIONAREA REZULTATELOR
Procedurile de evaluare psihologic care utilizeaz inventare de personalitate
pot crea ns motivaia si chiar oportunitatea de a distorsiona rspunsurile n scopul
prezentrii unei imagini Iavorabile si a obinerii eIectelor dorite (Villanova, Bernardin,
1991). Acest lucru se ntmpl mai ales cnd evaluarea psihologic apare ntr-un
context ce solicit puternice cerine, ca n cazul angajrii sau promovrii (Bass,
1957; Leary, Kowalski, 1990; Levin, 1995). Din studiile realizate a rezultat clar
Iaptul c subiecii care completeaz chestionare de personalitate si pot supraevalua
propriile caracteristici, crescndu-si scorurile, dac doresc acest lucru; tendina
subiecilor de a truca rspunsurile poate creste scorurile cu pn la o abatere
standard si jumatate. Aceast tendin apare, cu att mai mult, n cazul personalului
din instituiile guvernamentale, deoarece se cunoaste Iaptul c politistii si militarii
n general si dezvluie mai greu sentimentele si ascund orice lucru care i-ar Iace s
par slabi n ochii examinatorului.
SteIan Li 4 94
n ultimii 60 de ani s-au analizat o mulime de poteniale surse de eroare a
msurrii. n literatura de specialitate se consider c una din principalele surse ale
erorilor sistematice de msurare este variana datorat metodei, care, la rndul ei, ar
putea deriva din mai multe surse. La un nivel concret, vizeaz Iorma de msurare
(coninutul itemilor specifici, tipul ae scal folosit, formatul rspunsului, contextul
general), iar la un nivel cu un grad de abstractizare mai ridicat, eIectele determinate de
metoda nssi se reIlect n maniera de rspuns (efectul ae halo, aspectele ce in ae
ae:irabilitatea social, tenaina ae a rspunae afirmativ sau negativ).
n acest context, scopul cercetrilor vizeaz:
examinarea sIerei inIluenei erorii datorate metodei asupra studiilor privind
comportamentul;
identiIicarea surselor poteniale ale erorii datorate metodei;
clariIicarea proceselor cognitive prin care erorile datorate metodei inIlueneaz
rspunsul subiectului;
evaluarea unor proceduri statistice care pot Ii Iolosite pentru a controla
erorile datorate metodei;
Iurnizarea de recomandri asupra modalitilor de a seleciona mijloace de
ameliorare adecvate diIeritelor tipuri de studii.
Variaia datorat metodei inIlueneaz att estimrile, ct si relaiile dintre
acestea. Cele mai multe inIormaii reIeritoarea la inIluena varianiei datorate
metodei asupra msurtorilor provin din studiile de meta-analiza a unor cercetri
de tip trsturi multiple metode multiple. Ctre sIrsitul anilor `80 si nceputul
anilor `90, o serie de cercetri au avut n vedere variaia datorat metodei n cadrul
studiilor din domenii precum psihologia, sociologia, marketing-ul, educaia. Concluzia
a Iost c aproximativ un sIert din varian (26,3) s-a datorat unor surse de erori
sistematice, cum ar Ii eroarea datorat metodei. n plus, s-a ajuns la urmtoarele
rezultate:
nivelul de varian atribuit erorii datorate metodei diIer de la o disciplin
la alta (variana datorat metodei a nregistrat nivelul cel mai sczut n
domeniul marketingului si cel mai ridicat n domeniul educaional);
aprecierile perIormanei proIesionale conin, n medie, o varian datorat
metodei de 22,5, n timp ce msurtorile atitudinilor conin o varian de
40,7.
S-a constatat c stilul subiecilor de a rspunde la ntrebri poate introduce
variaii sistematice n rezultatele obinute. Printre stilurile analizate au Iost: a) tendina
de a utiliza variantele extreme ale scalei de rspuns, b) tendina de a rspunde
aIirmativ la ntrebrile puse, c) tendina de a rspunde n manier dezirabil din
punct de vedere social. S-a dovedit c stilul de rspuns extrem variaz n Iuncie de
Iactori transculturali si poate aIecta rezultatele studiilor care compar grupuri din
ri diIerite (Johnson, et. al, 2005; Clarke, 2000; Chun, et.al, 1974). Dezirabilitatea
social a Iost considerat ca avnd dou componente: o manier inconstient de
autovalorizare, cnd subiectul crede el nsusi n veridicitatea aIirmaiilor cu care
este de acord si o manier constient de autovalorizare, cnd subiectul trucheaz
rspunsurile astIel nct s se prezinte ct mai bine (Paulhus, 1986). Unii autori
(Ones, et. al., 1996) au artat ns c dezirabilitatea social nu aIecteaz validitatea
inventarelor de personalitate, ea neIiind nici variabil supresor, nici variabil
mediator, ci mai degrab reIlectnd diIerene individuale legate de stabilitatea
emoional si constiinciozitatea persoanelor.
2. METODOLOGIA CERCETARII
2.1. OBIECTIVE
Scopul studiului este acela de a evidenia ct anume din variana rezultatelor
la inventarele de personalitate poate Ii explicat prin diIerite stiluri speciIice de
distorsionare a rspunsurilor utilizate de subieci.
Ipoteza 1 Exist mai multe stiluri de distorsionare a rezultatelor la
inventarele de personalitate.
Ipoteza 2 Stilurile respective aIecteaz scorurile obinute ntr-un procent
semniIicativ.
2.2. PARTICIPANI
Lotul a Iost Iormat din 123 de subieci de sex masculin, cu o vrst medie de
45 de ani care ocup diIerite Iuncii de conducere n cadrul poliiei: seI serviciu, seI
poliie orseneasc, seI birou.
2.3. INSTRUMENTE
Subiecii au completat probele MMPI-2 si NEO-PI-R.
NEO-PI-R reprezint cel mai utilizat chestionar pentru msurarea modelului
Big Five, desi nu a Iost dezvoltat prin metoda psiholexical (De Raad, Perugini,
2002). Chestionarul a aprut iniial n 1976 cnd Costa si McCrae au realizat o
analiz cluster a scalelor din 16 PF si au obinut modelul NEO (Neuroticism,
Extraversion, Openness to experince). Ulterior, n 1985 autorii au adugat Iactorii
Agreabilitate si Constiinciozitate.
MMPI-2 reprezint cel mai utilizat inventar de personalitate n context clinic
sau proIesional Iiind pe primul loc ca numr de reIerine (Green, 2000). n acelasi
timp are cel mai complex sistem de evaluare a atitudinii Ia de testare sau a
stilurilor de rspuns, evideniind att exagerarea patologiei (distorsionarea negativ) ct
si exagerarea strii de bine (trucarea pozitiv). Au Iost corectate doar scalele de
validitate L, F, K, Fb, Fp, Ir, Odec, S, SdW, SoE pentru a pune n eviden anumite
stiluri speciIice de rspuns.
SteIan Li 6 96
2.4. ANALIZA DATELOR
Pentru a obine anumite stiluri de distorsionare a rezultatelor scalele de
validitate de la MMPI-2 au Iost introduse n analiz Iactorial, prin metoda
componentelor principale cu rotaie varimax. Apoi, s-a Iormat cte un index din
adunarea notelor T de la scalele cu ncrctura Iactorial cea mai mare n Iactorii
rezultai. n scopul de a obine un alt stil de distorsionare, pentru Iiecare subiect s-a
calculat procentul rspunsurilor extreme (PRE) la itemii NEO-PI-R. Suplimentar,
s-a calculat PRE si pentru Iiecare dintre cei cinci Iactori globali.
Stilurile rezultate au Iost introduse, ca variabile independente, n ecuaii de
regresie ierarhice, n timp ce variabilele dependente au Iost reprezentate de cei
cinci Iactori din NEO-PI-R.
3. REZULTATE
3.1. STILURI DE DISTORSIONARE A RSPUNSURILOR
n urma analizei Iactoriale a scalelor de validitate din MMPI-2 au rezultat
3 Iactori care explica 80 din varian.
n tabelele 1 si 2 sunt prezentate att rezultatele statistice pentru scalele de
validitate, ct si ncrcturile Iactoriale ale scalelor n cei trei Iactori. Se observ c:
Factorul 1 este alctuit din scalele K, S, SoE. Este similar cu sugestiile
oIerite de Paulhus (1986), prin urmare se poate numi stil ae aistorsionare
incontient prin pre:entare la superlativ,
Factorul 2 este alctuit din scalele F, Fbs, Fp, Ir. Scalele acestea evideniaz
rspunsurile neobisnuite, prin urmare se poate numi stil ae aistorsionare prin
rspunsuri atipice;
Factorul 3 este alctuit din scalele L, Odec, SdW. Este similar cu sugestiile
oIerite de Paulhus (1986), prin urmare se poate numi stil ae aistorsionare
contient prin managementul impresiei.
Tabelul nr. 1
Indicatori statistici ai scalelor de validitate din MMPI-2

M A.S. Cf.A. Cf.B. Min. Max.
L - Minciun 62 13,01 0,18 -0,62 39 96
F - Frecven sc:ut 51 11,62 1,71 4,03 36 104
K - Defensivitate 55 10,77 -0,58 -0,19 22 72
Fb - Frecven sc:ut 53 8,89 0,66 1,53 32 88
F(p) - Rspunsuri aeviante 63 13,83 1,03 1,94 41 120
IR - Rspunsuri inconsistente 62 13,73 0,58 0,09 41 105
Odec - Alte trucri 67 9,31 -0,19 -0,10 41 89
S - Pre:entare la superlativ 60 10,36 -0,45 -0,40 33 80
SdW - De:irabilitate 64 9,92 -0,03 0,02 34 86
SoE - De:irabilitate 49 9,37 -1,06 0,81 17 63
n tabelul nr. 3 sunt prezentai indicatorii statistici ai stilurilor de distorsionare
rezultate prin adunarea notelor T de la cei 3 Iactori rezultai prin analiza Iactorial
a scalelor de validitate din MMPI precum si prin calcularea procentului de
rspunsuri extreme la itemii NEO-PI-R, att pe ansamblu, ct si pentru Iiecare
Iactor n parte.
Se observ c la Iactorii N si C procentul rspunsurilor extreme este mult mai
mare dect la Iactorii E, O, A. De asemenea, reiese Ioarte clar Iaptul c la au existat
persoane care au utilizat varianta extrem la toi itemii corespunztori Iactorilor N,
E, A si C.
Tabelul nr. 2
Analiza Iactorial a scalelor de validitate

F1 F2 F3
L - Minciun 0,55 0,33 0,60
F - Frecven sc:ut -0,58 0,65 -0,11
K - Defensivitate 0,94 -0,03 0,07
Fb - Frecven sc:ut 0,30 0,75 -0,37
F(p) - Rspunsuri aeviante -0,17 0,70 0,24
IR - Rspunsuri inconsistente -0,13 0,71 0,41
Odec - Alte trucri 0,50 -0,02 0,78
S - Pre:entare la superlativ 0,93 -0,02 0,17
SdW - De:irabilitate 0,06 0,08 0,93
SoE - De:irabilitate 0,79 -0,42 0,20
Tabelul nr. 3
Indicatori statistici ai stilurilor de distorsionare a rspunsurilor

Componenta Media Ab.St. Coef.A Coef.B Min. Max.
S1
(MMPI-2)

KS SoE 163,38 28,40 -0,69 0,00 76 211
S2
(MMPI-2)

FFb FpIr 229,28 36,32 0,98 1,75 159 370
S3
(MMPI-2)

LOdecSdW 192,50 28,40 0,13 -0,32 129 262
S4
(NEO-PI-R)

rspunsurilor extreme
la itemi

54,85 18,90 0,11 -0,29

12 99
P.R.E_N
la Iact.N

62,15 21,26 -0,30 -0,70

13 100
P.R.E_E
la Iact.E

52,74 21,35 0,09 -0,56

4 100
P.R.E_O
la Iact.O

48,46 20,77 0,30 -0,42

6 98
P.R.E_A
la Iact.A

51,57 19,24 0,35 -0,01

10 100
P.R.E_C
la Iact.C

61,50 21,23 -0,28 -0,54

8 100
SteIan Li 8 98
3.2. EFECTELE STILURILOR ASUPRA MSURRII DE TIP BIG FIVE
Dup cum se observa n tabelul nr. 4 s-au obinut corelaii semniIicative si
destul de mari ntre unele scale de validitate din MMPI-2 si cei cinci Iactori din
NEO-PI-R.
De asemenea, din tabelul nr. 5 rezult c rmn semniIicative si ridicate
corelaiile dintre Iactorii NEO-PI-R si cele trei stiluri sintetice de distorsionare pe
de o parte si procentul rspunsurilor extreme, pe de alta parte.
Tabelul nr. 4
Corelaii ntre Iactorii din NEO-PI-R si scalele de validitate
L F K Fb Fp IR Odec S SdW SoE
N -0,32** 0,26** -0,64** -0,04 0,00 0,17* -0,41** -0,63** -0,07 -0,57**
E -0,05 -0,17 0,07 -0,08 -0,02 -0,08 0,18* 0,08 0,24** 0,17
O 0,09 -0,24** 0,14 -0,20* -0,14 -0,08 0,20* 0,08 0,27** 0,31**
A 0,35** -0,16 0,27** 0,20* 0,16 0,24* 0,18* 0,38** 0,19* 0,19*
C 0,21* -0,37** 0,19* -0,27** -0,17 -0,05 0,41** 0,25** 0,38** 0,37**
* corelaie semniIicativ la prag de semniIicaie de .05
** corelaie semniIicativ la prag de semniIicaie de .01
n primul rnd se poate observa c procentul rspunsurilor extreme speciIice
Iiecarui Iactor (PREs) are o inIluen independent puternic asupra a doi Iactori
din modelul BIG FIVE, reusind s explice o treime din variana Iactorului N si
jumtate din variana Iactorului C.
Tabelul nr. 5
Corelaii ntre Iactorii din NEO-PI-R si stilurile de distorsionare a rspunsurilor

S1 S2 S3 S4 PREs
N -0,66** 0,16 -0,31** -0,43** -0,59**
E 0,11 -0,12 0,12 0,15 0,24**
O 0,19* -0,18* 0,20* 0,05 0,09
A 0,30** 0,15 0,29** 0,17 0,26**
C 0,29** -0,23* 0,36** 0,54** 0,70**
Cele patru stiluri de distorsionare a rezultatelor (S1, S2, S3, PREs) au Iost
introduse n ecuaii de regresie liniare n ordinea triei relaiei cu variabilele
dependente. Rezultatele din tabelul nr. 6 au evideniat c:
51 din variana Iactorului N poate Ii explicat de stilurile prezentare la
superlativ (S1) si rspuns extrem la itemii respectivi (PREN).
6 din variana Iactorului E poate Ii explicat de stilul rspuns extrem la
itemii corespunztori Iactorului (PREE).
9 din variana Iactorului O poate Ii explicat de stilurile de
managementul impresiei (S3) si rspunsuri atipice (S2).
12 din variana Iactorului A poate Ii explicat de stilurile prezentare la
superlativ (S1) si managementul impresiei (S3).
49 din variana Iactorului C poate Ii explicat de stilurile rspuns extrem
la itemii respectivi (PREC) si managementul impresiei (S3).
Tabelul nr. 6
Stiluri de rspuns explicative pentru variana modelului Big Five
Factorii
Big Five
Model
Variabile
explicative
R R
2

R
2
ajustat
Schimbarea
lui R
2

Schimbarea
lui F
Semnific.
modif. F
1 S1 0,66 0,43 0,43 0,43 93,03 0,00
N 2 S1, PRE N 0,72 0,51 0,51 0,08 19,53 0,00
3 S1, PRE N, S3 0,72 0,52 0,50 0,00 0,56 0,45

E 1 PRE E 0,24 0,06 0,05

1 S3 0,20 0,04 0,03 0,04 5,21 0,02
O 2 S3, S2 0,30 0,09 0,08 0,05 6,66 0,01
3 S2, S2, S1 0,30 0,09 0,07 0,00 0,00 0,96

1 S1 0,30 0,09 0,09 0,09 12,34 0,00
A 2 S1, S3 0,34 0,12 0,10 0,03 3,34 0,07
3 S1, S3, PRE A 0,36 0,13 0,11 0,01 1,97 0,16

1 PRE C 0,69 0,48 0,48 0,48 113,04 0,00
C 2 PRE C, S3 0,70 0,49 0,48 0,00 0,72 0,39
3 PRE C, S3, S1 0,70 0,49 0,48 0,00 0,43 0,51
4 PRE C, S3, S1,
S2 0,74 0,55 0,54 0,06 17,07
0,00
4. DISCUII SI CONCLUZII
4.1. OBSERVAII
Rezultatele obinute dovedesc Iaptul c doi dintre Iactorii Big Five,
nevrotismul si constiinciozitatea sunt Ioarte susceptibili de a Ii distorsionai. Datele
acestea sunt cu att mai importante cu ct o multitudine de studii au artat c
nevrotismul si constiinciozitatea au o valoare predictiv att Ia de perIormana
proIesional ct si Ia de succesul la programele de pregtire. innd cont de
Iaptul c indicii de validitate ai acestor doi Iactori sunt moderai si acoper doar
1020 din variana perIormanei proIesionale, atunci rolul lor n predicia
perIormanelor proIesionale devine extrem de mic, dac jumtate din scorurile
acestor Iactori pot Ii explicate la rndul lor prin anumite stiluri de distordionare a
rezultatelor.
SteIan Li 10 100
Oricum se cunoaste Iaptul c persoanele din instituiile de tip militar prezint
tendine puternice de distorsionare a rezultatelor la inventarele de personalitate. De
exemplu 40 dintre politistii si jandarmii romni care au candidat pentru angajarea
ntr-o unitate cu speciIic antiterorist, au obinut proIile invalide la MMPI-2, n timp
ce la americani, pe un esantion de militari, s-a obinut un procent al proIilelor
invalide de 48 (Li, Stoian, 2005; Cigrang, Staal, 2001). S-a dovedit c n acest
cadru organizaional rspunsurile sunt intenionat distorsionate chiar si atunci cnd
subiecii semneaz o declaraie privind onestitatea rspunsurilor (Li, Stoian,
Mihalcea, 2006). Avnd n vedere toate aceste precizri reiese Ioarte clar necesitatea ca
nainte de utilizarea chestionarelor de personalitate n cadrul seleciei de personal
s se analizeze n prealabil variabilele care pot duce la o interpretare eronat a
rezultatelor, mai ales atunci cnd este vorba de aplicarea unor instrumente ce au
Iost dezvoltate n alt context cultural.
4.2. LIMITE ALE PREZENTULUI STUDIU
Una dintre limitele studiului prezent ar putea Ii lotul de subieci, n sensul c
acestia sunt persoane care au experien n completarea inventarelor de personalitate
deoarece, Iiind pe Iuncii de conducere n cadrul poliiei romne, au trecut prin mai
multe examinri psihologice pn n prezent. Experiena aceasta ar putea reprezenta
o cauz a tendinei de a utiliza diIerite stiluri de distorsionare a rspunsurilor.
O a doua limit ar putea Ii reprezentat de contextul n care s-a realizat
evaluarea, deoarece chestionarele au Iost completate cu ocazia inspeciei Corpului
de Control al Ministrului Administraiei si Internelor. Acest context constrngtor
si amenintor ar putea de asemenea reprezenta un motiv care s explice dorina de
distorsionare pozitiv a rezultatelor.
4.3. ANALIZE ULTERIOARE
Multe dintre datele prezentate nu au Iost comentate suIicient de mult datorit
spaiului restrns de prezentare al acestui articol. Unul dintre urmtoarele obiective
va Ii acela de a compara puterea explicativ a celor trei stiluri sintetice obinute
prin nsumarea unor scale de validitate din MMPI-2 cu puterea explicativ a
scalelor de validitate pentru a vedea dac demersul de aglutinare a acestora se
justiIic. Suplimentar vor Ii analizate Iaelele Iiecrui Iactor pentru a vedea care
dintre acestea sunt mai vulnerabile la trucare. Nu n ultimul rnd, vor Ii analizate
unele variabile care ar putea avea rol mediator precum vrsta, vechimea si Iuncia
subiecilor.
Drept concluzii Iinale am putea aIirma c:
utilizarea inventarelor de personalitate n selecia personalului trebuie
realizat cu Ioarte mare precauie si trebuie s se Iundamenteze pe analiza
rezultatelor multor studii n care a Iost Iolosit chestionarul respectiv;
nainte de a lua decizii care vor aIecta viaa proIesional a persoanelor ar
trebui s se obin rezultate experimentale pe mai multe loturi;
cel mai important, trebuie s se constientizeze Iaptul c si atunci cnd
respectivul instrument este considerat Ioarte eIicient, rezultatele obinute nu ne
permit s explicm mai mult de 25 din variana perIormanei n munc;
n ultim instan, nu trebuie uitat c pentru muli subieci, care
completeaz inventare de personalitate n context de selecie, SCOPUL SCUZ
MIJLOACELE, prin urmare vor utiliza toate stilurile de distorsionare a
rspunsurilor astIel nct s Iac o impresie ct mai bun.
Primit in reaacie la. 24 .JI. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. BARRICK, M.R., MOUNT, M.K., The Big Five personality aimensions ana fob performance. a
meta-analysis. Personnel Psychology, 44, 1991, p. 126.
2. BASS, B.M., Faking by sales applicants on a forces choice personality inventory. Journal oI
Applied Psychology, 41, 1957, p. 404404.
3. BLACK, J., Personality Testing ana Police Selection. Utility of the Big Five, New Zealand
Journal oI Psychology, 6, 1, 2000.
4. CIGRANG, J.A., STAAL, M.A., Reaaministration of the MMPI-2 Following Defensive
Invaliaation in a Military Job Applicant Sample, Journal oI Personality and Assessment, 76, 3,
2001, p. 472481.
5. CHUN, Ki-Taek, CAMPBELL, J.B., YOO, J.H., Extreme response style in cross-cultural
research. A reminaer, Journal oI Cross-Cultural Psychology, 5, 1974, p. 465480.
6. CLARKE, I., Extreme response style in cross-cultural research. an empirical investigation,
Journal oI Social Behavior & Personality, 15, 1, 2000, p. 137 153.
7. DE RAAD, B., PERUGINI, M., Big Five assessment, Seattle, WA: HogreIe and Huber, 2002.
8. FELTHAM, R., Jaliaity of a police assessment centre. A1-19 year follow-up, Journal oI
Occupational Psychology, 61, 1988, p. 129144.
9. EVERS, A., ANDERSON, N., VOSKUIJL, O., The Blackwell Hanabook of Personnel Selection,
Blackwell Publishing Ltd, 2005.
10. GREENE, R. L., The MMPI-2. An interpretative manual, Boston, Allyn & Bacon, 2000 (3
rd
ed.).
GUION, R.M., GOTTLIER, R.F., Jaliaity of personality measures in personnel selection,
Personnel Psychology, 18, 1965, p. 135164.
HIRSH, H.G., NORTHROP, L., Schmidt, F.L., Jaliaity generali:ation results for law enforcement
occupation, Personnel Psychology, 39, 1986, p. 339420.
13. HUFFCUTT AI, ARTHUR W Jr., Hunter ana Hunter (1984) revisitea. Interview valiaity for
entry-level fobs, Journal oI Applied Psychology, 79, 1994, p. 184190.
14. HUNTER, J.E., HUNTER R.F., The valiaity ana utility of alternative preaictors of fob
performance, Psychological Bulletin, 96, 1984, p. 7298.
15. JOHNSON T., KULESA P., CHO Y. I., SHAVITT S., The relation between culture ana response
styles. eviaence from 19 countries, Journal OI Cross-Cultural Psychology, 36, 2, 2005, p. 264277.
16. KLINE, P., The Hanabook of Psychological Testing, London and New York, Routledge, Inc.,
1994.
SteIan Li 12 102
17. LEARY, M.R., KOWALSKI, R.M., Impression management. A literature review ana two-
component moael, Psychological Bulletin, 107, 1990, p. 3447.
18. LEVIN, R.A., Self-presentation, lies ana bullshit. The impact of impression management on
employee selection, Presented at the ConIerence oI the Society Ior Industrial and Organizational
Psychology, Orlando, FL, 1995.
19. LI S., STOIAN, B., MIHALCEA, A., THE ENDS JUSTIFY THE MEANS. Does ethical
constrain aecrease the aefensive responses of Police applicants to self-report personality
measures?, Poster accepted Ior presentation to the 5
th
conIerence oI International Test
Commission, 68 July, Brussel, Belgium, 2006.
20. LI, C.S., STOIAN, B., O anali: comparativ a structurii factoriale a scalelor MMPI-2 in
instituiile guvernamentale americane i romaneti, Revista de Psihologie, 51, 34, 2005.
21. MURPHY, K.R., SHIARELLA, A.H., Implication of the multiaimensional nature of fob
performance for the valiaity of selection test. multivariate framework for stuaying test valiaity,
Personnel Psychology, 50, 1997, p. 823854.
22. ONES, D.Z., VISWESVARAN, C, REISS, A.D., Role of Social Desirability in Personality
Testing for Personnel Selection. The Rea Herring, Journal oI Applied Psychology, 81, 6, 1996,
p. 660679.
23. PAULHUS, D., Self-aeception ana impression management in test responses n A. ANGLEITNER &
J. S. WIGGINS (Eds.), Personality assessment via questionnaires. Current issues in theory ana
measurement, New York, Springer-Verlag, 1986.
24. RAYMARK, P.H., SCHMIT, M.J., Iaentifying potentially useful personality constructs for
employee selection, Personnel Psychology, 50, 3, 1997.
25. SALGADO, J.F., Preaicting fob performance using FFM ana non-FFM personality measures,
Journal oI Occupational and Organizational Psychology, 9, 1, 2003.
26. SCHMITT, N., GOODING, R.Z., NOE, R.A., KIRSCH, M. P., Meta-analysis of valiaity stuaies
publishea between 1964 ana 1982 ana the investigation of stuay characteristics, Personnel
Psychology, 37, 1984, p. 407422.
27. TETT, R.P., JACKSON, D.N., ROTHSTEIN, M., Personality measures as preaictors of fob
performance. A meta-analytic review, Personnel Psychology, 44, 1991, p. 703742.
28. VILLANOVA, P., BERNARDIN, H.J., Performance appraisal. The mean, motive, ana
opportunity to manage impression n R.A. GIACALONE, P. ROSENFELD (Eds)., Appliea
impression management. How image-making affects managerial aecisions, Beverly Hills, CA:
Sage, 1991.
REZUMAT
Cele mai multe inventare de personalitate sunt vulnerabile la distorsionare, iar strategia de a
potrivi rspunsurile n scopul de a obine rezultatul dorit este speciIic n domeniul seleciei de
personal. Studiul analizeaz inIluena diIeritelor tipuri de distorsionri ale rspunsurilor asupra
varianei scorurilor la inventarele de personalitate. Esantionul a constat n 123 de persoane cu Iuncii
de conducere n Poliia Romn, iar acestea au completat chestionarele NEO PI R si MMPI-2.
Analiz Iactorial a scalelor de validitate din MMPI-2 a relevat existena a trei Iactori: stilul ae auto-
inelare (K, S, So), stilul atipic (F, Fp, Fb, Ir) si stilul ae management al impresiei (L, Odec, Sd). n
cazul Iiecrui subiect s-a calculat procentul rspunsurilor extreme la NEO PI R pentru toi cei cinci
Iactori separat, n scopul de a obine un stil ae rspuns extrem. n Iinal cele 4 stiluri de rspuns au Iost
incluse ntr-o analiz de regresie ierarhic, unde cei 5 Iactori ai personalitii au reprezentat
variabilele dependente. Rezultatele au artat c diIerite stiluri de rspuns inIlueneaz variana celor
5 mari Iactori ai personalitii, n principal Iactorii N si C Iiind explicai n proporie de 50.
CONTROLUL RELAIEI DINTRE PROCESAREA INFORMAIEI SI
PERFORMANELE ACADEMICE
ALEXANDRU D. IORDAN
*

CONTROLLING THE RELATIONSHIP BETWEEN
INFORMATION PROCESSING AND ACADEMIC PERFORMANCE
Abstract
There have been many claims by cognitive psychologists that executive Iunctions play an
important role in learning during childhood. These claims are supported by studies demonstrating
close links between working memory, attention and inhibition abilities and measures oI learning and
academic achievement. The present study is comprised oI two parts. The Iirst part synthesizes the
present trends in conceptualizing the notions oI cognitive processing and academic learning, with a
Iocus on the cognitive perspective upon learning. The second part approaches executive Iunctions as
an expression oI controlling the relationship between inIormation processing and academic perIormance,
with a Iocus on the role oI the executive Iunction in problem solving.
1. INTRODUCERE
Literatura de specialitate din strintate acord o atenie deosebit tematicii
integrate psihologiei cognitive. n ultimul timp, cu toate c aceast ramur
psihologic situat la grania psihologiei cu inteligena artiIicial, inIormatica,
neurostiinele a luat o amploare deosebit, n ara noastr Iundamentul teoretic
este relativ puin cunoscut specialistilor din domeniile psihologiei, pedagogiei si
celorlalte stiine despre om. O explicaie pertinent pentru aceast stare de Iapt ar
putea Ii aceea c, aproximativ n perioada n care psihologia cognitiv dobndea n
occident o poziie privilegiat n rndul stiinelor de avangard, la noi, psihologia,
ca stiin si preocupare de cercetare stiiniIic, era practic desIiinat. Tocmai de
aceea, uneori, inIormaia legat de acest domeniu oIer impresia de noutate
absolut, denot absena unei continuiti. n ultimii ani, totusi, temele speciIice
psihologiei cognitive au nceput s se bucure de o atenie crescut si n rndul
specialistilor romni.

