Sunteți pe pagina 1din 68

0

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA


FACULTATEA DE ECONOMIE SI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR
CATEDRA DE ECONOMIE









MICROECONOMIE
TEXTE SELECTATE DIN BIBLIOGRAFIA FACULTATIV







Coordonatori:
Lect. Dr. PLrean Mihai
Prep. Dr. Ooil Maria
Prep. Drd. Miculescu Andra


Selecoia textelor a fost realizatL de cLtre studenoii FEAA, membrii Cercului de Economie:

Ursu Tatiana
Deianovici Slavioa Mira
Rotaru Izabela
Clima Cristina
Nastas Alina
LazLr Mihaela- Monica
Precup Cristina- Florentina


1







CUPRINS


Capitolul 1. INTRODUCERE............................ 3

1.1. Economia form principal a aciunii sociale3
1.1.1. Nevoile yi resursele economice......................... .3
1.1.2. Raritate yi alegere............ .................. .4
1.1.3. Incertitudine yi risc n economie........................ ..6

1.2. Economia i sistemul tiinelor economice...7
1.2.1. Apariia yi formarea ytiinei economice. Sistemul ytiinelor economice...........7
1.2.2. Metode de cunoaytere ytiinific, tehnici yi instrumente folosite n analiza economic....9

Capitolul 2. TEORIA CONSUMATORULUI. CEREREA BUNURILOR ECONOMICE...........10

2.1. Bunurile economice i utilitatea........................................................................................................10
2.1.1. Bunurile economice yi tipologia lor..............................................................................................10
2.1.2. Utilitatea economic: concept yi msurare..................................................................................13

2.2. Echilibrul consumatorului................................................................................................................15
2.2.1. Constrngerea bugetar. Dreapta bugetului...............................................................................15
2.2.2. Metode de determinare a echilibrului consumatorului..............................................................17

2.3. Cererea...............................................................................................................................................18
2.3.1. Cererea: definire, legea cererii. Cererea tipic yi atipic...........................................................18
2.3.2. Factorii de influen ai cererii......................................................................................................20
2.3.3. Elasticitatea cererii........................................................................................................................21

Capitolul 3. TEORIA PRODUCTORULUI. COSTUL SI OFERTA BUNURILOR
ECONOMICE..........................................................................................................................................27

3.1. Combinarea factorilor de producie..................................................................................................27
3.1.1. Definirea si tipologia factorilor de produc(ie..............................................................................27
3.1.2. Eficienta combinarii factorilor de produc(ie...............................................................................30
3.1.3 Randamentul factorilor de produc(ie pe termen scurt si lung..................................................32
3.1.4. Echilibru producatorului..............................................................................................................33

3.2. Costul de producie............................................................................................................................35
3.2.1. Costul: concept si forme................................................................................................................35
2







3.2.2. Costurile de productie pe termen scurt si costurile de productie pe termen lung...................37

3.3. Oferta bunurilor economice..............................................................................................................42
3.3.1. Oferta si func(ia ofertei.................................................................................................................42
3.3.2. Elasticitatea ofertei........................................................................................................................43
3.3.3. Rela(ia dintre costurile de produc(ie pe termen scurt si oferta la firm..................................44

Capitolul 4. PIE|E $I PRE|URI..........................................................................................................46

4.1. Piaa: concept, rol, funcii i tipologie..............................................................................................46

4.2. Concurena.........................................................................................................................................47

4.3. Preul i echilibrul pieelor...............................................................................................................48
4.3.1. Consideraii generale privind echilibrul. Echilibrul pe piaa cu concuren perfect..........48
4.3.2. Echilibrul pe piaa cu concuren imperfect............................................................................51
4.3.2.1. Monopolul..............................................................................................................................51
4.3.2.2. Oligopolul..............................................................................................................................52
4.3.2.3. Monopsonul yi oligopsonul...................................................................................................53

Capitolul 5. STATUL $I ECONOMIA. EXTERNALIT|ILE $I BUNURILE PUBLICE ..........57

5.1. Statul i economia..............................................................................................................................57
5.1.1. Economia de pia contemporan................................................................................................57
5.1.2. Rolul yi funciile statului................................................................................................................58
5.1.3. Teoria opiunii publice..................................................................................................................60

5.2. Externalitile i bunurile publice ....................................................................................................62
5.2.1. Cauzele situaiilor de eyec al pieelor...........................................................................................62
5.2.2. Externalitile.................................................................................................................................64
5.2.3. Bunurile publice.............................................................................................................................66

Bibliografie..........................................67
3






Capitolul 1
INTRODUCERE


1.1. Economia form principal a aciunii sociale

1.1.1.Nevoile yi resursele economice
n definirea nevoilor(trebuinoelor) s-au conturat douL concepoii:
a) Concepia obiectiv, care defineNte trebuinoele drept ansamblul condioiilor de viaoL ale
membrilor societLoii, corespunzLtor treptei istorice de dezvoltare a societLoii;
b) Concepia subiectiv, conform cLreia trebuinoele reprezintL starea n care se aflL un individ n
raport cu ceea ce i este indispensabil societLoii. [8, pg. 15]
La nivelul ntregii societLoi(populaoiei), nevoile se diferenoiazL n funcoie de vrstL, sex, profesie,
nivel de instruire, mediu social etc. Dezvoltarea societLoii, n primul rnd a producoiei, determinL
eliberarea treptatL a omului de grija exclusivL pentru satisfacerea nevoilor primare, biologice, naturale,
acesta avnd posibilitatea formulLrii de noi nevoi. [8, pg. 16]
Activitatea economicL reprezintLl, astfel, modul fundamental prin care societatea se manifestL,
deoarece n dinamica acestui proces se fLuresc condioiile materiale(unelte Ni bunuri de consum), dar Ni
structura socialL n care omul trLieNte. [8, pg. 16]
Multitudinea nevoilor umane Ni continua lor diversificare au fLcut necesare eforturi de apreciere
Ni clasificare. O clasificare dintre cele mai cunoscute este diferenoierea nevoilor n: primare, secundare,
Ni teriare. Nevoile primare sunt cele indispensabile vieoii: hrana, mbrLcLmintea, locuinoa. n ceea ce
priveNte nevoile secundare sunt necesare, dar nu indispensabile pentru supravieouire: lectura, instruirea,
recrearea. Nevoile teriare sunt cele nesemnificative: cadourile.
n raport cu dimensiunile fiinoei umane, nevoile se grupeazL n fiziologice(somatice), de grup Ni
spiritual-psihologice. Nevoile fiziologice sunt primele resimoite Ni inerente fiecLrui individ. Pentru a
exista omul are nevoie de o anumitL cantitate de hranL, temperaturL a mediului ambiant Ni corporalL,
precum Ni nevoia de reproducere. FLrL aceasta, o datL cu trecerea timpului omul ar dispare ca specie.
Nevoile sociale(de grup) sunt resimoite de oameni ca membri ai unor grupuri sociale diferite Ni care pot
fi satisfLcute doar prin acoiunea conjugatL a lor: nevoia de comunicare. Nevoile spiritual-psihologice
decurg din trLsLturile interioare ale oamenilor Ni devin tot mai importante pe mLsura progresului n
instruire Ni educare Ni presupun raoionalitate, gndire elevatL, viaoL spiritualL superioarL. [1, pg. 16]
DacL se are n vedere gradul dezvoltLrii economice Ni nivelul de civilizaoie, nevoile sunt
structurate n nevoi de baz sau inferioare Ni nevoi complexe sau superioare. [1, pg. 16]
Nevoile umane se caracterizeazL prin anumite trLsLturi: a) sunt nelimitate ca numr;
b)sunt limitaten capacitate n sensul cL intensitatea unei nevoi este descrescndL pe mLsurL ce este
satisfLcutL; c) nevoile sunt concurente i substituibile; d) nevoile sunt complementare; e) nevoia se
stinge momentan prin satisfacere. [1, pg. 16]
Totalitatea elementelor pe care omul le poate folosi n activitatea sa pentru a-Ni satisface
trebuinoele constituie resursele. Acestea sunt suportul consumului. ExistL limite naturale ale resurselor
n sensul cL ele se gLsesc n naturL n cantitLoi limitate,...existL Ni limite economice ale exploatLrii Ni
4






folosirii unor resurse determinate de nivelurile actuale ale costurilor (de prospectare Ni extracoie) Ni
tehnologiilor. Consumul de resurse este o mLrime direct proporoionalL cu gradul de culturL Ni civilizaoie,
ceea ce nseamnL cL nevoile vor creNte odatL cu dezvoltarea generalL a societLoii, solicitnd tot mai
multe resurse, acestea nsL orict de bine sunt valorificate cu ajutorul Ntiinoei nu pot creNte similar
nevoilor. [8, pg. 18]
Interesele economice sunt o formL socialL a trebuinoelor economice Ni expresia relaoiilor
reciproce dintre agenoii vieoii economico-sociale. Resortul esenoial al progresului economic este
reprezentat de activitatea individului stimulatL de interesul personal. [8, pg. 29]
Economia ca NtiinoL studiazL modul n care oamenii identificL Ni utilizeazL resursele rare cu
folosinoe alternative pentru satisfacerea diferitelor nevoi. Nooiunea de nevoie sau de trebuinoL umanL
desemneazL, n accepoiunea cea mai generalL, sentimentul de privaoiune acompaniat de dorinoa de a o
face sL disparL. Analiza economicL presupune nevoile de manierL restrictivL: sunt luate n considerare
doar acele nevoi care pot fi satisfLcute prin cumpLrarea Ni consumarea bunurilor oferite n cantitLoi
limitate. Cererea de bunuri economice este expresia economicL a nevoilor solvabile. [11, pg. 12]
Nevoile umane sunt preferinoe, dorinoe, resimoiri, aNteptLri ale oamenilor de a avea, de a fi, de a
Nti Ni de a crede, respectiv de a-Ni nsuNi bunuri, toate acestea fiind condioionate Ni devenind efective n
funcoie de nivelul dezvoltLrii economico-sociale(condioionare obiectivL) Ni de nivelul de dezvoltare, de
culturL Ni civilizaoie a popoarelor Ni indivizilor(condioionare subiectivL); ele trebuie noelese ca exigenoe
umane, individuale sau colective, care trebuie satisfLcute cu bunuri. [11, pg. 12]
n funcoie de cele trei dimensiuni ale fiinoei umane(biologicL, socialL Ni raoionalL), nevoile pot fi
clasificate ca: fiziologice(somatice, care oin de existenoa fiecLrui om n raporturile lui cu mediul natural),
sociale, de grup (cele resimoite de oameni ca mebri ai diferitelor sociogrupuri) Ni raoionale, spiritual-
psihologice (care decurg din trLsLturile interioare ale oamenilor Ni care devin tot mai importante pe
mLsura progresului lor instructiv Ni moral). n funcoie de gradul dezvoltLrii economice Ni de nivelul de
culturL Ni civilizaoie, nevoile mai pot fi: de bazL sau inferioare, complexe sau superioare. [11, pg. 12]
Transfomate n mobiluri ale activitLoii sociale, nevoile devin interese; ele exprimL o formL de
conNtientizare a trebuinoelor oamenilor. OdatL satisfLcute, asigurL plLcerea de a trLi. Interesele
economice reprezintL manifestLri conNtientizate ale nevoilor umane care devin mobiluri ale activitLoii
economice. Armonizarea diferitelor interese n cadrul unor sociogrupuri, zone sau oLri se poate asigura
printr-un cadru democratic de funcoionare a societLoii Ni economiei. [11, pg. 12]
n sens larg, resursele reprezintL potenoialul natural, material, financiar, tehnico-Ntiinoific,
informaoional Ni uman de care dispune societatea ca premise posibile pentru satisfacerea nevoilor umane.
Ele nu trebuie confundate cu bunurile, care sunt un rezultat al folosirii resurselor n diferitele activitLoi
umane. Resursele economice reprezintL totalitatea elementelor Ni mprejurLrilor utilizate direct sau
indirect - sau utilizabile ca premise la producerea Ni oboinerea bunurilor economice. [11, pg. 13]

1.1.2. Raritate yi alegere
Ca urmare, n faoa activitLoii economice se pune permanent problema optimizrii raportului
nevoi-resurse,...prin minimizare a consumului de resurse. Raritatea resurselor yi a bunurilor
economice, manifestatL att cantitativ, ct Ni calitativ, constituie restricoia esenoialL care trebuie luatL n
considerare n organizarea Ni desfLNurarea activitLoii economice. Raritatea existL pur Ni simplu, pentru cL
5






natura umanL face ca oamenii sL dorescL mai mult dect este posibil sL aibL. ExistL opinii, confrom
cLrora, dacL raritatea nu ar exista, nsLNi activitatea economicL ar fi lipsitL de sens. [8, pg. 21]
Alegerea constituie, astfel, cea de-a doua mare problemL a unei economii. Cel mai important
instrument utilizat de cLtre economiNti n studierea modului n care sunt elaborate deciziile economice
este compararea costurilor cu beneficiile sau analiza marginal. [8, pg. 21]
Costul de oportunitate(costul alternativ) al unei acoiuni particulare este pierderea celei mai bune
alternative urmLtoare...cantitatea sau valoarea maximL a bunurilor Ni serviciilor la care se renunoL n
favoarea altei opoiuni de folosire a resurselor. Nooiunea de cost de oportunitate oferL posibilitatea de a
face o diferenoiere ntre bunurile libere Ni bunurile rare. Astfel, bunurile libere au un cost de oportunitate
zero, iar cele rare au un cost de oportunitate pozitiv. Costul de oportunitate al unei acoiuni poate implica
sacrificarea timpului sau sacrificarea bunurilor. Agentul ecoomic va formula ntotdeauna acele decizii
care conduc la minimizarea costului de oportunitate. Un anumit bun economic nu poate fi oboinut fLrL
un preoplLtit , care constL n renunoarea la un alt bun. Efectele unor decizii economice n anumite
cazuri:
CAZUL DECIZIA ECONOMIC EFECTUL DECIZIEI
ECONOMICE
0 1 2
1 Producerea bunului x Renunoarea la producerea
bunului y
2 Satisfacerea dorinoei A Renunoarea la satisfacerea
dorinoei B
3 CreNterea cantitLoii bunului x, n situaoia n care resursele
economice disponibile sunt utilizate pentru producerea
bunurilor x Ni y
Reducerea cantitLoii oboinute
din bunul y
4 CreNterea gradului de satisfacere a dorinoei A, n cazul n
care venitul disponibil este folosit pentru satisfacerea
dorinoelor A Ni B
Reducerea gradului de
satisfacere a dorinoei B
n primul caz: cu un volum dat de resurse economice se puteau oboine, de exemplu, 2x Ni 2y. Prin
decizia de a oboine 4x s-a renunoat la 2y, ceea ce nseamnL cL nivelul costului oportun al unei unitLoi x
este egal cu o unitate y. n cazul 2, dacL un consumator cu 1000 unitLoi monetare poate cumpLra 2
bunuri A sau 4 bunuri B Ni el alege cea de-a doua variantL, costul de oportuni-tate al unei unitLoi din
bunul A este egal cu 2 unitLoi din bunul B. n cazul 3, dacL un ntreprinzLtor doreNte sL oboinL 3x, el
trebuie sL renunoe la o unitate din bunul y, deci 1x=1y.
8
Raritatea este starea de tensiune ntre
resursele economice limitate Ni nevoile nelimitate care trebuie satisfLcute cu ajutorul lor. [8, pg. 23]
Legea raritii constL n ceea cL volumul, structurile Ni calitatea resurselor Ni bunurilor economice
evolueazL mai ncet dect volumul, structurile Ni intensitatea nevoilor umane. Altfel spus existL un ecart
Ni o stare de tensiune ntre nevoile nelimitate resimoite de cLtre oameni Ni bunurile economice, care
rLmn limitate. [11, pg. 13]n general, teoria economicL soluoioneazL problema raritLoii fie prin creNterea
cantitLoii Ni calitLoii bunurilor produse pe baza alegerii acelor metode Ni tehnologii care permit folosirea
eficientL Ni economisirea resurselor realtiv rare, fie print-o mai bunL distribuire a bunurilor. Concret,

6






subiecoii vor alege, la un consum egal de resurse, varianta care furnizeazL rezultate Ni satisfacoii maxime,
iar la efecte Ni avantaje egale, varianta cu un consumminim de resurse. [11, pg. 14]
Raoionalitatea Ni eficienoa n economie reprezintL principii generale de care trebuie oinut seama
atunci cnd se face o alegere ntre multiplele variante de folosire alternativL a resurselor. Principiul
raionalitii n economie exprimL faptul cL, n mod normal, producLtorii Ni consumatorii acoioneazL
conNtient potrivit propriilor interese: cNtigul anticipat, respectiv utilitatea anticipatL care va corespunde
trebuinoelor lor. Principiul eficienei economice exprimL faptul cL ansamblul efectelor rezultate dintr-o
acoiune economicL devanseazL efortul integral pe care l presupune aceasta. Maximizarea avantajelor
oboinute la un efort integral dat sau minimizarea efortului integral depus pentru realizarea efectului dorit
reprezintL un alt principiu al alegerii: principiul optimalitLoii. Preocuparea dintotdeauna a oamenilor de a
alege resursele Ni de a ierarhiza folosirea lor pentru satisfacerea ct mai bunL a nevoilor constituie
problema generalL a economiei. [11, pg. 14]
Costul oportunitii (al Nansei sacrificate sau al alegerii) constL n preouirea, aprecierea(n
expresie fizicL Ni/sau monetarL) acordatL celei mai bune dintre Nansele sacrificate atunci cnd se face o
alegere, cnd se adoptL o decizie de a produce, a cumpLra, a ntreprinde o anumitL acoiune dintr-o plajL
posibilL. El mLsoarL cNtigul oboinut prin pierderea celei mai bune dintre variantele sacrificate. [11,
pg. 14]
Frontiera posibilitilor de producie (FPP) - instrument cu care se cereceteazL combinaoiile
posibile de a produce douL bunuri, prin folosirea integralL Ni eficientL a resurselor disponibile la un
moment dat. Deplasarea spre dreapta se poate realiza pe cale extensivL (creNterea volumului resurselor
utilizate) sau intensivL(introducerea de tehnologii noi Ni ameliorarea calitativL a resurselor, ceea ce
conduce la sporirea productivitLoii Ni competitivitLoii economice, a efecienoei economice n general).
Frontiera posibilitLoilor de producoie este un instrument ce poate fi utilizat n fundamentarea deciziilor
producLtorilor de folosire a resurselor. [11, pg. 15]

1.1.3. Incertitudine yi risc n economie
Activitatea economicL se desfLNoarL n timp Ni piaoa este mai mult oapcL dect transparentL, ceea
ce implicL incertitudine Ni risc.
Incertitudinea exprim o stare de nesiguranj cu privire la viitor determinat, fie de caracterul
impredectibil al unui proces economic, fie de cunotinjele insuficiente existente la un moment dat. Ea se
refer la nesiguranja objinerii rezultatelor scontate n urma unei acjiuni. Spre deosebire de
incertitudine, riscul se caracterizeaz prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru
rezultatele scontate. El este un eveniment nesigur i posibil ce poate cauza o pg.ub. Riscul pur este o
situaoie accidentalL, ntmplLtoare, se referL la probabilitatea ca cineva sL piardL. Riscul speculativ este
acela n care agenoii economici au att posibilitatea de a pierde ct Ni de a cNtiga. Riscul de neplat
apare n cazul unei firme susceptibile de a da faliment. Riscul pentru inovaie se referL la profitul
inovatorului care trebuie sL recompenseze pe inovator n caz de succes. Riscul social este provocat de
evenimente sociale majore care pot produce perturbLri importante n viaoa economicL Ni socialL a unei
familii, cum este Nomajul. Riscul politic este determinat de evenimente politice deosebite ce afecteazL
societatea n ansamblu(rLzboi, revoluoie). Riscul economic este determinat de dezechilibre economice

7






importante, cum ar fi inflaoia. Riscul de ar exprimL posibilitatea ca o oarL debitoare sL nu restitueie
creditorului sumele mprumutate. [1, pg. 20 - 21]

1.2. Economia i sistemul tiinelor economice

1.2.1. Apariia yi formarea ytiinei economice. Rolul economiei n sistemul ytiinelor economice
Primele formalizLri ale gndului despre economie se produc n Orientul Antic. China, India,
Egiptul Ni Babilonul dau primele semnale pentru ca, imediat, Grecia Ni Roma anticL sL ofere, pentru
aceastL etapL, momentul de vrf. n China au apLrut primele idei Ni discuoii pe teme economice, al cLror
obiect erau problemele de politicL financiarL Ni de comero. India oferL culegeri de legi, ce consfinoesc
juridic modul de producoie asiatic. Imperiul Babiloniain se nscrie n evoluoia gndirii economice, prin
consfinoirea juridicL a sclaviei. n Grecia Xenofon Ni Aristotel:
o Xenofon: Economicul Ni Despre venituri ...: definirea economiei ca o NtiinoL,
conturarea concepoiei asupra muncii Ni sclaviei, definioia economicL a bunurilor, analiza
diviziunii sociale a muncii; [8, pg. 31]
o Aristotel: Politica : definirea obiectului Ni trLsLturilor economiei politice, distingnd
douL feluri de a dobndi averea: economia ...arta de a oboine bogLoia, sub forma
bunurilor necesare gospodLriilor casnice ale proprietarilor de sclavi...Ni chremastica ...
arta de a oboine bogLoia, sub formL bLneascL. BogLoia socialL, din punct de vedere al
economiei, reprezintL totalitatea valorilor de ntrebuinoare, iar din viziunea chermasticii
acumularea de bani. Comeroul l delimiteazL n cel mare, care face parte din sfera
chermasticii, Ni comeroul mLrunt, care oine de sfera economiei. [8, pg. 32]
Mercantilismul politicL ecconomicL ce se ntemeia pe intervenoia statului n economie, cu
scopul accelerLrii acumulLrii capitalului, abordeazL pentru prima datL categoria economicL de profit,
acordL o atenoie deosebitL problemei reglementLrii importului de mLrfuri strLine, cu ajutorul politicii
vamale:
o Mercantilismul timpuriu realizarea unei balanoe monetare active;
o Mercantilismul dezvoltat realizarea unei balanoe comerciale active. [8, pg. 33]
Doctrina economicL fiziocratL izvorul bogLoiei este producoia de bunuri materiale, agricultura;
n prim plan se pune producoia, Ni ca metodL de investigare a mecanismului economic era folositL
abstractizarea.ucoala clasicL: apLrutL odatL cu trecerea de la munca manualL la cea maNinizatL, creeazL
teoria obiectivL a valorii:
o Adam Smith: Cercetare asupra naturii Ni cauzelor avuoiei naoiunilor spune cL valoarea
bogLoiei rezultL din munca socialL;
o Karl Marx: Capitalul pune accentul pe teoria valoare-muncL, egalizarea ratei profitului,
teoriei reproducoiei capitalului social, a crizelor economice de supraproducoie, a
planificLrii economice... [8, pg. 33]
Teoria marginalistL: originea valorii nu este n muncL, ci n om, n dorinoele Ni nevoile
sale(hedonism), creeazL teoria subiectivL a valorii, dar pe lngL aceasta ei pun bazele analizei pieoii,
considernd-o de concurenoL perfectL. Teoria neomarginalistL: analizeazL echilibrul dintre cerere Ni
ofertL, punnd baza echilibrului pieoii, studiazL pieoele cu concurenoL imperefctL. Teoria keynesianL:
8






Teoria generalL a folosirii minii de lucru, a dobnzii Ni a banilor , reflectL analiza macroeconomicL a
economiei de piaoL: definirea produsului naoional brut Ni net, o serie de corelaoii de echilibru, teoretizarea
ciclului macroeconomic(producoie, circulaoie, repartioie Ni consum). Este inclus n economia de piaoL un
nou agent economic, statul. Are ca obiect prevenirea sau atenuarea efectelor de crizL economicL,
combaterea Nomajului, sporirea venitului naoional. Teoria neokeynesianL: abordarea problemei de
planificare economicL , satgnare economicL asociatL cu inflaoie, aparioia unor noi tipuri de crize:
energeticL, de materii prime, alimentarL, demograficL, ecologicL. [8, pg. 36]
utiinoa economicL este una singurL. Nu putemvorbi despre o economie politicL romLneascL Ni
alta francezL. La problemele economice asemLnLtoare ea oferL soluoii asemLnLtoare. Cuprinse n textura
politicii economice, soluoiile capLtL nuanoL, iau culoarea sistemului. tiina economic, prin miezul ei
numit economie politicL, nseamnL infinit mai mult dect observaoie obiNnuitL; nseamnL observaoie, dar
Ni analizL realizatL de minoi instruite Ni prin metode speciale. Ceea ce destinge pe economistul Ntiinoific
de tooi cei care gndesc, vorbesc Ni scriu pe subiecte economice este o stLpnire a tehnicilor pe care le
clasLm sub trei rubrici: istorie, statisticL Ni teorie (Schumpeter). Economia politicL rLmne axul Ni
punctul de sprijin n jurul cLruia graviteazL, se dezvoltL Ni se autonomizeazL un numLr n creNtere de
discipline, ce-Ni propun sL studieze o anumitL felie a realitLoii. Relaoiile de interdependenoL dintre
aceste discipline cu autonomie relativL permit de acum a pune problema existenoei unui sistem al
Ntiinoelor economice n care cea mai mare parte a economiNtilor includ:
1. $tiine economice fundamentale: economia politicL, istoria gondirii economice, statistica, Ntiinoa
conducerii etc
2. $tiine economice teoretico-aplicative: economia ramurilor de producoie(industriei, agriculturii,
comeroului etc.), marketing, finanoe, monedL, credit, contabilitate, economia mondialL, relaoii
valutar-financiare internaoionale etc.
3. $tiine economice de grani: econometria, sociologia economicL, istoria economicL, geografia
economicL, ecologia, cibernetica economicL etc.

[7, pg. 37]
Diviziunea muncii Ni creNterea interdependenoelor dintre activitLoile economico-sociale permit
analizarea structurii economiei contemporane pe plan vertical Ni pe plan orizontal. n analiza
structurilor verticale se utilizeazL patru concepte care exprimL una Ni aceeaNi economie, abordatL Ni
cercetatL din unghiuri diferite:
a) Microeconomia analizeazL comportamentul indivizilor care iau decizii, se informeazL, Ni aleg
strategii. Cele trei domenii principale ale microeconomiei sunt:
Formarea preourilor;
Determinarea a ceea ce va fi produs;
Distribuirea veniturilor la nivelul ntreprinderii n cadrul teoriei remuneraoiei marginale;
b) Mezoeconomia tinde sL constituie reoeaua intermediarL ntre microeconomie Ni macroeconomie;
c) Macroeconomia desemneazL partea din teoria economicL care vizeazL urmLtoarele elemente:
Datele economice referitoare la ansamblul unei economii naoionale;
Interdependenoele ntre ansamblurile de variabile globale care sintetizeazL evoluoia
sistemului economic;
Totalitatea sistemului economic, fiecare proces, fenomen economic neavnd sens n
legLturL cu o structurL care regleazL evoluoia sistemului economic;
9






d) Mondoeconomia studiazL interrelaoiile dintre economiile naoionale, care apar ca verigi primare
privite la scarL planetarL.
e) n plan orizontal, structura economiei naoionale exprimL ansamlul elementelor ei
componente(...) Ni legLturile dintre acestea:
a) Structura tehnologic a economiei naionale caracterizeazL tipologia tehnicilor Ni tehnologiilor
de producoie folosite ntr-o oarL, ct Ni legLturile dintre ele;
b) Structura de ramur a economiei naionale descrie sistemul economic naoional din punct de
vedere al ramurilor Ni subramurilor acestuia, precum Ni raporturile stabilite ntre ele.(oLri agrare,
agrar-industriale, industrial-agrare, teroiare...)
c) Structura teritorial a economiei naionale reliefeazL rolul regiunilor Ni unitLoilor
administrative n cadrul unei oLri... [8, pg. 17]

1.2.2. Metode de cunoaytere ytiinific, tehnici yi instrumente folosite n analiza economic
Unitatea dintre inducie yi deducie reprezintL, astfel, prima cerinoL a metodei de cercetare n
Ntiinoele ecoomice. Inducia este acea modalitate de a raoiona, trecnd de la particular la general, de la
fapte la generalizLri teoretice. Deducia este acea abordare a unor manifestLri sau fenomene care pleacL
de la esenoa acestora, respectiv modul de a cerceta aconomia, trecnd de la general la particular. [8, pg.
41 - 42]
Unitatea dintre analiz yi sintez. Analiza descompunerea fenomenului sau procesului
cercetat n componentele sale Ni investigarea fiecLreia dintre acestea. Sinteza unirea elementelor
analizate separat Ni desemnarea acestuia printr-un simbol. Unitatea dintre metoda istoric yi cea logic
reflectarea, descrierea Ni fixarea faptelor Ni evenimentelor aNa cum s-au petrecut ele n timp, respectiv
trecerea de la abstract la concret. Unitatea dintre analiza cantitativ yi cea calitativ - cunoscnd
legile economice de creNtere sau scLdere se poate analiza care va fi cantitatea produsL Ni din ce fel de
factori de producoie. [8, pg. 42]

Inducia este modul de a raoiona trecnd de la particular la general, de la fapte la generalizLri
teoretice. Este operaoiunea intelectualL de cunoaNtere a esenoei sau a principiilor plecnd de la
observarea atentL a fenomenelor, faptelor Ni actelor economice.

