Desavarsirea crestina si secularismul actual Alte articole: 3 noua intalnire cu .

.anion <asile -ndemnuri du+o&nicesti parintele =eofil 9araian 9arintele -ustin .espre 4omania, romani si credinta -nter&iu cu 9arintele .umitru $taniloae -nter&iu cu 9rotosing+elul *ifon 'orduneanu Lumea celor mici6 9o&esti si poezii pentru copii 9lanse de colorat 9ro&er%e si zicatori >+icitori

"E mai usor sa negi lucrurile, decit sa te informezi despre ele", M.J.de Larra (1809 18!"#, $pania Lumea traieste astazi, pro%a%il, cele mai grele timpuri, dar nu din perspecti&a materiala. 'riza prelungita la nesfirsit se refera la despiritualitzarea si desacralizarea umanitatii. (m de&enit niste fiinte pur %iologice, care se ingri)esc doar de trup, de aceasta &iata imanenta. *u ne mai intereseaza &iata du+o&niceasca, moralitatea, &esnicia. Mincare si %autura a%undenta, somn, pofte si distractii la nesfirsit, intr un cu&int, cautam e,tazul e,acer%at al carnii. *u &rea sa stie omul ca in afara e,tazului trupului e,ista si e,tazul spiritului, e,tazul rugaciunii. (zi traim criza sensurilor, a cu&intelor, a e,istentei firesti. -n aceasta epoca noua, a post modernismului, ne dez%isericim, ne in&itregim de .umnezeu si de firea noastra, intram intr un di&ort cu noi insine. *oi traim eretic/ 'u&intul dumnezeiesc este acelasi, dar noi il intelegem altfel, ne raportam altfel fata de 0ristos, .atatorul &ietii si a nemuririi. (m a)uns sa caricaturizam 1iserica, &iata noastra si c+iar educatia tinerei generatii. .e ce oare unii lupta astazi atit de &irulent impotri&a 'restinismului2 3are nu aceasta $upra 4eligie (religie re&elata# a format ci&ilizatia europeana, si prin ea aproape intreaga lume25 $tim ca "Europa s a constituit, de a lungul secolelor, ca o sinteza intre cultura elena, spiritualitatea crestina si ci&ilizatia romana", si aceasta sinteza fericita a dat nastere la nenumarate capodopere in toate domeniile de acti&itate umana (desigur, si in domeniul educatiei#. .ar cei mai multi dintre luptatorii anti crestini sint persoane insuficient informate si rau formate (sau de formate#, care nu cunosc ade&arul. .e aceea se impune cu o deosedita stringenta cunoasterea ade&arului, caci, cum spunea 0ristos6 "ade&arul &a &a face li%eri" (-oan 8,!7#. Li%eri fata de pacat, fata de dia&ol si fata de patimile )osnice su% umane. (de&arul il face pe indi&id persoana, il plaseaza pe om in ta%ara luptatorilor pentru dreptate. 0ristos Lumina lumii (8,17# il aseaza pe om cu totul in alte dimensiuni si faptuiri6 ca fii ai lui .umnezeu. *oi tre%uie sa tintim desa&irsirea si sfintenia, adica "morti pacatului, dar &ii pentru .umnezeu, in 0ristos -isus, .omnul nostru" (4om.8,11#. (stfel, se cu&ine sa aratam, in mod cit mai clar si con&ingator, ca &alorile crestine sint perene, supra ci&ilizationale pentru toate epocile si societatile, si pot conduce la desa&irsire personala, nationala si mondiala. 9entru aceasta sa pri&im umanitatea pe parcursul intregii sale e,istente din antic+itate pina astazi, descoperind &alentele si carentele ei definitorii, pentru a imprastia fumul iluziilor de pe fata crispata a ci&ilizatiei actuale, aratind ca unica ei posi%ilitate de supra&etuire si inflorire este intoarcerea la iz&oare, la ade&arul dumnezeiesc re&elat, adica la 0ristos apa cea &ie, curgatoare spre &iata &esnica (-oan :,10 1:#. "El este pururea actual si anticipeaza continuu actualitatea. -n -isus 0ristos, ;iul lui .umnezeu cel intrupat, se cuprind toate puterile de refacere ale omului din orice timp si, implicit, toate comorile de intelepciune ('ol.7,!#. -n El a&em raspunsul la toate pro%lemele...". 1. 4ecurs la istorie a# (ntropocentrismul creatiei si teocentrismul umanitatii (antropologia teonoma#. -n planul lui .umnezeu, omul are un rol superior unic in lume si un destin supranatural. 3mul este creat

de .umnezeu pentru .umnezeu. <ocatia omului este de a stapini lumea si de a adora pe .umnezeu (;c. 7,8# in comuniune cu (cesta. 3mul nu este un microcosmos, cum credeau anticii, el este un macrocosmos, o persoana care depaseste si inglo%eaza uni&ersul, pentru a i comunica +arul. $fintii 9arinti sint unanimi in aceasta pri&inta. 3mu, creat ultimul in ordinea facerii lumii, este cea mai inalta dintre toate creaturile, imparatul si preotul tuturor fiintelor, macrocosmosul in microcosmos. 'ompus din suflet si trup (;c. 7,"#, omul este in acelasi timp sinteza si mediatorul intregii creatii &azute si ne&azute, materiale si spirituale, sensi%ile si inteligi%ile. 3mul sintetizeaza creatia, dar poseda, in plus, un principiu care il face unic6 el este "dupa c+ipul lui .umnezeu" si, ca atare, este microteos. 