*
Facultatea de Psihologie si Stiinele Educaiei, Universitatea din Bucuresti; Institutul de
FilosoIie si Psihologie ,C. Rdulescu-Motru, Departamentul de Psihologie
Alexandru D. Iordan 2 104
Toate aceste aspecte se constituie ca argumente ale eIorturilor noastre
canalizate n direcia investigrii controlului relaiei dintre procesarea inIormaiei si
perIormanele academice.
2. PROCESARE COGNITIV SI NVARE ACADEMIC
2.1. PROCES SI PROCESARE COGNITIV
Psihologia cognitiv este un domeniu cuprinztor care vizeaz multe arii
tematice diIerite, precum memoria, percepia, atenia, recunoasterea pattern-urilor,
constiina, neurostiina, reprezentarea cunostinelor, dezvoltarea cognitiv, limbajul
si gndirea. Numitorul comun al Ienomenelor menionate apare ca Iiind Iaptul c
toate reIlect operarea ,inteligenei, ntr-un Iel sau altul, cel puin dac inteligena
este deIinit n sens larg ca abilitate a unui individ de aciona cu scop, de a gndi
raional si de a interaciona eIicient cu mediul. AstIel, la un nivel general,
psihologia cognitiv vizeaz explicarea structurii si operaiilor mentale ale
inteligenei ca si maniIestrile sale comportamentale. Psihologia cognitiv, n
special sub inIluena lui G. Miller, a preluat nc de timpuriu (anii `50) modelul
teoriei inIormaiei pentru a aborda probleme de percepie, memorie, comunicare
verbal, psihoIiziologie senzorial, n general problemele n care un input Iace
obiectul unei encodri (codiIicare nervoas, de exemplu), al unei conducii si al
unui rezultat, cu decodarea presupus.
Termenul englezesc input red perIect cuvntul intrare, dar a devenit curent
n limbajul stiiniIic pentru a desemna orice inIormaie ce provine din exterior si
este captat de un sistem, viu sau nu, de tratare a inIormaiei. AstIel, ntr-un sistem
de comunicare oarecare, input-ul este o inIormaie care acioneaz asupra unui
receptor. Prin analogie, ntr-un organism, input-ul va Ii, n genere, sinonim cu
stimulul care acioneaz asupra unui receptor senzorial. Input-ul declanseaz un
proces de tratare a inIormaiei, la nivelul cruia apare o inIormaie de iesire sau
output, ce poate Ii asimilat, n psihologie, rspunsului. Legtura strns a
conceptelor de input si output cu procesele de tratare a inIormaiei, care intervin
ntre primul si al doilea elimin orice conIuzie dintre acest tip de model si vechea
psihologie stimul-rspuns, accentul Iiind pus pe evenimentele intermediare, o
Iuncie de transIer explicnd, n mod Iormal, relaia dintre input si output.
Termenul englezesc output, trecut n uzul stiiniIic si n limba romn, desi
poate Ii redat perIect prin iesire, desemneaz rezultatul Iinal sau produsul unui
dispozitiv oarecare de transIormare sau de prelucrare a unor elemente introduse la
intrare, sau input. n psihologie, acest termen a Iost adesea substituit termenului de
rspuns, si chiar celui de comportament n vocabularul psihologiei cognitive, dup
3 Procesarea inIormaiei si perIormanele academice 105
cum input s-a substituit lui stimul. Acest uz sugereaz c output nu reprezint dect
Iinalizarea unui proces indirect observabil de tratare a inIormaiei, proces a crui
analiz ar constitui, cu mult mai mult dect output-ul nsusi, adevratul obiect al
cercetrii psihologice.
AstIel, se vorbeste de inIormaia pe care orice organism ,o extrage din
mediul su cu ajutorul organelor sale senzoriale, si tot prin acest termen este
deIinit stimularea primit de un receptor periIeric. Consideraia deosebit acordat
n psihologia cognitiv procesrii inIormaiei (engl. information processing)
decurge, Ir ndoial, din recunoasterea insuIicienelor teoriei inIormaiei.
EIectiv, inIormaiile primite din mediu nu sunt numai vehiculate, ele nu Iac
doar obiectul unei transmisii, ci sunt si procesate, adic selectate, elaborate, organizate,
stocate, recuperate, sau mai general reprezentate, pentru a servi n Iinal ca
instrumente de acionare. Acestea sunt operaiile de care se intereseaz, ndeosebi,
psihologia si neurostiinele.
n psihologie, termenii ,proces si ,procesare cognitiv se discut n strns
legtur. Termenul de proces are utilizri multiple si este deja vechi n limbajul
stiiniIic si tehnologic. A devenit, ncepnd cu anii `60, destul de Irecvent n
vocabularul psihologic. Dac el indic aici schimbri, transIormri, dezvoltri,
evoluii, ca si n alte domenii alt cunoasterii, sub inIluena psihologiei cognitive
capt un sens mai circumscris reIeritor la nlnuiri de operaii interne, mentale, n
special de tratare a inIormaiei. Fr ndoial, aceast utilizare speciIic dreneaz
sensuri care, n englez, corespund substantivului process si verbului to process
(a trata transIormnd). Termenul de proces adaug la cel de mecanism, pe care l
subordoneaz, un element important ce evoc subiectul ca agent al tratrii.
Dac teoria inIormaiei si gseste nc n psihologie multe aplicaii exacte,
justiIicate din punct de vedere tehnic, noiunea de procesare a inIormaiei, care o
depseste si de care se deosebeste Ioarte mult, oIer un cmp de reIlecie mult mai vast.
2.2. CONCEPII DESPRE NVARE, NTRE CONTINUITATE SI DISCONTINUITATE
Teoriile nvrii s-au schimbat dramatic n timpul anilor 19801990. Noi
moduri de a gndi cu privire la nvare si cunoastere au emers pentru a combate
perspectivele tradiionale cu privire la ce este nvarea si cum dobndesc oamenii
noi cunostine si abiliti. DiIeritele teorii, totusi, nu sunt n mod necesar incompatibile
unele cu altele. Mai degrab, ele Iurnizeaz perspective diIerite cu privire la
Ienomenele complexe ale nvrii si, n general, sunt relevante pentru situaii
diIerite n care are loc nvarea.
n timpul perioadei 19701980, teoriile tradiionale ale nvrii au lsat loc
celor cognitive care se concentreaz asupra proceselor mentale si nelegerii
materialului complex. n anii 1990, aceste teorii cognitive au Iost combtute de
teorii care accentueaz interaciunea social si contextul sociocultural. Muli
psihologi si educatori nu mai consider nvarea ca Iiind un proces ce se
desIsoar strict n interiorul individului. Mai degrab, ei vd nvarea ca un
proces distribuit n rndul mai multor indivizi (si arteIacte ori afforaances
posibiliti de aciune care implic un anumit obiect din mediu de ex.,
instrumente precum calculatoarele) sau ceva care exist n interiorul unei
,comuniti de practic sau a unei comuniti de elevi.
Aceast evoluie de la teoriile comportamentale la cele cognitive si la cele
sociale ale nvrii a Iost nsoit de noi concepii cu privire la cunoastere si la
modul cum este dobndit. Teoriile tradiionale concep cunostinele ca ,bunuri
|engl. commoaities| care sunt transmise mai mult sau mai puin intact
indivizilor care le nva ntr-o manier ce le permite s reproduc cunostinele.
ConIorm acestor teorii, cunoasterea este ceea ce un individ dobndeste.
Teoriile mai recente, totusi, vd cunoasterea ca pe ceva ce elevul construieste
mai degrab dect asimileaz. AstIel, cunostinele Iiecrei persoane sunt, ntr-o anume
msur, unice. ConIorm acestor teorii, cunoasterea cu adevrat obiectiv, asa cum o
gndim noi n mod normal, nu exist. Mai degrab, cunoasterea rezid n comunitatea
elevilor (indivizi) care o creeaz. Aceast cunoastere este distribuit n rndul
membrilor comunitii respective si diIeritelor caracteristici de mediu care o sprijin.
DiIeritele teorii ale nvrii pot Ii rezumate n mai multe moduri. Cel mai
comun este s clasiIicm teoriile cu privire la tipul de explicaie teoretic pe care o
Iurnizeaz Iiecare: comportamental, cognitiv si social. Fiecare dintre aceste trei
perspective generale asupra nvrii si cunoasterii este asociat cu o anumit
perspectiv IilozoIic si metodologic: empiric, raional si pragmatic-socio-
istoric (Greeno et al., 1996).
2.3. MECANISME ALE NVRII
DiIeritele perspective teoretice diIer n ce priveste modul n care
conceptualizeaz Iactorii responsabili pentru producerea nvrii. Teoriile tradiionale
sugereaz c nvarea este rezultatul ntririi sau Ieedbackului. Exerciiul este de
asemenea important, desi exersarea nu va produce nvare dac nu este nsoit de
ntrire. n cazul condiionrii clasice, contiguitatea (proximitatea) a doi stimuli
este cauza primar a nvrii. Teoriile cognitive n general postuleaz c nvarea
se produce ca rezultat al elaborrii, gndirii, rezolvrii de probleme si/sau reIlectrii.
Procesarea mental a inIormaiei, mai mult dect ntrirea extern, este cea care
produce nvarea.
Shuell (1993) sugereaz c 12 ,Iuncii ale nvrii trebuie s Iie angajate
pentru a avea loc nvarea cu sens:
a) stabilirea expectaiilor;
b) stabilirea motivaiei;
c) activarea cunostinelor anterioare;
d) concentrarea ateniei asupra trsturilor relevante ale materialului studiat;
e) encodarea inIormaiei;
I) compararea inIormaiei;
g) generarea ipotezelor cu privire la relaiile si soluiile posibile;
h) repetarea inIormaiei pn cnd este integrat n conceptele de nivel
superior;
i) primirea de Ieedback cu privire la adecvana nelegerii personale;
j) evaluarea ipotezelor personale si a Ieedbackului primit;
k) monitorizarea procesului de nvare/nelegere;
l) combinarea, integrarea si sintetizarea inIormaiei disponibile pentru a
Iorma o nou nelegere (revizuit) a subiectului studiat.
Teoriile constructivist, situaional si sociocultural sugereaz c nvarea
rezult din interaciune social, discurs, negociere si activitate (Iizic si/sau
mental) n executarea activitilor ,autentice. Se presupune c diIerite tipuri de
discurs si negociere, de exemplu, conduc la tipuri diIerite de nvare, dar puine
cercetri asupra acestor Iactori sunt disponibile actual.
2.4. PERSPECTIVA COGNITIVIST ASUPRA NVRII
Desi nvarea poate Ii neleas ca o modiIicare a capacitilor sau
comportamentului unui organism determinat de experien, aceast deIiniie
aproximativ cuprinde multe cazuri care de obicei nu sunt considerate exemple de
nvare (de ex., o crestere a Iorei musculare determinat prin exerciiu). Mai
important, ea nu reuseste s reIlecte multiplele Iorme ale nvrii, care pot Ii
deosebite, de exemplu, n Iuncie de ceea ce este nvat, pot Ii guvernate de
principii diIerite si pot implica procese diIerite.
O Iorm de nvare este invarea asociativ, n care cel ce nva este expus
la perechi de evenimente sau stimuli si are oportunitatea de a nva aceste asocieri
(condiionare). Studiul nvrii asociative a condus la descoperirea a numeroase
principii ale nvrii aplicabile la specii si comportamente Ioarte diIerite. De
asemenea, au Iost evideniate aspecte multiple legate de bazele biologice ale acestei
Iorme de nvare.
Multe specii sunt capabile s nvee prin imitaie, n care o aciune este mai
nti observat si apoi copiat. Un numr de specii prezint imprinting, n care un
organism tnr nva s-si recunoasc prinii sau membrii aceleiasi specii.
O alt Iorm crucial de nvare implic achiziia cunoasterii cu privire la
planul spaial al mediului nconjurtor al organismului. Aceste hri cognitive pot
include locaii ale surselor de hran sau pericolelor, limite ale teritoriului personal
etc. Dobndirea acestei cunoasteri spaiale implic adesea o invare latent:
organismul deriv unele cunostine din experiena sa, dar Ir o schimbare imediat
vizibil n comportamentul organismului. Totusi, nvarea latent devine vizibil
mai trziu, atunci cnd organismul gseste ocazia de a utiliza ceea ce a nvat
anterior. La multe specii, aceast nvare cu privire la planul spaial este Ioarte
avansat, permind organismului s navigheze pe mari distane sau s-si
aminteasc locaiile a sute de ascunztori pentru hran, ori s navigheze pe baz de
estimaie, bazndu-se Ioarte puin sau deloc pe repere senzoriale.
nvarea spaial poate Ii considerat un caz special ntr-o categorie mai
larg de nvare, n care un organism dobndeste (,memoreaz) inIormaie cu
privire la mediul su. La oameni, aceast inIormaie poate Ii derivat direct din
experiene personale, sau indirect, din ceea ce persoana citeste sau aude din alte
surse. Aceast inIormaie poate Ii apoi Iolosit mai trziu pentru un raport bazat pe
memorie (de ex., rspunsul la ntrebarea, ,Ce s-a ntmplat ieri?), sau ca o baz
pentru modiIicarea unei aciuni viitoare. n oricare dintre aceste cazuri, persoana
encodeaz inIormaia n memorie n timpul expunerii iniiale, si apoi recupereaz
aceast inIormaie stocat mai trziu. Encodarea iniial poate Ii intenionat (dac
persoana caut s memoreze inIormaia int) sau incidental (dac nvarea este
un produs secundar al schimbului obisnuit al persoanei cu lumea, Ir intenia de a
memora). Similar, utilizarea subsecvent a inIormaiei poate angrena memoria
explicit (dac persoana caut intenionat s Ioloseasc inIormaia stocat mai
trziu) sau memoria implicit (dac persoana este inIluenat neintenionat, automat
de inIormaia stocat).
O alt Iorm de nvare este invarea aeprinaerilor, n care persoana nva
cum s execute o anume aciune sau procedur, adesea n absena abilitii de a
descrie deprinderea dobndit (nvare motorie). n acest caz, se spune c persoana a
dobndit o ,cunoastere procedural (a sti cum s execui o anumit procedur), n
opoziie cu ceea ce denot ,cunoasterea declarativ (a sti c o anume propoziie
este adevrat sau Ials). Ar trebui accentuat, totusi, c nvarea deprinderilor nu
este limitat la achiziia deprinderilor motorii. n plus, mare parte din activitatea
noastr mental poate Ii neleas n termeni ai achiziiei deprinderilor
achiziionm deprinderi pentru citit, rezolvarea de probleme ntr-un anumit
domeniu, recunoasterea unor patternuri particulare etc. AstIel, de exemplu, maestrii
sahisti au dobndit deprinderea de a recunoaste conIiguraii speciIice de piese de
sah, o deprindere c i ajut att n a-si reaminti aranjamentul pieselor n joc si
(probabil mai important) le permite s gndeasc cu privire la joc n termeni ai
patternurilor de piese ce deIinesc strategii si sunt orientate spre scopuri, mai
degrab dect s se concentreze pe piesele individuale.
nvarea deprinderilor poate de asemenea conduce la automatizare pentru
deprinderea sau procedura particular. Odat automatizat, o deprindere poate Ii
executat ca o aciune singular, integrat, desi deprinderea a Iost iniial compus
din numeroase aciuni constituente. Juctorul abil de tenis, de exemplu, nu trebuie
s se concentreze asupra poziiei articulaiei minii, arcuirea spatelui si poziia
umerilor, dar n schimb lanseaz un comportament singular (complex), ,reverul.
Aceast automatizare promoveaz Iluen n rndul constituenilor unui comportament
complex, scade dramatic msura n care persoana trebuie s acorde atenie
diIeritelor elemente ale comportamentului si astIel elibereaz atenia pentru alte
sarcini. Pe de alt parte, comportamentele automate sunt adesea inIlexibile si diIicil
de controlat, determinndu-i pe unii s le numeasc ,reIlexe mentale.
O alt Iorm de nvare este inaucia, n care cel care nva este expus la o
serie de stimuli sau evenimente si are oportunitatea de a descoperi o regul
general sau un pattern care rezum aceste experiene. n unele cazuri, inducia este
produs de simpla uitare a detaliilor unui episod si contopirea ulterioar n
memorie a acelui episod cu alte episoade similare. Aceast contopire poate Ii nssi
sursa cunoasterii (de exemplu, ,ce este probabil s conin o buctrie?).
Cercettorii se reIer la cunoasterea dobndit n aceast manier ca la ,cunoastere
schematic sau ,generic.
n alte cazuri, inducia rezult dintr-un proces de judecat mai deliberat, n
care persoana caut activ s generalizeze din experienele sale anterioare, un proces
care pare s se bazeze pe un numr relativ mic de strategii sau euristici de judecat.
De exemplu, subiecii din multe studii se bazeaz pe asumpia potrivit creia
categoriile pe care le ntlnesc sunt relativ omogene, iar acest Iapt i ncurajeaz s
extrapoleze liber pornind de la esantionul de observaii realizate, chiar dac acel
esantion este relativ mic, si chiar dac (n unele cazuri) exist avertizri cu privire
la Iaptul c esantionul nu este reprezentativ pentru categoria mai cuprinztoare.
Unele aspecte ale induciei apar ca Iiind guvernate de deprinderi nalt
specializate, speciIice pe domeniu. Un exemplu clar este Iurnizat de achiziia
limbajului la copilul mic. Copilul apare ca Iiind bine pregtit pentru a induce
regularitile limbajului, astIel nct achiziia limbajului este relativ repede si
eIicient dobndit de practic toi copiii, independent (n anumite condiii limitative)
de abilitile individuale ale copilului sau de circumstane. Aceleasi deprinderi de
nvare, totusi, par irelevante pentru achiziia inIormaiei n alte domenii.
nvarea uman adesea implic ganaire aeauctiv, n care persoana este
capabil s descopere (sau s genereze) noi cunostine, bazate pe credinele pe care
persoana deja le deine. n unele cazuri de deducie, raionamentul individului este
orientat de reguli sau principii relativ abstracte. n alte cazuri, raionamentul
individului este orientat de o experien reamintit speciIic; persoana apoi
realizeaz o analogie, bazat pe acea experien, si analogia indic cum ar trebui s
acioneze persoana, sau ce ar trebui s concluzioneze, pentru probleme actual.
AstIel, termenul nvare acoper o diversitate mare de Ienomene. Dar avnd
accentuat aceast diversitate, ar trebui s ne ntrebm ce au n comun aceste Iorme
multiple de nvare. La un nivel general, unele principii se pot aplica n mai multe
domenii de exemplu, importana recunoasterii deprinderilor de nvare speciIice
pe sarcin, sau posibilitatea nvrii latente, care nu este imediat maniIest n
schimbarea comportamentului. La un nivel mai detaliat, este probabil ca procese
similare n sistemul nervos s Iurnizeze substratul pentru Iorme diverse de nvare,
incluznd, de exemplu, procesul potenrii pe termen lung, n care pattern-ul de
interaciune ntre neuroni este modiIicat prin experien. Similar, este plauzibil ca
modelele conexioniste s Iurnizeze explicaii puternice pentru multe dintre aceste
Iorme de nvare (modelare cognitiv conexionist). ntre aceste extreme, totusi,
s-ar putea s Iim incapabili s Iormulm ,legi ale nvrii generale, aplicabile la
toate tipurile de nvare.
3. FUNCIILE EXECUTIVE, EXPRESIE A CONTROLULUI
RELAIEI DINTRE PROCESAREA INFORMAIEI SI PERFORMANELE ACADEMICE
3.1. FUNCIA EXECUTIV, CONSTRUCT MENTAL
Lucrrile axate pe control n Iuncionarea cognitiv sunt realizate Iie n
domeniul psihologiei cognitive, Iie n cel al neuropsihologiei. Iniial, denominaiile
utilizate erau diIerite, noiunea de proces de control Iiind asociat n general
lucrrilor din psihologia cognitiv, iar cea de Iuncii executive lucrrilor din
neuropsihologie. Aceste dou abordri nu au Iost, totusi, disociate: contribuiile
reciproce sunt numeroase. Neuropsihologia aduce argumente n sprijinul anumitor
concepii din psihologia cognitiv (mai ales prin studiul deIicitelor), iar modelele
din psihologia cognitiv oIer cadre teoretice pentru neuropsihologie. n ultimul
timp, sintagma ,Iuncii executive a Iost preIerat n ambele domenii.
Potrivit lui Luria (1973), Iunciile executive ar permite s se acioneze n mod
controlat, Iapt prin care se subneleg intenia de a aciona (voliie), necesitatea de a
elabora planuri (planiIicare), necesitatea de a eIectua actul avut n vedere (aciune
dirijat ctre un scop) si controlul eIicienei aciunii (retrocontrol). n sens larg,
controlul (Iuncia executiv) se reIer la abilitatea de a direciona Iuncionarea
mental si comportamentul n conIormitate cu un set de intenii reprezentat intern.
Acest Iapt se maniIest n Iuncionarea cognitiv superioar n multe Iorme:
abilitatea de a direciona atenia spre un stimul speciIic ntr-un domeniu vast de ali
stimuli aIlai n competiie si poate mai proemineni, meninerea unei inIormaii noi
si importante n minte n ciuda distragerilor, inhibarea unui comportament
imperativ dar nedorit sau urmarea unui comportament complex dar neIamiliar si,
poate, cel mai important, abilitatea de a rspunde Ilexibil si productiv n
circumstane noi.
Barkley a deIinit Iunciile executive ca Iiind acele comportamente auto-
direcionate care sunt responsabile pentru autocontrol (Barkley, 1997). Autorul
citat a artat c aceste comportamente debuteaz ca Iiind maniIeste, dup care sunt
internalizate, devenind ,private pe parcursul dezvoltrii, pe msur ce aspectele
maniIeste ale acestor comportamente sunt inhibate, iar controlul realizat de mediul
extern este nlocuit de autoreglare. Sergeant et al. (2002), ntr-o sintez a
cercetrilor privind Iuncia executiv la copiii cu ADHD, a identiIicat 33 de
deIiniii ale Iunciilor executive. O serie de cercettori includ inhibiia si memoria
de lucru n domeniul Iunciilor executive (ex. Miyake et al., 2000; Denckla, 1996),
dar acest Iapt nu este un consens. n ciuda multiplelor deIiniii ale Iuncii
executive, exist unele trsturi comune n cele mai multe deIiniii. De exemplu,
cele mai multe deIiniii includ planiIicarea sau comportamentul direcionat/orientat
spre viitor ca Iiind o component a Iunciei executive (Denckla, 1996). Este greu s
se stabileasc exhaustiv componentele Iunciei executive. Cu toate acestea, n
cadrul Iunciilor executive sunt integrate urmtoarele: memoria de lucru, inhibiia
rspunsului si atenia.
3.2. PROCESARE CONTROLAT (EXECUTIV) SI PROCESARE AUTOMAT
Distincia dintre procesarea controlat (executiv) si procesarea automat
constituie unul dintre conceptele centrale ale psihologiei cognitive moderne.
Procesarea controlat este considerat ca Iiind realizat cu eIort si bazndu-se pe
un sistem cu capacitate limitat, n timp ce procesarea automat este asumat ca
producndu-se independent de acest sistem (Posner si Snyder, 1975; ShiIIrin si
Schneider, 1977). Acest Iapt este n acord cu experiena comun, precum abilitatea
de a purta o discuie n timp ce conducem masina (un proces automat) dar nu si n
timp ce Iacem calcule aritmetice complexe n minte (un proces care se bazeaz pe
control). Multe teorii contemporane aIirm c de Iapt exist un continuum ntre
procesarea controlat si cea automat (Cohen et al., 1990). Totusi, practic toi
teoreticienii recunosc nevoia existenei unui mecanism (sau set de mecanisme)
responsabile pentru coordonarea procesrii ntr-o manier Ilexibil mai ales n
sarcini noi sau solicitante. Aceast idee ocup un rol central n teoria clasic a lui
Baddeley privind memoria de lucru (Baddeley, 1986), care postuleaz dou
componente critice: o component de stocare responsabil pentru meninerea activ
a inIormaiei ntr-un stocaj pe termen scurt si o component de control executiv
responsabil pentru manipularea si utilizarea coordonat a acestei inIormaii. De
exemplu, ntr-o problem de nmulire cu numere mari, componenta de stocaj
menine produsele intermediare n timp ce executivul desIsoar operaiile aritmetice.
3.3. CENTRU EXECUTIV JERSUS FUNCII EXECUTIVE
Postularea unui centru executiv a mers n paralel cu teoretizarea privind
natura Iunciei lobului Irontal (Shallice, 1982), bazat pe observarea clinic potrivit
creia pacienii cu leziuni de lob Irontal prezint un ,sindrom disexecutiv. De
exemplu, studiile timpurii ale pacienilor cu leziuni preIrontale au evideniat un
pattern speciIic de deIicite n ciuda conservrii Iunciilor cognitive primare,
incluznd multe aspecte ale limbajului, memoriei si inteligenei (de ex., Luria,
1973). DeIicitele, care au o asemnare ntre ele, includ (dar nu se limiteaz la)
esecuri de a Iace judeci nelepte, slab planiIicare a aciunilor viitoare, si
diIiculti de a inhiba rspunsurile inadecvate (Stuss si Benson, 1986; Tranel,
Anderson si Benton, 1994; Wise, Murray si GerIen, 1996).
Constructul ,Iuncii executive (prescurtat, FE) este menit s surprind
abilitile psihologice a cror deteriorare este presupus ca aIlndu-se la baza
acestor deIicite maniIeste: abilitatea de a lua judeci nelepte, abilitatea de a
planiIica, abilitatea de a inhiba rspunsurile inadecvate si asa mai departe.
Numeroase cercetri sugereaz ca nu exist un administrator central unitar, ci
un ansamblu de Iuncii de control (numite n mod obisnuit ,executive) care ar
putea opera cu destul independen. Se pare c tendina actual const din ce n ce
mai mult n a aborda aceste Iuncii sub unghiul unei dinamici de ansamblu n
alocarea resurselor cognitive. Apariia deIicitelor n una sau alta din Iunciile
executive poate Ii rezultatul unor modiIicri sau diIiculti n controlul dinamicii de
ansamblu, Iie prin esecul sau diIicultile ntmpinate de un anumit proces (Iapt
care modiIic dinamica), Iie prin esecul controlului global.
3.4. REZOLVAREA DE PROBLEME SI ROLUL FUNCIEI EXECUTIVE
Cercettori diIerii au accentuat aspecte diIerite ale FE, precum:
memoria de lucru (Baddeley, 1996);
inhibiia (Diamond, 1996) si
componente ale ateniei (Posner si Rothbart, 1998; Stuss, Floden,
Alexander, Levine, si Katz, 2001; Stuss et al., 1999).
Aceste propuneri evideniaz componente importante ale FE dar n general
nu reusesc s capteze ntregul spectru de Ienomene relevante pentru FE. n
contrast, abordarea lui Luria (1973) cu privire la sistemele neurologice sugereaz
un mod de a surprinde diversitatea proceselor asociate cu FE Ir a le enumera pur
si simplu si Ir a postula abiliti homunculare. Pentru Luria, cortexul preIrontal si
alte sisteme neurologice constau din sisteme Iuncionale interactive care implic
integrarea subsistemelor. Subsistemele au roluri speciIice de jucat dar nu pot Ii
considerate n aIara sistemelor mai largi din care Iac parte. Zelazo, Carter, Reznick
si Frye (1997) au urmat direcia propus de Luria potrivit creia FE este o Iuncie si
nu un mecanism sau structur cognitiv si au ncercat s caracterizeze aceast
Iuncie. Funciile sunt n esen constructe comportamentale deIinite n termeni ai
rezultatului lor ce anume realizeaz ele. ntr-o mare msur, sarcina de a
caracteriza o Iuncie complex precum FE este o problem de a descrie structura sa
ierarhic, de a caracteriza subIunciile sale si de a organiza aceste subIuncii n
jurul eIectului (rezultatului) lor comun constant. n cazul FE, eIectul (rezultatul)
este rezolvarea de probleme deliberat, iar Iaze Iuncional distincte ale rezolvrii de
probleme pot Ii organizate n jurul eIectului comun al rezolvrii unei probleme,
dup urmtoarea diagram: Reprezentarea problemei PlaniIicare Execuie
(Intenionare/utilizarea regulii) Evaluare (Detecia/corecia erorii) (Zelazo et al.,
1997).
De exemplu, s lum n consideraie Testul Wisconsin de Sortare a Crilor
(WCST; Grant si Berg, 1948), care este n general acceptat ca o sarcina prototipic
pentru evaluarea Iunciilor executive (Pennington si OzonoII, 1996). WCST
vizeaz numeroase aspecte ale FE si, ca rezultat, originea erorilor la aceast sarcin
este diIicil de determinat. Pentru a executa corect sarcinile WCST, persoana trebuie
mai nti s-si construiasc o reprezentare a spaiului problemei, care include
identiIicarea dimensiunilor relevante. Apoi, trebuie s aleag un plan cu sanse de
reusit de exemplu, s sorteze n Iuncie de Iorm. Dup selectarea unui plan,
persoana trebuie s rein n minte planul suIicient timp pentru ca acesta s-i
orienteze gndirea sau aciunea si practic s permit desIsurarea comportamentului
prescris. Reinerea n minte a unui plan pentru a controla comportamentul este
numit ,intenionare |engl. intenaing|; traducerea unui plan n aciune este
utilizare a regulii. n Iine, dup acionare, persoana trebuie s-si evalueze propriul
comportament, ceea ce include att detecia erorii ct si corecia erorii.
InIlexibilitatea poate s apar n Iiecare Iaz a rezolvrii de probleme, astIel
nct exist mai multe explicaii posibile ale perIormanei slabe la WCST si la
sarcinile FE globale n general. De exemplu, perseverarea poate aprea dup
schimbarea unei reguli n WCST, Iie pentru c un plan nou nu a Iost Iormat sau
pentru c planul a Iost Iormat dar nu si aplicat. Ca un cadru descriptiv, delimitarea
Iazelor rezolvrii de probleme nu explic FE, dar ne permite s ne ntrebm mai
precis cnd anume n procesul rezolvrii de probleme esueaz execuia. n plus,
cadrul realizeaz urmtoarele:
1. ClariIic modul n care aspecte diIerite ale FE conlucreaz pentru a
ndeplini Iuncia de ordin superior a rezolvrii de probleme.
2. Evit conceptualizarea FE ca o abilitate homuncular |de ex., ca un centru
executiv (Baddeley, 1996) sau ca un sistem atenional de supervizare
(Shallice, 1982)|.
3. Sugereaz msurtori relativ bine-deIinite ale FE (de ex., msurtori ale
utilizrii regulii pentru care reprezentarea problemei, planiIicarea si
evaluarea nu sunt solicitate).
4. Ne permite s surprindem aspecte cheie ale FE, incluznd selectarea
scopului, Iluena conceptual si planiIicarea n situaii noi (Tranel et al.,
1994), care apar chiar si n situaii care nu solicit rezistena la interIeren.
5. Permite Iormularea de ipoteze speciIice cu privire la rolul proceselor
cognitive mai primare (de ex., memoria procedural, amorsarea, suprimarea
ateniei) n diIerite aspecte ale FE.
4. CONCLUZII
Perspectivele teoretice diIer n ce priveste conceptualizarea Iactorilor
responsabili pentru producerea nvrii. Teoriile cognitive n general postuleaz c
nvarea se produce ca rezultat al elaborrii, gndirii, rezolvrii de probleme si/sau
reIlectrii. Procesarea mental a inIormaiei, mai mult dect ntrirea extern, este
cea care produce nvarea. Distincia dintre procesarea controlat (executiv) si
procesarea automat constituie unul dintre conceptele centrale ale psihologiei
cognitive moderne. Procesarea controlat este considerat ca Iiind realizat cu eIort
si bazndu-se pe un sistem cu capacitate limitat, n timp ce procesarea automat
este asumat ca producndu-se independent de acest sistem. Funcia executiv este
un construct multi-componenial sau termen umbrel care include o varietate de
comportamente precum planiIicarea, Ilexibilitatea mental, alocarea atenional,
memoria de lucru si controlul inhibitor. Funciile executive pot Ii considerate
constructe comportamentale, deIinite n termeni ai rezolvrii de probleme: eIectul
(rezultatul) Iuncionrii executive este rezolvarea de probleme deliberat.
Primit in reaacie la. 05. JIII. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. BADDELEY, A. D., Working Memory, OxIord, Clarendon Press, 1986.
2. BADDELEY, A. D., Exploring the central executive, Quarterly Journal oI Experimental
Psychology: Human Experimental Psychology, 49, 1996, p. 528.
3. BARKLEY, R. A., Behavioral inhibition, sustainea attention, ana executive functions constructing a
unifying theory of ADHD, Psychological Bulletin, 121, 1, 1997, p. 6594.
4. COHEN, J. D., DUNBAR, K., MCCLELLAND, J. L., On the control of automatic processes.
A parallel aistributea processing account of the Stroop effect, Psychology Review, 97, 1990,
p. 332361.
5. DENCKLA, M. B., A theory ana moael of executive function. A neuropsychological perspective,
n G. R. LYON, N. A. KRASNEGOR (Eds.), Attention, memory, ana executive function,
Baltimore, Paul H. Brookes, 1990, p. 264278.
6. DIAMOND, A., Eviaence for the importance of aopamine for prefrontal cortex functions early in
life, Philosophical Transcripts oI the Royal Society oI London, 351, 1346, 1996, p. 14831493.
7. GRANT, D. A., BERG, E. A., A behavioral analysis of aegree of reinforcement ana ease of
shifting to new responses in a Weigl-type cara-sorting problem, Journal oI Experimental
Psychology, 38, 1948, p. 404411.
8. GREENO, J. G., COLLINS, A. M., RESNICK, L. B., Cognition ana learning, n BERLINER, D.
C., CALFEE, R. C. (Eds.) Hanabook of Eaucational Psychology, New York, Simon and Schuster
Macmillan, 1996, p. 1546.
9. LURIA, A. R., The working brain. An introauction to neuropsychology, New York, Basic Books,
1973.
10. MIYAKE, A., FRIEDMAN, N. P., EMERSON, M. J., WITZKI, A. H., HOWERTER, A., The
unity ana aiversity of executive functions ana their contributions to complex "frontal lobe" tasks.
A latent variable analysis, Cognitive Psychology, 41, 1, 2000, p. 49100.
11. PENNINGTON, B. F., OZONOFF, S., Executive functions ana aevelopmental psychopathology,
Journal oI Child Psychology and Psychiatry, 37, 1996, p.5187.
12. POSNER, M. I., ROTHBART, M. K., Summary ana commentary. Developing attentional skills,
n J. E. RICHARDS (Ed), Cognitive neuroscience of attention. A aevelopmental perspective,
Mahwah, Lawrence Erlbaum Associates, 1998, p. 317323.
13. POSNER, M. I., SNYDER, C. R., Attention ana cognitive control, n SOLSO, R. L. (Ed.),
Information Processing ana Cognition. Hillsdale, Erlbaum, 1975.
14. SERGEANT, J. A., GEURTS, H., OOSTERLAAN, J., How specific is a aeficit of executive
functioning for attention-aeficit/hyperactivity aisoraer? Behavioural Brain Research, 130, 12,
2002, p. 328.
15. SHALLICE, T., Specific impairments of planning, Philosophical Transactions oI the Royal
Society oI London, B 298, 1982, p. 199209.
16. SHIFFRIN, R. M., SCHNEIDER, W., Controllea ana automatic human information processing.
II. Perceptual learning automaticity, attenaing ana a general theory, Psychology Review, 84,
1977, p. 12790.
17. SHUELL, T. J., Towara an integratea theory of teaching ana learning, Educational Psychologist,
28, 1993, p. 291311.
18. STUSS, D. T., BENSON, D. F., The Frontal Lobes, New York, Raven, 1986.
19. STUSS, D. T., FLODEN, D., ALEXANDER, M. P, LEVINE, B., KATZ, D., Stroop performance
in focal lesion patients. Dissociation of processes ana frontal lobe lesion location,
Neuropsychologia, 39, 2001, p. 771786.
20. STUSS, D. T., TOTH, J. P., FRANCHI, D., ALEXANDER, M. P., TIPPER, S., CRAIK, F. I.
M., Dissociation of attentional processes in patients with focal frontal ana posterior lesions,
Neuropsychologia, 37, 1999, p. 10051027.
21. TRANEL, D., ANDERSON, S. W, BENTON, A. L., Development of the concept of 'executive
function` ana its relationship to the frontal lobes n F. BOILER SI J. GRAFMAN (Eds.),
Hanabook of neuropsychology, 9, 1994, p. 125148, Amsterdam, Elsevier.
22. WISE, S. P., MURRAY, E. A., GERFEN, C. R., The frontal cortex-basal ganglia system in
primates, Critical Reviews in Neurobiology, 10, 1996, p. 317356.
23. ZELAZO, P. D., CARTER, A., REZNICK, J. S., FRYE, D., Early aevelopment of executive
function. A problem-solving framework, Review oI General Psychology, 1, 1997, p. 129.
REZUMAT
Exist multe aIirmaii din partea psihologilor cognitivisti potrivit crora Iunciile executive
joac un rol important n nvare n timpul copilriei. Acestea sunt sprijinite de studii care
demonstreaz legturi strnse ntre abiliti ale memoriei de lucru, ateniei, inhibiiei si rezultatele
obinute la probele de nvare si achiziii academice. Studiul prezent este structurat n dou pri.
Prima parte sintetizeaz tendinele actuale n conceptualizarea noiunilor de procesare cognitiv si
nvare academic, cu accent asupra perspectivei cognitivist a nvrii. A doua parte trateaz
Iunciile executive ca expresie a controlului relaiei dintre procesarea inIormaiei si perIormanele
academice, cu accent asupra rolului Iunciei executive n rezolvarea de probleme.
CERCETRI PSIHOLOGICE ASUPRA TALENTULUI SCENIC
DIANA MEDAN