Deducia realizeazL operaoiunea
intelectualL de noelegere a unor manifestLri sau fenomene, plecnd de la principiu(legea) sau esenoa
acestora. Este modul de a cerceta economia trecnd de la general la particular.

Principiul ,caeteris
paribus pleacL de la premisa cL unele elemente ale analizei economice sunt stabile, n timL ce altele
sunt variabile. Analiza nseamnL descompunerea, dezmemebrarea fenomenului, procesului de cercetat
n elementele sale componente Ni cercetarea fiecLreia dintre acestea, ca pLroi necesare ale ntregului.
Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat n cadrul intregului unitar, legat prin resorturi
interne(cauzale sau funcoionale). Metoda istoric nseamnL reflectarea, descrierea Ni fixarea faptelor Ni
evenimentelor aNa cum s-au petrecut ele n timp. Cercetarea logic este istoria degajatL de elemente
ntmplLtoare, fLrL a fi ruptL de realul economiei. [11, pg. 25]





10







Capitolul 2
TEORIA CONSUMATORULUI. CEREREA BUNURILOR ECONOMICE


2.1. Bunurile economice i utilitatea

2.1.1.Bunurile economice yi tipologia lor
Analiza microeconomicL este dedicatL explicLrii comportamentelor individuale Ni interacoiunii
lor. n centrul atenoiei este situat deci nivelul individual, reprezentat de omul aflat ntr-o permanentL
cLutare a satisfacerii nevoilor sale. El este privit n dubla sa ipostazL, de consumator Ni producLtor. n
calitate de consumator, individul se manifestL ca purtLtor al cererii de bunuri Ni servicii de consum,
urmLrind maximizarea satisfacerii nevoilor sale prin satisfacerii nevoilor sale prin utilizarea resurselor
limitate pe care le are la dispozioie. Altfel spus, el cautL maximizarea utilitLoii economice, pe baza
principiului hedonist. [7, pg. 63]
Satisfacerea nevoilor nonproducLtorului se realizeazL n principal prin consumul de bunuri
economice marfare. Bunurile trebuie sL fie apreciate ca utile, de cLtre consumatorul nonproducLtor. [1,
pg. 57]
Un bun reprezint orice element al realitii apt s satisfac o nevoie de consum personal
sau consum productiv. Dobndesc calitatea de bunuri acei satisfactori Ni prodfactori care se disting
printr-o dublL determinare: existenoialL Ni economicL.Din punct de vedere al analizei economice,
prezintL un interes deosebit mpLroirea bunurilor n bunuri economice Ni bunuri libere. DacL bunurile
libere sunt virtual nelimitate n raport cu nevoile, bunurile economice au drept caracteristicL definitorie
raritatea iar oboinerea Ni consumarea lor ocazioneazL un cost. Distincoia dintre bunurile libere Ni
bunurile economice are un caracter relativ. Ea se face concret n raport de loc Ni timp. [1, pg. 62]
,Tipologia bunurilor economice se realizeazL n raport cu un numLr mare de criterii. De mare
nsemnLtate este clasificarea bunurilor n bunuri private Ni bunuri publicate. Bunurile private sunt acele
bunuri economice din a cLror utilizare rezultL beneficii exclusive i rivale. Un bun privat este exclusiv
deoarece poate fi utilizat numai de persoana care l posedL, care a achitat contravaloarea beneficiilor
rezultate din folosirea bunului respectiv. DacL un bun privat este disponibil pentru o persoanL, atunci el
nu mai poate fi disponibil pentru o altL persoanL. Caracteristica de rivalitate constL n faptul cL o unitate
suplimentarL dintr-un bun privat are ntotdeauna un cost marginal suportat de cumpLrLtorul unitLoii
respective. Bunurile publice sunt caracterizate prin nonexclusivitate i nonrivalitate. Un bun public este
nonexclusiv deoarece el poate fi consumat simultan de mai multe persoane. DacL un bun este asigurat
pentru un consumator, atunci el devine disponibil pentru oricare alt consumator. Excluderea unor
persoane de la consumul unui bun public nu este posibil. TotodatL un bun public se caracterizeazL prin
nonrivalitate, deoarece pentru orice consumator adioional, costul social marginal este egal cu zero.
Oferta totalL a unui bun public nu se reduce dacL bunul respectiv face obiectul consumului individual
sau colectiv. ExistL puoine bunuri publice pure Ni ele se delimiteazL de bunurile mixte, numite Ni bunuri
publice impure. Primele asigurL beneficii nonrivale Ni nonexclusive tuturor membrilor unei colectivitLoi.
Celelalte ndeplinesc doar una din caracteristici. Bunurile private n multe situaoii pot substitui bunurile
11





publice. De aceea, n ultimul timp sunt autori care susoin cL este de preferat ca numai bunurile de
importanoL naoionalL sL fie asigurate de cLtre stat iar restul sL fie lLsat pe seama sectorului privat. Agenoii
economici privaoi se pot reuni Ni organiza pentru a produce ct mai eficient. Acesta este motivul pentru
care teoria respectivL este cunoscutL sub denumirea de teoria clubului. [3, pg. 63]
Consumul desemneaz procesul prin care sunt satisfcute trebuinele economice de ctre
fiecare individ yi societate n ansamblu prin folosirea bunurilor corporale yi ncorporabile care
antreneaz pierderea imediat sau treptat a utilitii lor. El verificL utilitatea bunurilor economice
Ni concordanoa lor cu nevoile Ni dorinoele oamenilor, ale colectivitLoii n general. Ca practicL, sorgintea
consumului oine de existenoa vieoii oamenilor. Pentru a trLi oamenii trebuie sL consume iar bunurile
necesare sunt produse. Permanenoa vieoii implicL continuitatea producoiei Ni a consumului de
bunuri.OdatL cu extinderea producoiei de bunuri destinate schimbului, consumul s-a autonomizat ca act
distinct n cadrul activitLoii economice. Aceasta nu nseamnL producerea unei rupturi n procesul
economic Ni transformarea consumului n punct terminus al unui lanonceput cu producoia. Prin logica
desfLNurLrii ei, activitatea economicL implicL ideea de continuitate, de flux nentrerupte.Din aceastL
perspectivL Ni analizat din punct de vedere al dimensiunii, structurii Ni tendinoelor, consumul este o
reflectare a societLoii.

[1, pg. 55]
Indiferent de clasificare, bunurile Ni serviciile sunt destinate , n ultimL instanoL satisfacerii unor
trebuinoe umane. De aceea, prima funcoie pe care o realizeazL consumul este funcia utilitar.
Alimentaoia, mbrLcLmintea, locuinoa, transportul, sLnLtatea sunt necesitLoi vitale, condioioneazL viaoa
individului. Ele s-au nLscut Ni sunt concepute pentru a aduce individului satisfacoie Ni bunLstare. Aceasta
din urmL nu are sens dacL nu se raporteazL n primul rnd la individ. Dar individul existL n societate,
este un social Ni consumul ndeplineNte funcii sociale, de comunicare, de mediere yi integrare cu
mediul n care convieouieNte. ui aceastL funcoie corespunde unor necesitLoi raoionale: existL anumite
norme ce trebuie a fi respectate. Funcia de comunicare se poate extinde, practic, la toate categoriile
de bunuri Ni servicii. Acceptarea normei impusL de simbolistica nseamnL acceptarea codului social, a
uzanoelor, tradioiei, obiceiurilor grupului Ni locului. Tot de rolul social oine Ni competenoa diferenoierii n
sens de afirmare ostentativL. n cadrul fiecLrui grup social existL un standard de consum care depLNeNte
nivelul mediu. Tendinoa de depLNire a mediei, de diferenoiere n raport cu ceilaloi, este fireascL. [1, pg.
56] Consumul apare astfel ca o modalitate de pozioionare pe o treaptL a ierarhiei sociale. Consumul este
de aceea unul dintre codurile care te situeazL n ierarhia socialL. A crescut deci rolul social al
consumului, o datL cu creNterea veniturilor Ni dezvoltarea consumurilor inutile Ni ostentative. Tendinoa
care se naNte din aceastL comparaoie este creNterea consumului ce procurL satisfacoii episodice dar care
se cantoneazL n sfera codului simbolic. Cei care prin pozioia Ni venit nu pot face faoL noului val de
extindere a nevoilor simbolice sunt marginalizaoi, excluNi din grup. Cnd consumul ca atare, ca
operaoiune n sine, intereseazL mai mult dect consecinoa, rezultatul nu mai poate fi circumscris sferei
raoionalului. Efectul de cod Ni n general, funcoiile social-simbolice trec pe primul plan ca importanoL.
CreNterea consumului n aceastL direcoie nu mai antreneazL o sporire a efectelor utilitare. [1, pg. 57]
Abordarea consumului yi consumul n teoria economic
,Conceptualizarea i utilizarea nojiunilor de consum i consumator jin de nceputurile
economiei politice clasice n care, concurenoa perfectL Ni deplina liberate de miNcare reprezentau
elemente esenoiale ale mecanismului economic. ntr-un asemenea context a fost creat Ni susoinut mitul
consumatorului suveran, nengrLdit de constrngeri exterioare Ni care Ni alege raoional acea structurL de
12






consum ce i satisface maxim nevoile. Consumul este capabil de evaluLri cantitative Ni calitative Ni
calculele sale de maximizare sunt n esenoL elaborate pentru a construi o scarL a preferinoelor n funcoie
de naturL Ni intensitatea nevoilor. [1, pg. 57] ,Abordarea tradioionalL a comportamentului
consumatorului pleacL de la ipoteza cL individul cautL sL-Ni maximizeze utilitatea n raport cu
constrngerea bugetarL datL de venitul disponibil Ni preourile bunurilor. Veniturile, preourile Ni
preferinoele stau la baza explicLrii comportamentului consumatorului. Teoria tradioionalL clasicL prezintL
o serie de limite. ConsiderL preferinjele consumatorului o variabil exogen ntruct ipoteza modificLrii
gusturilor nu este testabilL. Nu existL o teorie utilL a formLrii gusturilor Ni explicarea alegerii, a variaoiei
cererii, numai prin modificarea veniturilor Ni preourilor poate fi realizatL dect pentru un numLr redus de
cazuri. Abordarea clasicL poate oferi o explicaoie convenabilL a amplificrii consumului odat cu
crelterea veniturilor dar nu Ni a modificLrii structurii lui, a aparioiei a numeroase bunuri Ni servicii pentru
sarisfacerea noilor nevoi nevoia de televizor, de casete video, de compact disc, etc. Ea nu este
adecvatL pentru a explica alegerile nonmarfare, unde individul nu poate cuantifica Ni compara prin
intermediul preourilor: cLsLtoria Ni divoroul, naNterile, discriminLrile, opoiunea ntre o activitate licitL Ni
activitatea ilicitL. [1, pg. 58]
J .B. Say aratL cL orice consum este o distrugere de valoare, o pierdere, clasicii considernd
consumul un punct terminus. Mai mult, A. Smith a comsiderat cL unicul scop al producoiei este
consumul .[3, pg. 51]
Noua teorie a consumatorului conturatL prin lucrLrile lui K.J .Lancaster, G.S.Becker,
T.W.Schultz, s.a, nu-Ni propune sL respingL teoria tradioionalL, ci doar sL-i nlLture limitele, prin lLrgirea
sferei de cuprindere, mbunLtLoirea instrumentelor de analizL Ni sporirea rigurozitLoii Ntiinoifice.
1
(pg. 58)
Astfel, adLugnd elemente sociopsihologice, ale dinamicii veniturilor Ni preourilor, a influenoei
factorului timp, neoclasicismul modern, prin economiNti ca: O. Morgenstern, F. von Neumann, M.
Friedman, P.A. Samuelson, J .R. Hicks etc. A pus bazele noi teorii a consumatorului , avnd ca punct
de plecare postulatul realitLoii. [3, pg. 5].
Contestarea modern a teoriei consumatorului suveran se fundamenteazL pe faptul
inexistenoei unei societLoi n care consumatorul are la dispozioie deplina libertate de decizie privind
alegerea bunurilor Ni a cantitLoilor. Criticii moderni ai neoclasicismului apreciazL cL schimbul este
profund inegal ntre un consumator dominat, subinformat, iraoional, influenoabil Ni cu rol pasiv Ni un
producLtor dominant. DupL M.Didier, deNi cererea solvabilL este aceea care influenoeazL producoia,
libertatea de alegere a consumatorului este ngrdit de trei factori: a) statul care socializeazL o
parte importantL a consmului colectiv, sub forma serviciilor publice ce se presteazL n beneficiul general
al societLoii. Consumatorul individual plLteNte preoul dar nu poate influenoa calitatea; b) productorul
care adoptL decizia de a produce sau nu Ni care poate recurge la publicitate pentru a atrage cumpLrLtori;
c) ceilali consumatori de a cLror preferinoe, gusturi Ni nevoi depind Ni nevoile noastre(...). [1, pg. 58]
Criticile formulate teoriei clasice Ni neoclasice a consumului Ni consumatorului, au servit ca
punct de plecare pentru noii economiNti n elaborara neoii teorii a consumatorului . Pentru noua
teorie a consumului,consumul nu este un act final, ci unul intermediar, iar menajul este o instituoie
economicL cu rol activ, producLtor . Consumatorul nu este doar un beneficiar de satsifacoii aflat la
capLt de drum; el Ni produce satisfacoiile, realizeazL o ,funcie de producie domestic. O

13






asemenea funcoie cuprinde trei variabile prin a cLror combinare consumatorul poate sL-Ni maximizeze
satisfacoia Ni poate fi exprimatL astfel:
U =f(x, t, M)
n care U =utilitatea; x =ansamblul bunurilor achizioionate; M =mediul n care existL menajul, iar t =
timpul, considerat o resursL rarL.
Luarea n considerare a timpului ca resurs rar a permis realizarea unor analize inedite cu
privire la comportamentul consumatorului. Astfel:
a) (...)integrarea costului timpului Ni implicit a mLsurLrii valorii resursei timp (cost de
oportunitate);
1
(pg. 59)
b) (...) explicL ipoteza stabilitLoii preferinoelor , fLcnd distincoie ntre bunuri Ni nevoi.
1
(pg.
60)
Mai trziu, Alfred Marshall a arLtat cL utilitatea poate fi definitL prin douL coordonate:
originalitatea Ni perfecoiunea. Conform noii teorii bunurile sunt dorite nu doar de dragul lor, ci pentru
serviciile pe care le aduc. n acest sens, Nassau Senior arLta cL practic termenul deconsum este n fond
impropriu folosit n sensul de a se folosi de ceva Ni sugera cL limbajul economiei politice s-ar
mbunLtLoi dacL expresia a folosi ar putea fi substituitL n locul lui a consuma. O nouL abordare a teoriei
comportamentului porneNte de la premisa cL n sine, consumul reprezintL o activitate n care bunurile,
individual sau n combinaoii, reprezintL intrLrile, input-urile Ni n care ieNirile, output-urile, sunt colecoille
de caracteristici. Ordonarea utilitLoii sau a preferinoelor sunt considerate ordonLri ale colecoiilor de
caracteristici Ni numai indirect a colecoiilor de bunuri prin intermediul caracteristicilor pe care acestea le
posedL. [3, pg. 55]
Esenoa noii abordLri propusL de K.J . Lancaster n lucrarea sa A New Approach to Consumer
Theory (1966) poate fi sintetizatL n trei premise, fiecare dintre acestea, reprezentnd o contestare a
tradioionalitLoii. Aceste premise sunt urmLtoarele:
1. Bunul nu conferL utilitate consumatorului; acesta posedL unele caracteristici, care la rndul lor
genereazL utilitate.
2. n general, un bun va poseda mai mult de o singurL caracteristicL, Ni mai multe caracteristici vor
fi ntruchipate simultan n mai multe bunuri.
3. Bunurile n combinaoii pot poseda caracteristici diferite de cele ale bunurilor considerate
separat.

[3, pg. 56]

2.1.2. Utilitatea economic: concept yi msurare
Ce se noelege prin utilitate? ntr-un cuvnt, utilitatea nseamnL satisfacoie. Mai precis, acest
concept se referL la mLsura n care bunurile sau serviciile sunt preferate de cLtre consumatori. [...]
Adeseori suntem tentaoi sL credem cL utilitatea este plLcerea sau satisfacoia subiectivL pe care o persoanL
o simte n urma consumului unui produs sau serviciu. Trebuie, nsL, sL nu vL lLsaoi ispitioi de de ideea cL
utilitatea este o funcoie psihologicL sau un sentiment care poate fi observat sau mLsurat. Utilitatea este o
construcoie NtiinoificL. EconomiNtii se folosesc de ea pentru a noelege felul n care consumatorii Ni
mpart resursele limitate ntre diferite categorii de mLrfuri care le aduc satisfacoia doritL. [10, pg. 100]


14




Nu este recomandabil sL se confunde definioia utilitLoii n sens economic cu cea din viaoa de zi cu zi.
Utilitatea n sens economic este legatL de relaoia de nonposesie. n viaoa de zi cu zi, utilitatea se referL la
folosul pe care ni-l aduc anumite bunuri [11, pg. 56]
Plusul de utilitate poartL numele de utilitate marginalL. Termenul marginal este un termen de
bazL n economia politicL Ni se foloseNte totdeauna cu sensul de suplimentar .

[10, pg. 101]
Din punct de vedere economic, seminificaoia nooiunii de utilitate marginalL este aceea de prag
pnL la care se justificL consumul dintr-un anumit bun sau serviciu [11, pg. 56]
Spunem cL un bun este imperfect divizibil dacL existL o unitate de mLsurL dincolo de care este
imposibil de cobort. [...]
Utilitatea marginalL a unui bun X imperfect divizibil reprezintL variaoia utilitLoii totale
determinate de consumul unei unitLoi suplimentare din acel bun.[...]. DacL bunul X este perfect divizibil,
atunci oricare ar fi unitatea de mLsurL folositL, existL mereu o cantitate mai micL ce poate fi consumatL.
[...]. Deci, putem spune cL utilitatea marginalL a unui bun perfect divizibil reprezintL variaoia utilitLoii
totale pentru o variaoie infinit de micL a cantitLoii consumate din acel bun

[7, pg. 55-56]
Reducerea utilitLoii marginale apare ca rezultat al scLderii satisfacoiei generate de de fiecare
unitate de produs nou, consumatL. [10, pg. 101]
Legea utilitLoii marginale descrescnde rLspunde unui comportament psihologic uNor de
verificat. Sporul utilitLoii totale resimoite din consumarea unei unitLoi (doze) suplimentare dintr-un bun
economic are tendinoa sL se reducL. Aceasta se explicL prin faptul cL intensitatea nevoilor se diminueazL
Ni cL fiecare dozL se adreseazL unei nevoi de intensitate mai micL, iar satisfacoia va fi Ni ea pozitivL, dar
descrescLtoare.
S-a crezut cL o excepoie de la legea utilitLoii marginale descrescnde se manifestL n cazul
monedei. Dar n fapt utilitatea monedei este utilitatea unitLoii monetare Ni utilitatea acesteia este mai
scLzutL dacL se posedL un numLr mai mare de unitLoi montare dect dacL se deoine un numLr mic.

[1,
pg. 70]
Primul care a introdus conceptul de utilitate n cadrul Ntiinoelor sociale a fost filosoful englez
J eremy Bentham (1748-1831). [...] El era de pLrere cL societatea trebuia sL fie organizatL pe principiul
utilitLoii , utilitate pe care a definit-o drept proprietatea unui obiect... de a produce plLcerea, binele sau
fericirea ... ori de a preveni durerea, rLul sau nefericirea . Potrivit lui Bentham, la baza ntregii legislaoii
ar trebui sL stea principiile utilitarismului, care promoveazL fericirea absolutL a majoritLoii [...] J evons
susoinea cL teoria economicL este un calcul al plLcerii Ni al durerii , demonstrnd cL oamenii raoionali
iau deciziile referitoare la consum pe baza utilitLoii marginale a fiecLrui bun. Muloi utilitariNti ai secolului
al XIX-lea considerau cL utilitatea este o realitate fizicL, mLsurabilL n mod direct [10, pg. 103]
Conceptul de utilitate ordinalL a apLrut tocmai din imposibilitatea practicL de a cunatifica direct
utilitatea. Negnd categoric existenoa unei unitLoi concrete de mLsurare nemijlocitL a utilitLoii, foarte
muloi specialiNti acceptL doar posibilitatea efectuLrii unei comparaoii calitative n ceea ce priveNte
satisfacoia pe care consumarea sau utilizarea bunurilor o oferL beneficiarilor

[5, pg. 16]
Curbele de indiferenoL prezintL mai multe caracteristici interesante:
a) Prin definioie, variaoia utilitLoii totale ntre douL puncte situate pe curbL este nulL.
b) [...] o curbL superioarL unei alte curbe, semnificL un nivel de utilitate mai ridicat n timp ce,
dimpotrivL, o curbL inferioarL corespunde unei utilitLoi totale mai mici.
c) O curbL de indiferenoL constituie o limitL [...]
f) Curbele de indiferenoL pun n evidenoL convexitatea preferinoelor consumatorilor [1, pg. 79]
15






2.2. Echilibrul consumatorului

2.2.1. Constrngerea bugetar. Dreapta bugetului
PosibilitLoile de consum sunt legate de venitul disponibil al consumatorului (V) Ni de preoul
celor douL bunuri ( P
X
Ni P
Y
). Toate aceste trei variabile sunt independente de deciziile de consum pe
care le ia individul. Astfel, venitul depinde n esenoL de preoul muncii individului, adicL de salariu care
este o mLrime ce se formeazL pe piaoa muncii. Preourile P
X
Ni P
Y
rezultL din confruntarea cererii Ni ofertei
pe piaoa celor douL bunuri. Deci V, P
X
Ni P
Y
sunt variabile exogene ce se impun individului n momentul
alegerii sub forma constrngeri sau restricoii exogene.

[7, pg. 81]
Fie V bugetul de care dispune consumatorul pentru perioada consideratL; el nu poate fi depLNit
Ni trebuie cheltuit n totalitate pentru cL, prin ipotezL, nu existL posibilitatea de economisire.
Consumatorul are la dispozioie bunurile X Ni Y, iar preourile acestora sunt P
X
Ni P
Y
. Ceea ce poate
efectiv sL-Ni permitL consumatorul n raport cu venitul disponibil Ni cu preourile pieoei, este pus n
evidenoL de constrngerea bugetar Ni analizatL cu ajutorul aNa-numitei linii bugetare.`

[1, pg. 87]
,O linie bugetar, denumitL adeseori Ni linie a veniturilor sau chiar linie a preurilor, este o
dreaptL(sau o curbL) care are rolul de a descrie comportamentul unui consumator care posedL venituri
limitate pe care Ni propune sL le cheltuiascL n totalitate pe un set de bunuri a cLror preouri sunt date [5,
pg. 35]; liniile bugetare sunt indispensabile n determinarea cantitLoilor optime de mLrfuri (care asigurL
maximizarea utilitLoii) n condioiile veniturilor limitate [5, pg. 38]
Limita impusL alegerii consumatorului de dimensiunea venitului sLu Ni de nivelul preourilor
reprezintL constrngerea bugetar. Ea constL n faptul cL cheltuielile de consum pe care le efectueazL
un individ nu pot depLNi venitul sLu, adicL venitul =cheltuiala pentru procurarea bunului X +cheltuiala
pentru procurarea bunului Y. Ori, cheltuiala pentru procurarea unui bun este, n esenoL, cantitatea
procuratL din acel bun nmuloitL cu preoul lui. ui atunci, folosind notaoiile cLrora le-am prezentat
semnificaoiile mai sus, putemscrie:
V =P
X
X +P
Y
Y
ceea ce se poate reprezenta Ni grafic, printr-o dreaptL care exprimL muloimea combinaoiilor (X,Y) ce pot
fi procurate de un consumator oinnd seama de venitul sLu Ni preourile bunurilor X Ni Y.
Pentru a trasa o dreaptL este suficient sL cunoaNtem douL puncte ale sale(...), acestea sunt
reprezentate de intersecoiile dreptei cu axele de coordonate: pe axa ordonatei intersecoia exprimL
cantitatea maximL ce poate fi consumatL din bunul Y dacL ntreg venitul este alocat procurLrii acestui
bun, adicL dacL s-ar consuma zero din bunul X: V =P
X
0 +P
Y
Y, ceea ce nseamnL ; pe axa
abscisei intersecoia exprimL cantitatea maximL ce poate fi consumatL din bunul X dacL ntreg venitul
este alocat procurLrii acestui bun, adicL dacL s-ar consuma zero din bunul Y: V =P
X
X +P
Y
0, de unde
rezultL ;

[7, pg. 8]




16







Deci, coordonatele punctelor de intersecoie sunt A (0, ) Ni B ( ). Panta dreptei bugetare, n
mLrime absolutL , este de fapt tangenta unghiului ABO din triunghiul dreptunghic AOB:
=
Ecuaoia constrngerii bugetare poate fi rescrisL sub forma ecuaoiei unei drepte de tipul y =a x
+b, unde a reprezintL panta. Astfel, V =P
X
X +P
Y
Y este echivalentL cu P
Y
Y =- P
X
X +V Ni
mpLroind prin P
Y
:

deci panta dreptei bugetare este de .
AceastL ecuaoie descrie modul n care evolueazL consumul lui Y n funcoie de cel al lui X(...)
Deci panta = = .
7
(pg. 82)
Suprafaoa triunghiului AOB este numitL suprafa bugetar. Ea materializeazL ansamblul
consumurilor efectiv realizabile iar dreapta AB constituie o limit ntre dou zone ale planului pe care se
realizeazL maximizarea satisfacoiei.
Fiecare din punctele segmentului AB reprezintL o cheltuial identic(V) cu o alocare diferitL
ntre cantitLoile de bunuri cumpLrate. Pentru consumator orice combinaoie dintre cele douL bunuri care se
gLseNte pe segmentul AB ndeplineNte condioia restrictivL la limita ei maximL. Zona de cumprare yi
alegere se gLseNte n triunghiul OAB. DacL cheltuiala se situeazL n punctul P( P ),
cantitLoile achizioionate sunt inferioare posibilitLoilor oferite de venit , n schimb cumpLrLtorul nu Ni
poate situa alegerea n punctul I situat n dreapta alegerii bugetare. [1, pg. 88]




17






2.2.2. Metode de determinare a echilibrului consumatorului
Echilibrul consumatorului este o problemL de optimizare; el este determinat n funcoie de totalul
resurselor de care dispune Ni de nivelul dat al preourilor. Consumatorul se aflL n echilibru atunci cnd
pentru venitul (bugetul) dat Ni la preouri determinat exogen, oboine maximum de utilitate . [1, pg. 86]
n general, oamenii au multiple Ni variate preferinoe, pentru satifacerea cLrora nu dispun nsL dect de
cantitLoi limitate de resurse. Se poate evidenoia cL, pentru maximizarea utilitLoii totale, consumatorii vor
alege, la un moment dat, acea combinaoie optimL care le va satisface simultan dorinoele (preferinoele) Ni
posibilitLoile. Geometric, acest lucru se va produce acolo unde preferinoele descrise pe harta curbelor
de indiferenoL- vor ntlni posibilitLoile, ilustrate pe linia bugetului. Punctul n care aceastL jocoiune se
va produce este denumit, n literatura de specialitate, punct de echilibru al consumatorului [11, pg. 62]
Punctul M [punctul de tangenoL a dreptei bugetului cu una din curbele de indiferenoL ] este unic, existL
n mod necesar Ni are sens doar cu ipoteza unor curbe convexe.

