Omul si viata in lumina scenei Incursiune in istoria teatrului grec Inceputurile cunoscute ale teatrului in cultura universala apartin

Greciei antice. Primele manifestari cu caracter dramatic au decurs din viata religioasa, fiind specifice de altfel si altor popoare ale antichitatii, din India si pana in Egipt. La vechii greci, zeul Dionysos a reprezentat divinitatea a carei simbolistica legata de trairea intensa si frenetica a vietii, sau de dramatica initiere in misterele e istentei, a inflacarat spiritele participantilor la cultul dionisiac. In timpul sarbatorilor dionisiace, desfasurate intr!o vale stra"uita de pantele unui deal ! reprezentand nucleul teatrului de mai tarziu ! multimea aflata in "urul altarului il slavea pe zeu aducandu!i "ertfe, in timp ce un grup de recitatori #corul$, intona ditirambul, imnul de slava, si marca cu gesturi sugestive, intamplarile impresioante din viata acestuia. %e prefigureaza, in cadrul respectivelor manifestari religioase arhaice, pline de insufletire mistica, primele elemente de "oc scenic. &embrii corului purtau piei de tap si intruchipau sileni si satiri, acei prieteni ai zeului, fiinte fabuloase, pe "umatate oameni, care, in imaginatia straveche, populau padurile. De la ditirabul recitat de cor se naste si numele tragediei, #tragodia$, de cantec #ode$ al tapului #tragos$. Daca tragedia isi are inceputul in cadrul recitarilor ditirambice sustinute in luna martie, la &arile Dionisii, intr!o admosfera de regenerare a naturii si de 'reinviere( a zeului fertilitatii, aparitia comediei se leaga de aceleasi manifestari religioase dedicate lui Dionysos la &icile Dionisii, cu ocazia sarbatorilor campenesti de toamna si a culesului viilor, in atmosfera vesela a intrecerilor rustice. Komos, de unde si termenul de comedie, inseamna ) procesiune *, Komodia fiind asadar un 'cantec de procesiune( in mi"locul multimii vesele care canta, dansa si arunca glume celor din "ur. In evolutia genului dramatic s!a aratat ca, atunci cand din randul corului s!a desprins un persona" care a intrat in dialog cu acesta, s!ar putea vorbi de aparitia primilor germeni ai spectacolelor de teatru. +utorii de mai tarziu au organizat continutul dramelor, delimitand clar partile componente ale acestora. In acelasi timp, au pastrat acele elemente de spectacol care aminteau de originea religioasa a teatrului, muzica, miscarile ritmice, si mai ales, participarea corului. +stfel, actiunea propriu!zisa a unei reprezentatii dramatice era precedata de un prolog (prologos$, care lamurea pe spectator asupra intregului continut al piesei. -rma prima interventie a corului #parodos), ce intra in scena in sunet de flaut, condus de asa numitul corifeu. .ocul actorilor se derula in episoadele #epeisodia$, corespunzand actelor din teatrul modern. Episoadele erau separate prin noi interventii ale corului #stasima$. Dupa ultimele replici ale actorilor si dupa iesirea acestora din scena, corul se retragea si el in pas ritmat, cantand si finalizand astfel intreaga reprezentatie cu ceea ce se numea e odul #exodos$.

Pentru a fi observati de la distanta, avand in vedere imensitatea teatrelor in aer liber si multimea spectatorilor, actorii se foloseau de accesorii precum mastile care indicau, adesea conventional, detalii privind starea sau caracterul persona"elor si de o incaltaminte speciala, coturnii, menita sa inalte si sa confere prestanta. In ceea ce priveste spatiul in care se desfasurau spectacolele, acesta a ramas la fel de celebru in ceea ce priveste organizarea lui. Edificiile teatrale, supuse in timp unei remarcabile perfectionari arhitectonice, a"ungandu!se de la constructiile de lemn la cele de piatra si marumura, capabile sa adaposteasca mii de spectatori, aminteau de cadrul natural in care se desfasurau ceremoniile religioase in cinstea lui Dionysos. In mi"loc se afla un spatiu semicircular #orchestra$, in care evolua corul si din care nu lipsea altarul dedicat zeului Dionysos. Prin partile laterale ale orchestrei denumite cu termenul parodoi, intrau membrii corului. In spatele orchestrei se inalta o platforma numita proscena #proskenion$, rezervata "ocului actorilor, in timp ce, in spatele acestei platforme si despartita de ea printr!o fatada strapunsa de una sau mai multe intrari, se afla scena #skene), unde se pregateau actorii si unde se petreceau episoadele violente, greu de reprezentat in fata spectatorilor. In "urul semicercului se ridica amfiteatrul, amintind de pantele dealului din vechime. +cest teren era organizat si el in spatii pentru scaune si culoare destinate spectatorilor. Evolutia de la ditirambul care!l proslavea pe Dionysos si pana la aparitia celebrelor creatii dramatice reprezentate scenic, se realizeaza in timp, intr!o evidenta intrepatrundere cu dezvoltarea sociala si culturala a Greciei antice. +paritia propriu!zisa a primelor spectacole teatrale se produce in perioada arhaica a istoriei elene #secolul /I a.0hr.$, in timp ce, in perioada clasica #secolul / a.0hr.$, +tena condusa de strategul luminat Pericle, parcurge o epoca de glorie a democratiei, de inflorire a vietii culturale si de ma ima efervescenta creatoare in spatiul bine organizat al concursurilor dramatice. 1ragedia, asadar, parasindu!si fondul religios, va deveni o creatie culta comple a, prin continutul si finalitatile sale. 2ilosoful +ristotel mediteaza asupra tragediei , vazuta ca o imitatie a verosimilului, a ceea ce s!a intamplat sau s!ar putea intampla, capabila sa produca o stare de purificare # katharsis$ prin puternica impresie lasata asupra spiritului cititorului sau spectatorului. Participand la spectacole, cetateanul grec isi formeaza un sistem de gandire pozitiva, a"ungand sa se delimiteze de nedreptati sau patimi "osnice, isi cultiva gandirea filosofica, meditand asupra destinului si vietii sau a"unge sa!si pretuiasca eroii nationali, ale caror fapte si sacrificii ii trec prin fata ochilor. 1ragediografi vestiti au e istat si inaintea secolului al /!lea a.0hr., cand arta

