Sunteți pe pagina 1din 23

CAPITOLUL 4 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

4.1. Introducere Un circuit functioneaza in regim sinusoidal daca toate tensiunile si toti curentii sunt marimi sinusoidale de aceeasi pulsatie. Un astfel de circuit se numeste circuit de curent alternativ (c.a.). Fie un circuit liniar cu rezistoare cu rezistentele pozitive, bobine cu inductivitatile pozitive, condensatoare cu capacitatile pozitive si in care toate sursele independente sunt sinusoidale de

aceeasi pulsatie ω. Se poate arata (vezi paragraful 7.4.3) ca un astfel de circuit functioneaza in regim sinusoidal atunci cand timpul care trece de la cuplarea surselor tinde catre infinit. Spunem

ca regimul permanent (care se obtine pentru pentru t→∞) al acestui circuit este sinusoidal. In paragraful 6.5.1 se arata ca daca intr-un astfel de circuit avem un singur element neliniar, regimul permanent, daca exista, este unul nesinusoidal (deformant) in care raspunsul contine componente

Regimul sinusoidal este deci regimul permanent al unei clase de circuite

de pulsatiile 2ω, 3ω, liniare.

Importanta studiului acestui regim este legata de faptul ca energia electrica se produce cu generatoare sinusoidale si se distribuie eficient prin circuite de curent alternativ; in plus foarte multe circuite electronice functioneaza in acest regim.

4.2.Reprezentarea in complex a marimilor sinusoidale

O marime sinusoidala este o functie de timp de forma: y(t) =

unde: Y este valoarea efectiva,

este frecventa si T este perioada,iar ϕ este faza initiala.

frecventa si T este perioada,iar ϕ este faza initiala. 2 Y sin( ω t + ϕ

2 Y sin(ωt +ϕ)

perioada,iar ϕ este faza initiala. 2 Y sin( ω t + ϕ ) 2 Y este

2 Y este valoarea maxima, ω este pulsatia si ω=2πf unde f = 1/T

maxima, ω este pulsatia si ω =2 π f unde f = 1/T Reprezentarea in complex

Reprezentarea in complex a marimii sinusoidale y(t) =

= 1/T Reprezentarea in complex a marimii sinusoidale y(t) = 2 Y sin( ω t +

2 Y sin(ωt + ϕ) este numarul complex

Υ = Ye jϕ unde Y este modulul numarului complex, ϕ este argumentul numarului complex, iar

j =

complex, ϕ este argumentul numarului complex, iar j = − 1 . Evident Y =Ycos ϕ

1 . Evident Y=Ycosϕ + jYsinϕ, unde Ycosϕ este partea reala a lui Y si Ysinϕ este partea sa

imaginara. Reprezentarea grafica a lui Y in planul complex se numeste fazor.

104

Proprietati: a) liniaritatea: ay 1 (t) + by 2 (t) ⇔ aY 1 + bY

Proprietati:

a) liniaritatea: ay 1 (t) + by 2 (t) aY 1 + bY 2

cu a,bR

Demonstratie: Este evident ca ay 1 (t) aY 1 . Ramane de aratat ca y 1 + y 2 Y 1 + Y 2

Fie yt ( ) = Y 2 sin(ω + ϕ ) si yt t (
Fie yt
(
) =
Y
2 sin(ω + ϕ ) si yt
t
(
) =
Y
2 sin(ω + ϕ ) . Atunci
t
11
1
22
2
yt
( )
====
2
(
Y
sin
ω
t
cos
ϕ
++++
Y
cos
ωϕ
t
sin
++++
Y
sin
ω
t
cos
ϕ
++++
Y
cos
ωϕ
t
sin
)
====
1
11
12
2
2
2
====
2 Y
[
cos
ϕ
++++
Y
cos
ϕω
)sin
tY ++++ (
sin
ϕ
++++
Y
sin
ϕω
)cos
t
]
1
12
2
1
12
2
Notam:
B
A
A
====
Y
cos
ϕ
++++
Y
cos
ϕ
,
B
====
Y
sin
ϕ
++++
Y
sin
ϕϕ
si tg
====
deci
cos
ϕ
====
1
12
2
1
12
2
A
2
2
A
++++
B
B
2
2
sin
ϕ
====
B Re
.
zulta y ( t )
====
2 A
++++
B
(
A sin
ωω
t ++++
cos
t
2
2
22
22
A
++++
B
A
++++
B
A
++++
B
22
22
2
(
AB ++++
)(cos
ϕ
sin
ω
t
++++
sin
ϕ
cos
ω
t
)
====
2
(
AB ++++
) sin(
ωϕ
t
++++
).

si

) ====

Reprezentarea in complex a lui y(t) va fi:

2 2 A ++++ B (cosϕϕsin ++++ j ) ==== A ++++ jB ==== Y
2
2
A
++++ B (cosϕϕsin ++++ j
)
==== A ++++ jB ==== Y
cosϕ
++++ jY
sin ϕ
++++ Y
cosϕ
++++ jY
sin ϕ
==== Y
++++ Y
1
1
1
12
1
2
1
1
2
Y ====
Y ====

b) derivarea marimii sinusoidale in raport cu timpul: dy

dt

jω Y

dy

dt

==== ω Y

cu timpul: d y d t ⇔ j ω Y dy dt = = = =

2 cos (ωt + α) = ω Y

Y dy dt = = = = ω Y 2 cos ( ω t + α

2 sin (ωt + α +

π

2

) ⇔ ω Y e j(α + π )

2

= jω Y

Exemple:a) Fie marimea sinusoidala y(t) = 120

2 sin (ω t + π /2). Numarul complex corespunzator ωt + π/2). Numarul complex corespunzator

este Y = Ye jϕ cu Y = 120 si ϕ = π/2, respectiv Y = 120e j π/2 = 120 ( cos π/2 +jsin π/2) = 120j.