[...] Pentru ca un punct de tangenoL sL
desemneze cantiatea de bunuri care oferL maximum de satisfacoie, el trebuie sL fie situat n acelaNi timp
pe cea mai naltL curbL de indiferenoL posibilL dar Ni pe linia bugetarL aferentL bugetului disponibil. [...]
Consumatorul se aflL n stare de echilibru atunci cnd, nlocuind un bun cu altul, utilitatea totalL nu se
modificL. El a repartizat optim venitul astfel nct existL egalitate ntre utilitatea marginalL a cantitLoii de
bun X ce poate fi cumpLrat cu venitul Ni utilitatea marginalL a cantitLoii din bunul Y care poate fi
achizioionatL cu acelaNi venit [...]. Echilibrul consumatorului este dinamic. El se modificL sub incidenoa
schimbLrii preferinoelor, a resurselor (bugetului) Ni a preourilor bunurilor. [...] DacL nivelul venitului se
modificL (preourile bunurilor rLmn constante) dreapta bugetului se deplaseazL paralel cu ea nsLNi spre
dreapta sau spre stnga, dupL cum venitul creNte sau scade, majornd sau reducnd domeniul de opoiune
al cumpLrLtorului.

DacL structura preourilor bunurilor de consum se modificL Ni nivelul de venit rLmne
neschimbat, este afectat echilibrul consumatorului. [1, pg. 95] Cea mai frecventL situaoie este cea a
bunurilor substituibilie (fig. 1) n acest caz echilibrul consumatorului trece din M n M
1
Ni este posibil sL
disociem un efect de substituire de un efect de venit. ScLderea lui p
x
determinL creNterea puterii de
cumpLrare a venitului V de care dispune cumpLrLtorul. Pentru a putea preciza acest fenomen, trasLm pe
grafic o paralelL la noua linie a bugetului AB astfel nct sL fie tangentL n M la izocuanta pe care se
situa inioial consumatorul. Prin construcoie, punctele M Ni M reprezintL acelaNi nivel de utilitate (se aflL
18







pe aceeaNi curbL de indiferenoL) Ni noua dreaptL reprezintL noul raport de preouri. [1, pg. 96] Trecerea
de la M la M reprezintL un efect pur de substituire adicL o modificare n structura de consum care
corespunde schimbLrii structurii preourilor cnd nivelul de utilitate se menoine constant. Trecerea de la
M la M
1
reprezintL un efect de venit: punctele M Ni M
1
sunt prin construcoie puncte de echilibru care
corespund aceleiaNi structuri de preouri dar unui volum diferit de resurse. Totul se petrece ca Ni cum
consumatorul ar deveni mai bogat, iar constrngerea s-ar deplasa spre dreapta.

[1, pg. 97]

2.3.Cererea

2.3.1. Cererea: definire, legea cererii. Cererea tipic yi atipic
Alocarea veniturilor bLneNti limitate pentru cumpLrarea diferitelor bunuri necesare satisfacerii
nevoii de consum derivL din comportamentul consumatorilor, iar structura cheltuielilor de consum
reflectL acest comportament. Preferinoele personale ale consumatorilor se concretizeazL n structurile
cererilor acestora, cerere care se manifestL pe piaoa diferitelor bunuri de consum. Teoria cererii stL la
baza alocLrii veniturilor bLneNti limitate de cLtre consumatorii raoionali care se decid sL cumpere
anumite bunuri.
Cererea reprezintL cantitatea totalL dintr-o anumitL marfL doritL, care poate fi cumpLratL de un
anumit individ ntr-o perioadL determinatL de timp, la un preounitar dat. nsumnd cererea tuturor
cumpLrLtorilor de pe piaoa unui anumit bun rezultL cererea totalL de piaoL a acelui bun. AceastL cerere
exprim raporturile n legtur cu:
a) cantitatea maximL dintr-un anumit bun care, la un anumit preo, este doritL Ni poate fi cumpLratL;
b) preoul maxim care poate fi achitat pentru cumpLrarea unei anumite cantitLoi din bunul dorit. [8,
pg. 81]
n general cererea se defineNte ca fiind dorinoa de a intra n posesia unui bun material sau
serviciu, la care se adaugL posibilitatea Ni dispozioia de a plLti preoul cerut pentru acesta.
n sens mai restrns cererea mai desemneazL Ni numLrul de unitLoi dintr-un bun pe care
cumpLrLtorii sunt gata sL le procure la un anumit preoNi la un moment dat.
DupL cum menoiona Milton Friedman, cnd se vorbeNte despre cerere trebuie sL se facL deci o
serie de distincoii ntre cererea privitL ca o 1) curb (care reflectL o relaoie funcoionalL) Ni cea cu sensul
de 2) cantitate cerut, ntre cererea simplL (de o singurL marfL bine individualizatL), cererea compus
(adicL cerere de lucruri diferite dintr-o clasL oarecare,cum ar fi cea de alimente compusL din pine,
carne, legume etc) Ni cererea combinat (adicL cea de mLrfuri cuplate, cum ar fi rachetele Ni mingile de
tenis) etc

[5, pg. 69]
Cererea pieoei sau curba cererii este rezultatul procesului de decizie pe care fiecare individ l
parcurge n vederea alegerii produselor Ni serviciilor preferate. [10, pg. 114]
ntre preoul de piaoL al unui bun Ni cantitate cerutL din acel bun existL o relaoie bine definitL, n
ipoteza cL celelalte condioii sunt neschimbate. AceastL relaoie existentL ntre preo Ni cantitatea
achizioionatL poartL numele de model sau curb a cererii.(...) Reprezentarea graficL a modelului cererii
poartL denumirea de curba cererii. [10, pg. 64]

19






Curba cererii descrie prima lege a cererii: cererea unui bun este funcie descresctoare de preul
su. Desigur, acest rezultat nu este valabil dect n condioiile caeteris paribus(...) [7, pg. 96]
Curba cererii pieoei se oboine prin suprapunerea curbelor cererii fiecLrui consumator. Curba
cererii se poate deplasa din mai multe motive. De exemplu, creNterea venitului determinL n mod normal
o deplasare spre dreapta a curbei cererii, ceea ce reflectL o creNtere a cererii; majorarea preoului unui bun
substiutient (...) poate determina o deplasare n stnga Ni n jos a curbei cererii. [10, pg. 114]
Curba cererii este construitL prin luarea n considerare doar a unei singure variabile preoul
bunului respectiv. Opoiunea cunpLrLtorului se face doar ntre douL bunuri: moneda Ni bunul X. Orice act
de vnzare cumpLrare poate fi interpretat ca un act de substituire a unei sume de bani (preo) cu o
cantitate datL dintr-un bun. Rata marginalL de substituire a bunului X cu o sumL corespunzLtoare de bani
P
X
, este egalL cu raportul dintre utilitatea marginalL a banilor Ni utilitatea marginalL a bunului. Ea
mLsoarL cantitatea de bani ce poate fi substituitL cu un bun, fLrL ca utilitatea totalL sL fie modificatL.
n funcoie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii se disting:
cererea pentru bunuri substituibile (de exemplu, ulei de mLsline Ni ulei de floarea- soarelui);
cererea pentru bunuri complementare (de exemplu, autoturisme Ni benzinL);
cererea derivatL (de exemplu, cererea pentru fLinL este determinatL de cererea pentru pine. [...]
Modificarea preoului unitar, n sensul reducerii sale, determinL procesul de extindere a cererii,
respectiv de creNtere a cantitLoii cerute, n timp ce creNterea preoului unitar determinL contracia,
respectiv scLderea cantitLoii cerute pe piaoa unui produs.
Relaoia dintre evoluoia preoului unitar (variabila independentL) Ni cererea de pe piaoa unui anumit
bun (variabila dependentL) poate fi ilustratL cu ajutorul unui tabel (sub forma unui barem), unei funcoii
sau unui grafic.
Funcoia cererii, n aceastL situaoie este de C =1400 4 P.










Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preoului unitar al unui bun Ni schimbarea cantitLoii cerute
constituie coninutul legii generale a cererii. CorespunzLtor acestei legi:
a) creNterea preoului unitar al unui bun determinL reducerea cantitLoii cerute din bunul respectiv, [8,
pg. 82]
b) reducerea preoului unitar al unui bun determinL creNterea cantitLoii cerute din bunul respectiv
Legea generalL a cererii se verificL n cazul bunurilor normale precum Ni n cazul bunurilor
normale precum Ni n cazul majoritLoii bunurilor inferioare. Pentru unele bunuri inferioare, creNterea
Preoul unitar
(P) al bunului
X (lei)
Cantitatea
cerutL (C)
unitLoi/ sLpt.
300 200
250 400
200 600
150 800
100 1000
50 1200
20







preourilor este nsooitL de o extindere a cererii, iar reducerea preourilor de o contracoie a acesteia.
Paradoxul Giffen poate fi explicat pornind de la douL efecte generale ale creNterii preoului unui anumit
bun Ni anume:
a) creNterea cantitLoii cerute din unele bunuri ale cLror preouri nu au crescut - efectul de substituoie;
b) reducerea venitului real efectul de venit.

[8, pg. 83]
Pentru a fi construit o curbL a cererii determinate strict de efectul preo(efectul de substituoie), pe
care o putemnumi curb de cerere compensat, ar fi trebuit sL eliminLm partea variaoiilor de consum
determinate de modificarea puterii de cumpLrare sau a venitului real, deci a efectului de venit. Curba
cererii compensate exprimL relaoia de dependenoL ntre preoul unui bun Ni cantitatea cerutL din el, n
condioiile menoinerii constante a preourilor celorlalte bunuri Ni a utilitLoii sau venitului real. [7, pg. 98]
Pentru bunurile inferioare, ntre modificarea veniturilor reale Ni cantitatea cerutL existL o relaoie
inversL, negativL. n cazul n care preoul unui bun inferior creNte, iar efectul de venit este mai mare dect
efectul de substituoie, cantitatea cerutL creNte.
n cadrul analizei cererii pieoei, aceste excepoii de la legea generalL a cererii nu infirmL existenoa
legii, deoarece situaoiile prezentate se ntlnesc destul de rar n comportamentul consumatorului, iar
ponderea pe piaoL a bunurilor respective este redusL, nesemnificativL. ExistL unele situaoii care numai
aparent contrazic legea cererii. Astfel, existL posibilitatea ca unii cumpLrLtori sL cumpere mai mult de la
unele firme, chiar dacL practicL preouri mai nalte, pe motivul unei economii de timp. Fiind mai la
ndemna cumpLrLtorului, acesta preferL sL plLteascL un preo mai mare, prin alocarea timpului
economisit altor activitLoi. n aceastL situaoie legea cererii se verificL deoarece n preoul plLtit este inclus
Ni costul oportun al timpului economisit. De asemenea, n cazul n care preoul Ni calitatea bunului sunt n
relaoie directL, creNterea preoului poate fi nsooitL de o sporire a cantitLoii cerute, deoarece diferenoa de
preova fi compensatL de diferenoa de calitate cNtigatL. TotodatL, creNterea preoului poate fi nsooitL de o
creNtere a cantitLoii cerute, deci de o extindere a cererii, n situaoia creNterii veniturilor, numLrului de
cumpLrLtori, preferinoelor etc. Nici n astfel de situaoii, legea generalL a cererii nu este contrazisL, ea
exprimnd relaoiile de cauzalitate dintre preoNi cantitatea cerutL, fLcnd abstracoie de ceilaloi factori care
influenoeazL cererea, deci considernd ca fiind constante condioiile cererii. [8,

pg. 83]

2.3.2.Factorii de influen ai cererii
Cererea este influenoatL n mod evident Ni de dimensiunile pieoei- exprimate, de exemplu, prin
numLrul populaoiei. Populaoia Californiei, care este de circa 30 de milioane de locuitori tinde sL cumpere
de 30 de ori mai multe mere Ni automobile dect populaoia de un milion de locuitori din Rhode Island.
[...] n fine, cererea pentru un anumit produs este influenoatL de factori speciali: ploile fac sL aparL
cererea pentru umbrele, ninsorile influenoeazL vnzLrile de schiuri, iar forma valurilor dL naNtere cererii
pentru planNe de surf. n plus, previziunile referitoare la conjunctura economicL, n special cele
referitoare la evoluoia preourilor, pot avea un impact puternic asupra cererii.
Factorii care influenoeazL cererea sunt prezentaoi n tabelul urmLtor:



21







Factorii de influen
ai cererii
Exemple (automobile)
1. Venitul mediu Pe mLsurL ce venitul creNte, oamenii cumpLrL tot mai multe maNini.
2.Numrul populaiei
Cu ct populaoia este mai numeroasL, cu att vnzLrile de automobile sunt
mai mari.
3.Preul bunurilor
substituibile
ScLderea preoului benzinei duce la creNterea cererii pentru maNini.
4.Preferinele CumpLrarea unei maNini noi modificL statutul social
5.Factorii speciali
n aceastL categorie intrL existenoa reoelei de metrou, calitatea drumurilor
Ni a reoelei de cLi ferate, previziunile privind preourile, etc.
[10, pg. 66]

Nevoia de consum, adicL dorinoa de a beneficia de utilitatea unui bun, reprezintL primul factor care
determinL aparioia cererii.
Nevoia de consum face ca cererea sL fie un act raoional, rezultatul unui calcul, dar Ni unul condioionat.
Cererea se aflL n raport direct proporoional cu nevoile existente n societate Ni este influenoatL de mediul
n care se manifestL (imitL cererea altor consumatori sau este stimulatL de producLtor prin
publicitate). [1, pg. 107]

2.3.3. Elasticitatea cererii
Elasticitatea cererii reprezintL sensibilitatea cererii la modificarea preoului sau a altei condioii a
cererii. Coeficientul elasticitLoii cererii (E
C
) aratL gradul, fracoiunea sau procentul modificLrii cererii, n
funcoie de schimbarea preoului sau a altei condioii a cererii. El se determinL pe baza raportului dintre
modificarea cererii (variabilL dependentL) Ni modificarea unui factor al cererii (variabilL independentL).

[8, pg. 89]
Numeroase observaoii empirice, efectuate timp de aproximativ un secol, de cLtre economiNti Ni
econometriceni, au pus n evidenoL faptul cL modificarea preourilor la unele bunuri sau sortimente atrage
dupL sine creNterea cererii la unele produse, iar la altele cererea rLmne constantL sau chiar scade. [1,
pg. 116]
Importana yi factorii care determin elasticitatea cererii.
Modificarea preoului unui anumit bun sau a oricLreia dintre condioiile cererii determinL
schimbLri mai mari sau mai mici, pozitive sau negative n cererea pentru bunul respectiv. Aceste
schimbLri pot fi cuantificate numai dacL se cunoaNte influenoa factorilor ce determinL elasticitatea
cererii. Dintre aceNti factori, mai importanoi sunt cei care determinL elasticitatea cererii n funcoie de preo
Ni anume:
a) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun n bugetul total al unei familii. Cu ct ponderea
cheltuielilor pentru cumpLrarea unui bun (sau categorii de bunuri) este mai ridicatL, cu att
coeficientul elasticitLoii cererii la preo( E
cp
) este mai mare (Ni invers, n situaoia cnd celelalte
condioii rLmn constante).
TotodatL, unele categorii de bunuri au o pondere mai mare n cheltuielile totale, n timp ce altele
au o pondere mai redusL. CreNterea diferenoelor dintre veniturile bLneNti determinL modificLri n
22






ponderile cheltuielilor pentru diferite categorii de bunuri.Astfel, pe mLsurL ce veniturile bLneNti
cresc, ponderea cheltuielilor pentru bunurile alimentare se reduce. De aceea, cheltuielile pentru
alimente au o pondere mult mai mare n totalul cheltuielilor persoanelor cu venituri reduse dect
la cele cu venituri mai mari. [8, pg. 89]
n aceastL situaoie, coeficientul elasticitLoii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare
pentru persoanele cu venituri mici n comparaoie cu persoanele care au venituri mari Ni foarte
mari.
b) Gradul de substituire a bunurilor. ntre gradul de substituire a unor bunuri Ni elasticitatea cererii,
n funcoie de preo, existL o relaoie pozitivL. Coeficientul elasticitLoii cererii este cu att mai mare
cu ct gradul de substituire este mai mare Ni invers. Astfel, dacL este foarte greu ca n consum
nunul A sL fie substituit cu alte bunuri Ni preoul bunului A creNte cu 50%, cererea pentru bunul A
se va reduce cu mai puoin de 50%, de exemplu, cu 20% (E
cp
=0,4). n situaoia n care bunul A
poate fi cu uNurinoL substituit cu alte bunuri disponibile pe piaoL, care au proprietLoi similare sau
apropiate Ni al cLror preonu s-a modificat, cererea pentru bunul A se va reduce cu un procent mai
mare de 50%, de exemplu, cu 75% (E
cp
=1,5).
c) Gradul necesitjii n consum. Din punct de vedere al naturii trebuinoelor care pot fi satisfLcute,
bunurile se grupeazL n douL categorii: bunuri necesare Ni bunuri de lux. Nivelul coefientului
elasticitLoii cererii pentru bunurile de lux, n funcoie de preoul acestora, este mai mare dect al
celui pentru bunurile necesare. De regulL, bunurile care pot fi considerate de lux au o cerere
elasticL, iar cererea pentru bunurile vitale este inelasticL. Desigur, n cadrul fiecLrei categorii de
bunuri existL diferenoe ntre nivelul elasticitLoii cererii, n funcoie de preoul acestora.
d) Durata perioadei de timp de la modificarea prejului. ntre durata perioadei de timp, de la
schimbarea preoului unui anumit bun Ni mLrimea coeficientului elasticitLoii cererii la preoexistL o
relaoie directL, pozitivL. Astfel, dacL preoul bunului A se dubleazL, atunci cererea din bunul
respectiv ntr-o perioadL scurtL de timp se va reduce, de exemplu, cu 80% (E
cp
=0,8), dar pe o
perioadL ndelungatL de timp se va reduce cu un procent mult mai mare, de exemplu, cu 120%
(E
cp
=1,2).
CunoaNterea influenoei acestor factori asupra elasticitLoii cererii, n funcoie de modificarea
preoului, prezintL o importanoL deosebitL pentru estimarea venitului total ncasat, care este egal cu
produsul dintre cantitatea bunurilor vndute (Q) Ni preoul de vnzare pe piaoL (P). Astfel cL veniturile
totale sunt egale cu cheltuielile totale Ni cu totalul vnzLrilor( VT=QP). [8, pg. 90]
n situaoia n care cererea pentru anumite bunuri este elasticL, n funcoie de preoul acestora, ntre
modificarea preoului Ni venitul total ncasat existL o relaoie inversL, negativL. n cazul n care cererea este
inelasticL, ntre evoluoia preoului Ni venitul total existL o relaoie pozitivL. n situaoia n care existL o cerere
cu elasticitate unitarL, venitul total ncasat nu se modificL.
E
cp
>1 E
cp
=1

E
cp
<1
CreNterea preoului
Reducerea preoului
VT scade
VT creNte
VT rLmne constant
VT rLmne constant
VT creNte
VT scade

Procentul modificLrii venitului total este egal cu (1- E
cp
) x procentul modificLrii preoului (%P).
23







RezultL cL n situaoia n care:
a) E
cp
>1, ntre modificarea preoului Ni VT existL un raport invers (o relaoie negativL);
b) E
cp
<1, ntre modificarea preoului Ni VT existL un raport direct (o relaoie pozitivL);
c) E
cp
=1, VT nu se modificL, indiferent de sensul schimbLrii preoului.
CunoaNterea formei de elasticitate a cererii prezintL o importanoL deosebitL n procesul
decizional, deoarece, n condioiile practicLrii unor preouri mai scLzute, maximizarea profitului este
posibilL numai n cazul unei cereri elastice. MLrimea profitului depinde de evoluoia venitului total
ncasat Ni a costului total. n cazul n care creNterea costului total este mai mare dect creNterea venitului,
profitul total se reduce, iar dacL procentul de creNtere a costului total este mai redus dect cel de creNtere
a venitului total, profitul creNte.
TotodatL, mLrimea profitului depinde Ni de raportul dintre modificarea cantitLoii cerute Ni a
preoului. Cu ct procentul de creNtere a cantitLoii cerute este mai mare dect cel al reducerii preoului, cu
att profitul este mai mare. [11, pg. 97]
Coeficientul de elasticitate directL exprimL modificarea cererii pentru un produs la schimbare a
preoului acestuia, celelalte preouri sunt presupuse ca neschimbate. El se determinL ca raportul dintre
modificarea relativL a cantitLoilor cerute Ni modificarea relativL a preoului bunului respectiv
a) ,
sau folosind calculul diferenoial:
b) [1, pg. 117]
Determinarea elasticitLoii ridicL unele probleme legate de intervalul de variaoie pentru care este
calculatL. Fixarea intervalului depinde, la rndul sLu, de natura bunului respectiv (perfect divizibil
sau paroial divizibil) Ni de informaoiile legate de curba cererii (este cunoscutL sau nu forma
matematicL a cererii)
Elasticitatea ARC se determinL cnd preoul nu variazL ntr-o manierL infinitizimalL.SL luLm
douL puncte, a Ni h pe curba cererii din fig. 3.8. n acest caz, coeficientul de elasticitate este:

1
(pg. 118)

Figura 3.8 Elasticitatea cererii
24







,ELASTICITATEA PUNCT. Pentru a oboine informaoii asupra elasticitLoii cererii unui bun, n funcoie
de preo, n fiecare punct al curbei este nevoie de cunoaNterea ecuaoiei care descrie legLtura funcoionalL
dintre cantitatea cerutL Ni preo. Calculul elasticitLoii punct nseamnL a determina variaoia relativL a lui Q
pentru o variaoie orict de micL a preoului,care tinde spre zero. n acest caz arcul elasticitLoii se apropie
de limitL (punct) Ni este cunoscut sub denumirea de punct de elasticitate. ntr-un astfel de punct,
nclinaoia curbei cererii este egalL cu nclinaoia tangentei la curbL n punctul respectiv.
n general, elasticitatea cererii n funcoie de preo, este definitL ca raportul variaoiei relative a
cantitLoii cerute dintr-un bun Ni variaoia relativL a preoului acelui bun:

[1, pg. 120]

Clasificarea cererilor n raport cu elasticitatea
n marea majoritatea a cazurilor, variaoia cererii Ni a preoului se gLsesc n raport invers. Aceasta
nu exclude existenoa unor diversitLoi de situaoii privind valoarea Ni semnul coeficienoilor. n funcoie de
aceasta, cererile se clasificL n urmLtoarele categorii.
A. Cereri normale cnd E
C/P
<0, datoritL raportului invers dintre preoNi cantitate cerutL, ca expresie a
scLderii interesului consumatorului pentru bunul care se scumpeNte Ni orientarea sa spre bunuri de
substituoie al cLror preonu creNte sau creNte mai puoin.
Intensitatea reacoiei cererii la modificarea preoului este diferitL de la un produs la altul. n funcoie
de acestea se disting:
a) cerere slab elastic, semirigidL atunci cnd 1< E
C/P
<0, respectiv AP >AQ. Reacoia cererii este mai puoin
proporoionalL dect modificarea preoului. Preoul exercitL o influenoL relativ slabL asupra cantitLoii cerute
iar venitul total din vnzLri se reduce.
b) cerere cu elasticitate unitar dacL E
C/P
= -1, respectiv AP =AQ. Preoul Ni cantitatea se modificL
proporoional dar n sens invers. MiNcarea preoului ntr-un sens este neutralizatL de modificarea
cantitLoii cerute, iar venitul total rLmne constant.
c) cerere elastic sau cu elasticitate ridicat cnd E
C/P
< -1 Ni AP <AQ modificarea preoului determinL o
miNcare mai amplL, de sens invers, a cantitLoii cerute. Reducerea preoului determinL sporirea cantitLoii
cerute ntr-o asemenea mLsurL nct venitul total din vnzLri creNte. [1, pg. 121]
Formele de elasticitate pot fi deduse pe grafic prin compararea suprafeoelor ce exprimL venitul
total din vnzLri. ntr-un punct oarecare A, situat pe curba cererii, venitul total este reprezentat de
suprafaoa triunghiului construit de perpendicularele duse din acest punct pe cele douL axe, baza Ni
nLloimea fiind egale cu Q Ni P. Prin deplasarea preoului n jos, pe curba cererii existL un punct B cLruia
i corespunde cantitatea solicitatL Ni respectiv un nou dreptunghi ca expresie a venitului din vnzLri.
Compararea suprafeoelor dreptunghiulare pune n evidenoL cLreia din cele trei forme de elasticitate
normala corespunde o deplasare de preo.




