Globalizarea fenomen specific economiei mondiale

Definitii
Forumul Economic Mondial considera ca globalizarea reprezinta deschiderea pietelor lumii pentru a forma o piata mondiala unica, total liberalizata. Aceasta conceptie aduce in discutie asa numita dominatie a capitalismului fara limite, exercitata de statele stapani ai lumii.

Actualul val al globalizarii a fost influentat de o serie de factori: Explozia tehnologica si informationala;
Intensificarea procesului de liberalizare a circulatiei marfurilor, serviciilor si persoanelor; Mondializarea pietelor financiare;

 Internationalizarea productiei, in contextul proceselor de reforma si privatizare;

Rolul deosebit de important al societatilor transnationale (STN) si al investitiilor straine directe (ISD) in evolutia economiei mondiale; Amplificarea componentei ecologice a dezvoltarii datorita necesitatii de implinire a exigentelor generatiei actuale fara a compromite insa sansele generatiilor viitoare.

Legitimitatea statului-natiune
Statul ca entitate incepe sa piarda din semnificatii si importanta in raport cu gruparile si organismele regionale sau cu vocatie universala. Autonomia guvernamentala este compromisa pe anumite segmente si rolul statului se modifica pe masura ce apar noi actori importanti: FMI, Banca Mondiala, OMC si societatile transnationale.

Romania se situeaza pe locul 36, din cele 72 de state si teritorii incluse in clasamentul privind globalizarea, intocmit de institutul Foreign Policy din Washington.

Toate cele 72 de state incluse in clasament produc 97% din Produsul Intern Brut al lumii si 88% din numarul populatiei globului. Primele 10 locuri sunt ocupate, in ordine, de Singapore, Hong Kong, Olanda, Elvetia, Irlanda, Danemarca, SUA, Canada, Iordania si Estonia.

Dintre tarile europene, inaintea Romaniei se mai afla Suedia (locul 11), Marea Britanie (12), Austria (14), Belgia (15), Norvegia (17), Finlanda (18), Cehia (19), Slovenia (20), Germania (22), Ungaria (24), Franta (25), Croatia (26), Bulgaria (27), Spania (29), Portugalia (31), Slovacia (32), Italia (34).
In urma Romaniei se situeaza Polonia (locul 41), Grecia (45), Rusia (62), Turcia (65). Ultimele locuri sunt ocupate de Iran, Turcia si Rusia.

Clasamentul a fost realizat pe baza rapoartelor specialistilor care au comparat diversi indicatori pentru a estima calitatile fiecarei tari in privinta globalizarii. Printre acesti indicatori se numara: integrarea economica, contactele personale ale cetatenilor tarii cu restul lumii, angajamentele politice ale statului cu organizatii internationale, conectarea tehnologica, si altele.

Regionalizarea si integrarea economica

Definitie
Regionalizarea este un fenomen care presupune cooperarea dintre state apartinand unei anumite regiuni.

 Regionalizarea este o concretizare a globalizarii, care pastreaza legitimitatea statului-natiune.

Cooperarea se realizeaza in legatura cu aspectele economice, culturale, financiare si chiar politice.

Integrarea internationala este forma in care se concretizeaza regionalizarea.

O sinteza a evolutiei diferitelor forme si tipuri de integrare economica internationala a tarilor, realizata de Banca Mondiala ne arata ca, in prezent, exista in lume 37 mari organizatii integrationiste internationale: 11 organizatii in Africa 9 in America Latina si Caraibe 8 in Orientul Mijlociu si Asia 4 forme in tarile cu venituri ridicate

Uniunea Europeana este singura organizatie de integrare economica internationala care dispune de o piata unica si de o moneda comuna, si tot singura care a inlaturat frontierele nationale cca. 16000 km la nivelul UE15 dintre tarile membre.

Cele mai mari organizatii de integrare economica internationala Cooperarea Economica a tarilor din Asia si Pacific (APEC) Cooperarea Economica Est Asiatica (ASEAN) Uniunea europeana (UE) Zona de Liber Schimb a Americii (NAFTA)

Exemple de stadii de integrare

Tipuri de integrare economica interstatala

1. Zona de liber schimb / zona de comert liber (free trade area) este forma de integrare prin care doua sau mai multe state hotarasc inlaturarea barierelor comerciale (tarifare, netarifare) din calea schimburilor reciproce, dar fiecare tara mentine propriile bariere comerciale in relatiile cu tertii.

