CURS 3

-al doilea efect al acceptarii este dobandirea dreptului de proprietate, caci mostenirea este un mod de dobandire a proprietatii; dar daca exista mai multi mostenitori instituiti, se pune problema stabilirii raporturilor dintre ei, dintre co-mostenitori -in privinta creantelor si indatoririlor succesorale, nu pot aparea complicatii, intrucat ele se impart de drept intre co-mostenitori, pe cand lucrurile corporale sunt dobandite in indiviziune, ceea ce inseamna ca fiecare co-mostenitor stie care este partea lui ideala din succesiune, dar acea parte nu este concret determinata; -daca acei co-mostenitori vor sa obtina iesirea din indiviziune, o pot face pe baza unei conventii, iar daca nu se inteleg, co-mostenitorii pot obtine iesirea din indiviziune pe cale judiciara, ceea ce presupune intentarea actiunii de iesire din indivizune -al treile efect al acceptarii este colatio bonorum sau raportul bunurilor succesorale; in virtutea acestui efect, mostenitorul care a primit un bun din succesiune de la pater familias in timpul vietii acestuia si vrea sa vina la mostenire, trebuie sa adauge acel bun la masa succesorala -jurisconsultii au constatat ca exista cazuri tipice de colatio bonorum si cazuri atipice; spre exemplu: colatio dotis sau raportul bunurilor totale este un caz tipic de colatio bonorum; avem in vedere faptul ca femeia casatorita fara manus dobandeste cu ocazia casatoriei anumite bunuri de la pater familias cu titlul de dota, dar acea femeie are dreptul sa vina la succesiune in familia de origine cu conditia sa faca raportul bunurilor adica sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le-a primit cu titlul de dota -un caz atipic de colatio bonorum este colatio emancipati adica raportul bunurilor fiului de familie emancipat care, prin reforma praetorului, a dobandit drepturi succesorale in familia de origine in calitate de fiu cu conditia sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le-a dobandit in calitate de persoana sui iuris; acest caz este atipic deoarece emancipatul nu adauga la masa succesorala bunuri primite de la pater familias ci bunuri dobandite prin munca proprie -insa asa cum mostenitorii voluntari puteau accepta succesiunea, tot asa de bine ei puteau sa si refuze , iar refuzul succesiunii se facea printr-o simpla manifestare de vointa; in dreptul clasic, daca mostenitorul instituit nu accepta succesiunea pana la un anumit termen, se interpreta ca a refuzat-o -si refuzul succesiunii genereaza anumite efecte juridice; spre exemplu: daca existau mai multi mostenitori instituiti si nu existau substituiti, iar unul dintre mostenitori repudia succesiunea se producea acrescamant ceea ce insemna ca parte din succesiune repudiata se impartea intre cei care au acceptat-o; iar acrescamantul se producea de drept;

-daca insa exista un singur mostenitor instituit si acesta repudia mostenirea, venea la succesiune substituitul, daca exista un substituit; daca nu exista, se deschidea mostenirea legala si daca nu existau nici mostenitori legali, succesiunea devenea vacanta si trecea asupra statului -alte texte juridice se refera la sanctiunea mostenirii , iar in legatura cu aceasta, trebuie sa facem distinctie intre mostenirea civila si mostenirea praetoriana, caci mostenirea civila era sanctionata prin hereditatis petitio, iar mostenirea praetoriana era sanctionata prin interdictul qorum bonorum -hereditatis petitio/petitiunea de hereditate este o actiune data cu titlu universal, deoarece ea purta fie asupra unui patrimoniu, fie asupra unei parti din patrimoniu, spre deosebire de actiunea in revendicare care era data cu titlu particular , caci ea purta numai asupra unor lucruri individual determinate -pentru intentarea petitiunii de hereditate erau necesare anumite conditii: ->reclamantul trebuia sa nu posede bunurile succesorale ->reclamantul trebuia sa faca dovada calitatii sale de mostenitor civil *prin urmare, la petitiunea de hereditate, reclamantul nu trebuia sa faca dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra bunurilor succesorale, spre deosebire de actiunea in revendicare in cazul careia reclamantul trebuia sa faca dovada dreptului de proprietate al tuturor autorilor sai ->paratul trebuia sa fie posesor al bunurilor succesorale si le putea poseda pro herede fie pro possessore; *paratul poseda bunurile succesorale pro herede atunci cand credea ca el este adevaratul mostenitor civil, era de buna credinta; le poseda pe cele pro possessore atunci cand stia ca nu este mostenitor civil, dar ii opunea reclamantului calitatea sa de posesor prin cuvintele posed pentru ca posed *totodata, petitiunea de hereditare putea fi intentata si impotriva posesorilor fictivi denumiti ficti posesores; este vorba despre acela care se oferea procesului, simuland ca este posesor pentru ca intre timp, adevaratul posesor al bunurilor succesorale sa poata deveni proprietar prin uzucapiune; un asemenea parat este de rea credinta *al doilea caz este al aceluia care distruge cu intentie bunurile succesorale pentru a nu mai fi posesor; este de rea credinta -fata de asemenea practici, s-a dat senatusconsultul Juventian prin care s-a prevazut ca reaua credinta tine loc de posesiune, astfel incat cel care simula ca este posesor precum si cel ce