25








Fig. 3.9. Elasticitatea cererii dup modul n care se modific venitul total

Nu trebuie confundatL nclinaoia unei curbe a cererii cu elasticitatea cererii.Nu se asociazL orizontalitatea
sau verticalitatea curbei cererii cu o oarecare elasticitate sau inelasticitate. nclinaoia curbei cererii
depinde de variaoia absolutL a lui P Ni Q, n timp ce elasticitatea depinde de procentajul acestor variaoii.
nclinarea absolutL a curbei cererii Ni elasticitatea sunt concepte diferite. [1, pg. 122]


Linia dreaptL DD care evidenoiazL evoluoia cererii, pune n evidenoL eroarea de a confunda
nclinaoia unei curbe de elasticitate. n toate punctele de pe curbL, nclinaoia este aceeaNi dar n partea de
sus unde P este ridicat variaoia sa n procente este scLzutL. Cantitatea Q este micL Ni variaoia sa n
procente este aproape infimL. Coeficientul calculat indicL o elasticitate foarte ridicatL. Deasupra
punctului intermedir M pe toatL linia dreaptL, cererea este elasticL, adicL E
C/P
<-1, n punctul intermediar
M, cererea corespunde elasticitLoii unitare adicL E
C/P
=-1, iar sub punctul intermediar, cererea este
inelasticL, adicL -1<E
C/P
<1.
26








B. Cereri particulare.Frecvent sunt invocate urmLtoarele:
a) cererea perfect rigid sau inelasticitatea perfectL cnd E
C/P
=0. Cantitatea cerutL dintr-un bun
este constantL, modificarea preoului nu exercitL nicio influenoL. Curba cererii (a cantitLoii cerute)
este perfect verticalL, o dreaptL paralelL cu axa preourilor (ordonata). Curbele cererii sunt rareori
att de rigide. De-a lungul ntregii game de preouri nu existp ceva care sL aibL o cerere complet
rigidL. Majoritatea cumpLrLtorilor reacoioneazL ct de puoin la o modificare suficient de mare
pentru ei a preoului unui produs. O asemenea situaoie poate fi ntlnioL n cazul unor bunuri
esenoiale pentru populaoie, a cLror cantitate nu se modificL n funcoie de preo. De asemenea se
manifestL la anumite bunuri de lux pentru populaoia cu venituri mari. . [1, pg. 123]
b) ,cererea infinit elastic sau elasticitatea infinitL cnd E
C/P
= . Cantitatea cerutL variazL la
infinit la o modificare orict de slabL a preoului. Curba cererii este o axL paralelL la axa cantitLoii,
este perfect orizontalL.
Pot sL se manifeste Ni situaoii n care coeficientul de elasticitate are valoare pozitivL, o reducere a
preoului atrage dupL sine scLderea cererii n cazul bunurilor inferioare (paradoxul Giffen) sau
crelterea preoulrilor sporeNte cererea ca efect al snobismului.
Valorile coeficientului de elasticitate a cererii n funcoie de preosunt influenoate de posibilitLoile
de substituire a bunului Ni numLrul de utilizLri la care poate fi afectat. Elasticitatea este cu att
mai puternicL cu ct posibilitatea de substituire Ni numLrul de utilizLri posibile ale bunului sunt
mai mari. [1, pg. 124]




















27








Capitolul 3
TEORIA PRODUCTORULUI. COSTUL SI OFERTA BUNURILOR
ECONOMICE


3.1 Combinarea factorilor de productie

3.1.1. Definirea si tipologia factorilor de produc(ie
Produc(ia poate fi definitL ca un proces de creare a bunurilor pentru bunastarea societLoii.
Scopul acesteia este satisfacerea nevoilor umane, relativ nelimitate, n raport cu resusrsele
existente. [10, pg. 124]
Cel mai adesea, producoia poate fi realizatL prin diferite combinaoii ale factorilor de producoie.
Acest moment favorizeaza identificarea celei mai favorabile combinaoii. [1, pg. ]
Pentru a produce avem nevoie de resurse. Aceste resurse economice, atrase n circuitul
economic Ni aflate n midcare ca fluxuri, constituie factorii de produc(ie. [11, pg. 77] ,Analiza
factorilor de producoie este organic legatL de nooiunea de resurse economice. n mod curet, reursele pot
fi privite ca stocuri existente, la un moment data di ca fluxuri. Resursele sub formL de stocuri se
prezintL ca avuoie naoionalL, noeleasL Ni ca totalitate a resurselor unui popor: solul, subsolul, resursele de
muncL , bunuri materiale acumulate, aparatul tehnic de producoie, resursele spirituale sau potenoialul
creativ al unei naoiuni.
Dupa natura lor factorii de producoie sunt:
Factorul uman: foroa de muncL.
Factorii materiali: pLmntul di capitalul.
Dupa geneza lor factorii de producoie se grupeazL n:
Factori primari: factori care nu reprezintL rezultatul unei activitLoi economice.
Factori derivati: factori care sunt rezultaoi din procese economice anterioare.
Dup caracterul reproductibil, factorii de producoie sunt:
Reproductibili (n mod absolut)- reproducerea lor nu presupune o dirijare si o asigurare specialL,
exemplu: unele forme de energie (solarL, eolianL, etc.)
Reproductibili ( n mod relativ)- reproducerea lor presupune acoiuni de dirijare di asigurare
specialL, exemplu: unele resurse naturale;
Nereproductibili majoritatea resurselor naturale: petrol, cLrbuni, minereuri etc.
Din perspectiva teoriei economice, cea mai important clasificare a factorilor de produc(ie se face
dup esen(a lor econimic.
Munca
PLmntul;
Capitalul.
Procesul de amplificare di de diferenoiere a resurselor economice atrase di utilizate n activitatea
economicL a continuat n epoca modernL, completindu-se cu aloi factori numioi neofactori. O importanoL
28







deosebitL este atribuitL abilittii ntreprinztorului, aceasta fiind un tip special de resursL umanL care se
referL la capacitatea ntreprinzLtorului de a combina n modul cel mai eficient natura, munca di capitalul.
ntreprinzLtorul are ca funcoii principale: 1. De a avea inioiativL n combinarea resurselor; 2. De a dirija
politica deciziilor n firmL; 3. De a fi inovator; 4. De a fi responsabil de riscuri.
IntrLrile de factori de producoie n procesul economic di iedirile de bunuri di servicii din cadrul acestuia
constituie fluxurile reale, nsooite de douL fluxuri monetare, respectiv unul de venituri di altul de
cheltuieli. Factorii de producoie, asemenea bunurilor Ni serviciilor, sunt mLrfuri. AceNtia se vind Ni se
cumpLrL pe pieoe specifice, denumite pieoe ale factorilor de producoie, a cLror funcoionare este supusL
legilor cererii Ni ofertei.
Munca este principalul factor de producoie, n care oamenii Ni folosesc experienoa, recurgnd n acest
scop la instrumente corespunzLtoare n vederea producerii bunurilor necesare satisfacerii trebuinoelor lor
imediate Ni de perspectivL.
Prin intermediul ei sunt antrenaoi ceilaloi fcatori de producoie . Adam Smith definea munca drept
factorul care aprovizioneazL o naoiune cu toate bunurile necesare Ni de nlesnire a traiului , J .M.
Keynes, Abordnd rolul muncii n viaoa economicL, face urmLtoarea remarcL: munca este cea care
produce totul, ajutatL de ceea ce purta cndva numele de meNteNug, iar azi se cheamL tehnicL, de
resursele naturale care nu costL nimic sau se oboin n schimbul unei rente, dupL cum sunt rare Ni
abundente . Sub aspect cantitativ acest factor nu poate fi delimitat, separat de populaoie, deoarece se
afla in interdependenoL cu problema demograficL n general. Procesele demografice influenoeazL
densitatea populaoiei Ni migraoia internaoionalL a foroei de muncL. Referitor la potenoiaoul de muncL al
unei oLri, acesta se clasificL n :
Populaia activ - cuprinde toatepersoanele care furnizeazL foroL de muncL disponibilL pentru
producoia de bunuri economice.
Populaia ocupat - cuprinde toate persoanele n virstL de 14 ani Ni peste, care au desfLNurat o
activitate economicL producLtoare de bunuri sau servicii.
n decurs de un secol, durata sLptLmnii de lucru s-a redus apreciabil. Din aceastL reducere, numai n
ultimele douL decenii, s-a trecut de la 48 de ore pe sLptLmna la 40-42. n acelaNi sens au influenoat
prelungirea concediilor plLtite Ni creNterea numLrului de zile libere pe an. Ca urmare a tuturor acestor
modificLri, s-a produs reducerea netL a timpului de lucru pe durata vieoii. Calitatea factorului munc,
se aflL n strnsL legLturL cu nivelul de culturL generalL. Nivelul pregLtirii profesionale are o importanoL
tot mai mare pentru formarea potenoialului de muncL, iar nvLoLmntul joacL un rol decisiv atit n
instruirea foroei de muncL ct Ni n transmiterea experienoei. Factorul de producoie munca, este asemenea
bunurilor Ni serviciilor, o marfL ce face obiectul vnzLrii Ni cumpLrLrii pe piaoL, iar preoul acesteia fiind
salariului.
Capitalul este factorul de producoie material, care este n continuu absorbit Ni refabricat prin producoie.
Acesta este cel mai dinamic factor de producoie pentru cL nglobeazL n cea mai mare mLsurL Ni foarte
rapid progresul tehnico-Ntiinoific.
Capitalul este numit diferit n funcoie de rolul pe care l are n activitatea economicL. De exemplu,
aparatul tehnico-ingineresc preferL sL opereze cu termeni de capital fizic Ni capital tehnic, patronii,

29







managerii folosesc nooiunile de capital investioional, capital productiv, iar salariaoii preferL sL utilizeze
nooiiunea de capital bLnesc sau nominal.
Dupa natur, capital poate fi:
Capital real sunt mijloace de producoie, numit Ni active reale.
Capital financiar active financiare.
Dup modul n care componentele sale particip la producie, se consum yi se nlocuiesc, capitalul
real se mparte n:
Captalul fix Ni pastreazL forma sa inioialL Ni participL la mai multe cicluri de producoie. n
componenoa sa intrL: clLdiri, construcoii speciale, maNini de foroL Ni utilaje energetice. Acestea
reprezintL partea activL a capitalului fix, care participL nemijlocit la producerea bunurilor.
Capitalul circulant se utilizeazL ntr-un singur ciclu de producoie. Acesta se compune din
materii prime, combustibil, energie, apa etc.
La baza formLrii capitalului real stau investiiile de capital. Capitalul format se consumL, se transformL
Ni este rennoit ntr-un flux continuu, numit circuit sau rotaie a capitalului. Capitalul parcurge pe
parcursul circuitului trei stadii. I stadiu aprovizionare, Stadiul II de producoie, Stadiul III de
desfacere. ANa se transformL capitalul din formL bLneascL n formL productivL Ni formL marfarL. n
stadiul I are loc angajarea foroei de muncL di asigurarea celorlaloi factori de producoie. n stadiul II are
loc utilizarea, consumarea di transformarea capitalului real, n combinarea sa cu ceilaloi factori de
producoie, n bunuri destinate vnzLrii, adicL n mLrfuri. Stadiul III este al desfacerii bunurilor, adicL
transformarea mLrfurilor n bani, adicL a capitalului marfar n capital bLnesc. Pentru sporirea eficienoei
economice, durata circuitului trebuie sa fie ct mai scurtL. Reluarea continuL a circuitului capitalului
reprezintL rota(ia capitalului. Timpul necesar pentru parcurgerea unui circuit reprezintL durata de
rota(ie a capitalului, iar numLrul de circuite a capitalului ntr-o anumitL unitate de timp se numedte
vitez de rota(ie a capitalului.
Uzura fizic reprezintL pierderea treptatL a proprietLoilor tehnice de exploatare a capitalului. Aceasta
conduce la scoaterea din funcoiune a acestuia, fiind necesarL constituirea concomitentL a fondului de
amortizare, prin includerea, sub forma amortizLrii, n costul de producoie al prodeselor, a valorii de
achizioie a capitalului fix.
Uzura moral a capitalului fix reprezintL pierderea unei pLroi din preoul de achizioionare a acestuia,
concomitant cu deprecierea caracteristicilor tehnice de exploatare a capitalului fix nainte de uzura fizicL
deplinL, datoritL progresului tehnic.
Expresia n bani a capitalului fix corespunzLtoare uzurii fizice di morale care se transmite asupra noilor
produse se numedte amortizare, iar suma astfel constituitL reprezintL fondul de amortizare.
Regimurile de amortizare pot fi diferite. Cel de amortizare liniar presupune utilizarea unei constant de
amortizare pe toatL durata de funcoiune a capitalului fix. Acest tip de amortizare exclude tendinoa de
evaziune fiscal, dar prezintL dezavantajul cL nu ia n considerare uzura moralL.
Amortizarea accelerat. Este o variant a amortizLrii liniare di presupune recuperarea n primul an a
unei amortizLri de pnL la limita prevLzutL de lege, iar n anii rLmadi pnL la sfrditul duratei de folosinoL
se va calcula amortizarea lunL de lunL.

30







Amortizarea degresiv se poate aplica numia cu aprobarea Ministerului de Finanoe di constL n
multiplicarea coeficienoilor de amortizre cu coeficienoii prevLzuoi de lege. Aceasta nseamnL a accelerare
a procesului de amortizare di luarea n considerare a uzurii morale.
n present, noile capitaluri fixe se formeazL prin efectuarea de investioii. Acestea pot fi private n douL
ipostaze: a) investi(ii brute, constituite din investioiile totale efectuate de o ntreprindere, b) investi(ii
nete, respectiv investioiile private doar prin prisma acumulLrii nete.
Pmntul ansamblul resurselor subsolului, solului Ni apelor atrase n circuitul economic, de asemenea
foroele naturale care genereazL fenomene fizice, chimice, biologice etc. Natura este un factor originar de
producoie compus deci din acele elemente care asigurL substanoa, condioiile materiale, cadrul
dessfLNurLrii vieoii nsLNi, precum Ni majoritatea energiei primare necesare tuturor activitLoilor
economico-sociale. n gndirea economicL modernL, rolul resurselor naturale n evoluoia societLoii a
cLpLtat o importanoL deosebitL, aceasta fiind influenoatL si de legea fertilitLoii descrescnde a solului .
Resursele naturale fiind obiectul acoiunii capitalului fix activat de foroa de muncL, au si o piaoL de
desfacere. Preoul lor Ni evoluoia acestuia se supun aceloraNi reguli care guverneazL n general
mecanismul pieoii. n esenoL, nivelul Ni evoluoia preourilor resurselor naturale sunt determinate de
raportul cerere-ofertL. n contextul formLrii Ni repartizLrii veniturior, resursele naturale au o trLsLturL
aparte n raport cu ceilaloi factori de producoie. Ele pot fi utilizate de cLtre nsuNi deoinLtorul lor sau pot fi
cedate temporar de cLtre acesta unor aloi agenoi economici. n aceastL situaoie apare o formL specificL de
venit, numitL rentL, care reprezintL plata datoratL de cLtre utilizator proprietarului resurselor respective.
[8, pg. 167-180]

3.1.2. Eficien(a combinrii factorilor de produc(ie
Definitia productivitatii: capacitatea de a produce raportul masurabil intre o productie data si ansamblul
factorilor de productie care au contribuit sau unul dintre acesti factori [8, pg.181]
Combinarea factorilor de prducoie reprezintL un mod specific de unire a factorilor de producoie privit
att sub aspect cantitativ, ct Ni din perspectiva cultural-cantitativL. Ea are o determinare multiplL, fiind
influenoatL n mod specific de caracterul limitat al resurselor productive. O operaoiune specificL fiecLrui
proces de producoie se concretizeazL n randament, costul minim Ni profitul maxim. O substituire poate fi
ex-ante ntre capital Ni muncL, ceea ce implicL necesitatea alegerii tehnicilor Ni tehnologiilor nainte de
achizioionare. Dar poate fi Ni ex-post n cursul derulLrii activitLoii prin modificarea numLrului de ore de
muncL sau funcoionare a echipamentului.
Substituirea unui factor de producoie este dependentL de mai multe elemente:
a) Gradul de specificare a factorilor.
b) Starea tehnic.
c) Raporturile dintre preturile factorilor de producoie.
d) Volumul producoiei.
Studiul combinajiei capital-munc. Forma funcoiei este specificL Q=f(K,L) Ni se presupune cL factorii de
producoie sunt adaptabili Ni divizibili. Cel mai adesea se admite cL pe termen scurt factorul variabil este
munca. Pentru firmL este mai uNor sL recurgL la concediere de ct sL modifice echipamentele Ni tehnicile
folosite. [1, pg. 153]
31







Pentru a putea produce, ntreprinzLtorii trebuie sLrLspundL la ntrebLrile: ce sL producL? , ct sL
producL? di cum sL producL? .
Combinarea factorilor de produc(ie reprezintL un mod specific de corelare a factorilor de producoie,
privit att sub aspect cantitativ, ct di de perspectivL structural-cantitativL, t din punct de vedere tehnic
ct di economic.
Premisele combinLrii ncep de la: caracterul limitat al factorilor, caracteristicile acestora di
conjunctura pietilor.
ProprietLoile factorilor de producoie sunt:
Divizibilitatea reflectL posibilitatea fcatorului de a se mpLroi n unitLoi simple, n subunitLoi omogene
fLrL a fi afectatL calitatea factorului de producoie.
Adaptabilitatea - reprezintL capacitatea de asociere a unei unitLoi dintr-un factor de producoie cu mai
multe unitLoi din alt factor de producoie.
Complementaritatea reprezintp raporturile cantitative ale factorilor de producoie. AceastL proprietate se
aflL sub influenoa permanentL a progresului tehnic.
Substituibilitatea este definitL ca posibilitatea de a nlocui o cantitate dintr-un factor de producoie
printr-o cantitate determinatL dintr-un alt factor, n condioiile menoinerii aceluiadi nivel de producoie. .
[11, pg. 77]
,Eficienta economic reprezintL combinaoia cea mai puoin costisitoare a factorilor de producoie.
Acedti factori pot fi ficsi, cei care nu pot fi modificaoi pe termen scurt, cum ar fi dimensiunea unei
ntreprinderi di variabili , care pot fi variaoi pe termen scurt, cumar fi de exemplu, foroa de muncL. n
general funcoia de producoie este o relaoie de tipul: Q = f(K,L); K - capital; L muncL. IatL de ce
atunci cnd unul dintre factori este zero, producoia va fi de asemenea zero. [11, pg. 78]
,Productivitatea medie a factorului variabil se oboine prin mpLroirea producoiei totale Q la
cantitatea factorului variabil, respectiv K. RezultL WmK=Q/K. Productivitatea medie nu este o mLrime
constantL. Are un nivel egal cu zero n origine, creNte pnL la maxim Ni apoi descreNte. Productivitatea
marginal a fiecrui factor de producie, este dupL cum se Ntie, sporul de producoie oboinut prin
utilizarea unei cantitLoi suplimentare din factorul de producoie respectiv. Productivitatea medie a
fiecrui dintre factorii de producie se pot defini ca raport ntre producoie Ni factorul de producoie.
Cantitatea necesarL dintr-un factor (K sau L) pentru a nlocui o unitate din alt factor (L sau K) ntr-un
anumit punct, n condioiile n care volumul producoiei rLmne neschimbat, reprezintL relaoie de
substituoie a factorilor care este denumitL Ni rata marginal a substituirii tehnice. Sub aspect
economic, RMST reflectL costul de oportunitate al nlocuirii unui factor de producoie cu altul, cnd
producoia rLmne constantL. [1, pg. 156-157]
,Productivitatea este raportul dintre produsul total Ni media ponderatL a factorilor de
producoie consimaoi. Aceasta evidenoiazL rezultatul maxim ce poate fi oboinut cu un volum de resurse
determinat. Ea este definitL pentru un anumit nivel de cunodtinoe tehnice di nzestrare tehnologicL.
Activitatea de produc(ie este un ansamblu de operaoii de utilizare di transformare a factorilor de
producoie n vederea atingerii funcoiei obiectiv a producLtorului: maximizarea profitului. Ca sL poatL
exista consumul, trebuie sL existe producoie Ni ofertL. Cel mai sugestiv indicator al foroei unei economii
naoionale este, fLrL doar Ni poate, capacitatea sa productivL. Nivelul de trai foarte nalt al cetLoenilor din
32







oLrile industrializate se datoreazL, n principal, productivitLoii medii ridicate. Producoia poate mbrLca
nenumLrate forme, nsL scopul producLtorilor va fi tot timpul de a realiza un nivel maxim de producoie la
un volum dat de resurse. Relaoia dintre volumul producoie Ni volumul factorilor de producoie poartL
denumirea genericL de funcie de producie. Produsul total reprezintL volumul total al producoiei.
Produsul mediu este raportul dintre produsul total Ni volumul total al factorilor de producoie. Produsul
marginal al unui factor este produsul suplimentar oboinut ca urmare a creNterii cantitLoii din factorul
respectiv cu o unitate, n condioiile n care ceilaloi factori de producoie se menoin la un nivel constant.
Progresul tehnic defineNte o schimbare a tehnicilor de producoie, concretizatL n crearea unui produs sau
a unui proces de producoie nou, ori n perfecoionarea acestora. n asemenea situaoii se oboine aceiaNi
producoie cu resurse mai puoine sau se oboine o producoie mai mare folosind aceleaNi resurse. Progresul
tehnic determinL deplasarea graficului funcoiei funcoiei producoiei n sus. [10, pg. 126]

3.1.3. Randamentul factorilor de produc(ie pe termen scurt si lung
~Randamentul este formL a eficienoei economice care reflectL relaoia dintre factorii de
producoie utilizaoi Ni volumul rezultatelor oboinute. ExprimL capacitatea unui factor de producoie de a
crea un efect util. [1, pg. 158]
,Prin termen scurt noelegem perioada de timp n care firmele Ni pot ajusta producoia
schimbnd factorii variabili, cum ar fi munca Ni materialel, dar nu Ni pe cei ficNi, cum ar fi capatalul.
[10, pg. 130]
,Termenul scurt este acel interval de timp care nu permite variaoia tuturor factorilor de
producoie utilizaoi. Acesta nsL nu poate fi definit n sens strict calendaristic pentru cL depinde de
domeniul specific de activitate. [11, pg. 78]
,Randamentele de scar reflectL sensibiitatea produsului total la creNterea proporoionalL a
tuturor factorilor de producoie. Se pot distinge trei situaoii: Randamente de scar constante - n acest
caz, modificarea dimensiunii tuturor factorilo de producoie determinL o modificare proporoionalL a
producoiei. Randamente de scar descresctoare - creNterea cantitLoii tuturor factorilor de producoie
determinL o creNtere mai redusL a produsului total. Acest tip de randamente se ntlneNte n majoritatea
sectoarelor productive care folosesc resursele naturale (cultivarea vitei de vie, epurarea apei etc.)
Randamente de scar cresctoare - sunt specifice situaoiei n care creNterea cantitLoii tuturor factorilor
de producoie determinL o creNtere Ni mai mare a volumului producoiei. Randamentele de scarL sunt
constante, crescLtoare sau descrescLtoare, atunci cnd creNterea cantitLoii tuturor factorilor de producoie
determinL o creNtere proporoionalL, mai micL sau mai mare a producoiei Randamentele de scarL se referL
la impactul pe care l are asupra volumului producoiei la creNterea proporoionalL a nivelului tuturor
factorilor de producoie. [10, pg. 128]
,Prin termen lung noelegem o perioadL de timp suficient de mare astfel nct sL permitL
modificarea tuturor factorilor de producoie, inclusiv a capitalului. [10, pg. 130]
,Aplicarea deciziilor de combinare a fcatorilor necesirL timp, iar capitalul Ni aloi factori de
producoie au, n mod obiNnuit, o duratL lungL de folosinoL, producoia poate avea o evoluoie diferitL de la o


33







perioadL la alta. Perioada de timp n care este posibilL modificarea cu uNurinoL a mLrimii factorilor
variabili poartL denumirea genericL de termen scurt. PerioadL de timp n care mijloacele fixe se pot
deprecia Ni nlocui poartL denumirea genericL de termen lung. Pe termen lung se pot modifica att
factorii variabili, ct Ni cei ficNi. [10, pg. 129]
Chiar di n termen lung, ~n procesul de producoie n care scara de producoie este datL,
factorii de producoie nu sunt perfect substituibili. Legea randamentelor nonproporionale exprimL
faptul cL fiecare factor este necesar n procesul de producoie Ni cL aceNtia, ntr-o anumitL mLsurL sunt
complementari. [1, pg. 163-164]
,Legea randamentelor neproporionale este caracterizatL drept lege a productivitLoii
marginae descrescnde. [11, pg. 79] ,De la acelaNi nivel tehnic, prin combinarea unei cantitLoi
crescnde dintr-un factor de producoie variabil, cu o cantitate datL de factorul invariabil, produsul
marginal al factorului variabil creNte mai nti mai mult de ct proporoional Ni, dupL un nivel optim, mai
puoin proporoional, iar apoi descreNte. Dincolo de acest punct, produsul total continuL sL creascL, dar cu
ratL descrescLtoare [10, pg. 128-129]

3.1.4. Echilibrul productorului
RMTS-ntre capital si munca masoara variatia cantitatii de capital care este necesara de-a lungul uni
izocuante pentru a compensa o variatie infinit de mica a cantitatii de munca.
[7, pg.141]

PRODUCTIA- reprezinta orice operatie prin care inputurile unuia sau mai multor factori de productie
sunt transformati in outputuri; transformarea sau conversiunea unuia sau mai multor bunuri in alte
bunuri diferite.
*inputuri ale intreprinderii-materiile prime,materialele,combustibilul, energia si serviciile facute de
munca si de capital,care se folosesc in productie.
*outputuri-obiectele fizice si cele intangibile care ies din cadrul intreprinderii. [7, pg.129-130]
,Problema esenoialL a producoiei o constituie alegera volumului minim de resurse necesar
pentru producerea unui bun, n aceladi timp avnd n vedere volumul maxim posibil al producoiei ce se
oboine cu o cantitate datL de resurse.
Relaoia existenL ntre cantitatea necesarL de factori de producoie Ni rezultatele oboinute se numeNte
funcoia de producoie . Produsul total reprezintL producoia totalL realizatL de o firmL Ni exprimatL n
unitLoi fizice. Produsul marginal reprezintL volumul suplimentar al producoiei rezultat din creNterea cu
o unitate a nivelului unui factor de producoie, nivelul celorlaloi factori de producoie fiind menoinut
neschimbat. Produsul mediu reprezintL raportul ntre produsul total Ni volumul total al factorilor de
producoie utilizaoi. [10, pg. 126]
,CreNterea productivitLoii totale a factorilor n ultima sutL de ani s-a datorat progresului tehnic
Ni ridicLrii nivelului de pregLtire al lucrLtorilor, iar disponibilul de capital fix a crescut. Productivitatea
creNte Ni datoritL organizLrii activitLoii economice Ni a existenoei firmelor avantajul acestora fiind
producoia n serie. Este greu de crezut cL muncitorii s-ar putea reuni n mod spontan pentru a executa
operaoiunile corect Ni n ordinea corespunzLtoare, firmele sunt cele care coordoneazL procesul de
34







producoie, cumpLrL sau nchiriazL terenuri, mmijloace fixe, foroL de muncL Ni materile. Un alt motiv de
existenoL a firmelor se referL la asigurarea managementului. Managerul este persoana care organizeazL
producoia, care vine cu idei noi, care introduce produse sau procese noi. Producoia se desfLNoarL n mod
organizat, n cadrul firmelor, deoarece, pentru a fi eficientL, este necesar sL fie ndeplinite urmLtoarele
condioii: activitatea productivL sL se realizeze la scarL mare, sL se oboinL resursele financiare suficient de
mari Ni sL se asigure o conducere atentL a activitLoilor curente. Deoarece, pentru a fi eficientL, producoia
trebuie sL se desfLNoare de regulL n intreprinderi mari, cu un capital de miliarde de dolari, investitorii
cautL un mod de a folosi n comun resursele financiare de care dispun. Corporaoiile n care rLspunderea
acoionarilor are un caracter limitat Ni care posedL o stiucturL managerialL adecvatL, pot atrage capitalul
privat, pot produce o mare varietate de bunuri Ni pot contribui la diminnuarea riscului asumat de fiecare
acoionar n parte.
n economia modernL, firmele produc n serie pentru cL aceasta permite oboinerea unor nsemnate
economii, aplicarea tehnologiilor necesitL un capital mult mai mare de ct ar fi dispus sa punL n joc un
singur individ, iar eficientizarea produoiei necesitL conducerea Ni coordonarea atentL a operaoiunilor de
cLtre o entitate centralL. [10, pg. 133]

~Funcia de producie descrie totalitatea factorilor de producoie care sunt tehnic realizabile Ni
produsul oboinut. Ea aratL cm se schimbL rezultatul procesului de producoie dacL varoazL cantitatea de
factori de producoie utilizaoii, iar Produsul marginal este suplimentul de producoie ce rezultL din
utilizarea unei unitLoi suplimentare din factorul variabil, utilizarea celorlaloi factori rLmnnd
neschimbaoi.



[1, pg. 166]

,n general activitatea umanL este descrisL printr-o evoluoie caracterizatL la nceput prin
randamente ridicate di de costuri n scLdere, iar apoi prin randamente descrescLtoare di costuri n
credtere. Aceasta fiind numitL legea randamentelor nepropor(ionale.
Influenoa factorului variabil se poate se poate mLsura cu ajutorul urmLtorilor indicatori:
Productia total oboinuta n urma utilizLrii factorilor de producoie.
Productivitatea medie care se oboine ca raport ntre producoia totalL di factorul de producoie
variabil utilizat. WM = Q/L
Productivitatea marginal definitL ca producoie suplimentarL oboinutL n urma folosirii unei
unitLoi suplimentare din factorul de producoie variabil. [11, pg. 79]

,Legea randamentelor neproporoionale nu este valabilL de ct n anumite condioii: factorii
de producoie consideraoi trebuie sL fie omogeni; trebuie sa fie o stare datL a tehnicii di o scara de
producoie bine determinatL.