O grupare integrationista definitorie pentru zona de liber schimb este Asociatia Europeana de Liber Schimb (EFTA), alaturi de Acordul de Liber Schimb Nord-Amercian (NAFTA North Amercian Free Trade Agreement) si Acordul de Comert Liber SUA-Israel etc.

Tipuri de integrare economica interstatala

2. Uniunea vamala (customs union) este acea forma de integrare prin care tarile membre inlatura toate barierele comerciale dintre ele, adopta o politica comerciala comuna si un tarif vamal comun in relatiile cu statele nemembre.

Cele mai apropiate grupari integrationiste de modelul uniunii vamale sunt cele din America Latina (Grupul Andin, Piata Comuna a Americii Centrale, Comunitatea Caraibelor).

Tipuri de integrare economica interstatala 3. Piata comuna (common market) este acel stadiu al integrarii in cadrul caruia opereaza cele trei libertati: libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a fortei de munca. Reprezentativa pentru aceasta etapa este Piata Comuna a Conului Sudic (MERCOSUR) din care fac parte Brazilia, Argentina, Uruguay i Paraguay .

Tipuri de integrare economica interstatala 4. Uniunea economica este forma de integrare care in afara realizarii pietei comune pentru libera circulatie a marfurilor si a factorilor de productie, realizeaza armonizarea politicilor economice nationale (monetara, fiscala, sociala), cu scopul inlaturarii discriminarilor ce ar putea aparea ca urmare a disparitatilor si particularitatilor socioeconomice specifice membrilor.

 Simbolul integrarii la nivel superior este Uniunea Europeana. Semnarea Tratatului de la Maastricht in anul 1992 a consacrat cea mai completa forma de integrare parcursa de vreo grupare integrationista pana la acel moment si care continua sa-si mentina unicitatea.

 Aceste 4 stadii au tangenta cu domeniul economic in materie de integrare, insa poate exista si un al cincilea nivel al integrarii integrarea politica. Integrarea politica insa presupune integrare economica totala: unificarea politicilor economice este acompaniata de crearea unei autoritati supranationale, care adopta decizii obligatorii pentru statele membre.

 In literatura de specialitate se apeleaza uneori la acronimul PTA care poate face trimitere la o zona de comert preferential (Preferential Trade Area), un acord de comert preferential (Preferential Trade Agreement) sau un aranjament de comert preferential (Preferential Trade Arangement).

Integrarea pe continentul nord-american

NAFTA

Context geopolitic
rile care compun NAFTA sunt SUA, Canada i Mexic. Din punct de vedere al potenialului economic aceste ri au un potenial ridicat. Astfel, SUA, Canada si Mexic compun un continent ntreg.

Canada (care a propus infiintarea unei zone de comert liber cu SUA in anul 1985) dorea: sa creeze o piata mai larga, sa ocoleasca protectionismul SUA, care-i afectase sectorul de export, sa obtina avantaje competitive pentru zonele industriale din Quebec si Ontario, sa atraga fluxuri investitionale spre ramuri industriale performante, cu productie de export.

 Mexicul considera Acordul drept o modalitate de a se proteja fata de reglementarile comerciale cu caracter protectionist ale SUA si de a beneficia de un acces mai larg la piata americana.
O modalitate de crestere investitiilor straine drecte. a

 SUA aveau ca obiectiv major facilitarea accesului investitiilor sale directe in Canada si Mexic.
SUA doreau sa acorde producatorilor si exportatorilor autohtoni o mai larga deschidere spre piata mexicana si implicit, prin sprijinirea dezvoltarii si diversificarii economiei acestei tari, mexicana pe piata amerciana.

sa reduca exodul fortei de munca

Crearea si functionarea NAFTA

Dificultati
1. Formularea unor reguli cu privire la importul produselor din afara pieei nord-americane (spre exemplu, americanii doreau deschiderea pieei spre Mexic pentru industria lor de automobile, n timp ce Mexicul i dorea s protejeze industria local de piese auto i s ncurajeze investiiile externe ale japonezilor sau ale unor firme multinaionale).

Dificultati
2. Dificulti n ratificare NAFTA a generat discuii aprinse Mexicul reprondu-i pericolele capitalismului dezlnuit, americanii reprondu-i posibila mexicanizare a nivelului de trai american.