dramatica atinge apogeul prin celebrii Eschil, %ofocle si Euripide. 1espis #secolul /I a. 0hr.$ ar fi inventat actorul si dialogul dintre acesta si cor, realizand inceputurile tragediei. Drespre 2rinicos #secolul / a. 0hr$, se stie ca a impresionat profund spectatorii, aducand in scena ecourile dramaticelor confruntari recente dintre greci si cotropitorii persi. 0omedia culta, pornind de la veselia celor care toamna, la culesul viilor, recitau ditirambul dionisiac, a"unge si ea la un fond propriu de idei si reprezentari. Pastrand atmosfera vesela, de "oc spiritual, comedia a"unge sa cultive spiritul critic si satiric al spectatorilor, penalizand defecte si vicii omenesti prin e emple si situatii comice, provocatoare de ras. Isi propune chiar sa ridiculizeze comportamentele si atitudinile negative ale persona"elor politice, a"ungandu!se la o asa numita comedie politica. 0omedia va fi reprezentata de nume precum Epiharm din %iracuza, primul care a transformat productiile cu caracter spontan si popular in opere culte, 0ratinos, &agnes, Eupolis, dar mai ales +ristofan, reprezentantul de marca al comediei clasice grecesti. Drama satirica a "ucat si ea un rol important in evolutia teatrului grec. O astfel de sceneta de mica intindere era "ucata la finalul celor trei tragedii cu care un autor se prezenta la concursurile dramatice, si avea darul de a destinde publicul dupa tensiunea acumulata in urma vizionarii intamplarilor dramatice anterioare. 0oncursurile dramatice insufletesc viata societatii ateniene la marile sarbatori religioase, indeosebi la &arile Dionisii , desfasurate primavara, in luna martie, avand in acelasi timp un caracter panelenic, prin aflu ul de cetateni veniti si din alte cetati. +ceste sarbatori se desfasurau timp de sase zile, prima fiind dedicata procesiunii sacre care purta statuia lui Dionysos din templu si pana in orchestra teatrului in aer liber de la poalele +3ropolei. In urmatoarea zi, aveau loc intreceri lirice de coruri, urma apoi ziua consacrata reprezentatiilor de comedie, dupa care urmau trei zile inchinate tragediei.. 2iecare poet tragic prezenta o tetralogie, formata din trei tragedii si o drama satirica. %tatul insusi asigura organizarea acestor spectacole, prin intermediul primului magistrat al cetatii, arhontele eponim, care alegea coregii ! cetatenii bogati ce aveau obligatia de a recruta si a intretine pe cheltuiala lor corurile tragice sau comice. Premiile la concursuri erau acordate de un "uriu format din zece persoane, tras la sorti dintr ! o lista de cetateni. +ceste premii rasplateau pe poet, pe coreg si pe interpretul principal. In vremurile mai vechi, tragediograful primea un tap, sacrificat apoi lui Dionysos, in timp ce autorul de comedii primea un burduf cu

vin. &ai tarziu, castigatorii vor primi cununi de iedera, onorarii, si, in acelasi timp, isi vor vedea numele insemnat in registrele oficiale ale orasului. 0ei care vor crea la +tena, in secolul / a. 0hr., sublima glorie a teatrului si a tragediei grecesti si universale, au fost Eschil, %ofocle si Euripide