PSYCHOLOGICAL RESEARCHES ABOUT SCENIC ABILITY
Abstract
This study is a short historical presentation oI the most important applied researches about
scenic ability, Irom the theoretical point oI view to the complex S.A.T (Scenic Ability Test). It serves
some prolegomena to another study about artistic personality`s structure and could be a background
Ior researches about general psychological issues like: empaty, behaviour and communication.
1. INTRODUCERE
Piesa de teatru este un Iragment de istorie real sau imaginar n care
evenimentele sunt reasezate ntr-o anumit succesiune pentru a sugera un concept.
Aciunea n teatru are ntotdeauna o semniIicaie ideal, iar opera actorului, ca
centru al comunicrii artistice, este un rezultat-creaie menit s corporalizeze
,,mesajul piesei, determinndu-i spectatorului o ntreag varietate de stri de
natur cognitiv-aIectiv: emoiile estetice. Studiul talentului scenic, inclus n
studiul amplu al personalitii artistice, presupune o raportare la cele patru
problematici eseniale abordate de metodologia general de cercetare n psihologia
artei, si anume: artistul, activitatea artistului (procesul de creaie), opera
(produsul) si receptarea.
De-a lungul vremii, teoreticienii artei si creatorii ei au simit mereu nevoia
explicrii proceselor psihice implicate n activitatea de creaie. P. Popescu Neveanu
consider c ,,mai mult dect orice alt activitate uman, arta dramatic presupune
transIormri ale vieii suIletesti si ale comportamentului, variate modulaii ale
sentimentelor si comunicrii pe parcursul ntregii activiti proIesionale (.). Prin
sine nsusi teatrul are valoarea unui experiment psihologic complex si de mare
ntindere (1970, p. 60).

Trinitas TV-Patriarhia Romn

Diana Medan 2 118
2. STUDII INTERDISCIPLINARE CU PRIVIRE LA PSIHOESTETICA SI
PSIHOPEDAGOGIA ARTEI
Metodologia de cercetare a talentului scenic a avut ca premise evocrile si
amintirile oamenilor de teatru, precum si studiile estetice care abordeaz implicit
aspecte psihologice inalienabile, cum ar Ii structura personalitii artistice.
Lucrrile esteticianului romn T. Vianu conin elemente certe si numeroase de
abordare psihologic a activitii creatoare dar si a operei.
n Arta actorului (1932), T. Vianu studiaz condiiile speciIice creaiei
actoricesti, nsusirile principale ale talentului scenic, procesul creator, transmiterea
mesajului artistic ca Iinalitate a ntregii creaii teatrale. Autorul contureaz
conceptul de ntruchipare, a crei caracteristic este comunicarea prin conduite
simbolice. n sens de capacitate, ntruchiparea este privit ca o aptitudine
Iundamental a personalitii actoricesti, Iiind si indice pentru o evaluare calitativ
a perIormanelor subiectului din punct de vedere critico-estetic.
ntr-un studiu interdisciplinar privind cercetarea talentului scenic, Personaful
in teatru (1966), V. Silvestru considera actorul ,,un co-autor al personajului si
sublinia Iaptul c niciun Iel de studiu privind psihologia personajului ,,nu are
valoare dac nu e integrat actului artistic de ntruchipare. Teatrologul relieIeaz
importana reprezentrilor simbolice, energizate aIectiv, pentru identiIicarea si
perIecionarea capacitii de transpunere a actorului. Convins c actorul este un
creator, iar eroul din textul dramatic numai un punct de plecare pentru creaia sa,
V. Silvestru conchide: ,,Interpretarea se bazeaz pe o capacitate proIund de a
depista si stabiliza n imagine esenialul (1966).
Problema tririi aIectiv-imaginative a rolului apare odat cu celebrul Paraaox
aespre actor al lui Denis Diderot, reprezentant strlucit al iluminismului Irancez.
El proclam ideea de nulle sensibilit, convins c actorul are nevoie de ,,o minte
rece, iar ,,lipsa deplin a sensibilitii i pregteste pe actorii sublimi, n contextul
n care ,,una e s Ii sensibil si alta e s simi. Una e o chestiune suIleteasc, cealalt
e o chestiune de judecat (1957).
Recunoasterea statutului de creator autonom al actorului a Iost instaniat de
iniiatorii celor dou modaliti interpretative moderne: K. S. Stanislavski teatrul
tririi si B. Brecht teatrul reprezentrii.
Viziunea lui Stanislavski, centrat pe ,,aciunea Iizic si valoarea expresiei,
propune n principiu o cale behaviorist de abordare a creaiei actoricesti.
Comportamentul artistic este orientat eminamente spre transmiterea de coninuturi
psihoestetice. Pentru Stanislavski, chintesena artei actoricesti nseamn ,,crearea
vieii spirituale omenesti a rolului si transpunerea vieii pe scen n Iorm
artistic, iar trirea l ajut pe artist s ndeplineasc scopul de baz al artei sale
3 Cercetri psihologice asupra talentului scenic 119
scenice (1955). Rolul tririi aIective este inevitabil supralicitat n ,,teatrul tririi.
Cu toate acestea, Stanislavski creeaz n practic un sistem psihopedagogic care
vizeaz desvrsirea actorului ca artist capabil s Iac, din propriul psihic, un
instrument de creaie, Iapt posibil doar datorit unui control intelectiv.
Teoretician al conceptului revoluionar de ,,dramaturgie nonaristotelic,
B. Brecht consider c spectacolul trebuie s aib caracterul unei demonstraii,
aproape de natur stiiniIic, care s nlesneasc spectatorilor judeci asupra
evenimentelor prezentate. ntr-o lume sIsiat de dou rzboaie mondiale, omul de
teatru brechtian este cronicarul vremii sale, un martor activ si incomod al
evenimentelor istorice, un demistiIicator. Creatorul celebrului Berliner Ensemble
preia n tehnica spectacular ,eIectul de distanare speciIic teatrului asiatic:
decorul se schimb ,,la vedere; se anun nc de la nceput Iinalul piesei;
pancarde inscripionate dezvluie sensurile reale ale textului dramatic; apar song-ul
moralizator si momentele de dans care ntrerup aciunea piesei. n spectacolul
gndit ca ,,demonstraie trirea aIectiv este minimalizat, iar actorul, prin mreia
tehnicii sale, oIer publicului un comentariu, o analiz a momentelor istorice
prezentate, a tensiunilor sociale sau a unui tip de comportament uman. Brecht
proclama: ,,Avem nevoie de un teatru care s nlesneasc nu doar senzaii, idei si
impulsuri ngduite n cmpul relaiilor umane de epocile istorice n care are loc
aciunile, ci de unul care s Ioloseasc si s iste gnduri si sentimente, cu un rol
activ n transIormarea nssi a acestui cmp (1968).
n ceea ce priveste dezvoltarea calitativ-aptitudinal a talentului scenic,
Stanislavski si contemporanii si se vor orienta spre valoriIicarea corelatului
aIectiv al imaginaiei creatoare, punnd accent pe ,,triri si urmrind transmiterea
de emoii puternice receptorilor. n practica teatral, sistemul lui Brecht va
augumenta autocontrolul aIectiv al actorului, n contextul unei scenograIii tot mai
inovatoare si a dezvoltrii regiei de teatru. A. Villiers va demonstra c toate aceste
demersuri si dezbateri privind trirea speciIic artei actorului si crearea
personajului ca personalitate scenic au Iost, pn la urm, ,,o pledoarie pentru o
art condus de inteligen (1946).
3. STUDII SI CERCETRI PSIHOLOGICE ASUPRA ARTEI ACTORULUI
Dup perioada studiilor interdisciplinare, axate pe probleme estetice, orientarea
metodologic n psihologia artei se schimb semniIicativ la jumtatea secolului al
XX-lea, prin centralizarea pe cutarea unei metode obiective, remarcabile n acest
sens Iiind studiile lui L.S.Vgotski (1973).
Studiul talentului scenic a Iost mereu corelat cu problematica dedublrii
actorului, deopotriv artist si instrument al artei sale. n Psihologia actorului
Diana Medan 4 120
(1946), A.Villiers demonstreaz un lucru esenial: ,,Actorul are constiina c
sentimentul pe care-l traduce nu este al su propriu, ci acela al personajului pe
care-l red, cu ajutorul mijloacelor de expresie (1946, p. 198). Savantul Irancez
arat c elaborarea rolului reprezint un act de coexisten a emoiei cu o atitudine
mental. Aceast simbioz presupune diIerite niveluri :
a) identificare aproape complet, niciodat total; (Actorul percepe, Iizic si
psihic, situaiile prin care trece personajul ,,ca si cum le-ar tri cu adevrat.
Sentimentele actorului sunt asemntoare cu cele pe care le-ar tri ,,omul
personaj dac ar exista cu adevrat. Aceast identiIicare nu este niciodat
complet, deoarece am asista la un caz de alienare. Actorul nu-si pierde niciodat
simul propriei identiti, altIel ar intra n sIera cazurilor patologice);
b) diverse niveluri intermediare;
c) detayare aproape total; (Actorul, artizan al mijloacelor expresive de
redare a rolului, se detaseaz de creaia sa, pe care o reprezint conIorm schemei
elaborate anterior. Detasarea nu poate Ii total, deoarece el trebuie s redea
adevrul situaiei prezentate, iar lipsa total a emoiei ar duce la incapacitatea de
relaionare cu publicul).
n urma unor ample observaii si anchete, A.Villiers ajunge la concluzia c,
din punct de vedere psihologic, speciIicul talentului actoricesc const n capacitatea
de a ntruchipa individualiti strine de personalitatea interpretului.
M. Ralea si B. P. Marian inaugureaz seria cercetrilor romnesti n domeniul
transpunerii scenice, printr-un studiu publicat n 1953. Metodele de investigaie a
talentului scenic au Iost: observaia, canalizat asupra actorilor la repetiii, n lucru
cu regizorii, apoi n spectacole, n relaie direct cu publicul; analiza memoriilor
unor mari actori; discuii individuale privind munca de creaie a actorilor,
compararea datelor. Savanii au cutat s identiIice cile care duc la ntruchiparea
scenic a strilor psihice ale personajului. Concluziile desprinse au relieIat
importana semnalelor directe (vizuale, auditive, tactile) pentru transpunerea n
situaia cerut de rol si au identiIicat coordonatele Iunciei de semnalizare verbal
pe scen (1953, p. 3369).
n Stuaii ae psihologia artei (1967), N. Prvu subliniaz Iaptul c nivelul
valoric al creaiei actoricesti este dat de capacitatea interpretului de a reprezenta
structura psihologic a personajului. n acest sens, vital pentru arta scenic este
identiIicarea, analiza si redarea expresiv-superioar a coordonatelor psihologice ale
personajului dramatic. Considernd ,,povestea textului ca posibil real, actorul
ntreprinde un Iel de investigaie psihologic asemntoare cu cea a unui terapeut,
pentru a determina trsturile Iundamentale si secundare, motivaiile si aspiraiile
personajului-subiect. Actorul are n Ia un ,,caz clinic ncheiat, n care
personalitatea-personaj se relev n toate Iaetele sale prin aciunile din pies si prin
Ielul n care se oglindeste conduita sa n ,,constiina colectivitii , a celorlali eroi.
Virtuozitatea actorului const n capacitatea de a organiza diIerit, din punct de
vedere ierarhic, aceste trsturi, Ia de interpretrile anterioare.
Analiznd corelaiile dintre arta actorului si coordonatele psihice ale
personajului dramatic, N. Prvu ajunge la urmtoarea concluzie: ,,Constient sau
inconstient, interpretul alege de obicei viziunea care corespunde mai mult cu
nsusirile Iundamentale ale propriei personaliti (1967, p. 152).
4. TRANSPUNERE SI EXPRESIVITATE.
PREMISELE ELABORRI UNUI TEST DE APTITUDINI SCENICE
Studii complexe, bazate pe o ampl si variat metodologie de cercetare a artei
actorului vor Ii realizate de psihologii romni Stroe Marcus si Gheorghe Neacsu.
ntr-o prim etap, s-a pornit de la anumite problematici de psihologie general,
cum ar Ii reprezentrile, iar experimentele eIectuate au dus la identiIicarea unor
abiliti caracteristice talentului scenic.
Studiul Probleme ale tipologiei specific umane la actorii aramatici (1963),
realizat de S. Marcus si G. Neacsu, adnceste analiza tipurilor de actori dramatici
prin corelaie cu teoriile pavloviene privind tipurile speciIic umane extreme.
Rezultatele au dus la o clasiIicare a actorilor n dou mari tipologii imaginative, cu
subdiviziuni proprii, plus tipul intermediar: concret-intuitiv (cu subdiviziunile:
intuitivimaginativ si intuitivsituativ) si abstractiv-ideativ (mprit n: abstractiv
imaginativ si abstractivsituativ). Desi perIormanele nu depind de clasiIicarea
tipologic, actori valorosi gsindu-se n toate genurile, aceasta este extrem de
important pentru psihopedagogia artistic, n lucrul cu studenii-actori si n
practica teatral, pentru repartizarea rolurilor.
La tipul concret-intuitiv, imaginaia se bazeaz pe reprezentri simbolice,
vii. Acestea conin, n chip plastic, modelul intuitiv al maniIestrii scenice si, de
asemenea, structura probabil a miscrii n raport cu parteneri si semnale scenice.
La tipul abstractiv-ideativ, imaginaia vehiculeaz semniIicaiile proprii
esenei rolului, n legtur cu acestea lund nastere emoiile si miscrile tipice
pentru atitudinile care urmeaz a Ii ntruchipate.
Elaborarea unei metodologii inovatoare de cercetare a talentului scenic a Iost
nlesnit si de studierea relaiei dintre imaginaie si expresia scenic, n condiii de
improvizaie, la actori (G. Neacsu, S. Marcus, 1969). Improvizaia, obiectul unui
curs amplu n Iacultile de teatru, a Iost privit n dubla sa ipostaz: ca act creator
solicit si sprijin Iormarea unitar a capacitii de imaginare si a capacitii de
expresie si ca metod de studiu oIer cercetrii psihologice o excelent condiie
de modelare, att a activitii psihologice, ct si a mijloacelor de creaie ale
actorului consacrat. Capacitatea de a improviza denot relaia dintre imaginaie
si expresia scenic, Iiind un indice al talentului scenic.
Diana Medan 6 122
Experimentele au Iost eIectuate cu tineri actori consacrai, avnd ca grup de
control studeni la actorie. Evaluarea s-a Icut prin ,,metoda juriului si prin
corelaii cu perIormanele obinute n activitatea creatoare. Cercetrile au dus la
validarea ,,probei cu msti si proverbe. Montajul experimental presupune:
a) Realizarea unor momente scenice cu msti:
Actorii au avut la dispoziie 7 msti; Iiecare si-a ales o masc, iar ulterior a
realizat o suit de aciuni scenice pe baza a ceea ce si-a imaginat pornind de la
particularitile mstii alese; s-a cerut ca ultima aciune s redea cel mai pregnant
,,caracterul mstii. Dup aceea, Iiecare actor a relatat n scris sarcina propus si
modalitatea realizrii ei.
b) Realizarea scenic a unor proverbe la libera alegere:
Actorii au notat proverbul ales si modalitatea de elaborare scenic (Ir
parteneri, cu parteneri etc.), dup care au trecut la redarea pe scen a celor propuse.
Modul de apreciere a rezultatelor, n cazul ambelor variante, a Iost
identiIicarea sarcinii scenice propuse de Iiecare actor-subiect si aprecierea realizrii
scenice prin notri de la 1 la 10 de ctre juriul de evaluatori, Iormat din specialisti.
Studiul capacitii de improvizaie a surprins un aspect important al maniIestrii
talentului scenic: n condiiile unor sarcini de improvizaie cu grad mai mare de
diIicultate n raport cu altele, nivelul dezvoltrii inventivitii si realizrii scenice
propriu diIeriilor actori se aIl n raport direct cu perIormanele lor artistice
(G. Neacsu, S.Marcus, 1969, p. 185).
Cercetrile iniiale realizate de G. Neacsu si S. Marcus au dus la apariia unui
complex de metode pentru analiza procesului scenic. n psihologia romneasc
s-au cristalizat dou modele Iundamentale de investigaie a talentului scenic: unul
centrat pe empatie (S. Marcus) si altul pe expresivitate (G. Neacsu). Cercetrile
au Iost eIectuate pe parcursul mai multor ani, cu actori consacrai, tineri-actori,
studeni la actorie, comparativ cu neactori. Ca principii metodice de baz identiIicm:
a) Principiul complexului ae tehnici.
x Utilizarea mai multor procedee experimentale;
x ntregirea datelor experimentale cu datele rezultate din observaia
sistematic si din interevaluarea subiecilor;
x Investigarea subiecilor ntr-o varietate de situaii-rspuns;
x Judecarea expresiilor prin 3 procedee de apreciere: identiIicare/
estimare /evaluare.
b) Principiul valiarii.
x Corelarea datelor experimentale cu notele la actorie;
x Compararea grupelor extreme studeni-actori perIormeri si respectiv
slabi, cu grupele de control actori si neactori;
x Metoda juriului experimental de evaluatori.
c) Principiul moaelrii psihopeaagogice.
x Cercetarea a pornit de la necesitatea de a modela psihologic
principalele activiti pedagogico-artistice din Universitatea de teatru
si din realizarea spectacolului de teatru;
x Procedeele experimentale ndeplinesc condiiile ,,testelor situaionale
deoarece reprezint Iragmente de activitate care permit maniIestarea
creativitii si modeleaz aspecte ale activitii teatrale;
x Procedeele de elaborarea intern au Iost aplicate n condiii de:
dirijare (temestimul date de experimentator); libere (temestimul
alese de subieci); improvizaie (temestimul date de experimentator
si rezolvate de subiect n cel mai scurt timp cu putin); n condiiile
interpretrii scenice (nregistrarea unor ,,momente cheie din roluri).
MonograIiile experimentale realizate de G. Neacsu (Transpunere i expresivitate
scenic, 1971) si S. Marcus (Empatiacercetri experimentale, 1971), alturi de
cercetrile ulterioare, au demonstrat c structura psihologic a talentului scenic
cuprinde dou abiliti Iundamentale si anume: capacitatea de transpunere si
capacitatea de expresie.
Aceste dou abiliti majore Iac posibil elaborarea personajului si percepia
acestuia de ctre receptorul colectivpublicul. Talentul scenic este determinat de
corelaia mai multor coordonate aptitudinale si se analizeaz prin raportare la
rezultatul-creaie supus procesului de receptare. Consonana dintre expresie si
procesualitatea intern care o condiioneaz constituie principiul de baz al
conduitei creative.
G. Neacsu demonstreaz n studiile recente c, n msura n care opera
reprezint procesul de creaie ajuns la ncheiere, la rndul su, procesul creator
reprezint personalitatea artistului in actu, n stare de emergen. n acest sens,
principiul explicativ este tocmai conduita creativ a artistului: ,,procesul creativ
reprezint aspectul discursiv al activitii creatoare pe care o nIptuieste tocmai
artistul nzestrat cu abiliti speciale si aptitudini orientatoare, ale cror mecanisme
Iuncionale duc ae lege la constituirea operei de art, criteriu garant al creaiei
(1999). G. Neacsu pledeaz pentru un criteriu metodologic unitar, criteriul
creatului, adic al operei de art ca rezultat-creaie. Acest criteriu respect metoda
obiectiv n cercetarea psihologic a artei, n sensul dat de L.S. Vgotski. n
consonan cu tezele lui J. Piaget despre conduitele Iuncionale, elaborarea
luntric a actelor comportamentale se bazeaz pe existena a dou capaciti,
respectiv procese, corelate ntre ele, care denumesc doi Iactori luntrici: Iactorul
cognitiv-structurant si Iactorul afectiv-valorizator. Conceptul de conduit presupune
acceptarea ideii ae facto c elaborarea luntric este mai bogat si nu se epuizeaz
n comportament.
Diana Medan 8 124
Studiile si experimentele anterioare au dus la stabilirea unei condiii imperios
necesare n analiza psihologic a talentului scenic, privit n esen ca sinergie ntre
planul luntric si cel maniIest: ,,elaborarea intern este virtual expresiv, iar
,,expresia comportamental este Iorma ce mai nalt comunicativ si operant a
elaborrii, Ir ca, n genere, planul interior s se epuizeze necondiionat n
maniIestarea extern (Neacsu, G., 2000, p. 38).
5. TESTUL DE APTITUDINI SCENICE (UN CONCIS COMENTARIU)
Studiul structurii psihologice a talentului scenic presupune dubla investigaie
a celor dou corelate indisolubile ale acestuia (transpunere empatic si expresivitate),
care Iac posibil elaborarea personajului si percepia acestuia de ctre receptorul
colectiv, publicul. Talentul scenic este condiionat de coordonatele aptitudinale si
se analizeaz prin raportare la rezultatul creaie, supus procesului de receptare.
G. Neacsu a realizat o ampl metod de cercetare a talentului scenicTAS
(testul de aptitudini scenice) pornind de la analiza structurii artistice actoricesti,
conceptualizarea nivelurilor aptitudinale si evaluarea acestora prin metoda
judectorilor. Principalele valene metrologice Iidelitatea, validitatea si etalonarea
preliminar au Iost examinate pe dou esantioane de 307 candidai la U.N.A.T.C
si 116 studeniactori (Neacsu, G., 1978).
Testul de aptitudini scenice a Iost si este aplicat si n prezent pentru
realizarea unui proIil de personalitate artistic a candidatului sau a studentului-
actor. Alctuirea TAS a avut la baz cteva principii metodologice, generate de
aplicaiile experimentale premergtoare realizrii sale:
a) Principiul complexului ae metoae inter-corelabile (complexitatea talentului
scenic trebuie surprins prin ct mai multe si mai diverse metode de investigaie).
b) Principiul testelor situaionale (cea mai mare parte dintre metode trebuie
s modeleze procedee de diagnostic si de dezvoltare a aptitudinilor n Iacultatea de
teatru, iar ulterior n procesul de pregtire al actorului).
c) Principiul testelor ae nivel (subiecilor nu li s-a impus nici o restricie de
timp n Iormularea rspunsurilor, pentru a se asigura surprinderea unui grad maxim
posibil de creativitate).
Printre condiiile de baz avute n vedere la construcia testului de aptitudini
scenice, o mare importan a avut-o sistemul de cotare, n care, prin metoda
judectorilor avertizai, cuantiIicarea exprim criterii de coninut (Neacsu, G., Bantea
Delia, 1976). Realizarea T.A.S-ului a urmrit si alte criterii, precum:
a) reproaucerea in micro a esenei activitii creatoare a actorului. Acest
criteriu a dus la etalarea disponibilitilor de transpunere si expresivitate ntr-o
mprejurare experimental care modeleaz o situaie teatral;
b) imbinarea principalelor forme ae elaborare-expresie (dirijat, liber,
improvizat);
c) stimuli verbali (teme, replicicadru) selecionai dup criterii psihologice si
statistice. Analiza diIicultii stimulilor si a omogenitii grupurilor de stimuli a
necesitat experimentarea unei serii largi; aceasta a Iost aplicat preliminar la
candidaii la actorie, apoi la numerosi studeniactori si ulterior la jumtate dintre
acestia dup civa ani de proIesie. n Iinal au Iost selectate 5 seturi de stimuli
teme, Iiecare cuprinznd cte 3 (unul elementar, unul intermediar si altul complex).
Instructajul cere subiecilor s elaboreze n scris trei scenarii independente,
la stimuli dai, n urmtoarele condiii:
imaginarea unei situaii scenice n care acioneaz un personaj principal (de
interpretat) n relaie cu alte personaje si elemente de decor;
integrarea si adaptarea unei scurte Iraze, aceeasi pentru toi subiecii;
interpretarea scenariilor n Iaa juriului de evaluatori.
Pentru ilustrare se d un exemplu de scenariu realizat de un actor.
Evaluarea rspunsurilor s-a bazat pe metoda judectorilor, validat anterior,
acestia avnd la dispoziie un sistem de cotare cu note ponderate, transIormabile n
note scolare. Evaluarea presupune Iolosirea corelativ a criteriilor cantitative (Irecvena
unor rspunsuri, numrul de imagini, de elemente de miscare/pasi de rezolvare) si a
criteriilor calitative (gradul ndeprtrii asociaiilor, msura autoproieciei si
detasrii, intensitatea si tipul tririi, rezolutivitatea reprezentrilor, scenicitatea expresiei).
Rezultatele obinute prin aplicarea T.A.S.-ului permit cotarea creativitii
actoricesti pe cinci niveluri, corelnd caracteristicile Iiecrui indicator aptitudinal al
structurii actoricesti. Indicatorii utilizai sunt chiar componentele principale ale
structurii aptitudinale actoricesti: imaginaia creatoare, trirea afectiv, intuitivitatea,
capacitatea de expresie (expresivitatea).
Nivelurile identiIicate sunt:
a) Creator capacitatea de elaborare-expresie a unor modele scenice ca
imagini unice ,,inexistente n experiena dramatic;
b) Inovator capacitatea de restructurarea a experienei scenice sub Iorma
unor modele noi, capabile s satisIac cerinele teatrale;
c) Reproauctiv capacitatea de a elabora si reda ntr-o Iorm generalizat,
cvasi-inedit, experiena comun prin care un exprimator se Iace usor
neles;
d) expo:itiv-contingent dexteritatea de a opera Iacil cu patternuri de
rspuns;
e) necreator.
Diana Medan 10 126
6. STRUCTURA APTITUDINAL A PERSONALITII ARTISTICE
Actorul ntruneste o serie de caliti care sunt inalienabile oricrui artist, iar,
n anumite privine speciIice si deIinitorii. Funcia principal a acestor nsusiri este
aceea de a genera expresii superior comunicabile unui receptor. Fa de cele patru
,,componente clasice, prezentul articol deIineste o serie de trei abiliti ,,secundare,
generate de evoluia artelor spectaculare n ultima vreme. Schematic, aceast structur
se prezint astIel:
1. &RPSRQHQWH SULQFLSDOH abiliti psihice care au un mecanism luntric
cognitiv-aIectiv si intervin n etapa de elaborarea a ,,Iormei interioare, ca eIect al
unui exerciiu de preconIigurare a aptitudinilor creatoare de baz, dar care
presupun si o abilitate eIectorie, nIptuitoare, de comunicare.
1.a. Intuitivitatea gndire bazat pe imagini cu Iuncie rezolutiv-concret;
aptitudine nIptuitoare, premergtor Iormei Iizice.
1.b. Imaginaia creatoare aptitudine structurant, bazat pe percepii,
reprezentri, idei; presupune capacitatea de transpunere a proiectului
oper, virtual expresiv, din plan luntric n Iorma material.
1.c. Trirea afectiv aptitudine cu Iuncie valorizatoare a scopurilor
obiectuluicreaie; energizare a Iormei care se naste; evaluarea parial a
structurilor si sensurilor imaginate.
1.d. Expresivitatea (capacitatea de expresie) presupune mijloacele materiale
prin care elaborarea intern se concretizeaz ntr-o Iorm unic a
creatului (operei).
2. &RPSRQHQWH VHFXQGDUH contribuie la mbogirea repertoriului de
imagini transmisibile unui receptor ca urmare a evoluiei limbajului expresiv;
subaptitudini care s-au dezvoltat ca urmare a transgresiunilor mijloacelor expresive
speciIice teatrului, pe de-o parte si a altor arte, de cealalt parte, printr-o inIluen
reciproc, n contextul modernitii realizrilor scenice:
2.a. Muzicalitatea sau discriminabilitatea valorii suneteloraptitudine
proprie actorului specializat n diverse Iorme ale teatrului muzical.
2.b. Spiritul de observaie scenico-filmic capacitatea de a sesiza ntr-un
set de imagini/idei pe cea superior valoric; diIer de la art la art si este
specializat ca discriminabilitate, identiIicare prin analiz sau listare
ierarhic potrivit unui criteriu adecvat cu speciIicitatea artei (spre
exemplu, n pictur, avem criteriul ,,culori, iar n actorie, criteriul
,,oameni, deoarece actorul creeaz personaje ca ,,oameni posibili).
2.c. Memoria artistic (scenic) capacitatea de a reine prin
reprezentativitate nsusirile si Iaptele artistice. Ea capt note deIinitorii,
Ia de memoria omului obisnuit, prin volum, mobilitate, exemplaritate.
Practic, actorul reine amnuntele semniIicative scenic dintr-un text,
dintr-o situaie de via, din cadrul propriilor experiene, acestea
constituindu-se n baza imaginativ-aIectiv a viitoarelor soluii scenice.
7. CONCLUZII
Rezultatele experimentelor anterioare, mai cu seam cele realizate de
G. Neacsu si S. Marcus, au dus la concluzia c cel mai relevant indice al talentului
scenic este corelaia dintre transpunere yi expresivitate n sensul unitii lor
organice la un nivel nalt de structurare. n ceea ce priveste capacitatea de
transpunere, se remarc existena unor Iactori aptitudinali, de natur intelectiv
aIectiv, n sensul interveniei tririi aIective n scopul valorizrii structurilor si
sensurilor imaginate.
Expresivitatea actoriceasc a Iost inIluenat radical de cinematograIie, iar n
prezent de apariia televiziunii, Iapt care presupune o evoluie a aptitudinilor
scenice secundare n sensul unei adaptri la noi norme estetice.
Abordarea talentului scenic presupune abordarea ntregii personaliti
artistice, iar metodologia de cercetare a aptitudinilor scenice poate Ii completat
prin utilizarea unor teste generale de tip 16 PF al lui Cattel, chestionarul Eysenk
sau a recentelor chestionare de inteligen emoional.
Primit in reaacia la. 25 .III. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. BRECHT, B., Mic organon ae teatru, Teatrul, Bucuresti, 2, 1968, p. 4451; 3, p. 7177; 4, p. 6977.
2. DIDEROT, D., Opere alese, Bucuresti, ESPLA, 1957.
3. MARCUS, S., Empatia cercetri experimentale, Bucuresti, Editura Academiei, 1971.
4. MARCUS, S., NEACSU, G., Particularitile i rolul repre:entrilor in creaia actorului
aramatic, Revista de psihologie, 2, 1961, p. 269296.
5. MARCUS, S., NEACSU, G., Probleme ale tipologiei specific umane la actorii aramatici, Revista
de psihologie, 2, 1963, p. 291310.
6. NEACSU, G., MARCUS, S., Stuaiul relaiei aintre imaginaie i expresia scenic in conaiii ae
improvi:aie la actorii aramatici, Revista de psihologie, 2, 1969, p. 179187.
7. NEACSU, G., Transpunere i expresivitate scenic, Bucuresti, Editura Academiei, 1971.
8. NEACSU, G., DELIA, BANTEA, Metoaa fuaectorilor in evaluarea aisponibilitilor scenice,
Revista de psihologie, 1, 1976, p. 101107.
9. NEACSU, G., Preliminarii teoretico-metoaologice pentru construcia unui test ae aptituaini
scenice, Revista de psihologie, 3, 1978, p. 313324.
10. NEACSU, G. (coordonator), MARCUS, S., MECU, CARMEN, Psihologia personalitii
artistice, Raport de cercetare, Institutul de Psihologie al Academiei romne, Bucuresti, 1999.
Diana Medan 12 128
11. NEACSU, G., Procesul ae creaie artistic IJ. Conauita creativ, Revista de psihologie, 12,
2000, p. 3544.
12. PRVU, N., Stuaii ae psihologia artei, Bucuresti, Editura didactic si pedagogic, 1967.
13. POPESCU-NEVEANU, P., Psihologia i creaia actorului, n Arta actorului, Bucuresti, Editura
didactic si pedagogic, 1970.
14. RALEA, M., B.P. MARIAN, Cercetri asupra procesului ae insuire a rolului i asupra
importanei semnalelor scenice in reali:area aramatic, n Culegere ae stuaii psihologice,
Bucuresti, Editura Academiei, 1953.
15. SILVESTRU, V., Personaful in teatru, Bucuresti, Editura Meridiane, 1966.
16. STANISLAVSKI, K. S., Munca actorului cu sine insui, Bucuresti, ESPLA, 1955, p. 31.
17. VIANU, T., Arta actorului, Bucuresti, Editura Vremea, 1932.
18. VGOTSKI, L. S., Psihologia artei, Bucuresti, Editura Univers, 1973.
19. VILLIERS, A., La psychologie au comeaien, Paris, Odette Lantier, 1946.
REZUMAT
Acest aticol este o scurt prezentare, din punct de vedere istoric, a celor mai importante
metode psihologice de investigare a talentului scenic, de la punctele de vedere teoretice pn la
complexul T.A.S (Test de Aptitudini Scenice). Articolul relieIeaz aspectele pregtitoare pentru un alt
studiu despre structura aptitudinal a personalitii artistice si poate Ii un punct de plecare pentru
cercetarea unor probleme de psihologie general precum: empatia, comportamentul sau comunicarea.
DEVIAN TOLERAT SI FUNCIONALITATE SOCIAL.
O ANALIZ COMPARAT A REALITII SI A REPREZENTRII
CORUPIEI N ZONA BANATULUI
ALIN GAVRELIUC, ADRIAN JINARU, DANA GAVRELIUC

