PROIECT URMUZ

Urmuz, pe numele adevarat, Demetru Demetrescu-Buzau este considerat precursorul avangardismului romanesc, curent literar ce sparge canoanele traditionale prin formule indraznete, uneori excentrice. Avangardismul lui Urmuz se regaseste in toate operele lui, desi putine la numar: Puin metafizic i astronomie, Plecarea n strintate, Plnia i Stamate, Ismail i Turnavitu, Fuchsiada, Emil Gayk, Dup furtun, Cronicari, Cotadi i Dragomir, Algazy & Grummer. Avangardismul reprezint o serie de tendine experimentale, nonconformiste, proprii creaiilor literare din perioada interbelic. Urmuz este considerat cel mai original si semnificativ reprezentant al avangardei interbelice. In putinele sale pagini exprima trasaturile esentiale ale esteticii avangardiste: iconoclasmul radical, polemic fata de literatura consacrata, vocatia noului, a experimentului artistic, a deformarii si hazardului, simtul artificialului, ideea de antiliteratura.

Prozele urmuziene, scrise intre 1907 si 1910, au circulat mai intai in cercuri restranse, inainte ca 2 schite sa apara in 1922 in ,,Cugetul romanesc, din initiativa lui Tudor Arghezi, cel care i-a fost nas, in stil caracteristic: ,, Ca sa devie publicabil, un scriitor cu o stare civila ca a lui Demetrescu-Buzau trebuie sa capete calugareste un nume potrivit. Demetrescu a refuzat intr-o zi de 4 ori sa se numeasca Urmuz si de 4 ori a acceptat, a 5-a oara l-am varat in cristelnita frangandu-i genunchii. Personajele lui Urmuz au un caracter oarecum simbolic. O apropiere s-ar putea gasi intre aceste personaje si cele din basme, tinand seama de faptul ca ambele se pot transforma in altceva. Despre Urmuz Eugen Ionescu: ,, Era un magistrate constiincios, cu infatisare de burghez politicos. Proza pe care o scria era destinata sa fie citita doar fratilor mai mici si surorilor ca sa-I desfete. Abia prin 1919, se afla despre manuscrisele. Este publicat sub numele de Urmuz. Urmuz a fost gasit mort in 1923 la varsta de 40 de ani intr-o gradina publica. El nu a explicat motivul sinuciderii. Palnia si Stamate Fantasticul se defineste, pe scurt, ca fiind starea de ezitare dintre explicabil si inexplicabil.

Intrarea in lumea fantasticului este brusca, suntem invitati intr-un interior obisnuit, o casa cu 3 incaperi: ,, Un apartament bine aerisit,compus din 3 incaperi principale, avand terasa cu geamlac si sonerie. n fa, salonul somptuos, al crui perete din fund este ocupat de o bibliotec de stejar masiv, totdeauna strns nfurat n cearceafuri ude... O mas fr picioare, bazat pe calcule i probabiliti, suport un vas ce conine esena etern a lucrului n sine", un cel de usturoi, o statuet ce reprezint un pop (ardelenesc) innd n mn o sintax i... 20 de bani baci... Restul nu prezint nici o importan. Primul fapt vanal apare chiar in acest context:,, O masa fara picioare bazata pe calcule si probabilitati Fantasticul dus la extrem este cel mai bine ilustrat de descrierea personajului principal, Stamate:,, Acest om demn, unsuros si de forma aproape eliptica din cauza nervozitatii excesive la acre a ajuns de pe urma ocupatiilor ce avea in consiliul comunal este silit sa mestece mai toata ziua celuloid brut pe care apoi il da afara farmitit si insalivat asupra unicului sau copil. Stamate este un filozof care cauta si cealalta jumatate a "lucrului in sine". El va fugi insa, prin tubul de comunicatie, pe o corabie, pentru ca este chemat, printr-o telepatie instantanee, de o voce de sirena. Scopul fugii este de a scapa de sirena "tot mai provocatoare", care il urmareste cu "gesturi perverse". Apar o serie de zeitati marine, Triton, o driada, o nereida. Ca mijloc de ispitire profunda, zana depune o "palnie ruginita", in apropierea barbatului. Stamate se arunca la pamant, stand opt zile in aceasta pozitie, pentru a ramane in posesiunea obiectului. Apoi, Stamate se va posta in pozitie verticala, ungand "gaurile mai principale" cu tinctura de iod. Palnia devine un simbol al feminitatii in toata profunzimea ei, Stamate uitand de indatoririle de tata si de sot, furandu-i o sarutare in momentele paroxistice ale dragostei. Ultima parte cuprinde revenirea in punctul initial, pentru ca "fericirile mari sunt totdeauna de scurta durata". Dar tradarea palniei vine rapid, aceasta permitand lui Bufty sa treaca prin ea. Plictisit de tradarea obiectului, Stamate arunca palnia si pe Bufty in Nirvana, simbol al repaosului absolut, si se intoarce la sotie, pe care o coase "intr-un sac impermeabil", in buna traditie a familiei. Are insa remuscari, pentru ca isi aruncase fiul in spatiul nefacerii, si ii gaseste acestuia un post de subsef de birou. Umorul negru al povestirii consta in asocieri ilogice stabilite intre diferitele obiecte sau fenomene ale naturii.Chiar daca initial cadrul spatial se deschide cu imaginea unei "terase cu geamlac si sonerie", tipic balcanica, mai tarziu evenimentele se precipita, Stamate reusind sa iasa din cadrul limitat al existentei banale, povestirea deplasandu-se spre fantastic, spre grotesc si gotic. ISMAIL SI TURNAVITU Ismail este un personaj ciudat, "compus din ochi, favoriti si rochie" si se gaseste cu mare greutate. Initial crestea in Gradina Botanica, precum o fiinta vegetala, dar cu timpul a fost fabricat si pe cale sintetica, dobandind atribute de fiinta insolita, mecanica. Poate fi vazut pe strada Arionoaie, insotit de un viezure, legat cu un odgon de vapor "si pe care in