3rientarea si miscarea sa tre%uie sa fie teocentrica (spre .umnezeu#. Lumea fara om nu si ar a&ea rostul. Ea a fost creata ca sa "participe" prin om la .umnezeu. "Lumea ca natura, e creata pentru su%iectele umane. Ea are caracter antropocentric. *umai in ele isi descopera si isi implineste lumea sensul ei", accentueaza 9r. .. $taniloae. (cest antropocentrism al creatiei este astazi puternic sustinut si de stiinta moderna, prin ipoteza cunoscuta su% numele de "principiul antropic", conform caruia ?ni&ersul ar fi putut fi modelat pentru ca &iata, adica omul, sa apara. %# 'aderea6 c+ipul redus la tacere. 'reati dupa c+ipul si asemanarea lui .umnezeu, primii oameni tre%uiau sa aspire necontenit spre .umnezeu, a)ungind, astfel, la desa&irsire. =elul suprem al pesoanei umane era (si este# do%indirea si participarea la iu%irea di&ina sau indumnezeirea e,istentei sale. (ceasta este posi%il printr o aprofundare si cunoastere personala a $fintei =reimi (esti pesoana numai atunci cind comunici cu o alta persoana# si implinirii intocmai a &ointei dumnezeiesti. .ar ei (protoparintii# nu au stiut sa pretuiasca aceasta splendoare cu care au fost inzestrati. .e la &ointa li%era la pacat nu a fost decit un pas. $i acest pas l a facut E&a, care, ispitita de sarpe (de dia&ol#, a mincat din pomul oprit. (dam i se alatura, si astfel omul a pierdut 9aradisul. 9acatul consta in caderea fata de fidelitate lui .umnezeu, fata de &iata. Este un pacat al credintei, al neintelegerii cu&intului lui .umnezeu. "9acatul rupe comuniunea cu .umnezeu, il izoleaza pe om de iz&orul &ietii, ii usuca radacinile, il sla%este si l arunca in arsita indepartata de .umnezeu, unde nu i ramine decit pieirea". 'aderea in pacat aduce peste natura umana "uritenia raului" in asa fel incit c+ipul nu &a mai putea straluci frumusetea sa, nici sa primeasca in puritatea lui stralucirile frumusetii prototipului. "'alitatea de c+ip al lui .umnezeu face din om o persoana. 9rin pacat omul nu pierde c+ipul ca dat ontologic al fiintei sale, ci posi%ilitatea de a face functionale darurile cu care l a inzestrat .umnezeu. 9rocesul de asemanare cu .umnezeu este intrerupt. .esi e,istent, c+ipul este redus la tacere". 9rin pacatul originar omul a pierdut asemanarea cu .umnezeu, iar c+ipul lui .umnezeu in om s a intunecat. "'e altce&a este pacatul, daca nu intoarcerea la +aos, refuz al asemanarii, cadere in neasemanare cu .umnezeu, mers netul%urat catre nimicnicie2". .ar .umnezeu in marea $a iu%ire fata de oameni nu l putea lasa pe om pierdut pentru totdeauna, ci inca din 4ai ii promite un Mintuitor. .aca pacatul a intrat in lume printr o femeie, mintuirea lumii &a &eni tot printr o femeie (;ecioara Maria#, si in acest sens .umnezeu rosteste 9rotoe&ang+elia6 ".usmanie &oi pune intre tine si femeie, intre saminta ta si saminta ei/ aceasta iti &a zdro%i capul, iar tu ii &ei intepa calciiul"(;c. !,1@#. (ceasta <este %una, fagaduinta dumnezeiasca, este constant innoita de .umnezeu pe parcursul istoriei (in <ec+iul =estament# si cu cit ne apropiem de timpul mesianic, cu atit proorocirile despre Mesia (-z%a&itorul# sint mai deslusite si concrete. c# -dolatria si +edonismul lumii antice pagine. * a e,istat &reun moment ca omenirea sa fi fost totalmente rupta de .umnezeu. $et, *oe, (&raam, Moise, .a&id, $olomon, -saia, .aniel, Aoro%a%el etc. sint doar cite&a nume care confirma cel putin legatura permanenta a unor persoane e&la&ioase cu 9rototipul. Mai ales ca .umnezeu isi &a alege un popor (israelitii#, care a&eau menirea sa pastreze credinta dreapta intr un singur .umnezeu 'reatorul cerului si al pamintului, si ca din acest popor la timpul potri&it sa se nasca Mesia fagaduit. <ec+iul =estament a pregatit lumea pentru &enirea Mintuitorului -isus 0ristos. .ar istoria s a miscat dupa caderea in pacat, si in afara legaturii cu .umnezeu, intr o al%ie pur imanenta. *u ca .umnezeu ar fi dorit aceasta, ci fiindca omul s a instrainat tot mai mult de 'reatorul sau, nascocind di&erse teorii si forme de &ietuire incompati%ile cu scopul pentru care a fost creat. Este &or%a de popoarele pagine (in afara de poporul ales#, si aceasta miscare a istoriei, in afara re&elatiei si a lucrarii

mintuitoare a lui .umnezeu, isi gaseste e,presia in cultul idolilor. -dolul e,prima un raport negati& cu .umnezeu, un raport iluzoriu, de instrainare de .umnezeu. -dolul sau c+ipul cioplit al zeilor, este produsul nascocirii mintii omenesti, al unei conceptii panteiste, potri&it careia lumea este ultima realitate. 