TOLERATE DEVIANCE AND SOCIAL FUNCTIONALITY.
A COMPARATIVE ANALYSE OF THE REALITY AND THE REPRESENTATION OF
CORRUPTION IN THE BANAT AREA
Abstract
This study realized in the Iield oI Applied Social Psychology is constructing a diagnose oI a
tolerate deviance species Irom contemporary Romania: the corruption. This phenomenon is analyzed
in a double register: the 'reality and the (social) 'representation oI corruption, through a research
Iocused on a representative sample, Iormed by 1064 subjects in the Western part oI Romania. The
tendencies that have been underlined in our investigation evoke the articulation oI Iatalist social
attitudes in the area oI 'representation oI corruption, more inIluent in the young social strata. One oI
the most contradictory tendency express the process oI generalization oI corruption, because the
independent status variables, like 'educational level and 'material status couldn`t be considered an
accurate predictor oI diIIerential corrupt behavior. ThereIore, indiIIerently by the level oI educational
and material capital oI subjects, at the register oI representation oI Iunctionality oI corruption, the
assessment is similar Iatalistic. All the tendencies conIigure what we named 'the social Iunctionality
oI corruption in the contemporary Romania, and suggest the need Ior a large structural intervention
in order to promote a diminution oI those pathological social symptoms.
Mereu n anii din urm, cnd s-au realizat ierarhizri ale ameninrilor la
adresa democraiei de la noi, Ilagelul corupiei revenea evocat ca sindrom de
maxim gravitate. Exist deja un consens nerostit care reuneste deopotriv oamenii
obisnuii, analistii locali, dar si pe actorii politici occidentali de prim plan care
monitorizau viaa noastr public, n a considera diminuarea semniIicativ a
Ienomenului ca principalul test al succesului democraiei romnesti, ntocmai ca n
memorabila Iormulare a parlamentarului european Emma Nicholson: ,Romnia
trebuie s atace cele trei mari probleme care i ngreuneaz procesul de aderare:
corupia, corupia si corupia!
A se vedea citarea aprut n urma conIerinei de pres organizat la Bucuresti n 12 martie

2004, la www.tion.ro/romania/romania-70753.shtm.
Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Sociologie si Psihologie, Catedra de

Psihologie; Catedra de Asisten Social; Departamentul pentru Pregtirea Personalului Didactic.
Alin Gavreliuc si colab. 2 130
Corupia este, oricum, un termen problematic, ncadrndu-se n conceptul
mai larg al aevianei tolerate (Boncu, 2000). Dac psihosociologii deIinesc norma
drept o scal prescriptiv de comportamente admisibile (SheriI, 1965, apua
Drozda-Senkowska, 2000, p. 40), deviana tolerat nIiseaz ,Ilexibilitatea
granielor normei ntr-un context social neasezat, n care respectarea eIectiv si
deplin a regulii sociale este excesiv de costisitoare, si, n consecin, este
,preIerabil s Iie ocolit. Desi ,toat lumea ,stie c norma este nclcat, n
egal msur se ,aranjeaz o soluie negociat ntre pri, la care consimt toi cei
implicai, care decid, tacit, c ,n Iond, norma explicit este absurd si nerealist.
Fenomenul evocat este cu att mai inIluent cu ct normele n discuie sunt n mai
mare msur ,importate, strine de un spirit al locului sau, vorbind n limbaj
maiorescian, sunt niste ,Iorme Ir Iond, care au prea puin n comun cu practicile
sociale rutiniere si moravurile autohtone (Gavreliuc, 2003). Exemplul tipic este cel
al evaziunii Iiscale, n care patronul romn hotrste s se sustrag plilor
cuvenite, n cele mai multe dintre cazuri cu acordul mascat al celui care este pus s
vegheze la culegerea taxelor (si care dobndeste ,unele avantaje prin aceast
,ngduin). AstIel, el produce un discurs ,sincer de genul: ,Statul e cel mai
mare ho si ne ncalec peste msur. Dac as Ii pltit toate taxele, Iirma mea ar Ii
murit de mult. Sigur c nu declar toate veniturile, nimeni nu o Iace, iar dac as
Iace-o n-ar ajuta nimnui, pentru c oricum ceilali vor continua, n Irunte cu statul,
s Iure mai departe. n consecin, dincolo de retorica consensual a ,statului de
drept si a ,necesitii respectrii impariale a legii, se poate constata cum toi
actorii individuali au ,de cstigat: patronul plteste eIectiv mai puin, Iuncionarul
se mbogeste ntr-un rstimp scurt, numai actorul instituional (statul si
organismele sale birocratice) are de pierdut. Dar cum ,statul este oricum ,departe
de cetean iar experiena istoric nu l-a convins pe omul obisnuit c respectarea
legii constituie un temei al reusitei sale individuale, ci mai degrab o povar, si c,
n sIrsit, entitile birocratice nu sunt n slujba ceteanului, ci caut s dispun
discreionar de el, strategia sa urmeaz, Iiresc, calea funcionalitii conauitelor
sale sociale. AltIel spus, desi este poate imoral si antinormativ, ntr-o societate
imoral, n care legile sunt oricum numai niste exigene rupte de realitile locului,
ngemnate tocmai pentru a Ii nclcate de ctre cei care le-au Icut, este mai
funcional, adic mai eIicient, s urmezi calea ,ocolit, soluia conjunctural. n
Iond, corupia si speciile sale se ncadreaz n acest registru al Iuncionalitii
sociale a Ienomenelor de devian tolerat n Romnia de astzi si din totdeauna,
probnd o eIicacitate remarcabil n soluionarea inIormal a sarcinilor curente cu
care se conIrunt omul obisnuit, ntr-o societate n care soluiile Iormal-normative
sunt ineIiciente si aplicate arbitrar.
Desemnat drept ,Iolosire a puterii publice n scopul obinerii unor catiguri
personale, n dauna binelui public sau ca ,exploatare ilicit a unui status oIicial n
interes colateral structurii sociale pe care o reprezint; structur care poate Ii att
un organism public, ct si orice organizaie cu scop colectiv, cum ar Ii
3 Devian tolerat si Iuncionalitate social 131
ntreprinderi, partide, asociaii
, corupia este resimit drept cea mai serioas

problem cu care se conIrunt rile Europei de Sud-Est n cadrul procesului de
democratizare.
Totodat, Ienomenul corupiei a devenit o topic Ioarte Irecventat a studiilor
de psihologie social din ultimul deceniu, sugernd nsemntatea social a
abordrii critice si eIicace a acestui Ienomen disIuncional, ndeosebi n mediul
organizaional (Baucus, Near, 1991; Daboub, Rasheed, Priem, Gray, 1995; Giacalone,
Greenberg, 1997; Robinson, Greenberg, 1998; BrieI, Buttram, Dukerich, 2001;
Aquino, Douglas, 2003; AshIorth, Anand, 2003; Vardi, Weitz, 2004). Din cercetrile
Gallup International reiese c n intervalul 20012007, n medie, peste 60 dintre
respondeni consider ,corupia drept ,marea problem a Romniei, urmat de
,srcie si ,venituri reduse, iar patternul de rspuns al rilor vecine prezint
dispuneri asemntoare ale evalurilor. Indexul percepiei corupiei, care ne oIer
anual un ,clasament al percepiei publice privitoare la ,ct de corupt este ara
mea, situeaz constant Romnia pe ranguri descurajante, n medie n jurul locului
80 din 140 (CPI, scor 2,7 n 2002, 2,8 n 2003, 2,9 n 2004 si 3,0 n 2005, pe o
scal de la 1, ,extrem de corupt, la 10, ,extrem de integr), n vecintatea unor
ri ca Zambia, Tanzania, Mozambic sau Gabon, n condiiile n care ri ca si
Lesotho, Ghana sau Botswana au scoruri sensibil mai bune
. De exemplu, pentru
cercetarea organizat de Transparency International n 2005, media rilor din UE
la acest indicator (CPI) este 7,74, iar a rilor proaspt integrate n uniune (,cei
zece) este de 5,04, asadar mult peste scorurile Romniei. Dar dac aceasta este
repre:entarea corupiei (caliIicarea ei subiectiv), care sunt Ieele realitii
corupiei? Teoreticienii Ienomenului au disociat mai multe Iorme de corupie explicit,
discriminnd ntre ,corupia neagr, speciIic ,crimelor economice (Iraud,
contraband etc), ,corupia gri, care presupune Iolosirea puterii instituionale de
ctre lideri ai instituiilor publice pentru a mri venitul acestor instituii si al
angajailor lor prin diIerite ci legale, semi-legale si ilegale, si, n sIrsit, ,corupia
alb, un Iel de ,practic obisnuit a vieii sociale, care reuneste nepotismul si
Iavoritismul n recrutarea si promovarea personalului, nclcarea legilor n Iavoarea
prietenilor si rudelor, tratamente preIereniale n alocarea resurselor (Heidenheimer,
Johnston, 2002). n rndurile care urmeaz ne vom preocupa deopotriv de
repre:entarea si realitatea corupiei, cci numai printr-un studiu complementar se
pot dezvlui contaminrile acestui Ilagel asupra esuturilor sociale.
Dac pornim de la nivel structural, si parcurgem rezultatele barometrelor de
opinie public care includ itemi privitori la tema corupiei, descoperim o reacie

DeIiniiile conceptului au Iost cele operaionalizate n cercetrile organizate de Transparency

International, a se vedea n acest scop: http://www.transparency.ro/text.php.
Adresa web de la care au Iost extrase datele privitoare la deIinirea corupiei si valorile
indicelui CPI este: http://ww1.transparency.org/cpi/2005/2005.10.18.cpi.en.html
mai degrab descurajat a oamenilor simpli Ia de ntinderea corupiei, de vreme
ce subiecii apreciaz c aceasta este ,generalizat (78 la Barometrul de opinie
public BOP din mai 2005), si indiIerent de cine a Iost la putere (PSD, 2000;
Aliana DA, 2004), nu se ntrevd semne radicale ale modiIicrii opiniei publice
Ia de diminuarea corupiei (51 dintre subieci apreciaz c ,de cnd actualul
guvern e la putere, corupia a rmas la Iel, BOP din mai 2005). Corupia apare n
mod constant, n percepia public, ca Iiind mai rspndit n mediul politic
(parlamentari, ministri, rspunsuri net majoritare, grupnd, pe baza rezultatelor din
BOP n intervalul 20022007, ntre 6070 tipuri de rspuns ,aproape toi si ,o
mare parte), justiie, poliie, mediul de aIaceri, si sIrsind cu proIesorii si ziaristii
(segmentele corupte reunind aproximativ 20 din ansamblul categoriei).
Funcionalitatea social a corupiei n Romnia postcomunist apare cu att
mai ,necesar cu ct meritul personal, educaia si corectitudinea n strategiile
individuale nu sunt neaprat predictori ai succesului n via; de vreme ce scorurile
pe esantioane reprezentative atest c romnul majoritar decide c cei mai muli
semeni de-ai lui au Icut avere ,nclcnd legea Iis (56), n 21 din cazuri la
originea izbndei au stat ,relaiile si norocul, si numai n 10 din situaii reusita
n via se datoreaz ,muncii si meritului personal (BOP, mai 2005). Totodat, ,a
avea carte a avea parte pare a Ii numai un cliseu retoric achiziionat n scoal,
cci romnul obisnuit simte inechitatea ierarhiei simbolice a societii, n care
poziiile inIluente (ndeosebi n registrul material) nu sunt dobndite neaprat de
ctre cei instruii si competeni, Iapt atestat si de ponderea rspunsului negativ
(44), la paritate cu cel aIirmativ, la ntrebarea ,Credei c n Romnia pentru a
avea bani este important s ai scoal? (BOP, mai 2005). Asadar, un personaj
temtor, plin de suspiciune (90 dintre participanii la cercetare consider c este
,bine s Iii prudent n relaiile cu ali oameni), majoritar nencreztor n ,cellalt,
acesta este subiectul majoritar al Romniei reale de astzi, care activeaz patternul
comportamentului duplicitar, speciIic conduitei corupte, ca singur Iorm
,Iuncional n care si pot rezolva conjunctural, ,acum si aici, problemele
curente cu care se conIrunt n societate.
ntr-o cercetare recent realizat la nivelul Banatului, pe un esantion regional
reprezentativ alctuit din 1064 de subieci, ne-a preocupat intensitatea acestor
Iorme de patologie social, ndeosebi n registrul ,corupiei gri si ,albe,
deopotriv la nivelul reprezentrii corupiei, ct si al realitii ei. n Iigura nr. 1 sunt
prezentate rezultatele privitoare la corupia explicit asumat de omul obisnuit, iar
ponderea majoritar a conduitelor corupte angajate (mai mult de unul din doi ,a
dat ceva) atest ,Iirescul cu care o asemenea practic s-a ncetenit.
Q23. Ai oIerit n ultimele 6 luni anumite bunuri (bani, servicii, cadouri etc.)
unor persoane din serviciul public (primrie, poliie, judectorie, spital, scoal etc.)
n schimbul soluionrii de ctre acestea a unor probleme cu care v-ai conIruntat?
Comportament pro-corupie
51,3%
48,7%
Da
Nu

Figura nr. 1 - Realitatea generic a corupiei.
Atunci cnd subiecii erau invitai s nominalizeze ,unde au Iost ,silii de
mprejurri s recurg mai Irecvent la o asemenea tactic duplicitar, rezultatele s-au
distribuit dup cum urmeaz, consIinind aceeasi ierarhie simbolic nregistrat la
nivel naional (vezi tabelul nr. 1). Se remarc Iaptul c la mai mult de un caz din
trei, pentru relaia cu ,medicul, si un caz din cinci, pentru relaia cu ,poliistul
sau ,judectorul, corupia s-a dovedit a Ii ,cheia pentru rezolvarea problemei
ceteanului.
Q24a/b. n ultimul an ai apelat/ai dat altceva (bani, cadouri, servicii) dect
taxele legale, pentru soluionarea problemelor curente cu care v-ai conIruntat, la.
Tabelul nr. 1
Realitatea particularizat a corupiei
Instituia Nu au apelat
la.