Institutii NAFTA
1. Comisia pentru Liber Schimb formata din ministri ai statelor membre, cu atributii in supravegherea implementarii masurilor din Acordul de constituire si supravegherea tuturor celorlalte institutii NAFTA.

Institutii NAFTA
2. Comitetele NAFTA i grupurile de lucru, cu rol in stabilirea dialogului privind implementarea actiunilor legate de realizarea obiectivelor Acordului.

Institutii NAFTA
3. Secretariatul, constituit din trei componente (americana, canadiana si mexicana), cu rol in administrarea activitatilor.

Institutii NAFTA
4. Comisia pentru cooperare n domeniul forei de munc, care contribuie la rezolvarea diferendelor care pot aparea in sfera relatiilor de munca.

Institutii NAFTA
5. Comisia pentru cooperare n domeniul mediului, care are ca scop facilitarea colaborarii cu privire la problemele legate de mediul inconjurator.

Institutii NAFTA
6. Banca Nord-American de dezvoltare, prin intermediul careia se finanteaza activitati specifice.

Institutii NAFTA
7. Comisia pentru cooperare cu statele vecine in domeniul mediului inconjurator, cu rol in infrastructura privind mediul inconjurator, in relatia cu regiunile vecine.

Efectele Acordului la nivel regional si international

 Impactul NAFTA asupra evolutiei fluxurilor comerciale dintre statele semnatare s-a dovedit a fi pozitiv, inca din primii ani de la intrarea in vigoare a Acordului. Principalii beneficiari sunt Canada, dar mai ales Mexicul. O pondere mai redusa inregistreaza SUA, al caror export este orientat cu prioritate spre celelalte regiuni ale lumii.

Canada
Acces mai rapid pe piata nordamericana pentru produsele manufacturate si serviciile comerciale; Intrarea pe piata mexicana cu o gama diversificata de echipamente industriale, servicii comerciale si de telecomunicatii.

Mexic
A obtinut o pozitie privilegiata in raporturile sale comerciale cu SUA (comparativ cu statele latinoamericane) si un acces larg la cele mai importante piete de export din regiune.

 Fluxurile de investitii orientate spre Mexic au crescut considerabil, cu efecte pozitive asupra echilibrului balantei de plati. In timp ce unele ramuri ale economiei mexicane beneficiaza de pe urma apartenentei la NAFTA, existenta altora este amenintata de concurenta puternica a firmelor americane.

Integrarea n America Latin i Caraibe

Asociaia American a LiberuluiSchimb -LAFTA

A fost nfiinat prin Acordul de la Montevideo, n 1960, incluznd Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Peru i Uruguay (ulterior adugndu-se Columbia, Ecuador, Venezuela i Bolivia). nc de la nfiinare LAFTA a ntmpinat obstacole, obstacole legate n principal de politicile naionale protecioniste i de faptul c principalii beneficiari ai Acordului au fost rile cu potenial economic ridicat (Argentina, Brazilia, Mexic). LAFTA a fost nlocuit de Asociaia LatinoAmerican de Integrare (ALADI).

Asociaia Latino-American de Integrare (ALADI)

Aceast structur integraionist a fost creat n 1980 prin Tratatul de la Montevideo, incluznd Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Ecuador, Paraguay, Peru, Uruguay,Venezuela i Cuba (din anul 1999).

Tratatul de la Montevideo a stabilit obiectivele i mecanismele prin care pot fi atinse aceste obiective:

preferine tarifare regionale pentru produsele originiare din statele membre acorduri regionale pe domenii ntre toate statele-membre
acorduri pariale pe domenii, ntre dou sau mai multe state-membre

Piaa Comun a Sudului (MERCOSUR)

MERCOSUR reprezint una din cele mai evoluate structuri de integrare de pe continentul american. Creat pentru a deveni pia comun, MERCOSUR a pus n discuie chiar i existena unei monede unice. MERCOSUR a fost creat prin Tratatul de la Asuncion (26 martie 1991), incluznd la vremea respectiv Argentina, Brazilia, Paraguay, crora li s-au adugat ulterior Chile (1996) i Bolivia (1997).

Obiectivele specificate n Tratatul de nfiinare au fost urmtoarele: Liberalizarea comerului Tarif vamal comun Armonizarea politicilor macroeconomice
ncepnd cu 1 ianuarie 1996 MERCOSUR a devenit o uniune vamal progresiv prin elaborarea unui Tarif vamal comun.