9otri&it acestei conceptii, nu e,ista un .umnezeu deose%it de lume, transcendent ei, ci ea insasi este una cu di&initatea, a&ind calitatea de cauza ultima a tuturor. Lumea in religiile pagine panteiste pastreaza niste atri%ute misterioase, fortele naturii sint inzestrate cu niste atri%ute di&ine, sacre. Este %ine stiut faptul ca inc+ipuirea sau conceptia omului despre .umnezeu imprima omului si un mod corespunzator de &ietuire. .e aceea, in unele religii antice intilnim zei sau fiinte superioare asemanatoare omului, c+iar cu patimi sau neputinte omenesti. .e e,emplu, zeitatile in&entate de antici dupa forma patimilor umane si "rein&iate" astazi6 1acc+us zeul %auturii/ (frodita zeita desfrinarii, Bris+na si $i&a zeii catastrofelor si nenorocirilor, etc. -storia ?ni&ersala a umanitatii din antic+itate si pina astazi ne &or%este despre diferite forme si practici religioase ale oamenilor. ;aptul ca oamenii au a)uns dupa cadere la diferite sisteme filozofice si religioase %izare constituie latura umana a pro%lemei credintei si este tratata pe larg in cartile de -storie a 4eligiilor. *e limitam a spune ca omul poate crede si se poate inc+ina la diferiti dumnezei falsi, ine,istenti, plazmuiti de mintea si inc+ipuirea omeneasca6 la zei, la idoli, la natura sau la fenomenele naturale6 soare, luna, munti, copaci, animale, fulgere sau cutremure etc. .espre ne%unia acestora ne spune $criptura ca "s au inc+inat si au slu)it creaturii, in locul 'reatorului" (4om.1,7@#. La &enirea lui 0ristos lumea antica pagina se %alacea in noroiul propriilor a%eratii si destra%alari, se sufoca in neputinta depasirii conditiei propriei pacatosenii si degradari, a conditiei sale in afara legaturii cu ade&aratul 'reator. $i aceasta este &izi%il daca cercetam sistemul moral social e,istent atunci si pretuirea persoanei umane. <om descoperi a%surditati precum scla&ia ca forma degradanta a persoanei umane, umilirea femeii (considerata a fi o fiinta mult inferioara %ar%atului, capa%ila doar sa dea nastere unor noi tineri soldati pentru armata si sa i produca placeri senzuale %ar%atului#, +edonismul e,acer%at pina la patimi impotri&a firii, etc. =oate acestea demonstreaza con&ingator, indiscura%il, ca pentru omul ce s a izolat (in afara comuniunii cu ade&aratul .umnezeu#, orice este posi%il, c+iar si patimile su% animalice, ")ustificate" si puse si pe seama zeilor antici. d# 4estaurarea omului in si prin 0ristos. La "plinirea &remii" (>al.:,:# 'el mai presus de om se face 3m si "se smereste pe $ine pina la moarte si inca moarte pe cruce" (;ilip. 7,8#. .umnezeu de&ine 3m, pentru ca omul sa de&ina .umnezeu. -ntruparea si restaurarea omului, realizate in 0ristos noul (dam depasesc orice putere de intelegere omeneasca. .umnezeu se apropie de om, din iu%ire fata de el, si isi alcatuieste trup din ;ecioara. 9rin -ntrupare, .umnezeu &rea ca omul sa gaseasca ade&arata modalitate de a detine &iata, intelepciunea, ade&arul. Mintuitorul &enise sa uni&ersalizeze dreapta credinta (ceea ce s a si intimplat#, desa&irsind o, sa sc+im%e mentalitatile oamenilor, reamintindu ne ca sintem frati intre noi si fii ai lui .umnezeu. <enise sa desc+ida era unei noi culturi, a unei noi ci&ilizatii, .umnezeu a&ind in &edere toate popoarele lumii in mod egal. <enise sa resta%ileasca ordinea, armonia si frumusetea lumii, aratind gri)a Lui permanenta pentru oameni, caci "asa a iu%it .umnezeu lumea, incit pe ;iul $au 'el ?nul nascut L a dat, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa ai%a &iata &esnica" (-oan !,18#. 9rin 0ristos, (dam cel nou, se reinnoieste intreaga creatie/ prin intrupare este data "posi%ilitatea unei comuniuni de ma,ima intensitate intre $finta =reime si creatie". 1iserica, intemeiata pe )ertfa 'rucii $ale, este noua realitate e,istentiala in care .u+ul $fint se manifesta in mod plenar. "1iserica de&ine noua creatie destinata sa cuprinda intreaga ordine creata. 0ristos fiind capul 1isericii, El este deopotri&a capul noii umanitati si al noului cosmos, noua recapitulare a tuturor in 0ristos de&enind acum posi%ila". e# .oua milenii de crestinism. .umnezeu si a aratat iu%irea $a desa&irsita prin trimiterea ;iului $au in lume, ca sa ne iz%a&easca pe noi de su% %lestemul pacatului, al mortii si al dia&olului prin Jertfa 'rucii $ale. Mai mult, scopul suprem al &enirii Mintuitorului -isus 0ristos a fost atins, adica purificarea, iluminarea si indumnezeirea omului. -ar drept confirmare si do&ada pregnanta ne sint miile si sutele de mii de $finti care infrumuseteaza calendarul %isericesc si formeaza 1iserica triumfatoare din 'er. Moastele sfintilor, care sint nestricate,

%inemirositoare si facatoare de minuni arata cit se poate de limpede ca 1iserica lui 0ristos, asistata de $fintul .u+, conduce omul spre indumnezeire. Ele sint o do&ada clara a tamaduirii omului si ca omul atinge indumnezeirea in intregime (suflet si trup#, pentru ca +arul lui .umnezeu este impartasit de la suflet si la trup. .ar sa nu ne inc+ipuim ca lumea dintr o data a primit cu entuziasm crestinismul. Ea se o%isnuise cu mostenirile antic+itatii pagine, cu structura sociala, culturala, morala si religioasa e,istente atunci. *ici macar toti e&reii, legalisti si formalisti pina in madu&a oaselor, n au fost in stare sa L inteleaga pe 0ristos. $ au opus, c+iar L au rastignit. ( fost ne&oie de timp, pentru ca oamenii antici idolatri sa inteleaga si sa L primeasca pe 0ristos, supralumeasca - in&atatura si trairea conform celor mai inalte standarde si &alori di&ino umane. .e aceea, primele secole ale noii ere sint pline