Factori de
producie(muncitori,
maini materii
prime).
Funcia de
producie(un nivel
dat al tehnologiei)
Producie pe o
perioad de timp.
35







Deoarece economidtii studiazL ideea de randamente descrescLtoare n principal n legLturL cu evoluoia
productivitLoii marginale, observam ca:
1. Producoia totalL credte mai rapid de ct factorul variabil utilizat, ceea ce determinL credterea
Wmg.
2. Producoia totalL credte, nsL ntr-un ritm mai redus de ct credterea factorului variabil, ceea ce
determinL reducerea Wmg.
3. Producoia totalL scade, iar Wmg devine negativL. [11, pg. 79]
Obiectivele Firmei Producatoare:
1.Maximizarea Profitului (sursa de satisfactie unica a producatorului)-conform Teoriei Neoclasice.
2.Atingerea Unei Diversit((i De Obiective(ceea ce presupune ca cei care gestioneaza efectiv
intreprinderea sunt preocupati mai mult de vinzarea produselor obtinute decit de maximizarea profitului,
dat fiind faptul ca:
I. salariile si alte forme de cistig ale managerilor sunt mai strins legate de volumul vinzarilor
decit de beneficii
II.atunci cind bancile si alte institutii financiare acorda credite, iau in considerare volumul
vinzarilor si evolutia acestora in perspective.
III. managerii prefer o conduit stabile cu beneficii satisfacatoare in loc de proiecte care
presupun beneficii spectacular )-MODELUL BAUMOL, -conform Teoriei
comportamentului firmei .
3. Politica De Prevenire A Intrarii Pe Piata A Concurentilor (Pretul care previne intrarea pe piata va
fi cel mai ridicat pe care intreprinderile il stabilesc pentru a impiedica intrarea de noi concurenti.
Aceasta politica asigura maximizarea profitului pe termen lung)
P
L
=P
C
(1+E) , unde P
L--
Pretul care previne intrarea; P
C---
Pretul concurentei ; E conditia de intrare pe
piata. [7,pg.122-125]
Dreapta izocostului---reprezinta grafic diferite combinatii de resurse care conduc la acelasi nivel de
cheltuieli o firma poate utiliza mai mult capital numai daca renunta la o anumita cantitate de mina de
lucru. [8,pg.200]

3.2. Costul de producie

3.2.1. Costul: concept si forme
Costul global Exprima consumurile de factori de productie in forma baneasca, pentru un volum dat
al productiei.
Costul fix Reprezinta expresia baneasca a consumurilor factorilor de productie care nu se modifica,
pe termen scurt, atunci cind se modifica volumul productiei, acesta fiind independent de volumul
productiei
Costuri explicite Cheltuielile efectuate de intreprinzator cu factorii de productie cumparati de la alti
agenti economici, utilizati si consumati in procesul de productie si desfacere a bunurilor economice.Din
punct de vedere contabil, acesta este costul de produtie total, cheltuielile efectuate de catre producator
catre terte persoan(inclusive amortizarea capitalului fix, indiferent de provenienta).
36








Costuri implicite xpresia baneasca a consumurilor de resurse, proprietate a intreprinzatorului,sustrase
altor intrebuintari si utilizate pentru obtinere productiei respective.

Relatiile intre costul marginal(Cmg), costul mediu variabil(CMV) si costul mediu total(CTme)
Variatia si nivelul costului marginal influentiaza evolutia atit a costului mediu total, cit si a costului
mediu variabil.Astfel:
1. Cind costul marginal este mai mic decit costul mediu total, cresterea productiei cu o unitate
contribuie la scaderea costului mediu total, indifferent de evolutia costului mg; aceeasi evolutie
are si CMV.
2. Cind Cmg >CTme,cresterea productiei cu o unitate contribuie la scaderea CTme, indifferent de
evolutia Cmg; aceeasi evolutie crescatoare are si CMV.
3. Cmg atinge nivelul minim inaintea CMV si a CTme.
4. Curba Cmg intersecteaza atit curba CMV, cit si CTme in punctual minim al acestora; Punctul
minim al CMV este situate mai jos si inaintea CTme minim.[8, pg.110-118]

Tipologia costurilor:
Costul monetar--- suma tuturor preturilor bunurilor si serviciilor necesare fabricarii unui produs,
ceea ce practica contabila numeste prt de cost.(se exprima in moneda)
Costul fizic sau in natura--- cheltuielile nu sunt exprimate in valoare monetara, ele sunt
considerate in realitatea lor materiala.
Costul psihologic, de oprtunitate sau dezutilitate apreciaza ca tot ceea ce a fost alocat unei
anumite productii se considera ca neputind fi afectat unei alte productii.

Costul de productie reprezinta ansamblul cheltuielilor efectuate prin alocarea, utilizarea si consumul
de factori de productie pentru producerea si vinzarea unui volum de bunuri economice.
Pe de o parte, costul este o forma monetara de exprimare a consumului de factori de productie(tot ce
inseamna cheltuiala suportata de producator), iar pe de alta parte, costul exprima forma monetara a unor
factori de productie diferiti, ceea ce favorizeaza masurarea si compatibilitatea.
Exista si consumuri aferente schimbului de bunuri care formeaza costurile de tranzactie, care
reprezinta cheltuieli ce fac posibila functionarea pietei si sunt formate din comisioanele comerciantilor
care asigura trecerea bunurilor de la producator la cumparator, precum si din comisioanele celor care
intermediaza contractele de vinzare-cumparare, cheltuieli determinate de monitorizarea executarii
contractelor, Cheltuieli pentru informare legate de inlaturarea incertitudinii referitoare la realizarea
tranzactiei(publicitate, prime de asigurare)
Remuneratiile cuvenite factorilor de productie pe care ii poseda firma si ii foloseste in propria activitate
sunt caracterizate printr-un termen specific.Prin opozitia cu salariile explicite platite miinii de lucru
angajate din exterior, sau dobanzi explicite pentru capitalul imprumutat, lefurile implicite si
dobanzile implicite remunereaza munca si capitalul furnizat de proprietar si nu de terti.

37







Insumarea veniturilor pentru participarea factorilor si nu repartitia ulterioara a veniturilor este in
concordant cu desfasurarea cronologica a procesului economic. Constituirea veniturilor, respective a
capacitatii de cumparare de bunuri, are loc concomitent cu realizarea fizica a productiei. In procesul de
productie se conecteaza cauza, manifestata sub forma consumului si utilizarii factorilor de productie, cu
efectele concretizate in bunurile economice create. Tocmai aceasta legatura cauzala justifica veniturile si
determina marimea lor reflectata in costuri. Orice venit ce nu exprima o contributie adecvata la
realizarea productiei este injust sub raportul echitatii si fictive sub acela al utilitatii fizice.

3.2.2. Costurile de produc(ie pe termen scurt si costurile de produc(ie pe termen lung
A) COSTUL TOTAL-ansamblul cheltuielilor de factori de productie, corespunzator unui
volum dat de productie.
a) Costuri totale fixe -reprezinta in perioada scurta, cheltuieli generale pe care trebuie sa le faca
producatorul fata de o anumita capacitate de productie si care nu variaza daca se schimba
volumul productiei.
Curba costurilor fixe reprezinta o dreapata paralele la axa productiei.Costurile fixe reprezinta:
Costuri actuale(paza, chirie, asigurari, unele cheltuieli salariale);
Costuri trecute( rambursarea imprumuturilor si serviciul datoriei , amortizarea echipamentelor
achizitionate in perioadele anterioare.
De regula cheltuielile generale, de regie care formeaza partea principala a continutului costurilor
fixe, se structureaza in urmatoarele categorii:
1.Cheltuieli generale de productie ce cuprind cheltuielile ocazionale de functionarea atelierelor, dar
independente de cantitatea productiei(conducere, lumina, impozite fixe etc.)
2.Cheltuieli generale cu character commercial, care sunt determinate de procesul vinzarii
marfurilor(publicitate, transport, ambalaj etc.)
3.Cheltuieli generale de administratie, respectiv cheltuielile directiei, de supraveghere, de
functionare a serviciilor etc.
b) Costurile totale variabile - sunt acele elemente de cheltuieli a caror marime totala se modifica pe
masura schimbarii volumului total al productiei.
Costul variabil este nul pentru nivelul zero al productiei si este o functie crescatoare in raport cu
productia.
B) COSTUL TOTAL MEDIU-reprezinta costul total pe unitate de produs.
Evolutia curbei costurilor totale medii este determinata de efectul miscarii costurilor
totale variabile care cresc odata cu cantitatea produselor, iar costurile fixe medii au o evolutie
descendenta.
a)Costul fix mediu-reprezinta costul variabilpe fiecare unitate de productie.
b)Costul variabil mediu-exprima costul variabil pe fiecare unitate de productie.
Curba costurilor variabile prezinta unele caracteristici:
* Este o curba in forma de U . Pe masura ce nivelul productiei creste, costul variabil mediu scade si
apoi creste;

38








* Distanta pe vertical intre curba costului variabil mediu si costul total mediu, estevdependenta de
marimea costurilor fixe.
C) COSTUL MARGINAL exprima sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati
suplimentare de productie.[1, pg. ]
Din punct de vedere al organizarii informatiei costurilor se folosesc urmatoarele grupari:
a) Dupa modul de satisfacere a cerintelor muncii de programare, evident si calculare a costului
unitar al produselor:
Cheltuieli pe elemente primare
Cheltuieli pe articole de calculatie
Evidenta cheltuielilor de productie pe elemente primare se foloseste in munca practica de analiza a
dinamicii si structurii costurilor in vederea corelarii diferitelor parti component ale programului
economic al intreprinderii.In aceasta categorie se include(materii prime si materiale; deseuri
recuperabile; combustibil; energie si apa; amortismentul utilajului, salarii;CAS; impozit pe salarii;
contributii la fondul pentru tehnica noua; alte cheltuieli cu munca vie)
Structura cheltuielilor de productie pe articole de calculatie grupeaza cheltuielile, localizandu-le pe
produs, sectii, activitati etc.Prin aceasta grupare se poate stabili gradul de participare a diferitelor
sectii si compartimente la formarea costurilor intregii productii, ca si cota parte din fiecare fel de
cheltuieli ce revin pe unitate de produs. Aceasta categorie include: materii prime si materiale directe;
deseuri recuperabile; salarii directe si CAS; cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajului;
cheltuieli generale ale intreprinderii; pierderi din rebuturi.
b) Dupa modul de individualizare pe obiecte de calculatie, cheltuielile se impart in:
Cheltuieli directe
Cheltuieli indirect
Cheltuielile directe sunt indispensabil legate de executarea unui produs sau lucrare si pot fi
individualizate, din aceasta grupa fac parte:cheltuielile cu materii prime si material directe, salariile
directe, impozitul pe salarii platit pe unutatile economice si CAS aferente.
Cheltuielile indirect sunt cheltuielile ce se fac pentru mai multe produse sau sectii, ele neputind fi
individualizate, cum ar fi: reparatii; intretinerea si amortizarea utilajelor, consumul de energie;
combustibil; apa; salariile personalului administrative, cheltuielile de posta, telefon, corespondenta etc.
c) Dupa momentul efectuarii si includerii cheltuielilor in costul unei anumite productii sunt:
Cheltuieli curente
Cheltuieli anticipate
Cheltuieli preliminate.
Cheltuielile curente sunt effectuate si se include in totalitatea lor in costulnefectiv al productiei
fabricate in perioada respective.
Cheltuielile anticipate sunt effectuate in perioada curenta, dar privesc productia perioadelor viitoare
in ale caror costuri se includ treptat pe masura ajungerii lor la scadenta.


39






Cheltuielile preliminate sunt cheltuielile ce urmeaza a fi efectuate in perioadele viitoare, dar se
include in costurile perioadei curente pentru a nu se incalca costul produselor cu sume numai in lunile in
care se efectueaza.
d) In functie de evolutia in raport cu marimea productiei, cheltuielilr de productie se impart in:
Cheltuieli variabile
Cheltuieli constante
Cheltuielile variabile sunt acelea care, in functie de cresterea sa descresterea productiei, isi modifica
volumul corespunzator si, in acelasi sens, cu volumul fizic al productiei; acestea cuprind:
cheltuielile cu materii prime; cheltuielile cu materialele de baza si auxiliare-salariile, combustibilii,
energia etc.
Cheltuielile constant sunt acelea care, fata de modificarile survenite in volumul fizic al productiei ,
nu-si schimba volumul sau si-l schimba in proportii neinsemnate.Aci sunt incluse: cheltuielile
generale ale sectiei, cheltuielile generale ale intreprinderii etc.
e) In functie de omogenitatea si continutul cheltuielilor de productie la nivel de intreprindere,
acestea se impart in:
Cheltuieli primare
Cheltuieli complexe
Cheltuielile primare sunt elementele de acelasi fel ale factorilor de producrie procurati din afara, sau
sume ce reprezinta remunerarea muncii vii: materii prime; salarii; combustibil; tehnologie etc.
Cheltuielile complexe reprezinta cheltuielile cu factorii de productie procurati din afara ca si din
productia proprie obtinuta din consumul unor elemente din afara: cheltuieli indirect; cheltuieli cu
intretinerea si repararea utilajelor; cheltuieli generale ale sectiei si intreprinderii.(9, pg. 217-219)

Functiile Costului
In sistemul conceptelor economice care se folosesc in tarile cu economie piata, costul de productie
ocupa un loc deosebit de important, prin functiile pe care le indeplineste:
Costul de productie ca expresie a factorilor de productie consumati,component al pretului de
vinzare al produselor, are rolul de a asigura, in urma vinzarii marfurilor, inlocuirea factorilor
de productie consumati in vederea continuarii productiei la acelasi nivel.
Costul de productie constituie criteriul principal de fundamentare a deciziilor privind
asimilarea in fabricatie a noilor produse.Numai prin estimare simultana cit mai exacta a
cheltuililor de productie si a pretului prezumtiv de vinzare al marfurilor se poate aprecia daca
veniturile obtinute vor depasi cheltuielile si se va obtine rata de rentabilitate acceptabila.
Costul de productie este un indicator de referinta a nivelului eficientei economice, fapt ce
stimuleaza intreprinderile sa introduca progresul ethnic, sa ridice calificarea lucratorilor, sa
organizeze stiintific productia si munca, sa gospodareasca cu eficienta maxima factorii de
productie.
Costul de productie constituie indicatorul essential pentru stabilirea pretului oferit de vinzator
in actul de negociere a marfii cu agentii economici de partra cererii. Cunoscind nivelul exact
al cheltuielilor de productie, vinzatorul va sti exact intre ce limite poate sa negocieze pretul
de vinzare, astfel incit sa-si recupereze aceste cheltuieli sis a obtina si un profit.[(8, pg. 113]
40






Avantajele productiei la scara mare
In vederea maririi profitului, pe baza unei cereri de marfuri crescatoare si dispunind de capital
necesar, intreprinderile maresc scara productiei(tind sa obtina o productie la scara mare). Datorita
sporirii necontenite a productiei pe termen lung, costurile totale inregistreaza o crestere continua, dar
cu o rata descrescatoare, in tim ce costurile medii(unitare) se inscriu pe o tendinta de scadere(cu o
rata tot descrescatoare), urmata uneori si de o tendinta de crestere.Pe intervalul de variatie in care
costurile medii descresc(ca urmare a cresterii productiei si a valorificarii rezultatelor positive ale
progresului tehnico-stiintific), intreprinderile obtin asa-numitele economii interne de scara, termen
introdus de catre Alfred Marshal.
Aceste economii de scara pot fi cu caracter tehnic sau cu caracter financiar.
Economiile de scara cu caracter ethnic sunt datorate unei specializari mai bune a sarcinilor si
de dotarea tehnica cu utilaje modern.
Economiile de scara cu character financiar sunt datorate obtinerii, din partea furnizorilor, a
unor reduceri de preturi, bonificatii pentru vomenzi importante s.a. sau de la banci de conditii
de credit si de finantare mai avantajoase.
Datorita capacitatilor de productie prea mari, intreprinderile se pot confrunta cu dezeconomii de
scara(cu majorari de costuri)determinind o tendinta de crestere a costului mediu total(o data cu
cresterea productiei), in cadrul acestuia locul economiilor va fi luat de dezeconomii(de pierderile
cauzate de cresterea costurilor).
Dezeconomiile pot fi generate de:
o Dificultatile manageriale(cind canalele de transmitere a informatiilor se complica foarte mult,
deciziile fundamentindu-se tot mai greu, transmiterea lor presupunind un timp indelungat)
o Gestiunea stocurilor(care devine deasemenea costisitoare, daca dimensiunile productiei sunt
foarte mari)
o Adaptarile productiei la scimbarile pietei(care se realizeaza tot mai greu)
o Reprofilarea inteprinderilor gigant(Un lucru foarte greu de realizat) [8, pg.122-123]

Cai de reducere a costurilor
Activitatea producatorului trebuie sa se concentreze asupara urmatoarelor cai de reducere a
costurilor:
-reducerea consumurilor de materii prime, material, combustibili si apa care se poate realize
prin:normarea stiintifica a consumurilor specific, ridicarea gradului de prelucrare a materiilor prime,
prin ridicarea calitatii bunurilor si serviciilor obtinute; aplicarea unor tehnologii modern de
fabricatie; utilizarea unor masini si utilaj performante tehnic si economic; recuperarea,
reconditionarea si refolosirea deseurilor si a altor material rezultate din productie si din consum etc.
-reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs, prin crsterea mai rapida a
productivitatii muncii fata de dinamica salariului nominal
-folosirea deplina a capacitatilor de productie si a spatiilor de productie.



41






-dimensionarea optima a cheltuielilor de dezvoltare.In general, nu se justifica nici o inventive
noua care sa duca la sporirea productiei, daca exista reserve dee capacitate.
-dimensioanarea optima a cheltuielilor cu reclama
-micsorarea cheltuielilor de desfacere. [8, pg.130-131]
Eficienta combinarii factorilor de productiei depinde si de abilitatea intreprinzatorului.Acesta
se concretizeaza in capacitatea de adaptare rapida si eficienta la conditiile pietei, ca urmare a priceperii,
pregatirii, iscusintei si dibaciei intreprinzatorului, depasind momentele dificile pe care le impune
concurenta.
Caracterul relativ limitat al factorilor de productie si scumpirea lor, in conditiile unor nevoi in
continua crestere si diversificare, impugn din partea agentilor economici gasirea celor mai eficiente
modalitati de combinare si utilizare a factorilor de productie.In procesul concurentei pe piata, sunt
eliminate anumiti agenti economici si rezista numai aceia care reusesc sa obtina bunuri si servicii cu un
efort mai mic, sau cu acelasi effort, dar de o calitate mai buna.
Modalitatile de combinare a factorilor de productie sunt expresia capacitatii intreprinzatorilor
de a aplica cele mai noi cuceriri ale managementului si marketingului, de a adopta cele mai bune metode
si practice de organizare si conducere a activitatii de productie, anticipind cerintele pietei.
Continutul si scopul procesului de combinare a factorilor de productie: adoptarea celor mai
bune metode si practice de organizare si conducere a activitatii de productie si desfacere de catre agentii
economici de partea ofertei. [9, pg. 211]
Schimbarile in raportul cerere-oferta datorate modificarii conditiilor cererii si ofertei pot da
nastere a doua situatii:
1. O crestere a cererii, in conditiile ofertei nemodificate, sau o reducere a ofertei in conditiile
unei cereri stabile, determina cresterea pretului;
2. Reducerea cererii, la o oferta constanta, sau o crestere a ofertei, in conditiile cererii constant,
determina reducerea pretului.
Aceste doua situatii constituie continutul legii cererii si ofertei. Potrivit acestei legi: pretul de pe
piata este determinat de miscarea celor doua forte opuse, cererea si oferta; pretul de pe piata al oricarui
bun tinde permanent spre un nivel de echilibru.La acest nivel, cantitatea oferita este egala cu cantitatea
ceruta. Echilibrul pietei este insa temporar, mentinandu-se atit timp cit conditiile productiei nu se
modifica, nivelul costului ramanand constant.
Relatiile cerere-oferte-pret trebuie studiate din doua puncte de vedere: preturile pot fi cauza dar si
efectul schimbarilor ce au loc in evolutia cererii sa/sau ofertei.
Nivelul si evolutia pretului sunt influentate:
1. din partea cererii de urmatoarele elemente: utilitatea bunului adus pe piata, solvabilitatea
cumparatorului, costul cumpararii de pe alta piata a bunului respective.
2. din partea ofertei de urmatoarele elemente: costul de productie respectiv; consumul de factori
necesari producerii bunului oferit; preturile bunului respectiv practicate pe alte piete.
Pretul de piata al oricarui bun tinde permanent spre un nivel de echilibru.La acest nivel, cantitatea oferita
este egala cu cantitatea ceruta [9, pg. 255]

42








3.3. Oferta bunurilor economice

3.3.1.Oferta si func(ia ofertei
,Oferta reprezintL cantitatea de bunuri Ni servicii ce poate fi vndutL pe piaoL la un anumit
preo. Ea exprimL cantitatea maximL dintr-un bun economic pe care producLtorii doresc sL o vndL Ni
preoul minim pe care l acceptL.
Legea generalL a ofertei exprimL relaoiile de cauzalitate dintre preoul unui bun Ni ofertL acestui
bun: cnd preoul creNte are loc extinderea ofertei iar cnd preoul scade are loc contracoia ofertei.
Ca orice regularitate, legea generalL a ofertei are unele excepoii cunoscute sub numele de paradoxuri.
Paradoxurile ofertei sunt aceNe situaoii cnd modificarea preoilui nu genereazL modificarea n acelaNi
sens a cantitLoii oferite. Oferta individual oferta unui singur agent economic. Oferta industriei
reprezintL oferta tuturor ntreprinzLtorilor care acoioneazL ntr-o anumitL ramurL, suma tuturor
cantitLoilor oferite de toate firmele producLtoare ale acesteia. Oferta fix, n cazul raritLoii deosebitea
factorilor de producoie. Oferta flexibil, apare n cazul raritLoii relative a factorilor de producoie. Oferta
instantanee, oferta pe termen foarte scurt. Oferta pe termen scurt cnd perioada de timp este foarte
scurtL, iar deciyia de modificare a ofertei este n funcoie de gradul de folosire a capacitLoii de producoie.
n acest caz oferta creNte odatL cu preoul, pnL la un anumit punct. Foroarea capacitLoilor de producoie
peste un anumit nivel este neraoionalL tehnic Ni econimoc. Oferta pe termen lung cnd perioada de
referinoL permite o modificare a capacitpoilor de producoie. Relaoia dintre preoul pieoei Ni cantitatea
disponibilL dintr-un bun economic destinatL vnzLrii , poate fi studiatL cu ajutorul baremului ofertei,
curbei ofertei si funcjiei ofertei. Baremul ofertei se prezintL sub forma unui tabel n care sunt exprimate
intenoiile de producoie Ni de vnzare ale unei firme (oferta individualL) sau ale tuturor firmelor din
ramurL (oferta industriei) la diferite niveluri de preouri.
Oferta poate fi reprezentatL printr-o curb care rezultL din transpunerea baremului ofertei n
sistemul axelor cartiziene. Curba ofertei este o nooiune care n mod obiNnuit nu se raporteazL de ct la o
piaoL cu concurenoL purL. Aceasta rLspunde la ntrebLri de forma: ce cantitate oferL firma A dacL pe
piaoL existL fixat preoul p?
Forma curbei de oferL este n relaoie direcL cu efectul de substituire si efectul de venit.
Efectul de substiuire. n mod normal, ntre preoNi cantitatea ofertei este relaoie directL: oferta creNte pe
mLsurL ce creNte preoul, iar la un preon scLdere corespunde o cantitate mai redusL, restul de produs fiind
stocate.
Efectul de venit se manifestL n aceea cL dacL agentul economic doreNte sL oboinL un anumit venit iar
preoul efectiv de piaoL este inferior celui scontat, vnzLtorul este obligat sL sporeascL cantitatea ofertei.
Pentru trasarea curbei de ofertL este important a cunoaNte dacL efectul direct de substituire sau efectul
indirect de venit este predominant. DacL este vorba de un bun cu importanop relativ scLzutL, efectul de
substituire este mai puternic, dacL este vorba de un bun esenoial ce are o pondere importantL in n ofetra
totalL, efectul de venit predominL. Factorii ofertei:
Cantitatea oferit se modificL n acelaNi sens cu preoul, reprezintL o alunecare de-a lungul
curbei de ofertL. Modificarea ofertei aratL cL o cantitate mai mare sau mai micL este oferitL la acelaNi
nivel de preo. Factorii ofertei reprezintL mprejurLrile care influenoeazL oferta n condioiile cnd preoul
unitar este dat, Ni considerat constant. Principalul factor, sub influenoa cLruia oferta se modificL este
costul de producie, n ipotezele sale de cost mediu Ni cost marginal. n condioiile de ceteris paribus,
ntre ofertL Ni cost este o relaoie negativL. Analiza relaoiei cost-ofertL este n fond o relaoie bilateralL,
influenoa trensmiondu-se nu numai de la costuri spre ofertL, ci Ni invers, creNterea ofertei determinL
reducerea costurilor medii pe sema costurilor constante. Corelaoia preo-ofretL, trebuie abordatL prin

43







prisma costurilor. DacL n urma ridicLrii preourilor, nivelul lor rLmne sub firma costurilor, oferta nu
nregistreazL creNtere. De asemenea, chiar atunci cnd preourile sunt superioare costurilor, nu ntodeauna
ofertL Ni preoul se deplaseazL n acelaNi sens. Preul altor bunuri constituie un factor al ofertei.
Reacoia ofertei unui bun economic la modificarea preoului altor bunuri se realizeazL n forme diferite, n
funcoie de raprtul care existL ntre aceste bunuri: de substituire sau de complementaritate, bunuri
principale sau secundare.n cazul bunurilor substituibile, orice majorare a preoului unui bun
stimuleazL oferta bunului respectiv, ori de cte ori preoul bunului substituibil se mLreNte, oferta din
celLlalt bun se micNoreazL, Ni invers. CreNterea preoului unui bun determinL un salt spre stnga a ofertei
celuilalt bun. n cazul bunurilor complementare creNterea preoului unui bun va determina sporirea att
a ofertei bunului respectiv ct Ni a ofertei din bunul complementar, producoia celor douL bunuri variind,
n mod necesar n acelaNi sens.
Aloi fcatori de influenoL asupra ofertei sunt condiiile de intrare/ieyire din ramur, taxele Ni
subveniile. Subvenoiile influenoeazL n sens pozitiv oferta. Alt factor este numrul ofertanilor cu ct
va fi mai mare numLrul de firme noi care intrL pe piaoa respectivL cu att mai mari vor fi salturile pe
care oferta le realizeazL spre dreapta.
FLrL ndoialL oferta este influenoatL de anticipaiile cu privire la preurile de vnzare. DacL preourile
au perspectivL de creNtere, oferta instantanee Ni oferta pe termen scurt se reduce, dacL n perspectivL se
vor micNora, oferta imediatL creNte. [1, pg. 239-248]

3.3.2.Elasticitatea ofertei
,Reacoia ofertei unui bun economic la modificarea preoului de piaoL se exprimL prin
elasticitatea ofertei. Coeficientul de elasticitate a ofertei (E), mLsoarL variaoia relativL a cantitLoii
oferite ca urmare a variaoiei relative a preoului.
Elasticitatea ofertei prezintL unele particularitji:
- Elasticitate este variabilL n funcoie de punctul de pe curba ofertei pentru care se calculeazL.
- Elasticitate ofertei n raport cu preoul bunurilor este de semn pozitiv.
- Valoarea coeficientului de elasticitate a ofertei n raport cu preoul, nu depinde de unitLoile de
masurL utilizate.
Elasticitatea variazL n toate punctele curbei Ni nu poate fi confundatL cu panta curbei.
Elasticitatea tinde a fi intensL atunci cnd preourile cresc Ni existL stocuri constituite Ni nevndute.
Elasticitatea tinde sL fie redusL, n cazurile inverse precum Ni pentru bunurile care sunt complementare
unui produs principal. Ea este pozitivL n cazul unor curbe normale de ofertL Ni negativL pentru ofertL
anormalL.
Gradul de elasticitate a ofertei este dependent de mai muloi factori: preoul bunului respectiv, specificul
bunului, preoul altor bunuri economice, costurile de producoie, modificarea nr firmelor care Ni
desfLNoarL activitatea n ramurL, a.s.
Oboinerea unui grad ct mai ridicat de elasticitate a ofertei reprezintL un avantaj pe piaoL n raport cu alte
firme Ni se poate oboine prin soluoii adecvate tehnologice Ni organizatorice care sL reducL costul Ni sL
diversifice producoia precum Ni prin politici comerciale corespunzLtoare privitoare la preoNi condioiile de
vnzare. [1, pg. 248-250]
,Cunoadterea elasticitLoii ofertei prezintL importanoL pentru agenoii economici, pentru cL ea
reflectL posibilitatea de adaptLrii ofertei la cerere. Factorii cei mai importanoi ce reflectL elasticitatea
cererii sunt:
1) Costul de productie cnd se nregistreazL o credtere a costului, elasticitatea ofertei scade.
2) Gradul de substituire cu ct este mai mare gradul de substituire a factorilor de producoie, cu
att va fi mai mare elasticitatea ofertei.