 Posibilitatea existenei unei monede unice pentru rile din MERCOSUR a fost prezentat pentru prima dat de preedintele Argentinei, Menem, n decembrie 1997 i a fost readus n discuie ulterior.
Se susine c necesitatea unei monede comune pentru MERCOSUR depinde de tipul de pia regional integrat pe care o creeaz arhitecii si.

Grupul ANDIN
Grupul sau Pactul ANDIN a fost creat n 1969 prin Acordul de la Cartagena (Columbia), incluznd Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador, Peru i Venezuela. Pactul Andin a fost creat pe modelul Uniunii Europene, dar este departe de a ajunge la ceea ce i-a propus.

La nceputul anilor 80 a fost aproape de colaps, eund n ncercarea de a elimina barierele comerciale i de a stabili un tarif extern comun. Abia la sfritul anilor 80 guvernele din statele membre au adoptat msuri pentru armonizare, instituind chiar i unele politici comune.

Obiective
1. Dezvoltarea unor sectoare industriale de baz (petrochimie, siderurgie)

2. Control riguros al utilizrii resurselor financiare Aceste obiective nu au fost ndeplinite n ultimii 30 de ani, aa nct au fost luate msuri de creare a Pieei Comune Andine, cu orizont de timp pn la 31 decembrie 2005.

Pactul ANDIN funcioneaz pe seama urmtoarei structuri instituionale: Comisia reprezentanta statelor la nivel ministerial Junta structur independent, format din trei membri, alei de Comisie, cu rol permanent n activitatea administrativ. Aceast structur a fost completat ulterior, crendu-se ceea ce se numete Sistemul Andin de Integrare, cu rol n adncirea procesului de integrare.

 Piaa Comun din America Central, constituit n 1960 de statele Guatemala, Honduras, Nicaragua, El Salvador la care sa alturat mai apoi Costa Rica.
Iniial, ea a fost conceput ca o zon de liber schimb, care urma s se transforme n uniune vamal i, mai apoi, n pia comun. Rezultatele nu s-au dovedit la nlimea ateptrilor, actualmente gsindu-se n stadiul negocierilor cu terii pentru intensificarea schimburilor comerciale.

Cea mai reprezentativ form de integrare regional pentru rile n curs de dezvoltare din America de Sud o reprezint Sistemul Economic Latino-American (SELA), care include toate rile latino-americane, inclusiv Cuba.

Piaa Comun din Caraibe (CARICOM) este constituit dintr-un numr mare de ri, de for economic redus. CARICOM nu este un bloc reprezentativ pentru aceast form de integrare. Ea a euat n mod constant de-a lungul procesului de integrare economic. n 1984 statele membre CARICOM au adoptat un angajament formal privind nfptuirea uniunii economice i monetare, fr ca, ns, de atunci s se realizeze progrese semnificative. n octombrie 1991 guvernele statelor CARICOM au euat pentru a treia oar consecutiv n stabilirea unui termen limit pentru tariful vamal comun.

Alte organizatii economice integrationiste din America Latina si Caraibe

 ACS- Asociatia Statelor din Caraibe: Antigua si Barbuda, Bahamas, Costa Rica, cuba, Panama, Haiti, Honduras, etc.

 CACM Piata Comuna Central Americana: Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua.

 Grupul Central American al Celor Patru (Central American Group of Four): El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua.

 Grupul celor Trei (G3- Group of Three): Columbia, Mexic, Venezuela

 OECS Organizatia Statelor din Caraibele de Est (Organization of Easter Carraibean States): Antigua si Barbuda, Rep. Dominicana, Grenada, Montserrat, etc.

Zona de Liber Schimb a Americilor Free Trade Area of The Americas (FTAA)

In relatiile dintre SUA si America Latina se infiripa o noua preocupare in anii 90, aceea a lansarii oficiale a negocierilor pentru FTAA (Free Trade Area of The Americas), in anul 1994.

Capitole
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Agricultura Achizitii guvernamentale Investitii Accesul la piete Subventii, taxe anti-dumping si compensatorii; Solutionarea disputelor; Servicii; Drepturile de proprietate intelectuala; Concurenta.

Masuri de facilitare a comertului Fluidizarea procedurilor vamale Simplificarea procedurilor pentru tranzactiile comerciale de mica valoare Armonizarea sistemelor de codificare a marfurilor

Masuri de facilitare a comertului Elaborarea unui ghid emisferic al procedurilor vamale si a unui cod de conduita pentru functionarii vamali

Armonizarea metodologiei in diferite domenii

Sporirea transparentei.

