Sunteți pe pagina 1din 10

Introducere

Delincventa juvenila reprezinta o trasatura caracteristica a fenomenului infractional in societatea moderna.Prevenirea si combaterea criminalitatii minorilor a constituit si constituie o preocupare permanenta de politica penala a statelor modern.Specificul fenomenului infractional in rindul minorilor ridica problem deosebite de prevenire si combatere deoarece cauzalitatea acestuia interactioneaza cu o multitudine de factori,ca lipsa de experienta de viata sociala a minorului cu consecinta neintelegerii depline a semnificatiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale,precum si a sanctiunilor care I s-ar aplica,deficientele procesului educative din familie,din scoala,influenta negative exercitata de unii adulti care ii trag pe minori pe cale infractionala.

Notiunea si particularitatile liberarii de raspundere penala a minorilor


Liberarea de rspundere penal a minorilor prevzut de art.54 CP al RM este o instituie a dreptului penal a crei menire social este reeducarea infractorilor minori n afara limitelor rspunderii penale prin aplicarea msurilor educative. Aceast modalitate de liberare de rspundere penal nu exclude liberarea minorilor care au comis infraciuni potrivit celorlalte modaliti de liberare prevzute de Legea penal a RM, ea fiind strict aplicabil persoanelor care la momentul lurii deciziei de liberare nu au mplinit vrst de 18 ani. Deci vrsta de pn la 18 ani prevzut n art.54 CP al RM trebuie s fie prezent att la momentul comiterii infraciunii ct i la momentul liberrii de rspundere penal. Liberarea de raspundere penala a minorilor este posibila doar in cazul respectarii urmatoarelor conditii: 1.infractiunea sa fie savirsita de o persoana in virsta de pina la 18 ani; 2.infractiunea sa fie savirsita pentru prima oara; 3.infractiunea savirsita sa fie usoara sau mai putin grava; 4.sa fie posibila corectarea persoanei fara ca ea sa fie supusa raspunderii penale. Prin pct.5 din Hotarirea nr.16 cu privire la aplicarea in practica juridiciara a principiului individualizarii pedepsei penale din 31 mai 2004 Plenul Curtii Supreme de Justitie a stability ca in cazurile in care sunt implicate minori,instantele de judecata nu trebuie sa admita privarea de libertate a minorilor pentru infractiunile care nu prezinta gravitate sporita,daca corectarea si reeducarea lor poate fi realizata fara izolarea de societate. Poate fi considerata minora persoana care nu a atins virsta de 18 ani,desi are 14 sau 16,virsta de la care persoana poate purta dj raspundere penala. Aplicarea msurii liberrii de pedeapsa penal n privina minorului, dei reprezint un deziderat prioritar al politicii penale, urmeaz a fi aplicat doar n urma stabilirii tuturor circumstanelor cauzei, n care s-a pomenit minorul, care ar reflecta cu siguran necesitatea aplicrii acesteia de ctre instana de judecat. Totodat, dei liberarea de pedeapsa penal a minorului prin prisma msurilor educative, este expus printr-o argumentare clar din partea instanei de judecat, s nu uitm c aprtorul minorului n procesul penal, trebuie s contribuie activ, n acest sens, prin formarea unei opinii acceptate din partea instanei asupra necesitii aplicrii msurilor educative, aducnd i ele, n acest sens, argumentele sale. Astfel, pledoaria acestuia trebuie s fie orientat spre acest fapt, invocnd necesitatea contribuirii la reeducarea i corectarea minorului prin msuri educative, dar nu printr-o pedeaps penal. Dup cum susine

