Sunteți pe pagina 1din 1

DESPRIRE.

Am prsit New York-ul ntr-o dup-amiaz de mai, cald i idilic, somnoroas, cu un soare mult mai potrivit s poleiasc acoperiuri provinciale i uguiate de igl roie i strzi desuete cu romani i uluci, dect cheiurile uleioase, transatlanticele triumftoare i zgrienorii marieni ai celui mai mare ora de pe pmnt. Dar nu era prima oar cnd descopeream lipsa de discernmnt a soarelui, incapabil s deosebeasc o metropol de un ctun i oferindu-se cu o att de democratic incontien tuturor i, de altfel, nu soarele era centrul ateniei noastre tracasate n acea dup-amiaz a despririi. O desprire birocratic i istovitoare, cu ore lungi de stat la cozi exotice i internaionale, n burta cenuie a vmii, apoi n burta nichelat i mirosind a linoleum a vaporului; o desprire cu formulare i chestionare i declaraii i paapoarte, care nu mai lsau timp i spaiu sentimentelor i ideilor, care nu mai lsau loc dect dorinelor grbite i isterizate de a sfri odat, de a ncepe altceva, oceanul, Europa, casa, viaa. i abia cnd s-au sfrit ntr-adevr toate acele rituri ale birocraiei internaionale, abia dup ce ne-am azvrlit bagajele ntr-o cabin cuprins de o singur, definitorie privire, abia dup ce am ieit alergnd, liberi n sfrit, n sfrit latini pe scndurile italiene ale punii, liberi de limba englez, de supele n pastile, de pinea n celofan, liberi de deprtarea fr speran de cas, abia dup ce am ajuns sus gfind i, aplecndu-ne peste cea mai de sus balustrad, am descoperit fia cresctoare de ap neagr care ne i separa de America, abia atunci, n golul brusc pe care spaimele disprute l lsaser, evenimentele s-au revrsat n noi i, n soarele, evident deodat, al dup-amiezii de mai, a nceput desprirea. Transatlanticul pornise, lunecnd ncet dar implacabil, deprtnduse de rm, dar rotindu-se mai nti, cu un fel de binevoitoare perfidie, pe ovalul ireal al insulei Manhattan. i, cum treceam de-a curmeziul arterelor retezate fr menajamente de ap, prea c rsfoim ncet, una dup alta, ca pe nite pgni de piatr, strzile nalte ale New York-ului, cldite din cuburi uriae pentru uzul unor copii nepmnteni. Dar ct de pmntean era, n schimb, privirea noastr tot mai ntoars spre metropola care ne devenea, tot mai ireversibil, trecut! Dup ce luni de zile nu visasem dect aceast clip italian a desprinderii, ruperea vaporului de continentul devenit, din nou, de neatins declana n noi brusc o nostalgie violent pe care n-o bnuisem posibil i care, ciudat, nu s-a mai terminat de atunci.