Neville. "RUGACIUNEA, ca si somnul, e tot o intrare spre subconstient.

Tu nsa, cnd te rogi, intra n camara ta si, nchiznd usa, roaga-te Tatalui tau, Care est e n ascuns, si Tatal tau, Care vede n ascuns, ti va rasplati tie [Matei 6:6]. Rugaciunea e o iluzie a somnului care diminueaza impresiunile lumii exterioare s i reda mintii o mai mare receptivitate a sugestiei dinlauntru. Mintea, n rugaciun e, se afla ntr-o stare de relaxare si receptivitate asemanatoare senzatiei obtinu te chiar nainte de a adormi. Rugaciunea nu e att ce ceri, ct cum te pregatesti pentru a primi. Toate cte cereti, rugndu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea [Marcu 11:24]. Singura conditie necesara este sa crezi ca rugaciunile tale au primit deja raspu ns. Rugaciunii tale trebuie sa i se raspunda daca ti asumi sentimentul care ar fi al tau daca ai fi deja n posesia obiectivului urmarit. n clipa n care accepti dorinta ca fapt mplinit, subconstientul gaseste mijloace pentru realizarea ei. Pentru a t e ruga eficient, asadar, trebuie sa accepti dorinta, (sa cedezi dorintei, sa ren unti la rezistenta, n. tr.) adica, sa simti dorinta mplinita. Omul perfect disciplinat este mereu n armonie cu dorinta ca fapt mplinit. El stie ca singura, unica realitate e constienta, ca ideile si sentimentele sunt fapte ale constientei si sunt la fel de reale ca obiectele din spatiu; si astfe l, el nu ntretine vreodata un sentiment care nu contribuie la fericirea lui, caci sentimentele sunt cauzele actiunilor si circumstantelor vietii. Pe de alta parte, omului nedisciplinat i pare dificil de crezut ceea ce e negat d e simturi si de obicei accepta sau respinge exclusiv pe aparentele simturilor. D in cauza acestei tendinte de a se baza pe evidenta simturilor, e necesar sa le b locheze nainte de a ncepe sa se roage, nainte de a ncepe sa simta ceea ce ele neaga. Ori de cte ori esti n starea mentala Mi-ar placea, dar nu pot , cu ct ncerci mai mult, cu att mai putin reusesti sa accepti dorinta. Nu atragi niciodata ceea ce vrei, ci ntotdeauna atragi ceea ce esti constient a fi. Rugaciunea e arta asumarii sentimentului, a nsusirii trairii launtrice de a fi si a avea ceea ce vrei. Cnd simturile confirma absenta dorintei tale, toate efortur ile constiente de a neutraliza aceasta sugestie sunt zadarnice si tind sa intens ifice sugestia. Rugaciunea e arta de a ceda dorintei si nu de a forta dorinta. Oricnd trairea ta launtrica este n conflict cu dorinta ta, trairea va nvinge. Trairea interioara dom inanta se exprima pe sine, invariabil. Rugaciunea trebuie sa fie fara efort. n nce rcarea de a ntari o atitudine a mintii care este negata de simturi, efortul e dez astruos. Pentru a ceda cu succes dorintei ca fapt mplinit, trebuie sa creezi o stare pasiv a, un fel de reflectie contemplativa sau meditativa similara senzatiei care prec ede somnul. ntr-o astfel de stare relaxata, mintea e ntoarsa dinspre lumea obiecti va si percepe cu usurinta realitatea unei stari subiective. E o stare n care esti constient si chiar capabil sa-ti misti sau sa-ti deschizi ochii, dar n-ai nicio dorinta de a face asta. O modalitate simpla de a crea o astfel de stare este sa te relaxezi ntr-un scaun confortabil sau pe un pat. Daca alegi patul, ntinde-te p e spate, cu capul la nivelul trunchiului, nchide ochii si imagineaza-ti ca ti-e s omn. Simte mi-e somn, att de somn, nemaipomenit de somn. n scurt timp, o senzatie ca de departe, nsotita de o apatie generala si pierdere a toata dorinta de a misca te nvaluie. Simti o relaxare placuta, confortabila si n u-ti vine sa-ti schimbi pozitia, desi, n alte circumstante, nu ai fi defel confor tabil. Cnd e atinsa aceasta stare pasiva, imagineaza-ti ca ti-ai realizat dorinta nu cum a fost realizata, ci pur si simplu ca e realizata. Imagineaza n forma de imagini ce doresti sa dobndesti n viata; apoi simte-te ca si cnd ai dobndit totul de ja. Gndurile produc mici miscari verbale care pot fi auzite n starea pasiva a ruga ciunii ca fiind pronuntate din afara. Cu toate acestea, acest grad de pasivitate nu e esential pentru realizarea rugaciunilor tale. Tot ce e necesar este sa cre ezi o stare pasiva si sa simti dorinta mplinita. Tot ce ti-ar putea trebui sau ai dori este deja al tau. Nu-ti trebuie nici un aj utor care sa ti-l dea; este al tau acum. Cheama-ti dorintele ntru fiinta imaginnd si traind launtric dorintele ca deja mplinite. Pe masura ce este acceptat finalul , devii complet indiferent la potentiale esecuri, fiindca acceptarea finalului c

onstrnge mijloacele spre acel final. Cnd iesi din momentul rugaciunii, e ca si cnd ti s-a aratat finalul fericit si de succes al unui film, desi nu ti s-a aratat c um s-a obtinut acel final. Totusi, fiind martor al sfrsitului, indiferent de oric e secventa a punctului culminant, rami calm si sigur n cunoasterea ca finalul a fo st perfect definit."