autorul Rusu V., discursul pronunat n timpul aprrii minorului trebuie s ofere o perspectiv nou de soluionare a cazului i concluziile sale trebuie s se pronune n privina msurilor ce pot exercita o influen educativ asupra inculpatului. ntr-o alt opinie, exprimat de autorii .. i .., n cazul liberrii de pedeapsa penal rspunderea penal se realizeaz parial. ns aceasta este suficient pentru realizarea luptei juridico -penale cu fenomenul infracional. Astfel, liberarea de pedeapsa penal ngusteaz aplicarea represiunii juridico-penale, ceea ce corespunde principiului umanismului n dreptul penal. O astfel de ngustare a represiunii juridico-penale, care corespunde principiului umanismului, este instituia liberrii de pedeapsa penal, reflectat n art. 93 CP RM. n conformitate cu art. 93 CP RM, minorii condamnai pentru svrirea unei infraciuni uoare, mai puin grave sau grave pot fi liberai de pedeaps de ctre instana de judecat dac se va constata c scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor ntr -o instituie special de nvmnt i de reeducare sau ntr-o instituie curativ i de reeducare, precum i prin aplicarea altor msuri de constrngere cu caracter educativ, prevzute la art. 104 al CP al RM. Desigur c, o astfel de modalitate a liberrii de pedeapsa penal exist n majoritatea statelor lumii. Spre exemplu, aceasta este prezent cu specificul su n sistemul justituiei canadiene sub forma sa necondiionat sau condiionat , urmnd ca pedeapsa, n acest caz, s nu se aplice, iar cazierul s fie nscris. Instana de judecat la emiterea sentinei de condamnare nu trebuie s admit cazurile de aplicare a pedepsei penale fa de minorii, care au svrit o infraciune ce nu prezint un mare pericol social, dac corectarea i educarea lor poate fi obinut pe calea aplicrii msurilor de constrngere cu caracter educativ. La rndul su, dup cum menioneaz autorul Octavian Pop, msurile reeducative trebuie s fie integrat e ntr-un sistem care s influeneze personalitatea minorului delicvent prin valorificarea valenelor resocializatoare ale acestora de tip corectic-constructiv i terapeutic suportiv . Aadar, rezult c n aa mod se evit stigmatizarea i marginalizarea minorului n societate, eliminnd cu desvrire mediul de recluziune, care ar avea repercusiuni negative asupra comportamentului i psihicului acestuia, prin msuri de constrngere cu caracter educativ, iar scopul pedepsei penale fiind atins prin msurile educative stabilite de legea penal. Astfel liberarea de rspundere penal a minorului va fi raional doar dac msurile educative aplicate au avut efect pozitiv n privina corectrii i reeducrii acestuia. Totodat este oportun revocarea i substituirea pe scar ierarhic a msurilor educative mai blnde cu altele mai aspre i apoi dac se va ajunge la concluzia c i cea mai sever msur educativ este ineficient pentru reeducarea minorului, se va renuna la liberarea lui de rspundere penal i va fi supus reeducrii prin intermediul pedepsei penale. n mod analogic ar fi cazul s se hotrasc i problema n care minorul cruia ia fost deja aplicat o msur educativ a comis din nou o infraciune. Astfel, spre exemplu, minorul cruia i-a fost aplicat anterior msura educativ avertismentul i a comis din nou o infraciune uoar sau mai puin grav, va fi ncredinat sub supraveghere sau va fi internat ntr-o instituie special de nvmnt i de reeducare sau ntr-o instituie curativ i de reeducare. inem s menionm i faptul c, instituia liberrii de pedeapsa penal a minorilor, prevzut de art. 93 CP RM, trebuie delimitat de o instituie care la prima vedere este similar acesteia, dar sub o alt denumire i prevzut ntr-un alt capitol al Codului penal al Republicii Moldova, precum liberarea de rspundere penal, prevzut de pct. (1) art. 54 CP RM. Astfel,