Daca y(t) = 100 sin (ωt + π/4), atunci Y = 100

2
2

e jπ/4 = 100

2
2

( cosπ/4 +jsinπ/4 ) 50 ( 1+j ).

b) Fie numarul complex Y = 3+4j. Marimea sinusoidala corespunzatoare este y(t) = Y

+ ϕ) cu Y =

2 2 3 ++++ 4
2
2
3
++++
4

= 5 si ϕ = arctg 4/3 = 58 0

si deci y(t) = 5

3 ++++ 4 = 5 si ϕ = arctg 4/3 = 58 0 si deci y(t)

2 sin (ωt +58 0 )

arctg 4/3 = 58 0 si deci y(t) = 5 2 sin ( ω t +58

2 sin(ωt

4.3. Caracterizarea in complex a elementelor de circuit

4.3.1. Elementele dipolare

Se considera un element dipolar de circuit (EDC) avand tensiunea la borne u(t)=

105

U

U 2 sin( ω t+ ϕ u ) si curentul i(t)=I 2 sin ( ω t+

2 sin(ωt+ϕ u ) si curentul i(t)=I

2 sin (ωt+ϕ i ) respectiv in complex U=Ue jϕu si I = Ie jϕi unde ϕ

U =Ue j ϕ u si I = Ie j ϕ i unde ϕ = ϕ

= ϕ u - ϕ i este defazajul intre tensiune si curent.

u - ϕ i este defazajul intre tensiune si curent. Considerand u(t) si i(t) asociati dupa

Considerand u(t) si i(t) asociati dupa regula de la receptoare (ca si marimile complexe

corespunzatoare U si I) se defineste impedanta complexa a EDC ca raportul dintre tensiunea U si

U jϕ curentul I: Z = U = e j ϕ ==== Ze I I
U
curentul I: Z = U =
e j
ϕ ==== Ze
I
I

unde raportul Z = U

I

este impedanta EDC. Z si Z se masoara

in . Se noteaza Z= R + jX unde Re{Z}=R este rezistenta de curent alternativ si Im{Z}=X este

reactanta si deci Z=R + jX =

2 j arctgX R / j ϕ R + Xe 2 = Ze
2
j arctgX R
/
j ϕ
R
+
Xe 2
= Ze

Se defineste admitanta complexa Y a unui element de circuit ca raportul dintre curentul I si

tensiunea

U:

Y ====

I

U

====

1

Z

==== Ye

−−−− j

ϕ

====

G

−−−−

jB

unde

Y

este

admitanta

EDC,

G=Re{Y}

este

conductanta EDC si B=Im{Y} este susceptanta EDC. Y si Y se masoara in Siemens (- 1 ).

In continuare sunt prezentate elementele dipolare de circuit in c.a. si schemele lor

echivalente in complex. Pentru surse u(t) si i(t) se considera asociate dupa regula de la generatoare.

Pentru celelalte elemente de circuit u(t) si i(t) se considera asociate dupa regula de la receptoare.

si i(t) se considera asociate dupa regula de la receptoare. Sursa ideala de tensiune are tensiunea

Sursa ideala de tensiune are tensiunea electromotoare sinusoidala e(t) = 2 E sin(ωt + α).

e(t)E=Ee j α . In figura sunt desenate sursa si schema ei echivalenta in complex.

sunt desenate sursa si schema ei echivalenta in complex. Sursa ideala de curent are curentul electromotor

Sursa ideala de curent are curentul electromotor i s (t) =

ideala de curent are curentul electromotor i s (t) = 2 I s sin( ω t

2 I s sin(ωt + ß) cu reprezentarea in

s (t) = 2 I s sin( ω t + ß) cu reprezentarea in complex I

complex I s = Ee jß si schema echivalenta din figura.

Rezistorul ideal Daca u(t) =

( ) 2 U sinωt atunci i(t) = u t = 2 U R R
(
)
2 U sinωt atunci i(t) = u t
=
2 U
R
R

106

sinωt, U=RI si deci Z R =R si

rezistorul are schema echivalenta in complex din figura. In schemele echivalente in complex

impedantele complexe se simbolizeaza ca niste rezistoare.

impedantele complexe se simbolizeaza ca niste rezistoare. Defazajul intre tensiune si curent este ϕ = ϕ

Defazajul intre tensiune si curent este ϕ = ϕ u - ϕ i = 0 si reprezentarea fazoriala a lui U si I este:

Bobina

ideala Daca

i(t)

=

fazoriala a lui U si I este: Bobina ideala Daca i(t) = 2 Isin ω t
fazoriala a lui U si I este: Bobina ideala Daca i(t) = 2 Isin ω t

2 Isinωt

atunci din ecuatia

de

functionare u(t) =

L di t dt

(

)

=

2 ILω sin( ω t+ π /2) ωsin(ωt+π/2)

rezulta in complex U= jωLI si deci Z L = jωL = jX L ,unde X L =ωL este

reactanta inductiva a bobinei.

,unde X L = ω L este reactanta inductiva a bobinei. Deoarece ϕ = ϕ u

Deoarece ϕ= ϕ u - ϕ i = π / 2 reprezentarea fazoriala a lui U si I este

= π / 2 reprezentarea fazoriala a lui U si I este deci spunem ca bobina

deci spunem ca bobina ideala defazeaza cu π / 2 tensiunea inaintea curentului (sau curentul in

urma tensiunii).

Condensatorul ideal Daca u(t) =

2 Usinωt atunci din ecuatia de functionare i(t) = C du t ) =

din ecuatia de functionare i(t) = C d u t ) = ( dt 2 UC

(

dt

2 UC ω sin( ω t+ π /2) 2 UCωsin(ωt+π/2)

rezulta I= jωC U sau U =

1

ωC este reactanta capacitiva a condensatorului.

1

jωC I si deci

Z C = -j

1

ωC = jX C , unde

X C = -

si deci Z C = -j 1 ω C = jX C , unde X C

Deoarece ϕ = ϕ u -ϕ i =-π/2 reprezentarea fazoriala a lui U si I este

107

deci condensatorul ideal defazeaza cu π / 2 tensiunea in urma curentului (sau curentul inaintea

deci condensatorul ideal defazeaza cu π / 2 tensiunea in urma curentului (sau curentul inaintea

tensiunii).

Observatii

i) reprezentarea in complex a unei marimi sinusoidale (tensiune sau curent) are numai 2 parametri

(Y, ϕ ,). Doi dintre cei trei parametric (Y, ϕ , ω ) ai marimii sinusoidale corespunzatoare.

Parametrul ω intervine in expresiile impedantelor complexe

ii) Sistemul de ecuatii diferential algebric care caracterizeaza un circuit liniar dinamic in regim

sinusoidal corespunde unui sistem de ecuatii algebrice in complex; aceasta proprietate constituie

principalul avantaj al utilizarii reprezentarii in complex a marimilor sinusoidale deoarece

manipularea (inclusive rezolvarea) unor ecuatii algebrice este considerabil mai simpla decat a unor

ecuatii diferentiale.