de singele martirilor crestini, curs din a%undenta, mai ales din porunca imparatilor romani, care se credeau "um%riti" de sla&a si puterea noului 4ege 0ristos. * au putut intelege ca -mparatia lui 0ristos nu i din lumea aceasta (-oan 18,!8#, dar care incepe de aici pentru fiecare crestin in parte. -ncepind cu imparatul 'onstantin cel Mare, care a dat li%ertate crestinismului (in !1! dupa 0ristos# si =eodosie cel Mare, care a declarat 3rtodo,ia religie de stat (in !80 dupa 0ristos# si continuind cu alti %inecredinciosi imparati %izantini, cultura si ci&ilizatia crestina, incet dar sigur, &a a%sor%i &ec+ea structura ci&ilizationala, transformind o din temelii. .omeniile de acti&itate umana precum filosofia, literatura, ar+itectura, sculptura, pictura, muzica, giu&aiergia, artizanatul, stiintele cate+etice si educationale, legislatia etc. au fost transfigurate si directionate spre atingerea desa&irsirii umanitatii, deci tinteau sfintirea si asemararea omului cu .umnezeu. .aca ne referim la arta, stim ca 1izantul a creat "cea mai transcendenta dintre toate artele", cum spunea regretatul %izantinolog francez 9aul Lemerle, pentru ca arta sacra ade&arata infatiseaza sc+im%area desa&irsita, mintuirea, transformarea prin .umnezeu si intru .umnezeu a lumii decazute si muritoare adica sc+im%area la fata a lumii. (rta %izantina a fost o parte componenta a propo&aduirii crestine, precum si a cultului crestin ortodo,. 'u toate acestea, nu putem spune cu certitudine ca toate acti&itatile umane din tinuturile de&enite crestine din Europa, (sia si (frica &or fi totalmente "increstinate". .imensiunea politica, economica, sociala, culturala &or e&olua uneori in concordanta cu idealurile crestine, alteori nu. $e &a a)unge totusi la "simfonia %izantina" e,presia rafinatei impletiri intre sacru si profan, intre di&in si lumesc, intre 1iserica si $tat. $ au facut reforme in sfera dreptului, dreptul roman impregnindu se cu un spirit din ce in ce mai uman, se &or adopta legi care se %azau pe principiile moral crestine, se &a lupta impotri&a ereziilor, emergentelor si superstitiilor, aspirind la o consolidare spirituala a imparatiei. .in nefericire, din moti&e politice, culturale, sociale separatia intre rasaritul crestin si crestinismul occidental se &a accentua tot mai mult. -ncoronarea lui 'arol cel mare in (pus, in anul 800, ca imparat "roman" (care s a amestecat daunator in pro%lemele religioase#, &a gra%i marsul catre marea sc+isma din 10@:. $i teocratismul papal dorinta de a impune peste toata 1iserica suprematia administrati&a a papei a condus la crime ori%ile in numele credintei. 'ruciadele, la rindul lor, &or adinci prapastia si &or conduce la o ruptura radicala intre (pus si 4asarit. Mai ales, cruciada a : a, cind a fost cucerit 'onstantinopolul de catre latini (170:#, de pe urma careia capitala %izantina nu se &a mai reface niciodata si se &a pra%usi su% ro%ia turceasca in 1:@!. .e asemenea, mult %lamata inc+izitie, care a curmat a%uzi& &ietile a sute de mii de oameni, sint e,emple repro%a%ile in sinul 1isericii catolice, si care ne &or%esc despre aceeasi mentalitate distorsionata a unor paranoici, pusa in practica de altii, care n au pus in fata persoana umana, ci ideile lor fi,e, demonice. (ceste greseli si a%eratii &or conduce la alte greseli si a%eratii6 de e,emplu, 4eforma protestanta (sec.18#, care n a tintit indreptarea in interiorul 1isericii catolice, ci separatia de ea. 9rotestantismul &a conduce la pul&erizarea crestinismului apusean in sutele si miile de secte si organizatii religioase raspindite in intreaga lume. -luminismul (sec.1" 18#, poziti&ismul (sec.18 19#, modernismul si ni+ilismul paturii intelectuale (sec.19 70# &or crea premisele unei separari tot mai e&idente intre om si .umnezeu sau la secularizarea societatii actuale si desacralizarea umanitatii. ;ilosofiile unor paranoici precum *ietsc+e cu teoria supraomului, Mar,, Engels, Lenin cu utopia comunismului fara .umnezeu, 0itler cu ideologia rasismului german, isi &or a&ea "contri%utia" lor in de&alorizarea persoanei umane si in sa&irsirea unor crime si monstruozitati impotri&a umanitatii. 'atastrofele naprasnice ale sec. CC &or a&ea gra&e consecinte asupra intregii omeniri. Marturisea

