Sunteți pe pagina 1din 10

1.

Caracteristici fizice ale materialelor

1.1. Densitate, compactitate, porozitate, Diversitatea mare de materiale şi de moduri de prezentare face ca să fie utilizate mai multe feluri de densităţi: densitate absolută, densitate aparentă, densitate în vrac (grămadă) şi densitatea în stivă.

Densitatea materialelor, în general, reprezintă masa unităţii de volum de material şi se exprimă în kg/mc .

Densitatea absolută ,ρ , unde V este volumul absolut al materialului, adică volumul fără goluri şi fără pori. Densitatea absolută (tabelul 1) poate constitui un indice de calitate al materialului deoarece creşterea densităţii se reflectă în creşterea rezistenţelor mecanice. Densitatea aparentă unde V a reprezintă volumul aparent al materialului, adică

ρ=

m ,

V

kg / m 3

Tabelul l. Densităţile absolute ale câtorva materiale ρ

Materialul

ρ = — ,kg/m 3

Materialul

ρ = , kg/m 3

Oţel

7800-7900

Cărămidă

2500-2800

Ciment

2900-3100

Sticlă

2500-3000

Granit

2700-2800

Calcar

2400-2600

Nisip

2600-2700

Lemn

1500-1600

Tabelul 2. Densităţile aparente ale câtorva materiale

Materialul

ρa= , kg/m 3

Materialul

ρa = ,kg/m 3

Oţel

7800-7850

Beton uşor

500-1800

Granit

2600-2800

Cărămidă

1600-1800

Beton greu

2000-2500

Vată minerală

200-400

Umiditatea –exprima contintul in apa al materialelor

Umiditate re lativa reprezi nta cantitatea d e apa raportata l a masa materialului umed(m)

U

r

=

m

m

u

m

(*100 );

Umiditate absoluta reprezinta cantitatea de apa raportata la masa materialului uscat (mu)

U a

=

m

m

u

m

u

(*100 );

Compactitatea, C, caracterizează gradul de umplere cu material solid al unităţi de volum aparent şi se exprimă în procente.

V

ρ

a

C =

Va 100 =

ρ

100

unde V şi ρ sunt volumul respectiv densitatea absolute iar V a şi ρ a volumul şi densitatea aparente. Materialele compacte ca oţel, sticlă au C = l (100 %), pe când cele poroase au C < 1. Porozitatea caracterizează cantitativ gradul de umplere cu pori şi goluri a unităţii sau sutei de unităţi de volum aparent şi se exprimă în procente. Porozitatea total ă , se referă la volumul total de pori, adică atât la porii deschi ş i (care comunică cu exteriorul materialului) cât şi la porii î nchi ş i (care nu comunică cu exteriorul materialului). Porozitatea total ă este o m ă rime în strânsă legătură cu rezistenț ele mecanice, cu conductivitatea termică , cu com p ortarea materialului fa ță de ap ă , etc

Rezisten ța la înghe ț dezghe ț repetat sau rezistenț a la gelivitate este o p ro p rietate a materialelor saturate cu a p ă de a ‐şi p ă stra p ro p rietăț ile fizico mecanice sub ac ț iunea efortului expansiv al apei, exercitat în urma înghe ț ului acesteia. Prin înghe ț apa îşi mă re şte volumul cu cca. 9 % Rezisten ță slabă la gelivitate vor prezenta materialele cu porozitate deschis ă şi cu diametre mici ale porilor (pori capilari). Rezisten ț a la înghe ț dezghe ț se exprim ă cantitativ prin coeficientul de înmuiere la înghe ț care compară rezisten ț a la compresiune a materialului

uscat, martoru l, ( R u ) cu cea a materia lu lui supus la n cic luri d e îng h e ț d ezg h e ț

(R g ).