4.3.2. Elementele multipolare

Un circuit de curent alternativ poate contine orice element liniar de circuit. Dintre

elementele rezistive multipolare liniare reamintim sursele comandate liniar (prezentate in

paragraful 2.1.2) si circuitul echivalent liniar pentru semnale mici al tranzistorului (prezentat in

paragraful 2.5.3.3). Prin analogie cu rezistorul liniar, este evident ca o sursa comandata liniar are

ca schema echivalenta in complex tot o sursa comandata liniar; de exemplu o SCCC cu ecuatia de

functionare i s (t)= ßi 1 (t) are ca schema echivalenta in complex o SCCC cu ecuatia de functionare

I s = ßI 1 . In consecinta circuitul echivalent liniar pentru semnale mici al tranzistorului are schema

echivalenta in complex:

mici al tranzistorului are schema echivalenta in complex: Dintre elementele dinamice multipolare liniare cel mai des

Dintre elementele dinamice multipolare liniare cel mai des utilizat este perechea de bobine

cuplate magnetic. Ecuatiile de functionare a doua bobine liniare cuplate magnetic sunt:

u 1 (t) = L 1

di

1 (

t

)

dt

± M

di

2 (

t

) ,

dt

u 2 (t) = L 2

di

2 (

t

) ± M

dt

di

1 ( )

t

dt

In complex aceste ecuatii devin: U 1 =jωL 1 I 1 ±jωMI 2 ,

U 2 =j ωL 2 I 2 ±jωMI 1

108

Schema echivalenta in complex contine doua impedante inductive cuplate intre ele. La bornele

unei astfel de impedante avem o cadere de tensiune proprie si o cadere de tensiune mutuala. De

exemplu

tensiune proprie si o cadere de tensiune mutuala. De exemplu U 1 este formata din caderea

U 1 este formata din caderea de tensiune proprie jωL 1 I 1 si caderea de tensiune mutuala jωMI 2 ;

semnul caderii de tensiune mutuale este + daca curentii I 1 si I 2

ataca la fel bornele polarizate

ataca diferit bornele

polarizate (unul intra si celalalt iese din borna polarizata) (vezi paragraful 3.2.4.). Deci de fiecare

data cand se scriu ecuatiile circuitului trebuie determinate semnele caderilor de tensiune mutuala. Aceleasi ecuatii in complex corespund si urmatorului circuit echivalent cu surse de tensiune

comandate in curent:

(ambii intra sau ambii ies din aceste borne) sau - daca curentii I 1 si I 2

Intr-adevar calculand U 1

daca curentii I 1 si I 2 Intr-adevar calculand U 1 ca suma intre caderea de

ca suma intre caderea de tensiune la bornele impedantei jωL 1 si

tensiunea la bornele sursei comandate rezulta U 1 =jωL 1 I 1 ±jωMI 2 . O verificare similara se poate

face si pentru U 2. In expresiile E 1 si E 2 se considera semnul + daca curentii I 1 si I 2 ataca la fel

bornele polarizate si semnul - daca le ataca diferit. Se prefera utilizarea acestui circuit in locul

si E 2 se stabilesc atunci cand se

schemei cu bornele polarizate. Aceasta deoarece semnele E 1

construieste circuitul echivalent, aceasta operatiune fiind facuta separat de cele implicate de

scrierea ecuatiilor. Se diminueaza astfel posibilitatea de a gresi, fata de utilizarea schemei cu borne

polarizate in care semnele caderilor de tensiune mutuale se stabilesc in timpul scrierii ecuatiei.

Daca cele doua bobine cuplate au un nod comun exista un circuit echivalent mai simplu

fara surse comandate. Ecuatiile de functionare ale celor doua bobine cuplate sunt: U 1 =jωL 1 I 1 +

jωMI 2 si U 2 =j ωL 2 I 2

+ jωMI 1 . Daca in prima ecuatie se aduna si se scade jωMI 1 si in a doua

109

ecuatie se aduna si se scade jωMI 2 se obtin ecuatiile: U 1 =(jωL 1 - jωM)I 1 + jωM (I 1 + I 2 ),

(j ωL 2 - jωM)I 2 + jωM(I 1 + I 2 ) carora le corespunde schema echivalenta din figura b .

) carora le corespunde schema echivalenta din figura b . U 2 = Acest procedeu se
) carora le corespunde schema echivalenta din figura b . U 2 = Acest procedeu se

U 2 =

Acest procedeu se numeste spargerea cuplajului. Daca bornele polarizate sunt atacate diferit de curenti atunci M se inlocuieste cu -M si circuitul echivalent fara cuplaje este:

inlocuieste cu -M si circuitul echivalent fara cuplaje este: Daca sunt mai mult de doua bobine
inlocuieste cu -M si circuitul echivalent fara cuplaje este: Daca sunt mai mult de doua bobine

Daca sunt mai mult de doua bobine cuplate intre ele, circuitul echivalent in complex este asemanator. Iata un grup de trei bobine cuplate intre ele si circuitul echivalent in complex al

cuplate intre ele si circuitul echivalent in complex al acestora. Se observa ca I 1 si
cuplate intre ele si circuitul echivalent in complex al acestora. Se observa ca I 1 si

acestora. Se observa ca I 1 si I 3 intra in bornele polarizate in timp ce I 2 iese din borna polarizata.

Ca urmare impedantelor de comanda Z 12 si Z 23 li se va atasa semnul - iar impedantei de comanda

Z 31 i se va atasa semnul +.

110

4.4.

Teoremele lui Kirchhoff in complex

Teorema I a lui Kirchhoff este :

∑∑∑∑

k ∈∈∈∈

N i

i k ( )

t

==== 0

si datorita liniaritatii reprezentarii in

complex se obtine: kS

laturilor unei sectiuni S este nula).

I

k

= 0

(suma algebrica a curentilor in complex corespunzator tuturor

Teorema a II-a a lui Kirchhoff este:

k

B

u

k

( ) = 0

t

si similar rezulta

kB

U

k

= 0

(suma

algebrica a caderilor de tensiune complexe la bornele tuturor elementelor de circuit care apartin

aceleiasi bucle este nula).