44








3) Perioada de timp cu ct perioada de timp este mai mare cu att pot fi orientaoi mai muloi factori
de productivitate de la o activitate la alta. Pe termen lung, existL suficient timp pentru
modificarea cantitativL a factorilor productivi, respectiv procesul de credtere a cantitLoii oferite
este mai mare dect cel de uracre a preourilor di asta asigurL o ofertL elasticL.
4) Posibilttile de stocare a bunurilor- dacL bunurile se pot stoca si depozita o perioadL de timp,
elasticitatea ofertei acestora credte. [7, pg. 180]

3.3.3. Rela(iile dintre costurile de produc(ie pe termen scurt si oferta la firm
~Importana reducerii costurilor. Comportamentul producLtorului raoional faoL de cost rezultL
direct din scopul obiectiv al activitLoii sale maximizarea profitului. Pentru a-Ni spori profitul, el ar
trebui sL mLreacL volumul producoiei vndut sau sL reducL consmurile specific cu factorii de producoie
sau, altfel spus, mLrind randamentul factorilor. Deciziile producLtorului depind de elasticitatea cererii.
n situaoii de cereri elastic, el va maximize producoia, n condioiile unei cereri inlastice va minimiza
costul.
Reducerea costului de producoie determinL stabilirea sau chiar reducerea preourilor, creNterea
competitivitLoii produselor n lupta de concurenoL. n vederea reducerii costurilor, producLtorul trebuie
sL caute cLi de reducere a consumului de factori de producoie. Reducoia costurilor nsL nu trebuie sL fie
n defavoarea calitLoii, pentru cL reducerea costurilor pe seama calitLoii este antieconomicL.
Capacitatea agenoilor economici de a realize profit poartL denumirea de rentabilitate.
Maximizarea rentabillitLoii este scopul urmLrit de orice posesor de capital. Rentabilitatea are douL forme
de existenoL: absolut Ni relativ.
n formL absolut, rentabilitatea este datL de masa profitului realizat. Pe unitate de produs,
profitul reprezintL diferenoa dintre preoul de vnzare Ni costul de producoie mediu pe produs.
n formL relativ, rentabilitatea se exprimL prin rata rentabilitii, aceasta ndeplineNte funcoia de
orientare a producoiei pe traectorii optime de evoluoie.
Creyterea rentabilitii, este necesitatea obiectivL pentru dezvoltarea oricLrei firme. Nivelul Ni
dinamica rentabilitLoii sunt influenoate de numeroNi factori: costul de producoie, volumul Ni structura
producoiei , nivelul preourilor de vnzare a produselor, viteza de rotaoie a capitalului.
Reducerea costurilor de producie constituie un factor fundamental de sporire a rentabilitLoii.
Reducerea consumului de factori de producoie pe unitate de produs, prin creNterea productivitLoii fiecLrui
factor de producoie, reducerea stocurilor etc.
Creyterea volumului produciei, mbunirea calitii yi structurii acesteia. Pragul de
rentabilitate. ntreprinderea poate realize profit numai de la un anumit nivel de producoie, iar
maximizarea profitului Ni rentabilitLoii depend de un nivel optim al producoiei. CreNterea volumului
producoiei constituie o cale de mLrire a rentabilitLoii, tru ct atrage dupL sine mLrirea masei profitului n
mod direct. Ea acoioneazL Ni indirect, prin reducerea costurilor totale, ntruct costurile fixe, pe termen
scurt rLmn constant atunci cnd creNte producoia. Nivelul pragului de rentabilitate este o mLrime
dinamicL Ni este influenoatL de nivelul Ni structura costului de producoie fix Ni variabil, nivelul Ni
evoluoiapreoului, cererea de produse etc. De asemenea dacL ntreprinderea Ni mbunLtLoeNte dotarea
tehnicL cu maNini Ni utilaje, nlocuid o parte a muncii cu capital fix, are loc creNterea nivelului Ni
ponderea costului fix global n costul total global, ceea ce conduce la ridicarea pragului de rentabilitate.
ntreprinderea va putea oboine profit de la un nivel mai mare al producoie. Peste acest nivel nsL, are loc
o creNtere a profitului ntr-un ritm superior, comparative cu situaoia n care dotarea tehnicL este mai
redusL.


45









Nivelul preurilor de vnzare al mrfurilor. Pentru ca ntreprinderea sL fie rentabilL, este
necesar ca preoul de vnzare a bunurilor desfLcute sL nu fie mai mare dect costul de producoie mediu.
ntreprinderea trebuie sL cunoascL raportul dinre cererea Ni oferta de produse, gradul de saturare a pieoei,
raportul dintre veniturile cumpLrLtorului Ni preourile produselor. Tendinoa unor agenoi economici de a
spori preoul de vnzare al produselor n vederea mLririi rentabilitLoii pe produs poate determina scLderea
vnzLrilor.
Creyterea vitezei de rotaie a capitalului este o cale importantL de sporire a rentabilitLoii
ntreprinderii fLrL sL sporeascL masa capitalului avansat, utilitLoile economice, prin accelerarea rotaoiei
capitalului, pot oboine, ntr-o perioadL de timp, un volum de producoie mai mare, sL reducL costurile fixe
medii de producoie Ni sL oboinL un profit mai mare. Pentru accelerarea vitezei de rotaoie a capitalului,
ntreprinderea trebuie sL se aprovizioneze cu factorii de producoie necesari ca volum, structurL Ni
calitate, la timpul optim. [8, pg. 129-137]
,Bunurile care formeazL obiactul ofertei sunt rezultatul unui proces de producoie n care au fost
consumaoi factorii de producoie deaceea este puternic influenoatL de nivelul costurilor. n principiu oferta
este nulL cnd preoul este inferior costului. Pe perioada scurtL producLtorul Ni defineNte decizia de ofertL
pe baza evoluoiei costului marginal raportatL la evoluoia veniturilor.
Oferta optim pentru ntreprinderea este acea mLrime a producoiei care face ca venitul marginal al
fiecLrei unitLoi de produs adioional sL fie egal cu costul marginal, atunci cnd acest cost este crescLtor ca
expresie a unor elemente de scarL descrescLtoare. [1, pg. 250-252]


























46









Capitolul 4
PIE|E $I PRE|URI


4.1. Piaa: concept, rol, funcii i tipologie

ConsideratL de M. Didier drept un ansamblu de mijloace de comunicaoii prin care vnzLtorii Ni
cumparatorii se informeazL reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce aceNtia au nevoie, despre
preourile pe care le cer Ni pe care le propun pentru ca tranzacoiile dintre ei sL se ncheie , piaoa reprezintL
mna invizibilL care reglementeazL activitatea economicL. [1, pg. 268]

Faptul cL pieoele reprezintL motorul creNterii economice nu poate fi contestat. SL nu credeoi, nsL,
cL statul este o relicvL inutilL rLmasL dintr-o epocL anterioarL. El indeplineNte un rol esenoial, prin faptul
cL asigurL un climat n care pieoele pot nflori Ni prin acela cL nlaturL excesele care apar atunci cnd
pieoele beneficiazL de o libertate absolutL. Prosperitatea unei economii moderne depinde de gLsirea
echilibrului Ni de mpLroirea responsabilitLoilor ntre pieoe Ni stat. [10, pg. 43]

ntradevar, cu cteva excepoii notabile- armata, polioia Ni Sistemul educaoional- cea mai mare
parte a vieoii economice se desfaNoarL fLrL intervenoia statului Ni acesta este adevLratul atu al economiei
de piaoa.
Economia de piaoL este un mecanism complex de coordonare a oamenilor, activitLoilor Ni firmelor prin
intermediul unui sistem de preouri Ni pieoe. Este un mijloc de comunicare destinat mijlocirii schimbului
de cunoNtinoe Ni de acoiuni ntre miliarde de indivizi care populeazL planeta.
n economia de piaoL, producoia, consumul, repartioia Ni stabilirea preourilor nu cad n sarcina unei
singure persoane sau organizaoii.
Preourile coordoneazL deciziile producLtorilor Ni consumatorilor. Preourile mari tind sL contribuie la
reducerea volumului achizioiilor efectuate de consumatori Ni sL ncurajeze producoia. Preourile mici
ncurajeazL consumul Ni descurajeazL producoia. Preourile reprezintL balansierul mecanismului de
funcoionare a pieoei. [10, pg. 44-45]

DacL examinLm cu atenoie structura economiei de piaoa, observLm cL aceasta este dominatL de o
monarhie dualL, formatL din consumatori Ni tehnologie.
Consumatorii, nsL, nu pot dicta singuri ce bunuri trebuie produse. Resursele Ni tehnologia existente
reprezintL un factor de constrngere care influenoeazL n mare mLsurL alegerea lor.
Pieoele au rol de a reconcilia gusturile consumatorilor cu posibilitLoile tehnologice. [10, pg. 47]
Cel care a observant pentru prima datL modul de funcoionare al sistemului economiei de piaoa a
fost Adam Smith. Smith este cel care a proclamat principiul mainii invizibile , potrivit cLruia individul,
n dorinoa sa egoistL de a realiza binele personal, este cLlLuzit de o mana invizibilL spre realizarea
binelui general. ntr-unul din cele mai faimoase pasaje din ntreaga literaturL economicL, Smith se referL
la armonia existentL ntre interesul privat Ni cel public: fiecare individ se strLduieNte sL utilizeze
capitalul de care dispune n aNa fel nct valoarea rezultatului oboinut sL fie maximL. n general, el nu
intenoioneazL nici sL promoveze interesul public, nici sL Ntie cat de mult l promoveazL el nsuNi,
individul nu urmareNte dect sL se autoasigure; el nu vizeazL dect propriul castig. Dar, n demersul sLu,

47







individul este condus de o mnL invizibilL spre promovarea unui oel care nu fLcea inioial parte din
intenoiile sale. UrmLrindu-Ni propriul interes, el promoveazL de multe ori interesele societLoii ntr-un
mod mult mai eficient dect dacL ar dori sL facL aceasta cu tot dinadinsul .
Concepoia lui Adam Smith despre funcoionarea mecanismului pieoei i-a inspirat pe economiNtii moderni,
deopotrivL susoinLtori Ni adversari ai capitalismului. DupL mai mult de douL secole de acumulLri n sfera
teoriei Ni practicii economice, ne putemda seama cu adevLrat de posibilitLoile Ni limitele acestei
doctrine, Ntim cL, uneori, economia de piaoL face mai mult rLu dect bine, cL existL eNecuri ale pieoei, Ni
cL acest sistem nu duce ntotdeauna la oboinerea celui mai bun rezultat. Unul din eNecurile sistemului
economiei de piaoL se referL la monopol Ni alte forme de concurenoa imperfectL.
Adam Smith a descoperit una din proprietLoile remarcabile ale economiei concurenoiale de piaoL. n
condioiile existenoei unei concurenoe perfecte Ni ale absenoei eNecurilor, piaoa exploateazL la maximum
resursele disponibile, producnd bunuri Ni servicii utile. Cnd piaoa este dominatL, nsL, de fenomenul
formLrii monopolurilor, de cel al poluLrii sau de alte neajunsuri Ni eNecuri, remarcabilele proprietLoi de
eficienoL ale minii invizibile pot dispLrea.
O economie dezvoltatL se caracterizeazL prin existenoa unei reoele complexe de schimburi comerciale
ntre indivizi Ni oLri, care depinde de gradul ridicat al specializLrii diviziunii muncii. [10, pg. 49]

Eficienoa repartioiei (sau eficienoa) caracterizeazL o situaoie n care reorganizarea producoiei nu
mai poate avea un efect pozitiv asupra cuiva fLrL ca ea sL producL efecte negative asupra altcuiva. n
aceste condioii, satisfacoia unei persoane poate creNte numai dacL scade satisfacoia altei persoane.
CNtigurile din schimburile comerciale reprezintL excedentul de utilitate sau satisfacoie n raport cu
costurile de producoie. Ele sunt egale cu surplusul consumatorului (excedentul de utilitate n raport cu
preoul plLtit de consumator) plus excedentul de venit al producatorului n raport cu costurile.
O economie perfect concurenoialL este eficientL atunci cnd costurile oi utilitLoile personale coincid cu
cele sociale. [10, pg. 175]

4.2. Concurena

Piaa cu concuren pura yi perfect
AceastL piaoL reprezintL modelul teoretic, o situaoie idealL imaginatL de cLtre Ncoala neoclasicL,
mai ales prin V. Pareto Ni L. Walras ( Ni ntr-o mare mLsurL de cLtre AdamSmith, deNi acesta nu a
denumit-o ca atare ), prin care se urmLreNte evidenoierea virtuoilor intrinseci ale minii invizibile ca cel
mai bun mecanism de funcoionare Ni reglare a economiei. [11, pg. 115]

Comportamentul concurenoial este un concept ce exprimL faptul cL firmele se aflL n competioie
activL unele cu altele. Firmele care se concureazL active unele pe altele se aflL pe o piaoL care nu are o
structurL perfect concurenoialL. [1, pg. 271]

Concurenoa este influenoatL de numeroase mprejurLri:
NumLrul Ni puterea economicL a agenoilor cererii Ni ofertei;
Gradul de diferenoiere a ofertei Ni preferinoelor (nevoilor);
Gradul de transparenoL al pieoei;
MLsura n care societatea, mediul economic, social, politic Ni cultural sunt capabile sL stimuleze
inioiative, riscul, spiritul de competioie, dar Ni de cooperare;
ReglementLrile privind intrarea- ieNirea de pe o anumitL piaoL;

48








Gradul de substituibilitate Ni complementaritate a bunurilor economice;
Nivelul de dezvoltare economicL , culturalL- spiritualL Ni moralL a membrilor societLoii.
[11, pg. 111]

Factorii de producoie sunt achizitionaoi n vederea contribuoiei pe care o aduc n domeniul
producoiei. Cererea de factori de producoie este o cerere derivatL n sensul cL producLtorul cere factorii
de producoie n funcoie de cererea corespunzLtoare bunului produs. Atunci cnd preourile variazL,
producatorul Ni modificL cererea Ni se poate demonstra cL ntotdeauna curbele cererii de factori sunt
funcoii descrescLtoare de preo. [4, pg. 180]

Instrumentele concurenei
n cadrul concurenoei se folosesc mijloace numeroase care au evoluat odatL cu piaoa Ni
concurenoa.
Dintre mijloacele economice se remarcL reducerea costurilor, creNterea calitLoii , diversificarea Ni
rennoirea sortimentului , publicitatea, acordarea unor avantaje cumpLrLtorilor .
Printre instrumentele extraeconomice folosite n cadrul concurenoei: oboinerea de informaoii privind
activitatea concurenoilor, sponsorizarea unor activitLoi social-culturale, spionajul economic, iar n cazuri
mita, corupoia, Nantajul, boicotul. [11, pg. 111]

NumLrul
agenoilor
ofertei
NumLrul
agenoilor cererii
NumeroNi
(foarte multi,
dar cu foroL
economicL
redusL)


Coiva (fiecare
puternic)


Unul
NumeroNi (foarte
muloi, dar cu
foroL economicL
redusL)

PiaoL
monopolisticL

Oligopol

Monopol
Coiva (fiecare)
puternic)

Oligopson
Oligopol
bilateral
Monopol
contrat

Unul

Monopson
Monopson
contrat
Monopol
bilateral
[11, pg. 112]

4.3. Preul i echilibrul pieelor

4.3.1. Considera(ii generale privind echilibrul. Echilibrul pe pia(a cu concuren( perfect
Preul. Funciile preului
Definioia formulatL de Aristotel Ni Xenofon ncL din antichitate:
Prejul reprezint cantitatea de moned pe care cumprtorul este dispus i o poate oferi
productorului (vnzatorului) n schimbul bunului pe care acesta il prezint pe piaj. Acesta este prejul
absolut.



49








Experienoa ultimului secol pune n evidenoL faptul cL, practic n toate oLrile, prejurile absolute au
crescut; cele relative ale bunurilor agricole au sczut, Ni au crescut prejurile relative ale serviciilor.
Aceasta este foarfecele preourilor .

n teoria clasic, preoul Ni are suportul-substanoL n valoarea economicL a bunurilor supuse
tranzacoiilor, valoare determinate de consumul de factori de producoie Ni de remuneraoiile revendicate de
cLtre posesorii acestora.
$coala neoclasic a fundamentat teoria subiectiL a preoului, dupL care acesta este determinat de
utilitatea marginalL Ni raritatea respectivului bun, de cantitatea n care bunul se aflL comparaoie cu
trebuinoele Ni cererea solvabilL. [11, pg. 113]

A 6-a funcoie a preoului: n economia de piaoL, preoul este cel care, alLturi de venitul nominal,
arbitreazL accesul persoanelor Ni categoriilor de personae la bunurile economice marfare, evoluoia lui
favorizeazL sau mpiedicL accesul unor consumatori la procurarea unor bunuri economice. [11, pg. 115]

Fixarea autoritar a preurilor
Intervenoia statului n procesul de formare a preoului a luat o mare amploare dupL criza din 1929 Ni
aparioia economiilor planificate. PnL atunci statul intervenea numai n situaoiile economice grave;
intervenoia avea un caracter excepoional.
Statul poate supraveghea Ni taxa anumite produse (pine, carne etc.) sau poate recurge la metode de
taxare generalizat asupra tuturor prduselor. El poate, proceda la o blocare a preourilor la nivelul atins
de acestea la o anumitL datL.
Cauzele accentuarii intervenoiei statului sunt multiple: situaoia catastrofalL a anumitor producLtori ruinaoi
de concurenoa strLinL -recolta prea bunL, cererea unor consumatori al caror nivel de trai este scLzut din
cauza unor creNteri de preoexcesive. AceastL intervenoie poate avea loc, fie n situaoii de penurie (exces
de cerere), fie n cazuri de supraabundenoL (exces de ofertL), ea poate avea drept scop protejarea unor
venituri sau lupta mpotriva unor anumite manifestLri, ntelegeri, de monopol. [4, pg. 184]

Ce se ntmplL atunci cnd puterea publicL fixeazL preourile la care se vor vinde anumite bunuri?
Cum se va face ajustarea? Cum se va realiza alocarea acelei resurse rare a cLrei cantitate oferitL q0 este
inferioarL cererii? Exista 4 tipuri de soluoii:
- Prima este cea a cozii (a aNteptLrii sL-oi vinL rndul). Acesta este principiul primul venit, primul
servit ;
- A doua soluoie este cea a relaoiilor personale, a preferinoelor vnzLtorilor, furnizorii hotLrLsc
singuri cine va fi aprovizionat Ni cine nu;
- A treia soluoie este cea a cartelelor de raoionalizare; n acest caz , are loc o nlocuire a
preferinoelor vnzLtorilor cu preferinoele autoritLoii centrale;
- n sfrNit trebuie sL precizLm, cL n anumite cazuri, fixarea autoritarL a preourilor, poate da
naNtere unei pieoe negre, piaoL pe care bunurile sunt vndute n mod ilegal. [4, pg. 187]



50






Preoul normal este preoul la care rata de creNtere (sau de reducere) a producoiei (ofertei) este egala
cu rata de creNtere (sau de reducere) a consumului (cererii).
ntre preoul normal Ni preoul pieoei pot exista diferenoe sensibile. Atunci cnd din anumite cauze, ritmul
de creNtere a producoiei se va situa, ntr-o perioadL datL, sub ritmul de creNtere a consumului, preoul
pieoei va fi mai mic dect preoul normal. Totodata, dacL ritmul de creNtere a consumului se va menoine,
un timp oarecare, sub ritmul de creNtere a producoiei, preoul pieoei se va situa desupra nivelului preoului
normal. n primul caz, consumul va fi ncurajat, n timp ce producoia va fi descurajatL, iar ca urmare
stocurile de produse vor cunoaste o scLdere continuL, pnL la epuizare. n cel de-al doilea caz, preoul mai
ridicat dect cel normal va ncuraja producoia Ni va descuraja consumul, ceea ce va avea ca efect
creNterea continuL a stocurilor. [4, pg. 89-90]

Preoul de ofertL este limita minimL a preoului la care producLtorii acceptL spre vnzare o cantitate
datL de mLrfuri.
Preoul cererii reprezintL limita maximL a preoului cu care consumatorii acceptL sL cumpere o cantitate
datL de mLrfuri. [4, pg. 93-94]

Pozioia de echilibru care defineNte preourile normale Ni de echilibru se atinge fie prin miNcarea
preourilor (ca variabile dependente de volumul cererii Ni ofertei) fie prin miNcarea cererii Ni ofertei (ca
variabile dependente de nivelul preourilor).
n toate situaoiile n care preourile se stabilesc la un nivel, cumpLrLtorii care ar fi fost dispuNi sL plLteascL
un preomai mare, precum Ni vnzLtorii care ar fi fost de accord sL ofere mLrfurile la un preomai mic, vor
oboine un caNtig care poartL numele de surplus (al cumpLrLtorilor sau al vnzLtorilor). [4, pg. 95]

Stabilitatea echilibrului pieei
Se pot pune n evidenoL mai multe tipuri pure de perturbaoii:
- CreNterea sau scLderea cererii, n cazul n care curba ofertei este fixL;
- CreNterea sau scLderea ofertei, fLrL o deplasare a curbei cererii;
- Modificarea n acelaNi timp a cererii Ni a ofertei;
DacL perturbarea este urmatL de o revenire la starea de echilibru se poate vorbi de echilibru stabil.
Restabilirea nu nseamnL revenirea la starea inioialL de echilibru al pieoei.
Restabilirea echilibrului se poate realize prin 2 modalitati:
a) Modalitatea walrasian- presupune ajustarea realizatL prin intermediul preourilor;
b) Modalitatea marshallian- presupune ajustarea realizatL prin cantitate

Pentru definirea echilibrului pieoei pe termen lung, se formuleazL douL ipoteze:
- costurile de producoie pe termen lung sunt identice pentru tooi producLtorii;
- producLtorii au costuri de producoie diferite pentru acelaNi produs;
[1, pg. 290]
Efectul special al regresivitLoii costurilor n raport cu volumul producoiei constL n aceea cL o
creNtere a volumului cererii de la C0 la C1, n loc sL aibL drept consecinoL creNterea preoului, se soldeazL
cu reducerea sa. [4, pg. 101]

Spre deosebire de concurenoa pe termen scurt, cea pe termen lung nu determinL doar nivelul
preoului de echilibru Ni echilibrul tranzacoiilor, ci Ni numLrul ntreprinderilor care produc aceeaNi marfL.
[4, pg. 103]



51







4.3.2. Echilibrul pe piaa cu concuren imperfect
Pentru economia modernL, pieoele perfect concurenoiale reprezintL idealul. Piaoa contemporanL,
nsL, se caracterizeazL prin aNa numita concurenoL imperfectL, care, conform definirii ei de cLtre J oan
Robinson, este o combinaoie reieNitL din mbinarea caracterelor celor douL situaoii pe piaoL, concurenoL
Ni monopol . Dupa Fr. Perroux, pieoele acestui sfrNit de secol sunt foarte impure Ni foarte imperfecte,
indiferent cL sunt pieoe de mLrfuri, de servicii sau de capitaluri. [1, pg. 341]
Concurenoa imperfectL nu exclude rivalitatea de pe piaoL. Concurenoii se luptL pentru a-Ni mLri
cotele de piaoL. Erich Schneider a clasificat concurenoa n: omogenL, eterogenL, monopolistL,
oligopolistL, polipolistL, atomistL, liberL etc. [1, pg. 342]
Barierele de intrare
Barierele de intrare sunt, de fapt, factori care fac dificilL pLtrunderea pe piaoL a altor firme. Cnd
aceste bariere sunt nalte, numLrul firmelor dintr-un domeniu este scLzut, iar concurenoa nu este att de
acerbL. Dintre barierele de intrare cele mai ntlnite fac parte economiile de scarL. n aceeaNi categorie
pot fi ncadrate, nsL, Ni restricoiile impuse de lege, costurile mari de pLtrunderea pe piaoL, publicitatea Ni
diferenoele dintre ofertele firmelor concurente. [10, pg. 196]
Restriciile impuse de lege
Uneori, statul restricoioneazL concurenoa n anumite ramuri de activitate. Printre restricoiile legale cele
mai importante amintim brevetele, restricoiile de intrare pe piaoL, taxele Ni contingentLrile vamale.
Brevetul i se acordL unui inventator cu scopul de a-i permite acestuia sL utilizeze temporar Ni exclusiv
(deci sL monopolizeze) un produs sau un proces. Statul acordL brevete cu scopul de a ncuraja invenoiile.
FLrL perspectivele protecoiei pe care i-o oferL un astfel de brevet o firmL sau un inventator probabil ca
nu ar mai fi dispus sL investeascL timp Ni resurse n activitLoile de cercetare Ni dezvoltare. Sau, Ni mai
rLu, dacL ar face o descoperire inventatorul ar putea fi tentat sL o ascundL, ceea ce ar priva societatea de
beneficiile pe care acesta le-ar putea aduce. n fine, statul poate impune restricoii la import, acestea
avnd rolul de a oine la distanoL concurenoa strLinL pe piaoa internL. [10, pg. 196]
Costurile de intrare ridicate
Pe lngL obstacolele pe care le ridicL legea, apar Ni obstacole de ordin economic. Pe unele pieoe, preoul
intrLrii poate fi extrem de ridicat. De aceea pentru a-i determina pe oameni sL ncerce un program nou,
orice candidat la admiterea pe piaoL va trebui sL desfaNoare o vastL campanie promooionalL. AcestL
campanie costL nsL foarte mult Ni poate zLdLrnicii eforturile firmei de a realiza un produs profitabil. [10,
pg. 196]
Publicitatea yi diferenierea produselor
Uneori este posibil ca firmele sL ridice bariere n calea intrLrii pe piaoL a potenoialilor rivali, folosind
publicitatea Ni diferenoierea produselor. Publicitatea are rolul de a-i informa pe consumatori de existenoa
unui anumit produs oi de a-i face pe aceNtia mai fideli faoL de mLrcile bine cunoscute. n plus
diferenoierea produselor, prin ele nsele sau prin publicitate pe scarL largL, poate reprezenta o barierL de
intrare, aceasta contribuind la creNterea puterii producatorilor din ramura respectivL. [10, pg. 196]

4.3.2.1. Monopolul
O firmL se aflL n situaoie de monopol atunci cnd coeficientul de elasticitate ncruciNatL al
cererii din produsul pe care ea l vinde, n raport cu preoul la care vnd acelaNi produs toate celelalte
firme, este zero sau apropiat de zero. [1, pg. 345]
Determinarea gradului de monopolizare
Monopolul pur este o situaoie extremL care se ntlneNte rar n economie. n realitate marea majoritate a
monopolurilor sunt o formL mai slacL . S-a demonstrat cL orice firmL care are un anumit control asupra
preoului pentru producoia sa, are o putere de monopol.