dac vedem aceste dou instituii prin comparaie, atunci putem s determinm c ace stea din urm se delimiteaz prin aceea c n cazul liberrii de rspundere penal, minorul trebuie s fie n situaia n care a svrit infraciunea uoar sau mai puin grav pentru prima dat, iar n condiiile prevzute de pct. (1) art. 93 CP RM aceast condiie nu este obligatorie, deoarece instituia liberrii de pedeapsa penal poate fi aplicat i fa de minorii care au svrit infraciuni nu numai uoare i mai puin grave, dar i fa de cei care au svrit infraciuni grave. n al doilea rnd, minorii care sunt liberai de rspunderea penal potrivit prevederilor pct. (2) art. 54 CP RM li se aplic msuri de constrngere, prevzute de art. 104 CP RM, pe cnd n cazul liberrii de pedeapsa penal a minorilor, nti se stabilete c urmeaz s fie internai ntr-o instituie special de nvmnt i de reeducare sau ntr-o instituie curativ i de reeducare, iar apoi facultativ se determin i c pot fi aplicate i alte msuri de constrngere cu caracter educativ, prevzute de art. 104 CP RM. Din punct de vedere procesual, aceste dou instituii penale se delimiteaz prin aceea c n cazul liberrii de rspundere penal instana de judecat, potrivit prevederilor art. 391 CPP RM n privina minorilor emite o sentin de ncetare (ca exemplu: minorul a fost liberat de rspundere pentru svrirea infraciunii prevzute de pct. 2 art. 186 CP RM cu ncetarea procesului penal, constatnd c corectarea ei este posibil fr a fi supus rspunderii penale), iar n situaia n care persoana este liberat de pedeapsa penal, instana de judecat potrivit prevederilor art. 389 CPP RM emite o sentin de condamnare fr stabilirea pedepsei i cu liberarea de aceasta. Aadar, dac minorul a svrit o fapt penal, de categoria celei uoare, mai puin grave sau grave, instana de judecat lund n considerare totalitatea circumstanelor cauzei, urmeaz s aplice din msurile de constrngere cu caracter educativ, acea msur care va rspunde adecvat necesitii reeducrii acesteia, urmnd a fi ghidat de criteriul prioritii msurilor educative fa de cele privative de libertate, precum i a msurilor educative neprivative de libertate fa de msurile educative privative de libertate. n acest context, dac facem referire la msurile educative neprivative de libertate, este lesne de observat c, acestea potrivit art. 104 CP al RM, sunt exhaustiv enumerate i constau din: a) avertisment, b) ncredinare a minorului pentru supravegherea prinilor, persoanelor care i nlocuiesc sau organelor specializate de stat, c) obligarea minorului de reparare a daunei cauzate, d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologic. Astfel, este de remarcat faptul c, urmeaz a lua n considerare de ctre instana de judecat aceste msuri, iar apoi acele msuri educative privative de libertate. Dup cum susine autorul romn Mitrache C., internarea ntr-un centru de reeducare (instituie similar cu instituia special de nvmnt i reeducare din RM) se poate lua de ctre instana de judecat n cazurile n care se apreciaz c celelalte msuri educative nu ar fi fost suficiente pentru ndreptarea minorului. Astfel, msura educativ de internare ntr-un centru de reeducare este una cu mult mai dur dect alte msuri educative specificate de legea penal i este util n aplicare n cazul n care celelalte msuri educative nu i -ar atinge scopul coreciei minorului. Ct privete internarea minorului ntr-o instituie curativ i de reeducare, aceasta poate avea loc doar n situaia n care minorul are nevoie de o reabilitare psihologic, ca consecin a svririi actului infracional. Necesitatea acesteia urmeaz a fi stabilit n cad rul

examinrii cauzei, reieind din aceea c scopul pedepsei poate fi atins i fr aplicarea pedepsei penale. Cu parere de rau in continutul art.93 din CP al RM nu se contine nici o dispozitie cu privire la consecintele juridice ale eschivarii cu premeditare a minorului de la internarea intr-o institutie speciala de invatamint si de reeducare sau intr-o institutie curative si de reeducare,precum si de la indeplinirea obligatiilor ce se refera la alte categorii de masuri de constringere aplicate in conditiile legii penale. Stingerea antecedentelor penale in cazul liberarii de pedeapsa a minorilor se efectueaza potrivit art.111 din CP al RM. In cazurile prevazute de art.93 din CP al RM sentinta de condamnare se adopta fara stabilirea pedepsei,cu liberare de pedeapsa in aceste conditii (pct.3) al art.389 din CPP al RM.

Masurile de constringere cu caracter educativ


Minoritatea penala constituie una din preocuparile majore si permanente ale politicii penale din toate statele moderne. Manifestarile infractionale in zona de varsta ce caracterizeaza minoritatea ridica probleme cu totul deosebite si specifice de pre-venire si combatere, datorita, pe de o parte, multitudinii i diversi-tatii factorilor care pot marca in mod negativ capacitatea de adaptare a minorilor la exigenta normelor de conduita socialmente admise, iar pe de alta parte, caracterului extrem de fragil si influenfabil al personal itatii acestora. Criminologia moderna releva astfel ca procesul de formare a personalitatii si comportamentului minorilor este uneori sever conditional de influenta negativa a unor medii familiale de tip conflictual, a unor factori negativi din mediul scolar si mai ales a celor provenind din mediul ambiant imediat, stradal sau de anturaj, la care se pot adauga uneori si factori economici, sociali sau culturali cu caracter global. Ca urmare a interactiunii sau actiunii singulare, dar intense, a unor astfel de factori, o parte din adolescenti sunt sustrasi actiunii factorilor educationali pozitivi si parcurgand vari-ate cai de degradare psihico-morala cum ar fi: alienarea, frustrarea, invatarea sau pur si simplu amplificarea inadaptabilitatii naturale a unora dintre ei, se orienteaza spre exprimari comportamentale de tip infractional. Necesitatea prevenirii si combaterii eficiente a manifestarilor infractionale in randul minorilor apare cu atat mai acuta in ultimul deceniu, cu cat statisticile judiciare din Moldova pun in evidenta crested alarmante ale implicarii acestora in comportamente infractionale vizand violenta, viata parazitara, actul terorist, contrabanda cu stupefiante si valuta etc. In planul dreptului penal, partea generala, una dintre cele mai importante probleme ridicate este aceea a stabilirii limitelor de varsta intre care poate fi situata raspunderea penala specifica minorului infractor. Legiuitorul, prin dispozitiile art. 21 CP. R.M., a stabilit aceste limite intre 14 si 16 ani, considerand ca incepand cu varsta de 14 ani un minor are dezvoltarea psiho-morala normala si prezinta gradul de maturizare necesar intelegerii semnificatiei social-juridice a actiunilor sau inactiunilor sale in raport cu exigentele legii penale. Pe cale de consecinta, incepand cu varsta de 14 ani, minorul dezvoltat normal este creditat cu capacitate penala, presupunandu-se ca el poate deveni subiect activ al infractiunii, dispunand de o dezvoltare suficienta a factorilor psihici caracterizanti ai vinovatiei penale. Limita de varsta de 14 ani creditata de legislatia Moldovei ca punct de plecare a capacitatii penale, nu este concordanta in toate legislatiile penale, solutiile normative propuse de alti legiuitori fiind diferite uneori in mod spectaculos. Diversitatea de solutii practice in legislatiile penale de pe continentul european, avand temeiuri in diverse conceptii si traditii de politica penala, va trebui cu timpul inlaturata, perspectiva