4.5. Puteri in circuitele de curent alternativ

Se considera un EDC cu tensiunea si curentul la borne: u(t) = U 2 sinωt si i(t) =

I

generatoare; pentru celelalte elemente de circuit u(t) si i(t) sunt asociate dupa regula de la

receptoare. Se definesc urmatoarele puteri:

2 sin(ωt - ϕ). Pentru generatoare (surse) de orice tip u(t) si i(t) sunt asociate dupa regula de la

de orice tip u(t) si i(t) sunt asociate dupa regula de la Puterea instantanee p(t), absorbita
de orice tip u(t) si i(t) sunt asociate dupa regula de la Puterea instantanee p(t), absorbita

Puterea instantanee p(t), absorbita de receptor sau cedata de generator este:

p(t)= u(t) i(t) =2UI sinωt sin(ωt - ϕ) = UIcosϕ - UIcos(2ωt - ϕ)

Valoarea medie pe o perioada a puterii instantanei care se numeste putere activa P este:

P =

1

T

T

0

(

p t

)

dt

=

UI

cos ϕ

Puterea activa depinde de valorile efective ale tensiunii si curentului si de factorul de putere

cos ϕ si se consuma efectiv si ireversibil in rezistoare. Unitatea de masura a puterii active este

Wattul, [P] = 1W.

Din definitia puterii active rezulta interpretarea fizica a valorii efective a curentului si a

tensiunii. Daca se considera un rezistor cu rezistenta R prin care trece curentul i(t) = I

2 sinωt

rezistenta R prin care trece curentul i(t) = I 2 sin ω t rezulta u(t) =

rezulta u(t) = Ri(t) = RI

curentul i(t) = I 2 sin ω t rezulta u(t) = Ri(t) = RI 2 sin

2

sinωt si P abs

====

1

T

T

∫∫∫∫

0

u t i t dt

()()

====

RI

2 . Deci valoarea efectiva a unui

curent sinusoidal este numeric egala cu valoarea unui curent continuu care, trecand prin aceeasi

rezistenta ca si curentul sinusoidal produce aceeasi putere prin efect Joule.

Puterea reactiva Q, este Q = UI sinϕ avand unitatea de masura [Q]=1VAR (volt-amper

reactiv).

Puterea aparenta S, este S = UI si are unitatea de masura [S] = 1VA. Evident

S =

2 2 PQ+ .
2
2
PQ+
.

115

Puterea

aparenta

complexa

(puterea

complexa)

este

S

=

U

I * =UIe j

+jUIsinϕ=P+jQ.

ϕ

=Uicosϕ

Puterile absorbite sau debitate de elementele ideale de circuit sunt:

- rezistorul ideal absoarbe puterea activa P=RI 2

si, deoarece ϕ=0, puterea reactiva

absorbita este Q=UIsinϕ=0 deci puterea complexa absorbita este S a =RI 2 +j0.

bobina ideala parcursa de curentul i(t)= 2 Isinωt are tensiunea la borne u(t)=

2 ω LIsin( ω t + π /2) deci ϕ = π /2 si rezulta Q=UIsin ωLIsin(ωt + π/2) deci ϕ=π/2 si rezulta Q=UIsinπ/2=ωLI²=U 2 /ωL > 0, P = UI cosπ/2 = 0, deci

bobina absoarbe puterea complexa S a =0+jωLI². Media pe o perioda a energiei acumulate in bobina

ω LI². Media pe o perioda a energiei acumulate in bobina - este ~ W m

-

este

~

W

m

=

1

T

T

0

Li

2

t

( )

dt

=

LI

2

.

- condensatorul ideal cu tensiunea la borne u(t) = U

LI 2 . - condensatorul ideal cu tensiunea la borne u(t) = U 2 sin ω

2 sinωt este parcurs de curentul i(t)=

2 ω CUsin( ω t + π /2), deci ϕ = - π /2 si 2 ωCUsin(ωt + π/2), deci ϕ = -π/2 si rezulta Q = UIsin(-π/2)=

1

ωC I

2 = - U²ωC < 0, P = UI

cos(-π/2) = 0, deci condensatorul absoarbe puterea complexa S a =0-jωCU². Media pe o perioda a

energiei acumulate in condensator este

~

W

e

=

1

T

T 0

Cu

2

( )

t

dt

=

CU

2

.

Deoarece elementele dinamice condensator si bobina schimba cu circuitul in care sunt conectate o

putere reactiva nenula, ele se numesc si elemente reactive.

- sursa ideala de tensiune cu tensiunea electromotoare e(t)=

2 Esinωt parcursa de curentul

2 I sin(ωt+ϕ) debiteaza o putere complexa S d =E I * = EIe -jϕ = EIcosϕ-jEIsinϕ (U si I sunt

= EIe - j ϕ = EIcos ϕ -jEIsin ϕ (U si I sunt i(t)= asociate

i(t)=

asociate dupa regula de la generatoare sau I parcurge sursa in sensul sagetii lui E)

sau I parcurge sursa in sensul sagetii lui E ) - sursa ideala de curent cu
sau I parcurge sursa in sensul sagetii lui E ) - sursa ideala de curent cu

-

sau I parcurge sursa in sensul sagetii lui E ) - sursa ideala de curent cu

sursa ideala de curent cu curentul electromotor i s (t)= 2 I s sin(ωt+ϕ) cu tensiunea la

borne u(t)= 2 U sinωt debiteaza o putere complexa S d = U I * = UI s e -jϕ = UI s cosϕ-jUI s sinϕ (U si I s

sunt asociate dupa regula de la generatoare)

Observatii

I s sunt asociate dupa regula de la generatoare) Observatii i )puterea activa este absorbita numai

i)puterea activa este absorbita numai de rezistoarele ideale

ii)puterea reactiva este absorbita numai de bobinele si condensatoarele ideale

iii)impedanta complexa Z=R+jX absoarbe puterea aparenta complexa S a =U I * = Z I I * =

ZI 2 =(R+jX) I 2 =RI² + jXI² deci P a =RI 2 si Q a =XI 2 .

iv)sursele debiteaza atat putere activa cat si putere reactiva

116

4.6. Teorema conservarii puterilor complexe

Plecand de la teorema a II-a a lui Kirchhoff in complex (vezi paragraful 4.4) si de la faptul

evident ca curentii conjugati I k * verifica teorema I alui Kirchhoff in complex

kS

I

k

*

=

0 ) teorema lui Tellegen in complex este:

∑∑∑∑

toatelaturile

U k I k

* ==== 0 ; in aceasta expresie

U k si I k sunt asociate dupa regula de la receptoare. Separand intr-un membru puterile complexe

debitate de surse (pentru care U k si I k sunt asociate dupa regula de la generatoare) si in celalat

membru puterile complexe absorbite de consumatori (impedante complexe) rezulta:

Teorema conservarii puterilor complexe Suma puterilor complexe debitate de toate sursele dintr-

un circuit este egala cu suma puterilor complexe absorbite de toate impedantele din acelasi circuit:

toate sursele

S

kd

=

toate impedantele

S ka

Tinand seama ca :S d = P d + jQ d si S a = P a + jQ a rezulta:

toate sursele

P kd

toate sursele

Q

kd

=

=

toate rezistoarele

P ka

toate elementele reactive

si

Q ka

adica puterile active si puterile reactive se conserva.

Observatii:

i)puterile aparente S k nu se conserva

ii)conservarea puterilor complexe poate fi folosita, similar cu consevarea puterilor in

circuitele de c.c., la verificarea rezultatelor obtinute prin rezolvarea problemelor de

analiza a circuitelor de c.a.

~

~

iii)tinand seama ca pentru o bobina Q a =ω W m

si pentru un condensator Q a =-ω

W e rezulta

ca

Q a

= ω(

~

W m

~

W e

) deci un dipol RLC are caracter inductiv daca

toateZ

Q

a

>0,

are caracter capacitiv daca

toateZ

Q a

<0 si are caracter rezistiv sau este la rezonanta

(vezi paragraful 4.9) daca

toateZ

Q

a

=0

iv)condensatorul nu genereaza putere reactiva chiar daca absoarbe o putere reactiva

negativa; asa cum rezulta din teorema conservarii puterilor complexe, puterea reactiva

(pozitiva sau negativa) este generata de surse

117

v)defazajul ϕ intre curent si tensiunea la bornele unui dipol RLC format din elemente de

circuit cu R,L,C>0 este cuprins intre -π/2 si +π/2 deoarece UIcosϕ=

deci cosϕ>0.

toate R

4.7. Analiza circuitelor de curent alternativ

4.7.1. Introducere

R k I k

2

> 0

Prin utilizarea reprezentarii in complex a marimilor sinusoidale, intr-un circuit de c.a. al

carui graf are L laturi si N noduri se pot scrie urmatoarele ecuatii liniar independente intre ele:

N-1 ecuatii date de teorema I a lui Kirchhoff (vezi paragraful 1.3)

L-N+1 ecuatii date de teorema a II-a a lui Kirchhoff (vezi paragraful 1.3)

L ecuatii date de legaturile intre U k si I k pentru fiecare latura a grafului (vezi paragrafele 2.2 si

4.3)

Ecuatiile unui circuit de c.a. sunt ecuatii algebrice de aceeasi forma cu ecuatiile unui circuit liniar

de c.c. deoarece:

- teoremele lui Kirchhoff au aceeasi forma

- in ecuatiile de legatura intre U k si I k, Z k ia locul lui R k , Y k ia locul lui G k , etc.

La circuitele liniare de c.c. I k si U k sunt marimi reale iar ecuatiile sunt liniare in I k si U k

avand coeficienti reali. La circuitele de c.a. I k si U k sunt marimi complexe iar ecuatiile sunt liniare

in I k si U k avand coeficienti complecsi. Ca urmare metodele de analiza a circuitelor de c.a. sunt

aceleasi cu cele pentru circuitele liniare de c.c

continuare insistandu-se asupra particularitatilor circuitelor de c.a

Metodele de analiza vor fi reluate pe scurt in

4.7.2. Formularea problemei si metoda de rezolvare

Problema analizei unui circui de c. a. se formuleaza astfel:

se cunosc: valorile parametrilor elementelor (R k , L k , C k , M k , e k (t), i sk (t)) si modul de

interconectare a elementelor de circuit,

se cere sa se determine toate tensiunile si toti curentii.

Rezolvarea acestei probleme consta in scrierea sistemului de 2L ecuatii ale circuitului si

determinarea solutiei acestuia (U k , I k ,k=1,

,L).

Algoritmul de analiza a unui circuit de c.a. are urmatoarele etape:

1) Se construieste circuitul echivalent cu surse si impedante complexe utilizand schemele

echivalente in complex ale elementelor de circuit

2) Se scriu ecuatiile acestui circuit

118

3) Se rezolva sistemul de ecuatii si se determina valorile complexe ale curentilor si

tensiunilor, (U k , I k , k = 1,

, L) de forma U k = U k e jϕ k

4) Se verifica rezultatele obtinute prin bilantul puterilor complexe

5) Se determina valorile instantanee de forma u k (t) = U k

determina valorile instantanee de forma u k (t) = U k 2 sin( ω t +

2 sin(ωt +ϕ k ).

Exemplu Fie circuitul din figura a cu e(t) = 30

Circuitul echivalent cu surse si impedante complexe este dat in figura b.

Se scrie sistemul de ecuatii dat de teoremele lui Kirchhoff:

I 1 + I 2 = 1+j , 10 I 1 -20j I 2

Kirchhoff: I 1 + I 2 = 1+j , 10 I 1 -20j I 2 2

2 sin ωt si i s (t) = 2 sin (ωt+π/4) unde ω=100π s -1 .

= 30, 20j I 2 - 20j (1+j) - U = 0

π s - 1 . = 30, 20j I 2 - 20j (1+j) - U =
π s - 1 . = 30, 20j I 2 - 20j (1+j) - U =

Solutiile acestui sistem sunt: I 1 = 1 , I 2 = j si U = - 20j.