()
Au apelat la.
si nu ,au dat

()
Au apelat la.
si ,au dat

()
Corupia maniIest
(ponderea celor care
,au dat dintre cei
care au apelat)
()
Cabinetul medical/spital 29 45 24 35
Tribunal 84 11 3 21
Primrie 66 31 2 6
Poliie 84 13 3 19
Banc 87 11 1 8
Instituii judectoresti 96 3 0,25 8
Scoal 67 31 2 6
Pres 98 1 0,1 1
* Obs. Restul pn la 100 este constituit din non-rspunsuri sau reIuzuri de rspunsuri.
ntre realitatea corupiei si reprezentarea ei exist o puternic convergen,
ntreinndu-se un mecanism circular subteran de autoconIirmare a acestui
simptom social degenerativ, Iapt ilustrat de rspunsurile subiecilor la urmtorul
scenariu imaginar n care erau pusi s interacioneze cu un exponent al instituiilor
pasibile s oIere servicii cetenilor (vezi tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2
Reprezentarea Iuncionalitii corupiei
Q25. n ce msur considerai c numai oIerind anumite bunuri
(bani, servicii, cadouri etc.) v putei rezolva problemele la/cu.
Scal n 10 trepte
010 (deloc/n Ioarte mare
Spital sau cabinetul medical, pentru consultaie, tratamente sau
intervenii chirurgicale
6,62
Scoal sau Iacultate 3,67
Tribunal, notar sau avocat 5,21
Primrie 4,85
Poliie 6,02
Banc, pentru dobndirea unui credit 4,63
Autoritile judeene (preIectur, consiliu judeean) 4,13
Parlamentarii din circumscripia dvs. 5,31
M (media) 5,06
Se distinge cum, pe ansamblu, media evalurilor depseste jumtatea scalei,
ceea ce s-ar putea traduce prin percepia public precumpnitor descumpnit a
omului obisnuit privitoare la modul de rezolvare a problemelor curente cu care s-ar
putea conIrunta, evideniind indirect tonalitatea expectaiilor sale privitoare la
integritatea instituional, n general, si a anumitor instituii cu care interacioneaz
mai Irecvent, n particular.
Dac raIinm lectura statistic, si izolm variabila dependent ,reprezentarea
Iuncionalitii corupiei, testnd, prin intermediul unei analize de varian
(ANOVA) modul n care alte variabile independente de status o inIlueneaz,
obinem o serie de rezultate contrariante, redate n tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
Harta psihosociologic a suportului acordat corupiei (nivelul reprezentrii)
9' RFC

ANOVA
Variabila
independent
Comparaii
ntre medii
Valoarea
pragului de
semniIicaie
Subcategorii ale variabilei
independente ntre care
apar diIerene semniIicative
DiIerenele
ntre medii
(IJ)
Valoarea
pragului de
semniIicaie
Vrst F(3, 1036)
5, 13
p 0,04 (1830 ani) (4660 ani) 1.21 p0,02
(1830 ani) (peste 60 ani) 1.03 p0,03
Reziden F(3, 1041)
3,42
p0,05 Urban mare rural 1,24 p0,04
Capital
educaional
NS
Venituri NS
Etnie F (8, 1055)
6, 43
p 0,02 Romni Germani 1,65 p0,01
Romni Maghiari 0,97 p 0,05
Variabila dependent: repre:entarea funcionalitii corupiei (RFC)
Ceea ce transmit aceste ciIre ilustreaz c avem de-a Iace cu un Ienomen
deviant in extinaere, generali:at, si nu cu unul localizat pe anumite straturi sociale
distincte. AstIel, se remarc oarecum contraintuitiv cum tinerii privesc practicile
corupte ca inevitabile n mai mare msur dect vrstnicii, desi se poate presupune
c acestia din urm au avut ,rgazul s o experimenteze mai consistent. AstIel,
exist diIerene statistic semniIicative din punctul de vedere al reprezentrii
Iuncionalitii corupiei deopotriv ntre ,generaia peste 60 de ani si cea ntre
,1830 de ani, precum si ntre grupurile de vrst mediane (4660) si (1830),
mereu n deIavoarea mai ,tinerilor. Totodat, urbanul mare se arat a Ii locul n
care oamenii si reprezint cel mai descurajat raportul cu ,cellalt instituional,
dup cum etnicii care se declar ,romni apreciaz c sunt mai ,lipsii de aprare
sub presiunea corupiei dect conaionalii lor de etnie ,maghiar sau ,german.
Dar poate cel mai neasteptat rezultat al cercetrii evocate provine tocmai dintr-o.
absen a diIerenelor statistic semniIicative atunci cnd esutul social este disociat
n Iuncie de capitalul educaional si n raport cu veniturile subiecilor. Cci dac
psihosociologul naiv ar putea s prezic o anumit ,autonomie personal sporit,
transIerat ntr-un reIuz mai accentuat al practicilor corupte pentru cei cu ,situaie
material ndestultoare si pentru cei care ,au mai mult scoal, rezultatele
dovedesc un ,ecumenism social al Iavorizrii corupiei. AltIel spus, n egal
msur cei sraci, care ,si duc viaa n registrul supravieuirii, ct si cei bogai,
capabili s articuleze strategii de dezvoltare, att cei cu ,mult carte, ct si cei
neinstruii, au ,nvat n cursul socializrii secundare c numai recurgnd la
asemenea tactici mascate ,o poi scoate la capt.
Natura Iuncional a corupiei constituie, asadar, nu excepia, ci regula care
guverneaz, ntr-o logic social ascuns, raporturile interpersonale si inter-
instituionale. Atta timp ct astIel de practici, nsoite de asemenea expectaii
publice, vor Ii dominante, o dat n plus Romnia va rmne numai aparent
democratic. Desi vom continua s ,ediIicm cele mai ,onorabile instituii dup
modelul ,democraiei occidentale, si ne vom ,integra n tot ceea ce este ,la
mod, n spatele scenei jocul social va Ii reglat mai departe de reelele inIormale
de putere, conIigurate clientelar, si de normativitatea ,negociat de cei care, ajunsi
n nodurile reelelor sociale (cel mai adesea nu prin ascensiuni meritocratice, ci
pentru c au stiut s se ,plaseze n ,reeaua bun), dispun de viaa noastr.
Primit in reaacie la. 10. IJ. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. AQUINO K., DOUGLAS, S., Iaentity Threat ana Antisocial Behavior in Organi:ations. The
Moaerating Effects of Inaiviaual Differences, Aggressive Moaeling, ana Hierarchical Status,
Organizational Behavior and Human Decision Processes, 90, 2003, p. 195208.
2. ASHFORTH B. E., ANAND, V., The Normali:ation of Corruption in Organi:ations, Research in
Organizational Behavior, 25, 2003, p. 152.
3. BAUCUS M. S., NEAR, J., Can Illegal Corporate Behavior Be Preaictea? An Event History
Analysis, Academy oI Management Journal, 34, 1999, p. 936.
4. BONCU, S., Deviana tolerat, Iasi, Editura Universitii ,A. I. Cuza, 1999.
5. BRIEF A. P., BUTTRAM, R., DUKERICH, J., Collective Corruption in the Corporate Worla.
Towara a Process Moael n Groups at Work. Theory ana Research, M. E. TURNER (Ed.)
(Mahwah: Lawrence Erlbaum Associates Publishers), 2001.
6. DABOUB A. J., RASHEED, A., PRIEM, D., GRAY, A., Top Management Team Characteristics
ana Corporate Illegal Activity, Academy oI Management Review, 20, 1995, p. 138170.
7. DROZDA-SENKOWSKA, E., Psihologie social experimental, Iasi, Editura Polirom, 2000.
8. GAVRELIUC, A., Mentalitate i societate. Cartografii ale imaginarului iaentitar ain Banatul
contemporan, Timisoara, Editura Universitii de Vest, 2003.
9. GIACALONE R. A., GREENBERG, J. Antisocial Behavior in Organi:ations, Thousand Oaks, Sage
Publications, 1997.
10. HEIDENHEIMER, A., JOHNSTON, M., Political corruption. Concepts ana context, New Jersey,
New Brunswick, 2002.
11. ROBINSON S. L., GREENBERG, J., Employees Behaving Baaly. Dimensions, Determinants ana
Dilemmas in the Stuay of Workplace Deviance, Trends in Organizational Behavior, 5, 1998, p. 130.
12. VARDI Y., WEITZ, E., Misbehavior in Organi:ations. Theory, Research, ana Management,
Mahwah, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, 2004.
REZUMAT
Cu ajutorul instrumentarului conceptual si metodologic al psihologiei sociale aplicate, studiul
si propune o diagnoz a unei specii de devian tolerat din Romnia contemporan: corupia.
Fenomenul este analizat ntr-un dublu registru, cel al ,realitii, precum si cel al ,reprezentrii
corupiei, prin intermediul unei investigaii pe un esantion regional reprezentativ Iormat din 1064 de
subieci din aria Banatului. Tendinele din cercetarea noastr semnaleaz persistena unei ,realiti
descurajante prin ponderea conduitelor corupte maniIeste, precum si articularea unor atitudini sociale
Iataliste n privina ,reprezentrii corupiei, mai pronunat n straturile sociale tinere. Una dintre
cele mai controversate tendine care mrturisesc despre caracterul generalizant al Ienomenului o
constituie incapacitatea variabilelor independente de status, ,nivel educaional si ,stare material de
a Ii predictori ai unui comportament corupt diIereniat. AltIel spus, indiIerent de capitalul educaional
si de cel material al subiecilor, la nivelul reprezentrii Iuncionalitii corupiei, evalurile sunt
similar Iataliste. Toate conIigurrile de atitudini sociale evocate descriu ceea ce studiul de Ia caliIic
drept ,Iuncionalitatea social a corupiei n societatea romneasc prezent si sugereaz nevoia unei
analize critice a Ienomenului si urgena unei intervenii structurale de amploare, n care ageni
socializatori mai inIlueni (de la cel politic la cel educaional) se impune s participe la o aciune
conjugat de diminuare a acestei simptomatologii sociale patologice.
CONTRIBUII METODOLOGICE

UTILIZAREA METODEI GENOGRAMEI N
TERAPIA DE FAMILIE SISTEMIC. II
IULIANA OPREA

USING GENOGRAM IN SYSTEMIC FAMILY THERAPY
Abstract
One oI the best methods Ior a Iamily therapist to get a transgenerational perspective on the
whole system is to draw Iamily genogram. A genogram is a graphic representation oI a Iamily tree
extended on several generations that displays detailed inIormations on the Iamily structure, evolution
and dynamics through the past to the present time. Genogram is a practical tool in Iamily assesment
and also a method to ilustrate transgenerational patterns. This allow therapist to understand the Iamily
processes and interactions in a historical perspective
nceputurile terapiei de Iamilie se regsesc n a doua jumtate a secolului XX,
avnd la baz activitatea si cercetrile unor clinicieni din domeniul psihologiei si
psihiatriei, care au pus n lumin Ienomene si procese intraIamiliale deosebit de
importante; dac pn atunci majoritatea psihoterapeuilor abordau pacientul
individual, cutnd cauzele comportamentului-problem la nivel intrapsihic,
ncepnd cu anii `50 au aprut si altIel de preocupri care vizau n principal
studierea sistemului Iamilial si a relaiilor dintre membri (Nichols, Schwartz 2005).
Terapia de Iamilie sistemic ar putea Ii deIinit ca Iiind orice intervenie
centrat pe Iamilie, nu doar pe individ, si care are drept obiectiv schimbarea
pattern-urilor de interaciune dintre membri. Comportamentul unui individ n
Iamilie capt sens doar n contextul si n corelaie cu comportamentele celorlali
membri ai sistemului din care Iace parte. Iat de ce terapia de Iamilie sistemic este
o abordare complet si complex a ntregului sistem Iamilial, si si propune s
depseasc limitele impuse de abordrile psihoterapeutice individuale, prin
studierea interaciunilor dintre membri, a patternurilor de comunicare si relaionare
dintre acestia, implicnd toat Iamilia n demersul terapeutic.
Ca n orice sistem, si n sistemul Iamilial prile componente, adic membri,
interacioneaz ntre ele avnd drept scop Iuncionarea si pstrarea echilibrului
sistemului. Si tot ca n orice sistem, ntregul este mai mult dect suma
prilor/membrilor, Iamilia cuprinde si relaiile, tranzaciile, interaciunile care se

Institutul Naional de Boli InIecioase ,ProI. Dr. Matei Bals Bucuresti

Iuliana Oprea 2 138
stabilesc ntre acestia si care-i asigur o dinamic speciIic dat de marea
variabilitate a comportamentelor individuale n continu Iormare si adaptare
(Sauber 1985; Dallos & Draper 2000).
Asa cum precizam n prima parte a acestui articol, n continuare vom Iace
reIerire la cteva aplicaii practice ale metodei genogramei Iolosit n evaluarea
unor Iamilii aIlate ntr-un proces de terapie sistemic prin prezentarea detaliat a
ctorva studii de caz ale unor Iamilii aIectate de inIecia HIV/SIDA. Avnd n
vedere limitele impuse de conIidenialitatea diagnosticului HIV/SIDA n prezentrile
de cazuri cu si despre pacieni seropozitivi, vom dezvlui Ioarte puine date de
identiIicare despre persoanele implicate, dar care s ne ajute n evaluarea si
nelegerea problemelor Iamiliei si a demersului terapeutic.
n cazul Iamiliilor aIectate de inIecia HIV/SIDA asistm la o gam variat
de procese si Ienomene psiho-sociale generate si/sau ampliIicate de impactul
uneori coplesitor al acestui diagnostic asupra persoanei seropozitive, dar si asupra
celorlali membri ai Iamiliei. Suportul psihologic nu se adreseaz numai
pacientului, ci si prinilor, Irailor, partenerului, copiilor sau altor rude/persoane
apropiate. De Ioarte multe ori procesul terapeutic are n vedere ntreaga Iamilie,
stiut Iiind Iaptul c acest diagnostic poate modiIica relaiile dintre membri,
interaciunile si dinamica grupului, chiar stilul de via al persoanelor implicate.
Diagnosticul HIV/SIDA constituie un secret de Iamilie bine ascuns despre
care nu se discut n aIara Iamiliei si, de Ioarte multe ori, nici n interiorul ei (doar
ntr-un cadru Ioarte restrns). Membri poart o masc n Iaa celorlalte persoane,
ncercnd s adopte imaginea clasic a unei Iamilii Ir probleme, dar aceast
situaie nu le rezolv diIicultile, ci dimpotriv le ampliIic si le ntreine. Iat de
ce un prim obiectiv al terapiei de Iamilie este ca membri s se descopere pe sine,
locul si rolul lor n interiorul sistemului, relaiile cu ceilali si Ielul n care
diagnosticul le aIecteaz aceste relaii. ncercrile terapeutului de a pune n lumin
istoria Iamiliei consemnat n Iapte si evenimente de via determin uneori
rezistene din partea membrilor, aceasta constituind dovada unui trecut traumatic si
a unor experiene care i-au marcat semniIicativ, chiar dac nu constientizeaz n ce
msur. De aceea, un alt obiectiv al terapiei este depsirea acestor rezistene si
antrenarea tuturor participanilor n demersul terapeutic.
EIorturile repetate de a pstra secretul asupra diagnosticului de inIecie
HIV/SIDA printr-un comportament asa-zis normal si pun amprenta asupra
persoanei seropozitive n primul rnd, dar si asupra celorlalte persoane din grupul
Iamilial, alternd patternurile de interaciune dintre membri, structura comunicrii
si climatul psiho-aIectiv din interiorul sistemului. Membri evit sau reIuz s
vorbeasc despre boal, despre etapele sau evoluia ei, despre consecinele acesteia
asupra persoanei inIectate si a celor din jur. Deseori problemele pentru care
apeleaz la consiliere sau terapie sunt legate de tulburri de comportament,
3 Genograma n terapie de Iamilie sistemic. II. 139
randament sczut sau abandon scolar n cazul copiilor, respectiv tulburri aIective,
psihosomatice sau diIiculti relaionale n cazul adulilor, dar acestea sunt numai
eIectele de supraIa ale unor cauze mult mai proIunde si care deriv din
structura/organizarea sistemului si a modului n care au Iost aIectate de acest
diagnostic.
n cazul copiilor si adolescenilor seropozitivi exist o serie de particulariti
psiho-comportamentale datorate diagnosticului de boal incurabil cu potenial
letal pe care l are inIecia HIV/SIDA. De cele mai multe ori prinii reIuz s
vorbeasc cu copilul despre boal, ascunzndu-i adevratul diagnostic si ncercnd,
printr-o atitudine superprotectoare s-i ia de pe umeri aceast povar, dar n acelasi
timp pretind si asteapt de la el s se comporte matur si responsabil, s se prezinte
regulat la spital, s respecte toate indicaiile medicului specialist si s Iie compliant
la tratament. Aceast conduit genereaz numeroase conIlicte, nenelegeri si Irustrri
n Iamilie, iar soluiile adoptate de prini ca rspuns la problemele aprute nu Iac
dect s le ampliIice ngrijortor de mult, devenind cauza altor diIiculti cu mult
mai mari. Iat numai cteva exemple n acest sens: retragerea sau abandonul scolar
considerate de prini o soluie pentru a evita aIlarea diagnosticului n comunitatea
scolar, conduc ulterior la diIiculti de integrare si relaionare ale copilului care si
pierde grupul de prieteni si colegi, se izoleaz si se nchide n sine. O alt situaie
diIicil este si cea provocat de reIuzul dezvluirii diagnosticului, care duce la
necunoasterea implicaiilor si consecinelor reale ale bolii si o slab aderen la
tratament, iar supraprotecia menine copilul (chiar dup pubertate sau adolescen)
n relaii de dependen cu atitudini pasive sau demisive n Iaa bolii si uneori
regres n dezvoltarea psiho-emoional.
STUDIU DE CAZ 1
Acest studiu de caz prezint o Iamilie Iormat din cinci persoane, prinii si
cei trei copii ai acestora, dintre care cel mai mic este seropozitiv. Motivul pentru
care Iamilia a Iost inclus ntr-un program de terapie de Iamilie este legat de
tulburrile de comportament ale pacientului seropozitiv care i aIecteaz de civa
ani relaiile cu ceilali membri, si n ultimul timp, evoluia bolii de care suIer.
Familia este alctuit din tatl de 48 ani, mama 44 ani si cei trei biei n
vrst de 24, 19 si 17 ani. Pacientul-index este mezinul Iamiliei, Marius, un adolescent
de 17 ani care a Iost diagnosticat cu inIecie HIV/SIDA n 1998 la vrsta de 10 ani.
Problemele lui au aprut si s-au instalat treptat pe Iondul relaiilor conIlictuale din
Iamilie si a disIuncionalitilor de comunicare si relaionare dintre membri. ncepnd
cu clasa a V-a el si-a schimbat comportamentul la scoal, acumulnd numeroase
absene si abateri disciplinare, urmate de scderea notei la purtare si a randamentului
scolar. Conduita sa n clas las de dorit, a devenit indisciplinat, agresiv si nerespectuos
att cu colegii, ct si cu proIesorii, ceea ce a atras dup sine reclamaii si sanciuni.
Iuliana Oprea 4 140
n ultimul an de studiu clasa a VIII-a, nu i s-a nchis situaia scolar din
cauza absenelor si corijenelor, motiv pentru care nu a putut s se nscrie si s
participe la examenul de capacitate si repartizare pentru continuarea studiilor. Desi
mama l-a nscris ulterior la o scoal proIesional, chiar de dou ori, nu s-a
prezentat la cursuri, abandonnd de Iiecare dat, si ulterior a renunat deIinitiv la
scoal.
n Iamilie relaiile cu prinii si Iraii mai mari sunt de asemenea conIlictuale,
a Iugit de acas n repetate rnduri, plecnd din localitate Ir stirea sau acordul
Iamiliei, iar mama a apelat la ajutorul poliiei pentru a-l gsi si a-l readuce acas. n
jurul vrstei de 15 ani au existat perioade n care a experimentat drogurile si
alcoolul alturi de grupul de prieteni Iormat n general din persoane mai mari ca
vrst, Ir ocupaie, cu diverse preocupri sau aIaceri de multe ori ilegale.
Programul de terapie sistemic n care a Iost inclus aceast Iamilie a
demarat cu construirea genogramei Iamiliei si a relevat urmtoarele inIormaii
despre structura si Iuncionarea sistemului:
x mama (44 ani) s-a cstorit cu tatl copiilor n 1980 si au locuit mpreun
timp de 18 ani. Ca urmare a deselor conIlicte si a comportamentului violent
al soului pe Iondul consumului cronic de alcool, ea a intentat aciunea de
divor, proces care s-a pronunat deIinitiv n 2000. De proIesie electronist,
ea a lucrat ntr-o unitate industrial care s-a nchis n 2002, iar n prezent
este pensionat medical cu un diagnostic de boli interne;
x tatl (48 ani) a lucrat o perioad ca muncitor ntr-o Iabric, dup care n
1998 a rmas Ir serviciu din cauza restructurrii posturilor n unitatea
respectiv. n acelasi an a plecat s locuiasc la ar cu prinii, dar s-a
ntors n Bucuresti n locuina comun n 2002 dup decesul mamei sale
(desi ntre timp soia divorase de el). n prezent lucreaz ca paznic la o
unitate comercial n Bucuresti;
x Iratele mai mare (24 ani) are n general o relaie bun cu Marius, el a
nlocuit rolul tatlui n Iamilie, i-a preluat o parte din responsabiliti
(susinere material, suport emoional, ndrumtor) si a ncercat n repetate
rnduri s-l ajute n situaiile critice. La vrsta de 14 ani el a ales s-si
continuie studiile la o scoal catolic cu internat si a prsit deIinitiv
locuina prinilor. n prezent are o aIacere proprie si locuieste cu prietena
sa, nsrcinat n luna a V-a;
x Iratele mijlociu (19 ani) a optat pentru o scoal cu proIil militar, iar dup
terminarea studiilor a ales armata ca proIesie, Iiind transIerat s lucreze
ntr-o unitate militar. Desi are o vrst apropiat de Marius, cei doi nu s-au
neles niciodat bine, nu au o relaie apropiat, ci una de rivalitate, se
ceart ori de cte ori sunt mpreun pentru c acesta si arog poziia de
Irate mai mare pe care Marius nu o recunoaste si o contest.
Toate inIormaiile prezentate anterior au Iost adunate de-a lungul sedinelor
de terapie n care a Iost conIigurat genograma Iamiliei. Aceasta este un instrument
util de colectare a inIormaiilor preliminare necesare n evaluarea Iamiliei si poate
Ii Iolosit att n interviul iniial, ct si pe parcursul terapiei pentru explorarea
organizrii si Iuncionrii sistemului, conturnd o imagine de ansamblu, dar si n
proIunzime a Ienomenelor psiho-sociale care se desIsoar n interiorul sistemului
(McGoldrick 1985).

Figura nr. 1 Genograma Iamiliei extins de-a lungul a trei generaii.
Ca pacient al clinicii noastre de la vrsta de 16 ani Marius a Iost subiectul
mai multor sedine de consiliere psihologic pentru tulburrile de compartament.
Diagnosticul HIV/SIDA aprut nc din copilrie a avut un impact mai mare sau
mai mic asupra tuturor membrilor Iamiliei, acutiznd problemele preexistente
dintre acestia. AstIel, tatl a preIerat s se mute n provincie cu prinii si si nu a
meninut relaiile cu Iamilia n toat aceast perioad, gest pe care mama l-a
perceput ca un abandon si nu l-a iertat niciodat. Mama s-a vzut nevoit s Iac
Ia singur problemelor Iinanciare, diIicultilor legate de cresterea copiilor, de
ngrijirea copilului bolnav si tot ce presupune demersul medical al acestuia.
Singurul ajutor pe care l-a primit ocazional a Iost de la Iratele mai mare al soului,
acesta avnd o bun situaie material si sprijinindu-i pe ea si pe nepoi n situaiile
diIicile.
Rmas singurul acas din cei trei copii, Iiind cel mai mic si n plus aIectat de
aceast boal cronic evolutiv cu potenial letal, Marius a beneIiciat din plin de
atitudinea hiperprotectiv a mamei, care si-a Iocalizat toat atenia spre el, relaia
44
24
19 24
48 54
76
Iuliana Oprea 6 142
celor doi Iiind una extrem de strns, aproape Iuzional, dar n acelasi timp
conIlictual, din cauza comportamentului rebel si nesupus al biatului.
n cazul copiilor diagnosticai de timpuriu cu inIecie HIV/SIDA relaia cu
prinii (n special cu mama) devine una extrem de strns. De obicei, n ncercarea
de a prelua toat povara si responsabilitatea acestui diagnostic si a usura situaia
tragic a copilului, mama adopt o atitudine superprotectoare si permisiv Ia de
acesta, acceptnd orice tip de comportament din partea lui Ir a-i impune anumite
limite sau restricii n ceea ce priveste conduita n Iamilie, la scoal sau n grupul
de prieteni. Interaciunea mam-copil rmne n general blocat la stadiul de
evoluie si dezvoltare din momentul diagnosticrii bolii, ceea ce conduce n timp la
numeroase conIlicte si Irustrri. Acesta a Iost si cazul lui Marius, care odat cu
stadiul de adolescent si doreste tot mai mult autonomie personal si independen,
iar ncercrile sale de a se aIirma si elibera sunt percepute drept acte ostile de
rebeliune sau teribilism si prin urmare controlul devine din ce n ce mai strict si
libertatea lui tot mai mult ngrdit. Cu toate acestea, stadiul de dependen
meninut din perioada copilriei si controlul absolut instituit asupra lui nu au avut
eIectul scontat de mam, Marius dorindu-si Ioarte mult s scape de sub tutela ei. El
s-a dezvoltat ntr-un mediu care nu-i permite/usureaz desprinderea, si de aceea
percepe relaia cu mama ca Iiind o relaie de constrngere, iar aciunile sale de
eliberare, desi Iiresti pentru etapa de vrst n care se aIl, sunt de cele mai multe
ori gresit orientate sau distructive att pentru sine, ct si pentru ntreg sistemul
Iamilial.
Mama: ,nu vreau s Iac nimic, Iac eu totul pentru el, doar s m asculte,
c i vreau binele.
Marius: ,m-am sturat s-mi spun alii ce s Iac, cum s triesc, m
suIoc, vreau s Iiu liber.
n cazul acestei Iamilii nu am putut beneIicia de prezena tuturor membrilor
Iamiliei n mod constant, acest lucru ngreunnd considerabil desIsurarea procesului
terapeutic. Aceasta s-a datorat pe de o parte unor cauze obiective domiciliu sau
locul de munc al unor membri se aIl la mare distan (n alt localitate), orarul
prelungit de munc, dar pe de alt parte si din insuIicienta motivare si implicare a
membrilor de a participa la sedinele de terapie sistemic. Construirea genogramei
Iamiliei s-a ntins de-a lungul mai multor sedine, cele mai multe inIormaii Iiind
Iurnizate de mam si Iratele mai mare.
Demersul terapeutic a avut ca obiective principale Iacilitarea comunicrii
ntre membri, nvarea unor strategii constructive de negociere a conIlictelor n
scopul modiIicrii climatului tensiv si a corectrii pattern-urilor disIuncionale de
interaciune din interiorul sistemului Iamilial.
Tehnicile de intervenie Iolosite cu cea mai mare eIicien n cadrul acestui
demers terapeutic au Iost interviul circular, reIramingul si conotaia pozitiv, care
au Iacilitat exprimarea punctelor diIerite de vedere despre situaiile si evenimentele
trite pe de o parte, iar pe de alt parte au schimbat cadrul si contextul n care sunt
privite si interpretate aciunile membrilor. Climatul tensiv si conIlictual care exist
n Iamilie de Ioarte mult vreme a Iost ntreinut de lipsa de comunicare si abordare
direct a nenelegerilor, si de asemenea de lipsa abilitilor de negociere a conIlictelor
dintre membri, singurele modaliti de exprimare si descrcare emoional Iolosite
de acestia Iiind certurile si discuiile tensionate n urma crora s-a ajuns n repetate
rnduri la agresivitate verbal sau Iizic.
Tocmai de aceea, o alt direcie de aciune a Iost abilitarea membrilor cu
strategii de negociere a conIlictelor pentru a putea Iace Ia diversitii punctelor de
vedere existente ntr-o manier constructiv Ir a se ajunge la relaii tensionate,
conIlicte sau rupturi/nstrinri aIective.
DisIunciile diadei maritale (anterioare momentului n care a intervenit
diagnosticul) au generat probleme si diIiculti pentru toi membri cu repercursiuni
asupra climatului aIectiv din Iamilie si a pattern-urilor de comunicare si relaionare
dintre ei. Copiii au perceput acest sistem ca opresiv si au ncercat s se elibereze
prin modalitile care le-au Iost accesibile Iiecruia n parte: pentru primii doi
scoala si armata, iar pentru cel mic comportamentul deviant.
Considerm un beneIiciu important obinut n urma acestui demers terapeutic
de abordare sistemic a Iamiliei Iaptul c membri au cptat o perspectiv de
ansamblu asupra sistemului din care Iac parte si au neles care este rolul si poziia
Iiecruia n acest sistem si Ielul n care aciunile le sunt inIluenate si inIlueneaz
la rndul lor pe cei cu care interacioneaz. A reiesit pe parcursul terapiei c
principalele subsisteme din structura Iamiliei marital, parental, Iraternal nu sunt
suIicient de bine deIinite sau de clar delimitate, ceea ce determin interIerene si
transgresri ale granielor dintre ele, aIectnd modul n care sunt nelese si
ndeplinite rolurile si atribuiile Iiecrui membru. Alte obiective importante urmrite
de-a lungul procesului terapeutic au Iost schimbarea structurii ierarhice, identiIicarea
si corectarea triangulaiilor si coaliiilor disIuncionale din cadrul sistemului.
STUDIU DE CAZ 2
Prezentm n continuare cazul unei Iamilii n care pacientul-index este copilul
de 11 ani al unor pacieni seropozitivi. Familia este alctuit din tatl 41 ani, mama
33 ani si copilul Dorin n vrst de 11 ani, elev n clasa a V-a. Problemele lor au
nceput n urm cu doi ani cnd prinilor le-a Iost semnalat de la scoal c Dorin
si-a schimbat comportamentul n clas, a devenit Ioarte irascibil, este indisciplinat
si neatent la ore, nerespectuos cu colegii si chiar cu nvtoarea, se enerveaz
Ioarte usor si devine agresiv cu ceilali. Desi prinii susin c acas nu au observat
astIel de maniIestri (cel puin la nceput), reclamaiile venite de la scoal s-au
Iuliana Oprea 8 144
nmulit, el primind eticheta de copil-problem si cazul lui Iiind deseori discutat n
consiliul scolar. La solicitarea scolii, prinii apeleaz la un medic psihiatru pentru
consult de specialitate, iar acesta pune diagnosticul de ADHD: Tulburare prin
deIicit atenional si hiperactivitate, recomandnd tratament medicamentos timp de
cteva luni. Desi urmeaz tratamentul de specialitate, conduita lui Dorin nu se
schimb, iar reclamaiile din partea vecinilor si a altor prini continu: este
nerespectuos cu Ietele, vorbindu-le vulgar, este violent cu copii mai mici, a Iost
surprins Iurnd dulciuri dintr-un magazin. Situaia din Iamilie devine tot mai
tensionat pentru c prinii simt c eIorturile lor de a-l disciplina si a-i ndrepta
comportamentul nu duc la nici un rezultat.
n paralel relaiile prinilor cu scoala devin de asemenea Ioarte ncordate, iar
ca urmare a ameninrilor c Dorin va Ii exmatriculat, acestia decid s-l mute ntr-o
scoal din apropiere, odat cu nceperea clasei a V-a. Mutarea nu s-a dovedit a Ii o
alternativ Iericit, deoarece n noua scoal copilul a venit nsoit de eticheta de
copil-problem, caracterizat ca ,nebun si ,inadaptat, iar reclamaiile au continuat,
Dorin devenind n scurt timp un ap-ispsitor pentru toate situaiile conIlictuale sau
violente din clas.
Pentru o perioad de trei sptmni copilul este internat ntr-un serviciu de
psihiatrie cu acelasi diagnostic: ADHD, iar dup externare i se recomand
continuarea tratamentului medicamentos n paralel cu sedine de psihoterapie.
Acesta este momentul cnd Iamilia se prezint n clinica noastr, se iniiaz
evaluarea cazului si sedinele de terapie de Iamilie la care particip ntreaga Iamilie.
nc din primul moment prinii se declar neputinciosi si depsii de situaie,
considernd c au epuizat toate metodele de a rezolva aceast problem care le
aIecteaz Iamilia de mai bine de doi ani si sunt preocupai mai mult s se disculpe
de o presupus acuzaie c nu stiu s-si educe copilul, pasndu-si responsabilitatea
de la unul la altul.
Mama: ,nu m ascult, desi l cert si-l pedepsesc nu vrea s neleag c nu
e Irumos ce Iace si s se cumineasc.
Tatl: ,eu sunt tot timpul pe drumuri din cauza serviciului si nu am cnd s
m ocup, ea st toat ziua acas cu el.
Evaluarea iniial a cazului a Iurnizat urmtoarele inIormaii:
x tatl (41ani) nu este tatl biologic al lui Dorin, acesta Iiind conceput dintr-o
relaie anterioar a mamei. Tatl a mai Iost cstorit n perioada 19901998
si are o Ieti de 13 ani care locuieste cu mama sa. Este agent de vnzri si
cltoreste mult, Iiind nevoit s lipseasc de acas n Iiecare sptmn
cteva zile;
x mama (33 ani) a avut o relaie de concubinaj cu tatl biologic al lui Dorin n
perioada 19931995, dar acesta a prsit-o la numai un an dup nasterea
copilului. S-a cstorit n 1998 si de atunci este casnic;
x tatl biologic (35 ani) nu a Iost niciodat o prezen activ n viaa
biatului, l-a vizitat doar de cteva ori cnd era Ioarte mic, iar n prezent nu
mai menin legtura, Iiind plecat din ar;
x sora mai mare a tatlui vitreg (44 ani) mpreun cu Iiul de 20 ani au locuit
pentru o perioad de 8 luni n casa Iamiliei deoarece n urma divorului de
soul su a Iost nevoit s-si prseasc locuina.