52






Reglementarea firmelor este foarte costisitoare. Pentru a determina care firme monopoliste justificL
reglementarea, este necesarL mLsurarea Ni compararea gradului de monopol, folosindu-se mai muloi
indicatori:
- Indicatorul Lerner.
- Indicatorul Herfindall [1, pg. 381]

Combinaia dintre monopol yi monopson
Exista situaoii n care firma se comportL oi ca un monopson (pentru produsul brut) Ni ca un
monopol (pentru produsul finit). Firma trebuie sL fixeze cantitatea de produs brut cumpLratL Ni n acelaNi
timp, cantitatea de produs finit pe care o vinde. [4, pg. 217]
Profitul suplimentar al monopolului, numit Ni renta de monopol este echivalent cu o reducere a
surplusului cumpLrLtorilor (pe care aceotia l-ar oboine dacL marfa s-ar vinde la un preoegal cu costul
marginal, nu la cel de monopol- care este egal cu preoul maxim pe care sunt dispuNi sL-l accepte
cumpLrLtorii, preoul cererii). [4, pg. 149]
Monopolul bilateral
Situaoiile de monopol bilateral sunt foarte rar ntlnite n realitate, ele definindu-se prin existenoa pe
piaoa a cate un singur vnzator Ni cumpLrLtor. [4, pg. 164]

4.3.2.2. Oligopolul
Puterea de piaj- reprezintL gradul de control pe care o firmL sau un grup de firme l exercitL
asupra nivelului preoului Ni producoiei dintr-o anumitL ramura de activitate. Indicatorul utilizat frecvent
pentru mLsurarea puterii de piaoL este rata de concentrare. [1, pg. 401]
Rata de concentrare reprezintL partea din producoie sau oferta totala a unei ramuri ce revine celor
mai mari dintre firme.
EconomiNtii au identificat 3 factori determinanoi ai gradului de concentrare: tehnologia Ni costurile ei,
barierele de intrare Ni interacoiunea strategicL. De regulL ramurile cu un grad mai mare de concentare
prezintL majoritatea simtomelor caracteristice concurenoei imperfecte. [10, pg., 208]
Cooperarea apare n momentul n care companiile dintr-o anumitL industrie ajung sL facL parte
dintr-un acord explicit sau implicit de stabilire a preourilor. n practicL, cartelurile Ni alte aranjamente
similare sunt greu de pus la punct Ni de menoinut, deoarece existL o serie de obstacole importante n
calea acestor noelegeri , cum sunt:
A) Diferenoe de cerere Ni costuri atunci cnd costurile Ni cererile de produse ale oligopoliNtilor
diferL, este mai dificil sL se cadL de acord asupra preourilor;
B) NumLrul mare de companii- cu ct este mai mare numLrul de companii, cu att este mai dificilL
crearea unui cartel sau a unei firme similare;
C) TriNorii- oligopoliNtii care ajung la inoelegeri sunt tentati sL se angajeze n reduceri de preo
clandestine, respectiv sL facL anumite concesii secrete de preopentru a-Ni atrage mai muloi
clienoi;
D) Recesiunea- aceasta reprezintL de obicei un adversar al noelegerilor, deoarece pieoele n scLdere
mLresc costurile medii. [11, pg. 132-133]
Oligopolul secret
Gradul de manifestare a concurenoei imperfecte pe o anumita piaoL este determinat nu numai de numLrul
Ni marimea firmelor, ci Ni de comportamentul acestora. Cnd pe piaoL existL un numLr mic de firme,
fiecare vede ce anume fac rivalii sLi Ni reacoioneazL n consecinoL. Cnd strategia pe care o aplicL o
firmL depinde de comportamentul rivalilor acesteia spunem cL are loc o interacoiune strategicL. Cnd pe
o anumitL piaoL, opereazL un numLr mic de firme, acestea au de ales ntre comportamentul cooperant Ni
cel necooperant. Firmele se comporta ntr-un mod necooperant atunci cnd acoioneazL singure, fLrL a

53






avea o noelegere implicitL sau explicitL cu celelalte firme. Acest lucru duce la izbucnirea rLzboaielor de
preouri. Firmele se comportL ntr-un mod cooperant, atunci cnd ncearcL sL limiteze la minimum lupta
dintre ele. Cnd firmele care alcLtuiesc un oligopol coopereazL active ntre ele, avem de-a face cu un
acord secret. n aceastL situaoie, douL sau mai multe firme stabilesc mpreuna nivelul preourilor sau
volumul ofertei, mpart ntre ele piaoa ori iau mpreunL alte decizii. [10, pg. 210]
De la duopoli la concurenja: echilibrul Cournot-Nash
Ipoteza propusL de Cournot n cazul duopolului a fost generalizatL de Nash (1954) pentru cazul pieoelor
care comporta mai mult de doi vnzLtori.
Se poate demonstra cL, atunci cnd numLrul vnzLtorilor creNte, producoia fiecLruia dintre ei reprezintL o
proporoie din ce n ce mai micL din producoia totalL a ramurii; acoiunea unui vnzLtor particular devine
neglijabilL. Remarcabil este faptul cL, la limitL, soluoia lui Cournot tinde cLtre rezultatul concurenoei
pure Ni perfecte. [4, pg. 240]
Oligopolul cu o curb a cererii ndoit
Un model caracteristic pentru comportamentul firmelor oligopoliste l constituie curba frntL a cererii,
model avansat de Paul Sweezy (1939).
Coordonarea poate sL nu reuNeascL sau poate nici nu este cautatL. n asemenea situaoii, curba frntL
poate sL arate cL existL incertitudine din partea firmelor privind reacoiile concurenoilor. Aceasta
genereazL rigiditatea preourilor practicate. DeNi acoioneazL separat, oligopoliNtii, prin ajustLri successive,
ajung la preoul p0 care le asigurL posibilitatea de a oboine un profit satisfLcLtor. Acest preotinde a fi
mentinut chiar dacL intervin schimbLri n costuri Ni cerere.
Firma chiar dacL se teme de o scLdere a cifrei de afaceri, nu micNoreazL preoul, de teamL cL unii
concurenoi vor proceda la fel pentru a o mpiedica sL-Ni mLreascL piaoa. De asemenea, nu mareNte preoul
daca nu este convinsL cL celelalte firme o vor urma.
Curba cererii prezintL atunci o pliere la nivelul preoului p0 Ni reflectL incertitudinea asupra reacoiilor
concurenoilor. [1, pg. 422]
Oligopoluri de conjectur
Oligopolurile de conjecturL se fundamenteazL pe elemente ale teoriei influenoei economice aleatorii.
Conceptul de elasticitate ncruciNatL porneNte de la ipoteza posibilitLoii de estimare a acoiunii firmei sau
firmelor teroe asupra unei firme sau invers.
Teoria oligopolului de conjecturL poate sL aducL clarificLri n problema diferenoierii produselor Ni
concurenoei n afara preoului . [1, pg. 425]

4.3.2.3. Monopsonul yi oligopsonul
1. Oferta
DeNi piaoa este monopsonistL, oferta globalL se va prezenta la fel ca pe piaoa liberL, dat fiind numLrul
nelimitat de vnzLtori. Nivelul acesteia va fi variabil n funcoie de preourile pe care le va impune
monopsonistul, ceea ce nseamnL cL oferta rLmne n continuare o funcoie de preo. De aceea, libertatea
monopsonistului n stabilirea preoului este de asemenea relativL. [4, pg. 137]
2. Cererea
n ipoteza unui comportament raoional, cererea monopsonistului reprezintL cantitatea care-i permite
acestuia maximizarea nivelului total al satisfacoiei (al utilitLoii), folosind n acest scop anumite venituri
(cheltuielile pe care le efectueazL situndu-se la un anumit nivel dat).
Nivelul optim al cererii monopsonistului este dat de egalitatea dintre cheltuielile sale marginale Ni
utilitatea marginalL a mLrfii pe care o cumparL. [4, pg. 137-138]




54







Teoria jocurilor
Viaoa economicL abundL n interacoiuni strategice ntre firmele rivale. Pentru a analiza rezultatul acestor
interacoiuni, economiNtii apeleazL la o componentL fascinantL a teoriei economice, cunoscutL sub
numele de teoria jocurilor. Ea constL, de fapt, n analiza situaoiilor cu 2 sau mai muloi decidenoi care au
obiective contradictorii.
Aplicnd aceasta teorie la pieoele cu concurenoL imperfectL, s-au oboinut cteva rezultate notabile:
Pe masurL ce numLrul firmelor oligopoliste necooperante sau concurente creNte, preoul Ni
volumul ofertei la nivelul de ramura tind sL fie egale cu preoul Ni oferta de pe pieoele cu
concurenoL perfectL;
DacL firmele decid sL coopereze, n loc sL concureze unele cu altele, preoul Ni volumul
ofertei se apropie de preoul Ni oferta pieoelor de monopol;
n multe situaoii, oligopolurile nu pot ajunge la un echilibru stabil, interacoiunile strategice
pot provoca dezechilibre prin faptul cL firmele lanseazL ameninoLri, simuleazL anumite
acoiuni, declanNeazL rLzboaie de preouri, capituleazL n faoa firmelor mai puternice, i
pedepsesc pe rivalii mai slabi, Ni fac cunoscute intenoiile sau pur Ni simplu ies de pe
piaoL. [10, pg. 214]

Comportamentul marilor corporaii
Pentru marile companii adevarata intensitate a concurenoei nu se mLsoarL n suma de bani caNtigatL
anual, ci n noile produse create, n noile tehnologii elaborate Ni n noile pieoe cucerite care vor aduce
profituri pe viitor.

Strategii de intervenie
Abordnd problema concurenoei imperfecte Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel Ni
probabil cel mai de seamL economist conservator al timpurilor noastre scria: din trei rele, trebuie aleasL
una: monopolul privat nereglementat, monopolul privat reglementat de stat sau intervenoia directL a
statului . n continuare vom analiza principalele 6 strategii prin care statul poate controla efectele
concurenoei imperfecte. Primele 3 strategii formeazL esenoa politicii economice moderne, vis-a-vis de
marele capital. UrmLtoarele 3 au fost Ni ele aplicate n practicL dar sunt rareori folosite ntr-o economie
de piaoL modernL ca cea a SUA.
1. Principala posibilitate de limitare a puterii de piaoL constL n utilizarea politicii de antitrust.
Ea se bazeazL pe adoptarea unor legi care sL interzicL anumite tipuri de comportament sau sL
limiteze sfera de acoiune a anumitor structure de piaoL.
2. n general nsL, abuzurile anticoncurenoiale pot fi evitate prin ncurajarea concurenoei ori de
cate ori este posibil statul poate lua multe mLsuri pentru a stimula rivalitatea sLnLtoasa ntre
firme, chiar Ni ntre cele mai mari. Este nsL deosebit de important ca obstacolele la intrarea
pe piaoL sL fie ct mai mici. Aceasta presupune ncurajarea firmelor mici, Ni nu protejarea
pieoei interne de concurenoL strLinL.
3. n ultima sutL de ani, Guvernul American a folosit o noua tehnicL de control a ramurilor
industriale: reglementarea. Ea permite agenoiilor specializate sL supravegheze nivelul
preourilor, a producoiei, precum Ni intrarea Ni ieNirea firmelor din ramurile reglementate, cum
ar fi prestarea serviciilor publice Ni transporturile. Spre deosebire de politica antitrust prin
care li se spune firmelor ce nu trebuie sL facL, reglementarile le aratL acestora ce sL facL Ni ce
preouri sL practice. Este vorba de fapt de un control al statului nafara proprietLoii de stat.
AceastL tehnicL este utilizatL mai ales n cazul monopolurilor natural locale.


55







4. Proprietatea de stat asupra monopolurilor a fost o metodL intens folositL nafara SUA. S-a
considerat cL producoia unor bunuri sau servicii, cum ar fi distribuoia apei, gazului, sau
energiei electrice, era mai bine sL revinL unei singure firme. n aceste condioii se ridicL o
5. dilemL: firmele respective trebuiau sL aparoinL statului sau doar sL facL obiectul unor
reglementLri speciale? Majoritatea oLrilor cu economie de piaoL au ales varianta
reglementarilor n ultimii ani, mai multe state privatiznd mai multe ntreprinderi care,
nainte, aparoinuserL domeniului public.
6. Controlul preourilor majoritLoii bunurilor Ni al serviciilor a fost o tehnicL folositL n vreme de
razboi cu scopul de a stLpnii fenomenul inflaoionist Ni de a menoine preourile practicate n
ramuri cu grad nalt de concentrare, la un nivel scazut. Studiile indicL faptul cL aceastL
metodL este extrem de durL: folosirea ei produce numeroase distorsiuni Ni subterfugii care
submineazL funcoionarea eficientL a economiei.
7. Impozitele au avut uneori rolul de a atenua efectele distribuirii veniturilor. Aplicnd impozite
asupra monopolurilor, statul poate reduce profitul acestora, atenund astfel unele dintre
efectele sociale inacceptabile ale monopolului. DacL impozitele trec dincolo de obiecoiile
bazate pe echitate, formulate la adresa monopolurilor, ele nu pot readuce ntr-o mLsurL
semnificativL, distorsiunile aparute la nivelul producoiei. Un impozit nedistorsionat face sL
scadL profiturile, dar nu are nici o influenoL asupra producoiei. DacL impozitele determinL
creNterea costului marginal, este foarte probabil ca monopolistul sL fie mpins Ni mai departe
faoL de nivelul de eficienoL al producoiei, preoul majorndu-se, iar producoia diminundu-se Ni
mai mult. [10, pg. 222, 223]

Piaa informaiei
Dezvoltarea contemporanL a pieoei informaoiei este determinatL de fenomenul mondial al
revoluoiei cunoaNterii Ni de avansul rapid al tehnologiilor informaoiei Ni comunicaoiilor Ni al
infrastructurilor specifice, ndeosebi al reoelei internet.
Informaia: definire yi caracterizare general
Informaoia se defineNte drept o reprezentare simbolicL asupra realitLoii, avnd caracter de noutate Ni
utilitate.
Informaoia poate fi exprimatL n forme diverse (numere, cuvinte, sunete, imagini); ea poate fi
nregistratL Ni vehiculatL pe support clasic (documente manuscrise sau tipLrite), pe support analogic (
film, bandL magneticL) sau electronic( disc magnetic, compact-disc).
Caracteristicile informaoiei:
1) Este de esenj umana prin origine i destinajia final ea se formeazL n intelectul individual Ni
tot aici Ni ncheie circuitul;
2) Este un substituient pentru alte resurse (materie, energie, muncL), putndu-le nlocui direct n
procesul de combinare a factorilor de producoie sau facilitnd gestionarea lor mai eficientL;
3) Este uor de vehiculat, reoelele de calculatoare Ni comunicaoii permiond ca ea sa fie transferatL Ni
adresatL la distanoL, n timp real Ni cu acurateoe;
4) Se amplific pe masur ce i se mresc aria i durata de utilizare: o informaoie existentL Ni
extinde prezenoa ori de cate ori intervine n rezolvarea unei noi probleme sau n producerea de
informaoii noi;
5) Poate fi condensat att pe latura conoinutului (prin agregare Ni sintetizare), ct Ni pe cea a
formatului de nregistrare (prin arhivarea compactL);
6) Este susceptibil de propg.are liber, iar aplicarea de regimuri controlate de difuzare (acces
autorizat, comercializare sub licenoL) necesitL mLsuri speciale;

56






7) Devine codisponibil prin comunicare: cel care o furnizeazL continuL, totuNi, sL o deoinL deplin,
n egalL mLsurL cu cei ce o primesc, Ni cLrora nu le mai poate fi retrasL

Informaoia ca obiect al economiei presupune evidenoierea Ni a altor caracteristici:
1) Incorporalitatea: ca elaborare intelectualL, informaoia are o naturL simbolicL, imaterialL, Ni nu
trebuie confundatL cu suportul fizic, pe care este nregistratL;
2) Durabilitatea: fiecare informaoie, odatL elaboratL, are o existenoL perenL Ni se consumL
nedistructiv, orict de intens ar fi utilizatL;
3) Uzura moral: avansul cunoaNterii determinL perimarea conoinutului informaoiilor existente, care
devin depLNite pentru utilizare, lLsnd loc unora noi;
4) Caracterul non-aditiv: pentru un anumit detonator este nejustificatL economic adLugarea, la o
informaoie existentL, a uneia identice n conoinut Ni formL (fac excepoie copiile de siguranoL de
documente Ni programe informatice). [11, pg. 136]

Bunurile informaionale
Bunurile informajionale sunt acele bunuri care sunt create n format electronic sau care pot fi
transpuse ntr-un asemenea format.
Pot fi grupate n 2 categorii:
- Conjinuturile informajionale ( documente, cLroi tipLrite, cLroi electronice, ziare Ni reviste, baze de
date, filme, nregistrLri sonore, emisiuni radio Ni de televiziune, pg.ini de Internet etc) care sunt
utilizabile ca atare, n mod nemijlocit;
- Programele informatice ( software ), a cLror utilizare constL n exploatarea lor pe calculatoare
electronice n vederea executLrii diverselor operaoii de tratare a informaoiei
Regimul economic al Bunurile informajionale este determinat de atributele lor specifice, referitoare
la:
Structura costului de producoie
Reproductibilitatea n serie
Non-transparenoa aprioricL a utilitLoii Ni calitLoii lor
a) Bunurile informaionale presupun costuri nalte de reproducere a originalului ,
comparative cu costurile relative reduse de reproducere n serie;
b) Bunurile informaionale pot fi reproduse yi diseminate prin tehnici simple yi accesibile yi n
mod anonim;
c) Utilitatea yi calitatea bunurile informaionale sunt, ~ ex ante , non transparente pentru
noii beneficiari.

Proprietatea intelectual
ExistL douL categorii de drepturi asociate proprietLoii intelectuale:
Drepturi asupra obiectului propriu-zis al proprietjii, respective dreptul de a oboine profit din
utilizare, de a exclude pe aloii de la utilizare, inclusiv de a ceda temporar sau permanent, n
totalitate sau n parte, aceste drepturi cLtre teroi, n scop de profit;
Drepturi morale: dreptul la recunoaNterea statutului de creator al bunului Ni dreptul la integritatea
creaoiei, n sensul de a nu fi trunchiatL, modificatL sau utilizatL n modalitLoi inacceptabile sau
dLunatoare pentru creator.
Obiectul proprietLoii intelectuale poate fi protejat juridic prin:
Drepturi de autor ( copyright );
Brevete de invenoie;
MLrci nregistrate. [11, pg. 137]

57









Capitolul 5
STATUL $I ECONOMIA. EXTERNALIT|ILE $I BUNURILE PUBLICE

5.1. Statul i economia

5.1.1. Economia de pia contemporan
Rolul statului n economie a constituit veacuri la rnd un motiv de disputL politicL. AstLzi,
liberalii vor ca statul sL corecteze neajunsurile mecanismului pieoei Ni sL rezolve problemele sociale ale
persoanelor dezavantajate, conservatorii cer ca statul sL nu se mai oinL de capul nostru Ni sL lase pieoele
sL facL minuni cu nivelul de trai al tuturor. Care sunt neajunsurile Ni problemele sociale despre care
vorbesc liberalii? Este oare adevLrat cL statul poate mbunLtLoi starea de lucru? Cum se explicL faptul cL
statul, creat de oameni Ni pentru oameni, este o povarL care apasL pe umerii acestora?. [10, pg. 335] n
ultimii 200 de ani, pieoele s-au dovedit a fi un adevLrat motor pentru economiile oLriilor industrializate.
Cu circa un secol n urmL nsL, aproape toate statele din Europa Ni America de Nord au nceput sL
intervinL n activitatea economicL pentru a corecta evidentele neajunsuri ale mecanismului pieoelor. [10,
pg. 335]
Sistemul economic de piaoL implicL un grad mare de libertate economicL: libertatea de a
cumpLra de la o anumitL firmL, de a vinde sau nu, libertatea de alegere a ocupaoiei, de a lucra
independent prin folosirea propriilor cunoNtinoe sau mijloace sau de a fi salariat. Prin intermediul
preoului piaoa stimuleazL producerea bunurilor care sunt cele mai solicitate, determinL consumatorii sL
foloseascL raoional bunurile Ni ncurajeazL economicitatea folosirii factorilor de producoie. Toate acestea
se concretizeazL n alocarea eficientL a resurselor. [1, pg. 445]
ntr-o lume a resurselor din ce n ce mai limitate, problema eficienoei este crucialL. ModalitLoile
de utilizatre a resurselor sunt analizate din perspectiva maximizLrii rezultatelor, iar alocarea resurselor
este ghidatL n funcoie de performanoele de eficienoL a utilizLrii. Aceasta presupune ca resursele sL fie
alocate cu prioritate n acele activitLoi n care eficienoa este mai ridicatL. Dar, ntruct eficienoa este
judecatL dupL rezultatele oboinute, este foarte importantL modalitatea de definire Ni de mLsurare a
acestor rezultate. Din perspectiva consumatorului conteazL utilitatea (satisfacoia) individualL. Dar
aceasta are o detrminare subiectivL oi atunci se pune problema generalizLrii ei la nivel de grup sau de
societate umanL. Din perspectiva producLtorului rezultatul nseamnL profit, dar uneori poate fi
satisfacoia de a domina piaoa Lri chiar satisfacoia de a realiza un bun sau serviciu de calitate deosebitL
[11, pg. 144]
ntr-o economie de piaoL, judecarea performanoelor privind eficienoa utilizLrii Ni alocLrii
resurselor are loc n cadrul concurenoial oferit de pieoe. Pieoele valideazL modalitatea de alocare Ni
utilizare a resurselor, n sensul cL bunurile necesare Ni de calitate gLsesc cumpLrLtori, pe cnd cele mai
puoine utile Ni realizate cu risipL de resurse nu sunt vndute n aNa fel nct sL acopere efortul depus. Se
spune adeseori cL pieoele asaneazL mediul economic eliminnd producLtorii ineificienoi sau care nu
corespund exigenoelor consumatorului. De aici se poate concluziona cL sistemul pieelor reprezint cel
mai bun cadru de validare a eficienei alocrii a utilizrii resurselor [11, pg. 144]





58








5.1.2. Rolul yi funciile statului

ntr-o oarL industrializatL. ModernL, statul se implicL n sferele vieoii economice. Instrumentele
pe care acesta le utilizeazL cu scopul de a influenoa viaoa economicL privatL se pot mpLroi n trei mari
categorii:
1. Impozitele, care reduc veniturile Ni, prin urmare cheltuielile cu caracter privat (oamenii
cumpLrL mai puoine maNini sau mLnncL mai rar la restaurant), furniznd resursele necesare pentru
sectorul public (pentru construcoia de poduri, colectarea gunoaielor sau construirea de bombe
inteligente ). Sistemul fiscal serveNte, de asemenea, la descurajarea unor activitLoi precumfumatul, prin
aplicarea unor impozite mai mari Ni la ncurajarea altora, cum ar fi cumpLrarea sau construcoia de
locuinoe, prin aplicarea unor impozite mai mici.
2. Cheltuielile, care determinL firmele sau lucrLtorii sL producL anumite bunuri Ni servicii
(uneori servicii educaoionale, protecoie din parta polioiei) Ni transferurile la buget (pentru asigurLrile
sociale Ni pentru ajutorarea persoanelor defavorizate) care asigurL veniturile unei pLroi a populaoiei.
3. Reglementrile sau mLsurile de control, care dau ori nu dau voie oamenilor sL desfLNoare
anumite activitLoi economice (de pildL reglementLri referitoare la limita n care este admisL poluarea, la
condioiile de muncL sau la obligativitatea tipLririi pe ambalajele produselor alimentare a informaoiilor
privind conoinutul nutritiv). [10, pg. 336]


Figura 16-1 Evoluoia cheltuielilor statului Ni a ncasLrilor din impozite, 1900 - 1993
n figura 16-1 ni se prezintL evoluoia impozitelor Ni a cheltuielilor statului american ntre anii 1900 Ni
1993. Forma ascendentL a curbelor indicL faptul cL ponderea impozitelor Ni cheltuielilor guvernamentale
a crescut constant n cursul acestui secol. [10, pg. 336]
Funciile statului:
1. ,mbuntirea eficienei economice. Unul din principalele obiective economice ale statului l
reprezintL asigurarea unei alocLri optime din punct de vedere social a resurselor. Aceasta este latura

59






microeconomic a politicii statului, ceea ce se concentreazL asupra a ceea ce trebuie Ni cum trebuie sL
producL economia. Politica microeconomicL diferL de la o oarL la alta n funcoie de obiceiuri Ni de
concepoiile politice. Unele oLri pun accentul pe liberalism, lLsnd majoritatea deciziilor n seama pieoei.
Alte oLri nclinL spre controlul puternic al statului Ni chiar spre naoionalizarea mijloacelor de producoie,
deciziile de producoie fiind luate de cLtre organismele de planificare ale statului. [10, pg. 339]
,Limitele minii invizibile. Toate mLrfurile trebuie produse n condioii de eficienoL de cLtre firme
perfect concurenoiale. Nu trebuie sL existe externalitLoi cum ar fi poluarea aerului, iar consumatorii Ni
firmele trebuie sL fie pe deplin informaoi cu privire la preourile Ni caracteristicile mLrfurilor pe care le
cumpLrL Ni le vnd. DacL toate aceste condioii ideale sunt ndeplinite, mna invizibilL poate asigura o
producoie Ni o distribuoie optimL a produsului naoional, nemaifiind necesarL intervenoia statului n
economie. Dar, chiar Ni aNa, dacL ar exista o diviziune a muncii ntre oameni Ni regiuni, Ni dacL ar
funcoiona mecanismul preourilor, statul ar continua sL joace un rol important. J ustioia Ni polioia tot ar
trebui sL existe pentru a asigura respectarea contractelor, pentru a se combate fraudele, comportamentul
violent, furturile Ni agresiunile externe, ca Ni pentru a se garanta dreptul de proprietate. [10, pg. 339]
,Interdependene inevitabile. Liberalismul ar fi un sistem bun n cazul n care condioiile prezentate
mai nainte ar exista ntr-adevLr. n realitate nsL, fiecare din aceste condioii ideale este ncLlcatL, ntr-o
mLsurL mai mare sau mai micL, de cLtre toate societLoile umane. De multe ori, producoia nu se poate
desfLNura n condioii de eficienoL maximL dect n unitLoi prea mari pentru a se putea vorbi despre o
concurenoL cu adevLrat perfectL. [10, pg. 339] Cu alte cuvinte, statul este adesea nevoit sL intervinL cu
toate mijloacele pentru a corecta eNecurile sistemului de piaoL, dintre care cele mai importante sunt
urmLtoarele: colapsul mecanismului concurenoei perfecte, externalitLoile Ni bunurile publice Ni caracterul
imperfect al informaoiei. [10, pg. 340]
2. ,mprirea distribuiei veniturilor. Chiar Ni atunci cnd funcoioneazL eficient, mna invizibilL
poate produce o distribuoie complet inechitabilL a veniturilor. ntr-un sistem liberal, oamenii ajung
bogaoi sau sLraci n funcoie de averea pe care o moNtenesc, n funcoie de talentul Ni efortul lor, de norocul
lor de a gLsi petrol sau de a deoine o bucatL de pLmnt n locul potrivit, de sexul Ni de culoarea pielii.
Pentru unii oameni, distribuoia veniturilor pe care o genereazL libera concurenoL pare la fel de arbitrarL
cu distribuoia darwinistL a hranei Ni a prLzii ntre animalele din junglL. n oLrile cele mai sLrace, venitul
excedentar care poate fi luat de la cei bogaoi Ni oferit celor dezavantajaoi este mic. Dar, pe mLsurL ce
devine mai bogatL, societatea alocL tot mai multe resurse pentru ajutorarea sLracilor; aceastL activitate
redistribuirea veniturilor constituie cea de-a doua funcoie economicL importantL a statului. (...)
Redistribuirea veniturilor se realizeazL de obicei prin intermediul politicii de impozite Ni de cheltuilei ale
statului, dar Ni reglementLrile au uneori un rol important. [10, pg. 340] n ultimii 30 de ani au fost
adoptate o serie de legi Ni reglementLri menite sL asigure egaitatea Nanselor de a oboine un loc de muncL,
o locuinoL Ni o instruire pentru tooi membrii societLoii. [10, pg. 341]
3. ,Stabilizarea economiei naionale prin programe macroeconomice. Capitalismul timpuriu s-
a caracterizat prin dese perioade de inflaoie Ni depresiune economicL. Amintirea traumatizantL a Marii
Crize din anii 30 este ncL vie n memoria celor mai vrstnici. AstLzi, statului i revine rLspunderea de a
evita repetarea unor asemenea experienoe dezastruoase prin utilizarea raoionalL a politicilor fisxale Ni
monetare, ca Ni prin reglementarea strict a sistemului financiar. n plus, statul ncearcL sL atenueze
amploarea variaoiilor ciclice ale activitLoii economice, cu scopul de a evita att aparioia Nomajului pe
scarL largL n perioadele de minim ale ciclului economic, ct Ni inflaoia devastatoate n perioadele de
maxim. Mai recent, statul a nceput sL se preocupe de gLsirea acelor politici de creNtere economic pe
termen lung. Aceste problem constituie obiectul de studio al acelei ramuri a Ntiinoei economice denumite
macroeconomie. [10, pg. 341]
4. ,Reprezentarea rii pe plan internaional. n ultimii ani, comeroul Ni finanoele internaoionale
au devenit mai importante (...).n prezent, statul joacL un rol esenoial n reprezentarea intereselor naoiunii