ar+imandritul $ofronie (1898 199!#, ucenicul $f. $iluan (t+onitul (1888 19!8, traitor in $f. Munte (t+os#, ca dupa primul 4az%oi Mondial n a mai fost cum era inainte (el a&ea pe atunci 18 ani#. 9acea care se simtea in lume, &iata asezata n a mai fost de atunci. $i dupa cel de al doilea 4az%oi Mondial a fost si mai rau. 0arul s a ridicat dupa aceste fratricide mondiale. -ntr o mare masura, +arul a parasit lumea. E,tinderea si masacrele comunismului, 'ortina de ;er, raz%oiul rece &or sapa si mai mult la temelia umanitatii, secularizindu o in cel mai inalt grad posi%il. 7. $ocietatea actuala rein&iere a paginismului antic2 a# 3 radiografiere a societatii post moderniste $ituatia nou creata in lume sau noua ordine mondiala ce ni se impune cu insistenta este o "monstruozitate" care si a altoit germenii parazitari pe trunc+iul umanitatii inca de la inceputul e&ului mediu european. .e fapt, toate pro%lemele cu care s a confruntat si se confrunta contemporaneitatea (glo%alizarea, noile miscari religioase (*M4#, secularizarea, indi&idualismul, terorismul, raz%oaiele ideologice cum au fost cele doua 4az%oaie mondiale din sec. CC, re&olutiile si sc+im%arile paradigmatice sociale s.a.# au ca punct de plecare acele sciziuni si "sc+izofrenii" in gindirea si practica teologica apuseana (incepind, mai ales, cu secolul C---# si in "ofilirea" celor rasaritene in perioada "glaciara" a secolelor C<- C-C. 9entru noi, cei din secolul CC-, glo%alizarea ca "destin ni+ilist si ci&ilizatie a mortii", impreuna cu fenomenul *M4, reprezinta noile pro&ocari cu care se confrunta astazi crestinatatea si intreaga umanitate, in general. ">lo%alizarea este etapa cea mai recenta a modernitatii occidentale, cu implicatii impre&izi%ile pentru destinul intregii umanitati, in sensul ca economicul in&adeaza cu mentalitatea sa agresi& mercantila intregul orizont al &ietii sociale si spirituale". (ceasta inseamna trecerea de la economia de piata la societatea de piata, cu riscul ma)or de a aprecia totul (ci&ilizatia, cultura, etc.# e,clusi& in functie de performantele sale economice. "=otul pentru eficienta economica5" ar putea fi sloganul ei. $i nu conteaza daca este distrusa coeziunea sociala sau daca se distrug statele si natiunile, sau se dizol&a si se fragmenteaza cultura. 'onsecintele, de altfel, sint tragice pentru omenire6 se instaureaza un intreg comple, de inegalitati si nedreptati sociale, pentru ca piata isi impune propriul sau set de &alori, diferite total de cele e&ang+elice. Ma, De%er remarca, in aceasta ordine de idei, ca "atunci cind piata este determinata de propriile legitati, ea nu prezinta consideratie decit pentru lucruri, nicidecum pentru persoane, pentru fraternitate sau pietate". %# *oile pro&ocari sau "%olile" societatii actuale Mutatiile politice, sociale si culturale (de secularizare# a societatilor apusene din ultimele secole au condus, ine&ita%il, si la sc+im%area raportului om om si om .umnezeu. $ a accentuat treptat o separare si o instrainare a persoanelor una de alta, instaurindu se un frig egocentric e,traordinar in spatiul european si nord american. -ndi&idualismul e,acer%at, ca mod de e,istenta in societatile post industriale, s a datorat si &iziunilor simpliste si rationalismului unilateral al filosofilor apuseni, care au condus la separarea oamenilor unul de altul si a tuturor de .umnezeu, la o secularizare a%soluta. (ceasta anomalie feroce isi are inceputul si sfirseste in izolare. $f. <asile cel Mare si toti $fintii 9arinti ai 1isericii crestine definesc raul ca fiind o instrainare de .umnezeu, iar 9arintele .umitru $taniloae, marele teolog romEn al secolului CC, arata ca acest rau groza& conduce si la dorinta demonica de a in)osi, de a "minimaliza sau ani+ila persoana celuilalt..., de a l face sa ti se inc+ine", toate acestea conducind la crime ori%ile in numele asa zisei "li%ertati" a indi&idului. 9e linga tendinta de indi&idualizare e,trema a omului modern putem aminti si alte cauze importante, care conduc la degradarea omului si a mediului lui de e,istenta, cum ar fi multiculturalitatea societatii contemporane si secularizarea ei tot mai accentuata, iar in tarile est europene efectele perioadelor de tranzitie sociala si impactul culturii secularizate occidentale in conte,tul procesului de asa zisa integrare europeana. 9utem o%ser&a tot mai clar "o acuta tensiune intre traditie si modernitate, o relati&izare a &alorilor crestine consacrate, o insta%ilitate crescinda a familiei si un conflict pagu%os intre generatii", adica intre parinti si copii si intre cultura traditionala pro%ata si pseudo cultura "de piata" impusa tinerilor. 9e linga aceste cauze, mentionate mai sus, amintim si pe cea a glo%alizarii care, de fapt, le include pe acestea, aflindu se cu ele intr un raport de interdependenta. >lo%alizarea (sau mondializarea# este o pro&ocare de proportii, in plina desfasurare, si manifestare (dar inca departe de a si fi aratat "coltii" pe deplin# si reprezinta o realitate care "sfideaza toate paradigmele sociale si mentale cunoscute pina acum, fiind o gigantica mutatie ci&ilizationala care traumatizeaza societatile si intimideaza inteligentele". Ea se