Mecanisme de negociere
9 grupuri de negociere (acces la piete, investitii, servicii, agricultura, proprietate intelectuala etc.); Un grup consultativ pentru problematica economiilor mici; Un comitet al repreantilor guvernamentali pentru aspectele vizand participarea societatii civile;

Mecanisme de negociere
Un comitet comun de experti ai sectoarelor public si privat in domeniul comertului electronic;

Comitetul pentru Negocieri Comerciale (CNC) format din viceministrii comertului;

Un secretariat administrativ; Un Comitet tripartit care sa asigure finantarea procesului: Organizatia statelor Americane, Comisia Economica ONU pentru America Latina si Banca Inter-americana de Dezvoltare.

Argentina

Buenos Aires

Train to the Clouds

Cascada Iguazu

PN El Palmar

Valle de la Luna (Moon Valley) si Talampaya

Mt. Aconcagua

Chile

Laguna San Rafael

Gheizerele Tatio

Campia de Sare Atacama

Lago Elizalde

Anzii

Brazilia

Rio de Janeiro

Salvador da Bahia

So Paulo

Amazonul

Carnavalul de la Rio

Integrarea n Africa i Orientul Mijlociu

 Coordonatele integrrii pe continentul african denot existena unui numr ridicat de structuri de integrare, ns cu o destul de redus importan la nivel mondial.
Acest lucru deriv, n principal, din fora economic sczut a acestui continent n ansamblul economiei mondiale.

 n afara Africii de Sud (ar dezvoltat), economiile naionale ale acestor state sunt economii n dezvoltare i subdezvoltate.

 n ceea ce privete Orientul Mijlociu, aceast zon este puternic marcat de conflicte militare, disensiuni politicodiplomatice, care au ca punct de plecare att factori socialpolitici ct i religioi.

Integrarea n aceast regiune este

marcat de urmtoarele coordonate:

dezvoltarea industriei i agriculturii, orientate ctre export; dezvoltarea intraregional; extinderea i infrastructurii. comerului

modernizarea;

Comunitatea Economic a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) CEDEAO a fost nfiinat n mai 1975, ncluznd Benin, Burkina Fasso, Capul Verde, Cote d Ivoire, Gambia, Ghana, Guineea, Guineea Bissau, Liberia, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone, Togo.

Programul de liberalizare a comertului prevede:

Consolidarea taxelor la import pentru bunurile din cadrul regiunii; Interdictia cresterii taxelor vamale pentru bunurile care fac obiectul comertului reciproc; Libera circulatie a produselor de artizanat si a celor neprelucrate;

Programul de liberalizare a comertului prevede:

Liberalizarea graduala a comertului cu produse industriale si adaptarea unui plan de reducere progresiva a tarifelor asupra acestor produse; Armonizarea procedurilor vamale si stabilirea unui sistem de prelucrare informatica in vama.

 CEDEAO s-a dorit a fi o uniune vamal cu obiective stabilite pe 15 ani. n ciuda acestor obiective propuse, CEDEAO nu a avansat la stadiul de integrare propus, principalele cauze fiind:

 Tendinta de recurgere la obstacole netarifare (licente de import, controale ale schimburilor comerciale); Introducerea unor taxe de import pentru a spori incasarile fiscale; Crize de lichiditati; Caracter restrictiv si dificultati in aplicarea mecanismelor compensatorii, care aveau in vedere acoprirea eventualelor pierderi la nivelul incasarilor vamale datorate liberalizarii schimburilor.

 Comunitatea pentru Dezvoltarea Africii Australe (SADC) a luat fiin n 1992, prin Tratatul de la Windhoeck. Din aceast structur de integrare fac parte Africa de Sud, Angola, Botswana, Lesotho, Malawi, Mozambic, Namibia, Republica Democrat Congo, Swasiland, Tanzania, Zambia, Zimbabwe i Seychelles, avnd ca obiectiv declarat evoluia spre piaa comun.

Obiective
Cresterea economica si ridicarea nivelului de trai al popoarelor din aceasta regiune; Sprijinirea tarilor mai sarace in cadrul procesului regional de integrare; Sporirea numarului locurilor de munca, prin mai buna utilizare a resurselor; Valorificarea superioara a bogatiilor naturale si protectia mediului.

