Sunteți pe pagina 1din 6

Teoria generala a dreptului curs.

Caracteristica generala a dreptului


1. Conceptul dreptului. Trasaturile lui. 2. Acceptiunile dreptului (Dreptul obiectiv si Dreptul subiectiv, dreptul pozitiv) 3. Factori de configurare a dreptului 4. Legitatile dezvoltarii istorice a dreptului. Tipuri istorice de drept. Criterii de tipizare. Caracteristica dreptului la diferite etape de dezvoltare istorica.Constantele dreptului. 5. Esenta, continutul si forma dreptului. 6. Scop ideal si finalitati in drept. 7. Functiile dreptului. 8. Principiile dreptului(Concept, trasaturi, clasificare, caracteristica generala)

Conceptul dreptului. Trasaturile lui.


Drept normalitate sau categorie de norme sociale; echiate, justitie sau dreptate; arta al binelui si al echitatii; posibilitate de a pretinde la ceva de la altcineva; realitate juridica a societatii; stiinta. Dreptul reprezinta lumea normelor. Facand parte din lumea normelor sociale, dreptul prin normele sale juridice are multe trasaturi comune cu alte categorii de norme sociale. Caracteristicile tuturor normelor sociale sunt urmatoarele: 1. Normele sunt niste reguli generale de comportament(nu au adresati concreti) 2. Reglementand relatiile sociale, normele vor determina modele de comportament 3. Normele reflecta un anumit nivel de dezvoltare a societatii 4. Normele prevad si rezulta din anumite situatii tipice (situatii care se intalnesc in viata cotidiana) Aceste situatii trebuie sa aiba importanta din punct de vedere social 5. Normele sunt destinate pentru a fi aplicate de nenumarate ori

Fiecare categorie de norme sociale isi are si propriile sale trasaturi, caracteristice doar ei. Referindu-ne la normele juridice mentionam faptul ca acestea sunt norme adoptate sau acceptate de catre stat. In afara statului norme juridice nu pot sa apara. Normele juridice sunt reguli garantate, ocrotite de catre stat. Statul reactioneaza in cazul incalcarii normelor juridice prin forta

deconstrangere a puterii statale. Normele juridice sunt norme strict formulate, concretizate (dpdv semantic). Normele juridice reglementeaza cele mai importante relatii sociale si cele mai importante domenii de activitate umana. Activeza in cadrul unui sistem strict determinat (bine inchegat), unde exista o legatura stransa intre norme atat pe orizontala cat si pe verticala. In literatura juridica, dreptul este privit ca o vointa a guvernantilor, ridicata la rang de lege. O asemenea definitie are drept la existenta, dar e nevoie sa tinem cont de urmatoarele: 1. Patura guvernantilor nu e intotdeauna omogena 2. Patura guvernanta nu trebuie sa se distanteze de cei guvernati 3. Vointa guvernantilor trebuie sa fie reala, argumentata, chibzuita

Acceptiunile dreptului (Dreptul obiectiv si Dreptul subiectiv, dreptul pozitiv)


Dreptul cunoaste mai multe acceptiuni: Drept public Drept privat Drept national Drept strain Dreptul international Dreptul obiectiv Dreptul subiectiv Dreptul pozitiv

Cuvintele obiectiv si subiectiv pentru caracteristica dreptului nu sunt utilizate in sensul lor strict filosofic. Caracterul obiectiv al dreptului e chemat sa sublinieze altceva si anume faptul ca dreptul se impune in mod obiectiv societatii la o anumita etapa de dezvoltare istorica. Modificarile din societate vor necesita si modificari in lumea normelor juridice. 1961 cod penal al RSSM 1964 cod civil al RSSM Prin drept obiectiv, intelegem sistemul normelor juridice(normele juridice luate in ansamblul lor). Strans legat de dreptul obiectiv este dreptul pozitiv. Dreptul pozitiv e chemat sa indiviualizeze lumea normelor si vorbind de drept pozitiv, vorbim de norme juridice dintr-o tara concreta care sunt in vigoare la momentul dat. Dreptul subiectiv desemneaza o alta realitate, dar din viata cotediana oamenii sunt implicati diverse relatii sociale. Multe din ele sunt reglemnetate de norme juridice. Participantii la relatiile juridice despun de anumite drepturi, libertati, obligatiuni concrete.Drepturile, libertatile si obligatiune pe care le are fiecare dintre noi participand la un raport juridic poarta denumirea de dreptul subiectiv. Dreptul subiectiv este mult mai bogat dupa continut decat dreptul obiectiv, deoarece subiectii participante la un raport juridic concret pot conveni suplimentar asupra unor drepturi, libertati si obligatiuni pe care legiuitorul nu le prevede dar dat fiind faptul ca ele sunt acceptate de stat, vor fi necesare pentru subiectii dati.

Factori de configurare a dreptului


Prin factori de configurare a dreptului se au in vedere conditiile, crcumstantele, imprijurarile care direct sau indirect, intr-o masura mai mare sau mai mica vor determina in ultima instanta forma si continutul dreptului. Factori de ordin natural: Asezarea geografica Bogatiile solului/subsolului Situatia demografica Factor de ordin social-politic Factor de ordin extern

Constantele dreptului.
Necatand la faptul ca dreptul a suferit schimbari majore din momentul aparitiei, totusi persista anume constante: - Dreptul dintotdeauna a continut in sine un respect fata personalitatea umana. Vorbind de respectul fata de personalitatea umana e necesar intotdeauna sa ne punem intrebarea ce se intelege prin personalitate umana la acea sau alta etapa de dezvoltare istorica, intr-un anumit sau un alt stat. - Dreptul a avut mereu caracteristica limitarii individualitatii ;

S-ar putea să vă placă și