Pentru beton, de exemplu, un ciclu de înghe ț dezghe ț constă în saturarea epruvetelor în bazine cu ap ă , la 20 ± 5 ° C şi apoi p ă strarea în camere frigorifice la temperatura de 15 20°C, timp de 4 ore. Se deosebesc pentru beton următoarele clase de gelivitate : G50, G100, G150, unde cifrele reprezintă num ă rul de cicluri la care rezistă betonul . Betonul se consideră rezistent la num ă rul de cicluri prescris dacă mic şorarea rezistenț ei

la compresiune este mai mică de 25 % fa ță de cea a martorului

Conductivitatea termică caracterizează capacitatea materialelor de a transmite prin masa lor un flux termic ca rezultat al unei diferenţe de temperatură între fetele materialului Considerăm un material de grosime d, cu temperaturile pe cele două feţe T şi T 2 (T2 >T1 ). Cantitatea de căldură Q, ce traversează materialul solid în timpul t, pe direcţie perpendiculară pe suprafaţa S este :

,

T 2

ţ ie perpendicular ă pe suprafa ţ a S este : , T 2 Q d

Q

ţ ie perpendicular ă pe suprafa ţ a S este : , T 2 Q d
ţ ie perpendicular ă pe suprafa ţ a S este : , T 2 Q d

d

T 1

Q

= λ

*

(

T

2

T

1

) *

S

*

t

 

d

 

Δ

T

Q

S

t

=λ

d

Figura 3. Transmiterea căldurii printr-un material solid Coeficientul de conductivitate termică (λ) este acea cantitate de căldură care străbate într-o ora o suprafaţă de 1 m 2 , pe o distanţă de 1m, pentru o diferenţă de temperatură pe această distanţa de o unitate siin unitatea de timp

Coeficientul de conductivitate termică (λ)

M

t

i

l

a er a u

l

λ W/

,

m

K

M

t

i

l

a er a u

l

λ W/

,

m

K

 

Oţel

 

58

     

1000

0,41

 

Cupru

 

393

 

BCA

 

800

0,29

 

Aluminiu

 

225

 

ρ a , kg/m 3

 

600

0,21

 

Granit

 

2,9-3,3

   

400

0,14

 

Beton armat

2,03-1,62

 

300

0,13

 

Beton greu

1,0-1,6

 

Lână minerală

0,06-0,08

Cărămidă

 

0,8-0,9

 

Polistiren expandat

0,035

 
 

Apă

 

0,59

   

Aer

 

0,02

 

- Rezistenţa la foc -reprezintă proprietatea materialelorde construcţii de a

suporta acţiunea temporară a temperaturilor înalte (incendii-1000°C). După

comportarea materialelor la foc ele se împart în :

- combustibile (polimerii), ce se aprind şi ard chiar şi după îndepărtarea focului,

- greu combustibile (lemn impregnat), care se aprind şi ard mocnit atâta timp cât acţionează sursa de foc, -necombustibile (oţel), care nu se aprind dar se deformeaza -materiale refractare (şamota), care suportă temperaturi mai mari de 1580°C. Materialele organice pot prezenta următoarele transformări sub acţiunea căldurii:

- se înmoaie într-un interval de temperatură, interval ce este utilizat, de exemplu, la polimeri pentru prelucrare,

-

4 , Temperatura minimă la care amestecul gazos se aprinde în prezenţa aerului şi a unei flăcări se numeşte temperatura de combustie a materialului iar temperatura minimă la care gazele se aprind spontan, în absenţa flăcării, se numeşte temperatura de inflamabilitate a materialului.

se descompun formând substan e gazoase combustibile (H2, CO, CH

etc )

.

.

CARACTERISTICI MECANICE

CARACTERISTICI MECANICE Fmax ‐ f orta max i ma la care rezi sta epruveta S0 ‐

Fmax forta max ima la care rezista epruveta S0sectiunea transversala a epruvetei

σ=

F

N

N

6

,10

N

daN daN

 

,

2

,

2

2

= MPa,

2

,

2

S

0

m

mm

m

mm

cm

ε ‐ deformatia specifica F ‐ forta care solicita epruveta S0 ‐ sectiunea transversala a

εdeformatia specifica F forta care solicita epruveta S0sectiunea transversala a epruvetei

l 0 lungimea epruvetei Δldeformatia probei(alungirea,comprimare etc)