Figura nr. 2 Genograma include si ali membri cu inIluen asupra sistemului Iamiliei nucleare.
Demersul terapeutic al acestei Iamilii a avut n vedere identiIicarea problemelor
cu care se conIrunt membri, a disIuncionalitilor din interiorul sistemului, cnd
si cum au aprut acestea, si mai ales, cum i aIecteaz pe Iiecare. Membrilor li s-a
oIerit posibilitatea de a-si expune punctul de vedere reIeritor la situaia creat, ntr-un
cadru sigur si securizant, Ir critici sau acuzaii, Iiind ncurajai s reIlecteze la ce
doresc s schimbe n Iamilie, n relaiile cu ceilali si n propriul comportament.
Un obiectiv important l-a constituit n permanen consolidarea alianei
terapeutice cu Iiecare membru n parte, dar si cu grupul per ansamblu, printr-o
atitudine empatic, suportiv si neculpabilizatoare.
Urmtoarea etap n gestionarea cazului a constituit-o conIigurarea genogramei
la care au contribuit toi membri Iamiliei prin inIormaiile Iurnizate si care le-a
Iacilitat relaionarea si colaborarea eIicient n grup. Din inIormaiile adunate a
reiesit Ioarte clar c perioada n care Iamilia a locuit n Iormula largit prin
44
41
33
35
13 11
20
Iuliana Oprea 10 146
prezena sorei si nepotului din partea tatlui vitreg a Iost o perioad de stres si
tensiuni, relaia celor dou Iemei din cas Iiind una extrem de ncordat si uneori
conIlictual. Desi a ncercat s medieze aceste dispute dintre soia si sora sa, tatl
nu a avut succes, Iiind acuzat de ambele c este prtinitor. n schimb, relaiile
dintre sora tatlui si prima soie a acestuia au Iost ntotdeauna Ioarte bune, chiar
dup separarea si divorul lor. Avnd Ioarte mult inIluen asupra Iratelui su ea a
intervenit si l-a ndemnat n repetate rnduri s reia legturile cu primul copil si
treptat relaia acestora s-a mbuntit considerabil n detrimentul relaiei cu celalalt
copil, Dorin, care a nceput s se simt neglijat, c nu i se acord suIicient atenie,
irascibil si cu diIiculti de relaionare la scoal si n grupul de prieteni.
Ipoteza de lucru de la care s-a pornit n abordarea cazului si n alegerea
strategiei si interveniei terapeutice a constituit-o Iaptul c evenimentele si conIlictele
din perioada ct Iamilia a locuit n Iormula largit au avut repercursiuni asupra
Iuncionrii si echilibrului diadei maritale, modiIicnd relaiile si interaciunile
dintre soi, climatul aIectiv din Iamilie, dar si cu consecine directe asupra
comportamentului copilului. De Ioarte multe ori disIunciile din interiorul Iamiliei
(respectiv din interiorul diadei maritale) se traduc prin simptome la nivelul verigii
slabe, persoana cea mai apropiat sau cea mai vulnerabil din sistem Iiind copilul.
Schimbrile intervenite n climatul aIectiv al Iamiliei si Ielul cum acestea se
coreleaz cu situaiile si evenimentele trite de membri au Iost surprinztoare si n
acelasi timp ediIicatoare pentru toi membri Iamiliei. O alt surpriz a constituit-o
prerea lui Dorin despre Iaptul c tatl su petrece mai mult timp cu cellalt copil
si prea puin cu el, temerea lui Iiind c nu mai este iubit de acesta si de aceea i se
acord mai puin atenie. Tatl avea deseori obiceiul de a luda perIormanele
scolare si activitile extracuriculare ale Ietei sale, n scopul de a-l stimula si motiva
pe Dorin si a-i trezi spiritul de competiie.
De-a lungul sedinelor de terapie Dorin a neles c tatl su nu l iubeste mai
puin pe el dect pe cellalt copil, ci c vrea s menin legturile de Iamilie si cu
acesta. Prinii au neles c diIicultile lor ca si cuplu au repercursiuni asupra
tuturor si implicit asupra copilului. Rivalitatea n Iratrie este un Ienomen des
ntlnit n Iamilii si ea poate apare chiar dac Iraii nu au dect un printe n comun
si locuiesc separat din aceste considerente tatl a Iost ncurajat s-si distribuie
timpul n mod egal ntre cei doi copii si chiar s iniieze activiti n care s-i
implice pe amndoi. n plus, Dorin a Iost recomandat pentru sedine de consiliere
scolar n vederea mbuntirii comportamentului n grupul de egali si relaionarea
cu colegii.
Din acest motiv schimbrile suIerite de una din componentele sistemului au
ca eIect implicit schimbarea ntregului sistem. Prezena unei boli cronice spre
exemplu, la unul dintre membri Iamiliei are un puternic impact asupra ntregului
sistem, dup cum si evoluia bolii poate Ii Ioarte mult inIluenat de Ielul n care
Iamilia se adapteaz si se raporteaz la situaiile cu care se conIrunt (Barker,
1998).
Intervenia terapeutic a urmrit Iacilitarea exprimrii emoionale ntre membri,
mbuntirea comunicrii si a strategiilor de negociere a conIlictelor n cuplul
marital n scopul remedierii disIuncionalitilor create si meninute n toat aceast
perioad.
CONCLUZII
De-a lungul unui proces de terapie de Iamilie sistemic solicitarea de
inIormaii necesare pentru construirea genogramei oIer membrilor oportunitatea
de a revedea obiectiv propria istorie de via si trecutul comun, ceea ce le
Iaciliteaz exprimarea emoional ntr-un mediu necritic si suportiv. Pentru membri
acest lucru este util n mprtsirea n comun a unor experiene emoionale intense
(actuale sau din trecut), iar pentru terapeut este util n stabilirea scopurilor terapiei,
orientarea interveniei si alegerea strategiilor de lucru (AndolIi 1979; Kerr, Bowen,
1988; Freeman 1992; MitroIan 2001).
Atunci cnd se angajeaz n procesul terapeutic, proIesionistul urmreste s
Iormeze aliane Iuncionale cu Iiecare dintre membri Iamiliei pentru ca acestia s se
simt nelesi si acceptai, iar punctul Iiecruia de vedere s Iie luat n considerare
si ascultat ntr-un cadru neutru si securizant. n timpul construirii genogramei se
contureaz si se consolideaz aliana terapeutic, Iavoriznd legturile de suport
emoional cu Iiecare membru n parte, dar si cu grupul ca ntreg.
Genograma permite vizualizarea acestor tipuri de relaii, conexiuni, interaciuni
interpersonale, asigurnd o clariIicare a proceselor emoionale, dar mai ales ajut
terapia s progreseze prin identiIicarea si analiza unor Ienomene psiho-sociale din
interiorul Iamiliei, cum ar Ii: diade, triunghiuri, aliane, coaliii, triangulaii. Dinamica
Iamiliei poate Ii studiat prin Iocus-genograma, variante ale genogramei care
aproIundeaz teme cum ar Ii: tipurile de relaii dintre membri si climatul aIectiv
din Iamilie, legturile de atasament, aliane si coaliii n interiorul sistemului, roluri
si modele culturale perpetuate n Iamilie din generaie n generaie sau alte teme
speciIice n Iuncie de particularitile Iiecrui caz (McGoldrick, Carter 1980;
Hartman 1983; Guerin 1987; DeMaria 1999).
Concluzionnd putem spune c terapia de Iamilie sistemic propune strategii
de intervenie prin metode si tehnici speciIice, ncercnd s depseasc limitele
impuse de abordrile individuale si implicnd toi membri n demersul terapeutic,
deoarece tulburrile apar atunci cnd structura si organizarea Iamiliei nu rspund
nevoilor Iiecrui membru n parte si nici grupului ca ntreg (Minuchin 1974).
Terapia de Iamilie sistemic oIer avantajul unei perspective complexe
asupra cazului, a problemelor cu care se conIrunt unul sau mai muli membri si
rspunde eIicient nevoilor impuse de abordarea Iamiliilor cu pacieni cu inIecie
HIV/SIDA. Terapeuii care abordeaz Iamilia ntr-o manier sistemic vor s
Iuliana Oprea 12 148
depseasc limitele impuse de abordrile individuale si s descopere pattern-urile
de interaciune interpersonale dintre membrii pentru a contura un tablou mult mai
amplu al proceselor si legturilor emoionale care guverneaz sistemul Iamiliei.
Primit in reaacie la. 17. XI. 2007
BIBLIOGRAFIE
1. ANDOLFI, M., Family Therapy. an Interactional Approach, New York, Plenum, 1979.
2. BARKER, P., Basic Family Therapy, 4
th
ed., OxIord, Blackwell Science, 1998.
3. BOWEN, M., Family Therapy in Clinical Practice, New York, Jason Aronson, 1978.
4. DALLOS, R., DRAPER, R., An Introauction to Family Therapy, Buckingham, Open University
Press, 2000.
5. DeMARIA, RITA & co., Focusea Genograms, New York, Brunner/Mazel, 1999.
6. FREEMAN, D., Multigenerational Family Therapy, New York, Howarth Press, 1992.
7. GUERIN, P., The evaluation ana treatment of marital conflicts, New York, Basic Books, 1987.
8. HARTMAN, A., LAIRD, J., Family Centerea Social Work Practice, New York, The Free Press,
1983.
9. KERR, M., BOWEN, M., Family Evaluation, New York, W. W.Norton, 1988.
10. McGOLDRICK, MONICA, CARTER, B., The Family Life Cicle, New York, Gardner Press, 1980.
11. McGOLDRICK, MONICA, GERSON, R., Genograms in Family Assesment, N.Y., Norton, 1985.
12. MINUCHIN, S., Family Kaleiaoscope, Cambridge, Harvard University Press, 1984.
13. MITROFAN, I., VASILE, D., Terapii ae familie, Bucuresti, ed. SPER, 2001.
14. NICHOLS, M.P., SCHWARTZ, R.C., Terapia ae familie. concepte i metoae, Bucuresti,
Asociaia de Terapie Familial, 2005 (trad., ed. a-VI-a).
15. SAUBER, R.S. & co., Family Therapy concepts ana terms, Rockville, Aspen Pbl., 1985.
16. http://www.multiculturalIamily.org/.
17. http://www.genopro.com/.
18. http://www.genogram.org/.
REZUMAT
Una din cele mai bune metode de a obine o perspectiv multigeneraional asupra sistemului
Iamilial si implicit a membrilor si este de a conIigura genograma Iamiliei. Aceasta reprezint o
schematizare a legturilor de Iamilie, constituit pe baza arborelui genealogic extins pe cteva
generaii si care oIer o imagine asupra structurii, dezvoltrii, dinamicii Iamiliei de-a lungul timpului,
ceea ce permite nelegerea proceselor si mecanismelor intraIamiliale dintr-o perspectiv istoric.
PUNCTE DE JEDERE
UNELE CONSIDERAII CU PRIVIRE LA PROBLEMATICA STUDIILOR SI
CERCETRILOR PUBLICATE N REVISTA DE PSIHOLOGIE N ULTIMUL
DECENIU (19982007)
BOGDAN IONESCU

A FEW CONSIDERATIONS REGARDING THE MAIN PROBLEMS WHICH WERE
PRESENTED IN THE LAST 10 YEARS IN THE PSYCHOLOGIC MAGAZINE
Abstract
The article below points out the subject matter oI the studies and research papers gathered in
the last ten years in our Psychology Magazine.
On one hand, these research papers are part oI the collective eIIorts, aIter December 1989, to
reinstate the Romanian psychology to its rightIul rank. On the other hand, they prove the remarkable
progress in this past decade oI psychological research across the world.
Chemat s rspund unei continue nevoi de inIormare obiectiv a specialistilor
(si nu numai) si de aIirmare a opiniilor sau rezultatelor celor mai noi si interesante
cercetri n domeniu, activitatea publicistic a Revistei ae Psihologie din ultimul
deceniu st sub semnul a dou tendine majore.
Pe de o parte, se nscrie pe linia eIorturilor conjugate ce au caracterizat perioada
postdecembrist de repunere a psihologiei romnesti n drepturile ei Iiresti, iar pe
de alt parte, reIlect avntul considerabil pe care cercetarea psihologic l-a luat n
toate rile n ultimul deceniu.
Din acest motiv, scopul demersului de Ia nu este relevarea cantitativ a unei
bogate activiti publicistice, susinut cu binecunoscutul proIesionalism, ci relevarea
ei calitativ. n ultimul deceniu, Revista ae Psihologie a publicat un numr
apreciabil de studii si cercetri, contribuii metodologice, opinii sau puncte de
vedere, caracterizate toate de o problematic variat, reIlectnd o gam larg de
preocupri, ce cuprinde toate ramurile psihologiei: psihologie general, psihologie
social, cognitiv, educaional, organizaional, psihoIiziologie, psihologie medical,
psihoterapie s.a.

Institutul de FilosoIie si Psihologie ,C. Rdulescu-Motru, Departamentul de Psihologie