consolidarii relatiilor intercomunitare impunand adoptarea unui minim de reguli cu valori similare, care sa faciliteze coordonarea internationala, eel putin, la nivelul luptei de combatere a criminalitatii in randul minorilor. Datorita particularitatilor psihico-fizice ale varstei pe care o reprezinta si posibilitatilor diferentiate de influentare pe cale sanctionatorie a minorilor care pot prezenta cerinte de reeducare foarte variate, majoritatea legislatiilor penale moderne instituie regimuri de sanctionare specials a minoritatii penale, ca efect al instituirii unor regimuri sanctionatorii specializate pentru minorii infractori. Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal instituite in mod special pentru minorii infractori si care sunt destinate sa asigure in conditiile unei constrangeri penale reduse si diferentiate educarea si reeducarea acestora prin supraveghere, instruire scolara sau profesionala si prin cultivarea in contiinta lor a unor valori si comportamente care sa implice respectul fata de ordinea de drept penal. Spre deosebire de unele legislatii straine (cum este cea franceza), unde masurile educative se pot lua si fara a se stabili raspunderea penala, in sistemul penal moldovenesc ele nu pot fi decat consecinte ale unei raspunderi penale concrete si se pot lua numai fata de minorul care a savarsit o infractiune. Scopul masurilor educative, subordonat in mod generic scopului general al tuturor sanctiunilor de drept penal, este acela de a educa si reeduca pe minorul delincvent prin intermediul dobandirii unei pregatiri scolare, profesionale si culturale de natura a-i permite o integrare socio-profesionala pozitiva. Spre deosebire de pedepse, unde caracterul coercitiv-aflectiv este predominant, masurile educative sunt practic lipsite de continut si mesaj infamant, caracterul lor fiind predominant proiectiv. Ca urmare a luarii si supunerii minorului unor masuri educative, acesta nu suporta nici un fel de consecinte de ordin penal in viitor, con-damnarile pronuntate impotriva sa pentru faptele savarsite ne-constituindu-se in antecedente penale. Conform art. 104 CP. R.M., persoanelor liberate de raspunderea penala in conformitate cu art. 54 CP. R.M., instanta de judecata le poate aplica urmatoarele masuri de constrangere cu caracter educativ: 1. Avertismentul. 2. Incredintarea minorului pentru supraveghere parintilor, persoanelor care ii inlocuiesc sau organelor specializate de stat. 3. Obligarea minorului sa repare daunele cauzate. La aplicarea acestei masuri se ia in considerate starea materiala a minorului. 4. Obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologica. 5. Internarea minorului intr-o institutie speciala de invatamant si de reeducare sau Intr-o institutie curativa si de reeducare. Masurile de constrangere cu caracter educativ sunt o forma de individualizare a raspunderii minorilor pentru infractiunea comisa, o forma de liberare de raspunderea sau pedeapsa penala. Aceste masuri pot fi aplicate asupra minorilor in cazul in care sunt prezente urmatoarele criterii: 1. Comiterea pentru prima data a infractiunii. 2. Savarsirea unei infractiuni usoare sau mai putin grave. 3. Posibilitatea corectarii minorului fara aplicarea raspunderii sau pedepsei penale. In prezenta acestor criterii, a motivului comiterii infractiunii si a comportamentului minorului dupa savarsirea infractiunii, fata de acesta pot fi aplicate masurile de constrangere cu caracter educativ. - In codul penal al R.M. nu se explica notiunea de avertisment, de aceea vom apela la definitia data de alti autori. Astfel prin avertisment se inteleg explicatiile date minorului privind prejudiciul cauzat prin fapta sa si consecintele ce vor surveni in cazul comiterii unei noi infractiuni.