distrugea bunurile succesorale fiind de rea credinta, erau considerati posesori si puteau fi chemati in justitie prin petitiunea de hereditate -totodata, senatusconsultul Juventian a prevazut conditiile in care raspund paratul de bunacredinta si paratul de rea-credinta ; astfel paratul de buna credinta raspundea numai in limitele imbogatirii sale, pe cand cel de rea credinta raspundea pentru tot ce lipseste din succesiune -mostenirea prateoriana este sanctionata prin qorum bonorum, interdict care presupunea o procedura in doua faze (ambele faze se petreceau in fata praetorului): 1. reclamantul afirma ca este mostenitor praetorian; praetorul nu verifica daca reclamantul intruneste cu adevarat conditiile pentru a fi mostenitor praetorian ci ii recunostea aceasta calitate, dar numai teoretic, caci reclamantul nu era pus in posesia bunurilor succesorale 2. praetorul verifica daca reclamantul intruneste conditiile pentru a fi mostenitor praetorian; daca se convingea ca le intruneste, abia atunci elibera interdictul qorum bonorum prin care reclamantul era pus in posesia bunurilor succesorale; -insa sanctiunea mostenirii praetoriene este inferioara sanctiunii mostenirii civile, deoarece prin interdictul qorum bonorum, reclamantul dobandea numai lucrurile corporale din succesiune, nu si drepturile de creanta ; -de aceea, praetorul a mai initiat o reforma, prin care a pus la dispozitie mostenitorului praetorian toate actiunile pe care defunctul le avusese impotriva debitorilor sai; astfel mostenitorul praetorian putea valorifica si drepturile de creanta din succesiune, dar in formula acelor actiuni, trebuia sa figureze fictiunea ca mostenitorul praetorian este mostenitor civil

Legate si fideicomise
*Legatul este o dispozitie formulata in termeni imperativi si solemni, grevand pe mostenitorul instituit prin care testatorul dispune de un bun individual determinat in profitul unei persoane care este denumita legatar -legatul este o clauza cuprinsa in testament si este formulata in termeni imperativi si solemni, grevandu-l pe mostenitor cu sarcina de a transmite un bun din succesiune unei persoane pe care o denumim legatar; bunul transmis pe aceasta cale este denumit bun legat; legatul presupune respectarea unor conditii de forma si de fond, iar in functie de modul in care se formeaza, legatele se clasifica in 4 categorii: 1. legatul per vindicationem - testatorul transmite un lucru cu titlu de proprietate direct legatarului ceea ce inseamna ca in momentul deschiderii succesiunii , legatarul devine automat

proprietar al acelui bun; de aceea, in mod exceptional, in acest legat nu este mentionat si numele mostenitorului; daca mostenitorul il impiedica pe legatar sa intre in posesia bunului legat, atunci legatarul in calitatea sa de proprietar va intenta impotriva mostenitorului actiunea in revendicare 2. legatul per damnationem testatorul il obliga pe mostenitor sa transmita un anumit lucru legatarului, iar daca mostenitorul nu isi indeplineste aceasta obligatie, atunci legatarul va intenta impotriva lui o actiune personala denumita actio ex testamento ; - la inceputul dreptului clasic, s-a dat senatusconsultul Neronian prin care s-a prevazut ca un legat per vindicationem nul pentru nerespectarea unor conditii de forma sau de fond poate fi considerat valabil ca legat per damnationem -in functie de interesele sale, beneficiarul unui legat per vindicationem se putea considera fie legatar per vindicationem fie legatar per damnationem; astfel , daca beneficiarul unui legat per vindicationem avea nevoie de lucrul legat atunci se considera legatar per vindicationem, deoarece el avea calitatea de proprietar si intenteaza actiunea in revendicare , actiune care este arbitrara si prin urmare, va obtine o sentinta de condamnare in natura si va intra in posesia lucrului legat; daca insa beneficiarul unui legat per vindicationem nu are nevoie de acel lucru, ci are nevoie de o suma de bani, atunci se va considera legatar per damnationem, intrucat acesta este sanctionat printr-o actiune personala care nu este arbitrara, astfel incat legatarul va obtine sentinta de condamnare potrivit regulii generale la o suma de bani 3. legatul per praeceptionem a fost creat in vederea favorizarii unora dintre mostenitorii instituiti, deoarece unul dintre mostenitori dobandeste in acelasi timp si calitatea de legatar, astfel incat legatarul per praeceptionem intra mai intai in posesia bunului legat, dupa care mostenirea ramasa se impartea in parti egale intre toti mostenitorii 4. legatul sinendi modo este un legat cu titlu de permisiune, in sensul ca mostenitorul are numai obligatia de a nu-l impiedica pe legatar sa intre in posesia bunului legat -legatele presupun si respectarea unor conditii de fond: ->legatarul trebuia sa aiba testamenti factio pasiva, deoarece urma sa dobandeasca un bun din succesiune ->executarea legatului apasa de regula asupra mostenitorului instituit; -la origine, legatele erau incluse in testament in vederea favorizarii unora dintre mostenitorii instituiti; cu timpul, testatorul a inceput sa dispuna prin legat in favoarea unor persoane straine de familie, iar unele testamente erau incarcate cu atat de multe legate, incat dupa executarea

lor, activul succesiunii se epuiza, iar mostenitorul trebuia sa plateasca datoriile succesorale din bunurile proprii -de aceea, mostenitorii au inceput sa repudieze succesiunile incarcate cu multe legate, in paguba creditorilor defunctului care nu isi mai puteau valorifica drepturile de creanta -s-au dat trei legi succesive prin care a fost ingradita libertatea de a dispune prin legat