 Autoritatea suprema, care defineste strategia organizatiei este Intalnirea sefilor de guvern. Programele regionale sunt coordonate sectorial de catre una sau mai multe tari, carora le revin urmatoarele obligatii:

 Un element important al programelor il constituie dezvoltarea si liberalizarea comertului la nivel regional, fenomen care sa conduca spre crearea unei piete comune (cu institutii proprii, banca regionala de dezvoltare, etc.)

 Programele de dezvoltare la nivel regional s-au concretizat cu 480 proiecte, principalii furnizori de asistenta financiara fiind: Germania, Belgia, Austria, SUA, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelanda.

Proiectele s-au axat pe urmatoarele domenii:

Turism

Sectorul agricol, energetic si cercetare.

 Programele de dezvoltare regionala au fost realizate numai in parte, fie din cauza neasigurarii finantarii pe proiecte concrete, fie din motive de risc calculat al societatilor straine, in conditiile instabilitatii politice si conflictelor militare (Angola, Congo).

Zona African de Comer Preferenial

A fost creat n 1981, ca zon de comer liber. n realizarea obiectivelor propuse, Zona African de Comer Preferenial s-a izbit de o serie de dificulti. Acestea se refer, n principal, la controlul exercitat de capitalul strin n cadrul ntreprinderilor. De asemenea, lista de reduceri a barierelor tarifare a fost extrem de restrictiv.

 In baza legislatiei adoptate, intreprinderile ce apartineau in proportie de 40-50% autohtonilor beneficiau de o reducere de taxe vamale de 60%, in timp ce la o participare de 30-40% reducerile nu depaseau 30%.

 Barierele netarifare au cunoscut o oarecare relaxare.

In pofida acestor facilitati rezultatele nu au fost in intregime pe masura asteptarilor datorita insuficientei comlementaritai la nivelul schimburilor comerciale si insuficientei dezvoltari a retelei de transport si telecomunicatii.

 Principalii factori ce ar putea dinamiza procesul de liberalizare a schimburilor comerciale sunt:

Simplificarea si armonizarea documentelor vamale si de tranzit; Acordarea de garantii vamale; Modernizarea echipamentelor la nivelul punctelor vamale importante.

 Dupa intalnirea sefilor de guvern s-a hotarat ca APTA (African Preferential Trade Area) sa fie inlocuita de COMESA (Common Market for Eastern and Southeastern Africa).

Uniunea Mahrebului Arab

A fost infiintata inca din 1958 cu ocazia conferintei de la Tanger, la care au participat reprezentanti ai Marocului, Algeriei si Tunisiei.

Este un organism politico-diplomatic si economic menit sa asigure o mai buna coordonare a raporturilor dintre statele membre in domeniile economiei, finantelor, invatamantului si culturii.

Obiective
Constituirea unei comunitati economice a Africii de Nord si a Orientului Mijlociu; Formarea unui grup de experti care sa identifice mecanismele de finantare necesare desfasurarii activitatilor de cooperare; Crearea unei Banci de Dezvoltare a Africii de Nord si a orientului Mijlociu, a unei Camere de Comert, a unui Birou regional de turism si a unui Consiliu de afaceri.

Organisme de decizie
Consiliul Prezidential (al sefilor de stat) presedintia este asigurata prin rotatie; Consiliul consultativ 100 membri proveniti din cadrul Camerelor deputatilor sau alte organisme similare;

 Curtea de Justitie 10 magistrati;

Consiliul de Ministri, format din ministrii afacerilor externe, are ca atributie pregatirea reuniunilor Consiliului Prezidential;

Secretariatul General, care coordoneaza lucrarile pregatitoare ale reuniunilor Consiliului Prezidential, redacteaza studii si sinteze si asigura aplicarea hotararilro Consiliului.

 Realizarea programelor si a proiectelor stabilite la nivelul regiunii mahrebiene se concretizeaza prin intermediul celor patru comisii specializate:
Comisia pentru securitate alimentara Comisia pentru economie si finante Comisia pentru infrastructura Comisia pentru resurse umane.

Acorduri de cooperare
Acordul de garantare a investitiilor Acordul privind evitarea dublei impuneri si stabilirea unor reglementari referitoare la impozitul pe venit Acordul asupra problemelor de medicina veterinara Acordul privind transportul rutier de pasageri, marfuri si tranzit.

Rabat

Rabat

Marakesh

Marakesh

Fes

Casablanca

Agadir

Alger

Beni-Isguen

Tunis

Tunis

Djerba

Hammamet