60






pe plan internaoional Ni la negocierea acordurilor cu alte oLri ntr-o gamL variatL de probleme. Putem
grupa problemele internaoionale ale politicii economice n patru mari categorii: [10, pg. 341]
,Reducerea barierelor comerciale. O parte importantL a politicii economice implicL
armonizarea legislaoiei Ni reducerea barierelor comerciale astfel nct sL fie ncurajate specializarea
internaoionalL Ni diviziunea muncii. n ultimii ani s-au ncheiat o serie de acorduri comerciale referitoare
la reducerea taxelor vamale Ni a altor bariere care stau n calea comeroului cu produse agricole, bunuri
industriale Ni servicii(...). n plus, acordurile internaoionale pot implica renunoarea la suveranitatea
naoionalL n schimbul creNterii veniturilor. [10, pg. 341]
,Programele de asistenj. OLrile bogate dispun de numeroase programe destinate mbunLtLoirii
vieoii persoanelor sLrace din alte oLri ale lumii. Aceasta implicL acordarea de ajutor extern direct,
asistenoL n caz de dezastru, asistenoL tehnicL, nfiinoarea unor instituoii de genul BLncii Mondiale care sL
ofere credite Ni dobnzi reduse oLrilor sLrace precumNi acordarea unor facilitLoi pentru exporturile
destinate oLrilor sLrace. [10, pg. 341]
,Coordonarea politicilor macroeconomice. Naoiunile au constatat cL interdependenoa lor
economicL tot mai accentuatL implicL de fapt coordonarea politicilor macroeconomice n vederea
combaterii inflaoiei Ni Nomajului. Cursurile de schimb (adicL preourile relative ale diverselor monede
naoionale) nu variazL de la sine; crearea unui sistem valutar corespunzLtor este una dintre condioiile
eficientizLrii schimburilor [10, pg. 341] ,comerciale internaoionale. Naoiunile au constatat cL politicile
fiscale Ni monetare ale altor oLri pot influenoa propria lor situaoie economicL. . [10, pg. 342]
,Protejarea mediului nconjurtor. Aspectul cel mai recent cu privire la politica economicL
internaoionalL se referL la cooperarea interstatalL n vederea protejLrii mediului nconjurLtor, n situatia
n care multe oLri sunt afectate sau contribuie de-a dreptul la degradarea acestuia. (...). n ultima vreme,
ca urmare a semnalelor de alarmL trase de oamenii de NtiinoL n legLturL cu fenomene precum
distrugerea stratului de ozon, defriNLrile, ncLlzirea globalL sau disparioia unor specii de plante Ni
animale, naoiunile au nceput sL analizeze posiblitLoile de protejare a acestor resurse globale. [10, pg.
342]

5.1.3. Teoria opiunii publice
EconomiNtii sunt foarte realiNti n privinoa rolului pe care statul l joacL n economie. Statele pot
lua decizii greNite sau pot aplica n mod greNit deciziile bune. ntr-adevLr, aNa cum se vorbeNte de eNecuri
ale sistemului de piaoL, tot aNa se poate vorbi de eNecuri ale sistemului de stat . Aceste probleme oin de
domeniul teoriei opiunilor publice o ramurL a economiei politice ce studiazL modul de adoptare a
deciziilor de cLtre stat.(...) Teoria alegerii publice analizeazL cum, ce Ni pentru cine produce sectorul
public, aNa cum teoria cererii Ni ofertei examineazL alegerile pentru sectorul privat [10, pg. 342]
,Cum se iau deciziile la nivel statal? n sectorul privat, oamenii Ni exprimL punctele de vedere
dndu-Ni ceea ce numim metaforic voturile n bani pentru bunurile pe care Ni le doresc. n sfera
politicL, ei Ni dau votul real pentru parlamentari Ni preNedinoi. [10, pg. 343]
J ocul politic, asemenea celul al pieoei, are Ni el regulile Ni participanoii sLi. n luarea deciziilor
politice se oine seama de un set de reguli reprezentate de sistemul de guvernLmnt Ni de cel electoral (...),
cea mai importantL regulL a jocului este aceea potrivit cLreia deciziile se iau de cLtre reprezentanoii
aleNi. [10, pg. 343]
Cine sunt participanoii? n rolul alegLtorilor figureazL consumatorii ale cLror nevoi trebuie
satisfLcute de societatea democraticL. Aloi participanoi importanoi sunt reprezentanoii aleNi sau
politicienii. Acest grup ndeplineNte o funcoie foarte asemLnLtoare cu cea a firmelor n economia de
piaoL: ei sunt ntreprinzLtorii care analizeazL cererea generalL pentru bunuri colective Ni gLsesc
posibilitLoi de furnizare a acestor bunuri.(...) Dintre participanoii la joc trebuie sL-i amintim pe oamenii
care conduc agenoiile guvernamentale. [10, pg. 343]

61






n concluzie, teoria alegerii publice se referL la modul n care statele iau deciziile cu privire la
impozite, cheltuieli, reglementLri Ni alte probleme de politicL economicL. La fel ca Ni jocul pieoelor, jocul
de pe scena politicL trebuie sL punL de acord nevoile oamenilor pentru bunuri colective cu posibilitatea
economiei de a furniza aceste bunuri. Principalele bunuri constau n faptul cL participanoii cei mai
importanoi la jocul politic, politicienii, sunt preocupaoi n primul rnd de cNtigarea alegerilor, n timp
ce participanoii cei mai importanoi n jocul pieoelor, firmele, au ca obiectiv oboinerea de profit. [10, pg.
344]
Alegerea publicL este procesul prin care preferinoele individuale sunt combinate n cadrul
deciziilor colective. O societate democraticL accentueazL n aceastL combinaoie importanoa valorilor Ni
gusturilor o persoanL, un vot sunt cuvintele care exprimL cel mai bine fundamentul individualist al
sistemului politic democratic. [10, pg. 344]
Reguli de luare a deciziilor publice.

Figura 16-5 Adoptarea deciziilor colective dup regulile unanimitjii i majoritjii [10, pg. 347]
1. Unanimitatea (...) presupune ca fiecare sL fie de acord cu deciziile colective luate. Nicio decizie
nu poate fi adoptatL fLrL acordul tuturor persoanelor implicate, fapt pentru care fiecare decizie
trebuie sL mbunLtLoeascL venitul fiecLruia (ori, n general, nivelul de satisfacoie al fiecLrei
persoane). [10, pg. 346] Un sistem electoral bazat pe unanimitate oferL garanoia cL toate deciziile
care se iau reprezintL optimizLri Pareto, nimeni neavnd de suferit de pe urma adoptLrii lor. n plus,
deoarece fiecare alegLtor trebuie sL fie de acord cu oricare din deciziile luate, grupurile mai mari nu
vor avea putere de constrngere asupra grupurilor minoritare. Din nefericire, regula unanimitLoii
prezintL importante neajunsuri de ordin practic. Oricine a ncercat sL convingL un grup de oameni
sp accepte un animit lucru Ntie cL realizarea consensului cere mult timp Ni efort. O persoanL scepticL
poate mpiedica aplicarea unei mLsuri, indiferent ct de utilL ar fi aceasta. Mai rLu chiar, dacL acea
persoanL Ni dL seama ct de puternicL este poate mpinge mecanismul votului n negocieri
ncercnd sL oboinL n schimbul votului un avantaj. [10, pg. 346]
2. Regula majoritii. Teoretic, toate instituoiile care iau decizii pe baza voturilor exprimate
apeleazL la regula majoritLoii. n acest sistem, o lege sau o reglementare se considerL adoptatL atunci
cnd mai mult de jumLtate din participanoii la vot o aprobL. [10, pg. 347] Rezultatele prezentate n
figura 16-5(b) scot n evidenoL cteva trLsLturi importante ale regulii majoritLoii. n primul rnd, aceasta
nu garanteazL realizarea optimului Pareto. n al doilea rnd, regula majoritLoii poate duce la tirania
majoritLoii ; majoritatea Ni poate impune voinoa politicL asupra minoritLoii prin discriminare,


62








redistribuirea veniturilor sau prin adoptarea unor legi opresive. O astfel de tiranie nu este posibilL n
condioiile unanimitLoii. [10, pg. 348].
Paradoxul votului se manifestL atunci cnd analiznd mai multe programe, niciunul nu se
bucurL de preferinoele majoritLoii.(...) SpecialiNtii n teoria alegerii publice pun accentul pe douL
implicaoii pe care paradoxul votului le are n conducerea unei organizaoii sau a unui organism legislativ.
Una dintre ele constL n faptul cL rezultatul votului depin de de agenda sau prioritLoile respectivei
ogranizaoii. DatoritL nevoii de a economisi timpo, organizaoiile trebuie sL dispunL de un set de proceduri
bine stabilite. Ele nu-Ni pot permite sL se nvrtL la nesfrNit n jurul unor probleme n privinoa cLrora
opiniile sunt mpLroite. Paradoxul votului este ncL o dovadL a faptului cL agenda poate avea o
importanoL crucialL pentru rezultat prin aceea cL ordinea n care problemele sunt supuse votLrii ne poate
arLta care program prevaleazL [10, pg. 349] Cea de-a doua implicaoie se referL la instabilitatea
coalijiilor care vizeazL redistribuirea veniturilor. Situaoiile care implicL redistribuirea veniturilor
seamLnL foarte bine cu sindromul votului ciclic. [10, pg. 350]
Teoria alegerii publice ne ajutL n plus sL noelegemmodul n care foroele politice pot influenoa
elaborarea bugetului precum Ni aloi factori prezenoi n activitatea economicL. DeNi statul joacL un rol
central n economie, el prezintL un anumit grad de imperfecoiune. DupL cum o economie nu poate
ajunge la perfecoiunea pieoelor concurenoiale, tot aNa democraNiile nu reuNesc sL rLspundp ntotdeauna la
nevoile sociale n modul cel mai eficient.(...) Eyecul statului apare atunci cnd mLsurile adoptate de
acesta nu reuNesc sL mbunLtLoeascL eficienoa activitLoii economice sau cnd statul redistribuie veniturile
n mod inechitabil. ExistL douL cauze ale eNecurilor statului: imperativele birocratice Ni orizontul de timp
foarte scurt [10, pg. 350]
a. Imperativele birocratice. Puoini oameni rezistL tentaoiei de a-Ni spori influenoa sau puterea.
Statul procedeazL la fel. Adesea, el face prea multe lucruri pentru o perioadL prea lungL de timp.
Unul dintre motivele pentru care statele au tendinoa de a-Ni extinde sfera de acoiune exagerat de
mult constL n faptul cL profiturile rezultate din diverse proiecte nu pot fi verificate. [10, pg.
350]
b. Orizontul de timp foarte scurt. Tendinoa de concentrare exclusivL asupra viitoarelor alegeri
poate determina guvernele sL adopte Ni sL susoinL programe care produc beneficii ntr-un interval
scurt de timp, evitndu-le pe acelea care genereazL costuri imediate Ni care produc avantaje n
viitor. Acest accent pus pe orizontul de timp foarte scurt favorizeazL elaborarea de cLtre
guvernanoi a unor programe de stimulare a consumului. Cu alte cuvinte, programele beneficiazL
de atenoie atuncL cnd contribuie la creNterea consumului prezent, Ni nu a celui viitor. De
asemenea este posibil ca investioiile pe termen lung sL aibL de suferit n perioadele
premergLtoare alegerilor. [10, pg. 351]
Unii analiNti au remarcat faptul cL teoria alegerii publice reprezintL o imagine pesimistL a
comportamentului statului, fLrL ca istoria sL poatL justifica o asemenea concluzice cinicL. Teoria alegerii
publice ne reaminteNte cL, n democraoie, alegerea colectivL duce ntotdeauna la un rezultat optim sau
mLcar eficient. [10, pg. 351]

5.2. Externalitile i bunurile publice

5.2.1. Cauzele situaiilor de eyec al pieelor
n cadrul pieoelor, concomitent cu schimbul are loc Ni un transfer al drepturilor de utilizare Ni
control asupra bunurilor acestora. Schimbul drepturilor de control asupr utilizLrii bunurilor nu se
manifestL n afarea transferului dreptului de proprietate. n cazul n care piaoa oferL o alocare eficientL a

63








resurselor, posibilitLoile de schimb avantajos al drepturilor de proprietate asupra bunurilor sunt maxim
valorificate. n cazul alocLrii ineficiente, posibilitLoile de schimb avantajos rLmn nevalorificate. Factorii
determinanoi ai unei alocLri ineficiente a resurselor Ni care conduc la situaoii de eNec al pieoelor sunt:
a) dificulti n individualizarea drepturilor de proprietate ca urmare a excluziunii imperfecte
sau a unui grad redus de transferabilitate. [1, pg. 445]
b) existena unor costuri tranzacionale semnificative. Schimbul necesitL informaoii care nu
sunt gratuite Ni implicL cheltuieli pentru cLutarea partenerilor pentru negocierea contractelor Ni
monitorizarea executLrii. Acestea au o pondere nsemnatL n costurile totale Ni mpiedicL
alocarea eficientL a resurselor prin intermediul pieoei libere [1, pg. 446]
c) eyecul negocierii unor acorduri mutual avantajoase, ceea ce face ca schimbul sL nu mai aibL
loc. ENecul negocierii se poate datora existenoei mai multor posibilitLoi cu privire la condioiile
schimbului reciproc avantajos. DacL existL o singurL alternativL, neogicerea nu are obiect. n
cazul alternativelor multiple, negocierea este dificilL Ni existL riscul eNecului. Insuccesul
negocierilor afecteazL derularea schimbului Ni genereazL pierderi de eficienoL. [1, pg. 446]
Trstura comun a situaiilor de eyec al pieelor const n discrepana dintre costurile sau
beneficiile private, pe de-o parte, yi costurile sau beneficiile sociale, pe de alt parte. [1, pg. 446]
Cauzele principale ale eNecului pieoelor sunt:
Deficienoe n atribuirea drepturilor de proprietate
Existenoa costurilor de tranzacoie
Concurenoa imperfectL Ni informaoia incompletL
Incertitudinea evoluoiei mediului de afaceri. [11, pg. 144]
DREPTUL DE PROPRIETATE. Una dintre condioiile esenoiale ale schimburilor de mLrfuri este
legatL de definirea drepturilor de proprietate. Aceasta nseamnL cL vnzLtorul este proprietarul bunului
vndut (sau este mputernicit de proprietar), [11, pg. 144] iar cumpLrLtorul poate dobndi odatL cu
bunul Ni recunoaNterea calitLoii de proprietar asupra bunului achizioionat. DeNi principiul este relativ
simplu, el genereazL nu de puoine ori dispute juridice complicate, mai ales dacL intervin alte atribute ale
dreptului de proprietate (folosinoa sau uzufructul). Dincolo de aspectele juridice, existL anumite categorii
de bunuri n care individualizarea dreptului de proprietate este imposibilL. Un prim caz este dat de
bunurile aflate n proprietate comun. n acest caz, mai multe persoane au un drept fLrL restricoii de a
beneficia de obiectul acelei proprietLoi. Astfel, nimeni nu poate vinde dreptul sLu la beneficii unui
membru din grup Ni nici nu poate exclude vreun membru de la beneficiile bunului. Problema
comportamentului fiecLrui membru al grupului nu este att de simplL pe ct pare. Aceasta a fost
abordatL de cLtre David Hume sub numele de tragedia proprietjii comune (the tragedy of commons).
Hume ia ca exemplu un numLr de indivizi care au acces la o pajiNte aflatL n proprietate comunL. DacL
fiecare individ are voie sL-Ni pascL animalele Ni niciun individ nu are dreptul sL vndL pajiNtea sau pLroi
din aceasta. Din moment ce niciun individ nu are voie sL vndL altuia dreptul de utilizare a pajiNtii,
rezultL cL nu poate exista niciun schimb. PajiNtea, fiind un bun liber, indivizii vor avea tendinoa sL o
foloseascL n exces. De aici rezultL o deteriorare rapidL a pajiNtii. DacL un individ doreNte sL introducL
un sistem de drenare sau altL mLsurL care ar mbunLtLoi calitatea pajiNtii, nseamnL cL ceilaloi vor
beneficia de rezultate fLrL sL suporte costurile. n cazul unui grup mic se poate negocia mai uNor o
soluoie pentru rezolvarea problemei. Dar dacL grupul este mare, oboinerea unui consens este costisitoare.
Altfel spus, costurile de tranzacoie sunt mari. DupL cum spune Hume: Este foarte dificil, aproape
imposibil, ca o mie de persoane sL agreeze orice acoiune (colectivL); devine dificil pentru aceNtia sL se
punL de acord asupra unui proiect complicat, Ni ncL Ni mai dificil de a-l executa din moment ce fiecare
va cLuta un pretext de a se elibera de sarcina suportLrii cheltuielilor Ni ar fori sL lase ntreaga problemL

64







pe seama celorlaloi. Exemplul de mai sus conoine un conflict evident ntre maximizarea utilitLoii
individuale pe termen scurt Ni maximizarea utilitLoii pe termen lung. n absenoa unei reguli de utilizare,
interesele individuale ale fiecLrui individ pot intra n conflict. Un astfel de exemplu introduce douL
concepte foarte importante: pasager clandestin sau blatist ( free rider ) Ni costuri de tranzacoie.
Pasagerul clandestin (,blatistul`) este un individ care nu-Ni prezintL corect intenoiile de a beneficia de
un bun aflat n proprietate comunL Ni prin urmare nu plLteNte aceste beneficii. Costurile de tranzacjie
sunt costurile necesare efectuLrii unui schimb sau a unei tranzacoii economice: costuri de informare, de
negociere, de ncheiere a formelor legale ale contractelor, de corectare a unor nepotriviri faoL de
condioiile curente de piaoL etc. (...) Pasagerul clandestin presupune cL tooi ceilaloi membrii ai grupului nu
vor juca acelaNi rol. Drepturile de proprietate comunL sunt utilizate pnL la punctul n care utilitatea
marginalL egalizeazL preoul. Tragedia proprietLoii comune constL n comportamentul nereglementat al
interesului propriu de a maximiza utilitatea individiualL va avea ca rezultat o deteriorare a resursei
comune. Hume a afirmat cL rolul statului este de a reglementa comportamentul individual astfel nct sL
se reducL tragedia proprietLoii comune. Prin urmare, rolul guvernului este de a aloca utilizarea resurselor
diferioilor indivizi, de-a lungul timpului, astfel nct sL asigure maximizarea interesului tuturor
membrilor grupului. [11, pg. 145]

5.2.2. Externalitile
Cazul externalitLoilor este legat tot de modalitatea de definire a drepturilor de proprietate Ni de
costurile de tranzacoie. n primul rnd aici avem o problemL de repartizare a rezultatelor utilizLrii unor
bunuri (uzufruct), din moment de externalitLoile sunt definite astfel: externalitLoile sunt efectele care apar
n acele cazuri n care o anumitL utilitate individualL (sL spunem A) sau o relaoie de producoie include
variabile reale ale cLror valori sunt alese de aloii, fLrL o atenoie particularL la efectele asupra bunLstLrii
lui A. Un exemplu uzual este cel al fumului degajat de anumite fabrici. Fumul, ca produs secundar va
afecta sLnLtatea populaoiei din preajma acestor fabrici. [11, pg. 145] ExternalitLoile conferL statului o
funcoie alocativL [11, pg. 147] Situaoiile n care deciziile de producoie sau de consum ale unui agent
economic afecteazL (pozitiv sau negativ) direct satisfacoia sau profitul altor agenoi economici, fLrL ca
piaoa sL evalueze Ni sL-i oblige sL plLteascp sau sL-l remunereze pentru aceastL interacoiune reprezintL
externalitLoi sau efecte externe. ExternalitLoile formeazL o categorie de fenomene care se caracterizeazL
prin: a) sunt efecte derivate din activitatea unui alt agent economic dect cel care o suportL sau care este
influenoat de ea; b) nu sunt nregistrate de piaoL n mod direct Ni, ca atare, nu influenoeazL echilibrul
concurenoial. Costurile sau beneficiile care nu sunt ncorporate n preourile pieoei au un caracter extern
ntruct nu sunt asociate vnzLtorului sau cumpLrLtorului, ci unei teroe pLroi. n cazul externalitLoilor,
producoia sau consumul unui bun de cLtre un agent economic modificL funcoia de producoie sau funcoia
de utilitate a unui agent economic. [1, pg. 447]
Se face distincoie ntre externalitLoi tehnologice Ni externalitLoi pecuniare. Primele sunt acelea
rezultate din ale consumului sau producoiei desfLNurate de un grup de oameni care afecteazL consumul
sau producoia altor grupuri umane. n cazul externalitLoilor precuniare, comportamentul de producoie
Ni/sau de consum al unui grup de oameni influenoeazL un ansamblu de preouri din economie Ni prin
aceasta modificL restricoiile bugetare, ceea ce nseamnL cL este afectatL bunLstarea acestor grupuri. O
externalitate pecuniarL de tip dezeconomie poate sL aparL atunci cnd explansiunea unei industrii
produce creNterea preourilor pentru unii factori de producoie utilizaoi n alte industrii. n funcoie de
calitatea efectelor sportate, externalitLoile pot fi pozitive (benefice) sau negative (dLunLtoare). [11, pg.
145] Externalitile pozitive corespund unor activiLoi ce produc economii sau beneficii pentru teroi,
iar externalitile negative genereazL costuri (dezeconomii) pentru teroe pLroi. [1, pg. 447] ExistL o
puternicL legLturL ntre conceptele de externalitate Ni bun public. Externalitatea are caracteristici

65








similare bunurilor publice. Ca Ni acestea din urmL, externalitLoile sunt nonexclusive Ni nonrivale n
consum. LegLtura exernaliLoilor cu pieoele este reliefatL foarte sugestiv de Heller Ni Starrett:
ExternalitLoile (sunt) aproape sinonime cu nonexistenoa pieoelor. Definim o externalitate ca fiind o
situaoie n care economia privatL nu reuNeNte sL aibL suficientL inioiativL pentru a crea o piaoL potenoialL
pentru un anumit bun, iar nonexistenoa acestei pieoe produce pierderi n eficienoa n sens Pareto. DacL
indivizii doresc sL reducL efectele dezeconomiilor externe, ei vor trebui sL aloce propriile resurse. De
aici derivL nooiunea de costuri sociale. [11, pg. 145] Beneficiul social sau costul sociale este o
combinaoie de beneficii private Ni beneficii externe sau costuri private Ni costuri externe. n acest caz,
prin beneficiu se noelege expresia valoricL a utilitLoii marginale a consumului. Deoarece utilitatea
marginalL este descrescLtoare, beneficiul marginal este Ni el descrescLtor n raport cu creNterea
consumului. Beneficiul marginal defineNte curba cererii, iar costul marginal desemneazL curba ofertei.
[1, pg. 449] Pentru a realiza eficienoa economicL socialL este nevoie ca beneficiul marginal social
(BMS, ca sumL dintre beneficiului marginal extern Ni beneficiul marginal privat) sL fie egal cu costul
marginal social (CMS =cost marginal privat +cost marginal extern) pentru fiecare bun (serviciu) sau
activitate. Att timp ct BMS >CMS, producoia sau activitatea ar trebui extinsL deoarece beneficiile
suplimentare depLNesc costurile suplimentare. n cazul n care BMS <CMS, producoia trebuie restrnsL.
RezultL cL producoia Ni consumatorii trebuie sL punL n balanoL beneficiile Ni costurile. Printr-un sistem
de impozite Ni subvenoii aceNtia sunt constrnNi sL aducL la acelaNi nivel beneficiile Ni costurile. [1, pg.
449]
Externalitile pozitive (economii externe) de producie apar deoarece de anumite acjiuni
ale unor agenji economici beneficiaz alji agenji economici, fr ca acetia s plteasc prejul pentru
beneficiile objinute. (Fig 9.2.) [1, pg. 451]

Dezeconomiile externe de producie se manifest n situaia n care deciziile unor ageni
economici duneaz altor fr a exista o compensaie financiar. Generatorul dezeconomiilor
externe de producoie este o firmL. Poluarea constituie cazul caracteristic pentru externalitji negative de
producjie. ( Fig. 9.3) [1, pg. 451]
Externaliti pozitive de consum. ExistL economii externe n consum n cazul n care deciziile
unui consumator au efecte pozitive de care beneficiazL Ni aloii, fLrL nicio compensaoie monetarL.
Economiile externe n consum apar, mai ales dacL utilitatea pe care o resimoim prin dispunerea de un
anumit bun depinde de numLrul de consumatori care folosesc un bun asemLnLtor. [1, pg. 453]






66











Externaliti negative de consum. Pot sL se manifeste dezeconomii externe de consum atunci
cnd consumatorii sunt la originea unor daune pentru aloi consumatori. Tutunul poate sL constituie o
plLcere pentru unele persoane, dar fumul este dLunLtor pentru teroi. ExternalitLoile negative n consum
sunt exprimate n fig 9.5. [1, pg. 454] Forme tipice de dezeconomii externe de consumsunt efectele
de aglomerare ce se manifestL n condioiile utilizLrii unor bunuri publice. [1, pg. 455]
nlLturarea ineficienoei cauzate de externalitLoi se poate realiza prin internalizare. Aceasta
nseamnL a impune instituoii sau reguli care sL-l determine pe producLtorul de externalitLoi negative sL
trateze costurile Ni beneficiile sociale ca pe costuri Ni beneficii private. [1, pg. 459]

5.2.3. Bunurile publice
Conform lui Paul Samuelson, bunurile publice sunt cele pentru care consumul unui individ nu
duce la scLderea consumului altui individ. Bunurile publice pure reprezintL un tip dierit de bunurile
private. Pentru a sesiza diferenoa dintre aceste tipuri de bunuri se utilizeazL conceptele de
nonexclusivitate Ni nonrivalitate. [11, pg. 146]
Pentru un bun public pur avem: X
a
+ j = XI
a
+ j. Asta nseamnL cL fiecare individ I are
disponibil pentru consumvolumul total al bunului public pur X
a
+ j. Bunul public este indivizibil n
rapot cu o muloime de indivizi. Definioia bunului public pur nu face referile la aspectele calitative. Dar,
pe mLsurL ce se adaugL mai muloi indivizi la un grup ce consumL un bun public, calitatea acestuia poate
sL scadL. MLrimea optimL a grupului care consumL un anumit bun este analizatL de teoria cluburilor
(,theory of clubs`). [11, pg. 146]
Nonexclusivitatea. n cazul bunului privat pur individul care deoine drepturile de proprietate
este singurul care se bucurL de beneficiile bunului Ni prin urmare poate sL excludL aloi indivizi de la
aceste beneficii. n cazul bunului public, excluziunea nu mai este posibilL. Bunurile publice pure au Ni
calitatea de a nu putea fi respinse. [11, pg. 146] Bunul public poate sL priveascL un numLr limitat de
cetLoeni sau colectivitatea naoionalL. [1, pg. 466]
,Nonrivalitatea n consum. Un bun este numit non-rival n consum atunci cnd costul marginal
al adLugLrii unui nou consumator este 0. Bunurile nonrivale nu sunt n mod necesar nonexclusive. [11,
pg. 146]
ExistL efecte de aglomerare, deoarece satisfacoia pe care un consumator o resimte prin folosirea
unui bun public depinde de numLrul de utilizatori care beneficiazL n mod egal. Efecte de aglomerare
sunt exemple de efecte externe, de situaoii n care satisfacerea unui agent economic prin utilizarea unui
serviciu public este afectatL direct de deciziile altor agenoi economici. [1, pg. 466]


67





Bibliografie

1. BLbLioL I. , DuoL Alexandrina, Imbrescu I.- Microeconomie, Editura Mirton, TimiNoara, 2005
2. Begg D., Fischer St., Dornbusch R., -Economics, third edition, McGraw Hill Book Company,
Londra, 1991
3. CismaNLaura- Consumul n teoria economic, Editura Mirton, TimiNoara, 2004
4. Frois G. A. Microeconomie, 3
e
edition, Economica, Paris, 1992
5. Gherasim T.-Microeconomie, volumul 1, Editura EconomicL, BucureNti, 1993
6. Gherasim T.-Microeconomie, volumul 2, Editura EconomicL, BucureNti, 1993
7. Ignat I. ,PohoaoL I., Clipa N. , Luoac Ghe., Pascariu Gabriela-Economie politic, Editura
EconomicL, BucureNti, 1998
8. Iordache St. , LazLr C., -Curs de economie politic, Editura EconomicL, BucureNti, 1999
9. Popescu C-tin, Ciucur D-tru, Morega D.I Microeconomie concurenjial, Editura EconomicL,
BucureNti, 1997
10. Samuelson P., Nordhaus W., -Economie politic, Editura Teora, BucureNti, 2000
11. ***-Economie, edioia a VII-a, Editura EconomicL, BucureNti, 2005
12. ***-Tratat de economie contemporan, volumul 1, Editura PoliticL, BucureNti, 1986.