manifesta printr o "ruptura tot mai e&identa atit cu ierar+iile de &alori ale culturilor traditionale neoccidentale, cit si cu &alorile modernitatii occidentale "clasice", si este, de fapt, o "ducere la e,trem a datelor incluse in definitia acesteia6 triumful indi&idualitatii, umanism, li%eralism economic, secularism". c# $ecularismul actual ca "religie" mondiala .eci lumea de azi se confrunta cu gra&e pro%leme spirituale6 se inainteaza nu atit pe un traseu al ateismului, ci pe unul al descrestinarii. $ecularismul a patruns in toate sferele de acti&itate/ aproape ca nu se mai face referire la .umnezeu si la scopul pentru care am fost noi creati, cu atit mai putin, se iau in calcul normele morale crestine. -ntregul glo% s a transformat intr o uriasa piata de %unuri materiale (glo%alizare#, in care omul &aloreaza atit cit are in %uzunare sau pe conturile din %anca. *u se mai iau in calcul &alorile culturale, traditionale, nationale care au format si au desa&irsit nenumarate generatii de pina acum. Maladia secularizarii a modificat mentalitatile si traditiile popoarelor europene, legislatia, modul de a intelege persoana umana, familia, iu%irea, se,ualitatea, dar, mai ales, raportarea la moarte si la eternitate. (ceasta maladie a secularizarii isi are radacinile inca din epoca iluminista6 <oltaire, de pilda, considera crestinismul ca "superstitie noci&a", a&ind drept o ade&arata o%sesie discreditarea 1isericii. (ceasta atitudine &a fi urmata de *ietzs+e, Mar,, Lenin s.a., continuind sa se dez&olte in epoca poziti&ista, moderna si post moderna. 4oadele secularismului s au simtit mai ales pe parcursul sec. CC prin marile tragedii care au marcat istoria si constiinta lumii (de e,., cele doua raz%oaie mondiale cu lagare de concentrare si asasinate in masa etc.# si ele continua sa se resimta mai ales in sistemul de in&atamint preuni&ersitar si uni&ersitar e,istent astazi. Aei si idoli pot fi intilniti mai ales in lumea antica pagina. .ar si azi lumea poate fi idolatra, adica se poate inc+ina la feluriti idoli cum sint %anii, mincarea, +ainele, %auturile alcoolice, drogurile, placerile trupesti, egoismul, trufia desarta, &anitatea, setea de putere si alte dorinte dezordonate si lucruri care ne inro%esc si care pot fi considerate pe %una dreptate drept idoli ai nostri. ;ericitul -eronim spunea6 ".aca cine&a se ro%este dorintelor sale, acela de&ine dumnezeul lui. ?n pacat in inima este un idol pe altar". .e asemenea, eu l nostru poate de&eni un idol sau un zeu caruia ne inc+inam si caruia am &rea sa i se inc+ine si altii. -n trecut asa au facut unii imparati romani, care, uitind de starea lor de oameni marginiti, cu puteri limitate si cu putinta de a gresi, s au declarat zei, cerind supusilor lor sa le ridice temple si sa li se inc+ine. -ntr un asemenea pacat a cazut si Lucifer care, stapinit de mindrie, s a crezut intocmai cu .umnezeu. (ceiasi greseala catastrofala pentru ei si pentru cei din )ur au comis o tiranii si despotii regimurilor totalitare din secolele trecute6 *apoleon, Lenin, 0itler sau $talin. !. ?n suflet pentru Europa a# "<ine ceasul si acum este". =eologii, academicienii, medicii, pedagogii, educatorii si, in general, toti intelectualii de %una credinta si cu minti luminate din zilele noastre cunosc aceste a%ateri umane gra&e si recunosc pericolul imens al secularismului. Este a%surd sa se creada ca .umnezeu sau 3rtodo,ia se opun reformelor actuale sau integrarii europene. 9ro%lema consta in faptul ce fel de reforme sint preconizate si in care Europa ne integram25 *oi sintem europeni prin definitie, sintem crestini inca de la inceputuri si dorim sa raminem astfel (crestini si europeni# in continuare. "9olitica Europei, anga)ata in proiecte utopice, li&rata spiritului de a&entura si marcata de cinism sau iresponsa%ilitate,... fiind gestionata adeseori de a&enturieri, psi+opati sau criminali..." poate secatui %ogatiile si resursele spirituale nepretuite si poate conduce la catastrofe umane de proportii (cele doua conflagratii mondiale ideologice ne stau drept marturie#. Europa, din nefericire, a renuntat la propriul sau suflet si la propria sa &ocatie, despre care am &or%it putin mai sus. .ar, "&ine ceasul si acum este", ne spune 0ristos, "cind mortii &or auzi glasul ;iului lui .umnezeu, si cei ce &or auzi &or in&ia" (-oan @,7@#. (cum este timpul re in&ierii noastre, alegerea mersului nostru compati%il cu scopul pentru care am fost creati. .e aceea, c+iar si unii europeni occidentali recunosc ca traim momentul unui e,amen de constiinta/ "constiinta europeana proclama tot mai insistent primatul credintei, al gindirii, al reflectiei si al seninatatii, denuntind, totodata, caracterul secundar al pragmatismului, al %unurilor de consum si al oricaror &alori care nu au darul de a intretine si inno%ila &iata spirituala", adica redescoperirea radacinilor spirituale si restaurarea sufletului crestin al Europei. .e mai %ine de zece ani se deruleaza un proiect al 'omisiei Europene, intitulat sugesti& "?n suflet pentru Europa", care isi propune sa identifice elementele ce tre%uie sa compuna liantul spiritual al Europei unificate. 4especti&, si noi putem conlucra efecti& la redescoperirea si propagarea &alorilor fundamentale crestine. %# " argumente in fa&oarea re increstinarii omului european.