- Incredintarea minorului spre supraveghere consta in insarcinarea parintilor, persoanelor care ii inlocuiesc sau organelor specializate de stat cu anumite obligatiuni, privind educarea minorului si supravegherea comportamentului acestuia. in cazul incredintarii minorului spre supraveghere persoanelor sus-numite instanja de judecata trebuie sa stabileasca ca persoanele respective vor avea o influenta pozitiva asupra minorului. - Obligarea minorului de a reparap rejudiciul cauzat. La aplicarea acestei masuri se ia in consideratie starea materiala a minorului. -Internarea minorului intr-o institute speciala de invatamant si de reeducare sau intr-o institute curativa si de reeducare. Aceasta masura este una dintre cele mai severe. Severitatea acestei masuri consta in suportarea anumitor restrictii, de exemplu, res-pectarea cerintelor rcgimului instituit. Aceasta masura poate fi insti-tuita minorilor ce nu pot fi supravegheati de catre parinti, asupra acelor persoane ce necesita a fi izolate din cauza influentei negative a mediului inconjurator sau asupra persoanelor ce au dereglari psihice si necesita a fi supusi unui tratament special. Minorului ii pot fi aplicate cateva masuri de constrangere cu caracter educativ. in cazul eschivarii sistematice de la masurile de constrangere cu caracter educativ de catre minor, instanta de judecata, la propunerea organelor de stat specializate, anuleaza masurile aplicate si decide trimiterea cauzei penale procurorului sau stabileste pedeapsa conform legii in baza careia persoana data a fost condamnata, dupa caz (art. 104 alin. 4 CP. R.M.). In noul Cod de procedura penala al Republicii Moldova a aparut o noua masura preventiva, care este arestarea la domiciliu (art. 188). In cadrul legii precizam ca aceasta forma de arest consta in izolarea minorului invinuit in locuinta legala fata cu anumite restrictii. Masura urmeaza sa se aplice in conditiile care permit arestul, dar izolarea totala a minorului nu e rationala in legatura cu varsta, starea sanatatii, starea familiara. Orice arestare la domiciliu va fi insojita de una sau mai multe restrictii: minorului i se interzice a iesi din locuinta, a avea convorbiri telefonice. I se va interzice, de asemenea, receptionarea si expedierea corespondentei, comunicarea cu anumite persoane sau primirea cuiva in locuinta sa. Minorul arestat la domiciliu va avea mai multe obligatii: a mentine in stare de lucru mijloacele electronice de control si de a le purta permanent; a raspunde la semnalele de control; a emite semnale telefonice de control; a se prezenta la organele respective in timpul fixat si termenul, si ordinea de aplicare, si prelungirea duratei de arest sunt similare celora aplicate la arestul preventiv.Daca se vor incalca restrictiile si obligate enumerate, atunci se va dispune ca arestul la domiciliu sa fie inlocuit cu arestarea preventiva.

Concluzie
n final, urmeaz a remarca urmtoarele c, aplicabilitatea instituiei liberrii de pedeapsa penal a minorilor reprezint pn la urm un atu, deoarece aceast instituie acord ansa rmnerii n libertate a minorului, n perioada n care au loc transformrile viziunilor psihosociale,precum i a celor fizice. Totodat, aplicarea liberrii minorilor de pedeapsa penal exclude la maximum problemele legate de reinseria persoanei condamnate la nchisoare, problemele legate de influena mediului penitenciar asupra viziunilor ulterioare ale unui condamnat, care dup executarea pedepsei cu nchisoarea se deosebesc substanial de cum au fostnainte de condamnare i alte probleme legate de intimidarea persoanei condamnate dup liberare.

Chisinau 2011,USM Facultatea de Drept

Referat
la Alternativele justitiei penale Tema Liberarea de rspundere penala a minorului

A elaborate:Chebes Carolina Gr.205 Coordonator:Daniel Martin

Plan 1.Introducere 2.Notiunea si caracteristicile liberarii de raspundere penala a minorului 3.Masurile de constringere cu character educative 4.Concluzie 5.Bibliografie

Bibliografie
1.Manual de Drept penal.Partea generala.M.Grama,S.Botnaru 2.Cod penal RM 3.Liberarea de raspundere penala in contextul legislatiei RMGlavan Boris 4.Tipa Ion