Verificarea rezultatelor prin bilantul puterilor complexe:

toate sursele

S kd

=

E

I 1 * + U I s * = 301 + (-20j) (1-j) = 10 -20j

toate impedantele

S ka

= RI 1 2 + ωLjI 2 2 -

Valorile instantanee sunt: i 1 (t) =

⋅ I 2 2 - Valorile instantanee sunt: i 1 (t) = 2 sin ω t,

2 sin ωt,

i 2 =

1

ωC jI s 2 = 101 + 20j1- 20j2 = 10 - 20j

I s 2 = 10 ⋅ 1 + 20j ⋅ 1- 20j ⋅ 2 = 10

2 sin( ωt+π/2) si u(t) = 20

1- 20j ⋅ 2 = 10 - 20j 2 sin( ω t+ π /2) si u(t)

2 sin( ωt-π/2)

4.7.2. Scrierea ecuatiilor potentialelor nodurilor si curentilor ciclici

4.7.2.1. Metoda potentialelor nodurilor

Asa cum s-a aratat in paragraful 2.5.1 se prefera comanda in tensiune deoarece marimea de

comanda poate fi scrisa ca o diferenta de potentiale. Ca urmare, circuitul echivalent cu surse de

tensiune comandate in curent al bobinelor cuplate (vezi paragraful 4.3) nu este potrivit pentru

scrierea ecuatiilor metodei nodale. Pentru aceste bobine se poate construi un circuit echivalent cu

surse de curent comandate in tensiune. In acest scop se rezolva ecuatiile de functionare ale

bobinelor cuplate: U 1 =jωL 1 I 1 ±jωMI 2 , U 2 =j ωL 2 I 2 ±jωMI 1 in raport cu necunoscutele I 1 si I 2 .

Exemplu.

functionare

Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu I 1 si I 2 rezulta:

de

U

1

Fie

====

2

jI

bobinele

si

U

2

====

cuplate

jI

2

cu

ecuatiile

jI

++++

12

jI

1

++++ 2

119

U j U 1 2 I 1 ==== ++++ U si I ==== ++++ j
U
j
U
1
2
I
1 ====
++++
U
si
I
====
++++ j U
2
2
1
3
3
3
3
j
j
2
2

adica ecuatiile urmatorului circuit echivalent:

j j 2 2 adica ecuatiile urmatorului circuit echivalent: Aplicatie . Sa se scrie ecuatiile potentialelor

Aplicatie .Sa se scrie ecuatiile potentialelor nodurilor pentru circuitul:

se scrie ecuatiile potentialelor nodurilor pentru circuitul: et ( ) ==== 2 cos 2 t π
et ( ) ==== 2 cos 2 t π ( ) t ==== 2 sin(
et
( )
====
2
cos
2
t
π
( )
t
====
2
sin(
2
t
++++
)
i s
4

Deoarece cuplajul nu se poate sparge construim circuitul echivalent cu surse de curent comandate

in tensiune al celor doua bobine cuplate. Cu notatiile din figura ecuatiile de functionare ale acestor

doua bobine sunt: U

2

deci circuitul echivalent este cel prezentat

in exemplul precedent. Schema echivalenta in complex este:

1

====

2 jI

jI

++++

12

,

U

2

====

2

jI

++++

jI

1

este: 1 ==== 2 jI jI ++++ 12 , U 2 ==== 2 jI ++++ jI

Se observa ca avem un circuit rezonant RLC serie cu Z e = j-j+3 =3 si doua surse ideale de tensiune

care nu se pot transforma in surse de curent. Alegem ca potential de referinta o borna a uneia

dintre aceste surse iar pentru cealalta introducem necunoscuta suplimentara I 4 . Rezulta ecuatiile

117

V ==== 0 5 V ==== j 1  2 1  2 V 
V
==== 0
5
V
====
j
1

2
1

2
V

++++
 −−−−
V
2
1
 3 j
3

3 j
U
==== −−−−
VV 2 −−−−
V
V
2
3
==== 3
I
4
3
−−−−
V
1
3
I
====
3
1 −−−− j

1
1
2 
V
3

++++
++++
 −−−−
 1
−−−− j
3
3
j 

U

V

VV −−−−

112

−−−−

4

====

   2   ==== −−−−

1

1

jI −−−−

4

−−−−

V 3

V

1

1 −−−− j

1 −−−− j

1

3

−−−−

====

I

V 2

3

4 ++++

j U

3

2

====

1 ++++

j ++++

j U

3

1

adica un sistem de 9 ecuatii cu necunoscutele V

Deci algoritmul de scriere a ecuatiilor potentialelor nodurilor este:

se fac toate transformarile posibile ale surselor de tensiune in surse de curent si ale comenzilor

1

,

, VUU 5 1

,

,

234 , II ,

.

in curent in comenzi in tensiune

se alege potentialul de referinta astfel incat cat mai multe potentiale ale nodurilor sa poata fi

exprimate ca sume de tensiuni electromotoare

considerand si necunoscutele suplimentare (curentii unor surse de tensiune conectate intre alte

noduri decat cele de la punctul precedent si curenti de comanda) se scrie sistemul de ecuatii:

si ecuatiile suplimentare

V j

Y

k

V

i

Y

k

=

 

k

j

k

ij

,

k

j

I sk

4.7.2.2. Metoda curentilor ciclici

Aplicatie. Sa se scrie ecuatiile metodei curentilor ciclici pentru circuitul:

scrie ecuatiile metodei curentilor ciclici pentru circuitul: 116 et ( ) ==== 2 2 cos 1

116

et ( ) ==== 2 2 cos 1 et ( ) ==== 2 sin t
et
( )
==== 2
2
cos
1
et
(
)
====
2
sin
t
2

t

Schema echivalenta in complex se construieste considerand pentru bobine circuitul echivalent cu

surse de tensiune comandate in curent (vezi paragraful 4.3.2).

de tensiune comandate in curent (vezi paragraful 4.3.2). Rezulta ecuatiile      

Rezulta ecuatiile


 

I

I

I

I

I

1

1

2

3

2

'(1

=

=

+

I

I

= −

j

'

1

'

2

I

1

j

'(1

+

2

j

'

+

I

2

2

j

+

'

+

1)

j

+

I

2

)

+

I

1

'(1

'(1

+

+

2

j

)

2

j

)

=

=

2

1

j

j I

jI

3

3

jI

jI

1

2

+

+

j I

jI

1

1

+

+

j I

jI

2

2

deci 5 ecuatii cu necunoscutele I

Deci algoritmul de scriere a ecuatiilor curentilor ciclici este:

se fac toate transformarile posibile ale surselor de curent in surse de tensiune si ale comenzilor

1

',

I

2

',

II

123 , ,

.