Este necesara cu ade&arat morala si trairea ortodo,a (drept sla&itoare# pe plan mondial, national si la ni&elul fiecarei persoane2 9entru a da un raspuns cit mai &eridic in aceasta pri&inta, sa prezentam cite&a argumente in fa&oarea lui 0omo religiosus (ort+odo,is#. (rgumentul credintei6 cunoscutul filozof romEn 9etre =utea spunea6 ";ara .umnezeu, omul este un %iet animal rational, cu&intator care &ine din nimic si merge in nimic". .e ce2 ;iindca omul este o fiinta di+otomica6 trup si suflet. .aca i lipseste factorul spiritual, el ramine la ni&elul necu&intatoarelor si c+iar mai )os. 'u atit mai mult, cu cit fiecare dintre noi am simtit pe pielea noastra ce inseamna sa traiesti intr o societate in care .umnezeu este izgonit in "$i%erii de g+eata", in egoism, imoralitate, coruptie, grosolanie, indiferenta etc. 3are sint alogeni cei care ne &ind in strainatate fetele pentru prostitutie sau copiii pentru cersit, sau cei care sint numiti "+oti in lege"2 (rgumentul moral6 -isus 0ristos &ine cu un principiu moral de %aza6 sa te lepezi de tine insuti, de egoismul tau, de egolatria ta, pentru a le inlocui cu iu%irea de .umnezeu, si in .umnezeu sa ti iu%esti semenii. 9entru ca omul izolat nu este sursa de iu%ire, ci de egoism. *umai cu si in .umnezeu poti iu%i cu ade&arat. (rgumentul economic6 principiul de %aza di&in este6 feriti &a de lacomie. ;eriti &a de lacomie, si in continuare puteti face politica si economia pe care o doriti. *e mai spune 0ristos ca cei ce nu aduna cu El, impotri&a lor aduna. (rgumentul sociologic6 referitor la raportul dintre oameni -isus sta%ileste6 "ce &reti sa &a faca &oua oamenii, faceti le si &oi asemenea" (Matei ",17#. (dica se cu&ine sa in&atam cum sa fim frati intre noi. .aca &om reusi sa ne apropriem aceste principii de %aza, &iata terestra pentru noi &a de&eni o imitatie a paradisului ceresc. (rgumentul national istoric, si e,istential6 ca popor noi ne am nascut crestini, caci etnogeneza poporului nostru romEn coincide cu preluarea de catre stramosii nostri daco romani a religiei celei ade&arate (crestina#, careia ii este tri%utara, cum am aratat mai sus, c+iar intreaga istorie si ci&ilizatie europeana. .e aceea, noi &om putea supra&ietui doar daca &om pastra &ie credinta cea dreapta ortodo,a, mostenita din mosi stramosi, si o &om transmite mai departe intreaga, nealterata si inaltatoare. $i ei, inaintasii nostri, au reusit sa in&inga &itregiile &remurilor (in&azii, raz%oaie, ciume, tradari, etc.# doar cu a)utorul lui .umnezeu. 9oporul nostru n a fost si nu este un popor cotropitor. 1a din contra, am fost si sintem un popor prietenos, ospitalier si intotdeauna am fost pusi in situatia sa ne aparam de dusmanii e,terni (dar si interni#, de acei in&adatori care au incercat sa ne su%)uge (cu toate ca i am primit ca oaspeti de onoare#, sa ne ia %ucatica de piine, sa ne intineze locuintele, sa ne prade %ogatiile si sa ne fure credinta din suflete. $i de fiecare data, cu a)utor dumnezeiesc, am in&ins, uneori cu )ertfe mari, adica prin sacrificiul %ra&ilor nostri ostasi sau prin cedarea sau pierderea unor teritorii insemnate. Este cunoscuta istoria unui tinar "cura)os" care si a intre%at semenii6 "'ine este impotri&a mea2". $ a gasit unul mai tare ca el, dar tinarul cu pricina nu s a pierdut cu firea, ci a zis, alaturindu se acestuia6 ".ar acum, cine este impotri&a noastra25 ". .esigur, nu s a gasit nimeni. La fel este si in &iata6 daca .umnezeu este cu noi, cine poate fi impotri&a noastra25 'a si in trecut, astazi nu a&em alta speranta de a supra&ietui in fata urgiilor din cele patru &inturi, decit strigind cu putere si nade)de la .umnezeu, ca si 9etru, cind se afunda in mare6 ".oamne, scapa ma5" (Matei 1:,!0#. .oamne, sal&eaza ne, iz%a&este ne, mintuieste ne, caci si noi fagaduim sa tinem poruncile =ale, sa ne luam crucea si sa ti urmam =ie5 .ar cum &om tine poruncile .omnului sau cum il &om urma daca nu L cunoastem, nici macar in&ataturile $ale dumnezeiesti2 'um sa iu%esti pe -u%itorul nostru suprem, daca nu ne dam interesul sa L cunoastem2 1a, uneori, c+iar ne aratam impotri&itori sau nerecunoscatori fata de 1inefacatorul nostru ade&arat, 'are este iu%irea desa&irsita (cf. - -oan :,8#. (rgumentul mintuirii sufletului6 "'aci ce i foloseste omului sa cistige lumea intreaga, daca si pierde sufletul2 $au ce ar putea sa dea omul, in sc+im%, pentru sufletul sau2 " (Marcu 8, !8 !"#. .in toate aceste argumente transpare clar necesitatea stringenta pentru noi si dorinta unui anga)ament de toata &remea, de a cunoaste si de a L urma pe .omnul nostru -isus 0ristos. *u a&em alta sansa5 F# $inteti cu .umnezeu sau... impotri&a Lui2 .in perspecti&a logica, psi+ologica, antropologica, religioasa etc., pro%lema omului si a societatii actuale