Bogdan Ionescu 2 150
Deoarece spaiul editorial si timpul nu ne permit o analiz exhaustiv a
lucrrilor publicate (nici nu ne-am propus acest lucru), ne vom limita numai la
sublinierea tematicilor abordate.
La Iel ca n orice alt stiin, si n psihologie apar, se dezvolt, se maturizeaz
sau dispar anumite tendine dominante. Este si cazul psihologiei personalitii,
care a cunoscut n ultimii ani o continu si complex metamorIoz, surprins si
redat n aspectele ei eseniale si de Revista ae Psihologie. AstIel, procesul de
trecere de la simpla inventariere a componentelor ei pn la cutarea nucleului
acesteia, sau de la simpla ,topologie la studiul eIicienei personalitii, se reIlect
n studii si cercetri temeinic Iundamentate. Amintim aici doar cteva: personalitatea
din perspectiva social; Iactorii de personalitate n adolescen; personalitatea
creativ n adolescen; personalitatea si perIormana scolar s.a.
Faptul c adolescenii si tinerii se aIl n centrul preocuprilor cercettorilor
din ultimul deceniu se explic si prin complexitatea crescnd a contextului
psihosocial n care se Iormeaz si se dezvolt personalitatea (Gheorghe IosiI,
Doina-SteIana Sucan, Delia Stratilescu, Aurora Liiceanu, Ruxandra Gherghinescu,
I. Juvin, Ana-Maria Marhan, Ana Stoica Constantin, Tatiana DoroIte, Margareta
Dinc, Marcela Rodica Luca, Mihaela Roco, Stroe Marcus, Corina Sas, Ioan Sas,
Elena Stnculescu, Svetlana Chiu, Alina Garai, Septimiu Chelcea, Dragos Daniel
Iordache, Cornelia Rada, Robert Brsan, Bogdan Danciu, Margareta Modrea,
Mihai Micle, Mihai Aniei, Mihaela Popa ChraiI, Gabriela Florena Popescu).
ntreaga aciune de modelare a personalitii copilului antreneaz toate
direciile cresterii si dezvoltrii sale: Iizic, psihic, aIectiv, moral, social. Iar n
aceast aciune rolul prinilor are o importan Iundamental. Relaia prini
copiieducatori deine un rol deosebit, att n Iixarea celor mai adecvate deprinderi
comportamentale, ct si asigurarea unor condiii psihologice normale.
Analiza caracteristicilor structurilor de personalitate ale adolescenilor a condus
spre concluzia existenei a dou modele educaionale care coreleaz cu nivelul de
creativitate al comportamentelor. Pe de o parte, este vorba de modelul educaional,
care susine valorile clasice, n care trsturile de personalitate se structureaz
astIel nct determin comportamente noncreative si nalt socializate. Pe de alt
parte, atunci cnd accentul cade pe noncoIormism si permisivitate, trsturile de
personalitate se structureaz astIel nct susin dezvoltarea comportamentelor creative.
Identitatea adolescentului se creeaz pe Iondul dependenei materiale de
adult, a tipului si gradului de control parental, a stilurilor conIlictuale si asumrii de
decizii. Studiile publicate n Revista ae Psihologie au revelat c modelul de
realizare a acestei identiti, pe Iondul climatului Iamilial, diIereniaz, de exemplu,
adolescenii supradotai de cei obisnuii.
3 Problematica Revistei de Psihologie (19982007) 151
Totodat, studiul relaiei dintre perIormana scolar si unele trsturi de
personalitate au pus n eviden aspecte deosebit de importante, mai ales din punct
de vedere educaional. AstIel, elevii perIormani sunt semniIicativ mai introveri
dect cei neperIormani, maniIest un anumit echilibru aIectiv, Iiind mai stpni pe
tririle proprii. Introversiunea si echilibrul aIectiv se consolideaz comportamental
pe msura naintrii n vrst. De asemenea, n poIida prejudecilor care l
consider pe supradotat egoist, cercetrile au artat c el dispune de o mare
capacitate de orientare prosocial si altruist.
Contextul socioeducaional n care se Iormeaz personalitatea adolescentului,
n strns legtur cu anumite predispoziii genetice Iormeaz modelul interacionist
care explic originea unui alt Ienomen psihologic, speciIic nu doar copilului si
adolescentului, ci si adultului: timiditatea.
Dac n copilrie este consecina conIruntrii cu situaii noi, iar n adolescen a
extinderii cadrului social, a dezvoltrii constiinei de sine si cresterii complexitii
sarcinilor, timiditatea autentic descreste la maturitate, Ir s dispar ns.
Este de remarcat atenia acordat acestui Ienomen Ioarte important pentru
dezvoltarea personal si pentru succesul proIesional, Iamilial si social n general.
S-a constatat c, n Iuncie de intervenia Iactorilor psihologici si socio-educaionali,
timiditatea poate duce Iie la evitarea contactelor sociale, Iie la aIirmarea propriei
personaliti si integrarea adecvat n diverse grupuri sociale. De aceea, principala
preocupare n demersurile terapeutice ale tinerilor ar trebui s Iie ncurajarea
experimentrii succesului n situaii sociale.
Comportamentul uman este plurideterminat, n Iormarea lui avnd un rol
deIinitoriu mai multe categorii de Iactori. Numeroase studii publicate n Revista de
Psihologie au au urmrit, de exemplu, inIluena exercitat de anumii Iactori socio-
demograIici individuali si comportamentali asupra consumului de substane
psihoactive la adolesceni, atrgnd atenia asupra unui Ienomen ngrijortor.
Factorii sociodemograIici, precum vrsta, sexul, scolarizarea prinilor, structura
Iamilial se evideniaz ca predictori ai consumului de substane psihoactive.
Adolescena este totodat si vrsta la care activitatea mental cunoaste o
restructurare complet, psihologii insistnd prin numeroase studii si cercetri
asupra implicaiilor acestui aspect. AstIel, un amplu studiu asupra impactului
televiziunii asupra proIilului personologic n preadolescen si adolescen atrage
atenia asupra corelaiilor existente ntre expunerea la programele TV si gama larg
de comportamente dezvoltate, n special de natur emoional si cognitiv n rndul
adolescenilor.
S-a constatat astIel c, cei care stau la TV pn ntr-o or sau cel mult 23 ore
prezint o adaptare bun, ncurajatoare. Sunt veseli si rezisteni, se integreaz usor
n grup. Cei care aloc mai mult timp vizionrii de emisiuni TV maniIest o
tendin spre culpabilizare. Ei sunt inapi s nIrunte exigene dure, sunt usor de
descurajat si plini de remuscri si, n general, reacioneaz viu si puternic la
diIiculti, au nevoie de ncurajare, iar n grup sunt receptai ca incomozi. n
general, cu ct creste numrul de ore petrecut n Iaa televizorului, cu att proIilul
de personalitate tinde spre polurile negative.
O alt tem ce a captat interesul si preocuprile specialistilor n ultimul
deceniu este si problema organizaiilor (Maria Buxbaum, Horia Pitariu, Corneliu
SteIan Li, Octavian Rujoiu, Marcel Iordache).
Abordat din perspectiv teoretic si practic, problematica organizaiilor se
regseste n paginile Revistei ae Psihologie prin cteva studii si cercetri de mare
actualitate tipologii ale liderului sindical, detensionarea strilor de conIlict,
psihologia managerului, Iiabilitatea uman, sigurana organizaiilor, importana
Iactorilor ,leadership si ,coeziune n emergena gndirii de grup s.a.
Datorit Iaptului c n orice organizaie Iactorul uman este baza structural si
Iuncional a acesteia, cercetrile eIectuate au vizat n mod deosebit identiIicarea
speciIicului su psihologic, insistnd asupra rolului liderului, Iie c este vorba de
managerul organizaiei, Iie de liderul sindical.
Reprezentant al celor care l-au investit cu putere de decizie, dar si al celor
care i-au acceptat exercitarea acestei puteri, liaerul reprezint Iactorul decizional
esenial n organizaie.
Cercetrile au evideniat c atunci cnd un grup este condus de un lider
exemplar si eIicient, care oIer n mod egal Iiecrui membru al grupuli posibilitatea
de a-si susine punctul de vedere, decizia luat va Ii superioar uneia care reIlect
eIorturile ntregului grup.
Fenomenul gndirii de grup, care se poate maniIesta n orice organizaie, a
aprut ca si concept din necesitatea de a rspunde unei ntrebri practice: sunt
predispuse grupurile decizionale, n situaiile de maxim intensitate s ia decizii
gresite din cauza diIeriilor Iactori si conjuncturi cu care se conIrunt?
Studiile au artat c maniIestarea gndirii de grup se datoreaz n mare parte
modului ineIicient de conducere al liderului si slabei coeziuni a grupului.
Contracararea Ienomenului se poate Iace prin adoptarea unei gndiri de echip,
prin argumente si susinerea propriilor convingeri si opinii, discutarea ndoielilor
colective, recunoasterea consecinelor etice si morale ale deciziilor etc.
Rezultatele cercetrilor au artat c managerii de succes au un nalt nivel al
inteligenei emoionale, maniIest autocontrol n plan emoional, ambiie moderat
si anxietate redus, Iiind bine adaptai la stres. De aceea, dat Iiind importana
acesteia n activitatea managerului de succes ar trebui ca n selecia seIilor de la
diIerite niveluri s Iie incluse si probe pentru evaluarea ei.
De cealalt parte a baricadei se aIl liaerul sinaical, adus n centrul preocuprilor
psihosociologilor de rolul su important n organizaiile proIesionale, de el
depinznd n mare msur soluionarea conIlictelor de munc. Avnd puterea de a
ampliIica sau atenua crizele organizaiei respective, a devenit subiect al cercetrilor,
care au ncercat identiIicarea anumitor tipologii. AstIel, din interpretarea datelor
obinute, a rezultat c:
a) jumtate din liderii sindicali au un stil de via extravert Iiind persoane
sociabile si active, care caut noi experiene;
b) cealalt jumtate au un stil de via introvert, Iiind persoane retrase si
reIlexive, care evit experienele noi;
c) majoritatea liderilor sindicali Iolosesc un stil senzorial de procesare a
inIormaiilor, preIernd s Iie concrei si realisti, Iocalizai pe prezent,
lucrnd constant si secvenial, orientai spre rezultate si avnd tendina de a
Ii competiionali;
d) majoritatea liderilor sindicali Iolosesc un stil logic de luare a deciziilor,
avnd tendina de a Ii obiectivi, impersonali si analitici, apreciind cinstea,
dreptatea si egalitatea;
e) majoritatea liderilor sindicali au un stil raional de interaciune.
Creativitatea, o alt tem pe care o regsim constant n paginile Revistei ae
Psihologie n ultimul deceniu, justiIic interesul si atenia psihologilor prin Iaptul
c a devenit una din problemele majore ale contemporaneitii, depsind cu mult
sIera psihologiei (Gheorghe Neacsu, Carmen Maria Mecu, Beatrice Balgiu, Valeriu
Mircea Popa, Vlad Petre Glveanu, Daniela Neagu).
Considerat Iorma cea mai nalt a activitii umane, creativitatea este
studiat nu numai sub diIeritele ei aspecte psihologice, structurale (ca proces,
produs, potenialitate general-uman, dimensiune a personalitii), ci si din perspectiva
implicaiilor n sIera economic, social, cultural, educaional etc.
Cercetrile din ultimul deceniu s-au orientat cu precdere asupra implicaiilor
sale practice: stimularea disponibilitilor analitico-sintetice n creativitate cu ajutorul
desenului si imageriei vizuale; creativitatea artistic si spiritualitatea; analiza
desenelor ca produse ale activitii; opera de art ca surs de transpunere n lumea
imaginarului; procesul de creaie artistic; structura artistic-aptitudinal; tipologii
ale imaginarului etc.
Este cunoscut c procesele creative implic n acelasi timp analiza, ct si
sinteza. Dup unii autori, o capacitate analitic Ioarte nalt n deIavoarea operaiei
sintetice a gndirii este n detrimentul perIormanei creative.
Cercetrile asupra corelaiei dintre unele aspecte ale muncii intelectuale
respectiv inteligena si creativitatea si succesul proIesional au condus la concluzii
interesante din punct de vedere teoretic si practic. AstIel, s-a constatat c:
succesul proIesional depinde ntr-o msur mai mare de modul de gestionare a
dotrii intelectuale, dect de nivelul ei;
creativitatea este mai strns asociat cu succesul proIesional dect inteligena
(inteligena este asociat mai strns cu succesul academic dect cu cel
proIesional);
creativitatea este un predictor mai bun pentru succesul proIesional dect
inteligena.
Cu privire la procesul de creaie, atenia psihologilor a Iost reinut de
particularitile si rolul percepiei si reprezentrii, imaginaiei si emoiei n creaie.
n calitatea ei de component inalienabil a structurii artistice, trirea aIectiv
dispune de un set de caracteristici psihoestetice care-l disting pe artist de omul de
rnd: caracterul ei imaginar, un optim aIectiv ca ,msur a intensitii, saturarea ei
cognitiv creia i datoreaz Iactura de atitudine aIectiv, comunicativitatea si
virtualitatea expresiv.
Un Iactor Iavorizant al creativitii este starea de relaxare. n ultimul timp
metodele de relaxare si metodele sugestive n general si-au probat credibilitatea ca
metode de stimulare a creativitii.
Psihologia cognitiv, un alt domeniu de interes si actualitate al psihologiei,
este un domeniu cuprinztor, care vizeaz arii de subiecte diIerite memoria,
percepia, atenia, recunoasterea patternurilor, constiina, limbajul si gndirea uman.
Psihologii cognitivisti ncearc s explice comportamentul uman inteligent, Icnd
reIerire la un sistem cognitiv care intervine ntre inputul environmental si comportament.
Este si meritul Revistei ae Psihologie de a Ii contribuit substanial la dezvoltarea
acestui domeniu prin coninutul studiilor publicate, variate si complete ca tematic
si abordare. Amintim aici: identitatea personal n stiinele cognitive; stilul cognitiv
si creativitatea n domeniul tehnic; aspecte legate de elaborarea unui sistem
inteligent de instruire; imagerie, intuiie si raiune n tehnici de rezonan cognitiv
beneIic achiziia cunostinelor primordiale din perspectiva teoriei arhitecturii
cognitive; gndirea strategic; hipermnezia hipnotic etc. (Grigore Nicola, Ana-Maria
Marhan, Marius Gheorghe, Elena Mocan, Camelia Brigitte Urban, Dan David,
SteIan Vlduescu, Beatrice Balgiu, G. G. Constandache, A. Bolboceanu, Valeria
Negovan, Alexandru Iordan).
AstIel, atenia, un Ienomen psihic controversat, eterogen si multidimensional,
necesit pentru o nelegere proIund si adecvat participarea specialistilor din
domenii variate precum neurostiine, psihologia cognitiv, teoria inIormaiei,
inIormatic s.a.
Complexitatea ateniei presupune recurgerea la metaIore si modele, care sunt
Iolosite de cercettori n vederea identiIicrii aspectelor relevante, ncadrrii n
ipoteze si interpretrii datelor. n acest context, cercetrile din ultimele decenii din
domeniul psihologiei cognitive asupra ateniei deIinit ca un proces selectiv
sunt orientate pe un set de metaIore Iundamentale, eseniale.
Atunci cnd teoriile ateniei se raporteaz la anumite probleme de rezolvat,
att problemele ct si soluiile propuse sunt consecine ale logicii metaIorelor
implicate. Rezult astIel c, ntr-o cercetare metaIorele nu sunt o opiune, ceva
Iacultativ, ci o necesitate, nsesi mijloacele prin care nelegem atenia.
O alt probleme studiat de psihologia cognitiv este inteligena. Cercetrile
au demonstrat c o caracteristic unic a acesteia este abilitatea de a-si recunoaste
propriile limite si de a-si (re)proiecta mediul, astIel nct s depseasc aceste
limite. Ca urmare, este necesar ca orice analiz a activitii cognitive s includ o
teorie a modului n care individul uman utilizeaz resursele disponibile n mediu
pentru a-si extinde perIormana cognitiv Iie c este vorba despre ali indivizi, Iie
de sisteme inIormatice sau calculatoare.
Utili:atorul uman, in interaciune cu tehnologia informatic Iormeaz un
sistem cognitiv puternic, capabil s realizeze sarcini care depsesc cu mult
capacitatea cognitiv a persoanei n absena unui suport extern. Acest Iapt a Iost
accentuat de disciplinele cognitive nc din anii `80 care au evideniat n mod
repetat relaia dintre cogniie si context. Abordarea, cu alte cuvinte, a cogniiei ca
Ienomen ,situat n context.
Imageria este o alt tem abordat de psihologia cognitiv, Iiind considerat
o metod de sondare a subconstientului care poate oIeri accesul spre lumea
simbolurilor. Sau, altIel spus, a adevrurilor care nu ajung la lumina raiunii, avnd
totusi un important rol de autoreglaj.
Investigaia realizat pe un lot de 189 de subieci, ce practic tehnici de
rezonan cognitiv beneIic, utiliznd n acest scop instrumente precum empatia,
stilul cognitiv, importana creativ si personalitatea, a relevat cteva concluzii
interesante si inedite.
AstIel, lotul studiat reprezint o populaie cu empatie superioar, apropiat
ca pondere de cea a actorilor si regizorilor sau proIesorilor n general.
Mai mult, corelaia puternic dintre stilurile cognitive strategic si tactic ne
arat existena unei bune organizri a capacitii intelective. Subiecii prezint o
personalitate echilibrat, relevat de corelaia semniIicativ dintre stilurile puse n
eviden de scorul imaginii de sine. De asemenea, stilul intelectual coreleaz
semniIicativ cu gradul de creativitate, ceea ce relev existena unui potenial
intelectual orientat spre productivitate.
Remarcm, n acelasi cotext al problematicilor provocatoare pentru psihologia
contemporan, si ale cror ecouri se regsesc ntotdeauna si n Revista ae
Psihologie, un domeniu nou, cel al fiabilitii umane.
Concept preluat din inginerie, s-a dorit iniial o prelungire a conceptului de
Iiabilitate tehnic n sistemele sociotehnice. n prezent se reIer la o gam larg de
aspecte, n principal la probabilitatea ca un individ, o echip sau o organizaie
uman s realizeze o misiune n condiii date si n limite acceptabile, pe o anumit
perioad de timp.
Fiind un domeniu nou, de studii interdiciplinare, n care psihologia ocup un
loc preIerenial, ncepnd cu cea educaional, organizaional si social, se simte
lipsa unor clariIicri conceptuale si metodologice.
De exemplu, este necesar s se adnceasc nelegerea unei serii de condiii
care diIereniaz ntr-un mod deosebit Iuncionarea subiectului uman n activitate,
cum ar Ii susceptabilitatea la eroare, inIluena stilurilor cognitive asupra eIicacitii
si eIicienei, trsturile de personalitate si Iiabilitatea uman; din punctul de vedere
metodologic exist o necesitate stringent, de exemplu, de clariIicare a modalitilor de
testare si evaluare a Iiabilitii umane.
De aceea, publicarea n paginile revistei a inIormaiilor legate de acest
domeniu este nu doar inIormare, ci si o provocare lansat specialistilor.
Una din ramurile aplicative ale psihologiei, care s-a dezvoltat la grania dintre
psihologie si psihiatrie este psihoterapia (Carmen Popovici, Odette Grlasu, Iuliana
Oprea, Claudia Elena Biris).
Conceput iniial ca o modalitate de intervenie terapeutic complementar
tratamentului medicamentos aplicat bolnavilor din clinicile de psihiatrie, ea si-a
extins aria de aciune si n aIara lor, devenind astzi o modalitate de optimizare
personal, autocunoastere si de rezolvare a unor probleme personale sau relaionale.
Dup cum se stie, n orice act terapeutic relaia pacient-terapeut este inIluenat
att de personalitatea terapeutului, ct si de a pacientului, respectiv a contextului
social n care ea evolueaz, indiIerent de natura terapiei.
Ceea ce d msura progresului ntr-o terapie este surprinderea conIlictelor
intraindividuale. Cercetrile prezentate n Revista ae Psihologie propun n aceast
direcie introducerea si utilizarea unei tehnici noi, cu rol esenial pentru ndeplinirea
scopului Iinal al unei terapii, si anume metaIora terapeutic.
MetaIora nseamn n primul rnd simbol. Prin intermediul ei se pot accede
ci nebnuite ale nelegerii n intercomunicarea uman, n general, si cea
terapeutic, n special. n cadrul interveniei terapeutice metaIora dezvolt noi
asociaii n sistemul de convingeri si asteptri ale pacientului, Iixnd atenia si
stimulndu-i gndirea.
Ea produce constientizri, reconstruieste mentalitatea si reaseaz sistemul
atitudinal, ce se reIlect Iidel n progresul terapeutic, respectiv n viaa de zi cu zi a
subiectului.
O alt problem n psihoterapie, care se pune n egal msur att
terapeutului ct si pacientului, n contextul unei societi tot mai inIormatizate, este
cel al psihoterapiei asistat ae tehnologie. Fie c se numeste terapie digital sau on
line, consiliere prin internet sau terapie cibernetic, ea se reIer n esen la acelasi
lucru: psihoterapie bazat pe aciuni sincrone la distan.
Studiile realizate pn n prezent au dovedit c mediul virtual poate Ii eIicient
n rezolvarea unor probleme precum agoraIobia, tulburrile sexuale, claustroIobia,
tulburrile alimentare, acroIobia, tulburrile de panic s.a
Terapeutul de orientare comportamental, spre exemplu, poate utiliza realitatea
virtual pentru a activa structura bazal a Iricii la un pacient, prin conIruntarea cu
stimulul generator de team. Cel de orientare cognitiv o poate utiliza pentru a
analiza Iuncionarea sistemelor mnezice si a reconstrui modul de procesare a
inIormaiei. Terapeutul de orientare experenial o poate utiliza pentru a izola
pacientul de lumea extern si a-l ajuta s exerseze aciuni corecte iar cel de
orientare psihoainamic poate utiliza realitatea virtual ca pe un sistem simbolic
complex pentru a urca sau scoate la supraIa stri aIective.
Viitorul realitii virtuale si al psihoterapiei computerizate, conIorm unui
studiu realizat n 2002 de Norcross este mai mult dect optimist (locurile 3 si 5),
semniIicativ Iiind Iaptul c abordrile psihoterapeutice tradiionale vor Ii din ce n
ce mai puin utilizate (locurile 3335).
O alt tem de mare actualitate si interes pentru societatea contemporan,
este problema stresului. Studiile publicate n Revista ae psihologie au urmrit n
principal dou direcii. Pe de o parte, revelarea structurilor anatomo-Iiziologice
implicate n rspunsurile emoionale n situaii de stres (respectiv sistemul limbic,
baza neural pentru comportamentul si experiena emoional) iar pe de alt parte,
identiIicarea Iactorilor care produc stresul uman si strategiile individuale de
diminuare sau evitare a lui (Constantin Voicu, Virginia Rotrescu, Adelina Bojan,
Dana-Irina Scoran, Adrian Priscaru).
Nevoia de a inIluena calitatea vieii, de a scdea mortalitatea, au provocat
cele mai diverse stiine biologia, medicina, psihologia, sociologia, ecologia sau
gerontologia n ncercarea de a identiIica mecanismele sntii si ale bolii.
Teoria stresului, lansat de Hans Selye (1956) a cunoscut ntre timp o continu si
complex metamorIoz si mbogire, ajutat de progresele n cunoasterea unor
procese psiho-biologice Iundamentale.
n acest context, un studiu experimental realizat pe 60 de subieci ce suIeriser o
intervenie chirurgical la nivel abdominal inIerior a permis identiIicarea Iactorilor
ce determin stresul psihic n percepia algic. Contrar asteptrilor, relevan au
avut atitudinea Ia de via, preocuprile, cutarea de sine si Iamiliaritatea cu
procesul cunoasterii.
Faptul c personalitatea rmne un Iactor important n determinarea sntii
sau n medierea expunerii, reactivitii si abordrii evenimentelor stresante, este si
concluzia unui alt studiu privind controlul stresului pe cmpul de lupt.
AstIel, studiind rolul predispoziiilor individuale n situaiile stresante, concluziile
arat c personalitatea inIlueneaz att expunerea la evenimente stresante si modul
de reacie individual ct si alegerea diIerit a strategiilor de adaptare si implicit a
eIicienei acestora.
De aceea, printre sIaturile reIeritoare la conduita antistres, un rol important
revine procesului autocunoasterii. Acesta presupune angajarea Ia de sine, prin
implicarea n orice aciune ntreprins, maturitate aIectiv-comportamental precum
si capacitatea de a persista indiIerent de obstacolele ce stau n calea scopului
propus. Odat Iormat ,robusteea individului, ea se aIirm drept mediator ntre
stresul psihic si sntate.
Este si concluzia unui alt studiu reIeritor la resursele adaptative n nIruntarea
stresului la vrsta a treia. Realizat pe un esantion de 143 de vrstnici (cu o medie
de vrst de 68 de ani), a relieIat c resursele cognitive sunt cele care contribuie cel
mai mult la meninerea unei imagini de sine pozitive, cu eIecte beneIice asupra
eIicienei integrrii sociale.
Resursele cognitive, nalt valorizate la aceast vrst, sunt principalele capaciti
pe care acestia se bazeaz n nIruntarea evenimentelor psihotraumatizante.
Vrstnicii asociaz n principal resursele cognitive cu cele sociale si Iizice, mai
puin cu cele emoionale si deloc cu cele spiritual-IilosoIice.
Domeniul psihologiei medicale se regseste n paginile Revistei ae Psihologie
din ultimul deceniu prin studii si articole ce abordeaz probleme de larg interes.
Amintim doar cteva: comportamentul suicidar n strile depresive; depresia din
perspectiva neurostiinelor; creierul organ al psihicului; stresul neurochirurgical;
hipnoza posibil tratament al spasticitii musculare; Iactori psihosociali care
condiioneaz aderena la tratament n bolile somatice s.a. (Mihai Golu, Constantin
Enchescu, Alexandra Retezeanu-Stanca, Leon Dnil, Gabriela Coman, Nicolae
Rusca, Doina Constantinescu, I. B. Iamandescu, SteIan Vlduescu, Ovidiu Popa
Velea, Elena SchiIirne, Elena Claudia Biris, Virginia Rotrescu, Ligia Ttranu,
A. V. Ciurea).
Desi n practica medical domeniul psihologiei medicale poate Ii ntlnit
oriunde intervine, ntr-un Iel sau altul, un Iactor psihologic, este cert c psihologia
medical de azi se dezvolt prin ntreptrunderea si cu alte domenii de cunoastere
si cercetare. Psihopatologia, psihanaliza si psihologia dinamic, etiologia, sociologia,
psihologia experimental sau neuroIiziologia sunt doar cteva dintre acestea.
n cazul tratrii depresiei, spre exemplu, un rol important revine si neurostiinelor.
Geneticienii si neuroIiziologii nu au cum s propun psihoterapii acesta este rolul
psihologilor, dar acestia, la rndul lor, nu pot propune psihoterapii eIiciente dac
nu cunosc cauzele tulburrilor respective.
Stabilirea diagnosticului este un alt motiv pentru care este necesar cunoasterea
substratelor biologice ale unei tulburri psihice. Cercetrile experimentale, de
exemplu, eIectuate de neurostiine, biologie sau genetic au nevoie de cel puin un
psiholog pentru diagnosticarea grupurilor experimentale. n cazul n care psihologul
respectiv nu cunoaste etiologia unei tulburri, diagnosticul poate Ii gresit si
ntreaga cercetare compromis.
Al treilea motiv pentru care cunostinele neuroIoziologice sunt necesare l
reprezint activitatea de prevenie si cea de optimizare. Cunoasterea Iactorilor de
risc n dezvoltarea unei anumite tulburri permite adoptarea unor programe
eIiciente de prevenire.
O problem de mare actualitate n practica medical, surprins si n paginile
Revistei de Psihologie, este problema aderenei la tratament. Peste 50 din
pacienii spitalizai au un grad variabil de lips de aderen la tratament, Iapt care
se explic prin aciunea unor Iactori de ordin psiho-social: vrst, sex, ocupaie,
suport social perceput, statut socio-economic. Situaia la grania dintre obiectiv si
subiectiv, dintre individ si mediul su de via, necesit o intervenie personalizat
si susinut a medicului si mai ales a psihologului clinician. n virtutea aspectului
bio-psiho-social al bolii, relaia medic pacient nu mai este asimetric, depsind
modelul intervenionist tradiional, n sensul c pacientul nu mai este plasat n rolul
,copilului neajutorat. Dimpotriv, se preIer nc de la debutul bolii, instituirea
unui parteneriat medic psiholog pacient, n care pacientul particip activ la
propria vindecare, asumndu-si interior tratamentul si responsabilitatea n cadrul
terapiei. n acest sens, se iau n considerare particularitile psihologice si
socioculturale ale pacientului sau elemente precum calitatea vieii, motivaia pentru
vindecare, sistemul de convingeri si credine.
Judecnd dup datele statistice, acest nou mod de abordare a terapiei si-a
dovedit deja eIiciena n practica medical. n special n bolile cu speran de
vindecare mic, intervenia psihologic, adresat aderenei la tratament, cuplat cu
cea medical, adresat simptomelor, pot aduce dup sine beneIicii certe cum ar Ii
reducerea morbiditii si mortalitii, a costurilor spitalizrii, dar mai ales
schimbarea atitudinii Ia de Iinalitatea actului medical.
Desi Ienomenele psihice sunt prin excelen subiective, cercetrile au dovedit
c ele pot Ii msurate si evaluate matematic, testul psihologic oIerind o msur
standardizat a anumitor caracteristici ale omului, relevante pentru societate sau
pentru el nsusi.
n cei mai bine de 100 de ani care au trecut de la nIiinarea primului
laborator de psihologie (Leipzig, 1879), tehnicile de investigaie psihometrice si
proiective au luat un avnt considerabil.
Importana psihodiagnozei si legturile ei cu celelalte ramuri ale psihologiei,
este dat de nsesi Iunciile principale:
evaluarea corect a trsturilor si capacitilor psihice individuale;
relevarea cauzelor ce susin o anume realitate psiho-comportamental;
anticiparea evoluiei psiho-comportamentale a subiectului n anumite condiii;
utilizarea datelor n consilierea educaional si proIesional;
utilizarea n consilierea psihologic si psihoterapie;
evaluarea si validarea unor programe de nvare si Iormare proIesional;
Iormularea unor capaciti de cunoastere si autocunoastere etc.
(Margareta Dinc, Delia Stratilescu, Adriana Negril, I. P. Vasilescu, Mictat
Grlan, Diana Mihalcea, Alexandru Mihalcea, Bogdan Danciu, Marius Gheorghe,
Oana Mateescu, Cornelia Eugenia Munteanu, Camelia Popa, Valeria Savu).
Utilizarea n ultimul timp, pe scar tot mai larg a instrumentelor psihodiagnostice
si n domenii tot mai variate, a orientat preocuprile specialistilor spre adecvarea
coninutului acestui domeniu necesitilor practice. Studiile publicate n revist se
remarc nu doar prin originalitate si actualitate, ci si printr-un nalt nivel proIesional.
Amintim aici cteva dintre ele: diagnosticul intelectual si Iactorii socio-culturali;
adaptarea pe populaia romneasc a probei Inventarul de personalitate ,Five-
Factor; elaborarea grilei de diagnostic si tratament n tulburarea prin anxietate de
separare; simbolismul arhetipal si Testul Rorschach.I; analiza de Iidelitate a
chestionarelor PPN-50 pentru diagnoza de valori, trsturi si relaii etnice; valoarea
si limitele testelor de desen tematic n psihodiagnoza unor grupe de aIeciuni
psihice; scal pentru msurarea intensitii sentimentului de dragoste etc.
Valoarea testelor psihologice este dat de capabilitile lor de a revela trsturi
statice ori dinamic-operaionale ale individului, care s constituie o baz solid
pentru prevenirea comportamentului acestuia. n acest context, testele proiective
asupra crora si-au Iocalizat atenia numerosi cercettori n ultimii ani, si Iundamenteaz
validitatea pe utilitate, pertinen si concluden.
Principalele lor caracteristici concrete sunt: sensibilitatea (capacitatea de a
distinge si proba nuane individuale), Iidelitatea, asociativitatea (capacitatea de a se
asocia si duce la concluzii care s Iie conIruntate si prin alte tipuri de teste).
Fascinaia pentru Testul Rorschach, spre exemplu, este generat de posibilitatea
acestuia de a desciIra dezvoltarea unui numr mare de raporturi si Iuncii psihice,
precum si aspecte subtile legate de coninuturile proIunde pe care se Iundamenteaz
personalitatea.
Studiile care si-au propus veriIicarea valorii si limitelor testelor de desen
tematic n evaluarea psihodiagnostic a unor grupe de aIeciuni psihice (tulburri
de personalitate, schizoIrenie, tulburri psihice pe Iond organic cerebral) au ajuns
la concluzii cu important valoare practic.
AstIel, desi testele de desen tematic sunt utilizate cel puin n ara noastr
n psihodiagnoza adultului mai mult empiric si ocazional, au o real utilitate n
evaluarea diIerenial-psihodiagnostic ntre categoriile de aIeciuni psihice investigate.
De asemenea, rezultatele obinute au artat c exist o relaie cert ntre
nivelul dezvoltrii si eIiciena psiho-intelectual actual si anumite variabile ale
expresiei graIice, relaie care justiIic Iolosirea unor teste de desen ca ,teste de
dezvoltare sau a utilizrii inIormaiilor pe care acestea le oIer n psihodiagnoza
regresiilor aIectiv-comportamentale.
Trebuie precizat ns c Testele de Desen, desi Ioarte apreciate ca procedee
adecvate problematicii psihodiagnosticpsihopatologice, nu pot Ii absolutizate. Cu
alte cuvinte, nu indic corelaii directe, certe si univoce ntre caracteristicile
expresiei prin desen si diagnosticul clinic, ele avnd numai un caracter indicativ
orientativ.
Desi nu avem pretenia de a Ii epuizat toate problemele pe care si le-a
presupus demersul nostru, spaiul editorial restrns ne oblig la o ncheiere. Asadar,
putem spune n concluzie c nota deIinitorie a ultimului deceniu de activitate
publicistic a Revistei ae Psihologie este proIesionalismul cercettorilor muli
dintre ei doctori sau doctoranzi si abordarea original, creatoare si complex a
tuturor aspectelor ce in de psihicul uman. De aceea ne maniIestm convingerea c
si pe viitor Revista ae Psihologie si va aduce o merituoas contribuie la
dezvoltarea si impunerea psihologiei ca un important instrument de cunoastere si
autocunoastere.
Primit in reaacie la. 18. 03. 2008
BIBILIOGRAFIE
1. Revista de Psihologie, 44, 12, 34, 1998.
3. Revista de Psihologie, 46, 12, 34; 2000.
7. Revista de Psihologie, 50, 1-2, 34, 2004.
REZUMAT
Articolul de Ia si propune relevarea problematicilor studiilor si cercetrilor publicate n
ultimii 10 ani n Revista ae Psihologie.
Pe de o parte, ele se nscriu pe linia eIorturilor conjugate ce au caracterizat perioada
postdecembrist de repunere a psihologiei romnesti n drepturilor ei Iiresti, iar pe de alt parte,
reIlect avntul considerabil pe care cercetarea psihologic l-a luat n toate rile n ultimul deceniu.

