Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIDROGRAFIA ROMANIEI
Geologia, relieful, clima, solurile si vegetatia teritoriului Romaniei au o influenta hotaratoare asupra formarii, distributiei in timp si spatiu si a altor aspecte ce caracterizeaza hidrografia acestui teritoriu. Aproape toate apele curgatoare din Romania izvorasc din muntii Carpati si apartin bazinului hidrografic al Dunarii. Arcul carpatic este o cumpana generala de ape, aspectul general al retelei de rauri a Romaniei fiind acela al unei dispozitii radiale. Lungimea totala a raurilor cu curgere permanenta este de cca 115000 km (din care 79000 km cadastrata), densitatea medie pe teritoriu fiind de 0,49 km/km2, dar ea este in directa legatura cu zonalitatea verticala. Reteaua cea mai putin densa, sub 0,30 km/km2 corespunde regiunilor de campie si de dealuri, iar cea mai densa, unitatilor montane unde atinge valori de 1 1,2 km/km2. Principalele rauri ale Romaniei sunt Dunarea, Siretul, Muresul, Oltul, Somesul, Prutul, Bistrita etc. Dintre acestea, de departe cel mai important este fluviul Dunarea care curge in limitele teritoriului Romaniei pe o distanta de 1.075 km, din lungimea sa totala de 2.860 km. Ii urmeaza Muresul (761 km), Prutul (742 km), Oltul (615 km), Siretul (559 km), Somesul (376 km), Argesul (350 km), Bistrita (283 km). Regimul hidrologic al raurilor Romaniei este direct influentat de precipitatii, de relief, soluri, vegetatie si structura geologica, adica de mediul in care se formeaza, fapt deosebit de bine conturat in cadrul tarii noastre. Zonele montane se deosebesc de cele de ses prin cantitatea de precipitatii, regimul temperaturilor si cel al umiditatii aerului. In regiunile de ses numarul zilelor cu temperaturi negative este cuprins intre 40 si 90, iar la altitudini mari (peste 2000 m) numarul lor depaseste 200. In zona muntoasa cea mai mare parte a precipitatiilor cade sub forma de zapada alcatuind un strat stabil a carui topire, la altitudini mari, se prelungeste pana la inceputul verii. Ca urmare, scurgerea minima in zona montana inalta are loc iarna, iar scurgerea maxima incepe de obicei in lunile aprilie mai. In cursul verii, apele mari sunt intretinute de ploi. In zonele de campie si de dealuri, precipitatiile sub forma de zapada sunt mai reduse, iar stratul de zapada are o durata mai scurta. Viiturile provenite din topirea zapezilor se termina in martie, iar ploile de vara formeaza numai viituri izolate. In afara de zonalitatea verticala a climei, o mare influenta asupra regimului hidrologic o are zonalitatea climatica orizontala, in special regimul precipitatiilor si temperaturii aerului. Viiturile repetate si intense constituie unul din fenomenele hidrologice cele mai caracteristice ale raurilor Romaniei. La majoritatea acestora (cu cateva exceptii iarna pe raurile Moldovei) viiturile se produc in tot cursul anului. Frecventa lor cea mai mare se constata in perioada martie iunie, iar frecventa minima in ianuarie si in august - septembrie si predomina viiturile formate din ploi si topirea zapezilor. Aceste conditii nu se realizeaza simultan pe intreg teritoriul tarii, din care cauza regiunile afectate de viituri sunt mai mult sau mai putin limitate. 1
Lacuri naturale Pe teritoriul Romaniei se afla 3450 de lacuri naturale de origini variate si cu o mare diversitate a caracteristicilor lor. Dintre aceste lacuri, numai un numar de 118 au suprafata oglinzii apei mai mare de 50 ha. Zone protejate In conformitate cu Directiva Cadru a Apei si Legea Apelor nr. 107/1996 exista obligatia intocmirii registrelor zonelor protejate care au stransa legatura cu apa si mediul acvatic si care cuprinde 5 categorii de zone protejate: zone de protectie pentru captarile de apa destinate potabilizarii; zone pentru protectia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic; zone destinate pentru protectia habitatelor si speciilor unde apa este un factor important; zone vulnerabile la nitrati si zone sensibile la nutrienti; zone pentru imbaiere.
Astfel, s-au intocmit registre ale zonelor protejate pentru fiecare bazin / district de bazin hidrografic. precum si un registru la nivel national. Acestea trebuie actualizate ori de cate ori este nevoie, iar un rezumat al registrului zonelor protejate la nivel national face parte din planurile de management ale districtelor de bazine hidrografice. Zone umede Zonele umede sunt definite de Legea nr.5/1991 privind aderarea Romaniei la Conventia Ramsar, ca fiind intinderi de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce, salmastra sau sarata, inclusiv intinderile de apa marina a caror adancime la reflux nu depaseste 6 metri. In conformitate cu datele de care se dispune, in Romania exista 843700 ha de ape si balti, reprezentand 3,54% din suprafata teritoriului national. Majoritatea zonelor umede sunt situate dealungul Dunarii si in Delta, dar exista si alte zone care intra in categoria zonelor umede.