I

in tensiune in comenzi in curent

se aleg cele B=L-N + 1 bucle fundamentale astfel incat sursele de curent netransformate sa fie

plasate in coarbore

considerand ca aceste bucle sunt parcurse de niste curenti fictivi II

1

,

2

,

, I

(curentii ciclici),

B

se aleg sensurile acestora si se scrie sistemul de ecuatii:

si ecuatiile suplimentare

I '

i

k

B i

R k +

k

k

B

i

B

j

I

'

j

R

k =

k

B i

E k

4.8. Teoreme ale circuitelor de curent aternativ

Ecuatiile circuitului echivalent cu surse si impedante complexe sunt similare ecuatiilor unui

circuit liniar de curent continuu (vezi paragraful 4.7.1). Din acest motiv enunturile teoremelor sunt

asemanatoare cu cele din paragraful 2.4 si demonstratiile nu vor fi reluate.

119

4.8.1.

Teoremele impedantelor echivalente

Legarea in serie a impedantelor: Z es

R es

====

n

∑∑∑∑

k ==== 1

R k

si X es

====

n

∑∑∑∑

k ==== 1

X k

====

Legarea in paralel a impedantelor: Y ep

n

∑∑∑∑

k ==== 1

Z . Deoarece Z es = R es + jX es si Z k = R k + jX k rezulta
k

====

n

∑∑∑∑

k ==== 1

Y k

,

deci G ep

n n

====

∑∑∑∑

k ==== 1

G k

si B ep

====

∑∑∑∑

k ==== 1

B

k

4.8.2. Teorema superpozitiei

Fie un circuit de c.a. cu mai multe surse: E 1 ,

sm . Orice curent (sau tensiune)

din circuit se poate scrie ca o suma a curentilor (tensiunilor) din aceeasi latura produsi de fiecare

sursa independenta separat, celelalte surse independente fiind pasivizate.

, E l , I s , l+1 ,

,I

De exemplu

I

1

====

m

∑∑∑∑

k ==== 1

I

1 k

unde I 1k este curentul produs in latura 1 de sursa independenta

din latura k, celelalte surse independente fiind pasivizate.

Teorema este o consecinta a caracterului liniar al ecuatiilor circuitului. Sursele comandate

nu se pasivizeaza.

4.8.3. Teoremele generatoarelor echivalente

Generatorul echivalent de tensiune al unui dipol Fie un dipol liniar cu bornele A si B.

al unui dipol Fie un dipol liniar cu bornele A si B. Oricat de complicat ar
al unui dipol Fie un dipol liniar cu bornele A si B. Oricat de complicat ar

Oricat de complicat ar fi acest circuit el se poate echivala cu un circuit format dintr-o sursa de

tensiune U AB0 in serie cu o impedanta Z AB0 unde U AB0 este tensiunea de mers in gol masurata la

bornele A si B (impedanta Z fiind scoasa din circuit) si Z AB0 este impedanta echivalenta intre

circuit) si Z A B 0 este impedanta echivalenta intre bornele A si B a circuitului

bornele A si B a circuitului pasivizat (sursele comandate nu se pasivizeaza).

Daca circuitul pasivizat este o combinatie serie - paralel de impedante atunci determinarea

lui Z AB0 se poate face cu regulile din paragraful 4.8.1. Daca circuitul contine surse comandate sau

120

nu este un circuit serie - paralel, atunci se conecteaza intre A si B o sursa independenta de tensiune

de valoare 1V ( sau o sursa independenta de curent de valoare 1A) si Z AB0 rezulta in urma

determinarii lui I sau U.

Z A B 0 rezulta in urma determinarii lui I sau U . Aplicatie. Sa se

Aplicatie. Sa se calculeze

Z

AB0

(

Z

AB

= 1)

sau U . Aplicatie. Sa se calculeze Z AB 0 ( Z AB = 1 Ω
et ( ) ==== 22 cos 2 t 1 π et ( ) ==== 2
et
(
)
==== 22
cos
2
t
1
π
et
(
)
====
2
sin(
2
t
−−−−
)
2
4
π
( t
)
====
2
cos(
2
t
−−−−
)
i s
4

Bobinele cuplate avand un nod comun se poate sparge cuplajul. Prin pasivizare si calculand



 

j

−−−−

j

==== 0 ,

−−−−

2

j

⋅⋅⋅⋅

2

j

2

j

2

j

==== ∞∞∞∞   

impedantele echivalente

−−−− teaza intre A si B o sursa de tensiune cu E = 1V si rezulta

circuitul capata o forma mai simpla. Se conec-

si rezulta circuitul capata o forma mai simpla. Se conec- I ==== 1 6 j ++++

I

====

1

6 j

++++

1

2

====

1

++++

3 j

6 j

Generatorul echivalent de curent al unui dipol

Z AB 0

====

1

I

====

1

6 j

++++

3 j

====

1

++++

6 j

10

Fie un dipol liniar cu bornele A si B

121

Oricat de complicat ar fi acest circuit el se poate echivala cu un circuit format

Oricat de complicat ar fi acest circuit el se poate echivala cu un circuit format dintr-o sursa de

curent I ABsc in paralel cu o impedanta Z AB0 unde curentul I ABsc corespunde scurtcircuitului intre

bornele A si B.

Daca in schemele echivalente ale diportilor rezistivi liniari (vezi paragraful 2.4.3.3.) se inlocuiesc

rezistentele cu impedante si conductantele cu admitante se obtin schemele echivalente ale

diportilor de c.a

4.8.4. Teorema transferului maxim de putere activa

Se considera o sursa de tensiune electromotoare E si de impedanta interna Z i , la bornele

careia se leaga o impedanta Z. Se pune problema urmatoare: ce relatie trebuie sa existe intre Z i si

Z astfel incat pentru un E dat puterea activa absorbita de Z sa fie maxima.

un E dat puterea activa absorbita de Z sa fie maxima. Fie Z i = R

Fie Z i = R i + jX i si Z = R + jX . Curentul din circuit este I

=

activa absorbita de Z este P

=

RI

2 RE

2

=

(

R

+

R

i

)(

2

++

X

X

i

)

2

E

R

R

++

i

(

jX

+

X i

)

si deci puterea

Se observa ca functia P(R,X) are un maxim in raport cu X pentru X= -X i . Valoarea acestui maxim

este PR (,

−−−−

X

i

)

====

P

M

()

R

====

RE

2

2 . Maximul functiei

(

R

++++

R

i

)

P M (R) are loc pentru R=R i (vezi

teorema transferului de putere in curent continuu). Rezulta ca puterea activa absorbita de sarcina

este maxima daca Z = Z i *

puterea activa P d cedata de sursa este consumata in cantitati egale de R si R i

(teorema transferului maxim de putere activa).

