Aristotel, Despre interpretare (I), paragraful 1 " 1.

Cuvintele rostite sunt simboluri ale strilor sufleteti, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor rostite. Astfel, dup cum nu toi oamenii nu au aceeai scriere, tot astfel nu au aceleai sunete ale vorbirii, n timp ce strile sufleteti pe care sunetele le simboli!ea! direct sunt aceleai pentru toi dup cum sunt i lucrurile ale cror imagini sunt repre!entrile noastre.

". Aa cum n minte e#ist g$nduri care nu presupun adevrul sau falsitatea, i de asemenea, unele care trebuie s fie ori adevrate, ori false, la fel este i n vorbire. Aceasta ntruc$t adevrul i falsitatea implic unire i separare. %umele i verbele, la care nu se adaug nimic, sunt ca i g$ndurile, nici unite nici separate& 'om( i 'alb( ca termeni i!olai, nu sunt nici adevrai nici fali. )rept prob, s lum, de e#emplu, cuv$ntul 'centaur(. Acesta are neles, dar nu este nici adevrat, nici fals, dac nu i se adaug c el 'este( sau 'nu este(, fie n genere, fie ntr*un anumit timp."