Sunteți pe pagina 1din 2

Cap.

2: Metodele cercetarii stiintifice a fenomenului juridic (metodologia juridica) Lessing afirma ca drumul catre adevar i se pare mai pretios decat insasi stapanirea lui. Cu timpul, cercetarea a manifestat tendinta de a parasi preocuparile in legatura cu metoda, in favoarea interesului pentru obiect. Cuv. metoda vine de la grecescul methodos cale, drum, dar si mod de expunere. Preocuparea pt. perfectionarea metodei a dus la aparitia stiintei despre metoda metodologia (methodos plus logos). Metodologia sistemul principiilor generate de investigatie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda priveste fie un anumit principiu metodologic (metoda particulara) fie un procedeu tehnic oarecare (metoda individuala). Meto. Este o stiinta de sine statatoare. Metodologia juridica ansamblu de factori (notiuni, principii, criterii metodologice) care explica raporturile si legaturile dintre diversele metode de cercetare a fenomenului juridic. Obiectul metod. juridice este insasi stiinta dr. prin prisma modalitatilor de cercetare. Continutul metod. rezulta din sistemul factorilor metodologici, respectiv notiunile, principiile si criteriile metodologice. Rolul metodologiei este de a analiza metodele de cercetare stiintifica a dr. Metodele cercetarii stiintifice juridice: A: Metoda logica: - suma procedeelor tehnicilor si metodelor cu caracter gnoseologic, care pun cercetatorul in ipostaza de a descifra structura si dinamica raporturilor stabilite intre componentele sist jur analizat existent in societate in momentul realizarii demersului de cercetare. (gnoseologia stiinta despre cunoastere) Deductia in drept este dominata in intregime de silogismele de subsumare. Athanase Jose considera ca:,, tehnica juridica si retorica sunt o alta obarsie a logicii.Dreptul este o stiinta eminamente deductibila. Logica utilizata este cea: a)formala (silogismul);b) deontica (parte a logicii ce analizeaza propozitii ce contin norme). Intr-un sens restrans, logica juridica priveste logica normelor iar intr-un sens larg, are in vedere elementele constructive de argumentare juridica. Aplicarea logicii formale in aprecierile privind fenomenele juridice ce circumscrie logicii deontice, ca logica a obligatiei si normelor. B:Metoda comparativa: Comparatia este operatiunea prin care se urmareste constatara si fixarea elementelor identice sau similare ori a elementelor divergente dintre doua sau mai multe fenomene. Comparatia este de 2 feluri:a) afirmativa; b) contrastanta. Conditii ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a realiza in mod corect comparatia a doua sau mai multe institutii juridice:a) se compara numai ce este de comparat; b) comparatia a 2 institutii jurid. Nu trebuie sa se faca izolat in afara contextului legal si a celui social general in care institut. comparate sunt incadrate. Termenii supusi comparatiei trebuie priviti in contextul social, politic, eco si cultural din care au evoluat; c) cercetarea unor institutii jurid. Trebuie realizata luandu-se in considerare toate izvoarele de drept care opereaza in sist jurid comparate; d) instit. comparate trebuie apreciate tinandu-se seama atat de sensul si continutul pe care il au in momentul realizarii comparatiei cat si de sensul si continutul pe care l-au avut pe cuprinsul intregii lor evolutii in timp C: Metoda istorica: Istoria cuprinde toate genurile de manifestari desi si cele anume juridice. Ca stiinta, ea este un mod de explicare a lumii (anume a modului succcesiv), iar aceasta

explicatie o realizeaza utilizand metoda inferentei, prin care se urmareste sa se stabileasca adevaruri individuale, inca necunoscute, prin intermediul adevarurilor individuale, dinainte cunoscute. Aceasta este, dupa parerea lui Xenopol, logica succesiunii, ca logica a istoriei. Observam ca, intrucat in istorie avem de-a face numai cu adevaruri particulare, individualizate in timp, au mai mica aplicatie atat metoda deductiei (larg folosita in drept), care pleaca de la o premisa generala, cat si metoda inductiei, prin care ne ridicam de la adevaruri particulare la idei generale. D: Metoda sociologica: Existenta dreptului este intim legata de viata sociala. Toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale. Intalnirea dintre sociologie si drept s-a petrecut in conditiile in care, la o suta de ani de la aparitia, la 1804, a Codului civil francez s-a constata o anumita ramanere in urma a legilor fata de evolutia societatii, o anumita intarziere culturala. Cel care pune bazele cercetarii sociologice a dreptului este juristul german Eugen Erlich, in lucrarea sa aparuta in 1913. Cercetarea sociologica a dreptului pune in lumina faptul ca intre fenomenele sociale exista unele care au caracter juridic deosebit legile, activitatea jurisdictionala , activitatea administrativa denumite uneori si fenomene juridice primare. Exista insa si fenomene juridice secundare, in care elementul juridic este mai putin evident responsabilitatea sociala, statutul si rolul individului. Metoda sociologica poate fi utilizata de legiuitor pentru a-si procura informatii in legatura cu masura in care legea este respectata si in ce proportie isi gaseste suport din partea sentimentului juridic comun. E: Metodele cantitative: In general, metodele cantitative aplicate in drept au meritul incontestabil de a contribui efectiv la perfectionarea reglementarilor juridice, la sporirea eficientei lor sociale, precum si la imbunatatirea activitatii practice de realizare a dreptului. Orice rezerva, orice prejudecata cu privire la utilizarea acestor metode trebuie inlaturate. In planul evidentei legislative, calculatorul, in baza programelor informatice, ofera datele necesare in vederea aprecierii exacte a corelatiilor dintre reglementari, realizand recensamantul exhaustiv al normelor ce pot intra in conflict, incompatibilitatile si distorsiunile posibile. Cibernetica juridica s-a impus in ultimii ani in mod puternic datorita faptului ca s-a acceptat faptul ca dreptul este un proces complex de comunicatii in care si-a gasit loc aplicarea logicii simbolice si a metodelor stiintifice de masurare (jurimetria).