Daca Z = Z i *

deci randamentul circuitului este η=P/ P d =0,5.

Observatii

i) daca R→∞ si/sau X→∞ atunci η→1 dar P0

109

ii)

daca in loc de sursa de tensiune avem o sursa de curent cu parametrii I s si Z i , impedanta

de sarcina Z absoarbe puterea activa maxima tot daca Z = Z i * iii) daca generatorul de curent alternativ are o impedanta interna inductiva, rezulta ca pentru a absorbi o putere activa maxima sarcina trebuie sa aiba un caracter capacitiv.

4.9. Rezonanta dipolilor 4.9.1. Definitii si exemple

Exista doua definitii ale rezonantei: prima se foloseste in electroenergetica, a doua se

utilizeaza la circuitele electronice. Definitia 1 Un dipol de c.a. este la rezonanta daca absoarbe pe la borne o putere reactiva nula,

rezonanta daca absoarbe pe la borne o putere reactiva nula, adica Q a b s =UI

adica Q abs =UI sinϕ = 0.

Deci la rezonanta defazajul ϕ dintre U si I este nul (sinϕ = 0 ϕ = 0). Daca impedanta

echivalenta la bornele dipolului este Z=R+jX, Q=XI² =0 X = 0 deci la rezonanta reactanta echivalenta este nula si dipolul are o comportare rezistiva la borne. Definitia 2 a) Se considera la bornele dipolului o sursa de tensiune cu pulsatie variabila si valoare

efectiva constanta. Pulsatiile de rezonanta sunt cele pentru care I(ω) are maxime si minime. Exemplu

sunt cele pentru care I( ω ) are maxime si minime. Exemplu - dipolul este la

- dipolul este la rezonanta pentru pulsatiile ω 1 , ω 2 , ω 3 , ω 4 , ω 5

- in cazul

- in cazul minimelor de curent (ω 2 , ω 4 ) avem rezonanta de curent.

maximelor de curent (ω 1 , ω 3 , ω 5 ) avem rezonanta de tensiune,

Se observa ca deoarece I = Y U si U = ct, curba Y (ω) are aceeasi alura cu I (ω).

b) Se considera la bornele dipolului o sursa de curent cu pulsatie variabila si valoare

efectiva constanta. Pulsatiile de rezonanta sunt cele pentru care U(ω) are maxime si minime. Exemplu

110

- dipolul este la rezonanta pentru pulsatiile ω ‘ 1 , ω ‘ 2 ,

- dipolul este la rezonanta pentru pulsatiile ω1 , ω2 , ω3 , ω4 , ω5

- in cazul minimelor de tensiune (ω1 , ω3 , ω5 ) avem rezonanta de tensiune,

- in cazul maximelor de tensiune (ω2 , ω4 ) avem rezonanta de curent.

Deoarece U = Z I si I = ct, curba Z(ω) are aceeasi alura cu U(ω).

Observatii

i) cele doua definitii ale rezonantei nu duc in general la aceleasi pulsatii de rezonanta

ii) rezonanta de tensiune are loc la pulsatiile pentru care Y(ω) are maxime locale si deci

Z(ω)=1/ Y(ω) are minime locale

iii) rezonanta de curent are loc la pulsatiile pentru care Y(ω) are minime locale si deci

Z(ω)=1/ Y(ω) are maxime locale.

Exemple. a)

si deci Z( ω )=1/ Y( ω ) are maxime locale. Exemple. a) II =+ 1

II

=+

1

I

2

=

R

U

+

ω

jL

+

j

ω

CU

=

R

2

U

+ ω

22

L

Se

calculeaza puterea aparenta complexa

S

=

R

+

j

UI*

obtinandu-se pulsatiile de rezonanta dupa definitia 1:

ω 1,2

= ±

(

CR

2

22

L

)

L

 

ωωω

+−

si se anuleaza puterea reactiva 2 1 CR 1 − ; se observa ca LC
si
se anuleaza puterea reactiva
2
1
CR
1 −
; se observa ca
LC
L

daca R0

atunci ω 2

1

LC . Se calculeaza minimele si maximele lui I(ω) respectiv ale lui Z(ω)

Z

2 (ω) =

1

ω

2

C

2

R

2

+ ω

22 L

R

2

+

L

ω

1

ω C

2

si

δ Z 2

δω

= 0 are solutiile ω 2 1 2

,

=−

R

2

L

2

±

C 1 + 2 R 2 L LC
C
1
+ 2
R 2
L
LC

111

(daca R0 atunci ω 2

aceleasi.

1

LC ). Pulsatiile de rezonanta obtinute dupa cele doua definitii nu sunt

b)

Impedanta complexa

a circuitului RLC

serie este

Z

=+

R

jX

=+

R

j

(

L

ω −

1

C ω

) .

Rezulta

Z

2

()ω

=+ RL 2

(

ω

R j ( L ω − 1 C ω ) . Rezulta Z 2 () ω

1

C ω

)

2 . Dupa prima definitie, pulsatia de rezonanta corespunde lui X=0 deci

ω 0

====

LC . Dupa a doua definitie, se calculeaza δ

1

= = = = LC . Dupa a doua definitie, se calculeaza δ 1 Z 2

Z 2 (

ω

) =

δω

0 si se obtine aceeasi valoare pentru

ω 0 . Daca U=ct in raport cu ω, la rezonanta I ia valoarea maxima deoarece Z ia valoarea minima

Z(ω 0 )=R Pentru acest circuit U c (ω 0 )=|X c |I= U L (ω 0 )=|X L |I si U c (ω 0 )= -U L (ω 0 ) deci U(ω 0 )=U R (ω 0 )

+U C (ω 0 ) + U L (ω 0 )=U R (ω 0 ). Este posibil ca la rezonanta si in jurul pulsatiei de rezonanta U C si U L

sa

cu

Q

0

aiba

valori

mai

U

L

U

C

1

L C
L
C

===

U

R

U

R

R

mari

decat

tensiunea

U

a

sursei

de

alimentare.

Se

noteaza