este deslusita6 .umnezeul 'el ade&arat, 'reatorul ordinii si legitatilor ?ni&ersului si al omului, nu este un .eus a%scondicus (un .umnezeu ascuns#, ci s a descoperit si se descopera celor care L cauta5 Mai mult, El se daruieste, se )ertfeste fiecaruia dintre noi. (ici e pro%lema6 &rei cu ade&arat sa fii cu El sau doar sa ti )ustifici patimile si neputintele proprii2 Esti un om superficial, orgolios, care nu accepta alt .umnezeu decit ego ul propriu sau, din contra, cauti la adincime, unde apa e limpede si curata2 9oti oare sa iesi din "santul an&elopelor" (in rusa "GoHIJ"# in care te ai adincit o &iata si unde ti ai tocit sensi%ilitatea si profunzimea mintii si a inimii 25 'u ade&arat, un om normal cauta raspuns la intre%arile capitale ale &ietii. =oate religiile lumii clameaza zgomotos di&erse "ade&aruri", dar 4eligia cea ade&arata este cea care il poate desa&irsi pe om (c+iar poate sa l indumnezeiasca5, moastele sfintilor ne stau drept marturie#, are cel mai inalt cod de legi socio morale si religioase si in care s au implinit toate (a%solut toate5# profetiile facute cu sute si mii de ani inainte. 'ercetati si &eti &edea ca 'restinismul este unica religie (confirmata si de stiinta moderna, de ar+eologi, antropologi, sociologi, fizicieni, c+imisti, )uristi etc.# in care s au implinit toate profetiile (prezicerile# si care are cele mai frumoase &alori si idealuri ci&ilizationale. '+iar si despre &remurile de astazi anti+ristice, despre proorocii mincinosi, despre marea apostazie si cataclismele moderne 0ristos ne a a&ertizat cu mult timp in urma. *u &a amagiti6 negindu L pe .umnezeu, "&inzindu L" sau propagind dumnezei straini, nu L desfiintati pe 'el ade&arat, ci, mai degra%a, &a osinditi pentru a infecta generatii cu micro%ii necredintei si ne%uniei omenesti5 'oncluzii. Este clar ca 3rtodo,ia nu s a de&alorizat, ca ar putea sa se afle in procesul unei iminente "stingeri", cum &or sa ne con&inga unii post modernisti. =ermenul &ala%ilitatii 3rdinii Morale a lui .umnezeu pentru omenire nu poate sa e,pire si nu &a e,pira niciodata. 3mul nu l poate depasi in intelepciune pe 'reator. Mai degra%a, izolindu se de El si ela%orind sisteme educationale si de comportament ar%itrare, omul isi sapa singur groapa, lui si urmasilor. 1iserica 3rtodo,a nu este si nu poate fi in criza, fiindca in ea este .umnezeu care lucreaza (pronia, +arul dumnezeiesc#, si acolo unde lucreaza .umnezeu, nu poate fi &reo criza. .ar mem%rii ei pot sa greseasca, se pot a%ate de la calea cea dreapta, pot fi ing+ititi de secularism. (ici este pericolul. .esigur, in zilele noastre, cu&intele spuse de 0ristos incep sa se implineasca6 e&enimentele istorice (nu doar cele politice#, starea in care se afla omenirea, starea in care omul se gaseste atunci cind &rea sa se roage si nu si poate aduna gindurile etc. toate arata ca proorociile pe care le am auzit demult (in <ec+iul si *oul =estament6 in (pocalipsa, de la 0ristos, (postoli, si de la $fintii 9arinti# incep sa se implineasca. -ntr un sfirsit de istorie a&em o unica sansa6 sa ne indreptam mintea catre 0ristos, 'are a zis6 "-ndrazniti, Eu am %iruit lumea" (-oan 18,!!#. El a %iruit raul, dezordinea, imoralitatea, adica pacatul, dia&olul si moartea. (stfel, nu ca 0ristos &a %irui, El de)a a %iruit. 1iruinta este de)a cistigata de 7000 de ani, si in atotputerea $a .umnezeu isi poate permite sa lase li%ertate si raului sa se desfasoare pina la capat. .ar planul lui .umnezeu nu &a fi do%orit de lucrarea raului, si nu poate fi do%orit. (r+imandritul $ofronie de la Esse, spunea6 "(m inteles atunci (intr o impre)urare grea a &ietii lui# ca in .umnezeu nu este si nu poate fi &reo tragedie". (totputernicia lui .umnezeu este asa de reala incit El isi poate permite sa se lase %iruit (de e,emplu, rastignirea lui -isus#. ;oarte clar6 ultimul cu&int este al lui .umnezeu. (cum El recolteaza din +oldele z%uciumate ale lumii acele spice sanatoase (crestinii ade&arati#, care dau rod insutit (&ezi para%ola ">riului si a neg+inei", Matei 1!, 7: !0#. $a nu ne miram de raul care domina si &rea sa ing+ita intregul pamint, ci, mai degra%a, sa ne ferim de el, luptind lupta cea %una alaturi de 0ristos pina la capat, in 1iserica $a, alaturi de 'el care a %iruit de)a lumea5 $e cu&ine ca fiecare dintre noi sa ne decidem cu cine sintem6 cu .umnezeu, cu ade&arul si cu dreptatea sau in ta%ara ad&ersa, adica cu minciuna, imoralitatea si coruptia (mercenari inrolati pentru secularizarea omului si societatii#. .ar cu ma,ima responsa%ilitate, de care depinde &iata noasta de acum, dar mai ales din &esnicie. -mportant este ca 1iserica (adica noi, crestinii#, intr o lume tot mai secularizata, sa stie ce tre%uie de facut. $olutia nu este o atitudine de "%uldozer", ci aplecarea spre ne&oile spirituale, intelectuale, sociale ale oamenilor/ selectarea celor fa&ora%ile si inaltatoare pentru persoana umana, adica, in ultima instanta, sa pri&im toate si pe toti prin prisma &alorilor perene dumnezeiesti. Preot Vasile Negru