FICIUNEA OPERAIE DE COMUNICARE PERSUASIV
STEFAN VLDUESCU
THE FICTION PERSUASIVE COMMUNICATIONAL OPERATION
Abstract
The article deals with Iiction as one oI the Iour basic operations oI persuasion (beside lie,
seduction and myth). The installation and the operating oI Iiction is Iounded on a landed proneness
Ior listening to stories and Ior narrating, Ior the need Ior a story. The Iiction enchants by stimulating
the experience and by oIIering a IulIilment potential Ior what reality doesn`t sometimes allow.
Typologically, related to the place where is inserted in the communication, it is acknowledged that
Iiction has Iour Iorms: the story, the tale, the history (possibly with an imaginary component, coming
even Irom religion) and the Iantastic.
Omul descoper obiectul practicii sale verbale ca pe o povestire. Istoria
personal, ca oricare alta, s-o spunem, este o poveste n care atenia asupra
detaliilor urc prin acumulare spre imaginar. Modul povestirii penduleaz
neintenionat ntre Iactual si Iicional: stim Iaptele si inventm cinematograIic
scenele. Vocea narativ Iace Iapt din dialog si Iiciune, din relatare. Dar s nu Iim
prea exigeni! Aceasta este istoria noastr: o povestire cu caracter Iactual si
Iicional. Producia verbal conIigureaz realitatea, istoria, prin intermediul a trei
tipuri de enunuri: de realitate, de Iiciune si de diciune. Deosebirea dintre ele vine
de acolo c primele ,descriu pe deasupra (n aIar de propriul coninut
comunicaional adugirea noastr) o stare de Iapt obiectiv, iar cele de Iiciune
,nu descriu nimic altceva dect o stare mental (Genette, 1994, p. 125).
Realitatea este aciune, Iiciunea este trire (emoie, grij, neliniste, team).
Enunurile de realitate aparin subiectului acional, sunt susinerile lui si ale istoriei,
celelalte reprezint dovezi istorice, sunt utilizate ca documente istorice. n
sistemele modelatoare secunde, precum istoria, raportul dintre discurs si limbajul
sistemului dat se construieste cu totul altIel dect n sistemul pur al limbii naturale,
unde Iuncioneaz ,principiul simultaneitii cu comunicarea (Lotman, 1975, p. 70):
vorbirea si comunicarea sunt concomitente. n istorie, n viaa de zi cu zi, ca si n
religie ori mit, cultura are eIect modelator ulterior, post-temporal. Istoria personal
se scrie la timpul trecut sau mcar n ideea unui trecut.
SteIan Vlduescu 2 164
Situaia de comunicare pe care o creeaz un om care si povesteste trecutul
este ilustrativ, paradigmatic pentru construcia Iiciunii si modelarea gndirii
inIormativ-istorice. InIormaia pe care o Iurnizm cnd povestim vizeaz adevrul
,istoric, dar ntr-o aceeasi schem poate intra producia oricrui adevr. Faptele
relatate, productele inIormaionale (produsele pe cale de a se Iace, care nu s-au
Icut nc n totalitate) sunt modelate de diIerii operatori procesuali, elemente ale
sistemului inIormaional.
Discursul personal ,istoric al oricrei relatri se ese ca o comunicare, asa
nct pe supraIaa lui se pot recunoaste regulile coninutului si relaiei ce se
Iormuleaz. Prin permanenta sa pendulare ntre semiotizare si desemiotizare, ntre
ambiguizarea coninutului, limpezirea relaiei si invers, instana comunicaional
creeaz un spaiu polisemic si multi-nivelar, un teren mlstinos, o zon de nisipuri
misctoare, un receptor lucid doar cu o mare pierdere de timp va iesi. Dar ce-l ine
pe asculttor intuit locului, ce l Iace ,s zboveasc? n primul rnd, nevoia de
povestire. Asculttorul, lectorul descoper povestirea ca impas epistemologic si ca
paradox: o obine Ir s o cear, o primeste Ir s o caute si o utilizeaz Ir s-o
veriIice. Marea ncercare este pentru el de a se Iace subiectul imaginar al unei
naraiuni ce ntotdeauna urmreste nu doar s treac verosimil, nu s Iie
veridictiv, ci pur si direct s Iie real. De Iapt, arat J.-N. KapIerer, veriIicarea
inIormaiei nu e un lucru de la sine neles, cci ,cunoasterea social se ntemeiaz
pe ncredere si nu pe dovad (KapIerer, 1993, p. 285).
De obicei, cuvintele intr n practicile semiotice cu anumite semniIicaii.
n povestire, ca relatare direct a vieii, a istoriei, si diminueaz sIera semantic
asa-zis curent si primesc semniIicaii noi n mod direct legate de situaia social
n care Iuncioneaz. ,O limb s-a aIirmat de ctre A. Culioli si J.-P. Decles
(Apud Dospinescu, 1998, p. 308) este n mod Iunciar ambigu. Oamenii produc
deIinitoriu semniIicaii ambigue, ca translaie a propriei naturi: ,Oamenii, trind si
trind mpreun, secret sens. Acest sens este ambiguu (Lyotard, 1997, p. 96).
Asadar, viaa genereaz inexorabil triri si semniIicaii ce se adun pe cursul unui
sens ambiguu. Mijlocul de comunicare Iundamentalmente uman este, la rndul lui,
Iunciarmente ambiguu. n consecin, toate produciile umane, n special cele
discursive, dar neIcnd excepie totalmente opozitiv nici cele acionale, vor Ii
ambigue, se vor exprima ambiguu. Comportamentele comunicaionale discursive
sunt si rmn n parte ambigue, n poIida oricrei explicaii clariIicatoare pe care ar
da-o actorul, prestaiei sale. Ba chiar uneori actele explicative mresc concentraia
de echivoc n comportamentele explicate. Im. Kant chiar preciza n Prefaa la
,Critica raiunii pure: ,multe ar Ii cu mult mai clare, dac n-ar Ii vrut s Iie att de
clare (1994). Pe de alt parte si n plus, chiar limba, dincolo de ambiguitate induce
Iiciune: R. Steiner (Steiner, 1983, p. 274) susine c ,limba este n mod Iundamental
Iictiv si imprecis: ,Imprecizia Iundamental a limbii naturale este crucial
pentru Iunciile creatoare de limbaj interiorizat si exteriorizat (p. 276). Steiner
chiar postuleaz un impuls al limbii ctre ,tinuire si Iiciune (p. 280).
3 Ficiunea operaie de comunicare persuasiv 165
Roda Roberts (Roberts, 1985, p. 348) apreciaz ambiguitatea ca Iiind sub
diIerite Iorme principala cauz a nenelegerilor. Ambiguitatea lingvistic apare ca
eIect a trei Ienomene:
polisemia, atunci cnd diIerii semniIicai corespund unuia si aceluiasi
reIerent, raportndu-se la un singur semniIicant;
sinonimia, atunci cnd unul si acelasi semniIicant are dou sau mai multe
categorii de semniIicat;
inscrierea in aiferite contexte, situaii si cadre teoretice, solicitnd partajarea
de bagaje speciale de cunostine.
Punnd degetul pe rana ce o deschide, ca o intervenie chirurgical,
recunoasterea ambiguitii materialelor oricrei povestiri, trebuie s o vindecm
artnd: ,omul stie ce are de spus si gseste mijloacele pentru aceasta' (Kiesler,
1969, p. 43), dar spunerea sa nu poate scpa de ambiguitate.
ntre discursul-istorie al individului si personalitatea sa, n ambiguitate,
legtura nu este direct: omul una spune si, n parte, alta este. Din supravegherea
comportamentului verbal al unui actor social, arat D. Jodelet (Jodelet, 1998, p. 52),
conIirmndu-i pe J.-F. Lyotard si pe Culioli-Decles, nu putem cunoaste
personalitatea acestuia dect n proporie de 33. Cercetrile au artat c din
examinarea conversaiei unei persoane ne putem Iorma o impresie sau o opinie
despre aceasta. Coninutul conversaiei contribuie n proporie de 6 la Iormarea
impresiei si de 9 la Iormarea opiniei; din analizarea acesteia se pot trage
concluzii n legtur cu caliti ale spiritului (1) si cu inteligena (5), de
asemenea, despre sistemul de gndire, prerile si gusturile celui observat (9), ca
si despre modul de via si anturajul acestuia (3) (Jodelet, 1998, p. 52). Cu alte
cuvinte, examinarea produciei verbale nu ne poate conduce dect la o personalitate
ambigu, i-am zice noi, o personalitate care n cel mai bun caz este 33 din
adevrata personalitate. Lipsit de componenta sa acional n care s se veriIice
vorbirea, personalitatea rmne suspendat, cci, dup cum bunul sim o aIirm,
dar nu tot omul o constientizeaz: drumul de la vorb la Iapt este lung.
Continund raionamentul lui D. Jodelet, personalitatea 33 VORB
(comportament verbal) 67 FAPT (comportament acional).
,Ceea ce este subiectul este seria aciunilor lui, statueaz Hegel (Hegel,
1996, p. 129). Omul nu se identiIic n mod absolut cu ceea ce Iace, ci cu ,seria
aciunilor sale. Dou lucruri se concentreaz n Iormul:
comportamentul acional are coeren, unitate si sens;
seria este Iormat din acte de natur substanial, n direct raport cu voina
interioar autentic.
Aciunea st pe proiecte, interese, scopuri si intenii. ,Dac trec la aciuni,
caut principii, adaug Hegel (Hegel, 1996, p. 142). Hotrrea omului este Iapta sa,
Iapta libertii si constrngerii, Iapta voinei si vinei sale. Omul prin ,mr s-a
ndeprtat de Dumnezeu, a dobndit cunoasterea binelui si rului, dar totodat s-a
apropiat, cci a ajuns la puterea de a decide cum s acioneze. Decizia care
structureaz aciunea se asaz pe convingere si pe valoare, ea st mrturie c omul
este el nsusi n tot ceea ce Iace. Presupoziia aciunii este convingerea, iar
convingerea, accentueaz probabil cel mai mare IilosoI al tuturor timpurilor, ,este
deopotriv de a Ii adevrat, ca si de a Ii prere sau eroare (Hegel, 1996, p. 135).
Convingerea adevrat si prerea tind s se opun, alctuind un tot: la Iel si
aciunea si opinia. ,Aciunea cere pentru sine un coninut particular si un scop
determinat (p. 137), ea are o valoare n sine si pentru sine, care const n eIectele
la baza crora se aIl. Totodat, ea este indiciu pentru voin: dac aciunile se
concateneaz ,ntr-o serie de producii Ir valoare, atunci subiectivitatea voinei
este si ea Ir valoare; dac, din contr, seria actelor este de o natur substanial,
atunci si interioritatea individului este astIel (p. 129). Aciunea sa l reprezint
ntru totul pe om, cci, spune n alt parte, ,raiunea uman sntoas se ndreapt
ctre concret Hegel, 1963, p. 33). Aciunea i d mai multe determinaii omului.
InIormaia cea mai valoroas este aceea care descoper si Iigureaz aciuni, cci
,esena spiritului este Iapta sa (p. 39). Prerea si opinia sunt niste ,gnduri
accidentale. Hegel nu crede n cuvinte. ,Ce poate Ii mai inutil dect s cunosti o
serie de simple preri si ce poate Ii mai plictisitor? (p. 23). Prerile, opiniile, ca si
aciunile se coordoneaz n serii; seriile de preri apar ca inutile si plictisitoare,
adic neinIormative. Aici Hegel merge mai departe; ruptura de real si raional, prin
total relativizare a opiniei, prerii, credinei si lurii de poziie devine o real
ameninare. Ele ar Ii ,reprezentri subiective, ,gnduri oarecare: ,o nchipuire pe
care eu o pot avea ntr-un Iel sau altul, iar altcineva n alt Iel; orice prere este a
mea, ea nu este un gnd n sine general, un gnd care este n sine si pentru sine
(p. 23). Iat o IilosoIie cu adevrat anti-mediatic!
n opinia lui J.-A. Barnes, Iiciunile ar Ii ,aIirmaii neadevrate care nu au
scopul de a induce n eroare (Barnes, 1998, p. 151). Cnd aspectele imaginare ale
unei relatri capt preponderen, eliberarea de minciun si mit d ineluctabil n
Iiciune. n acest caz, verosimilul care constituie domeniul persuasiunii este mpins
la limit. Ficiunea duce reIlectarea realitii spre marginea reIleciei verosimilizatoare.
Mitul si Iiciunea se ntlnesc n verosimil. Ambele sunt naraiuni. DiIer ns prin
scopul vizat. Mitul Iigureaz prototipicalitatea. Ficiunea se ndreapt spre particular;
ea se deIineste ca ,naraiune al crei scop nu este att s descrie trecutul, ct s
aIecteze prezentul (Helms, 1997, p. 10).
Intrarea relatrii n regim de Iiciune constituie o procedur persuasiv
elementar, o operaie persuasiv. n persuasiune se urmreste un anume eIect imediat.
Prin operarea Iicional se caut un eIect rapid si real. Fictivitatea ,Iicional
porneste de la real si se ntoarce asupra realului. n demersul verosimilizator se iese
din realitatea evenimentelor si se construieste o realitate Iicional.
Chiar si cronica realitii, istoria, evadeaz uneori n Iicional. Dup cum
concluzioneaz Hayden White, n Metahistory (1973, p. 46), a se vedea si Topics of
Discourse (1978, p. 818): ,toate lucrrile de istorie au un element de Iiciune si
toate lucrrile de Iiciune au un element de istorie. Pe aceeasi idee, Paul Ricoeur
consider c ,Iiciunea, istoria si timpul constituie o ,unic problem (1986, p. 14)
si c ntre ,discursul istoric si Iiciune exist un raport similar, de conIruntare,
precum ,conIruntarea ntre povestirea istoric si povestirea de Iiciune n privina
Iormelor literare (2001, p. 289). Impregnarea Iicionalului de istoric este Iundamentat
prin Iaptul c orice ediIiciu Iicional se ridic din utilizarea unor materiale
semniIicaionale si cu instrumente discursive produse in cadrul realitii si, n
special, pentru lucrul n perimetrul realitii. Ficionalul apare astIel ca o derogare
de la utilizarea istoric a mijloacelor de producie semniIicaionale. Pe de alt
parte, din momentul n care Iicionalul s-a constituit ca domeniu al creaiei
semiotice, istoria s-a vzut cu att mai mult ameninat de denaturare.
nsesi textele de baz ale credinei crestine sunt, ca ,istorii, ameninate de
Iiciune. Mai mult, n opinia unor specialisti, ele ar Ii chiar minate de Iiciune. De
exemplu Randel Helms emite teza c ,evangheliile sunt, n mare parte, relatri de
Iiciune privind o Iigur istoric, Iisus din Nazaret, cu intenia s creeze un spor de
nelegere a personalitii sale (Helms, 1997, p. 10). Fr ca evanghelistii s Ii Iost
,mincinosi, evangheliile ,n-au nici un coninut istoric (p. 11); ele sunt lucrri de
art, scrieri de mare valoare ale culturii universale, naraiuni produse de artisti
literari deosebit de inIlueni care si-au pus arta n serviciul unei viziuni teologice.
Limbajual, Iiciunea sau minciuna sunt caliIicate de J. Austin (2003) ca Iiind
acte de limbaj parazitare. ConIorm lui J. Searle (1972), minciuna si Iiciunea sunt
dou activiti de limbaj care adopt n general Iorma de aseriune sau de aIirmaie,
Ir a Ii de Iapt aseriuni sau aIirmaii autentice. De Iapt, regulile care domin
reusita sau esecul actului de aseriune nu sunt respectate n cadrul Iiciunii sau
minciunii: n ambele cazuri, condiia de sinceritate (conIorm creia locutorul crede
n veridicitatea spuselor sale) este violat. Locutorul unei minciuni sau al unui text
de Iiciune nu crede n veridicitatea spuselor sale. AstIel, inteniile din spatele
minciunii si al Iiciunii sunt intenii diIerite si, n ciuda unei aparente similariti,
minciuna si Iiciunea nu trebuie conIundate, contrar anumitor idei. n cazul
Iiciunii, locutorul pretinde c Iace un act de aseriune si are deci intenia de a
pretinde c Iace un act de aseriune, dar nu are intenia de a nsela interlocutorul. n
ali termeni, locutorul unei Iiciuni va pretinde c Iace un act de aseriune, dar nu
va ncerca s-l Iac pe interlocutorul su s cread c se conIrunt cu un act
autentic de aseriune, n timp ce locutorul unei minciuni va pretinde c Iace un act
de aseriune si va ncerca s-l Iac pe interlocutorul su s cread c se conIrunt
cu un act autentic de aseriune. Searle adaug o alt dimensiune teoriei sale cu
privire la Iiciune: el remarc pe drept cuvnt c nu toate Irazele unui text de
Iiciune sunt Ialse. Dar, insistnd asupra coexistenei Irazelor de Iiciune si de
aseriune autentic n interiorul acelorasi texte, respinge aceast posibilitate. Mai
exact, nu se poate nelege cum Iiciunea poate s nu-si nsele interlocutorul si se
pare c teoria lui Searle esueaz s dea un rspuns n aceast chestiune important.
Ficionalul se inIiltreaz nu numai n istoric, ci si n teologic. Dac ne gndim
c jurnalismul contribuie la istoricizare si dac lum n seamn c Iicionalul poate
intra prin jurnalism n istorie, atunci vedem mai bine negativitatea persuasiunii.
Ficiunea este o operaie Iundamentat a persuasiunii. Stirile sunt istorie
real, de Iapt sunt istorie cu o component imaginar. John Hartley susine c
,stirile si Iiciunea sunt structurate n acelasi Iel (Hartley, 1999, p. 125), ca niste
naraiuni. Teza reputatului comunicolog englez se limiteaz la observarea unei
asemnri constructive externe. Examinat mai ndeaproape, se poate constata c n
cadrul de raportare creat, Iiciunea are aderen nu numai la procedura de
prezentare jurnalistic, ci si la mecanismul de producere. Exist o alur structural
narativ a stirii care aduce jurnalismul n apropierea Iiciunii. Exist ns, pe de alt
parte, o tendin spre negativ a jurnalismului, maniIestat prin exercitarea actului
mediatic, nu doar n structurile narative ale Iiciunii, ci dup metoda Iiciunii.
Persuasiunea ignor, deIormeaz, ocoleste obiectivitatea Iie prin nlocuirea total a
realitii cu Iiciunea, Iie prin mixarea realitii cu elemente Iicionale.
O urmare Iireasc a structurrii narative a discursului jurnalistic o reprezint
Iaptul c unele stiri sunt percepute ca povestiri, ca Iiciuni poliiste. n acest cadru
narativ al discursului jurnalistic apare drept natural ca ,personajele s se polarizeze
n pozitive si negative. RuIctorii sunt ntotdeauna lipsii de noroc si li se reIuz
salvarea, li se impune s dispar. Ceea ce supravieuieste este doar Iuncia. Romanul
poliist si stirea se orienteaz n mare parte n raport de unul si acelasi pattern.
Intriga opune persoane, personaje si valori. Liniei antitetice poliistruIctor i
corespunde o opoziie axiologic bineru, normaldeviant, ordineanarhie.
Discursul jurnalistic se individualizeaz n mod negativ prin instaurarea unei
opoziii intre ,noi` si ,ei`. devine astIel negativ prin pierderea imparialitii. Pentru a
pstra aparenele, aceast opoziie principial a persuasiunii este acoperit de o
delimitare ce n Iapt accentueaz conIuzul din care se alimenteaz negativitatea.
DiIerenierea negativ prin excelen este instaurat prin separarea dintre acei ,ei
care iniiaz aciunile si acei ,ei care dein responsabilitatea aciunilor. Iniiatorii
sunt de-responsabilizai, ei devin inoceni. Se mizeaz aici pe un soIism care
trebuie dezamorsat, pe ideea c orice iniiator este si un responsabil. Se mai
creeaz, de asemenea, o opoziie secundar: ntre prezent si absent. Construcia
Iicional inIerentiv produs de discurs Iace ca semniIicaiile s Iie desprinse mai
ales din ce este absent. n subsidiarul raionamentului soIistic st considerentul c
ceea ce nu este selectat si prezentiIicat este n mod intenionat si condamnabil
reprimat. Prezentul este IalsiIicat sub ameninarea si sub teroarea absentului.
Absena nu numai c seduce prezena, absena Iicionalizeaz, mitizeaz si minte
prezena. Discursul negativ crediteaz n mod excesiv o absen incapabil s se
susin singur.
n ce priveste discursul televiziv, John Hartley arat c structura narativ
prezint patru momente: incaararea (stabilirea de ctre crainic a subiectului),
focali:area (concentrarea ateniei pe un segment al subiectului), reali:area
(instaurarea unei ,realiti n ce priveste subiectul) si incheierea (nchiderea unui
sens si deschiderea prin aceasta a unei posibiliti de continuare ,ntr-un alt
episod) (Hartley, 1999, p. 124126). Aceste momente ale discursului jurnalistic
Iac clar similitudinea cu ceea ce caracterizeaz generic o structur narativ n
opinia lui Roland Barthes: ,secvenele se dezvolt n contrapunct; din punct de
vedere Iuncional, structura naraiunii este similar unei Iugi muzicale: ea reine si
impulsioneaz deopotriv (Barthes, 1977, p. 103104). Chiar dac discursul
jurnalistic se ediIic narativ, el nu devine negativ dect atunci cnd Iaptele sunt
umbrite de Iiciunea Iaptelor.
Primit in reaacie la. 10. IJ. 2008
BIBLIOGRAFIE
1. AUSTIN, J., Cum s faci lucrurile cu vorbe, Pitesti, Paralela 45, 2003.
2. BARNES, J.-A., Sociologia minciunii, Iasi, Editura Institutului European, 1998.
3. BARTHES, R., ImageMusicText, London, Fontana, 1977.
4. DOSPINESCU, V., Semiotic i aiscurs aiaactic, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic, 1998.
5. GENETTE, G., Introaucere in arhitext, Bucuresti, Editura Univers, 1994.
6. HARTLEY, J., Discursul tirilor, Iasi, Editura Polirom, 1999.
7. HEGEL, G.-W.-F., Prelegeri ae istorie a filosofiei, Bucuresti, Editura Academiei, 1963.
8. HEGEL, G.-W.-F., Principiile filosofiei areptului, Bucuresti, Editura IRI, 1996.
9. HELMS, R., Evangheliile intre istorie i ficiune, Bucuresti, Editura Scripta, 1997.
10. JODELET, D., Corpul, persoana i cellalt n S. MOSCOVICI (coord.), Psihologia social a
relaiilor cu cellalt, Iasi, Editura Polirom, 1998.
11. KANT, Im., Critica raiunii pure, Bucuresti, Editura IRI, 1994.
12. KAPFERER, J.-N., Zvonurile, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.
13. KIESLER, C.-A., The nature of conformity ana group pressure, n J. ILLS (Ed.), Experimental
social psychology, Londra, Macmillan, 1969.
14. LOTMAN, I., Stuaii ae tipologie a culturii, Bucuresti, Editura Univers, 1975.
15. LYOTARD, J.-F., Fenomenologie, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997.
16. ROBERTS, R., The terminology of translation, Meta, XXX, 4, decembrie 1985.
17. RICOEUR P., Du texte a laction, Paris, Seuil, 1986.
18. RICOEUR P., Memoria, istoria, uitarea, Timisoara, Editura Amarcord, 2001.
19. SEARLE, J. R., Les actes ae langage, Paris, Hermann, 1972.
20. STEINER, R., Dup Babel, Bucuresti, Editura Univers, 1983.
21. WHITE, H., Metahistory, Baltimore, J. Hopkins, 1973.
22. WHITE, H., Topics of Discourse, Baltimore, J. Hopkins, 1978.
REZUMAT
Articolul abordeaz Iiciunea ca una dintre cele patru operaii Iundamentale ale persuasiunii
(alturi de minciun, seducie si mit). Instaurarea si Iuncionarea Iiciunii se bazeaz pe o Iunciar
propensiune de a asculta povesti si de a povesti, pe nevoia de poveste. Ficiunea ncnt prin
stimularea tririi si oIerirea unui potenial de mplinire pentru ceea ce uneori realitatea nu permite.
Tipologic, se constat, n raport de locul unde se inserteaz n comunicare, Iiciunea prezint patru
Iorme: povestirea, povestea, istoria (eventual cu component imaginar, venind chiar din religie) si
Iantasticul.
&5,7,& , %,%/,2*5$),(
DELIA STRATILESCU, RUXANDRA GHERGHINESCU, &RQIOLFWXO vQ DGROHVFHQ,
Bucuresti, Editura Academiei, 2007, 143p.
Volumul ,ConIlictul n adolescen aprut la prestigioasa Editur a Academiei,
scris de Delia Stratilescu si Ruxandra Gherghinescu, cercettoare la Institutul de
FilosoIie si Psihologie, este structurat pe sase capitole si trateaz despre conIlict si
perceperea evenimentelor nedrepte de ctre adolesceni n general, de cei
supradotai n special.
Primele trei capitole Iocalizate pe conIlict, prezen organic n societate
(prin marea sa diversitate de Iorm si coninut), cuprind puncte de vedere asupra
conIlictului, conIruntrii, naturii ambivalente a conIlictului. Constatnd existena
unui parcurs sinuos al conIlictului, Ruxandra Gherghinescu atrage atenia asupra
Iaptului c se asist la o evident revigorare a cercetrilor n domeniu.
Ruxandra Gherghinescu, autoarea acestei prime pri, a recurs la o delimitare
din ce n ce mai strict a abordrii conceptului de conIlict, Icnd si o scurt
incursiune prin diversele teorii si deIiniii date conIlictului. Ajunge la concluzia c,
ntr-o viziune psihosocial, ,conIlictul exprim acel gen de interaciune a persoanelor
sau grupurilor care reclam neaprat o schimbare psihosocial n relaiile dintre
prile implicate (impunerea, acceptarea de noi criterii). Se merge pe ideea,
ntlnit si la ali autori, c obiectul conIlictului trebuie interpretat ca un construct
social n care intervin elemente obiective, interpretri si reprezentri subiective,
coordonri si presiuni normative.
Se arat c, din cauza complexitii Ienomenului, n demersul de clasiIicare a
conIlictului, trebuie avute n vedere o multitudine de criterii: natura si structura
mizelor, coninut si relaie, nivel de maniIestare personal, interpersonal si
organizaional etc.
Partea a doua a volumului pe care l supunem ateniei este consacrat
reaciilor si abreaciilor n perceperea evenimentelor nedrepte si Iactorilor de
personalitate n adolescen. Capitolul al patrulea are la baz cercetri ale uneia
dintre autoare, Delia Stratilescu, centrate pe mediul psihologic si psiho-social al
adolescentului n general si al celui supradotat, n special. Aceste cercetri scot n
eviden Iaptul c ,jocurile posibile dintre inIluenele exercitate de diIerii Iactori,
chiar dac au n vedere un adolescent considerat statistic, Iac ca unele conIiguraii
s Iie aplicabile chiar la adolescenii cu nalte disponibiliti intelective si creative.
Critic si bibliograIie 2 172
ntr-o abordare extrem de interesant si provocatoare, autoarea leag
conceptul de injustiie de percepia adolescentului supradotat a evenimentelor
considerate a Ii nedrepte. Se arat c un mare gol priveste natura experienei
injuste, iar Delia Stratilescu a ncercat, prin cercetarea ei, s suplineasc aceast
lips a datelor empirice, aplecndu-se asupra unor loturi speciale alctuite din
adolescenii supradotai si a celor cu perIormane nalte, precum si din adolesceni
antrenai n mod sistematic n pregtirea pentru o anumit carier. Avem de-a Iace
cu o cercetare extrem de riguroas, cu o metodologie bine pus la punct.
Rezultatele au permis decelarea unor grade si particulariti diIereniale proprii
subiecilor adolesceni supradotai n comparaie cu cei cu perIormane obisnuite,
apreciate prin prisma reactivitii la evenimente nedrepte.
Capitolul al cincilea este dedicat surprinderii modului de cristalizare a unor
trsturi de personalitate, Iactori n terminologia lui Cattell si Eysenck, ale cror
inventare si chestionare au Iost Iolosite de autoare. Prin compararea scorurilor
medii totale ale esantioanelor investigate, autoarea pune n eviden existena unui
suport structural comun de la adolescenii obisnuii la cei supradotai, dar si
existena unor seturi de Iactori cu grad sau nivel mai nalt de cristalizare care
deIinesc speciIicitile pentru cazul adolescenilor perIormani. Delia Stratilescu
menioneaz, n Iinalul cercetrii prezentate n acest volum, c datele generale
obinute pot reprezenta o deschidere pentru cercetri ulterioare care s investigheze
diIerenele dintre adolescenii supradotai, antrenai si cei obisnuii n ceea ce
priveste tendina de aIirmare, de agresivitate si de relaionare.
Lucrarea pe care am supus-o ateniei, consistent, cu o bibliograIie bogat, se
adreseaz att cercettorilor, cadrelor universitare si preuniversitare, precum si
studenilor interesai de domeniul psihologiei sociale si a personalitii, n general,
de studiul conIlictului si al mecanismelor sale, precum si al personalitii
adolescenilor, n special.
'RLQDWHIDQD 6XFDQ
,1 0(025,$0
DELIA FLORINA STRATILESCU-DUNGACIU (1949-2008)
Ne-a prsit de curnd, dup o ndelungat
lupt cu suIerina, dr. Delia Florina Stratilescu-
Dungaciu, cercettor stiiniIic principal II n cadrul
Institutului de FilosoIie si Psihologie ,Constantin
Rdulescu-Motru si membr a Asociaiei Psihologilor
din Romnia.
Spiritul colegei noastre Deliei Florina
Stratilescu-Dungaciu va rmne ns viu printre
noi, datorit personalitii ei puternice, nobleei
suIletesti, proIesionalismului demonstrat ntr-o carier dedicat n ntregime cercetrii
stiiniIice, simului deosebit de observaie si rigurozitii dovedite n abordarea
investigaiilor psihologice experimentale.
Absolvent a Universitii Bucuresti, Facultatea de FilosoIie, Secia Pedagogie,
promoia 1972, dr. Delia Florina Stratilescu-Dungaciu a Iost, n perioada 19721974,
redactor n cadrul seciei de psihologie-sociologie a &HQWUXOXL GH ,QIRUPDUH L
'RFXPHQWDUH vQ WLLQH 3ROLWLFH al Academiei de Stiine Sociale si Politice, pentru
ca n intervalul 19741975 s devin cercettor stiiniIic n cadrul ,QVWLWXWXOXL GH
3VLKRORJLH al Academiei de Stiine Sociale si Politice. Ulterior, Delia Florina
Stratilescu-Dungaciu a ocupat, pn n 1982, postul de cercettor stiiniIic n cadrul
,QVWLWXWXOXL GH &HUFHWUL 3HGDJRJLFH L 3VLKRORJLFH al Ministerului nvmntului.
n 1982, imediat dup episodul medidaiei transcedentale, a Iost transIerat pe
postul de bibliotecar n cadrul )DFXOWLL GH 0HGLFLQ si Farmacie din Bucuresti,
unde a rmas angajat pn n 1989. Din 1990 s-a rentors n cadrul ,QVWLWXWXOXL GH
3VLKRORJLH al Academiei Romne, pe postul de cercettor stiiniIic.
Dr. Delia Florina Stratilescu-Dungaciu a obinut calitatea de cercettor
stiiniIic principal II n anul 2000, dup ce n 1999 i Iusese conIerit titlul de doctor
n psihologie cu o tez de doctorat privind structura aptitudinal a copiilor
supradotai si a disponibilitilor creative ale acestora, tez pentru care reIerenii au
propus acordarea caliIicativului ,Magna cum laudae, datorit contribuiilor
originale ale autoarei.
IN MEMORIAM 2 174
n psihologia romneasc, dr. Delia Florina Stratilescu-Dungaciu este printre
puinii cercettori care s-au aplecat asupra problemelor copiilor supradotai si
talentai, prin studii experimentale complexe, avnd la baz un design riguros,
adecvat investigaiilor stiiniIice, parcurgnd cu acuratee etapele necesare de la
Iixarea obiectivelor si ipotezelor si pn la alegerea metodelor pentru demonstrarea
acestora, insistnd cu spirit analitic asupra interpretrii rezultatelor. Toate aceste
etape, pe care dr. Delia Florina Stratilescu-Dungaciu le-a urmat cu rigurozitate n
cercetrile ntreprinse la care se adaug proIunzimea analizei si acurateea
interpretrii datelor experimentale sunt msura exprimat a unui volum de munc
imens, dar evident util pentru investigaiile realizate.
Punctul Iorte al cercetrilor domniei sale l constituie surprinderea valenelor
intelective, creative, motivaionale si de personalitate proprii adolescenilor
supradotai si adolescenilor talentai. Dr. Delia Florina Stratilescu-Dungaciu a
reusit s demonstreze existena unui continuum cognitiv n adolescen, probnd
Iaptul c adolescenii antrenai au anumite valene psihologice care exprim nevoia
de perIorman, vzut ca o condiie intern care poate Ii satisIcut prin antrenare
intelectiv. Rezumnd, n ntreaga sa activitate stiiniIic dr. Delia Florina
Stratilescu-Dungaciu a Iost preocupat de gndirea creatoare (n stiin si art), de
tipologia speciIic uman, de psihologia social, psihologia pedagogic, psihologia
artei si psihologia dezvoltrii, cu predilecie a adolescentului supradotat/
perIormant. n 1980, colega noastr a obinut certiIicatul de inventator nr. 83328
pentru R WDEO GH VFULV DGDSWDELO OD PHGLL GH LQVWUXLUH GLIHULWH.
Pentru a ne reIeri numai la perioada ulterioar ultimei promovri, dr. Delia
Florina Stratilescu-Dungaciu a avut realizri proIesionale remarcabile: a publicat
zece rapoarte de cercetare si studii stiiniIice, dou cri $GROHVFHQWXO VXSUDGRWDW
(Artprint) si &RQIOLFWXO vQ DGROHVFHQ (Editura Academiei), a participat cu lucrri
la numeroase comunicri stiiniIice, a scris articole n 5HYLVWD GH 3VLKRORJLH a
Academiei Romne si a devenit coordonator al colectivului de Psihologia personalitii
n cadrul Institutului de FilosoIie si Psihologie ,C. Rdulescu Motru Pe de alt
parte, dr. Delia Stratilescu-Dungaciu s-a implicat constant n proiecte de cercetare
internaional. A Iost director de programe de cercetare n cadrul granturilor
,Higher Support Programme, nr. 213 si ,Eurocomunicarea II, al programului
Inco-Copernicus al Uniunii Europene (19992002). De asemenea, a Iost participant-
expert n programul ,Tineret-Creativitate desIsurat n 20032005.
Prin ntreaga sa via, pus n slujba cercetrii psihologice romnesti, dr. Delia
Florina Stratilescu-Dungaciu rmne un dascl-model pentru tinerii cercettori si
un suIlet nobil n amintirea vie a colegilor.
&DPHOLD 3RSD

2009 1 2 Revistadepsihologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2009 1 2 Revistadepsihologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5(9,67$ '( 36,+2/2*,(

Tomul 55 2009 Nr. 1-2

9,10; p0,05). n cazul

Institutul de FilosoIie si Psihologie ,C. Rdulescu-Motru, Departamentul de Psihologie

Universitatea ,Spiru Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie

Institutul de FilozoIie si Psihologie ,C. Rdulescu Motru, Departamentul de Psihologie

Centrul de Psihosociologie, Ministerul Internelor si ReIormei Administrative

Trinitas TV-Patriarhia Romn

A se vedea citarea aprut n urma conIerinei de pres organizat la Bucuresti n 12 martie

Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Sociologie si Psihologie, Catedra de

, corupia este resimit drept cea mai serioas

DeIiniiile conceptului au Iost cele operaionalizate n cercetrile organizate de Transparency

Institutul Naional de Boli InIecioase ,ProI. Dr. Matei Bals Bucuresti

Institutul de FilosoIie si Psihologie ,C. Rdulescu-Motru, Departamentul de Psihologie

S-ar putea să vă placă și