timpul noptii il mananca crud si viu, dupa ce i-a rupt intai urechile si a stors pe el putina lamaie..." Ismail este compus din ochi, favorii i rochie: elemente corporale i unul vestimentar sunt asociate printr-un paralogism formal. Este precizat c Ismail se gsete astzi cu foarte mare greutate. n prima parte a frazei, referentul este de natur legumicol (cci legumele se pstreaz n borcane i se conserv), dar apoi aflm c presupusa legum are un tat btrn, simpatic i cu nasul turtit (ceea ce ne mut n planul uman), pentru ca logica s fie nc o dat nclcat prin adaosul c acest tat (sau numai nasul lui?) este mprejmuit de un gard, ca o suprafa de teren sau ca o cldire. Turnavitu nu a fost mult vreme dect un simplu ventilator pe la diferite cafenele murdare, greceti, de pe strada Covaci i Gabroveni. Nemaiputnd suporta mirosul ce era silit s aspire acolo, Turnavitu fcu mai mult vreme politic i reui astfel s fie numit ventilator de stat, anume la buctria postului de pompieri Radu-Vod. Turnavitu, contractnd un guturai nesuferit, molipsi la napoiere, n aa hal, pe toi viezurii, nct, din cauza deselor lor strnuturi Ismal nu i mai putea avea la discreie oricum. Fu imediat concediat din serviciu. Turnavitu i puse atunci n aplicare funestul plan al sinuciderii, dup ce avu ns mai nti grij s i scoat cei patru dini canini din gur nainte de moarte se rzbun grozav pe Ismal, cci, punnd s i se fure acestuia toate rochiile, cu gaz dintr-nsul le ddu foc pe-un maidan. Redus astfel la mizerabila situaie de a rmne compus numai din ochi i favorii, Ismal abia mai avu puterea s se trasc pn la marginea pepinierei cu viezuri; acolo czu el n stare de decrepitudine i n aceast stare a rmas i pn n ziua de azi. n Ismail i Turnavitu ambii protagoniti sfresc tragic : Turnavitu se sinucide, Ismail, descompus, cade n stare larvar, n decrepitudine.(stare de batranete inaintat a) Despre absurd N. Balota: ,,In literatura lui Urmuz absurdul a luat loc tragicului. G. Pruteanu: ,,Urmuz e absurdin forma si tragic in fond. Fiintele, gesturile,locurile, situatiile sunt ilogice, absurde pentru ca exprima impasul unui om care vede universal intr-un negru absolute. Tudor Arghezi este cel care a pastrat despre opera lui Urmuz amintirea unui scriitor authentic, framantat de destinul operei sale, sfios, timid si nelinistit. Opera lui Urmuz se bazeaza cu totul pe absurd, fiind, de altfel, recunoscut ca primul creator de literatura a absurdului, sau de anti-proza din literatura romana si printer primii din literatura universala.