Singur sunt, Doamne... Singur sunt, Doamne, Incat peste sufletu-mi se rasfrang atatea toamne Ce pacat, dar ce pacat...

Ca ultimul tren tocmai a si plecat Te rog, Doamne, Opreste trenul ce tocmai vine Si porneste-l spre infinit Spre al dragostei taram implinit Singur am ramas in gara Inima-mi se face foc si para Si sper totusi ca voi iubi din nou, O creatie divina, cu un sacrificiu de erou O vazui deja pe geam, Fluturand batista-i ce-o priveam Era chiar ea, frumoasa si plina de un farmec obscur Simteam ca privesc pentru vesnicie un inger nemuritor si pur O, dar ce iubire,ce minune... Cand privirile noastre incepusera sa se-adune O atingeam pe fecioara ocrotirii mele divine Iar ea simtea in ochi-mi doua margaritare de patima pline Trenul plutea incet pe sina timpului Iubirea noastra goala colora raza dulce-a amurgului Era nasterea unui nou inceput in viata noastra Iar dragostea din vagon pleca neintrerupta prin fereastra Te iubesc in eternitate Simt cum ma-nvie din nou doza ta de nepangarita feminitate oh, fecioara pura, vino ,tu, si canta din nou langa mine Astupa-mi ,tu, lacrimile nestavilite si haine... Te astept in acelasi compartiment, Cu privirea ta ce-mi arunca inca un deosebit compliment, Intoarce-te spre a termina amorul nostru, Simplul si atat de nepretuitul vesniciei astru. Nu ma parasi ,Tu,Doamne, Lasandu-ma prada acestei inecatoare si insinguratoare mane Adu,implorandu-te, acest vis intru realitate Da nastere acestei Eve, o deosebita si venerata entitate.